PAPADIA Abe INTIRZIASE MULT in anul eeela; uneori parea oii vren sti-gi fe Lalprgita, dar se rézgindea gi iar inviltorea pe sus nori de cennyo, gi fmprogoa ou miolugel cind nu mai putea sx scuture zipade din cojoace. Vinturile de la miazinoapte sotfpau cu tot mai mult& greutate din inchi- sorile lor, dar etnd se vedeau slobode se razbunau pe toatd lumea: tiian obra- jii ca nigte plezne de bici nevizate, tnvineleau minile copiilor, taléerdmau ochii bitrinilor, guierau prin stresini si sporie vrabille care, ademenite de-o ochire de soare, incopurt si ciripeased des, toate deodata, tot spunind cif vine primivara, Zilo do-a vtndul se part rizboi mare prin vizduh pind oo birui primivera, Norii grei gi intunecati ford alungeti spre miazinoapte de vintul de la mi gi totro si-dou% coru) rimase curat c2 lecrima, do-a dragul #8 so plimbe, po drumul fui, sonrele ce! ttndz, virsindu-gi argintul peste hemo. Intirziat’, ve gribes acum gi primAvara & olgtigo ce a pierdut. Dintr-o zi tntr-alta taverzean luncile gi rizoarele tot mai tare gi, tntr-o bund dimi- neati, Anicuja rimase incremenité cind doschise portita griidinii: vizu um covor nesfirsit de Mloricele galbene, una tntr-alta tnctt abia inedipeau. Floricelele prea cll i-au furet ocbii, gi copila nu maj putu face nici um pas: prives intins covorul de banujet galbeni, ba pared de luminite — gi tneot-in- cel i se insonind toatd fata, oft prea of o Strutt soarele de deasupra. Ynte-un tirziu btu din palme gi ndvéili in ourte: —Nicule! Nioule! Ni-cu-lel incepu s& strige tot mai ascufit gi mai int fatd, Unde-o fi frate-sin de nu o aude? Niculo! Usa tingii se deschize incot gitn criipiiturd se ivi Niew. — Ceri cu tine, Anicuta? Ge strigi aga? —Haidal Haida repede! —Unde s& vin? —1n gridind. Dar vino odatal —Ce s& fac in gridind? — Haida 3% veal i78Nicu inglfi din emori ca un om mare care nu pricepe stiruinta unui eopit gi jesi mn curte, Anicuta fugi la el, fl prinse de mind i incepu sé] tragd intins ciilre portifa grédinii. Copile doschise uga gi intinee liber braful, Parci eran gi mai dese tloricelale galbene. 4 Nicu rimase gi el smut o vreme, Ji lui cu un fel de amojeali, apoi simti cum #6 Inoilzesie, —Dal! A inilorit pipadia, gopti el pore oftind ugons — Cea inflorit? {i totreb’ copila, — Papidia, nu veri? —Cei aia papidia? — P&i, floricslele astea, aga to cheama. Tu nu gtiai? Anicuta elatina din cap, Nu glial Anul trecut, cind inllorise papadia, eo era bolnavi In pat. — Aga le sive: piipadii, bar 179—De ca te rive uga? Anionfei nmi pliicu numele: nigte flori aga do frumoase sii aib& un nume aga de unit! Copitul o vreme nu gtia co sii respunda. Se gindi gi zise: — Toate florile ssi au numele Ir. Pe pipadie cum s-o cheme altel? ‘Anicufa nu fa mulfumita do riispuns, dar tsi witdi in grabé nonuljumirea: fncapa si urméressct cu. priviren albinole cari, tot mai multe, treoeen din floage in floare. Nin gtin cum j se piven ¢i o¥ elbinele stnt cam supra‘, nu ce opreau mult pe-o floaro, trecoau pe alta, Lot cufundindu-gi eapul in puful acela galben. — Sracile! zise Niou, uitindu-se gi el Ja albine. — Gine-s siiraco? = Albinele! An noroo cu florite do pipadie, c& altele ned n-au inflozit. —Adun& micro? — Adunti, of nu mai au in stupi. Zico mama of a finut iama prea mult. Copitil mai rémase pufin in griding, urmarind munca albinelor, apoi se duse iar in cast. Anicufa e singuré aoum gi priveste dust Ia minunea din fata el. fo linig- tea mare, din covorul cu stelufe do: aur co ridio’ un zumzet ugor: copila nu gio dacf florile clot sav albinclo? ,-Acum sint Lot mai multo: eproape nu-i flonre far& albin&, isi face copila socoteala. ,.Cite vor fi? Cine Je poate mumi- ra? .Niei unica nu poate, igi ziso Aniouta, Phivea pierduta oovorul de flori si plimbarea domealit a albinelor. Le vedea bine pe cele ie aproape: tot supsrate i pareau acum! Poate nn alli in flori destult miero? Uite, eft de tn graba tree de la una le alta! Dar dack zboari: una de po-o floara, eind nu mai giseste miere, de ce se pune pé aceeagi floure gi alta? Nu intelegea. Supirate nv putemn fi pentru asta. Nici pentrn of an Jopit din cognife: afari era soare si cald. Cine glie ce neraz vor avea, Tot privind igi uit de albine gi vedo iarisi numai forile, multe-s, Doar nel De unde se vor fi ivit atitea? $i toate deodatai! $i cum rid tn coarel $i iar agi nui placo off le cheaund aga de unit! Nici nu vrea sii mai audit Poato Niou nu gtie cum Je cheama, gi a spus aga qi ef o vorba, ha-o pe bunica! Ea toate te gtie So ridicd tirziu din pajigte. Intoponise gi pared o ptrunce gi oleacii de frig. Togi din griiding, pagind nesigur, pin’ i s¢ dezmortind picioarele. Cind 0 viizu prin curte, buniea o strigh din usa Una — Haida, tu copili, 6 mintuci ceva. Brault de azi diminea}t, fame, —Nu mi — Da? ce- ‘i se laude e& gtie. Va intre- vali foame, bunico. ficut atita vreme in grédini 180—M-am uitat la Flori gi ta alhine. Da, mi-a spus Nicu ci a tnflorit papadia. Copila simti ¢ dezainzgire amard, —$i dumneata le vici asa? _— D-opoi cum, dac& Asta li-e numele, ~ Gradeam ci Nic a-o stivt gi to gti dumneata numele Altul, an astal Bateina o privi nedumerita, — Altul nu au, tu eopila, cum sf le ic? — Sa lo pui un nuime mai irumos. — Papadie nu-i fromos? Anicuta ebiting din cap. — Florile-s frumoase, dar numelo nn, zise ea suparata. — Hm! Poate cf ai si tu dreptate. Dar aga lo-au boteaat camenii gi eu nu to pun alt: name. pot Copila taeu gi intra in cas’. Tn gind ea Jo pusese alt nume; le va zice: lu minite. Posto ai, xe strecurt de mai multo ari in grading si le vad®: parcd eran tet mai multe, tot mai dexe, $i albinele se teseau po deasupra lor neostenite, Dar cind s0 dise dupa ce Lreow umbra inserdrii peste grading, Anicula ré anes iar increnmnitd ca $i azi-dimiceali: nu mai era nici o floare, nu mai ghuca aici 0. albi twath gi se duce plingind te casi. tn vopila? AS cBzut? p tnteeba bunica, Bo citing din cap, pllngind meron. — Terai inapinnt. pe undesa’ De ce umbhi desculté prin gradina? “Nu meamn Inspinat! eeugi sa spund Anicuta, — PBi, spuno odata, de c# plingi? pila se opri peo clips in plins, se vité en ochit teldcrimafi le batetnd: — Bunied, say dus inate! Nu mai e nich ana in grédin’. §i plinewl o 2gudui acne gi mer tera, — Cine s-au dus, tu fata? — Fiorilel —Ce fori, tm copia? — Luminilele! — Luminitele? Nu gtin ee vorbesti! _ Florivolele cele galbane. — Papadiilo? Copila inotind din cap. Nici acum nu voi ef te spun numele cel uth. — Co spui prostii? Undo si fugt? Doar florile nu pot umbla! — No mai o nfei una in grading. Vino si vei daed nu eresi, si Anicuta tn- cetind din plins o lui de mina pe bunicé-sa, Ce iuminite? 181« —Doamne, ta coil, mM fact st-mi pierd vremea, gi on nu mai stiu unde mi-e capul. Nemuljumiti, porni totus eu nepoata de ming. Dal Nu se mai vedea nici o floare! Umbrele cazusord de mult peste gri- dink. Biitrina privi la florile tnchise toate in clte-unedinticel verde, si Incopu sk rida. — Nea fugit nici o Mloare, tu prostuto, cé sau inchie do umbré. Ele nu-gi erati fafa doctt in lumina coarelui, Vei vedea dimineata, dupa oe va riséei soarele peste gridind, ef sini toate aici. Copila na piru incredinjaté. Bunictl-sa rupse o floare de piipidie gi-i desfdeu banupul do aur. —Vezi? Toate s-an inchis pind dimineafa cind le va bate din nou lumina soarelai. Aga sint florile astea: numai in soare le place 68 0 uite gi ele fa lu- mea asta. ‘Anicufa oft, prea tot nedumerit’, dar mai frapZeatd, si partsi gridina eu buniea de ming. —Miine vin iar gi albinele, bunico? — Veri bine ci vin! Pind fin florile vin gi ole in toata ziua dup ve di soa rele si so deschide paptdia, Copila strlnb4 din n&sucul ei cten: iar numole dsta urit! Mine ti va spume bunicii s& le zicd gi oa: Juminite, SLi va spune si loi Nicw! Numai daci ar io- flori iar dimineajal Si cum dormoa, cu pérul do aur buslat ca o coron/{a in jurul capulti, ou obrajii palizi, pares ea tnstgi o floare deschisii de piipidie,SALCIMIL IN FLOARE Dear LUNGUL GARDULUI do nuicle vechi, cojite de mult, plesnite prin multe loouri, micinate, cu cite-o sparturd prin care putea trece géinile, fe ingirau salctmi bateini, cu trunchiuri groase, imbrécate in coajé aspré gi cripatt, Sint mai tnalli dectt toti pomii din gridind, crengile eslor vecini sint tmbinate, amesteoate, oft pireau o singurli tesitura de-a Iungul gardulai ‘Aproapoin fiecare toamin’ bédicu! Tonay se hole siti taio: prea {inoau umbrit porilor din vecinitato gi de rault tot voia si pund altoi de meri gi de peri in Jooul lor, Dar nu ajungea niciodata sisi tmplineasck hotartrea. Si novasti-sa gi coacra séreau ou gura la al oind il vedean ci #9 apropie cu securea do eal: vimi, Uneori didean peste el dupi ca a izbit de citeva ori ou securoa. = Sa n0-} tai, of ajungem la scirhd mero, etriga tameia de departs. x Opresta socuren cfi-mi pare ci tai tn picioral mau, se repozea doacri-sa, Omul se tulbure on totdeauna cind 1] dozmintau femeile de la o treabii si, sotrhit, Yo ficea pe volo. Era piitit, glia ci dacd-i sar amindout tn cap, nu mai 8 do trtit ou ele tn cast. Intr-ua Urzia mormitia de prin ovrtot — Ce gindegti! Si tind cineve aga la nigle copaci care nu adue mic} un folonl el Nati aduc tie, dar aduc albinclor. Mierea cea mai miresmata din florile salcimilor 0 adun%, 41 repezea concrii-sa, Touas flicu 0 migoaro ou brajul drept, oa si cind ar fi ist mi gi doare pe mine capul de mierea lor! — Da, gli, tie u-fi place mieres, dar copiilor! — Copiilor gi dumitale, se otiira Tonag. Si mie, da, edn zilele de post cu ce si-gi indulecasod inima o batring ca mine? ‘fie nu-ti pasé! Omul nu mai rispundes. Stia of, altfel, din ctteva vorbe ¢ gata cearta, ou lacrimi grele din partea femoil. De ficcaro data clad erav mintuiti salctmii, cele doui femei se Wudau ine- intea copiilor care nu fusesork prin curte si vada si 84 audit 183’ — Tor 2 vrut si-j taie, dar nu bam lsat. Om pigin gi pace bund. De oo nu Incape el de salcimi! Copiii, Petrigor si Anieu{a, se bucurau Ineru mares ciici se temean gi ef da moinia ce purta tatal lor acelor copaci. Tl rugasera gi ei de multe ori sé nui taie, ¢& vor muri de foame albinele din svupii lor. — Prostiil Asta v-au biigat-o in cap femoilel Parcé nu mai sint flori in Jume, numai cole de saletm! De ce nu mor albinele cind se vestejese florile de salcim? N-aji viaul ed ele zhoard gi dup’ aceea din cognija? Unde se duc? § giseasod alte flori, pe cimp gi prin pidure. Copii gtian c&-i aga, dar tot tineau cn mama gi cu bunica gi nu nmnai pen- ‘ru mioro, sii aibi albinole flori multe si aproape, ei pentre mincaroa ce se ivea in ficcare an, Ja inceputul verii, in saleimii de pe ling’ gardul ce despirjea curtea de gridin’. In fiecare primévari Petrigor gi Anieu{a mureau de team oA s-au useat, salcimii peste ian’. Toti pomii din gradina lor infloreau, inverzean, numai saloimii inaljan bratelo negro in vaigdub, Eau ea o aritaro urita si do spaimi, Civesii, prunii, viginii, merii si porii se tmpodcheau eu puzderie de flori albe oti trandafirii, gi cind bitea vintul dinspre gridind mireasma lor umpica ograda, numai salcimii, la bicaia vintului, nm fiiceau declt si-si souture pas- ‘ile useate, care nu edzuser’ peste iarn’, Infricati, copiii se apropiau de mama san de bunica: — Se vade eX in iarna asta san chiar uscat salcimii. — Uituci mai sinteti si voi! Nu gtiti ca in toata primivara saletmii infrun- zese mai tirziu! Ati uitat din anul trecut? — Do co infrunzese mai tirziu, hunico? intreba copila. — V-am spus doar, tu fivcare primavarit; pentru od radécinile lor merg mai adine in pimint decit ale celorlalti copaci si pomi, si pind si patrundi ciilduea soarelui la elo trobuie mai mult& vreme. far afi uitat? —Eu n-am uitat, sicoa Petrigor. — Daclici aga, de ce tie frict gi tie of s-au uscat? Si daci esti mai mare si mai cuminie, pentru ce nu o Limuresti gi pe soru-ta? — Po mino nu mi credo! — Gum si te creada daci vede of i tie ti-e frick? Pentru ca si-l crezi po om, el trebuie aii fie tare in eredinta lui, In toat& dimineaja etnd iegeau in curte, copiii se apropiau do salcimi, gi cind vedeau intiii mugori si intifole frunzulite chiuiau de bucurie gi alergau si spunt tn ensit vestea cea mare, — Inverzesc, bunico! — Vodeti, putin cradinciogilor! Dack inverzeso vor gi tnflori la yremea lor. — §i albinele iar vor umplo florile! 184Voei bino! Co agtenptit gi ele, siracele! C4 florile de citogl, de pruni, do meri gi peri au treeut, s-au souturat, iar numoai cu ilorile de papaidie — pufind isprava. Ling& gardul, deasupra eruia sirjuiesc de-a lungul salcimii, este lo- vif innagrita de ploi, de vinturi gi de soare, pe care a ficut-o tatill eelor doi copii, hadioul Tonag, si sta la umbr& in ofldurile mari de vara. Petrigor gi Amicuta god aici insti de indatd ce tuflorese cet dintii cicrchini olbi. Ciorchinii, ca de struguri, cei mai mulfi inoi vers, atin’ desi, pleclud crengile saleimilor, Putine albine aboard ined pe la cei infloriti, Dac din zi in ai inflorese mai mulfi struguri albi, gi intr-o bund dimineati, copii nu se mai and ual pe alsul de zumzetul albinolor. Toate flovile erau Datucite de ele, iar printve flori gi frunze zburau roiuri. Cintecul lor fi imbata pe copii cu dulceati, ca si aroma tere a florilor de salelini, si ei, de lao vreme, eo simtent: amofiti, nu tai priveau in us fn sale cimi, of gedeau pe iavil& cu mlnile in poala, ca un zimbet lang de lumina po fata Pitrundoau in of zumzetul albinelor yi aroma dulee a florilor ca 0 bitutardt novizutd, ametitonra, gi ar fi stat aga cu ceasurile dact nu iar mai fi strigat uneori mama ori bunica, avind ceva treabit cu ei, De la o vreme nu-gi mai dadean seama dacd-s teji ori viseazd, dar lor le era tot atitt Trecurd pared, nou, ca de pe alt tari, so cufundard tute-o lum Seleimii tnaiti, eu toate erengile pleeato de greulatea florilor, pireau niste candelabre uriage cu atitea lumini cl{i struguri albi aveau, gi in ei so fesea zhorul gi omzetul necurmat al muytelor de aur, ca un ima de slavai al unor fiin{e aeriong, nevazute. Mireasina florilor alba prea a unei tami nespus de find, care nu mai tnedpea in coroane ealcimilor, ci so Varsii si umplo lumea fotreagt. Cum n-ar fi rlimas eai doi copii amefi{i pe lavita lor? Intreun Urzin, Petrigor ii ridied ier capul gi privi in salchmi, Se invaluiau pe sus potop de albine acum. : — Mi so pare ed au venit toate din coyniti aici, zise ol. — Di-te gi vezi, 2 indemnii Anicuta, El se intoarse dezamigit. — Mai int ined multe gi la copnile. $i multe zboard Ia cimp. — Se vede o& n-au aflat inca toate cd au inflorit salcimil, zice eopila. Gum si nu afle? Sint, doar, aga de aproape. — Cele caro au aflat se vede ci nu vor sa spund la toate, tonele lor, gradi Anienfa. , pared gi ele ar fi ca voi, copilele, ed voi, daca nu sintefi vérufe, nu va spunefi in care grédina s-au copt mai intii ciresele. Po ulita lor nu mai erau alti salclni, in tot satul erau pufini. Gib ce inile- eau cei din curtea lui Tonag, se stresurau in curte copii din veeini si vada numai Ja prio 185,# of uugunes, Unii inal mArigeri, alfli numat off uluveloie, adups de wind de ceilalfi, se grémidoau po lavita, tn jurul el, Nu le era friod de albine. Ele nu zburama pe fos, stl poatd atingo, 9 aveau alt treabi acum docit si intepe pe copii. Mireasma timliei velor noi le tm. bata gi po ele, cburau tntazitote pared, dar erau numai grébite, Copiii se uitau ta saicim pind le injepenesu grumajii gi cite unul mai mic réminea cu gitul strtmb gi so pornéa pe plins. Caj mai mari il imbunau repede Sf tuoi, 88 nu-l aud’ albiaele, sf si vind la el sil intepe. — Multe ent! —Mai multe ca Ja un eo, ~ Go? Aici sint gi zece roiuri. Cite unul mai mirigor aploca cu un elplig 0 creangt, rupea flori gi le impivjea tuturor, = Vedeti citd misre au! Si ol theapea ett rupa cite o floare din ciorchinal alb si ed o sug’. Ceilalti i urmau pilda gi in eurind toti morfolean la fori de salvim, ~ Grijit, mai, si nu fie imt-una vivo albind si vA tnjepe, le strigh Petrigor. — Cum si fie? Am vedea-of — Gitoodat se ascunda de tot in floare, cind effi riere multi, — Po ting te-a infepai vreodata? —Din floare nu, ci ling stuping. —Apoi vezi — Da’ pa Dumitru Nestasiej I-a intopat una anul trecut. El eva lacom gi a Dbigat in gurd un ciorchine satvey fird {se uite dacd e vreo albin& pe el. —Apoi ag, se poate! Copiti eng din flori si privese m salctm. Cum se fos, cum se grabese de pa © floare pe alta, ou intra , de aproape nu se mai vad, cum rimtn mai mult seu mai putin nemigeate, dupa cit dulcea}a alll. Mireasma dulce a Hlorilor ti tmbita gi pe copii ca gi pe elbine, — Mai Niculiqa, zice de Ia o vreioa Potrigor catre un eopil din youini care avea stupi, Mai Niculifi, tata-tin de ce uu pune saleimi in curte? — Stiu eu? Ar putea s% punii. De co intrebi? — Ponte o& gi albinele voasire vin la saloimii nogtei, Niculifi, bist mai mirigor, zimbi. —Le cunosti? ju le cunoso, dar de bung seama vin, ed vi-e stuping aproape. — Pai, dacd pofi, oprosto-lo si. nu mai vind. Ku nu le pot. opti, Petrigor rimase ziipacit. Nu infelegea cum i-a venit si-i pund o asemenes intrebare lui Niculij, gi acum ii ora ciudS pe sine insugi. Dupit ile cind bétea vinkul, iucepurd si so scuture multe flori afilite, 41 din zi in zi mai multe, Dar erau 3 flovi inflorite mai tirziu, gi rolurile da elhine 86 fosenu merou prin selelmii din curtea bidioului Jonay. Ping (inurd Mlorileeran meren copii striint tn curte, #1 ool dof al lof Tonag eran mind tare eu seleimii gi albincle tor. Unde se mai putea vedea asomenea,minune pe ulifa lor? Cele dout femel, care altidatai nu prea putean suferi copii stréfni in curtea Jor, afara de prietenii si priotenele lui Poteigor gi Anicujel, acum nu-i alungen, Je ticeau un cuvint leginat: ,,Lasti, siracii, sf co bucure gi ei de minunea coboritd. fn salefmi*. Dar, poate, eran aga de rabdatoare mai cu seamX pentra c& pe yromea astaiincii nu erau coapte ciregole din gr?dina, nici rogii bune nu erau, jar merele, perele, prunele eran ink verzi ca brotacelul. Petrigor, ctnd rimine singur pe laviti, ridio& fromtea Ja salcimi si incepe a recita tarigor niste Yonvuri po care i le-a spus mei de mult buniea: Harnicele Luerétoare Cit ce iasd Sfintul soare $i se wit Pe rézoare $i pe luncile An floare Prind st shoare, Poposind Din floare-n floare, Tot sugind Duleea tieoare. tmbiitate De dnleca'é, De mireasmé $i de soare De seninul Cel prea tare Zboard inte La stupind Ling-wn strat De mittteind. Lasé-n cosnizt Cupe pline, Auritele Aldine; Grabnice $i dernice, 187Duph mere Fug meren Mastele Lui Dumnesen. Le stiu viersal Namai ent Uneori Anicufa, cind se apropic ugor de ol $1 aude bolborosind cova, ff intreabiis — Ce spui, of nu aud bine, — Nu spun nimic. ‘Ti se pare! Bunioa Fa discilit oid La invitat versurile: »Sd nu le spui cu glas tare, Si nu te audi nimeni, deett albinele... ier daot tc aud numei ele, adund miera mult, Cici dacd te-aude cinova, no Tug stupii*, Ault ar mai lipsi: si go trezeased Intec dimineafaé fara albino in stuping|