Într-un veac cu noapte mare

Noi aprindem felinare

Ca să nu fiți triști.

Bieți lampagii, prin veacul greu

Oriunde-am fi, lucrăm din greu
Dăm foc, dăm foc, felinarelor.

Voi le stingeți către ziuă,

Iar noi ne luăm adio,
Sărmani artiști.

Vine noaptea următoare,

Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos.

Voi le stingeți dușmănește,

Vouă noaptea vă priește,
Vai, ce folos.

Cineva mereu ne ceartă

Că urmăm această artă
Fără de tumult.

Într-o noapte fără lună

Vă vom spune „Noapte bună",
Umiliți prea mult.

Dar ni se va face milă,

Vom da foc chiar la feștilă,
Nu vom rezista.

Căci flacăra alb-albastră

Este meseria noastră,
Ea și numai ea.

Contra nopții tutelare

Noi aprindem felinare
Până veți simți

Că în beznele profunde
Azi lumina se acunde
În lampagii.

Noi, artiștii fără vine,

Noi purtăm în mâini lumina
Să vă dăm 'napoi.

Însă dacă va fi cazul

Se va termina și gazul,
Vom arde noi.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu