Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

OLIMPIA MOLDOVEANU

MASAJ APLICAT N EDUCA IE FIZIC I SPORT

FUNDA IA ROMNIA DE MINE

CUPRINS

Capitolul 1. Masajul defini ie, baze teoretice i practice de desfurare Capitolul 2. Principiile masajului clasic , manevre fundamentale i derivate Capitolul 3. Metodologia masajului clasic - desfurare pe regiuni Capitolul 4. Efectele manevrelor de masaj rolul lor n activitatea sportiv Capitolul 5. Locul masajului n activitatea sportiv Capitolul 6. Indica iile i contraindica iile aplicrii masajului n practica sportiv Capitolul 7. Tehnici complementare de masaj rela ia acestora cu patologia specific
activit ii sportive

Bibliografie

CAPITOLUL 1

Masajul defini ie, baze teoretice i practice de desfurare.

Masajul este una dintre cele mai vechi metode de tratament aplicate asupra corpului omenesc, dovedindu-se n timp i un excelent mijloc de prevenire a numeroase afec iuni, de asemenea de ntre inere i amplificare a condi iei fizice (alaturi de exercitiile de miscare) si de relaxare, combatere a oboselii si recuperarii fortelor a unui organism suprasolicitat atat fizic, cat si psihic. Masajul poate fi definit ca o prelucrare metodic a pr ilor moi ale corpului, prin ac iuni manuale sau mecanice, n scop profilactic sau curativ. Este considerat o prelucrare deoarece subiectul masat nu are o participare activ, ac ionndu-se din exterior asupra lui, i este metodic deoarece presupune o anumitordine de desfurare, dup principii i reguli bine stabilite, datorit efectelor pe care manevrele aplicate le au asupra organismului n general i asupra anumitor sisteme n special. Spa iul de desfurare a masajului Cabinetul de masaj se poate constitui ca atare sau se afl n cadrul unui centru de tratament(clinic, policlinic, cabinet de recuperare medical), baze sportive sau centre pentru ntre inere corporal alturi de saun, bazin de not, solarium, fitnes etc. Sala destinat cabinetului de masaj trebuie sa fie luminoas, de o cura enie impecabil, n care se poate asigura o temperatur constant, suficient de mare pentru a nu stnjeni subiectul, totui nici foarte crescut pentru a nu supune organismul maseurului la un efort suplimentar datorat acesteia. Temperatura optim este cea situat la ~ 20-210C. mobilierul salii este compus dintr-o canapea de masaj, fix sau rabatabil, cu dimensiuni de obicei bine stabilite astfel nct i subiectul de masat i maseurul s-i men in o pozi ie confortabil. Deseori, n activitatea sportiv, masajul se execut pe teren sau n vestiar, la nivelul solului sau pe o banchet, scaun, dar datorit pozi iei incomode pe care maseurul este nevoit s o adopte, acesta obosete repede i randamentul muncii sale nu mai este optim. Totui, n situa ia n care masajul este folosit ca mijloc pentru ncalzire nainte de antrenament sau competi ie, durata fiind una redus i regiunile abordate n numr mic, loca iile mai sus amintite vor fi cele mai agreate, cabinetul de masaj fiind utilizat mai mult pentru masajul de refacere. Pe lnga canapeaua de masaj, ncaperea este bine s con in un scaun, pentru ca maseurul odat ajuns la prelucrarea anumitor regiuni s poata accede mai usor i mai comod la acestea, cearafuri, prosoape i perne de diferite forme(cilindrice, semicilindrice, dreptunghiulare etc.) sau dimensiuni pentru sus inerea anumitor regiuni ale corpului n cazul pacienilor greu de mobilizat sau crora li se impun posturri(glezne, genunchi, regiune lombara). In vecinatatea cabinetului de masaj este necesar s se afle un vestiar, un grup sanitar cu WC i cabin de dus. Aptitudinile maseurului sunt legate de condi ia fizic i psihic a acestuia. Astfel, maseurul trebuie s aiba o condi ie fizic bun, fra afec iuni inflamatorii cronice de genul celor reumatice care s contraindice un efort sus inut, chiar dac acesta este de intensitate medie cum este cel din cadrul masajului. El trebuie s reziste la un efort mediu constant, monoton pe parcursul succesiunii manevrelor de masaj. Acest efort poate fi mbunt it prin deprinderea corecta a modului de aplicare a diverselor manevre de masaj i a atitudinii fizice adoptate n cursul sedintei de masaj, la aceasta contribuind i dimensiunile canapelei de masaj(vezi anterior), astfel nct energia depus de maseur sa fie economisit ct de mult posibil. Din punct de vedere psihic maseurul trebuie s dea dovad de rbdare si n elegere fa de subiectul masat, de adaptabilitate la condi iile de lucru i la persoanele cu care vine n contact, la conditia lor sociala i gradul lor de educa ie i civiliza ie. Atitudinea maseurului n raport cu cel masat trebuie astfel s fie una de respect, seriozitate, ntelegere i contiinciozitate, cu bun dispozi ie i comunicativ, dar n acelai timp discret. Substan ele utilizate se deosebesc n func ie de tipul de masaj aplicat : - masaj uscat, n aceasta situa ie utilizndu-se diverse pudre de tipul talcului sau amidonului, la care se pot adauga diverse alte pudre cu efect dezinfectant, antimicotic, parfumant etc. masaj umed, ce poate fi efectuat cu diverse uleiuri, creme, geluri. Uleiurile utilizate sunt cele minerale(parafina) sau vegetale, dintre acestea din urm n regiunea noastr sunt mai utilizate

cele de msline, smburi de struguri sau soia, cel de floarea soarelui neavnd calit tile necesare utilizrii lui la nivelul pielii. La acestea se pot adauga diverse uleiuri volatile esen iale n scopul parfumrii sau n scop aromoterapeutic. Calitatea unui ulei depinde de vscozitatea acestuia, de ptrunderea lui n tegumente i de msura n care acesta poate sau nu s produc irita ii sau alergii . In afar de uleiuri se mai pot utiliza diverse crme sau geluri, la nivelul intregului corp sau doar pe anumite regiuni, cu diverse actiuni: analgezice (cele care contin xilina), antiinflamatoare (Diclofenac, Piroxicam, Fastum, Mobilat, Boicil, etc.), antiedematoase i anticelulitice(Reparil, Lasonil, Venoruton, Troxevazin, Stimuven si altele cu extract de castan), decontracturante i vasodilatatoare (Revulsin, Capsorin, Finalgon), precum i crme special preparate cu efect relaxant sau revigorant. Respectarea igienei In aplicarea masajului se ine cont de anumite reguli ce in de igiena i de protec ia muncii: Utilizarea unui echipament adecvat de lucru compus din mbrcminte cu o culoare neutr, plcut, comod, curat care sa nu stnjeneasc corpul maseurului n timpul executrii diverselor manevre de masaj i de asemenea, s nu deranjeze din punct de vedere al confortului termic. Pantalonul este de preferat s fie unul lung, iar bluza cu mneci scurte mai ales n cazul n care se utilizeaz uleiuri pentru masaj. Asigurarea asupra igienei perfecte a ncperii n care se desfoar masajul, a accesoriilor i cea personal. Indeprtarea naintea edin ei de masaj a bijuteriilor personale(ceas, br ri, cercei lungi, ln isoare lungi, inele) i prinderea prului n cazul n care acesta este lung, pentru a nu stnjeni maseurul n timpul activit ii. Efectuarea unor elemente de gimnastic articular a minilor la nceputul zilei de lucru n scopul ncalzirii acestora, evitnd astfel neajunsurile ce pot s apar la acest nivel. Splarea si dezinfectarea minilor dup fiecare masaj, cel mai comod efectundu-se cu un spun antibacterian, pentru a nu transmite eventualii germeni de la o persoana la alta. De asemenea ca o msur de igien suplimentar se recomand unghiile scurte i ingrijite. 5-10 minute de pauz de relaxare dup fiecare masaj. Rehidratare cu ap mineral, de preferat plat, dup fiecare masaj pentru a recupera pierderile hidroelectrolitice din cursul activit ii. Evitarea fumatului cel putin 10 minute dup masaj, deoarece n aceast perioad este cel mai nociv, respirartia fiind inc accelerat i vasodilata ia prezent. Dupa 230-3 ore de masaj este necesar o pauz de refacere, care s contin eventual i o mas uoar i un du, dac este cazul. Subiectul trebuie s se afle ntr-o stare desvrsit de curatenie, eventual poate s fac un du chiar nainte de masaj. Este bine ca maseurul s recomande pacientului s urineze nainte de edint de masaj. Il sftuiete pe cel masat pentru a putea adopta n timpul edin ei o pozitie comod n care s se poat relaxa i comunica cu acesta pe tot parcursul sedintei, pentru a putea grada intensitatea aplicrii metodelor n functie de sensibilitatea i volumul esuturilor prelucrate.

Intrebari: Ce este masajul? Care trebuie s fie atitudinea maseurului n timpul masajului ? Care sunt regulile de igien care se impun dup fiecare masaj ? Care sunt diferen ele ntre masajul umed i cel uscat ? Ce caracteristici trebuie s ndeplimeasc ncperea n care se desfoar masajul de refacere ? 6. Care sunt loca iile posibile de desfurare a masajului n activitatea sportiv ? 1. 2. 3. 4. 5.

CAPITOLUL 2

Principiile masajului clasic , manevre fundamentale i derivate.

Tehnica masajului somatic aplicat in terapie, sport si intretinere corporala utilizeaza : - manevre fundamentale: efleuraj, frictiuni, framantat, tapotament, vibratii. - manevre ajutatoare: presiuni, cernut-rulat, scuturari, tensiuni si tractiuni, ciupiri si altele. Exist diferen ieri n func ie de cele dou mari coli de masaj, anglo-saxon, centrat exclusiv pe aplicarea metodologiei masajului la pacien i cu patologii diverse i francez, insistnd pe efectele masajului la nivelul organismului sntos, respectiv n cazul sportivilor. Ca urmare, dei manevrele fundamentale de masaj sunt identice ca denumire i aplicabilitate, ordinea de execu ie difer, datorita efectelor vizate: Scoala Anglo-Saxon: efleuraj(netezire), frmntat, frictiuni, vibra ii, tapotament. Scoala Francez: efleuraj(netezire), frictiuni, frmntat, tapotament, vibra ii. Conform dispozi iei anatomice a aparatului mioartrokinetic(mios=muschi, artros=articula ii, kinesis=micare) distingem mai multe regiuni ale corpului, dup modul de aplicare a tehnicii masajului somatic, n final, masajul general constituindu-se ca suma masajelor regionale. Regiunile corpului sunt urmtoarele: - Regiunea cervical posterioar (ceafa) - delimitare: marginea superioara baza craniului marginea inferioara linia umerilor marginile laterale marginile gtului - Regiunea spatelui - delimitare: marginea inferioar linia ce trece prin partea inferioar a sacrului i urmeaz crestele iliace marginea superioar linia umerilor marginile laterale marginile laterale ale toracelui - prezint ca subregiuni pe cea dorsal, lombar i sacrat dup regiunile corespunzatoare ale coloanei vertebrale. - Regiunea fesiera - delimitare: marginea superioar linia ce trece prin partea inferioar a sacrului i urmeaz crestele iliace marginea inferioar pliul subfesier marginile laterale extremita ile laterale ale feselor - Membrele inferioare - delimitarea regiunii: superior pliul subfesier(posterior) si plica inghinal(anterior) inferior - planta(talpa) lateral marginile laterale ale membrelor inferioare - subregiuni: coapsa / gamba / piciorul - Membrele superioare - delimitarea regiunii: superior articulatia scapulo-humeral(a umarului) inferior varful degetelor - subregiuni: mna, antebra , bra , umr - Regiunea abdominala - delimitare: superior marginea inferioar a coastelor(rebord costal) inferior simfiza pubian(pubis) lateral - extremita ile laterale ale regiunii - Regiunea toracelui - delimitare: superior claviculele inferior marginea inferioar a grilajului costal lateral extremit ile laterale ale toracelui - subregiuni: reg. pectoral, mamar, costal inferioar

Manevrele fundamentale(principale) de masaj Aa cum am mai amintit masajul presupune o nsiruire metodic de manevre, aplicate asupra corpului omenesc. Din multitudinea de metode 5 sunt considerate fundamentale, ele lipsind din cadrul unei secvente de masaj de ntre inere numai n cazuri bine determinate care vor fi discutate ulterior. Aceste manevre fundamentale se aplic ntr-o anumit ordine, bine studiat, pentru a produce efecte benefice asupra organismului i a nu aduce prejudicii acestuia. Este foarte important ca execu ia manevrelor s se fac corect deoarece efectele aupra organismului apar relativ repede, un efect negativ, datorat unei executii gresite, nefiind de dorit nici pentru pacient, nici pentru maseur. Ordinea de executie a manevrelor fundamentale este urmtoarea: 1. Efleurajul(netezirea) este manevra de nceput i de sfrit a oricarei secvente de masaj, anumite tipuri de efleuraj putndu-se efectua i ntre celelalte manevre, pentru a face trecerea de la o manevra la alta i de a asigura o pauz activ maseurului nainte de a trece la manevra urmatoare. Efleurajul presupune o alunecare a minilor maseurului pe pielea pacientului, astfel nct acestea se muleaz dupa relieful muscular ntlnit n cale, fr a ine minile rigide. Manevra trebuie s intereseze ntreaga regiune, din margine in margine. Pentru aceasta se vor efectua mai multe treceri n func ie de ntinderea zonei lucrate. Astfel pe zonele ntinse se va lucra cu toat palma, cu degetele apropiate sau rsfirate pentru a putea cuprinde o zona mai ampl; pe zonele inguste sau de dimensiuni reduse, efleurajul se va putea aplica i cu 2-3 degete, iar pe regiuni cilindrice mna poate fi aplicat ca o brtar. De asemenea, se poate lucra cu o mn sau cu ambele mini, simultan sau alternativ. Regiunea de lucru poate fi abordat dupa axul ei lung, efleuraj longitudinal, sau dup axul scurt, efleuraj transversal. Pe regiunile proase ale membrelor efleurajul se poate executa cu fa a dorsal a degetelor(dosul minilor) n pieptene pentru a nu produce iritatii la acest nivel. Pentru masajul capului se utilizeaz netezirea in picturi de ploaie, minile fcute cus deasupra capului sunt lsate s cad usor si s alunece lateral pe suprafata capului ca picturile. Un alt tip de efleuraj este cel numit mn dup mn care urmeaza directia fibrelor musculare, si se executa prin alunecari scurte ce urmeaza una alteia, intr-un ritm alert. In ceea ce priveste ritmul, efleurajul se executa in ritm lent sau rapid, in functie de efectele pe care dorim sa le obtinem, tinand cont ca un ritm rapid este stimulant, tonifiant, pe cand un ritm lent este linistitor, relaxant. Sensul de executie este dat intotdeauna de sensul circulatiei venoase(de intoarcere), care la nivelul membrelor este de la degete spre trunchi, la nivelul trunchiului este indreptat spre inima, la fel si la nivelul capului si cefei. In ceea ce priveste intensitatea executiei, netezirea superficiala, aplicata cu o presiune scazuta intereseaza doar straturile pielii, pe cand pentru tesuturile mai profunde(tesut gras si muscular) se aplica un efleuraj mai intens, cu presiune mai mare, eventual aplicand o mana peste cealalta. 2. Framantatul se adreseaza pielii si tesutului gras cand este executat lejer, superficial, fara o forta prea mare, sau tesutului muscular cand se realizeaza mai profund. Framantatul consta din apucarea, ridicarea si stoarcerea tesuturilor prin presarea acestora pe planul osos dur. Exista diverse tipuri de framantat care nu se pot aplica pe toate regiunile masate, alegandu-se doar acelea care se preteaza caracteristicilor respectivelor regiuni. Cand executia are loc in lungul axului lung al regiunii, framantatul se va numi longitudinal(ca la efleuraj), putanduse executa cu ambele maini in acelasi timp, sau in contratimp, sau separat, o data cu o mana, apoi cu cealalta, formand cuta intre degetul mare si restul degetelor. Framantatul transversal se poate executa in cuta sau in val, apucand o cuta intre radacina mainii si degete. Un tip aparte de framantat este geluirea, care se executa cu o mana, cuprinzand tesuturile intre varfurile degetelor. Palparea rulata presupune formarea unei cute cu ambele maini, sustinuta cu degetele mari si plimbata prin miscari rapide si marunte ale degetelor. La nivelul membrelor se mai poate efectua un masaj in bratara, denumit astfel dupa modul de aplicare al mainilor in cerc, perpendicular pe segmentul respectiv, cuta fomandu-se intre degete si palma. In regiunea abdominala framantatul se executa cuprinzand o cuta si presand-o intre

marginile cubitale ale celor doua maini, formele in val efectuandu-se ca la framantatul regiunilor mici, restranse, intre degetul mare(police) si restul degetelor. Din punct de vedere al ritmului de executie, framantatul poate fi lent si superficial, interesand mai mult tesutul cutanat(pielea) sau poate fi rapid si profund, cand intereseaza masele musculare sau tesutul adipos(gras) abundent. 3. Frictiunea cea de-a treia manevra fundamentala intereseaza in primul rand tesuturile superficiale cum sunt pielea si tesutul gras, dar si tesuturile mai profunde tesutul muscular, ligamente, tendoane si aponevroze. Frictiunile constau dintr-o apasare si deplasare a mainii impreuna cu pielea, atat cat permite elasticitatea acesteia, alunecand pe tesuturile subiacente(de dedesubt) si nu pe piele! Modul de deplasare poate fi circular, cel mai adesea, sau liniar in spatiile inguste, fara prea mare posibilitate de desfasurare; un tip special de frictiuni sunt cele care se adreseaza coloanei vertebrale, efectuate in zig-zag sau in cleste. Frictiunile se aplica superficial, cu o presiune si intensitate redusa, cand ne adresam doar straturilor superficiale sau cand durerea in regiunea respectiva nu permite altfel, sau se aplica profund, intens, cu presiune crescuta, cand ne adresam musculaturii, mai ales aceleia care prezinta contracturi persistente si dureroase. Pentru a obtine o mai mare profunzime fie se aplica o mana peste cealalta, fie se mareste unghiul pe care mana il face cu suprafata pielii, aceasta ajungand aproape perpendiculara pe piele. Intotdeauna, insa, frictiunile se aplica lent si amplu, atat cat permite elasticitatea pielii! In caz contrar, o executie rapida si incorecta poate genera ea insasi contracturi dureroase ale musculaturii si in consecinta o stare de inconfort marcata a pacientului. Aplicarea frictiunilor se poate executa cu diverse elemente ale mainilor: cu varfurile degetelor, cu podul palmei, cu radacina mainii, cu eminentele tenara si hipotenara, cu marginea cubitala a mainii, cu despicatura mainii(spatiul dintre degetul mare si aratator), cu pumnul, cu nodozitatile, in functie de zona pe care o abordam, suprafata acesteia si relieful ei osos si muscular. 4. Vibratiile sunt reprezentate de miscari oscilatorii ritmice, pe directie verticala, asemanate cu presiuni si relaxari succesive exercitate asupra pielii. Manevra se poate executa cu toata palma sau doar cu degetele sau radacina mainii, in functie de intinderea suprafetei de lucru. De asemenea, se pot executa cu un ritm mai rapid si o amplitudine mai mica(superficial) sau cu un ritm mai lent dar cu o amplitudine mai mare. Daca dorim sa intereseze o zona dureroasa, vibratiile se executa pe loc pe zona dureroasa, pentru o eficienta mai mare suprapunand eventual o mana peste cealalta. Pentru un efect sedativ(calmant sau relaxant al sistemului nervos) se vor executa asanumitele vibratii alunecate pe toata regiunea de lucru, in care miscaile oscilatorii se efactueaza in timp ce mainile aluneca asa ca la efleuraj. Pentru a putea executa corect si eficient aceste vibratii este nevoie de forta musculara antrenata. Aparatura existenta la ora actuala poate efectua vibratii constante, uniforme si cu intensitati reglabile, dar spre deosebire de palma umana nu are si nu dobandeste atat de repede nici caldura acesteia si nici nu se poate mula dupa relieful muscular sau insinua printre structurile osoase unde ne-ar interesa sa ajungem. 5. Tapotamentul(baterea) se executa prin lovituri usoare si ritmice ale pielii interesand totodata si tesuturile profunde, respectiv tesutul adipos si tesutul muscular, iar atunci cand se efectueaza pe torace actioneaza asupra tesutului pulmonar ajutand la drenarea secretiilor acestuia. Manevrele de batere se executa din articulatia pumnului, mainile cad moi antebratele ramanand aproape nemiscate; altfel, aplicate fortand coatele sau umerii, manevra devine greoaie si obositoare, iar forta aplicata ar putea fi prea mare si s-ar putea produce traumatisme. Tapotamentul se poate executa cu marginea cubitala a mainilor, tip numit tocat, care poate avea varianta, cu degetele semiflectate, sau in nuiele. O alta varianta a baterii este batatoritul executat cu palma in caus sau cu pumnul semideschis, spatiul cu are ca se interpune intre palma si piele avand rol de atenuare a loviturii. Batatoritul cu pumnii reprezinta o manevra dura care nu se poate aplica decat pe regiuni bogat musculare.

Variantele fine de tapotament sunt percutatul, care se aplica cu varfurile degetelor, si tapotamentul tangential, executat ca o stergere cu fata dorsala a mainilor; acest tip este applicat pe regiunile fine, fragile cum sunt fata, capul, abdomenul. NU se executa tapotament asupra regiunii lombare datorita lipsei prea mari de protectie a rinichilor adapostiti la acest nivel in lojele renale.

Manevrele ajutatoare (secundare) de masaj 1. Presiunile sunt cele mai importante manevre ajutatoare de masaj, efectele acestora asupra organismului aparand rapid. Ele intereseaza aproape toate regiunile corpului, executandu-se, insa diferit in functie de particularitatile regiunii respective. Astfel, la nivelul regiunii spatelui, presiunile se aplica doar pe regiunea toracala(fara regiunea lombara), palmele cu degetele intinse fiind asezate simetric de o parte si de alta a coloanei vertebrale, apasand o data sau de mai multe ori pe acelasi loc, cu destula fermitate, totusi fara a exagera. Apasarea se poate face cu ambele palme in acelasi timp, situatie in care manevra va tine cont de ritmul respirator, mai exact se va efectua la sfarsitul expirului. De asemenea, presiunile se pot aplica alternativ, o data cu o mana, o data cu cealalta, lent si ferm, manevra denumita presiuni alunecate sau mersul ursului. Un alt tip de presiuni la nivelul spatelui se pot executa cu policele, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, actionand asupra musculaturii paravertebrale. La nivelul membrelor presiunile se aplica asezand palmele circular in jurul segmentului, in bratara, si comprimand ca un manson se inainteaza de la extremitatea distala a membrului spre radacina acestuia, intr-un ritm relativ lent, manevra avand o influenta deosebit de benefica asupra sistemului limfatic si a celui venos. La nivelul spatiilor interosoase de la nivelul mainilor presiunile se executa cu varfurile degetelor. Executia corecta a presiunilor presupune o extensie maxima a coatelor, astfel incat forta de apasare sa se transmita uniform printr-o pargie reprezentata de intreg membrul superior. Atunci cand recurgem la utilizarea acestei manevre, ea se va efectua la sfarsitul efleurajului initial, intarind actiunea acestuia. In cazul in care manevra provoaca durere, jena sau alte senzatii neplacute, locale sau generale, se va intrerupe si nu se va mai repeta. 2. Cernut-rulat sunt manevre ce pot fi aplicate numai pe segmente cilindrice ale corpului cum ar fi membrele inferioare si superioare, mai ales in zonele cu musculatura mai bogat reprezentata. Rulatul se executa cu palmeme paralele intre ele, pe cand cernutul arunca masa musculara dintr-o mana in cealalta, degetele ramanand moi pe tot parcursul lucrului.efectul major al acestor manevre este unul de relaxare si de mentinere a supletii tesuturilor. 3. Ciupirile sunt manevre ajutatoare care completeaza framantatul, deci locul lor in secventa de masaj, atunci cand le dorim a fi executate, se va afla la sfarsitul framantatului. Ele se executa prin prinderea(ciupirea) intre degetele mainii a unui mic pliu pentru un timp foarte scurt (ciupiri simple) sau completarea miscarii cu schitarea taierii pliului respectiv cu marginea mainii libere. Tot in cadrul ciupirilor sunt incluse si ridicarile si pensarile care se executa cu ambele maini in acelasi timp, formand o cuta de piele, ridicand-o si apoi eliberand-o brusc, manevra interesand atat tesuturile profunde(ridicarile), cat si cale superficiale(pensarile). 4. Tractiunile si tensiunile sunt manevre ce se aplicala nivelul articulatiilor descongestionand si inviorand intregul organism. Pentru a executa o tractiune se apuca cu o mana de deasupra si cu cealalta de sub articulatie si se trage de segmente in sensuri opuse pe directia axului lor, cu o intensitate gradata care sa nu dauneze articulatiei respective. Coloana vertebrala cervicala se intinde prin ridicarea capului in sus cu ajutorul mainilor aplicate pe tample. Intinderea trunchiului se face din stand sau sezand prin apucarea pe sub brate si ridicarea in sus sau in sens vertical. Tensiunile se executa cu aceeasi priza ca pentru tractiuni, doar ca in loc sa intindem articulatia in cercam sa presam cele doua segmente unul spre celalalt. Se executa la sfarsitul secventei de masaj, inaintea afleurajului final.

5. Scuturarile constau din miscari oscilatorii in plan orizontal, ample, executate ritmic, imprimate segmentelor de membre sau membrelor in intregime. Se executa de opbicei la sfarsitul secventei de masaj, inaintea afleurajului final Diferentiind aplicarea masajului in functie de efectele ce se doresc a obtine, putem vorbi despre masajul in scopul relaxarii, decontracturarii, refacerii, in scopul incalzirii, tonifierii si stimularii sau in scopul intretinerii conditiei fizice capatate. Masajul relaxant decontracturant va cobntine: efleuraj profund sau superficial in ritm lent, presiuni, framantat superficial, lejer, lent, fritiuni ce acopera toata suprafata masei musculare, vibratii statice si alunecate, iar in cazul membrelor cernut-rulat, scuturari si tensiuni-tractiuni. Masajul tonizant cuprinde efleuraj, in special forma mana dupa mana cu ritm rapid, ce produce incalzirea regiunii de lucru, framantat energic si profund, tapotament realizat pe o durata de timp suficient de mare si alte manevre stimulante de tipul ciupirilor. Intrebari: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Care sunt manevrele fundamentale de masaj?

Care este ordinea de aplicare a manevrelor fundamentale de masaj? Care manevre sunt indicate in masajul tonifiant-stimulant? Care sunt manevrele indicate intr-un masaj de relaxare ?
Care este rolul manevrelor ajutatoare de masaj? Care este diferenta intre efleuraj si frictiune?

CAPITOLUL 3

Metodologia masajului clasic - desfurare pe regiuni

Regiunea spatelui (subregiuni: dorsala, lombara, sacrata) Pozitia subiectului: decubit ventral

1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/alternativ


- forma transversala - simultan/alternativ - in romb pe regiunea lombara - mana dupa mana pe grupele musculare: marele dorsal, trapez inferior, trapez mijlociu 2. presiuni - NU se executa pe regiunea lombara simultane in ritmul respiratiei(la sfarsitul expirului), cu precadere la baza toracelui - alunecate(mersul ursului), pe coloana cu o palma in prelungirea coloanei, iar alta perpendiculara pe ea - cu policele de o parte si de alta a apofizelor spinoase 3. frictiune cu degetele, policele,podul palmei, radacina mainii(eminenta tenara/hipotenara), marginea cubitala,despicatura mainii, pumn, nodozitati, in cleste, in zig-zag - palpare rulata 4. framantat - longitudinal cu o singura mana pe o parte/- pe ambele parti - transversal - in cuta/ - in contratimp(in val) - geluire

5. ciupiri simple, taiate, ridicari-pensari 6. tapotament NU se executa pe regiunea lombara protejand rinichii - tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate(nuiele) - batatorit cu palmele in ventuza/ cu pumnul semiinchis 7. vibratii - alunecari vibrate in lungul regiunii/vibratii statice pe locul dureros 8. efleurajul final cu aceleasi manevre ca la inceput Dupa fiecare manevra se executa 2-3 neteziri longitudinale simultane

Regiunea cervicala posterioara (ceafa) Pozitia pacientului: sezand cu fruntea sprijinita /decubit ventral Sensul de lucru: de la baza craniului spre umeri ! 1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/ alternativ - forma transversala - simultan/alternativ - mana dupa mana trapez superior si trapez mijlociu 2. frictiune cu degetele, policele, radacina mainii(eminenta tenara/hipotenara),pumn,in cleste, in zig-zag 3. framantat - longitudinal cu o singura mana pe o parte/ pe ambele parti - transversal - in cuta/ in contratimp(in val) - geluire 4. tapotament - tocat cu degetele semiflectate(nuiele) - batatorit - cu pumnul semiinchis - percutat la baza craniului 5. vibratii - alunecari vibrate in lungul regiunii/vibratii statice pe locul dureros 6. tractiuni ale coloanei vertebrale cervicale 7. efleurajul final

Membre inferioare partea posterioara Pozitia pacientului: decubit ventral, cu un rulou sub articulatia gleznelor Sensul de lucru: de la nivelul plantei spre pliul subfesier 1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan / - alternativ - forma transversala - simultan / - alternativ - pe grupe musculare (mana dupa mana) 2. presiuni compresiuni in bratara 3. frictiune cu degetele/marginea cubitala - pe tendonul achilian - cu radacina mainii/marginea cubitala - gamba - cu degetele pe laturile genunchiului - cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii - coapsa 4. framantat - longitudinal cu o mana pe lateral/medial/pe ambele parti - transversal - in cuta/in contratimp(in val) - geluire - mangaluire = cernut/rulat 5. tapotament percutat tendonul achilian - tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate(nuiele) - batatorit cu palmele in ventuza/cu pumnul semiinchis - alunecari vibrate in lungul membrului inferior/vibratii statice pe locul dureros 6. vibratii 7. tractiuni si tensiuni la nivelul articulatiilor genunchiului si gleznei 8. scuturari 9. efleurajul final

Membre inferioare partea anterioara Pozitia pacientului: decubit dorsal, cu un rulou sub articulatia genunchilor Zona nelucrata: fata antero-interna a gambelor(= tibia) 1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/- alternativ - forma transversala - simultan/- alternativ - pe grupe musculare (mana dupa mana) 2. presiuni compresiuni in bratara 3. frictiune cu degetele/policele articulatia gleznei - cu radacina mainii/marginea cubitala gamba antero-lateral - cu degetele/policele genunchi

- cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii - coapsa


4.framantat - longitudinal cu o mana pe lateral(gamba-coapsa)/medial(coapsa)/ pe ambele parti(doar coapsa) - transversal - in cuta/in contratimp(in val)(doar coapsa) - geluire - mangaluire = cernut(doar coapsa)/rulat 5. tapotament - tocat - cu marginea cubitala/cu degetele semiflectatenuiele - batatorit-cu palmele in ventuza/cu pumnul semiinchis(coapsa) 6. vibratii - alunecari vibrate in lungul membrului inferior/vibratii statice pe locul dureros 7. efleurajul final

Masajul piciorului Pozitia pacientului: - decubit dorsal cu fata plantara a picioarelor la nivelul marginii canapelei de masaj 1. efleurajul initial forma longitudinala - de la degete spre calcai simultan o mana pe fata dorsala si alta pe cea plantara - forma transversala simultan/alternativ pe fata dorsala 2. presiuni compresiuni in bratara ce interseaza ambele fete in acelasi timp 3. frictiune cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii pe fata plantara - liniar cu degetele in spatiile intermetatarsiene 4. framantat sub forma de ciupire cu degetele pe fata plantara - sub forma de scuturat al degetelor si al spatiilor intermetatarsiene pe fata dorsala 5. tapotament - tocat - cu degetele semiflectate(nuiele) 6. vibratii - alunecari vibrate pe ambele fete cu toata palma / cu degetele 7. tensiuni si tractiuni - la nivelul articulatiei gleznei si la nivelul degetelor 8. efleurajul final

Regiunea fesiera Pozitia pacientului: culcat pe burta 1. efleurajul initial de la pliul interfesier in sus dupa crestele iliace - lateral spre solduri - de la pliul interfesier in jos spre plica subfesiera 2. frictiune cu degetele pe sacru - cu pumnul si nodozitatile pe masa mare musculara - cu palma (mainile suprapuse) pe trohantere - cu radacina mainii pe plica subfesiera 3. framantat in cuta si atunci cand regiunea permite, in val dupa directia fibrelor nusculare ale fesierului mare(oblic in jos) 4. tapotament - tocat cu marginea cubitala /- cu degetele semiflectate(nuiele) - batatorit cu pumnul semiinchis / inchis 5. vibratii - vibratii statice pe mijlocul plicii subfesiere 6. efleurajul final

Membre superioare - antebrat-brat-umar Pozitia pacientului: decubit dorsal sau ventral asezat cu mana sprijinita pe piciorul maseurului/de cordonul acestuia 1. efleurajul initial - forma longitudinala(in bratara)- simultan/ alternativ - forma transversala - simultan/alternativ - pe grupe musculare (mana dupa mana) 2. presiuni compresiuni in bratara 3. frictiune cu degetele/policele articulatia pumnului - cu radacina mainii/degete - antebrat - cu degetele cot - cu radacina mainii/degete - brat - cu marginea cubitala/radacina mainii deltoid 4. framantat - longitudinal cu o mana pe lateral/medial/ pe ambele parti

- transversal - in cuta/in contratimp(in val) numai pe brat


- geluire - mangaluire = cernut(doar pe brat)/rulat 5. tapotament - tocat cu marginea cubitala - cu degetele semiflectate(nuiele) - batatorit - cu pumnul semiinchis - cu palmele in ventuza(caus) - brat - alunecari vibrate in lungul membrului superior 6. vibratii - vibratii statice pe locul dureros 7. tractiuni si tensiuni 8. scuturari 9. efleurajul final

Masajul mainii

Se lucreaza cu o mana, cealalta sustine mana pacientului. A. Fata palmara


1. efleurajul initial sens ascendent de la degete spre palma 2. frictiune cu marginea cubitala pe degete - cu radacina mainii si cu osul pisiform in palma - cu degetele pe fetele laterale ale degetelor 3. framantat sub forma de ciupire cu degetele pe eminenta tenara si hipotenara 4. tapotament - tocat - cu degetele semiflectatenuiele 5. vibratii - alunecari vibrate 6. scuturari ale degetelor 7. efleurajul final B. Fata dorsala 1. efleurajul initial sens ascendent de la degete spre palma 2. presiuni cu degetele in spatiile intermetacarpiene 3. frictiune cu marginea cubitala pe degete - liniar cu degetele in spatiile intermetecarpiene 4. framantat sub forma scuturat al degetelor si al spatiilor intermetacarpiene 5. vibratii - alunecari vibrate 6. tensiuni si tractiuni fine la nivelul articulatiilor degetelor 7. scuturari ale degetelor 8. efleurajul final

Torace (reg. pectorala, mamara, costala inferioara) Pozitia pacientului: decubit dorsal Zona protejata: regiunea mamara F / areola mamara B si aria precordiala 1. efleurajul initial - forma longitudinala peste stern si marginile superioare ale pectoralilor (simultan / alternativ) - forma transversala pe regiunea costala inferioara si pe marginile superioare ale pectoralilor ( simultan / alternativ) - mana dupa mana pe regiunea costala inferioara si pe marginile superioare ale pectoralilor 2. presiuni pe regiunea costala inferioara 3. frictiune cu degetele liniar in spatiile intercostale inferioare - cu degetele /marginea cubitala pe marginea superioara a pectoralului - radacina mainii umar la limita intre pectoral si deltoid 4. framantat - transversal - pe regiunea costala inferioara - in cuta/in contratimp(daca este cazul = tesut gras bogat reprezentat) - cu o mana/ambele pe marginea superioara a pectoralului 5. tapotament - batatorit cu palmele in ventuza(caus) pe regiunea costala inferioara numai la barbati - tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate pe marginea superioara a pectoralului 6. vibratii - alunecari vibrate in lungul toracelui/vibratii statice pe locul dureros 7. efleurajul final

Masajul peretelui abdominal Pozitia pacientului:decubit dorsal, cu genunchii indoiti pt relaxa musculatura abdominala 1. efleurajul initial in sensul de evacuare al colonului(sensul acelor de ceasornic) cu o mana/cu ambele maini - pe linia mediana in sus spre rebordul costal, pe care se coboara spre lateral, apoi dupa crestele iliace spre pubis 2. presiuni alunecate(in tampon de sugativa), cu o mana, in sensul de evacuare al colonului sau transversal din flancul drept in flancul stang 3. frictiune - cu toate elementele componente ale palmei, circular, urmand un traseu spiralat in sensul de evacuare al colonului 4. framantat - transversal - in cuta/in contratimp(daca este cazul=tesut adipos bogat reprezentat)

- in cuta intre marginile cubitale ale palmelor /serpuit, cu degetele


5. ciupiri usoare cu degetele in sensul de evacuare al colonului, numai in cazul in care exista tesut adipos in exces 6. tapotament tangential(sters) in sensul de evacuare al colonului 7. vibratii - alunecari vibrate in sensul de evacuare al colonului/vibratii statice pe locul dureros 8. efleurajul final

Intrebari: 1. Pe care subregiune a spatelui este interzis cu desavarsire tapotamentul ? 2. Care este sensul de lucru pe regiunea cervicala posterioara ? 3. Cum se executa presiunile la nivelul membrelor ? 4. Prin ce difera aplicarea masajului clasic la nivelul regiunii dorsale de cea a membreloor superioare ? 5. In cadrul masajului piciorului cele doua fete, plantara si dorsala se lucreaza simultan sau separat ?

CAPITOLUL 4 Efectele manevrelor de masaj rolul lor n activitatea sportiv: n perioada de antrenament, competi ional i de refacere. Ca o prima clasificare putem diferentia efectele masajului in efecte local, pe regiunea abordata si generale, la nivelul intregului organism: efecte locale - efectul calmant - asupra durerilor, de inlaturare a aderentelor si decontracturant - efectul hiperemic(de inrosire a pielii prin activarea circulatiei capilare) - efectul de inlaturare a edemelor efecte generale - stimularea circulatiei sanguine si limfatice - cresterea metabolismului bazal(activarea arderilor) - inducerea starii generale de bine(psihic si fizic) Fiecare dintre manevrele masajului are o anumita actiune asupra tesuturilor interesate si in functie de aceasta si efectele vor fi diferite. Netezirea are urmatoarele efecte: - vasodilatatia obiectivabila prin inrosirea in grade diferite a pielii fiecarui sportiv si prin incalzirea acesteia, chiar daca nu apare culoarea rosie. - scade sensibilitatea pielii producand o oarecare anestezie a acesteia, prin actiune directa asupra terminatiilor nervoase libere si a receptorilor pentru durere de la acest nivel - creste excitabilitatii musculare in cazul tipurilor de efleuraj cu miscari scurte si rapide( mana dupa mana) , iar din punct de vedere psihic, poate genera efect sedativ daca este aplicata lent si cu manevre simultane in special.

Presiunile

la nivelul circulator efectul este stimulant, ca al oricarei manevre de masaj la nivel muscular efectul este decontracturant
efectul sedative apare in ceea ce priveste structurile nervoase si psihice

Frictiunile presupun mobilizarea straturilor intre ele, pana la limita elasticitatii, principalele efecte ale frictiunilor fiind determinate de aplicarea corecta a acestora. Ca efecte intalnim: - vasodilatatia locala care antreneaza si cresterea temperaturii in profunzime - efectul mecanic de fragmentare a produilor patologici (fibrin, grsimi etc.) favorizand inlaturarea cicatricilor sau la eliminarea tesutului gras - decontracturant si antiinflamator analgetic si sedativ

Framantatul are efecte diferite in functie de profunzimea manevrei - stimularea circulatiei sanguine si astfel cresterea metabolismului(arderilor)si a eliminarii deseurilor sau supraincarcarii tesuturilor - cresterea elasticitatii structurilor implicate - cresterea excitabilitatii musculare, astfel tonifiaza musculatura - relaxarea structurilor implicate in cazul in care aceasta manevra este executata superficial si lejer

Tapotamentul Principalele efecte ale tapotamentului sunt: - vasodilatatia cutanata care determina cresterea temperaturii si accentuarea coloratiei; uneori se insoteste de aparitia edemului - cresterea excitabilitatii nervoase - cresterea excitabilitatii musculare deci, cresterea tonusului muscular

Vibratiile - efect calmant - efect decontracturant - efect de drenaj local. - cresterea secretiilor digestive (glande salivare, stomac, ficat-colecist) - manevra inlatura oboseala si induce destinderea subiectului

Intrebari: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Care sunt efectele efleurajului cu ritm rapid de executie? Care sunt principalele efecte ale frictiunilor? Care sunt efectele framantatului? Care sunt efectele tapotamentului? Ce efect asupra organelor interne produc vibratiile? Care sunt efectele locale ale masajului? Care sunt efectele generale ale masajului?

CAPITOLUL 5. Locul masajului n activitatea sportiva.


Organizarea programelor de masaj in functie de perioada de pregatire sportiva si de solicitarile specifice diferitelor sporturi. La ora actuala masajul face parte din numeroasele metode si tehnici prin care sportivii, in special cei de performanta, isi pregatesc organismul pentru efort si de asemenea, lupta impotriva diverselor forme de oboseala, care influenteaza negativ capacitatea de efort a organismului. Din pacate nu toti sportivii il practica, necunoscand beneficiile pe care acesta le poate aduce, sau aplicarea masajului nu se face de catre cadre specializate, care sa cunoasca atat efectele asupra organismului cat, mai ales, contraindicatiile metodei sau a unor manevre din cadrul metodei. S-a demonstrat in nenumarate randuri ca nu numai efectele directe asupra muschilor obositi sunt importante ci, in unele cazuri, efectuarea masajului pe grupele musculare simetrice sau pe cele neobosite dupa efort stimuleaza functiile de refacere ale musculaturii suprasolicitate, datorita efectelor reflexe. De obicei, muschii foarte obositi devin durerosi si contracturati, astfel incat masajul lor imediat dupa efort nu ar putea realiza efecte calmante, oricat de fin ar fi aplicate manevrele de masaj. De aceea se recomanda un repaus pasiv imediat dupa efort, rehidratare si hidroterapie(sau dus caldut) si abia apoi, la distanta de cateva ore se aplica masajul de relaxare, utilizand in cadrul acestuia si alte tehnici cunoscute de relaxare neuropsihica (prin masaj reflexogen, presopunctura, shiatsu,). Tehnici de refacere post efort se vor aplica numai in zilele ce urmeaza efortului extrem de solicitant. Daca totusi dorim sa aplicam masajul imediat dupa un efort intens, atunci vor beneficia de manevrele relaxante de masaj numai acele grupe musculare care nu au fost suprasolicitate.

Manevrele si tehnica masajului descrise anterior se aplica diferentiat in cazul sportivilor nu numai in functie de sportul practicat, pe fiecare tip in parte intensitatea solicitarilor grupelor musculare fiind diferita, ci si in functie de perioada din calendarul sportiv in care se afla (perioada precompetitionala, perioada competitionala). Masajul in perioada precompetitionala Perioada precompetitionala contine atat perioadele de antrenament, cat si perioadele de tranzitie si de repaus. In perioadele de antrenament sunt vizate manevrele specifice de masaj cu un rol extrem de important deoarece favorizeaza adaptarea progresiva a organismului la efort, permite repetarea mai frecventa a probelor de mare intensitate sau durata si protejeaza sportivul de efectele daunatoare ale oboselii. El nu ar trebui sa lipseasca din planul de antrenament al nici unui sportiv, in special al incepatorilor, al caror organism nu se adapteaza inca suficient de rapid la efort. Sedinta de masaj are loc de obicei la cateva ore de la terminarea antrenamentului. Uneori, in plina perioada de antrenament, este recomandat sa se faca doua sedinte de masaj partial si doua de masaj general pe saptamana. Intensitatea manevrelor este medie sau usor crescuta, dar niciodata acestea nu trebuie sa fie dure. Muschii foarte obositi vor fi tratati cu blandete, numai cu acele manevre care au efect relaxant. S-a constatat ca eficacitatea masajului de refacere este mai evidenta atunci cand se maseaza viguros grupe de muschi aflati la distanta fata de cei obositi. Dupa sedintele de masaj general, se recomanda sportivului sa ramana in pozitie de repaus, culcat sau sezand. Daca este nevoit sa paraseasca incaperea, este bine sa faca inainte cateva miscari de inviorare si sa respire profund. In perioadele de tranzitie si repaus fie scade mult numarul, fie se opresc antrenamentele. In aceste perioade trebuie mentinuta o conditie fizica stationara si sa se preintampine efectele negative ale inactivitatii prelungite. Astfel, pe langa gimnastica de intretinere se recomanda sportivilor si masajul de intretinere. Acesta poate fi general (de preferat) sau partial, de doua trei ori pe saptamana.

Masajul in perioada competitionala Perioada competitionala urmeaza celei de antrenament, in acest nou regim de intreceri masajul putand fi executat inainte, intre si dupa probe sau intrecerea sportiva. Inainte de probe masajul are un rol esential in pregatirea si adaptarea la efort, excluzand acea stare de inertie pe care organismul are tendinta sa o manifeste in prima perioada a efortului, sporind astfel sansa de performanta. Acest masaj de incalzire poate fi stimulant, pentru sportivii care se afla intr-o stare de inertie sau apatie, sau relaxant, linistitor pentru cei prea incordati, emotionati sau agitati din cauza probelor de intrecere. Pentru ca efectele sa fie cele mai bune trebuie sa cunoastem structura psihica sportivului, gradul lui de antrenament, sa stapanim tehnica de masaj si sa folosim manevrele cele mai indicate in vederea atingerii scopului propus. Masajul de incalzire este intotdeauna partial, executat fiind chiar peste costumul sportiv in vestiar, cabine, teren de sport, etc.. Intre probe, masajul are rol de reconditionare , urmarindu-se regenerarea fortelor dupa proba efectuata si pregatirea pentru proba urmatoare. Ca si precedentul, masajul intre probe este doar partial, adresandu-se musculaturii implicate subtantial in efort. Dupa un efort fizic intens efectuat in conditiile competitionale apar in organism fenomene de oboseala locala sau generala insotita si de alte tulburari functionale. Masajul in aceste conditii urmareste refacerea energiei si reducerea cat de mult posibil a oboselii. El va fi aplicat in orele ce urmeaza probelor, cu exceptia cazului cand oboseala este prea marcata, cand se amana sedinta de masaj pe a doua zi. Masajul de refacere va fi unul de relaxare, incepand cu zonele mai putin solicitate si abia apoi cele suprasolicitate. El devine obligatoriu dupa probele grele de forta, rezistenta sau de lunga durata. Se recomanda de asemenea asocierea masajului cu forme de hidroterapie (dusul cald, baile locale sau generale, hidromasajul, dusmasajul).

Masajul in diferite ramuri sportive Modalitatea, momentul si intensitatea de aplicare a masajului in functie de perioada de activitate sportiva fiind discutata anterior, consideram ca ar fi util de specificat care sunt regiunile cu grupele de muschi implicate intens in efortul fizic depus in diferite ramuri sportive, muschi ce vor fi prelucrati inainte de efort in scopul incalzirii, iar imediat dupa efort, fiind suprasolicitati, vor fi evitati in prima faza de recuperare. Atleti viteza: torace, membre inferioare(insistand pe genunchi si glezne), fesieri Atleti fond: omoplat si articulatia umarului, fesieri, coapse si articulatia soldului Aruncatori membre superioare si articulatiile acestora, maini, ceafa, spate Inotatori membre inferioare si superioare, umeri, omoplat, ceafa Canotori coapse, fesieri,spate(insistand lombo-sacrat si pe omoplat),brate-umeri Box, lupte, judo, arte martiale membre inferioare si superioare(insistand pe deltoid si pectorali), torace(mai ales baza), ceafa si spate(mai ales lombar) Halterofili ceafa si umeri, spate, membre inferioare si fesieri, articulatiile mari Fotbalisti membre inferioare(mai ales tendonul achilian), fesieri, lombo-sacrat Tenismeni membre superioare(articulatia pumn, cot), umeri, ceafa, spate Intrebari: 1. Care sunt caracteristicile masajului de incalzire? 2. Care sunt caracteristicile masajului de refacere? 3. Care este efectul masajului efectuat in perioadele de tranzitie si de repaus? 4. La ce interval de timp dupa antrenament se recomanda aplicarea masajului? 5. Ce grupe musculare intereseaza in principal masajul aplicat in perioada competitionala a fotbalistilor? 6. La ce se refera fenomenul reflex in practica masajului la sportivi?

CAPITOLUL 6

Indicatiile si contraindica iile aplicarii masajului in practica sportiva

Indicatii Un capitol aparte destinat indicatiilor masajului in pracrtica sportiva l-am considerat util numai din motive didactice, urmand indicatiilor in scopul pregatirii si sustinerii efortului si refacerii. El se constituie ca o insiruire a acestor afectiuni ce beneficiaza cel mai mult de pe urma masajului clasic. Astfel, putem spune ca masajul este indicat in urmatoarele afectiuni posibile in urma practicarii efortului fizic: Aparat mioartrokinetic: Entorsa, luxatia, artroza , hidrartroza, afectiunile inflamatorii cronice ale articulatiilor si structurilor periarticulare, contracturi si hipertonii musculare, oboseala musculara(febra musculara), hipotrofiile musculare, hipo si atoniile musculare, rupturile musculare, contuziile musculare, tendinite, tenosinovite, entezite. Sistem nervos: Nevrite, polinevrite, nevralgii, pareze si paralizii, nevroze, boala Parkinson. Aparat circulator: Afectiuni ale arterelor(in mica masura), toate formele de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica cu exceptia edemului congenital(principala indicatie fiind drenajul limfatic dar se poate

aplica cu succes si masajul reflex), tulburrilor trofice distale ale membrelor, consecutive insuficientelor arteriale sau venoase. Aparat respirator: Sechele dupa boli infectioase si profesionale la acest nivel, in completarea exercitiilor de reeducare respiratorie. Metabolism: Obezitatea si celulita(toate tipurile de masaj), diabetul zaharat(anumite manifestari induse de acesta). Aparat digestiv: Constipatia, colon iritabil, diskinezie biliara, hipo si hiperaciditate ce se manifesta de cele mai multe ori sub forma de gastrita. Aparat excretor: Cistite.

Contraindicatii Desi masajul are ca scop intretinerea conditiei fizice si chiar de a o amplifica, iar rezultatele benefice ale unui masaj efectuat corect si constiincios sunt de netagaduit, trebuie sa tinem cont ca, aplicandu-se asupra unui organism complex, cum este cel uman, efectele asupra diverselor organe si sisteme sunt multiple si drept urmare principiul de baza dupa care ne ghidam este inainte de toate sa nu faci rau. In cazul in care nu exista o contraindicatie directa, scrisa sau verbala din partea medicului, este bine sa fim atenti la toate detaliile posibile in ceea ce priveste subiectul ce urmeaza a fi masat, chiar in conditiile unei aparente stari de sanatate, iar in cazul in care apar neplaceri sau neajunsuri pe parcursul sedintei sa a sedintelor de masaj, fie nu se mai executa manevrele raspunzatoare de acestea, fie nu se mai aplica masajul in totalitatea lui si se recomanda vizita la medicul de familie pentru a fi indrumat spre specialitatea corespunzatoare. Atunci cand din discutiile preliminare sau din examinarea vizuala in timp ce subiectul se intinde pe canapeaua de masaj suntem avizati asupra anumitor probleme de sanatate si acestea nu contraindica total masajul, se va adapta programul de masaj la situatia data, excluzand prelucrarea unor anumite zone sau segmente sau doar anumite manevre, fie ele fundamentale sau doar ajutatoare. Se poate vorbi astfel despre contraindicatii generale ale masajului sau doar partiale si de asemenea, despre contraindicatii definitive sau doar temporare. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii tuturor manevrelor de masaj pe toate regiunile corpului. Cele mai reprezentative pentru acest tip de contraindicatii sunt bolile neoplazice(cancerele), chiar si in conditiile in care subiectul a fost deja supus interventiei chirurgicale si chimio- si radioterapiei ulterioare, aflandu-se acum intr-o stare de relativ bine sau inca in observatia serviciilor oncologice. Tinand cont ca modul de propagare al celulelor canceroase se face prin sistemul sanguin si limfatic pentru aparitia metastazelor si manevrele masajului aproape in totalitate stimuleaza aceste doua sisteme, contraindicatia generala si definitiva apare foarte clara. In cazul in care pacientul nu va informeaza asupra acestei situatii, considerand ca nu este necesar sau din motive psihologice personale, exista unele semne care ar putea da de gandit si, cu delicatete si mult tact, puteti incerca sa aflati acesat lucru. Printre aceste semne ar fi: urmele unor injectii intravenoase la nivelul antebratelor(posibila chimioterapie), pacient foarte slab, cu fata palida sau cenusie, vizibil obosit sau fara vlaga, sau din contra o fata ca de papusa cu o rumeneala neobisnuita a obrajilor, purtarea de peruci sau observarea unei rariri accentuate(sau chiar lipsei) a parului pe toata suprafata capului. Tot in cadrul contraindicatiilor generale intra bolile infectioase generalizate sau unele localizate (pleurezii si pneumonii, tbc pulmonar, abcese pulmonare) si infectocontagioase (hepatite acute sau in faza de remisie, rujeola, rubeola, varicela), insotite de febra si agitatie, de oboseala acuta, afectiuni ale pielii (unele coincid cu cele descrise anterior) de natura parazitara, inflamatorie, eruptii chiar si cele alergice, plagi si arsuri intinse si relativ recente, in boli hemoragice grave (hemoragiile cerebrale recente, hemofilia) sau boli majore ale inimii si vaselor (infarctul miocardic, embolii pulmonare, hipertensiunea arteriala grava si nestabilizata, tromboflebite si tromboze ale venelor, leucemiile), precum si unele boli psihice cu caracter confuzional si agitatii marcate.

Contraindicatie a masajului general o constituie si o stare fiziologica, temporara insa, cum este ciclul menstrual in primele zile, stimularea circulatiei sanguine din cursul masajului putand determina aparitia unor hemoragii masive in situatia data, ca si posibila provocare a avortului in primele luni de sarcina, in cazul in care exista deja cunoscute antecedente de avorturi spontane sau uter insuficient dezvoltat. Contraindicatia partiala fie restrange numarul de manevre aplicate prin masaj, fie permite masajul numai pe regiunile sanatoase, excluzandu-le pe cel cu probleme sau care ar putea genera probleme la distanta. Aplicarea numai a anumitor manevre din totalul celor cunoscute se indica, asa cum am discutat anterior in cadrul masajului diferentiat, de relaxare sau stimulare. De asemenea, daca exista contracturi sau musculatura spastica pe portiuni mai intinse (ex. paraliziile spastice) sunt contraindicate toate manevrele care au efect stimulant al musculaturii si contractilitatii acesteia (framantat profund si alert, tapotament, efleuraj mana dupa mana, ciupiri, ridicari, pensari), interesand un segment al corpului sau corpul in totalitate. Manevrele de relaxare accentuate nu se indica in cazul unei osteoporoze avansate la nivelul coloanei vertebrale, si se aplica cu prudenta in cazul deviatiilor de coloana vertebrala, mai ales in ceea ce priveste presiunile la acest nivel. Intre afectiunile care determina neputinta aplicarii manevrelor de masaj pe o anumita regiune se afla cele referitoare la piele si tesuturile invecinate, localizate, de tipul furuncule, abcese, flegmoane sau colectii purulente, artrite purulente, osteomielite, infectii abdominale, hipertiroidii, scolioze, cifoze sau lordoze importante, osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale, sau in conditii fiziologice, in sarcina. Contraindicatia definitiva apare numai in cazul unei boli grave, incurabile, care s-ar putea agrava prin aplicarea tehnicilor de masaj aceste boli fiind discutate anterior la contraindicatiile generale si se refera la bolie neoplazice in special. Contraindicatia temporara este cea mai frecventa determinata fiind de anumite boli, leziuni sau chiar situatii fiziologice pasagere, care o data inlaturate, permit aplicarea in conditii firesti ale manevrelor de masaj. Exista de asemenea, anumite regiuni ale corpului care nu beneficiaza de aplicarea manevrelor de masaj in totalitate sau doar a unora, regiuni discutate in capitolele anterioare, deoarece adapostesc formatiuni de interes vital care ar putea fi foarte usor traumatizate, cum ar fi: inima, rinichii, organele abdominale, sanii, ganglioni limfatici, vase, nervi, regasite in regiunile: lombara, poplitee(spatele genunchiului), fata anterioara a cotului, axila (sub brat) regiunea inghinala, abdomen, regiunea precordiala, regiunea mamara. Se recomanda ca atunci cand apar efecte nedorite in urma unei manevre sau a masajului in general sa se intrerupa aplicarea acestora si in functie de evolutia acestor neajunsuri se va decide daca se va mai aplica sau nu masajul sau doar anumite manevre sau regiuni vor fi excluse din secventa de masaj. Intrebari : 1. 2. 3. 4. Ce presupune contraindicatia partiala a masajului ? Care sunt contraindicatiile generale si definitive ale masajului ? Care sunt contraindicatiile temporare ale masajului ? Care sunt recomandarile pentru situatia aparitiei de efecte nedorite in urma masajului ?

CAPITOLUL 7 Tehnici complementare de masaj relatia acestora cu patologia specifica activitatii sportive. Tehnicile complementare de masaj sunt derivate ale masajului somatic, care utilizeaza una sau mai multe manevre ale acestuia dupa principii bine stabilite, vizand de obicei un efect precis. 1. Masajul tesutului conjunctiv Tesutul conjunctiv este un tesut de sustinere si de legatura intre diverse tesuturi si organe, si in functie de continutul mai crescut in unul sau altul dintre componente(celule, substanta fundamentala si fibre), imbraca mai multe forme-tesut osos(cel mai dur), tesut cartilaginos, tendoane, aponevroze, ligamente si altele, nu in ultimul rand tesutul conjunctiv al pielii, ce contine fibre de colagen(confera rezistenta) si fibre elastice. Tehnica masajului tesutului conjunctiv este caracterizata de actiunea sa reflexa la distanta, specifica de altfel, masajului reflexogen. Aceasta tehnica a fost descoperita, descrisa si apoi dezvoltata de Dicke, Teirich-Leube, Kohlrausch, Kliber si altii. In cazul fiecaruia dintre acestia aplicarea manevrelor prezinta anumite caracteristici, majoritatea bazandu-se pe organizarea metamerica conform distributiei radacinilor nervilor spinali. In cadrul metamerului structurile somatice sunt strans corelate cu cele viscerale. Acesta se organizeaza in jurul radacinilor drepte, respectiv stangi ale nervilor spinali si toate structurile intalnite in acest segment vor face parte din metamer: piele(dermatom), muschi(miotom), oase si articulatii(sclerotom), vase si organe interne(viscerotom). Aceasta organizare este mai bine definita la nivelul trunchiului prezentandu-se ca fasii transversale, pe cand la nivelul membrelor trebuie cunoscut bine traiectul nervos pentru a putea aplica corect manevrele. Modificarile, vizibile sau palpabile, apar ca o crestere a tensiunii tesutului conjunctiv subcutanat, astfel incat pielea se retracta si devine ferma la pipait. Atunci cand zonele nu sunt vizibile, palparea minutioasa descopera zonele de indurare, directionand astfel terapia. Manevrele efectuate sunt de tipul frictiunilor ce se continua cu netezirile scurte si profunde denumite intinderi, astfel incat dupa aplicarea acestora apare un dermografism pronuntat care persista cateva ore sau pana a doua zi, alaturi de durere intensa, pana la senzatie de taietura sau de rupere, moment in care se reduce intensitatea sau se opreste lucrul. Este ceea ce in medicina populara se numeste tras si nu este recomandat a se aplica in alte cazuri decat in cele legate de modificarile tesutului conjunctiv amintite. Manevra se aplica intotdeauna in lungul benzii de tesut conjunctiv indurat, utilizand indexul si mediusul fie cu partea pulpara sau cu marginile radiala sau cubitala, tangente la planul cutanat atunci cand manevra se vrea a fi superficiala sau perpendiculara pe planul cutanat atunci cand vrem sa obtinem o presiune mai profunda. Nu se aplica unguente sau geluri, decat cele folosite in scop terapeutic, si la inceputul si la sfarsitul sedintei de masaj. Datorita intensitatii de aplicare a manevrelor si a efectelor de asemenea intense ce pot sa apara, durata primelor sedinte nu este mai mare de 10-15 minute, abia apoi se ajunge treptat pana la 30 minute de masaj. Se recomanda ca dupa efectuarea unei sedinte de masaj conjunctiv, pacientul sa ramana cel putin 20 de minute in repaus, intr-un mediu confortabil ca pozitie si temperatura. In situatia in care retractia este insotita de edem local, chiar de dimensiuni mici, insotit de durere se vor aplica numeroase neteziri de tipul celor din masajul somatic, fara presiune, in sensul circulatiei veno-limfatice in jurul regiunii vizate, apropiindu-ne treptat. Se obtine astfel o anesteziere a zonei de lucru si stimularea evacuarii la nivelul zonei edematiate. Abia dupa aceasta perioada de pregatire se va trece la masajul conjunctiv propriu-zis. De asemenea daca sunt de lucrat mai multe zone nu se va depasi durata totala de 30 minute a sedintei, incepandu-se intotdeauna de la nivelul regiunii lombare, iar daca zona de lucru este la alt nivel decat cel lombar sedinta va incepe cu un efleuraj la nivelul crestelor iliace, rebordurilor costale si a aponevrozei rombice ce se regaseste la acest nivel.

2. Presopunctura A aparut initial ca o tehnica digitala ale masajului terapeutic, prin care se aplica manevre de tipul presiunilor pe zone punctiforme in vederea influentarii activitatii anumitor structuri(piele, muschi, organe, glande, etc.) prin actiune locala sau la distanta. Presiunile aplicate pot fi simple, continue sau aplicate intermitent, sau pot fi combinate cu alte tipuri de manevre de genul frictiunilor punctiforme sau vibratiilor. De asemenea pot fi superficiale si repetate rapid sau profunde si fixe sau combinate cu frictiuni efectuate extrem de lent. In decursul timpului s-au descris diverse teorii referitoare la puncte si chiar tipuri de presopunctura, in incercarea de a usura intelegerea si abordarea punctelor vizate(Knapp, Ciorici), dar s-au dovedit a fi chiar mai complicate, indepartandu-se de vechea medicina traditionala chineza de unde provine de fapt presopunctura, alaturi de acupunctura. Exista si alte metode traditionale orientale de presopunctura cum ar fi shiatsu, kuatsu, de origine japoneza, ce utilizeaza aceleasi principii, meridiane si puncte de pe meridiane, dar modul de aplicare a manevrelor este sensibil diferit. La ora actuala, denumirea de presoterapie sau presoterapie intermitenta se refera la un tip de masaj mecanic, efectuat prin aplicarea unei presiuni crescande la nivelul membrelor inferioare infasurate in mansoane, mentinerea presiunii pentru o durata scurta de timp urmata de inlaturarea presiunii. Acest procedeu se reia pe parcursul a 30-40 minute si este indicat in cazul pacientilor cu staza limfatica sau venoasa, edeme. 3. Masajul chinezesc Ca si precedentul, are la baza principiile energetice ale Medicinei Traditionale Chineze(MTC), cunoasterea meridianelor, tipul, sensul de curgere a energiei la nivelul acestora si punctele situate pe acestea. Se aplica in special copiilor inlocuind tehnica acupuncturii care este prea solicitanta si intensa pentru organismul acestora. Inceputul masajului chinezesc este reprezentat de abordarea punctelor de pe meridiane urmata de tonifierea(stimularea) meridianului sau de dispersia(relaxarea) acestuia. Manevrele utilizate sunt cele ale masajului somatic, insa aplicate de cele mai multe ori digital, de-a lungul meridianului. Aplicarea corecta a tehnicii presupune cunoasterea exacta a traseului meridianelor precum si sensul de inaintare a energiei la nivelul acestora, astfel masajul efectuat in sensul meridianului va fi unul de tonifiere a meridianului, pe cand cel efectuat in sens invers meridianului va dispersa energia de la acest nivel. 4. Masajul transversal profund(Cyriax) Este un tip de masaj care se adreseaza musculaturii si mai ales tendoanelor, ligamentelor si capsulei articulare. Efectele de remarcat sunt cele de reducere a inflamatiei si a durerii la locul traumatismului, printr-un proces de activare a circulatiei sanguine in zona, ceea ce ar duce la eliminarea mai rapida a substantelor responsabile de durere si a unora responsabile de aparitia inflamatiei locale. De asemenea, in cazul inflamatiilor cronice si in cazul afectiunilor musculare se remarca efectul intens de reducere a aderentelor, responsabile de limitarea mobilitatii structurilor implicate, a alunecarii intre diversele planuri, a durerii provocate de rigidizarea prin aderente. Mai mult, in cazul in care aplicarea tehnicii masajului transversal profund este urmata de mobilizari active, dispare riscul reaparitiei acestor aderente. Pentru aplicarea acestei tehnici se impune cunoasterea amanuntita a anatomiei segmentului afectat, din punctul de vedere al orientarii fibrelor musculare, tendinoase sau ligamentare, deoarece aplicarea manevrelor se face strict perpendicular pe acestea, o orientare chiar oblica ar putea limita actiunea pe structurile vizate implicand in schimb alte structuri pe care nu le dorim a le lucra. De asemenea, pozitionarea pacientului trebuie facuta de asemenea maniera incat sa etaleze structurile vizate, uneori chiar de a le pune in tensiune(tendoane), dar in asa fel incat musculatura sa fie relaxata. Manevrele utilizate in masajul transversal profund provin din masajul somatic clasic, dupa un efleuraj superficial, lent si de lunga durata al zonei, urmeaza frictiunea, manevra de baza si care se aplica timp indelungat, eventual cu mici pauze de netezire. Esential, spre deosebire de alte cazuri, este ca manevra sa se aplice corect, mobilizand pielea peste structurile subiacente, mobilizand astfel in sine tesutul vizat. Din acest motiv nu se vor utiliza substante ce ar facilita alunecarea, ajutarea tratamentului cu cremele sau gelurile antiinflamatoare se va face dupa terminarea masajului.

Frictiunile se vor efectua cu pulpa indexului sau mediusului sau ambele, iar atunci cand zona o permite si cu policele, dar actiunea acestuia din urma nu poate fi intarita de degetele vecine. Cand se doreste o abordare mai profunda depasind alte planuri care se interpun intre piele si structura vizata se poate lucra cu fata dorsala a falangei a 2-a a indexului sau cu articulatia interfalangiana proximala(nodozitati). In cazul afectiunilor recente ale muschilor nu se lucreaza, iar la nivelul tendoanelor si ligamentelor se aplica tehnica timp de 1-3 minute, cu netezire ampla in prealabil(10-15 minute) si criomasaj dupa(20-30 minute), abia dupa 4-5 sedinte se poate creste durata tratamentului spre la 10- 15 minute, continuandu-se tratamentul ca in afectiunile cronice. In acestea din urma frictiunile au durata amintita, fiind precedate de o netezire de scurta durata si nemaifiind urmata de criomasaj, dar incep deja mobilizarile, activitatea musculara intarind tendoanele si ligamentele. Fiind o tehnica intensa nu se recomanda aplicarea ei zilnica ci o data la 2 zile, zilnic putand fi aplicate doar in cazul afectiunilor recente, in primele zile de tratament. Pe durata aplicarii masajului transversal profund durrea incepe sa creasca de obicei, urmand ca dupa cateva minute sa diminue pana la disparitie. Daca durerea creste continuu fara nici o tendinta de diminuare sau de disparitie, nici pe parcursul sedintei si nici intre sedinte, este semn ca acest tip de masaj este ineficient si este posibil ca traumatismul sa fie mult mai mare, cerandu-se o reevaluare medicala. In cazul in care afectiunea este la nivel muscular se indica de obicei un repaus de 2-3 saptamani pana la inceperea oricaror proceduri la acest nivel, dupa acest intterval se aplica masajul; Cyriax ca in cazul afectiunilor cronice, directia de aplicare fiind transversala pe fibrele musculare. Principalele indicatii ale masajului transversal profund sunt: entorsele si sechelele dupa entorse, tendinitele si tenosinovitele, sechelele dupa rupturile musculare. 5. Masajul periostal(Vogler) Acest tip de masaj este tot unul punctual abordandu-se periostul(membrana care acopera osul) acolo unde osul apare neacoperit de masele musculare. Tehnica se bazeaza pe efectele reflexe care pot sa apara in tot metamerul la nivelul caruia se afla si punctul lucrat. Daca exista zone dureroase ele vor fi abordate prin apropiere treptata de acestea. Se stie ca periostul este foarte bogat inervart, acesta este si motivul care a condus la elaborarea tehnicii. Manevrele de lucru sunt in principal presiunile cu intensitate gradata, pana la limita sensibilitatii pacientului(durere agreabila). Aceste presiuni pot fi insotite de miscari circulare lente care diminua si se opresc in momentul in care intensitatea scade. Punctele periostale sunt masate fiecare timp de 2-5 minute, urmarind reactia pacientului, dupa ce in prealabil s-au aplicat neteziri si presiuni cu toata palma, manevre care vor si incheia sedinta de masaj(20-30 minute). Pe parcursul sedintei poate sa apara o sensibilizare a planurilor care poate sa persiste cateva ore. Abordul punctelor periostale se poate face cu pulpa policelui, indexului sau mediusului, cu articulatia interfalangiana proximala a degetului 2 sau cu falanga a 2-a a degetului 2. Pot fi lucrate mai multe puncte din jurul zonei dureroase. Zonele la nivelul carora se poate aplica acest tip de masaj sunt: coastele, crestele iliace, oasele membrelor inferioare si ale membrelor superioare, apofizele transverse ale vertebrelor. Zonele la nivelul carora se interzice aplicarea masajului periostal sunt: apofizele spinoase, craniul, clavicula, rotula. Indicatiile acestui tip de masaj sunt date de natura reflexa a actiunii, astfel putand vorbi despre: efectele antalgice obtinute in cazul ulcerelor gastrice, colicilor biliare sau renale, inflamatii reumatismale sau durerile datorate osteoporozei. 6. Criomasajul Numit in trecut masaj cu ghiata, s-a impus datorita efectelor benefice obtinute cu ajutorul acestuia in diferite afectiuni acute. Se executa manevre de tipul efleurajului si a frictiunilor executate cu ghiata chiar pe zona afectata sau in jurul acestei zone cand este vorba de rani(escare). Ghiata nu poate fi aplicata ca atare din considerente atat ale pacientului cat si ale mainii maseurului./ astfel, aplicarea se va face folosind recipiente special destinate aplicarii de ghiata sau macar infasurarea acesteia in materiale textile care sa permita aplicarea timp indelungat 20-30 minute. Efectele obtinute sunt de inlaturare a durerii in suprafata, vasoconstrictie rapida urmata de vasodilatatie ce duce la ijnrosirea zonei si aportul masiv de oxigen si substante nutritive sau eliminarea mai rapida a produsilor toxici.

Frecventa aplicatiilor este de cateva ori pe zi, de fiecare data 20-30 minute in functie de toleranta pacientului. Indicatiile cele mai frecvente sunt afectiunile musculo-ligamentare recente, inflamatii acute, faza initiala a masajului transversal profund, escare.

Intrebari: 1. Care sunt conditiile de aplicare ale criomasajului? 2. Care este rtehnica de lucru in cazul masajului Vogler? 3. Care sunt principalele efecte ale masajului transversal profund? 4. Care este efectul ce sta la baza masajului tesutului conjunctiv? 5. Care suni contraindica iile de aplicare ale presopuncturii?

BIBLIOGRAFIE

Obligatorie: 1. Sidenco, E.-L. Masajul in Kinetoterapie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2002

Facultativ: 1. Dragan, I. Masaj-automasaj, Editura Bogdana, Bucuresti 2005 2. Fan Ya-Li Masajul chinezesc pentru nou-nascuti si copii, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti 1996 3. Ionescu, A. Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in sport, Editura ALL, Bucuresti 1994 4. Ivan, S. Presopunctura, Editura Coresi, Bucuresti 1997 5. Ivan, S. Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti 2001 6. Marza, D. Reflexologia in kinetoterapie, Editura Symbol, Bacau 2002 7. Moody French, R. Lymph Drainage Massage, Delmar Thomson Learning Inc., New York 2004 8. Radulescu, A. Fizioterapie, Masaj terapeutic, Editura Medicala, Bucuresti 2002