Capitolul 1

Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia către cei

care aveau să fie duşi robi în Babilon de regele
Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care
Dumnezeu i le-a încredinţat.
1. Din cauza păcatelor cu care aţi păcătuit înaintea
lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în Babilon de
Nabucodonosor, regele Babilonului.
2. Şi după ce veţi intra în Babilon, veţi rămâne acolo
ani mulţi şi pentru mult timp, până la al şaptelea neam; iar
după aceea vă voi scoate în pace de acolo.
3. Şi veţi vedea în Babilon dumnezei de argint şi de
aur şi de lemn, purtaţi pe umeri şi care insufla teamă
neamurilor.
4. Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt neam şi
teamă să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei.
5. Când veţi vedea mulţime dinaintea şi dinapoia lor,
închinându-li-se. Ziceţi mai degrabă în inima voastră: ţie
trebuie să ne închinăm, Stăpâne!
6. Căci Îngerul Meu cu voi este; El este cel care va
purta grijă de viaţa voastră.
7. Că limba lor este netezita de un meşter şi ei sunt
îmbrăcaţi cu aur şi cu argint şi sunt minciună şi nu pot să
vorbească.
8. Şi că pentru o fecioară iubitoare de podoabe iau
aur şi din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor.
9. Uneori chiar preoţii iau de la dumnezeii lor aur şi
argint şi-l cheltuiesc pentru ei înşişi. Ba chiar fac daruri
din el şi desfrânatelor, în casele de desfrâu.
10. Şi-i împodobesc cu veşminte, că pe nişte oameni,
pe aceşti dumnezei de argint, de aur şi de lemn; însă ei nu
se pot apăra nici de rugină, nici de viermi.
 11. Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le
şterg chipurile, din pricina prafului din templu care se
aşază gros pe ei.
12. Unul ţine un sceptru ca un guvernator de
provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care l-ar jigni;
13. Altul ţine în dreapta sabie sau secure, dar n-ar
putea să se războiască şi să se apere de hoţi.
14. Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sunt
dumnezei; nu vă temeţi de ei.
15. Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos
unui om, tot aşa este şi cu dumnezeii lor, pe care îi aşază în
temple.
16. Ochii lor sunt plini de praful ridicat de picioarele
celor ce intră.
17. Şi precum se închid din toate părţile porţile
(temniţei) în urma unui om care a hulit pe rege şi care va fi
dus la moarte, tot aşa şi preoţii întăresc templele acestor
dumnezei cu porţi, zăvoare şi bare, de teamă că ei să nu fie
furaţi de hoţi.
18. Ei aprind lumini, şi încă mai multe decât pentru
ei înşişi; aceşti dumnezei nu sunt în stare să vadă măcar
una singură din ele.
19. Ca şi despre o grindă a templului, se zice că
lăuntrul lor este ros de viermii care ies din pământ, şi îi
mănâncă pe ei şi veşmintele de pe ei, şi ei nu simt.
20. Faţa lor este înnegrită de fumul care se ridică din
templu.
21. Pe trupul lor şi pe capul lor zboară liliecii,
rândunelele şi alte păsări; sar chiar şi pisici.
22. După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt
dumnezei; nu vă temeţi de ei!
23. Aurul cu care sunt îmbrăcaţi este numai pentru
frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai
străluceşte. Când au fast turnaţi, ei n-au simţit nimic.
24. Ei au fost cumpăraţi cu preţ mare, deşi în ei nu
este suflare de viaţă.
25. Neavând picioare, sunt purtaţi pe umeri, arătând
neputinţa lor ruşinoasa oamenilor. Slujitorii lor sunt de
asemenea ruşinaţi, căci cu ajutorul lor se ridică dumnezeii
lor dacă ei cad la pământ.
26. Dacă îi pune cineva în picioare, ei nu se pot mişca
singuri; dacă se apleacă, ei nu se pot îndrepta; ci ca unor
morţi li se pun daruri înainte.
27. Preoţii vând, în folosul lor, cele jertfite; de
asemenea femeile lor sărează o parte, fără a împărţi ceva
săracului şi neputinciosului. Femei în stare de necurăţie şi
femei lehuze îndrăznesc să se atingă de jertfele acestor
dumnezei.
28. Ştiind deci din acestea ca ei nu sunt dumnezei, nu
vă temeţi de ei!
29. De ce dar să fie numiţi dumnezei? Fiindcă femeile
sunt cele care aduc daruri înaintea acestor dumnezei de
argint, de aur şi de lemn.
30. În templele lor stau preoţii cu haina ruptă, cu
capul şi bărbia râse, cu capul descoperit.
31. Şi zbiară şi strigă înaintea dumnezeilor lor că la
ospeţele pentru morţi.
32. Preoţii iau veşmintele dumnezeilor, ca să îmbrace
cu ele pe femeile şi pe copiii lor.
33. Dacă li se face rău sau bine, ei nu sunt în stare să
răsplătească; ei nu sunt în stare să ridice un rege pe tron
sau să-l dea jos.
34. De asemenea nu sunt în stare să dea bogăţie sau
argint. Dacă cineva face o făgăduinţă şi nu o ţine, ei nu pot
să ceară socoteală de ea.
35. Ei nu pot scăpa un om de la moarte, nici să
smulgă pe cel slab din mâna celui silnic.
36. Nici să redea vederea unui orb nici să scape pe
un om din nevoie.
37. Nici să aibă milă de o văduvă, nici să fie
binefăcători unui orfan.
38. Asemenea pietrelor scoase din munţi sunt aceşti
idoli de lemn, îmbrăcaţi cu aur şi cu argint. Cei ce slujesc
lor vor fi ruşinaţi.
39. Cum poate cineva să gândească sau să spună că
aceştia sunt dumnezei?
 40. Caldeii înşişi îi necinstesc; dacă văd un om mut, îl
aduc înaintea lui Bel şi cer ca acest om să vorbească, ca şi
cum dumnezeul (Bel) ar putea să audă;
41. Ei nu sunt în stare să gândească ia această şi să
părăsească pe aceşti dumnezei, atât de mult le lipseşte
bunul simţ!
42. Femei încinse cu funii se aşază la drumuri, ca să
ardă tărâţe că tămâie;
43. Când una din ele, atrasă de vreun trecător, s-a
culcat cu el, îşi bate joc de vecina sa că nu s-a învrednicit
că ea şi ca funia ei a rămas neruptă.
44. Tot ce se face în jurul acestor dumnezei este
minciună. Cum poate cineva să gândească sau să spună că
aceştia sunt dumnezei?
45. Făcuţi de tâmplari şi de argintari, ei nu sunt
nimic altceva decât ceea ce vor aceşti meşteri că ei să fie.
46. Aceşti lucrători care îi fac n-au mult de trăit; cum
ar putea să fie dumnezei cele făurite de ei?
47. Ei nu vor fi lăsat urmaşilor lor decât minciună şi
ruşine.
48. Când vin asupra oamenilor războaie sau
nenorociri, preoţii se sfătuiesc unde să se ascundă cu
dumnezeii lor;
49. Cum dar nu puteţi înţelege că nu sunt dumnezei
cei care nu se pot izbăvi pe ei înşişi de la războaie sau de
la nenorociri?
50. Pentru că ei sunt de lemn, îmbrăcaţi cu aur sau
argint, se va recunoaşte mai târziu că ei nu sunt decât
minciună; va fi limpede pentru toţi, popoare şi regi, că ei
nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, şi că în ei
nu se afla nicio lucrare dumnezeiască.
51. Cui nu-i va fi, deci, lămurit, că aceştia nu sunt
dumnezei?
52. Căci ei nu pot să pună un rege într-o ţară, nici să
dea oamenilor ploaie.
53. Nici să-şi facă dreptate, nici să scape un asuprit
de nedreptate; ei sunt neputincioşi ca ciorile între cer şi
pământ.
 54. Dacă focul cade pe templul acestor dumnezei de
lemn, acoperiţi cu aur sau cu argint, preoţii lor vor fugi şi
vor scăpa, dar ei ca nişte grinzi vor arde în mijlocul
flăcărilor lor.
55. Ei nu se pot împotrivi nici regelui, nici
vrăjmaşilor.
56. Cum poate cineva să creadă şi să gândească că
aceştia sunt dumnezei?
57. Nici de hoţi şi de tâlhari nu pot să scape
dumnezeii cei de lemn, îmbrăcaţi cu argint şi cu aur;
îndrăzneţii le vor smulge aurul şi argintul şi vor pleca cu
îmbrăcămintea care îi acoperă; ei sunt neputincioşi să-şi
dea ajutor.
58. Este mai bine a fi un rege care îşi desfăşoară
curajul sau un vas de folos într-o casă, de care se foloseşte
stăpânul, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi; sau, încă, o
uşă la o casă, care păzeşte ceea ce se găseşte înăuntru,
decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi; sau un stâlp de lemn
într-un palat, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi.
59. Soarele, lună şi stelele, care strălucesc şi sunt
orânduite spre un folos, sunt ascultătoare;
60. De asemenea fulgerul este frumos de văzut când
izbucneşte; de asemenea, vântul bate în toată ţara.
61. Norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă
Dumnezeu de a străbate tot pământul; şi focul, trimis de
sus să mistuie munţi şi păduri, face ce i s-a poruncit.
62. Aceşti dumnezei însă nu le sunt asemenea nici în
frumuseţe nici în putere.
63. De aceea nu se poate nici gândi, nici zice că
aceştia sunt dumnezei, fiindcă nu sunt în stare să dea
dreptatea şi să facă bine oamenilor.
64. Ştiind deci că aceştia nu sunt dumnezei, nu vă
temeţi de ei.
65. Căci ei nu pot nici să blesteme, nici să
binecuvânteze pe rege.
66. Nici să arate printre popoare semne în cer; ei nu
strălucesc ca soarele şi nu luminează că luna.
67. Fiarele preţuiesc mai mult decât ei; ele pot să
fugă într-un adăpost şi să se ajute singure.
68. În niciun chip nu ne este dovedit că aceştia sunt
dumnezei, deci nu vă temeţi de ei!
69. Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu
păzeşte nimic, tot aşa este cu dumnezeii lor de lemn,
îmbrăcaţi cu aur şi cu argint.
70. Încă ceva: dumnezeii lor de lemn, îmbrăcaţi în
aur şi argint, seamănă cu o tufă de mărăcini într-o grădină,
pe care se aşază tot felul de păsări; sau cu un mort aruncat
într-un loc întunecos.
71. După porfiră şi visonul care putrezesc pe ei, veţi
recunoaşte că ei nu sunt dumnezei. În cele din urmă ei vor
fi mâncaţi şi vor ajunge o ruşine în ţară.
72. Mai mult preţuieşte omul drept, care n-are idoli;
el nu va avea să se teamă de ruşine.