ZrP 2016; 132(4): 1253–1259

Un tezaur cultural on-line: Biblioteca Digitală a Bucureştilor,

<http://www.digibuc.ro>

Adresa de corespondenţă: Dr. Cristinel Munteanu, Universitatea «Danubius» din Galaţi,

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Internaţionale, B-dul Galaţi nr. 3, RO-800654, Galaţi,
E ˗ Mail: munteanucristinel@yahoo.com

DOI 10.1515/zrp-2016-0118

1 Introducere

După cum se ştie, legislaţia europeană şi internaţională în vigoare permite unor

instituţii (biblioteci, muzee, arhive) să realizeze colecţii digitale şi să le plaseze
on-line, cu condiţia ca documentele respective să aparţină deja domeniului
public ori să devină disponibile cu acordul celor care deţin drepturile de autor.
Pentru a răspunde mai eficient la nevoile cititorilor săi de pretutindeni, dar şi
pentru a se integra în comunitatea bibliotecilor digitale europene, Biblioteca
Metropolitană Bucureşti (instituţie culturală veche, înfiinţată încă din 1831) a
început în anul 2007 construirea unei biblioteci digitale, beneficiind de susţinerea
financiară a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Graţie acestor circumstanţe favorabile, Biblioteca Digitală a Bucureştilor
(denumită, în primă instanţă, Dacoromanica) a luat naştere oficial în urma unei
Hotărâri din 2008 adoptate de Guvernul României, prin care a fost aprobat
«Programul naţional pentru digitizarea resurselor culturale naţionale şi crearea
Bibliotecii Digitale a României, componentă a bibliotecii digitale europene –
Europeana.eu». Din informaţiile ce pot fi accesate de pe site-ul <http://www.
digibuc.ro>, mai reţinem şi faptul că activitatea acestei biblioteci virtuale se
desfăşoară pe patru direcţii: «patrimoniu scris (biblioteci), patrimoniu mobil
(muzee), patrimoniu audio-vizual (arhive), patrimoniu imobil (monumente, ar-
heologie)».
Utilizând tehnologii de ultimă generaţie, Biblioteca Digitală a Bucureştilor
oferă celor interesaţi posibilitatea de a consulta «documente digitizate de tip text,
imagine, audio sau video, copii digitale fidele ale documentelor» aflate atât în
patrimoniul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, cât şi în fondurile de patrimoniu
ale altor instituţii de profil asemănător, cum sunt Biblioteca Academiei Române,
Institutul de Istorie «Nicolae Iorga» şi Muzeul Literaturii Române.
În cele ce urmează, în limita spaţiului alocat aici, îmi propun să fac o
prezentare succintă a tezaurului de documente existente/încărcate până la aceas-
tă dată în Biblioteca Digitală a Bucureştilor (desemnată în continuare cu sigla

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
1254 Online-Ressourcen

BDB), insistând în special asupra acelor colecţii, domenii şi subdomenii care îi

pot interesa pe cei preocupaţi îndeosebi de lingvistică şi de filologie. Nu este mai
puţin adevărat că – în funcţie de problema care face obiectul unor investigaţii de
factură filologică – oricare document (indiferent de domeniu) din acest patrimo-
niu se poate dovedi preţios pentru cercetătorul de profil.

2 Colecţii

Pe site-ul BDB figurează 18 colecţii, diferite ca importanţă şi ca inventar de

documente înregistrate şi digitizate, purtând următoarele denumiri: Noutăţi;
Imaginea femeii în istorie şi societate; Opera tipografică românească (1508–1838);
Istoria românilor şi a romanităţii orientale; Columna lui Traian – monumentul şi
epoca; Familii nobiliare din România; Călători străini în spaţiul românesc; Bucureş-
ti centrul spiritualităţii ortodoxe sud-est europene; Bucureştii în imagini; Multicultu-
ralitatea bucureşteană: comunitatea armeană; Multiculturalitatea bucureşteană:
comunitatea germană; Bibliografii şcolare; Avangarda românească; Domenii; Pu-
blicaţii periodice; Cărţi poştale; Ion Luca Caragiale; Cinci veacuri din istoria cânte-
cului popular.
În ansamblu, cu puţine excepţii, nu voi face referire la numărul de documen-
te existent în fiecare din aceste colecţii, întrucât cifrele sunt variabile, modificân-
du-se chiar şi zilnic în cazul unor rubrici. De pildă, colecţia Noutăţi cuprinde
intrările din luna precedentă şi luna în curs. Din ce am observat, în fondul BDB
sunt incluse lunar câteva sute de documente proaspăt scanate (fie acestea volume
întregi, broşuri, ziare ori cărţi poştale). Cea mai bogată colecţie (şi una dintre cele
mai valoroase) este cea rezervată publicaţiilor periodice. De asemenea, foarte bine
înzestrată este tema multiculturalităţii bucureştene în expresie germană, formată
în principal din colecţia publicaţiei Bukarester Tagblatt (din 1880 până în 1915).
Dintre colecţiile enumerate mai sus, o importanţă deosebită o prezintă Opera
tipografică românească (1508–1838), care încorporează preponderent cărţi reli-
gioase sau liturgice, dar şi lucrări de popularizare a ştiinţei, manuale, calendare,
cărţi populare etc., apoi Istoria românilor şi a romanităţii orientale, care include
atât antologii de documente istorice, cât şi lucrări de strictă specialitate scrise de
istorici precum Mihail Kogălniceanu, Vasile A. Urechia, Grigore Tocilescu, Ale-
xandru D. Xenopol, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Vasile Pârvan etc., şi, în
fine, Călători străini în spaţiul românesc, cuprinzând serii de tomuri cu mărturisi-
rile şi descrierilor celor care au trecut, în diverse perioade, prin Ţările Române,
colecţie din care nu putea lipsi masiva şi celebra culegere de mărturii comentate,
alcătuită de Nicolae Iorga, în mai multe volume, Istoria Românilor prin călători. Ar
putea să mire faptul că scriitorului Ion Luca Caragiale (1852–1912) îi este rezervată

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
 Online-Ressourcen 1255

o colecţie aparte, formată din subcolecţiile Repertoriul teatral bucureştean din

vremea lui Caragiale, Opere originale şi ediţii critice, Opera lui Caragiale în publica-
ţii periodice (conţinând peste o mie de documente), precum şi Lucrări şi studii
despre Caragiale. O atare atenţie este explicabilă însă, dată fiind acuitatea şi
minuţiozitatea cu care acest scriitor realist a înfăţişat în opera sa literară şi
gazetărească viaţa bucureştenilor din epoca lui.

3 Domenii

Patrimoniul de documente existent în BDB este organizat şi pe domenii, care

însumează la un loc, deocamdată, aproximativ 100.000 de unităţi. Cele 10 dome-
nii stabilite sunt: Generalităţi; Economie şi Societate; Religie; Literatură; Ştiinţe;
Istorie şi Geografie; Filosofie şi Psihologie; Lingvistică şi Limbi; Artă, Arhitectură şi
Divertisment; Tehnică şi Medicină. Mai departe mă voi ocupa de unele dintre
aceste domenii (şi subdomenii), încercând, totodată, să subliniez însemnătatea
lor, concentrându-mă asupra elementelor de conţinut relevant (lucrări de referin-
ţă, documente rare etc.).
3.1 Primul domeniu, cel denumit Generalităţi, cuprinde mai bine de trei
sferturi din numărul total al unităţilor din fondul domeniilor, fiind divizat în
variate componente: Bibliografii; Dicţionare. Enciclopedii; Publicaţii periodice;
Istoria cărţii; Cultură şi civilizaţie etc. Cum era de aşteptat, cea mai mare parte o
ocupă publicaţiile periodice. Dicţionarele şi enciclopediile adunate aici se axează
mai ales pe geografie şi istorie. Bine reprezentat este subdomeniul istoriei cărţii,
care cuprinde, în general, mai multe anuare şi cataloage referitoare la acte
diverse, manuscrise şi inventare de cărţi din biblioteci ori arhive.
3.2 Domeniul Economie şi Societate se împarte, la rândul său, în subdomenii.
Prezintă interes îndeosebi subdomeniul etnologiei şi antropologiei, care include
lucrări etnografice valoroase, cum sunt cele semnate de Simion Mehedinţi, Romu-
lus Vulcănescu şi alţi savanţi români de prestigiu. Tot aici pot fi consultate
cunoscute lucrări de «psihologie colectivă»: Dimitrie Drăghicescu, Din psichologia
poporului român (1907), Ion F. Buricescu, Sufletul românesc (1944) etc. Un bogat
material documentar se găseşte în subdomeniul ştiinţelor politice, de la istorii ale
anumitor perioade din politica românească, până la memoriile unor importanţi
oameni politici, cum sunt, de pildă, volumele cu «note politice» ale lui Alexandru
Marghiloman sau cu «însemnările zilnice» ale lui Constantin Argetoianu. Bine
înzestrate sunt şi subdomeniile privitoare la drept şi administraţie publică. Merită
o atenţie deosebită ultimele două subdomenii. Astfel, în subdomeniul educaţiei
sunt înregistrate numeroase manuale şi cursuri pentru diverse materii şi diferite
niveluri de şcolarizare, dar şi istorii ale învăţământului din România, cum este, de

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
1256 Online-Ressourcen

exemplu, Vasile A. Urechia, Istoria şcoalelor de la 1800–1864 (vol. 1 şi 2, 1892). În

fine, în cazul folclorului, obiceiurilor şi tradiţiilor, este de consemnat prezenţa
on-line a unor cărţi inestimabile pentru cercetarea de profil: monumentala colec-
ţie de proverbe şi expresii idiomatice adunate de Iuliu Zanne în 10 volume,
Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedo-
nia (1895–1903), studiile excelente dedicate datinilor româneşti de către Simion
Florea Marian (de pildă, trilogia sa din 1892 referitoare la naşterea, nunta şi
înmormântarea la români), precum şi alte importante lucrări scrise de Tudor
Pamfile, Elena Niculiţă-Voronca, Artur Gorovei etc.
3.3 Domeniul Religie cuprinde, de asemenea, o serie de subdomenii. Cel mai
bogat dintre ele este cel al cărţilor liturgice (aproape 1.000 de unităţi, constând în
psaltiri vechi, didahii, cazanii etc.), urmat de cel referitor la specificul şi la istoria
Bisericii Ortodoxe Române, cu numeroase lucrări monografice (inclusiv despre
anumite aşezăminte de cult) semnate de Nicolae Iorga, Onisifor Ghibu etc., dar şi
diverse materiale strict religioase scrise de personalităţi clericale. Un subdomeniu
aparte este cel rezervat Bibliei, compartiment care conţine traduceri vechi, parţia-
le ori complete, ale Bibliei, studii exegetice ori comentarii pe marginea acesteia
etc. Din inventar nu putea să lipsească prima traducere integrală a Sfintei Scrip-
turi, un veritabil monument de limbă românească veche: Biblia adecă Dumne-
zeiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage (apărută la 1688, cunoscută
drept Biblia lui Şerban). De asemenea, sunt de remarcat şi unele dintre primele
noastre tipărituri, cum sunt cele publicate la Braşov sub îngrijirea Diaconului
Coresi: Psaltire românească (1570), Carte cu învăţătură (1581), aceasta din urmă
editată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procovici în 1914. Dintre traducerile fragmen-
tare însoţite de comentarii, merită amintită, de exemplu, cea a lui Ion Heliade
Rădulescu, Biblia sacra que coprinde Vechiul şi Nuoul Testament (1858).
3.4 Domeniul Literatură este divizat în funcţie de limbile în care au fost
scrise operele literare. Prezintă un interes deosebit subdomeniul literaturii româ-
ne vechi, unde găsim, de pildă, scrierile cronicarilor moldoveni şi munteni
(inclusiv în ediţia lui Mihail Kogălniceanu, cel care le-a tipărit pentru prima
dată), manuscrise vechi îngrijite de reputaţi filologi, antologii de texte din
secolele trecute, cum este şi cunoscuta Chrestomaţie română (1891) a lui Moses
Gaster. Tot aici descoperim şi lucrări de teorie filologică, cum este, printre altele,
cartea lui Liviu Onu, Critica textuală şi editarea literaturii române vechi. Cu
aplicaţii la cronicarii moldoveni (1973). Cel mai înzestrat subdomeniu (cu peste
4.000 de documente digitizate) este cel al literaturii române, format preponde-
rent din operele scriitorilor clasici ori reprezentativi (Eminescu, Arghezi, Creangă
şi alţii). Deşi mai slab reprezentat (cu circa 100 de documente), fondul de
literatură populară prezintă şi el interes pentru cercetători. La fel, în comparti-
mentul de critică şi istorie literară sunt disponibile aproape 400 de lucrări, de la

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
 Online-Ressourcen 1257

monografii celebre, cum este, de exemplu, cea a lui Jean Boutière, La vie et
l’oeuvre de Ion Creangă (1930), scrieri memorialistice, precum Amintiri de la
«Junimea» din Iaşi (s. a.) de George Panu, până la diverse istorii ale literaturii
române semnate de Ioan Nădejde, Nicolae Iorga şi alţii. Lipseşte, din păcate,
deocamdată, o lucrare fundamentală: Istoria literaturii române de la origini până
în prezent (1941) de George Călinescu.
3.5 Dintre domeniile rămase, mă voi mai opri aici doar la cele denumite Istorie
şi Geografie, respectiv Filosofie şi Psihologie, urmând ca de cel intitulat Lingvistică
şi Limbi să mă ocup mai jos, într-o secţiune specială, detaliată. Astfel, în cadrul
domeniului Istoriei, istoria românilor reprezintă cel mai consistent fond de docu-
mente digitizate (peste 2.200), de o varietate extraordinară, de la culegeri de acte
vechi, anuare etc. adunate şi publicate de Mihail Kogălniceanu, Grigore Tociles-
cu, Gheorghe Ghibănescu şi alţii, până la studii minuţioase şi istorii complete sau
parţiale, scrise de iluştri savanţi, de la Dimitrie Cantemir şi Nicolae Bălcescu,
până la Nicolae Iorga şi Gheorghe Brătianu. Un important compartiment este
dedicat şi biografiilor celebre (de la Nicolaus Olahus până la Mihai Eminescu),
genealogiilor şi heraldicii. Geografia este mai slab reprezentată, ca număr de
documente, dar conţine subdomenii de un real interes, cum sunt, de pildă, cele
conţinând descrieri de călătorie ori cuprinzând lucrări ample dedicate Geografiei
României, precum Marele Dicţionar Geografic al României (publicat în mai multe
volume, începând cu 1898), coordonat de George Ioan Lahovari. În ceea ce
priveşte domeniul Filosofie şi Psihologie, destul de slab înzestrat (cu aproape 300
de documente în total), cred că este util să precizez că include, printre altele,
operele filosofice ale junimistului Vasile Conta (primul filosof român autentic),
celebrul manual de logică semnat de Titu Maiorescu, dar şi contribuţiile «de
tinereţe» ale unor autori ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi alţii.

4 Lingvistică şi Limbi

Domeniul Lingvistică şi Limbi cuprinde următoarele subdomenii: Generalităţi;

Dicţionare lingvistice; Lingvistică; Limba română; Limbi germanice; Limba engle-
ză; Limbi romanice; Limba latină; Limba greacă; Limbi slave; Limbi indo-iranie-
ne; Alte limbi. Dintre acestea, unele conţin puţine documente ori chiar nimic
(cum este, pentru moment, cazul limbilor indo-iraniene). În continuare, voi
insista doar asupra compartimentelor mai bine înzestrate.
4.1 Subdomeniul Generalităţi cuprinde câteva gramatici ale limbii armene şi
ruse, precum şi metodici ale învăţării ori ale predării limbii germane, printre care
Deutsch-Walachische Sprachlehre (din 1810) scrisă de Ioan Piuariu-Molnar; de
asemenea, câteva manuale de retorică (unele fiind redactate în neogreacă), dintre

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
1258 Online-Ressourcen

care aş aminti o lucrare semnată de acelaşi Ioan Piuariu-Molnar, Retorică, adecă

învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări (din 1798).
4.2 În subdomeniul Dicţionare lingvistice figurează o serie de opere lexico-
grafice de referinţă, la care specialiştii preocupaţi de lexic ori de istoria limbii
române se raportează în mod obligatoriu. Menţionez câteva: Lexiconul de la Buda
(1825; în două părţi) realizat de reprezentanţii Şcolii Ardelene; August T. Laurian
şi Ioan C. Massim, Dictionariulu limbei romane (vol. 1 şi 2, apărute în anii 1871 şi
1876), elaborat la cererea Societăţii Academice Române; Bogdan P. Hasdeu,
Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a Româ-
nilor (3 vol., apărute între anii 1886–1893); Hariton H. Tiktin, Dicţionar român
german (parţial digitizat, cu doar două volume); Dicţionarul enciclopedic ilustrat
«Cartea Românească», Partea 1 (Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi,
1931), elaborată de Ioan-Aurel Candrea; lipseşte de aici Partea a 2-a (Dicţionarul
istoric şi geografic universal), redactată de Gheorghe Adamescu, dar aceasta se
găseşte în subdomeniul Dicţionare. Enciclopedii al domeniului Generalităţi (cf.
supra, 3.1); August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti (1939) etc. Totodată,
remarc în fondul BDB şi dicţionare de strictă specialitate, cum este cel al lui
Nicolae A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc (1963), ori chiar rarităţi
lexicografice, precum micul dicţionar al lui Jean Alexandre Vaillant, Vocabular
purtăreţ rumînesc–franţozesc şi franţozesc–rumînesc (1839) şi altele. Este regreta-
bilă, însă, absenţa dicţionarului tezaur al limbii române, aşa-numitul «Dicţionar
al Academiei» (cunoscut sub siglele DA şi DLR).
4.3 Compartimenul intitulat Lingvistică include cărţi de referinţă precum:
Samuil Micu-Klein/Gheorghe Şincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachi-
cae (1780); Ion Heliade Rădulescu, Gramatică românească (1828); Timotei Cipa-
riu, Principia de limba şi de scriptura (ediţia a II-a, 1866); Bogdan P. Hasdeu,
Cuvente den bătrâni (3 vol., 1877–1881); Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asu-
pra limbii şi culturii române (1900); Alexandru Philippide, Principii de istoria limbii
(1894) şi Originea românilor (2 vol., 1923–1927); Sextil Puşcariu, Limba română.
Privire generală (vol. 1, 1940). De asemenea, este de remarcat colecţia excelentei
reviste îngrijite de Puşcariu, Dacoromania. Buletinul Muzeului Limbei Române (pe
mai mulţi ani, începând cu 1920). În afara lucrărilor cu caracter general, se
întâlnesc şi lucrări speciale: Titu Maiorescu, Despre scrierea limbei române (1866),
Giorge Pascu, Sufixele româneşti (1916); apoi glosare dialectale, antologii de texte
vechi etc.
4.4 Subdomeniul Limba română cuprinde lucrări care se înscriu uneori şi în
aria tematică a celor două secţiuni precedente, aşa că este dificil de identificat
întotdeauna criteriul care a stat la baza distribuţiei acestor documente. Menţionez
câteva dintre cele mai importante: Gheorghie Constantin Roja, Măiestria ghiovăsi-
rii româneşti cu litere latineşti (1809); Ovid Densusianu, Histoire de la langue

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM
 Online-Ressourcen 1259

roumaine, vol. 1: Les origines (1902); Dumitru Caracostea, Expresivitatea limbii

române (1942); Iorgu Iordan, Limba română actuală: O gramatică a «greşelilor»
(ediţia a II-a, 1947) etc. Dintre lucrările cu caracter special, merită amintite: Lazăr
Şăineanu, Istoria filologiei române (1895); Frédéric Damé, Încercare de terminolo-
gie poporană română (1898); Alexandru Graur, Nume de persoane (1965); Vasile
Scurtu, Termenii de înrudire în limba română (1966) etc. Tot aici sunt prezente şi
lucrări fără o valoare deosebită: numeroase manuale (inclusiv de caligrafie),
abecedare etc.
4.5 Celelalte subdomenii rămase, referitoare la limbile străine, sunt mai puţin
înzestrate, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. În cazul limbilor
germanice, sunt de notat numai câteva manuale, gramatici şi dicţionare destinate
învăţării limbii germane. Limba engleză este reprezentată doar de un vechi
dicţionar (şi acela parţial): Henry L. Lolliot, Dicţionar englez-român, vol. 2: M–Z
(1898). Compartimentul limbilor slave nu conţine documente care să ne reţină
atenţia, iar în cadrul subdomeniului limbilor romanice constatăm, deocamdată,
existenţa a puţine lucrări (numai 15), dintre care sunt de consemnat aici: Ion
Heliade Rădulescu, Paralelismu între dialectele romanu şi italianu. Sau forma ori
gramatica aquestoru doe dialecte (1841); Ovid Densusianu, Filologia romanică în
Universitatea noastră: lecţiune de deschidere (1902); şi Ioan-Aurel Candrea, Stra-
turi de cultură şi straturi de limbă la popoarele romanice (1914), ultimele două
având dimensiunile unor broşuri. În cazul limbii latine, cu excepţia numeroaselor
articole semnate de Lucia Wald, autoare şi a unor articole de istorie a ideilor
lingvistice, remarc aici măcar două: Gheorghe Şincai, Prima principia latinae
grammatices quae ad usum scholarum valachico-nationalium (1783); şi Ioan-Aurel
Candrea, Elementele latine dispărute din limba română (1932). Cât priveşte limba
greacă (de fapt, neogreacă), în afara unor gramatici şi manuale pentru învăţarea
limbii neogreceşti, ne poate interesa un scurt articol scris de Nicolae Iorga, Le grec
dans les Pays Roumains. Documents de grec vulgaire (1924).

5 Concluzii

Deşi criteriile de organizare ori de distribuire a materialelor pe domenii şi sub-

domenii nu sunt întotdeauna foarte ferme sau foarte clare (unele cărţi/lucrări nu
se găsesc acolo unde ne-am aştepta să fie), fondul existent în BDB este binevenit,
punând la dispoziţia celor interesaţi documente altminteri greu accesibile. Este
adevărat că multe dintre documentele digitizate nu sunt de referinţă şi că lipsesc,
pentru moment, altele foarte importante, dar îmi exprim speranţa că aceste goluri
vor fi acoperite pe parcurs.

Brought to you by | Cambridge University Library

Authenticated
Download Date | 11/20/19 5:53 AM