Sunteți pe pagina 1din 6

Forta - aptitudine psihomotrica

In educatie Iizica i sport, Iorta este rezultatul contractiei musculare si, in general, este deIinita ca Iiind
"capacitatea organismului de a invinge pe parcursul miscarii o rezistenta, pe baza contractiei musculare". Prin
contractie, muchiul transIorma energia chimica in energie mecanica, coca ce asigura desIaurarea eIortului
muscular.
Forta, aptitudine umana, ca si celelalte aptitudini psihomotrice este inIluentata de o serie de Iactori. Dintre
Iactorii important! ce inIluenteaza maniIestarea diIeritelor Iorme de maniIestare ale Iortei amintim:
sectiunea transversala a muschiului;
tipologia Iibrelor musculare;
cantitatea de substante energetice de care dispun Iibrele musculare;
inervatia musculara;
viteza de contractie a Iibrelor musculare:
calitatea i integritatea organelor de sprijin;
unghiul de actiune al parghiei osoase;
Iactorii psihici: intensitatea i coordonarea proceselor nervoase, vointa, motivatia, concentrarea atentiei,
starile emotionale;
W reglarea Iunctiilor vegetative de catre sistemul nervos central, mai ales in eIorturile mari, maxime i
supramaxime;
varsta i sexul executantilor;
nivelul de pregatire.
Fizicienii, Iiziologii, biochimitii, biomecanicienii, teoreticienii, antrenorii etc., trateaza i prezinta o serie de
Iorme de maniIestare ale Iortei, Iorme ce sunt date de caracteristicile eIortului in anumite situatii. AstIel putem
vorbi de:
Iorta generala; Iorta speciIica; Iorta dinamica; Iorta statica.
Forta generala reprezinta, in intelesul larg al cuvantului, capacitatea de ansamblu a organismului, de a invinge
diIerite rezistente pe baza contractiei principalelor grupe musculare. Ea se reIera la capacitatea de Iorta in
general, ca de exemplu: ridicarea halterelor, genuIlexiuni, Ilotari in brate etc.
Forta speciIica exprima capacitatea de invingere a unor rezistente diIerentiate avand la baza contractia anumitor
grupe de muschi (exemplu Iorta de lovire a mingii, de aruncare la poarta, de lovire in box etc.). Forta speciIica
este rezultanta procesului de dezvoltare diIerentiata a Iortei, in concordanta cu cerintele speciIice ale eIectuarii
optime a diIeritelor exercitii Iizice si elemente ale ramurilor de sport.
Kuznetov deosebeste doua tipuri Iundamentale de maniIestare a Iortei:
1orta dinamica (izotonica) se manitesta ca rezultat al contractiei nnusculare printr-o scurtare sau alungire a
muschiului, concretizata in eIortul izotonic de invingere sau de cedare;
1orta statica (izometrica) se maniIesta ca rezultat al contractiei musculare ce nu modiIica lungimea
muschiului concretizata in eIort izometric activ sau pasiv.
Frey, in 1979, prezinta in aIara acestor Iorme de maniIestare a Iortei si alti termeni ca:
1orta limita, prin care se intelege Iorta maxima voluntara, la care se mai adauga un surplus de Iorta
mobilizata prin componenta psihica si eventual prin droguri. Aceasta Iorta se maniIesta in principal in situatii
limita, de Irica, disperare, de aparare si autoaparare etc.;
1orta absoluta, prin care se intelege intregul potential de contractie a unui muschi. Aprecierea progresului pe
baza cresterii indicatorilor Iortei absolute nu este concludenta mai ales in sporturile de tip exploziv;
1orta relativa, prin care se intelege Iorta maxima produsa, raportata la greutatea corpului. Exemplu, pentru
un Individ 034greutate de 60 kg, Iorta maxima este la genuIlexiuni de 120 kg, ceea ce corespunde unui indice
de Iorta relativa egal cu 2. Forta relativa reprezinta de Iapt un indicator important de apreciere a progresului.
Valoarea pozitiva este considerata cand aceasta creste spre ciIra 2.
In antrenamentul sportiv, se intalneste destul de des termenul de: 1orla maxima, inteleasa ca Iiind cea mai mare
lorta ce poate li dezvoitala, 1orta in regim de viteza prin care se intelcgc o Iorta mare dar cu indici Ioarle ridicati
de viteza, 1orta in regim de rezistenla ce presupune etort de lorta pe o perioada de timp indelungat si 1orta in
regim de coordonare ce presupune executarea exercitiilor de Iorta cu indici crescuti de coordonare,
complexitate.
Metodele de dezvoltare a Iortei sunt diverse, cu multe procedee metodicc si au la baza Iie Iolosirea exercitiilor
libere (Iara incarcaturi suplimentare), Iie Iolosirea exercitiilor in conditii di1icile (alergare in zapada, apa, pe
nisip), Iie Iolosirea exercitiilor cu ingreuieri (mingi medicinale, saculete cu plumb sau nisip, greutati de
ciiJerile marimi, gantere, hantele, haltere).
Dintre metodele des Iolosite in dezvoltarea Iortei amintim metoda: halteroIilului, izometrica, circuitul,
pliometrica, povver-trening, .
Metoda izometrica are la baza contractia musculara izometrica ce presupune mentinerea lungimii muschilor
(deci tiici alungirea, niei scurtai-ea). Contractia izometrica' presupune actiunea Iortei (impingere, tractiune)
asupra unei rezistente ce nu poate Ii impinsa, trasa sau miscata. Forta dezvoltata prin exercitii izometrice este o
Iorta aproape /.cea maxima, i contribuie putin la realizarea Iortei dinamice explozive. Intensitatea eIorturilor
izometrice (incordarilor) este cuprinsa intre 80-100 din posibilitatile maxime si au o durata de b-12", realizate
in 6-9 serii. Dupa Iiecare exercitiu se recomanda o pauza de 90 secunde. Intrucat aceasta metoda solicita Ioarte
mult componentele neoro-musculare , 3:se recomanda Iolosirea incordarilor mari cu o durata mai mare de 12",
deoarece produce oboseala excesiva asupra sistemului nervos" (Rata Gloria, Rata C-tin. B., 1999, pag. 72).
Metoda contractiei izon\etrice Iolosita mai ales in practica antrenamentului sportiv, are doua vanante:
contractia izometrica cu micare limitata, in care in prima parte are loc o contractie izotonica, in a doua
parte se executa contractia izometrica, dupa care are loc o relaxare;
contractia izometrica intermediary, care consla in inlercalarea unei contractii izometrice de 2-3 ori pe
traiectul unei contractu izotonice.
Metoda circuitului este metoda ce se bazeaza pe Iolosirea exercitiilor de Iorta (cu ingreuieri sau Iara ingreuieri),
organizate sub Iorma de stalii sau ateliere. Numarul statiilor este cuprins intre 3-12. In Iiecare static se
exerseaza un exercitiu ce solicita un anumit muschi sau o anumita grupa musculara. In cadrul staliilor se
alterneaza solicilarea grupelor museulare. Numarul de statii, de repelari pentru Iiecare exercitiu in parte,
incarcatura Iiecarui exercitiu depinde de varsta, sexul si nivelul de pregatire al executantului , dar s,i daca este
vorba de lectia de educatie Iizica undo se Iolosesc de obicei circuite cu 3-6 ateliere sau lectia de antrenament
undo se Iolosesc circuite de 9-12 ateliere. Se Iolosesc 9-12 exercitii, executate Iara pauze intre ele, cu un numar
de 6-10 repetari cu pauza dupa Iiecare circuit de 1-3 minute. In lectia de educatie Iizica se Iolose`te de obicei
lucrul in circuit Iara ingreuieri, iar in lectia de antrenament sportiv se tolosete de obicei circuitul, dar cu
ingreuieri. Cand se urmarete dezvoltarea Iortei -vitezei se Iolosesc incarcaturi de 30-50 din posibilitatile
maxime, iar cand se urrnarete dezvoltarea Iortei in regim tie rezistenta se Iolosesc incarcaturi de 50-60.
Metoda haltero1ilului este Iolosita in actiunea de dezvoltare a Iortei (dinamice maxime, in regim de viteza, in
regim de rezistenta i in regim de coordonare) prin exersarea cu ajutorul halterei. Se cunosc o serie di procedee
tehnice printre care: exersarea cu creterea i descreterea continua a incarcaturii, cu creterea i
descreterea in trepte a incarcatur cu creterea i descreterea in val a incarcaturii, exersarea cu incarcatur
maxime, medii sj mici. In lectia de educatie Iizica nu se Ioloses,te aceasL metoda de dezvoltare a Iortei, dar se
Iolose`le Ioarte mull in lectia d. antrenament sportiv, in procesul de pregatire a anumitor probe, ramuri d. sport.
Metoda pliometrica contribuie la dezvoltarea Iortei dinamice explozive a puterii de impingere, de start, de
accelerare, de decelerare, de desprindei\ de amortizare etc.) cu ajutorul sariturilor. Aceasta metoda este
cunoscuta si sub denumirea de "ciclu intindere scurtare" sau "reIlexul miotatic de intindere" ce are la baza
actiunea mus,chiului concretizata mai intai int: -contractie excentrica (de alungire), urmata de o contractie
concentrica .. scurtare). Metoda pliometrica presupune Iolosirea exercitiilor de sanL in diIerite modalitati:
sarituri simple pe loc sau cu deplasare, sarituri adancime, sarituri cu ingreuieri sau in conditii ingreuiate s.i
combii".. intre aceste tipuri de sarituri. Deosebit de important, in metoda pliometrica, este realizarea
unui timp cat mai seurt intre incetarea alung i inceperea scurtarii.
Metoda power-trening Iolosita mai des in anlrenamentui sportiv pentru dezvoltarea Iortei in regim de
viteza si in stiniularea componentei nervoase, se bazeaza pe eIorturi cu incarcaturi cuprinsc Intro 75-95
din posibilitatile maximo, ropotato do 3-b ori in 3 sorii. Foloseste troi grupe do oxorcitii: cu haltera, cu mingi
modicinalc, acrobatice (sarituri - pliometrie, intinderi), care se alterneaza intre ele. Din Iiecare grupa do sarituri
se aleg cate trei oxercitii, in total 9. Dupa cxersarea Iiecarui exerciliu so ia o pauza do 1-3 minute, iar dupa
oxorsaroa color 9 oxorcitii so ia o pauza do 3-5 minute.
Metoda e1orturilor pana la re1uz so Ioloseste, in principal, pentru dezvoltarea masei musculare, dar si a
stimularii componcntelor nervoase. Pentru probele in care domina Iorta in regim do viteza so tolososc oxorcitii
cu incarcaturi cuprinsc intre 30-50 din posibilitatile maximo pana in momentul scaderii vitozoi do executie, in
9-12 serii, iar in probele in care domina Iorta in regim do rezistenta so tolososc oxorcitii cu incarcaturi cuprinse
intre 50-80 din posibilitatile maximo, pana la reIuz (nu so mai poate executa, apare oboseala) in 9-12 sorii.
Intr-o lectio do antrenament se tolososc pana la 12 oxorcitii in Iunctie do cerintele tohnice ale probei practicate.
Acoasta metoda se Ioloseste in lectiile do antrenament ale sportivilor care au deja o pregatire do Iorta de baza
bine pusa la punct, intrucat solicita eIorturi deosebit do intense, atat Iizic cat si psihic. Se poate Iolosi de 2-3 ori
pe saptamana, in Iunctie do perioada i nivelul do pregatire. O lectio clureaza 4-6 ore, timp in care se ajunge la
un volum de lucru de 20000-30000 kg.
Forta este o marime Iizica, coea ce urmarim noi sa dezvoltam este do tap I puterea musculara ca rezultat al
combinatiei dintre lorta s;i viteza.

'iteza - aptitudine psihomotrica
Viteza Iace parte din categoria aptitudinilor mai putin porIectibile si reprezinta " capacitatea de a exersa o
miscare sau o suita de miscari intr-un timp cat mai scurt".
Dintre toate apititudinile psihomotrice, viteza este considerata ca Iiind cea care depinde eel mai mult de Iactorii
ereditari. Acest lucru nu trobuie sa ne conduca la ideea ca viteza nu poate Ii educata. Educarea vitezei prosupune
actiunea sustinuta asupra Iactorii or perIectibili, asupra color mai putin perIectibili, dar si asupra dezvoltarii
nivelului celorlalte aptitudini, in special a Iortei si coordonarii.
Aptitudinea de viteza poate Ii considerate ca o reprezentare spatio-temporala a miscarilor, dar dezvoltarea ei
implica si actiunea asupra ritmului sj tempoului. Ritmul constituie reluarea miscarilor intr-o succesiune identica,
Iind o components temporala strans legate de viteza, coordonare, precizie, abilitate. Tempoul reprezinta
Irecventa miscarilor in unitatea de timp sj este cieosebit de important in alergarile de viteza, semiIond, Iond si
mare Iond, in natatie etc. Valoarea vitezei este inIluentata de o serie de Iactori morIologici, Iunctionali,
biochimici, metabolici si psihologici. In ceea ce priveste Iactorii biologici, unii sunt de nature nervoase, iar altii
de nature musculara.
Intre Iactorii perIectibili si mai putin perIectibili, de care depinde viteza Iac parte si:
starea de lunctionalitate a analizatorilor (vizual, auditiv, cutanat. kinestezic) in sensul nivelului acuitatii,
Iinetii si preciziei acestora;
mobilitatea desIaurarii proceselor nervoase, viteza alternarii proceselor de inhibitie i excitatie, dar si
intensitatea manitestarii acestora;
capacitatea de analiza sj sinteza la nivelul scoartei cerebrale;
timpul de latenta sj do reactie, care la randul sau depinde d. calitatea nervului, a muschiului sj a sinapsei;
viteza de conducere a inIluxului nervos aIerent sj eIerent de-. lungul retelei nervoase;
viteza de contractie a muschiului determinate de aparitia exeitatu nervoase;
tipul de inervatie de la nivelul placii motorii (este lavorizar.-.: pentru viteza, inervatia prin motoneuron|
alia mari, ce transir impulsuri nervoase rapide discontinue);
capacitatea de atentie sj de concentrare a vointei;
" calitatea Iibrei muscuJare si a proceselor encrgetiee care sustin eIortul (ATP, IosIocreatina);
nivelul de dezvoltare a Ioitei musculare dinamice;
inaltimea, in special lungimea segmcntelor ce partieipa ia activitale;
mobilitatea articulara si elasticitatea muscuiara;
varsta si sexul execulantului;
nivelul de pregatire.
Formele de mani1estare a vitezei sunt prezentate, aproape de catre Iob specialistii, asttel:
viteza de reactie; viteza de executie; viteza de accelerare; viteza de deplasare; viteza de repetitie.
La aceste Iorme de maniIestare ale vitezei se pot adauga si cole ce rezulta din combinatia cu celelalte aptitudini
psihomotrice si anume:
viteza in regim de Iorta; viteza in regim de rezistenta; viteza in regim de coordonarc/indemanare.
'iteza de reactie se reIera la capacitatea de a raspunde intr-un timp cat mai scurt la un anumit excitant. Ea se masoara in
m/s, prin calcularea timpului scurs de la aparitia excitantului pana in momentul inceperii miscarii de raspuns. Dupa
Thorner, valorile medii ale timpului de reactie pentru principalii excitanti cu care operant in cadrui actixitatii de educatie
Iizica si sport sunt urmatoarele:
140 m/s in cazul excitantilor cutanati; 150 m/s in cazul excitantilor sonori; 180 m/s in cazul excitantilor vizuali.
Deosebit de important este Iaptul ca viteza de reactie este legata, in special, de viteza de preluare si prelucrare a
intormatiilor. Asttel, apare o noua Iorma de viteza numita viteza de decizie care se maniIesta coroborat cu capacitatea de
anticipare si viteza de reactie.
'iteza de executie reprezinta capacitatea de a eIectua o deprindere sau un sistem de deprinderi motrice diIerite
intr-un tirnp cat mai scurt. Este Ioarte importanta in miscarile aciclice.
'iteza de accelerare reprezinta capacitatea de a creste indicii de irecventa ai micarii pana la valoarea maxima
a acestora. In probele de alergari scurte, capacitatea de accelerare este inIluentata de: dezvoltarea Iortei
membrelor inIerioare, lungimea si Irecventa pasilor, mobilitatea articulara i elasticitatea musculara, alternarea
rapida a proccselor nervoase de excitatie i inhibitie etc.
Prin viteza de deplasare se intelege capacitatea de parcurgere a unei distante date intr--un timp cat mai scurt.
Este analizata in special in probele de alergari scurte (viteza pe: 100 si 200 m, pe 100 si 110 mg, pe 4 X100 m
etc.).
'iteza de repetitie este considerata ca Iiind capacitatea de a relua executia unei miscari cu aceiasi indici de
iuteala. Este speciIica micsarilor ciclice.
Viteza in regim de rezistenta, ca Iorma a combinatiei dintre viteza si rezistenta, este capacitatea de a eIectua
actiunile de miscare cu indici ridicati de viteza de-a lungul eIorturilor prelungite.
'iteza in regim de 1orta prezinta un interes major in multe sporturi ca atletism (aruncari, sarituri), canotaj
academic, box, scrima, schi, haltere etc. Viteza este intotdeauna limitata de incarcatura, respectiv daca amplasam
o incarcatura mai mare viteza este mai mica. In acest caz, pentru a putea creste viteza miscarii ingreuiate este
nevoic de cresterea indicilor de Iorta.
'iteza in regim de coordonare se maniIesta in realizarea deprinderilor motrice complexe i a structurilor de
exercitii in viteza crescuta si in conditii mereu schimbatoare.
Metodele de dezvoltare a vitezei au drept scop cresterea vitezei de executie a miscarilor. Acest lucru se
realizeaza prin Iolosirea repetarilor, handicapului, competitiilor. Viteza Iace parte dintre aptitudinile motrice
mai putin perIectibile. Dezvoltarea ei depinde in mare masura de relatia ce se impne intre dezvoltarea Iortei si
perIectionarea tehnicii de executie a miscarilor.
Metoda repetarilor are la baza actiunea de repetare a excrcitiilor libere, cu ingreuieri mici (o incarcatura prea
mare diminueaza viteza) si in conditii usurate cu viteza apropiata si peste cea maxima. Exercitiile Iolosite pot li
deprinderi motrice de baza, utilitar-aplicative si speciIice unor discipline sportive sau exercitii pentru dezvoltarea
aptitudinilor .Se Ioloscsc exercitii .: o durata scurta de pana la 8-10 secunde cand se urmareste dezvoltarea
vitezei de deplasare .si de repetitie si exercitii cu o durata de 2-4 secunde si uneori si rnai mica atunci cand se
urmareste dezvoltarea vitezei de reactie si de executie. Numarul repetarilor poate Ii cuprins intre 4-10 , cu o
pauza care sa asiguie o revenire completa. Repetarile pot ti Iacute in serii (2-4 serii) cu o pauza mai mare intre
serii de 4-6 minute.
Metoda handicapului are la baza Iolosirea unui a vans (un decalaj) in ceea ce priveste inceperea unui exercitiu
de vileza. Acest decalaj poate Ii de 2-4 m cand este vorba de distanta de parcurs, de 1-2 secunde cand este vorba
de timpul de lucru sau de 2-6 kg cand este vorba de incarcatura. Acordarea unui avans elevului mai slab are o
importanta deosebita in dezvoltarea Iortei intrucat solicita Ioarte mult sistemulnervos.
Metoda intrecerilor sau competitionala se bazeaza pe Iolosirea intrecerilor in cadrul grupelor sau intre
executanti. Aceasta metoda solicita mult atat componenta psihica cat si cea Iizica.
Metode de masurare a vitezei
Stabilirea procesului de pregatire ca si posibilitatea de apreciere a capacitatii psihomotrice de viteza se bazeaza
pe sustinerea unci suite de teste. Aceste teste pot evalua : capacitatea psihologica, Iiziologica, tehnica, tactica si
motrica.
Testarea psihologica are la baza completarea unui chestionar ce va cuprinde date statistice personale, Iamiliale,
medicale, volitive care ar putea inIluenta obtinerea rezultatului sportiv.
Testarea 1iziologica cuprinde reIcriri cu privire la lactorii genetici si la starea de sanatate. Dintre lactorii genetici
amintim : inaltimea trunchiului, lungimea membreJor inIerioare si a celor superioare, capacitatea cardio-
vasculara, tipologia Iibrelor musculare, inervatia de la nivelul Iibrelor musculare si chiar anumite aIectiuni sau
deIormatii congenitale. Factoni de sanatate sunt la randul lor inIluenta ti de mediul social, de alimentatie, de
clima, de stres si chiar de ereditate.
Testarea motrica cuprinde o serie de teste ce masoara: capacitatea de viteza maxima, capacitatea de accelerare,
rezistenta de sprint, rezistenta speciala si capacitatea aeroba:
'iteza maxima se masoara prin testul celor 30 m. Atletul sprinteaza de-a lungul unei zone de 30 m , zona de
accelerare si alearga in viteza maxima inca 30 m. Antrenorul inregistreaza timpul pe a doua portiune de 30 m,
dupa care imparte distanta parcursa de 30 m, la timpul realizat si obtine asttel viteza maxima in m/s. Valorile
obtinute permit aprecierea vitezei maxime a atletului
Capacitatea de acceleratie se masoara tot printr-o proba de control de 60 m cu plecare din pozitia de start de
sus sau start de jos. Ca si in cazul testului de viteza maxima se tolosesc doua demareatii a celor 2 distante de cate
30 m. Capacitatea de accelcrare se masoara prin compararea timpului inregistrat pe primii 30 m in care se obtine
viteza maxima prin accelcrare cu timpul pe urmatorii 30 m in care se incearca sa se mentina viteza maxima de
deplasare realizand diIerenta dintre timpul inregistrat pe primii 30 m si timpul inregistrat pe urmatorii 30m
se obtine acceleratia diIerentiala. Valorile obtinute permit aprecierea capacitatii de accelcrare.
Rezistenta de sprint se masoara prin cronometrarea timpului pe distanta ce cuprinde o zona de accelcrare de
15-20 m si o zona 60m de mentinere a vitezei maxime. Aceasta a doua zona de 60 m este impartita la randul
ei in doua portiuni de cate 30m. Se inregistreaza timpul pe primii 30 m si timpul pe 60 m .
Rezistenta speciala se masoara prin alergarea pe 300 m cu etort maxim si se inregistreaza timpul. Creterea capacitatii
de rezistenta speciala, se apreciaza si prin compararea vitezei de deplasare de moment cu cea anterioara.
Capacitatea aeroba se masoara prin mai multe moclalitati . Cea mai simpla modalitate este cea a alcrgarii conlinuii
limp de 12' . Se masoara distanta parcursa. Distanta parcursa poate inregistra valori de 2200-2600 m pentru atletii
incepatori si de 2800-3200 m pentru atletii avansati. CreIjterea capacitatii aerobe se apreciaza si prin compararea distantei
parcurse de moment cu cea anterioara.


Rezistenta - aptitudine psihomotrica
Aptitudinea de rezistenta Iizica este totalitatea Ienomenelor care asigura pentru un interval de timp cat mai lung, echilibrul
proceselor biologice, in situatia unui eIort tizic mare.Intr-o interpretare clasica, rezistenta Iizica exprima timpul limita in
care poate Ii eIectuat un eIort Iara a-i reduce calitatea, organismul dispunand de resursele necesare invingerii Ienomenului
de oboseala. Din acest punct de vedere se aIirma ca rezistenta este capacitatea organismului de a Iace lata oboselii pe
parcursul desIasurarii eIortului Iizic, Iara a scadea, de-a lungul actiunilor de miscare respective, potentialul de munca
necesar indeplinirii corespunzatoare a obiectivelor urmarite. ManiIestarea rezistentei este conditionata de o serie de Iactori
printre care:
consumul maxim de oxigen sau volumul maxim de oxigen, intrucat rezistenta se desIasoara avand la baza enereia
rezultala din descompunerea glicogenului, a acizilor grasi si lipidelor in prezenta oxigenului;
tipologia Iibrelor musculare;
cantitatea si calitatea resurselor energetice, activitatea enzimatica si mecanismele hormonale de reglare;
posibilitatile sistemului cardiovascular, respirator, muscular si ale celorlalte Iunctii ale organismului care sustin eIortul;
nivelul de dezvoltare al unor calitati de vointa (perseverenta, darzenie, abnegatie);
nivelul la care sistemul nervos central realizeaza eoordonareo activitatii aparatului locomotor si al Iunctiilor
vegetative;
relatia dintre eIort si pauza (in sporturile en pauze intre reprize).
Formele de mani1estare a rezistentei
Plecand de la ideea ca rezistenta reprezinta capacitatea organismului de a eIectua timp indelungat o activitate Iara a scadea
eIicacitatea ei, ea poate. Ii: Iizica, considerata ca o rezistenta la activitatea practica, psihica, inteleasa ca o rezistenta la
activitatea intelectuala la starile de stres, ca o rezistenta la activitatea stresanta .
Se considera ca exista doua Iorme de maniIestare a rezistentei:
rezistenta generala; rezistenta speciIied.
Rezistenta generala are importanta pentru toate activitatile practice, care angreneaza in sustinerea eIortului numeroase
grupe musculare si sisteme pe o perioada prelungita de timp intrucat pe Iondul ei se dezvolta rezistenta speciIics. Ea
reprezinta capacitatea de a depune un eIort Iizic indelungat, cu indici constant de randament. Acest tip de rezistenta
depinde de: capacitatea plamanilor de a inhala o cantitate cat mai mare de
O2 pe parcursul sustinerii etortului, capacitatea de a transporta o cantiiaLc cat mai mare de oxigen de la plamani la nivelul
Iibrei musculare, capacitatea de a realiza eel mai mare sehimb de substante gazoase la nivelul alveolelor nulmonare si
celulelor musculare.
Rezistenta speciIica este considerata ca Iiind capacitatea de a eIectua un eIort timp indelungat in conditii anaerobe. Acest
tip de eIort creeaza in organism o datorie de oxigen si are la baza acumularea de acid lactic. Daca eIortul este prelungit si
de mai mare intensitate se acumuleaza o cantitaIe mare de acid lactic. Acest tip de rezistenta depinde de: nivelul de
dezvoltare al rezistentei generale, de capacitatea de a produce o cantitate mare de ATP prin resinteza glicogenului pe cale
anaeroba, de capacitatea de a suporta o acumulare mare de acid lactic, de capacitatea de concentrare voluntara si
motivationala, de varstii, sexul si gradul de pregatire al executantilor.
Tinand cont ca sustinerea etortului muscular are la baza energia produsa din ciescompunerea ATP-ului, CP-uIui,
glicogenului .si acizilor grasi, in lipsa sau in prezenta oxigenului,rezulta urmatoarele Iorme de maniIestare a rezistentei:
rezistenta de lunga durata; rezistenta de durata medic; rezistenta de scurta durata; rezistenta in regim de
viteza; rezistenta in regim de Iorta.
Rezistenta de lunga durata este considerata ca Iiind o rezistenta cu o durata mai lunga de 8 minute, ce are la baza energia
produsa prin descompunerea glicogenului in prezenta oxigenului. Factorul determinant la obtinerea perIormantelor in
probele sau ramurile sportive cu o astIel de durata il reprezinta cantitatea de O2 absorbita in unitatea de timp si este
reprezentata de ,minut volumul inimii".
Prin rezistenta de durata medio se intelege capacitatea de a rezista la un eIort de o durata cuprinsa intre 2 si 8 minute.
Aceasta rezistenta se caracterizeaza printr-un eIort de tip mixt, mai sustinut, ce are la baza energia produsa din
descompunerea glicogenului in lipsa si in prezentj oxigenului. Factorii determinanti in obtincrea perIormantelor in probelc
sau ramurile sportive cu o astIel de durata sunt: capacitatea de a transports o cantitate cat mai mare de oxigen de la plamani
la libreie musculare, capacitatea de a realiza eel mai mare schimb de substante gazoase la nivelul alveolelor pulmonare si
celulelor musculare.
Rezistenta de durata scurta reprezinta capacitatea organismului de a depune eIort cu o durata cuprinsa intre 45"-2'. Energia
necesara desIasurarii acestui tip de eIort este produsa din descompunerea glicogenului in lipsa oxigenului si are la baza
acumularea de acid lactic. Se creeaza o datorie de oxigen care ajunge pana la 80 in cazul probei de 400 m si pana la 65-
75 in cazul probei de 800 m. Aceasta datorie de oxigen poate Ii eliminata in primele 10-15' dupa tertninarea eIortului.
Rezistenta in regim de Iorta este reprezentata de capacitatea organismului de a depune un eIort de lunga durata in conditio
cle executie ingreuiata (zapada, vant din Iata, apa, incarcatura pe umeri etc.). Acest tip de rezistenta este des intalnit in
procesul de pregatire din antrenamentul sportiv, in sporturile ce necesita Iolosirea halterelor ca mijloc de dezvoltare a
aptiludinii de Iorta (atletism, haltere, culturism, canotaj, caiac-canoe etc.).
Rezistenta in regim de vitezti este capacitatea organismului de a depune un eIort cat mai lung, dar cu o viteza de deplasare
cat mai mare. Energia produsa pentru realizarea acestui tip de eIort provine din descompunerea ATP-ului si CP-ului.
Dupa tipurile de eIort depus in procesul de pregatire si in cadrul activitatii competitionale, rezistenta mai poate Ii clasiiicata
si in:
rezistenta aeroba - reprezentata prin capacitatea organismului do . eIectua un eIort de lunga durata si intensitate
moderata, utilizanc oxigenul in scopul producerii energiei mecanice;
rezistenta anaeroba - reprezentata de capacitatea organismului de . eIectua un eIort de lunga durata si intensitate
mare, utilizanJ energia produsa in lipsa oxigenului. Rezistenta anaeroba poate r lactacida si alactacida
Metodele de dezvoltare a rezistentei
Au aparut o serie de metode ce urmaresc cresterea capacitatii do . prelungi sustinerea eIortului pe o durata de timp
cat mai mare. Dim: acestea Iac parte metoda: eIorturilor continue (maraton si lartk-repetarilor, intervalelor,
competitionala.
A. Metoda e1orturilor continue s-a dezvoltat in doua variante si arm mo unetoda maraton si metoda Iartlek. Metoda
maraton consta in parcurgerea unei distante lungi, Iara pauza, intru tempo uniIorm sau variat, dar accesibil, un timp
indelungat, asttel incat eiortul sa se deslasoare intr-un -chilibru stabil de ,steady-state". In tunctie de niveiul de pregatire,
viteza ie deplasare, perioada de pregatire, durata acestui tip do etort este cuprinsa intre ,20' si 1 h 30 ' - 2 h (h ora). Pentru
copii de varsta 10-14 am, durata si distanta de alergare este mai mica. Metoda 1artlek are la baza alternarea diIeritelor
tempouri do alergare, Iara ca acestea sa lie stabilite dinainte. Durata acestui tip do oIort este cuprinsa intre 30 ' si 2 ore, si
presupune ridicarea Irecventei cardiace, de la 130-150 cat este pe parcursul eIectuarii alergarii, pana la 180 batai/minut in
momentele cresterii tempoului do deplasare. Cresterea tempoului de deplasare se stabileste de catre sportiv/atlet , in Iunctio
de posibilitati si ceea co simIo pe parcursul desIasurarii alergarii. In lectia de educalie tizica, metoda eIorturilor continue,
cu variantele ei, este putin Iolosita, dar in lectia de antrenament se Iolososte de 3-5 ori pe saptamana.
B. Metoda repetarilor este Iolosita in principal pentru dezvoltarea capacitatii de eIort anaerob si mai putin pentru
dezvoltarea capacitatii do eIort aerob. Are la baza parcurgerea repetata a unor distante cu viteza: supramaxima, maxima,
submaxima,, in care Irecventa cardiaca ajunge la valori de 180-190 batai/minut. Distantele de alergare, numarul de repetari,
viteza de deplasare depinde de niveiul si perioada de pregatire. Pauza /0revenire trebuie sa asigure o recuperaro complota.
In lectia de educatie tizica se Iolososte pentru dezvoltarea vitezei, de obicei, alergari cu viteza maxima, iar in lectia de
antrenament se Iolosese toato cole trei tipuri de alergare (supramaxima, maxima, submaxima) pe distante cuprinse intre
120-600 m.
C. Metoda intervalelor prevede doua regimuri de lucru care Iavorizeaza dezvoltarea complexa a putorii aerobe si
anaerob-alactacide. Regimul /.executie se bazeaza pe lucru cu intensitate aproape de concurs in care pulsul ajunge la 180
batai/minut si care asigura dezvoltarea capacitatii de eIort anaerob si pe lucru cu o intensitate submaxima cu o Irecventa
cardiaca de 150-175 batai/minut ce asigura dezvoltarea capacitatii tie eiort aerob-anaerob. Are la baza utilizarea a trei tipuri
de intervale de relacere: de 30 secunde, do 60 secunde si do 90 socunde, care dureaza in tunctie de durata/distanta lucrului
si trebuie sa asigure revenirea pulsului la 120-130 batai/minut la sportivii do perIormanta si la 110-120 batai/minut la
sportivii avansati. Numarul repetarilor se stabileste in Iunctie de lugimea probei de concurs,, intervalele de reIacere pot Ii
pasive sau active.
Metoda cu intervale, Iolosita in dezvoltare a rezistentei, are trei variante:
cu intervale scurte, in care distanta de alergare este de 50-150 m, pauza de 30 ", cu 4-6 repetari in 2-3 serii. Distanta
de alergare totals sa nu depaseasca 1,5 lungimea distantei de concurs. Pauza de revenire intre serii sa Iie de 3-5'.
cu intervale medii, in care distanta de alergare este de 200-400 m cu o pauza de odihna de 60", cu un numar de
repetari care sa nu depaseasca 2 ori distanta de concurs;
cu intervale lungi, in care distanta cle alergare este de 1200-3000 m, cu o pauza de odihna de 90", care se poate
prelungi sau scurta in Iunctie de Irecventa cardiaca care trebuie sa ajunga la 120-130 batai/minut, cu un numar de repetari
de 3 ori distanta de concurs. Viteza de deplasare se stabileste aproapc de viteza de deplasarc din concurs.
D. Metoda competitionala
Metoda competitionala Ioloseste alergarea sau eIortul speciIic disciplinei/ramurii sportive sub Iorma de concurs in cadrul
probelor de control, concursurilor de casa, concursurilor de veriIicare. Distantele de alergare sau durata eIortului pot Ii mai
mici, egale sau mai mari decat cele de concurs.
Folosirea acestei metode contribuie atat la dezvoltarea capacitatii de eIort aerob-anaerob, cat si la studierea posibihtatilor
cle participare in competitii.
Este necesar sa subliniem ca in sporturile cle rezistenta este deoscbit de importanta Iaza de relaxare musculara intre
ciclurile de lucru. Prin urmare este indispensabila introducerea unci scurte perioade de relaxare a muschilor inaintea
oricarei tensiuni musculare.
Metode i tehnici de masurare si evaluare a rezistentei
Indicatorii rezistentei
Unul dintre criteriile Iundamentale de apreciere a rezistentei este timpul in ciecursul caruia omul este capabil sa mentina
intensitatca precisa a activitatii ( V. S. FarIel). Folosind acest criteriu, se masoara rezistenta prin metode directe sau
indirect.