PARTEA I

Anul 191 (XXXV) — Nr. 1027 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE Vineri, 10 noiembrie 2023

SUMAR

Nr. Pagina

ORDONANȚE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

97. — Ordonanță de urgență pentru aprobarea Planului
de amenajare a spațiului maritim .............................. 2–61

ACTE ALE UNIUNII NAȚIONALE A

PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ DIN ROMÂNIA
2. — Hotărâre pentru modificarea Statutului privind
organizarea și exercitarea profesiei de practician în
insolvență, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii
Naționale a Practicienilor în Insolvență din România
nr. 3/2007 .................................................................. 62–64
 2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

ORDONANȚE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
pentru aprobarea Planului de amenajare a spațiului maritim
Având în vedere faptul că, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, României îi revine obligația implementării
Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea
spațiului maritim, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257/135 din 28 august 2014, având ca termen de
conformare în ceea ce privește intrarea în vigoare a Planului de amenajare a spațiului maritim data de 31 martie 2021, potrivit art. 15
din directivă,
constatând că România se numără printre statele membre ale Uniunii Europene (UE) care au transpus integral Directiva
2014/89/UE odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 18/2016 privind amenajarea spațiului maritim, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, a Hotărârii Guvernului nr. 406/2017 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comitetului de amenajare a spațiului maritim, cu modificările ulterioare, și a
Hotărârii Guvernului nr. 436/2018 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planului de amenajare a spațiului maritim,
în considerarea faptului că în data de 19 aprilie 2023 Comisia Europeană a emis avizul motivat în Cauza 2021/2.224 —
procedură de infringement referitoare la neîndeplinirea de către România a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 8
alineatul (1), al articolului 15 alineatul (3) și al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2014/89/UE, având ca termen de conformare
data de 19 septembrie 2023, reproșând astfel României faptul că până la data de 31 martie 2021 nu a elaborat Planul de amenajare
a spațiului maritim și nu a transmis copii ale acestuia Comisiei și celorlalte state membre interesate,
având în vedere consecințele încălcării obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul tratatelor, respectiv prevederile
art. 258—260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și ținând cont de impactul bugetar negativ al sumei forfetare sau
al penalității cu titlu cominatoriu care urmează a fi plătite de România în situația în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene
constată încălcarea acestor obligații,
luând în considerare faptul că, prin Decizia nr. 802/2009, Curtea Constituțională stabilește că emiterea unei ordonanțe de
urgență pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care este iminentă declanșarea procedurii
de infringement în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene este pe deplin constituțională,
apreciem că toate acestea constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în sensul
art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată. Datorită amplorii fenomenului și a consecințelor negative anterior prezentate
asupra interesului public general, considerăm că o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură
de urgență, nu ar fi de natură să înlăture de îndată aceste consecințe negative care continuă să se producă.
În considerarea faptului că aceste elemente vizează un interes public și constituie o situație extraordinară a cărei
reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri urgente pe calea ordonanței de urgență.
Având în vedere prevederile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 88/2017, cu modificările ulterioare,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art. 1. — Se aprobă Planul de amenajare a spațiului maritim,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
ordonanță de urgență.
Art. 2. — În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii
și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) planul de amenajare a spațiului maritim — documentul de
planificare strategică definit conform prevederilor art. 2 lit. d) din
Ordonanța Guvernului nr. 18/2016 privind amenajarea spațiului
maritim, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 88/2017, cu modificările ulterioare;
b) conflicte ale utilizărilor și perimetrelor — suprapunerea
utilizărilor și a perimetrelor destinate utilizărilor în apele marine
care are un impact negativ asupra a cel puțin o utilizare
existentă sau propusă;
c) sinergii ale utilizărilor și perimetrelor — suprapunerea
utilizărilor și a perimetrelor destinate utilizărilor în apele marine
care are un impact pozitiv sau neutru asupra tuturor utilizărilor
existente și propuse;
d) zone exclusive — perimetre stabilite pentru utilizări
prevăzute prin reglementări speciale;
e) zone susceptibile pentru dezvoltare — perimetre cu
potențial de dezvoltare, dar care necesită atenție și în care este
necesară protejarea activităților și infrastructurii existente;
f) zone propice — perimetre care pot fi avute în vedere
pentru dezvoltarea anumitor activități în viitor, în funcție de
evoluția noilor tehnologii.
Art. 3. — (1) Instituțiile prevăzute la art. 13 alin. (1) din
Ordonanța Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare,
elaborează periodic, din trei în trei ani de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, raportul sectorial de
monitorizare a planului, conform domeniilor de competență ale
acestora, cuprinzând inclusiv datele actualizate aferente
indicatorilor prevăzuți în Planul de amenajare a spațiului maritim.
(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se transmit
secretariatului Comitetului de amenajare a spațiului maritim.
(3) În termen de 6 luni de la data primirii rapoartelor
prevăzute la alin. (1), secretariatul Comitetului de amenajare a
spațiului maritim, pe baza rapoartelor sectoriale de monitorizare,
elaborează raportul de monitorizare a Planului de amenajare a
spațiului maritim.
(4) Raportul de monitorizare a Planului de amenajare a
spațiului maritim, întocmit conform prevederilor art. 5 din
Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comitetului
de amenajare a spațiului maritim, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, se prezintă
în ședință de Guvern de către ministrul dezvoltării, lucrărilor
publice și administrației.
Art. 4. — Planul de amenajare a spațiului maritim se
revizuiește ori de câte ori Comitetul de amenajare a spațiului
maritim hotărăște că se produc modificări substanțiale ale
utilizărilor sau ale perimetrelor destinate utilizărilor din apele
marine, conform raportului de monitorizare, dar cel puțin o dată
la 10 ani, potrivit prevederilor art. 5 din Ordonanța Guvernului
nr. 18/2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 88/2017, cu modificările ulterioare.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Art. 5. — (1) Toate autoritățile administrației publice sau
operatorii economici care propun noi utilizări sau perimetre noi
destinate unor utilizări în apele marine notifică Comitetul de
amenajare a spațiului maritim, prin intermediul autorității
administrației publice centrale care gestionează domeniul
aferent activității/utilizării respective, anterior derulării
procedurilor prevăzute de legislația în vigoare pentru
aprobarea/autorizarea/licențierea respectivelor activități/
proiecte.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) va cuprinde informații cu
privire la utilizările propuse, inclusiv impactul acestora asupra
celorlalte utilizări existente, precum și informații geospațiale
privind perimetrele afectate, respectiv coordonate sub formă de
vector în format digital cu referință geografică.
(3) Autoritatea administrației publice centrale responsabilă
de notificarea Comitetului de amenajare a spațiului maritim pune
la dispoziție acestuia orice alte informații sau documente
relevante necesare solicitate prin intermediul secretariatului
Comitetului.
Art. 6. — (1) Pe baza notificării prevăzute la art. 5 alin. (1) și
a informațiilor și documentelor prevăzute la art. 5 alin. (2) și (3),
Comitetul de amenajare a spațiului maritim emite, în termen de
3 luni de la primirea acestora, un punct de vedere consultativ cu
privire la posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor și
perimetrelor propuse care nu sunt cuprinse în plan și care
vizează:
a) zonele exclusive;
b) zonele susceptibile pentru dezvoltare;
c) zonele propice numai în cazul în care se propun
suprapuneri cu utilizările existente.
(2) În cazul în care, în baza notificării prevăzute la art. 5
alin. (1) și a informațiilor și documentelor prevăzute la art. 5
alin. (2) și (3), Comitetul de amenajare a spațiului maritim
constată, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, că
utilizările propuse vizează zonele propice și nu există
suprapuneri cu perimetrele sau utilizările existente, se
consemnează în procesul-verbal al ședinței, potrivit prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, și
nu este necesară emiterea punctului de vedere prevăzut la
alin. (1).
PRIM-MINISTRU
ION-MARCEL CIOLACU
București, 9 noiembrie 2023.
Nr. 97.
3
(3) Punctul de vedere emis de Comitetul de amenajare a
spațiului maritim potrivit alin. (1), precum și procesul-verbal
prevăzut la alin. (2) se aduc la cunoștință publicului interesat
prin intermediul autorității publice de la nivel central care
gestionează domeniul aferent activității/utilizării respective și prin
publicare pe pagina de internet a Ministerului Dezvoltării,
Lucrărilor Publice și Administrației în termen de 5 zile lucrătoare
de la data semnării procesului-verbal al ședinței Comitetului,
potrivit Regulamentului privind organizarea și funcționarea
Comitetului de amenajare a spațiului maritim, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare.
Art. 7. — (1) Utilizările propuse ulterior intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență sau perimetrele
corespunzătoare acestora se vor aproba/autoriza/licenția în
condițiile legislației în vigoare, indiferent dacă acestea sunt sau
nu identificate în Planul de amenajarea a spațiului maritim.
(2) Ulterior aprobării/autorizării/licențierii în condițiile legii,
utilizările propuse vor fi identificate spațial și temporal în Planul
de amenajare a spațiului maritim.
(3) În termen de 60 de zile de la data aprobării/
autorizării/licențierii utilizării perimetrului în conformitate cu
legislația în vigoare, autoritatea administrației publice centrale
care notifică Comitetul de amenajare a spațiului maritim, potrivit
art. 5 alin. (1), transmite secretariatului Comitetului toate datele
și informațiile necesare identificării spațiale și temporale în
Planul de amenajare a spațiului maritim.
(4) Secretariatul Comitetului de amenajare a spațiului maritim
colectează, centralizează și actualizează informațiile
geospațiale și datele privind indicatorii propuși pentru
monitorizarea Planului de amenajare a spațiului maritim, pe
baza informațiilor prevăzute la alin. (3), transmise de către
autoritatea administrației publice centrale care gestionează
domeniul aferent activității/utilizării respective.
(5) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
publică pe pagina sa de internet harta cuprinzând utilizările și
perimetrele prevăzute în Planul de amenajare a spațiului
maritim, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență.
Contrasemnează:
p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,
Romeo Simionescu,
secretar de stat
Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației,
Adrian-Ioan Veștea
p. Ministrul transporturilor și infrastructurii
Ionuț-Cristian Săvoiu,
secretar de stat
Ministrul economiei, antreprenoriatului și turismului,
Ștefan-Radu Oprea
Ministrul mediului, apelor și pădurilor,
Mircea Fechet
Ministrul energiei,
Sebastian-Ioan Burduja
Ministrul apărării naționale,
Angel Tîlvăr
Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale,
Florin-Ionuț Barbu
Ministrul culturii,
Raluca Turcan
Ministrul cercetării, inovării și digitalizării,
Bogdan-Gruia Ivan
Ministrul afacerilor externe,
Luminița-Teodora Odobescu
 4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
ANEXĂ
PLAN
de amenajare a spațiului maritim

Listă acronime
ABA D-L — Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral
ACROPO — Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore
ANANP — Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate
ANPA — Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
ANR — Autoritatea Navală Română
ANRE — Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei
ANRM — Agenția Națională pentru Resurse Minerale
DGP-AMPOPAM — Direcția generală Pescuit — Autoritatea de management pentru Programul operațional pentru Pescuit
și Afaceri maritime
INS — Institutul Național de Statistică
MEAT — Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului
MADR — Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
MC — Ministerul Culturii
ME — Ministerul Energiei
MMAP — Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
MTI — Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Planificarea spațiului maritim în România

1. Introducere
1.1. Principiile, scopul și obiectivele planului
Planul de amenajare a spațiului maritim identifică distribuția
spațială și temporală a activităților și utilizărilor în apele marine
astfel încât autoritățile competente să poată stabili principiile și
obiectivele pe termen lung pentru orientarea modului de utilizare
a spațiului maritim, în vederea reducerii la minimum a impactului
negativ asupra mediului marin și pentru a susține dezvoltarea
durabilă a economiei albastre.
Obiectivul principal al Planului vizează promovarea unui
proces decizional coordonat și integrat privind dezvoltarea
durabilă a regiunii Mării Negre, prin politici coerente privind
domeniul marin.
Activitățile marine și cele costiere sunt adesea strâns legate
între ele, iar pentru a promova utilizarea durabilă a spațiului
maritim, amenajarea spațiului maritim trebuie să țină cont de
interacțiunile dintre uscat și mare și de protecția ecosistemului
marin. Din acest motiv, amenajarea spațiului maritim are un rol
foarte important în stabilirea orientărilor referitoare la
managementul durabil și integrat în utilizarea spațiului maritim,
la conservarea mediului, la combaterea eroziunii și atenuarea
vulnerabilității ecosistemelor costiere și la dezvoltarea socială și
economică. Amenajarea spațiului maritim trebuie să integreze
dimensiunea maritimă a anumitor utilizări sau activități costiere
și impactul acestora, precum și să permită elaborarea unei
viziuni integrate și strategice.
Având în vedere cele menționate mai sus, precum și
obligațiile României, în calitate de stat membru al Uniunii
Europene, prin Ordonanța Guvernului nr. 18/2016 privind
amenajarea spațiului maritim, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, au
fost transpuse integral în legislația națională prevederile
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea
spațiului maritim, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 257 din 28 august 2014.
Planul de amenajare a spațiului maritim contribuie la
îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)
promovate în cadrul Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare
durabilă, respectiv ODD 14 (Conservarea și utilizarea
sustenabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru
dezvoltare sustenabilă) și ODD 15 (Protejarea, restaurarea și
promovarea utilizării sustenabile a ecosistemelor terestre,
gestionarea sustenabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și
oprirea degradării terenului și a pierderii diversității). În procesul
de elaborare a planului s-a avut în vedere identificarea direcțiilor
de dezvoltare ale principalelor domenii de activitate în sectorul
românesc al Mării Negre în raport cu prioritățile naționale și cu
obiectivele europene privind economia albastră sau Pactul
Ecologic European, precum și interacțiunile dintre diferitele
utilizări ale spațiului maritim.
Totodată, obiectivele sunt în concordanță cu direcțiile de
acțiune susținute în Noua Agendă Teritorială 2030 a Uniunii
Europene. În cadrul acesteia este atrasă atenția asupra faptului
că exploatarea sporită și necoordonată a spațiului maritim și a
resurselor marine poate influența dezvoltarea durabilă, în timp
ce schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor și a
spațiului maritim, urbanizarea și turismul de masă amenință
bunurile culturale și peisajele și pot fragmenta habitatele
naturale și coridoarele ecologice.
În întâmpinarea acestor provocări, unul din pilonii Noii
Agende Teritoriale 2030 a Uniunii Europene este „O Europă
verde”, susținând „mijloace de subzistență ecologice și mai
bune, orașe și regiuni neutre din punct de vedere climatic și
reziliente”. În acest sens, ecosistemele, inclusiv cele agricole,
forestiere, de pajiști, de apă dulce și marine, sunt fundamentale
pentru existența umană și sunt importante pentru dezvoltarea
durabilă pe termen lung.
Pentru atingerea scopului Planului de amenajare a spațiului
maritim vor fi aplicate următoarele principii:
— Conservarea și protejarea biodiversității. Starea ecologică
bună a mediului marin, conservarea capitalului natural și
refacerea biodiversității marine reprezintă condiții prealabile
pentru activitățile economice și o oportunitate pentru dezvoltarea
economică durabilă;
— Valorificarea resurselor Mării Negre. Dezvoltarea
economiei albastre contribuie la utilizarea sustenabilă a
resurselor marine, la crearea unor noi oportunități economice și
a locurilor de muncă pentru comunitățile costiere;
— Fundamentarea deciziilor pe dovezi empirice și în
colaborare cu părțile interesate. Deciziile privind utilizarea
spațiului maritim sunt bazate pe date analizate în profil teritorial
și pe colaborarea cu părțile interesate, incluzând autorități și
instituții ale administrației publice centrale și locale, mediul de
afaceri, mediul academic, societatea civilă și publicul larg.
Prin prezentul plan nu sunt reglementate interdicții și
reglementări speciale. Astfel, normele imperative onerative sau
prohibitive în vigoare vor putea fi identificate și cuprinse în planul
de amenajare a spațiului maritim, însă Planul nu introduce astfel
de interdicții noi.
1.2. Viziunea strategică
Viziunea pe termen lung este ca utilizările viitoare ale apelor
marine din sectorul românesc al Mării Negre să fie dezvoltate
durabil prin sinergiile create la nivelul politicilor sectoriale și prin
mobilizarea autorităților competente și a actorilor-cheie ai
economiei albastre, astfel încât să fie atinsă starea ecologică
bună a mediului marin prin care se susțin reziliența,
competitivitatea și incluziunea.
5
1.3. Stabilirea și delimitarea responsabilităților autorităților
competente
Realizarea viziunii strategice și îndeplinirea scopurilor și
obiectivelor Planului de amenajare a spațiului maritim depind de
participarea autorităților competente și a diferitelor părți
interesate la implementarea Planului. Totodată, punerea în
aplicare a principiilor și obiectivelor pentru dezvoltarea durabilă
a zonelor maritime ale României trebuie susținute de politici
sectoriale care vizează intervenții specifice. În plus, prin
Hotărârea Guvernului nr. 406/2017 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comitetului
de amenajare a spațiului maritim, cu modificările ulterioare, a
fost aprobat Regulamentul privind organizarea, funcționarea și
componența nominală a membrilor Comitetului de amenajare a
spațiului maritim, care are rolul de a armoniza competențele
particulare ale autorităților și instituțiilor administrației publice
centrale și locale, dorindu-se a se consolida importanța și rolul
acestui Comitet ca platformă de dialog pentru alinierea
priorităților sectoriale în raport cu obiectivele pe termen lung ale
planificării utilizării durabile a spațiului maritim.
Conform Ordonanței Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările
ulterioare, autoritățile competente reprezintă organizațiile
responsabile cu elaborarea și monitorizarea implementării
planului de amenajare a spațiului maritim, respectiv Comitetul
de amenajare a spațiului maritim, cu atribuții în elaborarea și
monitorizarea implementării planului de amenajare a spațiului
maritim, și autoritățile administrației publice competente pentru
implementarea planului de amenajare a spațiului maritim.
Având în vedere că Planul de amenajare a spațiului maritim
identifică distribuția spațială și temporală a activităților și
utilizărilor actuale și viitoare în apele marine, Comitetul de
amenajare a spațiului maritim monitorizează implementarea
Planului, atât prin rapoartele periodice de monitorizare a planului
elaborate de membrii Comitetului, precum și prin monitorizarea
continuă care se realizează prin colectarea sistematică a datelor
privind indicatorii propuși pentru a oferi tuturor actorilor implicați
informații privind progresele înregistrate în procesul de
management al scopurilor și obiectivelor. În scopul monitorizării
Planului, toate autoritățile sau operatorii economici care propun
noi perimetre sau utilizări în Marea Neagră notifică Comitetul,
prin autoritatea publică de la nivel central care gestionează
domeniul aferent activității/utilizării respective, anterior derulării
procedurilor prevăzute de legislația în vigoare pentru
aprobarea/autorizarea/licențierea respectivelor activități/
proiecte.
Pe baza notificărilor primite, Comitetul de amenajare a
spațiului maritim va emite un punct de vedere cu privire la
posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor și perimetrelor
propuse ulterior și care nu sunt cuprinse în prezentul plan și care
vizează zonele exclusive, zonele susceptibile pentru dezvoltare
sau vizează suprapuneri cu utilizările existente. În cazul în care
utilizările propuse vizează zonele propice și nu există
suprapuneri cu utilizările existente, autoritatea publică de la nivel
central care gestionează domeniul aferent activității respective
va notifica Comitetul de amenajare a spațiului maritim, fără a
mai fi necesar punctul de vedere al acestuia.
Notificarea va cuprinde informații cu privire la utilizările
propuse, inclusiv impactul acestora asupra celorlalte utilizări
existente, precum și perimetrele afectate în coordonate sub
formă de vector în format digital cu referință geografică (date
spațiale). Autoritatea administrației publice centrale care notifică
Comitetul de amenajare a spațiului maritim va pune la dispoziție
acestuia orice alte informații relevante necesare în vederea
emiterii punctului de vedere.
 6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Utilizările viitoare propuse se vor aproba/autoriza/licenția în
condițiile legislației naționale în vigoare, indiferent dacă acestea
sunt sau nu identificate în Planul de amenajare a spațiului
maritim. Ulterior aprobării/autorizării/licențierii în condițiile legii,
utilizările propuse vor fi identificate spațial și temporal în Planul
de amenajare a spațiului maritim.
Figura 1*). Cadrul de monitorizare a utilizărilor spațiului maritim
Amenajarea spațiului maritim este o activitate trans-
sectorială cu implicații în domeniul economiei, energiei,
transporturilor, turismului, pescuitului, protecției mediului,
precum și în alte domenii, motiv pentru care implicarea activă a
tuturor autorităților competente care gestionează aceste domenii
la nivel național este esențială.
Astfel, potrivit legislației în vigoare, la ședințele Comitetului
de amenajare a spațiului maritim participă reprezentanți ai
următoarelor instituții cu atribuții în domeniul de reglementare a
prezentei ordonanțe, după cum urmează:
a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației —
organ de specialitate al administrației publice centrale, în
subordinea Guvernului, care a coordonat procesul de
transpunere al Directivei 2014/89/UE și care asigură
secretariatul Comitetului de amenajare a spațiului maritim.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației asigură
comunicarea cu reprezentanții Comisiei Europene în
conformitate cu prevederile Directivei 2014/89/UE.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației este
autoritate pentru: lucrări publice, construcții, disciplina în
construcții, amenajarea teritoriului, urbanism, arhitectură,
amenajarea spațiului maritim, mobilitate urbană, locuire,
locuințe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor,
gestiune și dezvoltare imobiliar-edilitară, dezvoltare regională,
coeziune și dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră,
transnațională și interregională, descentralizare, reformă și
reorganizare administrativ-teritorială, reformă în administrația
publică, funcție publică, fiscalitate locală, proceduri fiscale
locale, finanțe publice locale, atestarea domeniului public al
unităților administrativ-teritoriale, dezvoltarea serviciilor
comunitare de utilități publice, ajutor de stat aprobat de
autoritățile administrației publice locale, parcuri industriale,
programarea, coordonarea, monitorizarea și controlul utilizării
asistenței financiare nerambursabile acordate României de
către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale
*) Figurile sunt reproduse în facsimil.
În termen de 60 de zile de la data aprobării/autorizării/
licențierii utilizării/perimetrului, autoritatea administrației publice
centrale care notifică Comitetul de amenajare a spațiului maritim
transmite secretariatului Comitetului toate datele și informațiile
necesare identificării spațiale și temporale în Planul de
amenajare a spațiului maritim.
de activitate, precum și formarea și perfecționarea profesională
a personalului din administrația publică.
b) Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului
funcționează ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia și
Programul de guvernare în domeniile economie, politici
industriale, competitivitate, industria de apărare, resurse
minerale neenergetice, dezvoltare durabilă, proprietate
intelectuală, invenții și mărci, protecția consumatorilor,
infrastructura calității și supravegherea pieței și celelalte domenii
conexe, în concordanță cu cerințele economiei de piață și pentru
stimularea inițiativei operatorilor economici. Ministerul
Economiei, Antreprenoriatului și Turismului îndeplinește funcția
de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și
strategiilor Guvernului, precum și a propriilor strategii și politici,
coordonate cu politica Guvernului în domeniile menționate mai
sus, de reglementare și de control a domeniului de competență.
Totodată, aplică strategia și Programul de guvernare în
domeniile antreprenoriatului, întreprinderilor mici și mijlocii,
mediului de afaceri, turismului, în concordanță cu cerințele
economiei de piață și pentru stimularea inițiativei operatorilor
economici. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului
elaborează în domeniul economic strategii de dezvoltare pe
termen mediu și lung și soluții de reformă în diverse domenii
între care evidențiem: a) industrial, referitor la evoluția dezvoltării
sectoarelor industriei extractive în domeniul de activitate propriu
și a industriei de prelucrare a produselor industriale și a bunurilor
de consum, industria auto, industria metalurgică, industria de
mașini și echipamente, industria construcții navale și de material
rulant, industria construcțiilor metalice, industria construcțiilor de
mașini, industria chimică și petrochimică, industria de reciclare,
biotehnologii, economie circulară și clusterele.
Unități care funcționează în subordinea Ministerului
Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și care desfășoară
activități în domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim:
Șantierul Naval 2 Mai și Șantierul Naval Mangalia — S.A.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
c) Ministerul Energiei — organ de specialitate al
administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care
aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul energetic
și al resurselor energetice, în domeniile producției, transportului,
distribuției și furnizării energiei electrice și termice, inclusiv a
energiei din surse regenerabile/verzi, hidrogen sau alte surse
alternative/neconvenționale de energie, în domeniul exploatării,
procesării, transportului, distribuției și valorificării resurselor
minerale energetice/hidrocarburi, on-shore sau off-shore,
cărbune, uraniu, petrol și gaze naturale și derivate ale acestora,
în domeniul nuclear civil al gestionării deșeurilor radioactive și al
managementului apei grele, în domeniul întreținerii și verificărilor
tehnice periodice ale echipamentelor energetice, în domeniul
eficienței energetice și al pactului ecologic „Green Deal”, în
concordanță cu cerințele economiei de piață și pentru stimularea
inițiativei operatorilor economici.
Unități care funcționează sub autoritatea Ministerului
Energiei și care desfășoară activități în domeniile vizate de
amenajarea spațiului maritim: societăți din domeniul exploatării,
procesării, transportului, distribuției și valorificării resurselor
minerale energetice/hidrocarburi.
d) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii — organ de
specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care asigură aplicarea, la nivel național, a politicilor
Guvernului în domeniul transporturilor și infrastructurii de
transport, elaborează strategia și reglementările specifice de
dezvoltare și de armonizare ale activităților în cadrul politicii
generale a Guvernului, pe domeniile coordonate, și îndeplinește
rolul de autoritate de stat, în domeniul său de activitate. În
același timp, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este
autoritatea publică centrală responsabilă cu implementarea
politicilor de transport și infrastructură de transport, adoptate la
nivelul Uniunii Europene și al organismelor internaționale.
Totodată, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii aprobă,
potrivit legii, instrucțiuni și regulamente obligatorii pentru
activitățile de transport feroviar, rutier, naval și aerian, stabilește
organizarea regională a transporturilor rutiere, feroviare, navale
și aeriene, emite norme obligatorii de siguranță a traficului în
transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, precum și în
transportul multimodal și combinat și supraveghează
respectarea acestora;
Unitățile care funcționează în subordinea Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii și care desfășoară activități în
domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim: Agenția
Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare — ARSVOM;
Unitățile care funcționează în subordinea Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii și care desfășoară activități în
domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim: Centrul
Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din
Transporturi Navale — CERONAV; Autoritatea Navală Română;
Unitățile care funcționează sub autoritatea Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii și care desfășoară activități în
domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim: Compania
Națională „Administrația Porturilor Maritime” — S.A. Constanța;
Compania Națională „Administrația Porturilor Dunării
Maritime” — S.A.
e) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor — organ de
specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care răspunde de implementarea Directivei Cadru
Strategia pentru mediul marin (2008/56/CE), a Directivei Cadru
Apă (2000/60/CE), a Directivei privind conservarea habitatelor
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (92/43/CEE) și
a Directivei privind conservarea păsărilor sălbatice
(2009/147/CE) și își desfășoară activitatea în domeniile:
planificare strategică, dezvoltare durabilă, economie verde,
infrastructură de mediu, reziliență ecologică, meteorologie,
schimbări climatice, protejarea, conservarea și ameliorarea
7
capitalului natural, arii naturale protejate, biodiversitate,
biosecuritate, protejarea cetățenilor la riscurile de mediu,
economia circulară și gestionarea deșeurilor, gestionarea
siturilor potențial contaminate și a celor contaminate,
gestionarea substanțelor și preparatelor periculoase, evaluarea
și gestionarea calității aerului și zgomotului ambiant, controlul
poluării industriale și managementul riscului, protecția
atmosferei, managementul fondului forestier și cinegetic,
gospodărirea apelor, siguranța construcțiilor și amenajărilor
hidrotehnice, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea
și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor,
sistemul de management de mediu și audit — EMAS, eticheta
UE ecologică și infrastructura națională pentru informații spațiale
din domeniul de competență, conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 579/2015 privind stabilirea responsabilităților
specifice ale autorităților publice, precum și a structurilor tehnice
pentru realizarea temelor de date spațiale și aprobarea
măsurilor necesare pentru punerea în comun a acestora.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor realizează politica la nivel
național în domeniile protecției mediului înconjurător, economiei
verzi, biodiversității, ariilor naturale protejate, schimbărilor
climatice, economiei circulare și gestionării deșeurilor,
gospodăririi apelor, siguranței construcțiilor și amenajărilor
hidrotehnice, silvic și cinegetic, cu privire la toate sectoarele și
subsectoarele pe care le administrează, elaborează strategia și
reglementările specifice de dezvoltare și armonizare a acestor
activități în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură și
coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile sale
de competență, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză,
coordonare, reglementare, monitorizare, inspecție și control în
aceste domenii.
În exercitarea funcției de strategie și planificare, Ministerul
Mediului, Apelor și Pădurilor elaborează, actualizează,
coordonează și monitorizează aplicarea strategiilor, planurilor și
programelor din domeniile sale de activitate, printre care
Strategia națională și Planul național de acțiune pentru
gospodărirea apelor, precum și Strategia UE privind
biodiversitatea pentru 2030.
Unități care funcționează în subordinea Ministerului Mediului,
Apelor și Pădurilor și care desfășoară activități în domeniile
vizate de amenajarea spațiului maritim: Agenția Națională pentru
Protecția Mediului; Administrația Rezervației Biosferei „Delta
Dunării”; Garda Națională de Mediu; Agenția Națională pentru
Arii Naturale Protejate.
Unități care funcționează în coordonarea Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor și care desfășoară activități în
domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim: Administrația
Națională „Apele Române”.
f) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale — organ de
specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care este responsabilă cu aplicarea strategiei și
programului de guvernare, cu rol în elaborarea și implementarea
strategiilor naționale sectoriale în domeniile agriculturii și
producției alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătățirilor funciare,
precum și în domeniile conexe: cercetare științifică de
specialitate, conservarea și managementul durabil al solurilor și
al resurselor genetice vegetale și animale. Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale elaborează strategii și reglementări
specifice în domeniile sale de activitate, în cadrul politicii
Guvernului și în conformitate cu reglementările Uniunii
Europene, cu principiile politicii agricole comune și cu principiile
Politicii comune de pescuit;
Structuri care funcționează în subordinea Ministerului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale și care desfășoară activități în
domeniile vizate de amenajarea spațiului maritim: Agenția
Națională pentru Pescuit și Acvacultură.
 8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
g) Ministerul Afacerilor Externe (MAE) — autoritate a
administrației publice centrale care realizează politica externă a
statului român, inclusiv prin îndeplinirea sarcinilor din sfera sa de
competență care revin României în calitate de stat membru al
Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de
Nord, și participă la promovarea intereselor economice ale
României. În vederea realizării politicii externe, MAE
colaborează cu toate autoritățile publice cu atribuții în domeniul
politicii externe;
h) Ministerul Afacerilor Interne — organ de specialitate al
administrației publice centrale, în subordinea Guvernului. În
ceea ce privește amenajarea spațiului maritim, printre atribuțiile
cu impact direct ale Ministerului Afacerilor Interne amintim:
respectarea regimului juridic al frontierei de stat; regimul juridic
al străinilor, al solicitanților de azil și al persoanelor care au
dobândit o formă de protecție în România; apărarea împotriva
incendiilor, căutare și salvare și protecția civilă a populației și
bunurilor;
i) Ministerul Apărării Naționale (MAPN) — organ de
specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile
în domeniul apărării țării. Potrivit Legii nr. 346/2006 privind
organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale,
acesta este, prin structurile desemnate, autoritate navală militară
națională, autoritate națională în domeniul pregătirii, brevetării și
perfecționării pregătirii scafandrilor, precum și în domeniul
autorizării și inspectării activităților subacvatice. În exercitarea
competenței de autoritate navală militară națională, structura
desemnată asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional
al activităților militare în domeniul naval, pentru stabilirea
limitelor zonelor de siguranță ale navelor militare, a perimetrelor
și regimurilor porturilor militare, precum și a modului de
investigare a evenimentelor de navigație în care sunt implicate
nave militare și guvernamentale. Conform Legii nr. 395/2004
privind activitatea hidrografică maritimă, Ministerul Apărării
Naționale este autoritate națională în domeniul activității
hidrografice maritime prin Direcția hidrografică maritimă, care
are ca atribuții realizarea, gestionarea și ținerea la zi a fondului
de date și informații privind cartografia, geodezia marină și
navigația maritimă, conform reglementărilor naționale și
siguranței navigației maritime și convențiilor internaționale la
care România este parte sau conform acordurilor și înțelegerilor
bilaterale semnate cu statele maritime cu care România are
frontieră. În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Apărării
Naționale colaborează interinstituțional și cooperează, cu
prezervarea obiectivelor și politicilor sale în domeniul apărării, cu
celelalte ministere și organe de specialitate ale administrației
publice centrale și cu alte instituții și autorități publice, cu
structurile politico-militare și de conducere militară ale altor state,
precum și ale organizațiilor internaționale la care România este
parte, cu operatori economici, cu asociațiile cadrelor militare în
rezervă și în retragere, cu asociațiile veteranilor și cu alte
asociații profesionale sau organizații neguvernamentale, în
condițiile legii;
j) Ministerul Culturii — organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și
politicilor în domeniul culturii, al patrimoniului cultural național,
precum și al patrimoniului imaterial;
k) Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării — organ de
specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, cu rol de sinteză și de coordonare în domeniile
cercetării științifice, dezvoltării experimentale și tehnologice,
inovării, comunicațiilor și digitalizării. Ministerul Cercetării,
Inovării și Digitalizării este autoritatea de stat în domeniile
cercetării-dezvoltării experimentale și tehnologice, inovării,
comunicațiilor și digitalizării, securității cibernetice, serviciilor
poștale, radiocomunicațiilor. Ministerul Cercetării, Inovării și
Digitalizării este autoritatea de stat în domeniile tehnologiei
informației, societății informaționale și cadrului național de
interoperabilitate, prin Autoritatea pentru Digitalizarea României.
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, elaborează și
implementează la nivel național politica, strategia și
reglementările specifice de dezvoltare și de armonizare a
activităților în cadrul politicii generale a Guvernului și
îndeplinește rolul de autoritate de stat în domeniile sale de
activitate: CDI, comunicații electronice, digitalizare, servicii
poștale și securitate cibernetică. În domeniile tehnologiei
informației (cu excepția serviciilor publice electronice), societății
informaționale și cadrului național de interoperabilitate,
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, prin Autoritatea
pentru Digitalizarea României aflată în subordinea sa,
elaborează și implementează la nivel național politica în aceste
domenii și își exercită autoritatea de stat.
Institutele naționale de cercetare-dezvoltare care
funcționează în coordonarea Ministerului Cercetării, Inovării și
Digitalizării și care desfășoară activități în domeniile vizate de
amenajarea spațiului maritim: Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” — I.N.C.D.M. Constanța;
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” —
INCDDD; Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Geologie și Geoecologie Marină — GeoEcoMar București;
l) Agenția Națională pentru Resurse Minerale se organizează
și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în
coordonarea prim-ministrului, printr-un consilier de stat, și este
autoritatea competentă abilitată să aplice dispozițiile Legii
minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, și
ale Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările și completările
ulterioare. În exercitarea atribuțiilor sale, Agenția Națională
pentru Resurse Minerale colaborează cu ministere și cu alte
organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu
autoritățile administrației publice locale, cu instituții/organizații
publice și poate încheia, în limita fondurilor disponibile, contracte
cu persoane fizice sau juridice;
m) Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării —
Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, denumită în
continuare Administrația Rezervației, este instituție publică cu
personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat,
aflată în subordinea autorității publice centrale pentru protecția
mediului. Managementul Rezervației Biosferei „Delta Dunării”
se realizează de Administrația Rezervației Biosferei „Delta
Dunării”, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de
la bugetul de stat, aflată în subordinea Ministerului Mediului,
Apelor și Pădurilor. Desfășurarea tuturor activităților din
rezervație este reglementată prin planul de management al
rezervației și prin regulamentul rezervației. Managementul
rezervației are ca scop asigurarea statutului de conservare
favorabilă a habitatelor și a populațiilor speciilor de pe teritoriul
acesteia. Planul de management al rezervației se elaborează
de către Administrația Rezervației, cu implicarea Consiliului
consultativ de administrare, cu avizul Consiliului științific, și se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor;
n) Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor
Petroliere Offshore la Marea Neagră — organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului, care exercită următoarele atribuții:
evaluarea și acceptarea rapoartelor privind pericolele majore,
evaluarea notificărilor privind proiectarea și evaluarea
notificărilor privind operațiunile la sondă sau operațiunile
combinate și a altor astfel de documente care îi sunt prezentate;
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
supravegherea respectării dispozițiilor prezentei legi de către
operatori și proprietari, inclusiv inspecții, control, investigări și
măsuri de punere în aplicare; consilierea altor autorități sau
organisme, inclusiv a autorității semnatare a acordurilor
petroliere, ANRM, pentru operațiuni petroliere offshore;
elaborarea planurilor anuale în vederea supravegherii eficiente
a pericolelor majore; elaborarea de rapoarte; cooperarea cu
autoritățile competente ale diferitelor state membre sau cu
punctele de contact; instituie o politică, un proces și proceduri
pentru o evaluare completă a rapoartelor privind pericolele
majore și a notificărilor prezentate, precum și pentru
supravegherea conformării cu dispozițiile prevăzute în prezenta
lege, incluzând inspecții, investigații și măsuri de constrângere;
după caz, pregătește și pune în aplicare proceduri coordonate
sau comune cu alte autorități din statele membre ale Uniunii
Europene pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul
legii.
Autoritățile, agențiile sau institutele naționale cu atribuții în
amenajarea spațiului maritim, aflate în subordinea, coordonarea
sau sub autoritatea instituțiilor prevăzute mai sus, desemnează
reprezentanți pentru a participa la ședințele Comitetului de
amenajare a spațiului maritim. La ședințele Comitetului de
amenajare a spațiului maritim pot participa, în calitate de invitați,
și reprezentanți ai altor instituții publice cu atribuții în domeniile
vizate de amenajarea spațiului maritim, conform legii.
Figura 2. Etapele procesului de elaborare a planului de amenajare a spațiului maritim
2.1.1. Pregătirea procesului de planificare
Planul de amenajare a spațiului maritim vizează
transpunerea în practică a politicii maritime integrate a Uniunii
Europene, respectiv a Directivei 2014/89/UE a Parlamentului
European și a Consiliului. Directiva stabilește cadrul legal privind
planificarea și organizarea activităților umane din apele marine,
cu scopul de a promova un proces decizional coordonat, integrat
și transfrontalier.
La nivel național, în cadrul etapei de pregătire a procesului
de planificare au fost elaborate și aprobate o serie de acte
normative, care au rolul de crea cadrul metodologic și de a
stabili structura instituțională ce stau la baza elaborării,
implementării și monitorizării planului de amenajare spațială a
Mării Negre.
Astfel, Ordonanța Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările
ulterioare, stabilește obiectivele activității de amenajare a
spațiului maritim, cadrul general de elaborare a Planului de
amenajare a spațiului maritim și de informare și consultare a
părților interesate, precum și cooperare cu statele membre. De
asemenea, sunt definite autoritățile competente cu atribuții în
elaborarea și monitorizarea implementării Planului de
amenajare a spațiului maritim: Comitetul de amenajare a
spațiului maritim (cu rol coordonator) și instituțiile cu atribuții în
9
2. Procesul de planificare
2.1. Etapele procesului de planificare
Hotărârea Guvernului nr. 436/2018 privind aprobarea
Metodologiei de elaborare a planului de amenajare a spațiului
maritim stabilește etapele procesului de elaborare și
implementare a Planului de amenajare a spațiului maritim,
precum și conținutul-cadru al Planului de amenajare a spațiului
maritim. Astfel, etapele procesului de elaborare și implementare
a Planului de amenajare a spațiului maritim sunt următoarele:
a) stabilirea și delimitarea responsabilităților autorităților
competente, potrivit atribuțiilor specifice din aria de competență
a acestora;
b) evaluarea contextului și definirea cadrului general;
c) organizarea participării și consultării părților interesate;
d) definirea și analiza condițiilor existente;
e) definirea și analiza condițiilor viitoare;
f) elaborarea și aprobarea Planului de amenajare a spațiului
maritim;
g) implementarea Planului de amenajare a spațiului maritim;
h) monitorizarea și evaluarea Planului de amenajare a
spațiului maritim;
i) adaptarea procesului de planificare a spațiului maritim.
În sinteză, principalele etape ale procesului de elaborare a
planului de amenajare a spațiului maritim sunt prezentate în
figura nr. 2.
domeniul de reglementare a spațiului maritim, ai căror
reprezentanți fac parte din Comitet.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 406/2017 a fost aprobat
Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența
nominală a membrilor Comitetului de amenajare a spațiului
maritim, modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2022. Rolul
acestuia este de a elabora și de a monitoriza implementarea
Planului de amenajare a spațiului maritim, iar membrii săi
(nominalizați prin hotărâre a Guvernului) sunt responsabili de
realizarea secțiunilor tematice privind activitățile, utilizările și
domeniile din aria lor de competență.
Hotărârea Guvernului nr. 436/2018 stabilește etapele
procesului de planificare și conținutul-cadru al Planului de
amenajare a spațiului maritim.
2.1.2. Analiza datelor privind condițiile existente și viitoare
În contextul Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European
și a Consiliului privind domeniul maritim, Ministerul Dezvoltării,
Lucrărilor Publice și Administrației a participat în perioada
2019—2021 la implementarea proiectului „Cross-border
Maritime Spatial Planning for Black Sea — Bulgaria and
Romania” — MARSPLAN-BS II. Proiectul a fost finanțat din
fonduri europene nerambursabile, prin intermediul Agenției
Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME).
 10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului MARSPLAN-
BS II a constat în fundamentarea și realizarea proiectului de
Plan de amenajare a spațiului maritim, conform Hotărârii
Guvernului nr. 436/2018, precum și elaborarea proiectului de
strategie pentru spațiul maritim transfrontalier România—
Bulgaria. Astfel, în cadrul proiectului au fost realizate analize
privind condițiile prezente și viitoare, având în vedere
principalele domenii de activitate cu impact asupra Mării Negre,
utilizând informații relevante din surse de date administrative
sau de statistică oficială. Sinteza acestor analize este prezentată
în cadrul prezentului document.
Totodată, în procesul de elaborare a Planului de amenajare
a spațiului maritim au fost utilizate rezultate și analize realizate
în proiectul „Cross-border Maritime Spatial Planning in the Black
Sea” (MARSPLAN-BS Project I), proiect realizat în perioada
2014—2017 și finanțat din fonduri europene nerambursabile,
prin intermediul Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și
Mijlocii (EASME). De asemenea, au fost utilizate și rezultate din
cadrul unor proiecte sectoriale derulate de alte instituții (ca de
exemplu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor).
2.1.3. Planificarea propriu-zisă
Conform Hotărârii Guvernului nr. 406/2017, cu modificările
ulterioare, elaborarea Planului de amenajare a spațiului maritim
este atribuția Comitetului de amenajare a spațiului maritim.
Membrii Comitetului sunt responsabili de realizarea secțiunilor
tematice privind activitățile, utilizările și domeniile din aria lor de
competență.
Planul de amenajare a spațiului maritim a fost elaborat cu
participarea și consultarea autorităților competente stabilite prin
Ordonanța Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare.
2.1.4. Implementarea
Planul de amenajare a spațiului maritim are caracter director
și de reglementare, integrând, conform Ordonanței Guvernului
nr. 18/2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, fără a se limita la acestea,
următoarele activități, utilizări și domenii:
a) zonele de acvacultură;
b) zonele de pescuit;
c) instalațiile și infrastructurile pentru explorarea țițeiului, a
gazelor și a altor surse de energie, a resurselor minerale,
precum și pentru producția de energie din surse regenerabile;
d) rutele de transport maritim și fluxurile de trafic;
e) zonele de exerciții și antrenamente militare;
f) ariile naturale protejate din rețeaua națională;
g) zonele de extracție a materiilor prime;
h) cercetarea științifică, inclusiv instalațiile și infrastructurile
de cercetare științifică și monitorizare a mediului marin;
i) traseele cablurilor și ale conductelor submarine, precum și
zonele de siguranță și protecție ale acestora;
j) activitățile turistice;
k) patrimoniul cultural subacvatic;
l) măsuri de protecție costieră împotriva eroziunii;
m) planuri de intervenție în caz de poluări accidentale sau în
cazul producerii unui hazard natural marin cu risc pentru zona
costieră;
n) zonele în care există infrastructuri portuare și hidrotehnice.
Pentru fiecare dintre activitățile, utilizările și domeniile care
fac obiectul planului, se va avea în vedere armonizarea politicilor
sectoriale de către autoritățile administrației publice centrale și
locale. Prin intermediul planului se asigură identificarea
dimensiunii spațiale a activităților din Marea Neagră, corelarea
și integrarea acestor activități. Planificarea maritimă nu își
propune creșterea birocrației și modificări ale atribuțiilor și
competențelor sau ale modului de gestiune a activităților de
către autoritățile administrației publice centrale și locale.
2.1.5. Monitorizarea
Monitorizarea implementării Planului de amenajare a
spațiului maritim este, ca și elaborarea sa, atribuția Comitetului
de amenajare a spațiului maritim. Conform Hotărârii Guvernului
nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, membrii comitetului
elaborează periodic, la trei ani, raportul de monitorizare a
planului. Acesta este structurat pe secțiuni tematice pe
domeniile de competență ale membrilor comitetului, care sunt
responsabili de realizarea rapoartelor de monitorizare a
activităților și utilizărilor spațiului maritim din domeniile de
competență. Raportul de monitorizare a Planului de amenajare
a spațiului maritim se prezintă în ședință de Guvern de către
ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației.
În raport cu dinamica utilizărilor, Comitetul de amenajare a
spațiului maritim va avea rolul ca, în baza prevederilor Planului
de amenajare a spațiului maritim, să emită un punct de vedere
cu privire la posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor și
perimetrelor propuse ulterior și care nu sunt cuprinse în
prezentul plan și care vizează zonele exclusive, zonele
susceptibile pentru dezvoltare sau în cazul în care se propun
suprapuneri cu utilizările existente, în baza notificării formulate
de autoritatea publică de la nivel central care gestionează
domeniul aferent activității respective.
În cazul în care activitățile ulterioare vizează zonele propice
și în cazul în care nu sunt propuse suprapuneri cu utilizările
existente, autoritatea publică de la nivel central care
gestionează domeniul aferent activității respective va notifica
Comitetul de amenajare a spațiului maritim, fără a fi necesar
punctul de vedere al comitetului cu privire la posibilele conflicte
sau sinergii ale utilizărilor și perimetrelor propuse.
2.2. Metodologia de planificare
2.2.1. Analiza capacității instituționale și a cadrului legal
Elaborarea și implementarea Planului de amenajare a
spațiului maritim depind de calitatea procesului de coordonare
interinstituțională. Pentru întărirea capacității de coordonare,
prin plan sunt stabilite mecanismele de guvernare, care au rolul
de a susține un proces coerent și continuu de implicare a părților
interesate în elaborarea și implementarea planului.
Totodată, planul propune un proces participativ pentru
stabilirea unei viziuni coerente asupra utilizărilor viitoare ale
spațiului maritim, având la bază principiul conform căruia toți
actorii interesați sunt implicați în elaborarea, implementarea și
monitorizarea planului. De asemenea, structura de guvernare
contribuie la preluarea și integrarea componentei spațiale
maritime în politicile sectoriale.
În privința cadrului legislativ, particularitatea constă în
complexitatea și fragmentarea acestuia, elaborarea Planului de
amenajare a spațiului maritim având rolul de a integra diferitele
strategii sectoriale într-o viziune teritorială integrată privind
sectorul românesc al Mării Negre. Planul de amenajare a
spațiului maritim al României nu modifică actualul cadru
legislativ în marja căruia se desfășoară activitățile maritime, ci
reprezintă un instrument care are rolul de a eficientiza utilizarea
durabilă a spațiului maritim, prin armonizarea abordărilor
sectoriale.
2.2.2. Analiza particularităților mediului natural și socioeconomic
Analiza situației existente face parte din primele etape ale
procesului de planificare, reprezentând nivelul de bază de la
care se pot stabili posibilele direcții de dezvoltare teritorială a
activităților maritime.
Această etapă a fost cuprinsă în cadrul proiectului „Cross-
border Maritime Spatial Planning for Black Sea — Bulgaria and
Romania” — MARSPLAN-BS II, fiind sintetizate informații
relevante privind condițiile de mediu și cele socioeconomice ale
sectorului românesc al Mării Negre, dintr-o serie de studii de
specialitate și analize de date primare. Aceste particularități sunt
detaliate în capitolul dedicat contextului planificării.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 11

Astfel, a fost luată în considerare interdependența 2.3. Implicarea părților interesate

particularităților de mediu, economice și sociale, precum
aspecte privind siguranța navigației, pentru a sprijini dezvoltarea
și creșterea durabilă a sectorului maritim.
2.2.3. Analiza conflictelor dintre părțile interesate și potențialii
utilizatori
Planul de amenajare a spațiului maritim promovează
dezvoltarea și coexistența activităților maritime în vederea
atingerii unor obiective comune, precum protecția mediului
marin, utilizarea durabilă a resurselor marine, dezvoltarea
economiei albastre și îndeplinirea țintelor aferente Obiectivului
de Dezvoltare Durabilă 14 „Conservarea și utilizarea durabilă a
oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare
durabilă”.
Prin planificarea activităților și utilizărilor maritime și
identificarea lor spațială se urmărește evitarea conflictelor între
utilizări concurente ale spațiului maritim și capitalul natural al
ecosistemului marin.
În etapa de analiză a condițiilor existente, derulată în cadrul
proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black
Sea — Bulgaria and Romania” — MARSPLAN-BS II, au fost
identificate posibilele conflicte și elemente de compatibilitate
dintre utilizările existente. Evaluarea conflictelor și
compatibilităților dintre utilizările existente ale spațiului maritim
reprezintă o activitate recentă, care necesită clarificări
metodologice pentru înțelegerea factorilor determinanți ai
conflictelor și analiza spațială a caracteristicilor acestora cu
scopul stabilirii mecanismelor de soluționare.
Având în vedere noutatea acestei abordări pentru
planificarea utilizărilor și activităților din sectorul românesc al
Mării Negre, pentru implicarea tuturor actorilor relevanți în
procesul de elaborare a Planului de amenajare a spațiului
maritim, în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial
Planning for Black Sea — Bulgaria and Romania” —
MARSPLAN-BS II au fost identificate părțile interesate și s-a
realizat clasificarea acestora în funcție de nivelul de implicare și
de responsabilitățile în raport cu utilizările spațiului maritim și
activitățile vizate de Plan.
Baza de date a actorilor relevanți, dezvoltată în cadrul
acestui proiect, a fost utilizată pentru stabilirea unei potențiale
platforme de consultare pe termen lung pentru elaborarea și
implementarea Planului de amenajare a spațiului maritim, cu
scopul de a susține un proces coerent și continuu de implicare
a părților interesate. De asemenea, consultarea actorilor
relevanți a avut ca rezultat identificarea principalelor probleme
economice și sociale din zona costieră a Mării Negre, precum și
a interacțiunilor dintre activitățile umane și procesele naturale în
zona de interfață țărm — mare.
În elaborarea și implementarea planului de amenajare a
spațiului maritim se asigură consultarea și implicarea părților
interesate, a autorităților administrației publice competente și a
publicului vizat, prin informarea acestora încă din stadiul
elaborării proiectului Planului de amenajare a spațiului maritim,
respectiv a proiectului de revizuire a Planului de amenajare a
spațiului maritim.

3. Contextul planificării
Zona de interes pentru planul de amenajare a spațiului maritim este sectorul românesc al Mării Negre.
Marea teritorială Legea nr. 17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al
și apele zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României, reglementează statutul juridic al apelor
maritime maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al Zonei Economice Exclusive-EEZ, în
interioare ale conformitate cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin
României Legea nr. 110/1996.
Marea teritorială a României cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, a apelor maritime
interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază.
Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc
punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de
acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente.
Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa
care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evoluții obiective de natură să influențeze
punctele între care sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre
a Guvernului.
Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanță de 12 mile marine,
măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.
Marea teritorială a României se delimitează de marea teritorială a statelor vecine prin înțelegeri cu fiecare
dintre aceste state, în conformitate cu principiile și normele dreptului internațional. Linia de demarcație
dintre marea teritorială a României și cea a Ucrainei rezultă din instrumente juridice, inclusiv documente
de demarcare, încheiate între România și fosta URSS (aplicabile în relația cu Ucraina, stat succesor al
fostei URSS). O documentație de frontieră actualizată este agreată doar la nivelul comisiei mixte de frontieră
româno-ucrainene în cadrul activității de verificare în comun a frontierei de stat (activitate începută în anul
2004) și nu este încă în vigoare. Legislația relevantă și aplicabilă în acest moment este „Tratatul dintre
România și Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea și asistența mutuală
în problemele de frontieră” semnat la Cernăuți pe data de 17 iunie 2003. Frontiera maritimă cu Republica
Bulgaria nu a fost stabilită până la acest moment, astfel, schițele cuprinse în prezentul plan conțin
reprezentări ilustrative în ceea ce privește frontiera maritimă a României cu Republica Bulgaria.
Apele maritime interioare ale României sunt suprafețele de apă situate între țărmul mării și liniile de bază.
Zona contiguă Zona contiguă a României este fâșia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării
până la distanța de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite.
În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea și reprimarea încălcărilor pe teritoriul său,
ale legilor și reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar și al trecerii frontierei de stat.
Linia de demarcație dintre zona contiguă a României și cea a Ucrainei a fost stabilită la data 3.02.2009 prin
decizia Curții Internaționale de Justiție. Linia de demarcație dintre Zona contiguă a României și cea a
Republicii Bulgaria nu a fost stabilită până la acest moment.
 12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Zona economică Zona Economică Exclusivă a României este instituită în spațiul marin al țărmului românesc la Marea
exclusivă Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale și adiacent acestora, în care România își exercită
drepturi suverane și jurisdicția asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia și coloanei
de apă de deasupra, precum și în ceea ce privește diferitele activități legate de explorarea, exploatarea,
protecția, conservarea mediului și gestionarea acestora.
România a declarat Zonă Economică Exclusivă (ZEE) o suprafață de cca 25.000 km2.
În condițiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea Zonei Economice Exclusive a
României se stabilește prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror țărmuri sunt
limitrofe sau situate față în față cu litoralul românesc al Marii Negre, ținându-se seama de faptul că lățimea
maximă a Zonei Economice Exclusive, în conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor Unite asupra
dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de maximum 200 mile marine
măsurate de la liniile de bază.
Delimitarea zonei economice exclusive și a platoului continental ale României și Ucrainei în Marea Neagră
a fost realizată de către Curtea Internațională de Justiție prin Hotărârea pronunțată la 3 februarie 2009.
Delimitarea zonei economice exclusive și a platoului continental în raport cu Bulgaria și, respectiv, cu Turcia
nu a fost realizată până în prezent1.

Figura 3. Limitele spațiilor maritime ale României

Sursa datelor: Direcția Hidrografică Maritimă, 2023

3.1. Contextul de mediu
Față de compatibilitatea diferitelor utilizări ale spațiului
maritim, este important să se țină seama de considerații
generale de mediu în toate etapele procesului de planificare.
Utilizarea durabilă a mediului marin are la bază luarea în
considerare a condițiilor naturale ale mării în direcționarea
diferitelor utilizări.
3.1.1. Mediul marin
3.1.1.1. Geomorfologia
Din punct de vedere geomorfologic, zona costieră poate fi
împărțită în două unități principale. Unitatea nordică, de la Golful
Musura, în nord, până la Capul Midia, în sud, este reprezentată
de țărm deltaic și lagunar (plaje nisipoase cu pante submarine
line). În unitatea sudică, cuprinsă între Capul Singol și Vama
Veche, aspectul general este determinat de prezența falezei la
baza căreia se formează plaje înguste, alternanța promontoriilor
cu țărm acumulativ (plaje de tip barieră, cordoane litorale,
„pocket-beach”). Între aceste două sectoare există o unitate de
tranziție (Cap Midia — Cap Singol), reprezentată de bariera
nisipoasă Mamaia.
Plajele cu nisip constituie cel puțin 68,5% (167,3 km) din
zona costieră, din care 136 km de plaje în regim natural situate
în unitatea nordică a țărmului românesc (majoritatea constând
din sedimente transportate de fluviul Dunărea și redistribuite de

1 Reprezentările limitelor spațiilor maritime ale României din schițele cuprinse în prezentul plan au caracter ilustrativ, spațiile maritime ale României
nefiind delimitate complet.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
curenți și valuri). Zona costieră antropizată cu lucrări de
infrastructură ocupă 12,7% (31 km). Restul de 18,8% din țărm
reprezintă structurile porturilor românești.
Șelful intern al Mării Negre este bine definit având o lățime de
10—15 km în partea de nord și aproximativ 1—5 km la sud de
Constanța. Limita estică a șelfului intern este cuprinsă între
izobatele de 27—30 m. De la aceste adâncimi până la izobata
de 200 m (marginea platoului continental) se întinde șelful
extern, caracterizat printr-o pantă ușoară (cca 1‰). Împreună,
părțile internă și externă ale șelfului (platoului continental)
reprezintă –80% din sectorul marin al României. Panta
continentală, care începe sub marginea șelfului, este abruptă și
tăiată de văi submarine și canioane, coborând până la adâncimi
de circa 1.800—2.000 m, unde începe câmpia abisală. Aceasta
ocupă aproximativ 35% din suprafața totală a mării și coboară
lent către partea centrală a bazinului, până la adâncimi de cca
2.200 m (Kostianoy și Kosarev, 2007).
3.1.1.2. Geologia
Marea Neagră este o mare interioară, semi-închisă, cu o
suprafață de 436.400 km2 și o adâncime maximă de 2.206 m.
Bazinul Mării Negre este localizat pe microplaca Mării Negre,
fiind supusă, în mișcarea sa de subducție, sub arcul carpatic.
Periodic bazinul Mării Negre s-a izolat, urmând ciclul
schimbărilor climatice din Cuaternar. Actualmente se apreciază
că subsidența în zona costieră aferentă Deltei Dunării este de
aproximativ 1,5—18 mm/an.
Figura 4. Substratul fundului mării
13
Sedimentele din unitatea nordică conțin trei populații de
particule: fracția argiloasă și siltică; fracția nisipoasă — cu
participarea cea mai importantă; și fracțiunea calcaroasă
(predominant cochiliferă). Depozitele de plajă din unitatea
sudică (Cap Singol—Vama Veche) prezintă caracteristici
granulometrice dependente de mai mulți factori: sursa de
material sedimentar, regimul hidrodinamic dominant, morfologia
costieră etc. În unitatea sudică se constată acumularea unor
sedimente slab sortate în zona backshore și bine sortate pe
plajele submerse.
Cunoașterea condițiilor geologice și geomorfologice ale
zonei costiere și a tendințelor pe termen mediu și lung
fundamentează identificarea celor mai potrivite zone pentru
diferitele categorii de utilizări ale spațiului maritim.
3.1.1.3. Linia coastei
Linia coastei reprezintă linia de separație dintre uscat și apă,
iar aceasta se determină anual pentru a monitoriza modificările
survenite.
Spre deosebire de aceasta, linia țărmului reprezintă granița
naturală de nisip, pietriș, roci, stânci, păpuriș, mlaștină sau zone
umede la țărmul mării, aflate în spatele liniei de coastă, în
direcția uscatului sau la baza falezei. Linia țărmului se determină
prin măsurători periodice efectuate de către Direcția
Hidrografică Maritimă, în conformitate cu standardele
Organizației Hidrografice Internaționale, acestea fiind folosite la
realizarea hărților de navigație, conform Hotărârii Guvernului
nr. 546/2004 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea
domeniului public al statului în zona costieră, art. 4 alin. 1 și 2.
Sursa datelor: EMODnet, 2021
 14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Liniile de bază sunt liniile care unesc punctele celui mai mare reflux de-a lungul țărmului, estuarelor, deltelor sau, după
caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de
acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra
Dreptului Mării.
Modificarea poziției punctelor pe care se construiesc liniile de bază poate fi determinată de dinamica liniei țărmului, în
funcție de morfodinamica locală și de existența structurilor antropice (eroziune/acumulare, construcții hidrotehnice etc.).

Figura 5. Formațiuni precuaternare ale Mării Negre

Sursa datelor: EMODnet, 2021

3.1.2. Alte condiții fizice
3.1.2.1. Regimul vântului, curenților și valurilor
Valurile de vânt și cele de hulă constituie regimul
predominant al valurilor din Marea Neagră. Regimul valurilor
influențează procesele costiere.
Orientarea generală a liniei de țărm pe direcția nord-sud, în
raport cu direcția principală a vânturilor și a valurilor de furtună,
face ca zona costieră să fie direct expusă pe direcția principală
a vânturilor și a valurilor de furtună. De-a lungul țărmului, energia
variază din cauza orientării locale și a regimului batimetric din
apropierea țărmului, precum și de prezența structurilor costiere.
În ceea ce privește curenții și circulația generală a apei,
factorii determinanți sunt circulația atmosferică, direcția și
puterea vântului, debitul Dunării. La nivelul zonei marine costiere
curenții litorali sunt influențați de construcțiile hidrotehnice
(digurile de la Sulina, digurile porturilor Midia, Constanța și
Mangalia), configurația și orientarea țărmului și batimetria din
zona de mică adâncime.
La nivel local, structurile de protecție din zona plajelor
turistice au modificat atât procesele hidrodinamice, cât și
configurația plajelor emerse și submerse.
La nivelul zonei marine de larg sunt prezenți curenți cu
caracter aproape permanent, care se înscriu în circulația
generală din vestul bazinului Mării Negre.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 6. Viteza curentului marin — medie anuală 2020
Valurile de vânt (50,7% din an) și cele de hulă (20,1% din an)
sunt predominante de-a lungul litoralului românesc.
Direcțiile valurilor pot fi împărțite în trei grupuri principale:
1. Direcții nord: de la N la E—NE. Această situație se
întâlnește cca 2 zile/an, mai ales iarna, când vânturile puternice
bat din nord. Din aceste direcții sunt cele mai mari viteze ale
vântului (34 și 40 m/s) dinspre nord și determină cele mai mari
înălțimi medii ale valurilor.
2. Direcții est: de la E la SE. Aceste condiții apar cca 28 de
zile/an. Vântul care suflă din această direcție (E) produce cele
mai mici înălțimi medii ale valurilor.
3. Direcții sud: de la S—SE la V—SV. Aceste condiții acoperă
în medie cca 91 de zile/an.
3.1.2.2. Temperatura apei, salinitatea și acoperirea cu gheață
Caracteristicile fizice și cele chimice ale apei din bazinul Mării
Negre sunt influențate în proximitatea zonei costiere de aportul
de apă dulce al Dunării, al apelor curgătoare din unitatea sudică
și, în general, de aportul de apă sărată ce pătrunde prin
strâmtoarea Bosfor, adusă de curenții de adâncime care provin
din Marea Mediterană. În această structură verticală stratificată
poate fi identificat și un strat intermediar rece (SIR), direct sub
stratul de suprafață, susținut de răcirea atmosferică locală și de
scăderea aportului fluvial în lunile de iarnă. Sub acest strat se
menține un mediu anoxic.
15
Sursa datelor: marine.copernicus.eu
O altă trăsătură specifică bazinului Mării Negre este
stratificația termohalină și dezvoltarea mediului anoxic și a
concentrațiilor ridicate de hidrogen sulfurat la adâncimi mai mari
de 120—150 m. Saltul de salinitate (haloclina) separă stratul
apelor de suprafață, cu salinitate redusă, și cel al apelor sărate
de adâncime. Datorită diferenței mari de salinitate, amestecarea
verticală a apelor este inexistentă și are drept rezultat lipsa
permanentă de oxigen sub cca 150 m adâncime. Stratificarea
verticală se reflectă în concentrarea diversității biologice până la
această adâncime.
3.1.3. Zone ce necesită protecție specială
3.1.3.1. Speciile și habitatele marine
a) Habitate pelagice
Presiunile antropice asupra stării ecologice a habitatelor
pelagice includ creșterea abundenței speciilor de alge,
degradarea calității apei (prin scăderea transparenței,
acumularea de organisme gelatinoase, evenimente hipoxice),
modificarea structurii comunității și a relațiilor trofice în
ecosistemul marin (eliminarea prădătorilor primari prin activități
de pescuit; predominarea speciilor pelagice mici care exercită
control de sus în jos asupra lanțului trofic; favorizarea apariției
speciilor invazive; întreruperea lanțului trofic prin creșterea
considerabilă a biomasei de meduze și amplificarea instabilității
ecosistemice).
 16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Consecințele socioeconomice ale acestor presiuni antropice
asupra habitatelor pelagice se manifestă îndeosebi în domeniul
pescuitului, prin reducerea capturilor de specii comerciale de
pești, pierderea locurilor de muncă și a veniturilor din activitatea
de pescuit. Alte efecte se înregistrează în scăderea atractivității
sectorului turismului, apariția factorilor de risc pentru sănătatea
umană, creșterea costurilor pentru intervenții de restaurare și
reabilitare a speciilor și habitatelor marine, perturbarea
capacității de asigurare a securității alimentare a populației și
potențiale conflicte internaționale rezultate din competiția pentru
bioresurse marine.
b) Fitoplancton
Speciile identificate până în prezent prezintă variații
sezoniere ale biomasei în termeni de productivitate, abundență
și compoziție a speciilor predominante, care sunt determinate
de temperatura și salinitatea apei. Cunoașterea acestora este
importantă pentru corelarea evoluției sezoniere și a biomaselor
importante pentru perioadele de hrănire a speciilor de pești
valoroși în timpul migrației, reproducerii și creșterii larvare.
c) Zooplancton
Apele tranzitorii și apele costiere ar putea fi analizate pentru
planificarea activităților de acvacultură marină și a zonelor
pentru pescuit (zooplanctonul fiind hrana de bază a unor specii
valoroase de pești), luând în considerare corelația dintre
dezvoltarea acestora și a concentrației de substanță organică
din substrat și din masa apei.
d) Habitatele marine și costiere
În România există următoarele habitate marine și costiere2
(conform clasificării Natura 20003): 1.110 bancuri de nisip
submerse de mică adâncime; 1.130 de estuare și guri de
vărsare ale marilor râuri și fluvii; 1.140 de suprafețe de nisip și
mâl descoperite la maree joasă; 1.150* de lagune costiere;
1.160 de brațe de mare și golfuri mai puțin adânci; 1.170 de
recife, 1.180 de structuri submarine create de emisiile de gaze;
1.210 de vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; 1.310
comunități cu Salicornia și alte specii anuale care colonizează
terenurile umede și nisipoase; 1.410 pajiști halofile de tip
mediteranean (Juncetalia maritimi); 2.110 dune mobile
embrionare (în formare); 2.130* dune fixate cu vegetație
herbacee perenă (dune gri); 2.190 de depresiuni umede
interdunale; 8.330 de peșteri marine total sau parțial submerse.
e) Mamifere marine
În Marea Neagră există trei specii de mamifere marine din
ordinul Cetaceae: marsuinul (Phocoena phocoena relicta),
delfinul comun (Delphinus delphis ponticus) și afalinul (Tursiops
truncatus ponticus). Speciile Phocoena phocoena și Tursiops
truncatus sunt incluse în anexele II și IV ale Directivei Habitate,
iar specia Delphinus delphis este inclusă în anexa IV a Directivei
Habitate. Toate cele trei specii sunt incluse în anexa 2 a
Protocolului privind conservarea biodiversității și a cadrului
natural al Mării Negre, precum și în Ordinul ministrului mediului,
apelor și pădurilor nr. 488/2020 privind aprobarea Listei Roșii a
speciilor periclitate de la litoralul românesc al Mării Negre,
elaborată conform cerințelor Convenției privind protecția Mării
Negre împotriva poluării, pentru care se impune respectarea
reglementărilor privind protecția strictă.
Prezența populației de delfini depinde de existența sursei de
hrană, respectiv a stocurilor de pești. Delfinii apar în apropierea
țărmului românesc în perioada martie—aprilie, când începe
migrația pentru reproducerea stavridului mediteraneean
(Trachurus mediterraneus), și continuă să crească treptat, până
în toamnă, în timpul migrației altor specii: hamsie (Engraulis
2 Include habitate costiere și de sărături și habitate de dune cu distribuție costieră.
3 Stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. I din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
sălbatică (Directiva Habitate).
4 Regulamentul (UE) 2019/1.241 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 2.019/2006 și (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1.380/2013, (UE) 2016/1.139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472
și (UE) 2019/1.022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2.549/2000, (CE)
nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2.187/2005 ale Consiliului.
engrasicholus), stavrid negru (Trachurus trachurus), lufar
(Pomatomus saltatrix), barbun (Mullus barbatus) etc. Frecvența
apariției delfinilor este influențată de condițiile de mediu și de
activitățile antropice (spre exemplu, pescuitul excesiv,
deversările de ape uzate, transportul maritim).
În anul 2019 au fost derulate activități de monitorizare a
populațiilor de cetacee din Marea Neagră, prin observații
sistematice pe o suprafață de 247.000 km2, de la linia de țărm
până la izobata de 100 m. Distribuția mamiferelor marine în
spațiul maritim românesc este eterogenă, fiind determinată de
evoluția sezonieră a aglomerărilor de pești și a condițiilor de
mediu.
Presiunile asupra populației de cetacee sunt asociate cu
pescuitul comercial neselectiv, prin utilizarea plaselor de
suprafață și a setcilor, cele mai vulnerabile fiind marsuinii
(Phocoena phocoena relicta). Activitatea de monitorizare
urmărește totodată identificarea cauzelor fenomenului de
eșuare a delfinilor.
f) Pești (specii, distribuție, populație, tendințe)
Compoziția ihtiofaunei din Marea Neagră s-a schimbat ca
răspuns la modificările ecosistemului marin. Unele dintre
modificări au avut impact cu precădere asupra apelor din
apropierea țărmului și a celor aflate deasupra platoului
continental, în alte cazuri se manifestă în zona pelagică,
afectând atât specii comune, cât și pe cele rare, comerciale sau
necomerciale.
În România, în apele costiere și cele marine se întâlnesc cca
133 de specii de pești, dintre care 58 sunt specii marine, 31 sunt
salmastre și 44 sunt specii de apă dulce. În ceea ce privește
valoarea comercială, cele mai importante specii sunt: hamsia
(Engraulis encrasicolus), stavridul (Trachurus mediterraneus),
șprotul (Sprattus sprattus), pălămida (Sarda sarda — această
specie este foarte rar întâlnită în Marea Neagră), lufarul
(Pomatomus saltatrix), barbunul (Mullus barbatus), aterina
(Atherina boyeri) și calcanul (Scophthalmus maeoticus/Psetta
maeotica).
În Marea Neagră se întâlnesc 7 specii de pești incluse în
anexa V a Directivei Habitate: Acipenser gueldenstaedtii,
Acipenser nudiventris, Acipenser ruthenus, Acipenser stellatus,
Huso huso, Alosa tanaica și Alosa immaculata. De asemenea,
specia Salmo trutta este protejată conform prevederilor
Regulamentului (UE) 2019/1.241 privind conservarea resurselor
piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice4.
Trebuie precizat faptul că 51 de specii de pești fac obiectul
unei protecții și conservări speciale conform Ordinului
nr. 488/2020 al ministrului mediului, apelor și pădurilor privind
aprobarea Listei speciilor marine periclitate de la litoralul
românesc al Mării Negre în vederea protejării și conservării lor.
De asemenea, sunt incluse și în Legea nr. 281/2011 pentru
ratificarea Protocolului privind conservarea biodiversității și a
cadrului natural al Mării Negre la Convenția privind protecția
Mării Negre împotriva poluării, semnat la Sofia la 14 iunie 2002.
În partea de sud a țărmului românesc există o mai mare
diversitate și o concentrare a populației de pește datorită calității
mediului, disponibilității surselor de hrană, existenței unui
substrat stâncos și condițiilor de salinitate mai ridicată. În partea
de nord a litoralului se întretaie liniile de migrație a speciilor de
pește, zonele de reproducere și creștere larvară, datorită
caracteristicilor geomorfologice: complexul lagunar, platoul
marin subacvatic, aportul Dunării (dulcicol, sedimentar, încărcat
cu nutrienți, hrană vie abundentă etc.); Dunărea, ca principală
cale de migrație pentru cele mai valoroase specii de pești,
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
sturionii și scrumbia; vegetația deltaică și lagunară, ca habitat
de reproducere, creștere larvară și hrănire pentru chefali, calcan
(pești plați), guvizi etc.
Pescuitul de sturioni a fost interzis în România începând cu
anul 2006, pentru o perioadă de 10 ani, și încă alți 5 ani de
prelungire. Deoarece până în 2021, populațiile de sturioni nu
s-au refăcut, pescuitul la sturion în Dunăre a fost interzis pe
termen nelimitat până la refacerea stocurilor, conform Ordinului
nr. 85/662 din 2021 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale
și al ministrului mediului, apelor și pădurilor privind măsurile de
refacere și conservare a populațiilor de sturioni din habitatele
piscicole naturale.
Depunerea icrelor și dezvoltarea puietului
Stocurile de pește comercial depind de disponibilitatea și
calitatea habitatelor de iernare, a resurselor de hrană și a
locurilor pentru depunerea icrelor și pentru dezvoltarea puietului.
Un rol major în reproducerea stocurilor de pești îl are calitatea
acestor locuri pentru depunerea icrelor și asigurarea condițiilor
de viață pentru stadiile larvare ale acestora.
Construcțiile hidrotehnice reprezintă obstacole pentru
speciile anadrome, precum și pentru sturionii care trăiesc în
Marea Neagră și migrează în Dunăre pentru reproducere,
împiedicând accesul la locurile predilecte pentru depunerea
icrelor și pentru dezvoltarea puietului în Dunăre. În prezent,
aceste specii de pești anadromi depind de impactul activităților
industriale.
Zonele de distribuție a speciilor de pești în funcție de
prezența lor în capturile comerciale sunt definite prin colectarea
informațiilor disponibile pentru litoralul românesc, și anume din
datele cercetărilor științifice pentru determinarea abundenței și
a distribuției icrelor, larvelor, puietului și a aglomerărilor de pește
și din informațiile despre/privind capturile și debarcările.
Zone de pescuit și zone de dezvoltare a puietului în zonele
marine protejate — obiective ecologice și piscicultură
Prin extinderea sitului ROSCI0066 „Delta Dunării — Zona
marină”, prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor
nr. 46/2016, obiectivele și măsurile de conservare asociate
sitului ROSCI0237 „Structuri submarine metanogene din Sfântu
Gheorghe”, stabilite prin Planul de management, au fost preluate
și integrate în situl ROSCI0066 Delta Dunării — zona marină.
În ceea ce privește zonele marine protejate, ultima extindere
a rețelei a fost realizată în ianuarie 2016, prin Ordinul
nr. 46/2016 al ministrului mediului, apelor și pădurilor privind
instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea
siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei
ecologice europene Natura 2000 în România. Extinderea rețelei
de situri Natura 2000 s-a făcut atât pentru protecția habitatelor
de interes comunitar, prevăzute în anexa I a Directivei Habitate
(Directiva 92/43/CEE), cât și pentru specii de interes comunitar
prevăzute în anexa II a Directivei 92/43/CEE.
g) Moluște (specii, distribuție, abundență, tendințe)
Observațiile sistematice efectuate în zona românească a
platoului continental al Mării Negre în perioada 2009—2018 au
evidențiat prezența a 28 de specii de moluște, printre care 18 din
clasa bivalve și 10 din clasa gasteropode, putând fi identificate
diferite comunități care au o distribuție variată în funcție de
adâncimea la care se găsesc sedimentele marine și granulația
acestora. În ultimul deceniu, interesul pentru exploatarea
moluștelor marine din Marea Neagră a crescut semnificativ.
Recoltarea scoicilor prin unelte de pescuit filtrante/tractate în
apele românești este reglementată începând din anul 2018, fiind
introduse prevederi privind dragarea hidraulică cu ambarcațiuni
echipate special5.
Speciile de moluște recoltate includ vongola comună
(Chamelea gallina), rapana (Rapana venosa), în proporție de
98% dintre capturi, și midia (Mytilus galloprovincialis), aceasta
5 Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.369/2018 privind caracteristicile tehnice, condițiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul
comercial și metodele de pescuit comercial în apele marine și continentale.
17
din urmă fiind colectată cu ajutorul scafandrilor și hidrodraga. În
2018, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA )
a introdus o cotă (captură totală admisibilă) pentru midii.
În condițiile specifice zonei costiere românești, s-au delimitat
3 zone marine pentru creșterea și exploatarea moluștelor
(aprobate prin OM nr. 1.950/2007/38/2008, modificat de Ordinul
nr. 983/1.699/2015), pentru care se aplică Normele tehnice
privind calitatea apelor pentru moluște (aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 201/2002), respectiv:
— zona cuprinsă între Perișor și Chituc, cu suprafața de
215 Mm2;
— zona cuprinsă între Năvodari și portul Constanța (Baia
Mamaia), cu suprafața de 109 Mm2;
— zona cuprinsă între Agigea și Mangalia, cu suprafața de
101 Mm2.
În conformitate cu prevederile Directivei 2006/113/CE,
în aceste 3 zone sunt prezente speciile următoare:
— molusca bivalvă epibiontă — Mytilus galloprovincialis
(Lamark) — midia;
— moluștele bivalve psamobionte — Mya arenaria
(Linnaeus), Corbula mediteranea maeotica (Milaschevich),
Scapharca inequivalvis (Bruguire), Cerastoderma edule lamarki
(Reeve);
— gasteropodul Rapana venosa (Valenciennes);
— molusca bivalvă psamobionta — Chamelea gallina
(Linnaeus);
— molusca bivalvă psamobionta — Polititapes aureus
(Gmelin);
— molusca bivalvă psamobionta — Ruditapes philippinarum
(A. Adams & Reeve).
În conformitate cu prevederile Regulamentului (UE)
2019/1.241 privind conservarea resurselor piscicole și protecția
ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, specia Pholas
dactylus nu se poate recolta și/sau comercializa, aceasta fiind
protejată conform Convenției privind conservarea vieții sălbatice
și a habitatelor naturale europene (Convenția de la Berna), fiind
listată în anexa II, specii de faună strict protejate, a convenției.
h) Alge și plante marine
Macroalgele și plantele superioare marine sunt indicatori
buni ai stării ecologice a habitatelor bentice marine, având în
vedere principiile Directivei-cadru „Strategia pentru mediul
marin”, contribuind la formarea mai multor tipuri de habitate de
interes comunitar Natura 2000.
În condiții de eutrofizare accentuată, comunitățile tipice din
macrofitobentos își dezvoltă o structură neuniformă foarte
simplificată, cu caracter monospecific și predominarea speciilor
oportuniste, tolerante la eutrofizare. Pe durata sezonului cald,
algele verzi (Ulva rigida și Cladophora) se dezvoltă abundent,
îndeosebi în zona Eforie Sud. De asemenea, în majoritatea
zonelor de-a lungul coastei românești a Mării Negre se regăsesc
biomase importante de alge roșii dezvoltate de specia
Ceramium.
Anumite activități antropice (activitățile turistice, consolidarea
falezelor, construirea de diguri, activitățile portuare etc.) pot
determina schimbări în ceea ce privește compoziția calitativă a
comunităților fitobentale, ca urmare a creșterii turbidității și
cantității de nutrienți. Având în vedere faptul că activitățile din
zona costieră au afectat profund structura calitativă a
fitobentosului, rezultatul constă într-o dezvoltare abundentă a
speciilor oportuniste, pe durata sezonului estival.
Refacerea ecosistemului marin depinde de prezența speciilor
perene Cystoseira barbata și Zostera noltei, care prezintă o
tendință de regenerare în zona Mangalia — Vama Veche.
Modificările calitative ale fitobentosului pot fi observate cu
precădere în nordul litoralului, unde predomină speciile
oportuniste, în timp ce speciile perene (Cystoseira, Zostera,
Corallina) sunt localizate cu precădere în sud.
 18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 7. Structura biomasei de alge și distribuția acestora în lungul coastei românești a Mării Negre
i) Speciile marine neindigene
În zona litoralului românesc al Mării Negre au fost semnalate
specii marine neindigene, unele dintre acestea dezvoltându-se
prin trăsăturile proprii speciilor invazive, ocuparea nișelor
ecologice și capacitatea de adaptare la resursele trofice oferite
de habitatul invadat. La nivel internațional, problema speciilor
neindigene, în special a speciilor invazive, a căpătat o
importanță majoră în contextul dezvoltării durabile și al
conservării biodiversității. Intensificarea transportului maritim și
al căilor navigabile interioare reprezintă factori majori care
favorizează pătrunderea speciilor neindigene. Identificarea și
stabilirea unei liste a speciilor invazive este în curs de elaborare,
în cadrul unui proiect derulat de către Ministerul Mediului, Apelor
și Pădurilor, Direcția biodiversitate, lista speciilor invazive
urmând să se adopte prin act normativ.
j) Păsări
Complexul extins de zone umede din Rezervația Biosferei
Delta Dunării este tranzitat de milioane de păsări migratoare
african-eurasiatice, aparținând a peste 200 de specii diferite.
Dintre speciile de păsări aflate pe lista roșie, cele mai importante
sunt furtunarul (Puffinus yelkouan — specie vulnerabilă) și rața
catifelată (Melanitta fusca — specie periclitată).
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind
declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în
România, cu modificările și completările ulterioare, în zona
costieră au fost identificate 6 arii de protecție specială
avifaunistică (SPA): ROSPA0076 — Marea Neagră;
ROSPA0031 — Delta Dunării și Complexul Razim—Sinoie;
ROSPA0066 — Limanu—Herghelia; ROSPA0061 — Lacul
Techirghiol; ROSPA0057 — Lacul Siutghiol; ROSPA0060 —
Lacurile Tașaul—Corbu.
Deși rețeaua de arii de protecție specială avifaunistică este
bine dezvoltată în zona costieră, sunt necesare măsuri
suplimentare pentru protejarea zonelor marine.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
3.1.3.2. Protecția naturii, arii marine protejate, inclusiv Natura 2000
Ariile marine protejate sunt un element-cheie al strategiilor
dedicate protecției ecosistemelor costiere și marine în multe
părți ale lumii. În acest context, instrumentele de planificare
spațială maritimă pot juca un rol important ca măsuri de protecție
a ariilor naturale protejate și de prevenire a declinului
biodiversității. Aceste măsuri, luate în cadrul rețelei de arii
marine protejate, trebuie să ia în considerare în mod
corespunzător dezvoltarea durabilă, inclusiv să estimeze
impactul social și pe cel economic.
Conform orientărilor legislative internaționale și ale Uniunii
Europene, rețeaua de zone marine protejate trebuie să aibă o
suprafață adecvată pentru a îndeplini rolul de protecție atribuit și
să fie formată din arii naturale protejate conectate prin „coridoare
ecologice” care să asigure condiții naturale de mișcare,
reproducere și refugiu a speciilor de faună marină.
În România, rețeaua națională de zone marine protejate
cuprinde în prezent două rezervații marine: Rezervația marină
2 Mai—Vama Veche și partea marină a Rezervației Biosferei
Delta Dunării.
În zona marină, rețeaua Natura 2000 cuprinde 9 situri de
importanță comunitară (SCI) și o arie de protecție specială
avifaunistică (SPA), care ocupă o suprafață de 7.457,66 km2 din
platoul continental, în timp ce partea marină a Rezervației
Biosferei Delta Dunării (ROSCI0066 — Delta Dunării — zona
marină) reprezintă 45% din total. Restricțiile sunt impuse de
statutul de Rezervație a Biosferei, patrimoniu UNESCO, până
la izobata de 20 m, respectiv sit Natura 2000 până la izobata de
40 m. În România, obiectivele de conservare pentru ariile
naturale protejate sunt stabilite prin planuri de management,
însă la momentul actual, doar 37% din siturile Natura 2000 din
sectorul românesc al Mării Negre au planuri de management,
iar măsurile de conservare nu sunt în mare parte adaptate
cerințelor.
Managementul siturilor marine care fac parte din rețeaua
Natura 2000 necesită intervenții suplimentare în sensul
eficientizării măsurilor de conservare, protecției speciilor,
prevenirii degradării ecosistemelor, refacerii biodiversității,
monitorizării și finanțării.
În ceea ce privește desemnarea și extinderea rețelei, în
special extinderea rețelei de situri Natura 2000 realizată în
cursul anului 2016, s-a făcut în concordanță cu recomandările
Comisiei Europene privind asigurarea suficienței siturilor
desemnate pentru speciile și habitatele marine, ale Țintelor de
la Aichi stabilite în baza Convenției privind Diversitatea
Biologică, ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2020,
precum și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.081/2013 privind
aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiune pentru
conservarea biodiversității 2014—2020. Cu toate acestea,
crearea și extinderea rețelei Natura 2000 a condus la conflicte
cu alte utilizări ale spațiului maritim (ca de exemplu pescuitul).
În județul Constanța există 13 arii naturale protejate de
interes național localizate în zona costieră: 5 sunt rezervații
naturale (IUCN categoria IV), 3 monumente ale naturii (IUCN
categoria III) și 5 sunt rezervații științifice (IUCN categoria I). În
6 https://www.cbd.int/ebsa/
7 https://www.cbd.int/ebsa/#relevantDecisions
19
județul Tulcea, Rezervația Biosferei Delta Dunării ocupă
întreaga zonă costieră nordică, fiind atât de importanță
națională, cât și internațională.
Conform Strategiei UE privind Biodiversitatea pentru 2030,
obiectivelor Programului de guvernare 2021—2024, secțiunea
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, punctul 7. Biodiversitate
și arii protejate și în baza recomandărilor Comisiei Europene, în
perioada următoare rețeaua de arii naturale protejate trebuie să
se extindă, în vederea atingerii unei suprafețe de minimum 30 %
din zona marină, respectiv 10 % arii protejate cu protecție strictă.
Alături de acestea, în sectorul românesc al Mării Negre au
fost identificate două zone protejate marine importante din punct
de vedere ecologic sau al biodiversității (Ecologically or
biologically Significant Areas — EBSA)6, în concordanță cu
cerințele Convenției privind Diversitatea Biologică (CBD). Cele
două sunt reprezentate de Delta Dunării Zona marină și
Rezervația marină Vama Veche — 2 Mai7.
3.2. Contextul socioeconomic
3.2.1. Demografia
Analiza datelor statistice privind populația zonei costiere
oferă informații privind interacțiunea țărm — mare din
perspectiva presiunii pe care o determină variațiile de populație,
în special creșterile, asupra mediului marin prin: extinderea
așezărilor umane, dezvoltarea activităților economice și
exploatarea resurselor ecosistemului marin (de exemplu: turism,
acvacultură marină și pescuit). Totodată, schimbările privind
dimensiunea, structura și distribuția populației zonei costiere
conduc la modificări privind utilizarea terenului.
La 1 iulie 2020, populația totală a zonei costiere era de
486.995 de persoane, reprezentând 2,5% din populația totală
rezidentă în România. Pe medii de rezidență, 418.828 de
persoane, reprezentând aproximativ 86% din populația zonei
costiere, aveau reședința în urban, iar 14%, respectiv 68.153 de
persoane în rural.
În perioada 2000—2020, populația totală a zonei costiere a
înregistrat o ușoară scădere. Astfel, comparativ cu anul 2000,
volumul populației zonei costiere s-a diminuat cu aproximativ
2 procente. Dacă avem în vedere evoluția populației pe medii
de rezidență observăm că scăderea volumului populației s-a
manifestat numai în urbanul zonei costiere, în timp ce volumul
populației rurale a înregistrat o creștere de aproximativ 5%, în
ansamblul perioadei 2000—2020.
La nivel de unitate administrativ-teritorială se înregistrează
variații foarte mari. Unele dintre acestea au înregistrat pierderi
semnificative de populație în perioada 2000—2020: C.A. Rosetti
(–40,1%), orașul Sulina (25%), Jurilovca (20%), municipiul
Mangalia (9%), municipiul Constanța (8%) și Murighiol (7%). La
polul opus, volumul populației a înregistrat creșteri în
următoarele unități administrativ-teritoriale: orașul Eforie (18%),
orașul Năvodari (19%), Tuzla (26%), Costinești (30%), Corbu
(36%), Limanu (58%), Cumpăna (74%) și Agigea (74%). Aceste
din urmă sunt localități care probabil au atras populație pe baza
oportunităților imobiliare, în special terenuri pe care pot fi
construite atât locuințe, cât și infrastructură destinată turismului.
 20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 8. Evoluția volumului populației zonei costiere în perioada 2000—2020

Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

Tabel 1. Evoluția populației zonei costiere

% creștere % creștere % creștere
Anul Populație totală Populație urbană Populație rurală
(anul 2000 = 100%) (anul 2000 = 100%) (anul 2000 = 100%)

2000 495735 — 430954 — 64781 —

2005 495761 0,0 430971 0,0 64790 0,0
2010 495138 –0,1 429924 –0,2 65214 0,7
2015 495171 –0,1 428333 –0,6 66838 3,2
2020 486995 –1,8 418828 –2,8 68153 5,2
Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

Dincolo de analiza populației rezidente, trebuie avut în vedere faptul că activitățile sezoniere din domeniul turismului
conduc în perioada sezonului estival la o creștere importantă a populației zonei, atât a numărului de turiști, cât și a forței de muncă
sezoniere, cu importante consecințe asupra mediului și activităților privind managementul deșeurilor, întreținerea și dezvoltarea
infrastructurilor de apă și ape uzate, precum și conservarea biodiversității.
Evoluția populației este rezultatul celor două tipuri de mișcări ale populației: mișcarea naturală și mișcarea migratorie.
În ansamblul zonei costiere, atât mișcarea naturală, cât și cea migratorie înregistrează valori negative în perioada 2016—2020,
ceea ce înseamnă că volumul populației a scăzut atât ca urmare a plecărilor din această zonă, cât și a intensității reduse a natalității
în raport cu mortalitatea.

Tabel 2. Natalitate și migrație

Zona costieră 2016 2017 2018 2019 2020 Medie 2016—2020

Rata migrației –1,1 ‰ –1,1‰ –1,1‰ –1,1‰ –1,0‰ –1,1‰

Rata natalității –1,1‰ –1,4 ‰ –2,3‰ –2,8‰ –5,3‰ –2,6‰

Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 21

Rata migrației în zona costieră are o evoluție relativ
constantă în perioada 2016—2020, oscilând în jurul valorii de
1‰. În aceeași perioadă rata natalității înregistrează valori din
ce în ce mai scăzute, variind între (–1)‰ în 2016 și (–5,3)‰
în 2020.
Analiza distribuției populației pe principalele grupe de vârstă,
în perioada 2010—2020, indică faptul că ponderea populației
tinere (0—14 ani) s-a menținut la un nivel relativ ridicat. În
aceeași perioadă de timp se constată o creștere importantă a
populației vârstnice cu aproximativ 7 puncte procentuale, ceea
ce pune în evidență manifestarea fenomenului de îmbătrânire
demografică.
Creșterea populației vârstnice din zona costieră are
importante consecințe demografice, atât în ceea ce privește
potențialul de înlocuire a generațiilor, cât și economice, prin
creșterea presiunii asupra anumitor servicii publice, cum sunt
cele de sănătate și asistență socială, dar și asupra sistemului
de pensii.

Tabel 3. Structura populației pe grupe de vârstă

2010 2020 2010 2020
Grupe de vârstă
Număr %

0—15 ani 66229 67825 13,3 13,9

15—59 ani 339616 296671 68,4 60,8
60+ ani 90763 123272 18,3 25,3
Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

Pe lângă tendința de îmbătrânire demografică a populației În ceea ce privește participarea la activitățile economice,
zonei costiere, are loc și o scădere a populației de vârstă activă, numărul mediul de salariați din zona costieră era în 2020 de
în perioada 2000—2020, având consecințe importante asupra 147.153, în creștere cu 6% comparativ cu anul 2015. Aceștia
perspectivelor de dezvoltare ale zonei costiere. reprezentau 43% din populația în vârstă de muncă.

Tabel 4. Numărul mediu de salariați

2015 2016 2017 2018 2019 2020

Total număr mediu de salariați zona costieră 138370 138549 146088 147163 153180 147153

Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

La nivel teritorial, cele mai mari creșteri ale numărului salariaților în perioada 2015—2020 se înregistrează în zonele
urbane, respectiv în orașele Constanța și Sulina, precum și în comunele 23 August, Limanu și Cumpăna. La polul opus, cele mai
mari scăderi ale numărului mediu de salariați se înregistrează în comunele Sfântu Gheorghe și C.A. Rosetti.
Totodată, în perioada 2015—2020, conform datelor furnizate de INS, numărul de șomeri a înregistrat o scădere de
716 persoane, reprezentând aproximativ 6%, după cum poate fi observat în tabelul de mai jos.

Tabel 5. Numărul de șomeri

Număr de șomeri înregistrați 2015 2016 2017 2018 2019 2020

4506 4084 3683 3552 3332 3790

Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

Distribuția teritorială a șomajului înregistrează variații destul
de mari. Astfel, în mediul urban, cu excepția orașului Eforie,
numărul de șomeri a scăzut în perioada 2015—2020. În același
timp, cele mai mari creșteri ale numărului de șomeri se
înregistrează în comunele Limanu, 23 August și Jurilovca.
Rata de înlocuire a forței de muncă se calculează prin
raportarea efectivului populației tinere la o treime din persoanele
în vârsta de 15—64 ani, calculat la 1.000 de locuitori. Astfel, la
nivelul anului 2020 rata de înlocuire a forței de muncă este de
585‰ în zona costieră, și de 644,9‰ la nivel național. Aceasta
înseamnă că la nivelul zonei costiere 1.000 de persoane ce vor
ieși din câmpul muncii vor fi înlocuite de aproximativ 585
persoane, ceea ce va conduce în următorii 15 ani la un deficit de
forță de muncă de 415 persoane.
Conform analizelor realizate pe baza datelor furnizate de
Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind situația
financiară a firmelor înregistrate în județele Tulcea și Constanța
în 2018, din cei 158.954 de salariați înregistrați, aproximativ 27%
își desfășurau activitatea în sectoare economice care pot fi
asociate cu economia albastră. Aceștia erau distribuiți astfel:
3,8% — prelucrarea și conservarea peștelui, 1% — producerea
de produse obținute din prelucrarea țițeiului, 6,3% — fabricarea
altor mijloace de transport (nave), 3,5% — lucrări de foraj,
prospectarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale, 7% —
comerț cu ridicata a produselor petroliere, 5,2% — activități de
transport al gazelor naturale.
3.2.2. Activitatea portuară
În această secțiune sunt evidențiate principalele elemente
de context în relație cu activitatea portuară la nivel european,
informațiile de detaliu pentru sectorul românesc al Mării Negre
fiind prezentate la punctul 4.2.1 Navigația și porturile.
Planul de amenajare a spațiului maritim este dezvoltat într-un
moment în care eforturile pentru tranziția către o economie cu
emisii zero de carbon sunt accelerate, iar planificarea activităților
desfășurate în spațiul maritim trebuie să susțină noua abordare
pentru economie albastră durabilă, în acord cu propunerile
Comisiei Europene privind politica maritimă, sintetizate în cadrul
comunicării COM (2021) 240 final către Parlamentul European,
 22 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul
Regiunilor.
Reducerea amprentei de carbon în sectorul transportului
maritim și al activității portuare poate contribui la atingerea
obiectivelor Pactului verde european, respectiv reducerea cu
90% a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul tuturor
modurilor de transport, inclusiv a celor generate de către
transportul maritim, recomandările urmând să fie analizate în
detaliu în cadrul inițiativei FuelEU Maritime, care are drept scop
creșterea gradului de utilizare a combustibililor alternativi durabili
în transportul maritim și în porturile din Europa.8 Comisia
Europeană intenționează instituirea unor noi zone de control al
emisiilor în Marea Mediterană și demararea unor activități
similare în Marea Neagră,9 pentru reducerea emisiilor
atmosferice de SO2 și NOX provenite din transportul maritim
internațional.
Comisia favorizează consolidarea poziției porturilor maritime
în cadrul unei forme mai sustenabile de conectivitate
internațională, prin dezvoltarea acestora ca poluri de energie
curată, oferirea de stimulente pentru utilizarea combustibililor
din surse regenerabile de energie, reducerea amprentei
ecologice a operațiunilor portuare, inclusiv în cazul porturilor
specializate de agrement și a porturilor de pescuit, optimizarea
escalelor și stimularea utilizării pe scară mai largă a gestionării
inteligente a traficului. În plus, Comisia va propune extinderea
sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU
ETS) la sectorul transportului maritim.10
De asemenea, transportul maritim pe distanțe scurte este o
alternativă atractivă pentru transportarea mărfurilor în interiorul
Uniunii Europene, fiind estimată o creștere cu 50% până în anul
2050 a traficului pe căile navigabile interioare și a transportului
maritim pe distanțe scurte, comparativ cu anul 2015, ceea ce va
amplifica cerința de spațiu pentru crearea unor rute maritime de
mare capacitate pentru acest tip de transport.11
Extinderea tehnologiilor care utilizează hidrogenul în porturi
ar putea avea implicații importante pentru decarbonizarea
economiei, fiind oportun schimbul de informații și de bune
practici cu privire la utilizarea hidrogenului drept combustibil
alternativ în sectorul naval și implicit în vederea creării unei
infrastructuri de puncte de realimentare cu hidrogen în porturi.
Hidrogenul poate deveni în termen scurt o alternativă de
combustibil cu emisii reduse pentru căile navigabile interioare
și transportul maritim. Aceasta ar permite abordarea în același
timp a emisiilor portuare locale, precum și sprijinirea
implementării hidrogenului drept combustibil alternativ în
sectorul maritim, în scopul decarbonizării acestuia.
3.2.3. Pescuitul
În Comunicarea Comisiei Europene, COM (2021) 279 final
„Către un pescuit mai durabil în UE: situația actuală și orientări
pentru 2022”, este accentuat rolul pescuitului în utilizarea
durabilă a resurselor marine și realizarea obiectivelor de
creștere a economiei albastre, din cadrul Pactului verde
european.
Comunicarea prezintă principalele rezultate privind
dezvoltarea pescuitului durabil, care confirmă necesitatea unor
eforturi suplimentare pentru conservarea resurselor piscicole,
protejarea ecosistemelor marine și îmbunătățirea durabilității și
performanței sectorului pescuit, în special în Marea Mediterană
și Marea Neagră, care prezintă rate de exploatare mai ridicate
decât nivelurile durabile.
Pentru evaluarea presiunii pescuitului, a fost monitorizat
indicatorul privind mortalitatea prin pescuit, care nu poate depăși
valoarea de 1, însemnând că nu poate fi capturată o cantitate
mai mare de pește față de capacitatea de reproducere anuală a
stocurilor de pește. În Marea Neagră și Marea Mediterană,
presiunea pescuitului asupra stocurilor de pește a scăzut din
2003 până în anul 2018, conform indicatorului mortalității, la
aproximativ 2,1. Pentru atingerea nivelului durabil, sunt
necesare eforturi suplimentare de conservare a stocurilor de
pește, prin punerea în aplicare a Declarației ministeriale de la
Sofia, semnată la data de 7 iunie 2018, în cadrul unei conferințe
la nivel înalt privind pescuitul și acvacultura în Marea Neagră,
care concretizează angajamentele asumate în declarația de la
București și stabilește un plan de acțiune specific pentru
următorii 10 ani pentru sustenabilitatea pescuitului din Marea
Neagră.12
Totodată, pentru reducerea presiunii pescuitului asupra
habitatelor marine, Comisia a propus o foaie de parcurs pentru
elaborarea unui plan de acțiune pentru conservarea resurselor
piscicole și protejarea ecosistemelor marine, cu scopul de a
sprijini tranziția către tehnici de pescuit mai selective și mai puțin
dăunătoare, contribuind la atingerea obiectivelor Strategiei UE
în domeniul biodiversității pentru 2030.13
În România sunt multe specii neexploatate și subexploatate.
În cazul șprotului, dintr-o cotă totală anuală de aproximativ
3.400 de tone, România pescuiește maximum 40 de tone/an.
De asemenea, din 8.000 de tone cotă totală de rapană, se
pescuiesc 3.000 de tone, iar dintr-o cotă de midii de aproximativ
400 de tone sunt exploatate 200 de tone. În ceea ce privește
rechinul, din 14 tone cotă, se înregistrează capturi foarte mici, iar
în cazul vongolelor nu au fost înregistrate capturi, întrucât
aceasta din urmă constituie o activitate reglementată recent.
3.3. Documentele de planificare spațială și strategiile relevante
3.3.1. Documentele și strategiile naționale și regionale
Planul de amenajare a spațiului maritim este elaborat în
acord cu următorul cadru legislativ național:
• Ordonanța Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 406/2017, cu modificările
ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 436/2018.
De asemenea, Planul reflectă principalele probleme de
dezvoltare și măsurile sprijinite prin Programul pentru
Acvacultură și Pescuit 2021—2027, aflat în etapă de consultare,
care reprezintă principalul instrument de finanțare pentru
dezvoltarea sectorului pescuitului în România în următoarea
perioadă de programare.
Planul a avut în vedere direcțiile importante de acțiune
privind spațiul maritim românesc, stabilite prin documente
strategice sectoriale, cum este Master Planul General de
Transport al României, precum și planuri zonale, cu impact
semnificativ asupra unor sectoare relevante ale sectorului
românesc al Mării Negre, printre care:
— Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale;
— Planul de pregătire, răspuns și cooperare în caz de
poluare marină cu hidrocarburi sau alte substanțe periculoase a
Lacului Mangalia;
— Planul de preluare și gestionare a deșeurilor de la navele
aflate la cheuri sau în docurile șantierului Damen Shipyards
Mangalia.

8 COM (2021) 562 final, Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council on the use of renewable and low-carbon fuels in
maritime transport and amending Directive 2009/16/EC.
9 COM (2021)240 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor
privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE. Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil.
10 COM (2020) 789 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor,
Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă — înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului.
11 Comisia Europeană, Direcția Generală Mobilitate și Transporturi (2015), Analysis of recent trends in EU shipping and analysis and policy support to
improve the competitiveness of short sea shipping in the EU.
12 COM (2021) 279 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, „Către un pescuit mai durabil în UE: situația actuală și orientări
pentru 2022”.
13 Comisia Europeană, DG MARE, Roadmap, Ares (2021) 2549415 — 15/04/2021.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
3.3.2. Documentele și strategiile internaționale
Planul de amenajare a spațiului maritim este în
concordanță cu:
• Directiva 2008/56/CE (Directiva-cadru Strategia pentru
mediul marin) și documentele suport, respectiv Decizia Comisiei
2017/848/CE de stabilire a unor criterii și standarde
metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine și
a specificațiilor și metodelor standardizate de monitorizare și
evaluare, precum și de abrogare a Deciziei 2010/477/UE.
Directiva prevede că statele membre trebuie să adopte măsurile
necesare pentru a obține sau a menține starea ecologică bună
a mediului marin până în anul 2020. Politica maritimă integrată
(PMI) consideră că amenajarea spațiului maritim este un
instrument de sprijin pentru atingerea stării ecologice bune a
mediului marin deoarece contribuie la managementul eficient al
activităților maritime, precum și la utilizarea durabilă a resurselor
marine. Trebuie subliniat faptul că Planul de amenajare a
spațiului maritim este prevăzut și corelat cu Programul de
măsuri pentru atingerea stării ecologice bune a Mării Negre,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 432/2020, care susține
implementarea directivei mai sus menționate;
• Directiva (UE) 2018/2.001 a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 decembrie 2018, care prevede că statele
membre asigură în mod colectiv faptul că ponderea energiei din
surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii
în 2030 este de cel puțin 32 % și stabilește un cadru comun
pentru promovarea energiei din surse regenerabile ca obiectiv
obligatoriu al Uniunii Europene privind ponderea globală a
energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut
de energie al Uniunii în 2030. De asemenea, directiva stabilește
norme referitoare la sprijinul financiar pentru energia electrică
din surse regenerabile, la autoconsumul acestui tip de energie
electrică și la utilizarea energiei din surse regenerabile în
sectorul încălzirii și răcirii și în cel al transporturilor, la
cooperarea regională între statele membre, precum și între
statele membre și țări terțe, la garanțiile de origine, la procedurile
administrative și la informare și formare. Totodată, Directiva
2018/2.001 stabilește criteriile de durabilitate și de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili,
biolichide și combustibilii din biomasă;
• Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind
orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de
transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE stabilește
orientări pentru crearea unei rețele transeuropene de transport
care cuprinde o structură pe două niveluri, care constă într-o
rețea globală și o rețea centrală, stabilită pe baza rețelei globale.
Regulamentul stabilește prioritățile pentru dezvoltarea rețelei
transeuropene de transport.
Amenajarea spațiului maritim contribuie la realizarea
obiectivelor:
• Directivei 2008/56/CE de instituire a unui cadru de acțiune
comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-
cadru Strategia pentru mediul marin);
4. Colectarea, analiza și cartografierea datelor statistice
4.1. Prezentarea generală a aspectelor relevante
Figura 9. Procesul de colectare și prelucrare a datelor spațiale
23
• Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a
Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în
domeniul apei;
• Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării
energiei din surse regenerabile;
• Regulamentului (CE) nr. 1.380/2013 privind politica comună
în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 1.954/2003 și (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului și de
abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.371/2002 și (CE)
nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a
Consiliului;
• Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a
Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice;
• Directivei 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică;
• Regulamentului (UE) nr. 1.315/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului in 11 decembrie 2013 privind
orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de
transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE;
• Regulamentul (UE) nr. 1.143/2014 al Parlamentului
European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind
prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor
alogene invazive.
Totodată, amenajarea spațiului maritim promovează la nivel
național principiile evidențiate în cadrul:
• Comunicării Comisiei Europene din 21 ianuarie 2009
intitulate „Obiective strategice și recomandări pentru politica UE
în domeniul transportului maritim până în 2018”;
• Comunicării Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulate
„Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere
al utilizării resurselor”;
• Comunicării Comisiei din 19 mai 2020 intitulate „Strategia
UE privind biodiversitatea pentru 2030”;
• Comunicării Comisiei Europene din 24 februarie 2021
intitulate „Construirea unei Europe reziliente la schimbările
climatice — Noua Strategie a UE privind adaptarea la
schimbările climatice”;
• Comunicării Comisiei Europene din 17 mai 2021 privind „O
nouă abordare pentru o economia albastră durabilă în Uniunea
Europeană. Transformarea economiei albastre a UE pentru un
viitor durabil”.
Viziunea strategică a Planului de amenajare a spațiului
maritim și scopul acestuia sunt concordante cu principiile
promovate de următoarele strategii la nivel european sau
internațional:
• Pactul Ecologic European, inclusiv propunerile din cadrul
pachetului legislativ „Fit to 55”, care vizează domeniul maritim
pentru un spațiu maritim european verde;
• „Noua Agendă Teritorială 2030 a Uniunii Europene. Un viitor
pentru toate teritoriile”;
• Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.
 24 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
4.2. Aspectele relevante privind utilizările spațiului maritim
4.2.1. Navigația și porturile
Portul Constanța cu zona Midia și portul Mangalia sunt
porturi maritime a căror infrastructură aparține domeniului public
al statului. Entitățile responsabile de reglementarea și
funcționarea acestora sunt Compania Națională „Administrația
Porturilor Maritime” — S.A. Constanța (APM) și „Autoritatea
Navală Română” (ANR), ambele subordonate Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii.
Portul Constanța este un hub important pentru Europa
Centrală și de Est, lider în regiunea vestică a Mării Negre.
Datorită Canalului Dunăre—Marea Neagră, un punct-cheie al
infrastructurii sale, Portul Constanța are avantajul de a fi situat
la capătul Coridorului Rin-Dunăre. Acesta acoperă 3.926 ha, din
care 1.313 ha este teren și restul de 2.613 ha este apă.
Lungimea totală a cheurilor este de 29,83 km, iar adâncimile
variază între (–)4 și (–)19 metri. Portul Constanța este atât port
maritim, cât și port fluvial. Conectarea portului cu fluviul Dunărea
se face prin Canalul Dunăre—Marea Neagră.
Portul Constanța face parte din coridorul de transport
paneuropean Rin—Dunăre, având o suprafață totală de
3.926 ha, fiind structurat în trei subdiviziuni:
— port maritim cu o capacitate anuală de manipulare de
100 de milioane de tone, deservit de 140 de dane operaționale
care permit accesul navelor funcționale cu o capacitate de
220.000 tdw;
— port fluvial și maritim deopotrivă ce permite accesul
oricărui tip de navă fluvială, având o capacitate anuală de
manipulare de 10 milioane de tone;
— port turistic (Marina Tomis) situat în zona turistică a
orașului Constanța, ce oferă un potențial ridicat pentru
acostarea navelor de pasageri care navighează în jurul sau de-
a lungul Mării Negre, fiind în prezent o zona de adăpost pentru
ambarcațiunile de agrement.
Ca limite comerciale, portul Constanța este delimitat prin
digurile de nord și de sud, cu lungimi de 8.344 m și respectiv
5.560 m.
Portul Constanța cuprinde terminale prin care se pot
manipula toate categoriile de mărfuri:
— terminal vrac lichid — utilizat pentru importul de țiței și alte
produse petroliere și pentru exportul de produse petroliere
rafinate, derivate petroliere și alte produse chimice lichide;
— terminale vrac solid — există două terminale specializate
care operează minereu de fier, bauxită, cărbune și cocs.
Terminalele pot opera atât nave maritime, cât și fluviale, cu o
rată de descărcare de peste 45.000 de tone/24 de ore.
Capacitatea de stocare este de 4,7 milioane de tone simultan,
iar capacitatea anuală de funcționare este de peste 27 de
milioane de tone. Există, de asemenea, un terminal specializat
(capacitate de stocare de peste 100.000 de tone și capacitate de
funcționare de 4,2 milioane de tone/an) în care sunt operate
îngrășăminte, fosfat, uree, apatit și alte produse chimice;
— terminale mărfuri generale — toată gama de servicii
pentru mărfuri generale este furnizată în mod eficient de către
companiile de stivare;
— terminale Ro-Ro/Ferry — în portul Constanța există două
terminale Ro-Ro situate în partea de sud a portului cu zone de
depozitare de 17.000 și respectiv 71.000 de metri pătrați.
Terminalul de feriboturi oferă condiții adecvate de operațiuni de
încărcare-descărcare pentru nave specializate, fiind echipat
pentru manipularea trenurilor;
— terminal de pasageri — este proiectat pentru o capacitate
de 100.000 de pasageri/an. Este conectat cu centrul orașului
Constanța (1 km), aeroportul internațional M. Kogălniceanu
(25 km) și gara Constanța (3 km);
— terminal de barje — oferă condiții optime pentru acostarea
și staționarea în siguranță a barjelor și împingătoarelor, pentru
operarea acestora, formarea și desfacerea convoaielor.
Investiția permite utilizatorilor să folosească o capacitate de
ancorare pentru aproximativ 10 milioane de tone de mărfuri.
Zona Midia are o suprafață de 823,9 ha, din care 223,8 ha
uscat și 600,1 ha apă. Deservește Complexul Petrochimic
adiacent, permițând accesul tancurilor cu capacitate de
20.000 tdw. Are o capacitate de funcționare anuală de peste
300 de nave prin patru dane operaționale, specializate în
manipularea și depozitarea produselor supradimensionate,
containere, îngrășăminte și mărfuri generale. Cu toate acestea,
una dintre principalele activități constă în furnizarea de servicii
exportatorilor de animale, în special ovine și bovine.
Traficul maritim în portul Midia confirmă o ușoară tendință de
scădere. Datele privind traficul navelor maritime indică o
scădere pentru navele cu capacitate redusă (capacități < 5.000),
precum și pentru capacitățile navelor mari (în limita a 90.000—
180.000).
În portul Midia există un terminal de gaz petrolier lichefiat —
cu o suprafață de aproximativ 24.000 m2 și o capacitate de
stocare de 4.000 m3. Terminalul este conectat la rețeaua de
transport feroviar, rutier și naval, asigurând 20 de locuri de
muncă.
Portul Mangalia are o suprafață de 184,6 ha, din care 28 ha
este uscat și 156,6 ha apă. Digurile din nord și sud au o lungime
totală de 2,74 km, fiind destinat traficului de mărfuri generale,
GPL si bitum.
Există 4 dane (2 dane operaționale) cu o lungime totală de
540 m. Adâncimea maximă este de 9 m. Principalele mărfuri
operate sunt bitum, mărfuri generale și GPL. Spre deosebire de
porturile Constanța și Midia, traficul maritim în portul Mangalia a
arătat o ușoară tendință de creștere în perioada 2016—2019,
în special pentru navele cu capacitate redusă (capacități
< 5.000).
Porturile turistice sunt porturile Tomis, Belona (situat în Eforie
Nord), portul turistic Mangalia și Marina Limanu (LifeHarbour
Limanu situat pe lacul Limanu, care comunică cu marea, în
apropiere de Mangalia). Acestea oferă facilități de acostare,
depozite, operațiuni de ridicare și lansare pentru ambarcațiuni
mici și medii, cursuri de navigație, precum și organizarea de
competiții de iahting. De asemenea, exista mici porturi turistice
cu facilități de ancorare și în Costinești, Sfântu Gheorghe și
Sulina.
Portul Tomis este situat în centrul istoric al orașului
Constanța. Portul a fost construit în 1958 prin închiderea golfului
Delfinului cu două baraje: cel nordic, cu o lungime inițială de
400 m, extins în 2007 cu 200 m; cel estic cu o lungime de 500 m
începând de la stânca Cazinoului, o clădire istorică din
Constanța, unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale
orașului, construită în 1909. Trei dintre cele patru laturi ale sale
(cele de est, sud și vest) oferă facilități de acostare.
Din 2008 până în 2010 au fost făcute investiții pentru a
permite creșterea traficului anual și a frecvenței turistice. Prin
amplasarea și infrastructura sa, portul Tomis are un potențial
ridicat pentru o gamă largă de activități sportive nautice, turism
nautic, activități de agrement și facilități de adăpost pentru bărci
cu vele.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Portul Mangalia este situat lângă granița bulgară și este cel
mai modern port turistic din România, oferind condiții ideale
pentru staționarea și întreținerea ambarcațiunilor (până la 18 m
lungime). Portul Mangalia are o capacitate de 146 locuri de
acostare pentru ambarcațiuni, cheuri în lungime de 155 m și a
fost construit în perioada 2006—2008, cu asistență financiară
UE de 4.071.365,77 euro (prin Programul Phare CES 2004/016-
772.04.01.01.01 — Proiecte majore de infrastructură regională)
și o contribuție de 651.418,52 euro de la Consiliul Local și
Municipiul Mangalia. Portul Mangalia este singurul port turistic
de pe coasta Mării Negre, îmbunătățit și extins în conformitate
cu standardele tehnice și de calitate europene, ceea ce permite
includerea în cele mai prestigioase rețele de porturi turistice
europene. Oferă acces direct la cheuri și o legătură directă cu
orașul, un spațiu protejat de vânturi puternice și furtuni și o zonă
extinsă, adecvată sporturilor nautice.
Pe lângă porturile maritime menționate mai sus, în zona de
vărsare a canalului Sulina se află portul Sulina situat la 148 km
nord de Constanța.
Pe lângă serviciile de reparații oferite navelor în porturile
maritime mai sus menționate, există facilități de reparare nave
în zona portului Sulina.
a) Dezvoltarea infrastructurii în porturi pentru combustibili
alternativi utilizați în transporturi
Ministerul Energiei, conform prevederilor Legii nr. 34/2017
privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și
ale Hotărârii Guvernului nr. 87/2018 pentru aprobarea Strategiei
privind Cadrul național de politică pentru dezvoltarea pieței în
ceea ce privește combustibilii alternativi în sectorul
transporturilor și pentru instalarea infrastructurii relevante în
România și înființarea Consiliului interministerial de coordonare
pentru dezvoltarea pieței pentru combustibili alternativi, susține
dezvoltarea infrastructurii de combustibili alternativi în România,
astfel încât toate tipurile de transport, metodele și tehnologiile
relevante să poată fi utilizate nediscriminatoriu în conformitate
cu eficiența, aplicabilitatea și rentabilitatea lor pentru a asigura
un sistem de transport cu un grad ridicat de continuitate și un
impact minim asupra mediului înconjurător și sănătății
populației, atât în aglomerările urbane, cât și de-a lungul
infrastructurii interurbane și rețelelor europene de transport
rutier, naval și aerian.
Cu privire la infrastructura de combustibili alternativi din
porturi, obiectivele cu caracter general (prevăzute în strategia
din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 87/2018) sunt:
— Asigurarea condițiilor necesare pentru construirea a cel
puțin un punct de realimentare cu GNL în portul maritim din
rețeaua TEN-T centrală (Constanța) până la finalul anului 2025
și a cel puțin un punct de realimentare cu GNL în cel puțin unul
din porturile interne din cadrul rețelei centrale TEN-T, până la
finalul anului 2030. Administrațiile portuare vor pune la dispoziția
operatorilor economici terenuri portuare pentru construcția de
terminale GNL, cu respectarea standardelor tehnice de
infrastructură critică, în momentul în care condițiile comerciale
sunt îndeplinite.
— Asigurarea, prin întreținerea și modernizarea sistemelor
existente, acolo unde este cazul, a infrastructurii de alimentare
cu energie electrică de la mal a navelor maritime și de navigație
interioară, în conformitate cu cererea identificată și costurile
implicate, în mod prioritar în porturile maritime sau de navigație
interioară ale rețelei centrale TEN-T până la finalul anului 2023,
și în alte porturi, după caz, până la finalul anului 2025, de către
administrațiile portuare care dețin în proprietate și/sau
administrare aceste porturi.
25
Pentru aplicațiile de transport maritim, hidrogenul poate
deveni în termen scurt o alternativă de combustibil cu emisii
reduse pentru căile navigabile interioare și transportul maritim.
Mai multe porturi din țări UE s-au angajat în analize și studii
privind furnizarea de hidrogen pentru a-și decarboniza
operațiunile, sectorul de transport maritim și industriile din
interiorul țărilor respective. Extinderea tehnologiilor care
utilizează hidrogenul în porturi ar putea avea implicații
importante pentru decarbonizarea economiei. Aceasta ar
permite abordarea în același timp a emisiilor portuare locale,
precum și sprijinirea implementării hidrogenului drept
combustibil alternativ în sectorul maritim, în scopul
decarbonizării acestuia.
La nivelul autorităților române există o colaborare
permanentă cu structurile de specialitate ale Comisiei Europene
și cu asociațiile de profil în vederea schimbului de informații și de
bune practici cu privire la utilizarea hidrogenului drept
combustibil alternativ în sectorul naval și implicit în vederea
creării unei infrastructuri de puncte de realimentare cu hidrogen
în porturi.
Totodată, noul Plan de dezvoltare a sistemului național de
transport al gazelor naturale (SNT), pentru perioada 2020—
2029, elaborat de operatorul sistemului, compania de stat
Transgaz, prevede realizarea unui terminal de import de gaze
naturale lichefiate (GNL) la țărmul Mării Negre —
„Interconectarea SNT la Terminal GNL amplasat la malul Mării
Negre”. Mai precis, este vorba de interconectarea la terminal a
conductelor de tranzit T1 și T2 Isaccea—Negru Vodă.
Proiectul constă în preluarea gazelor naturale de la țărmul
Mării Negre printr-un terminal GNL și presupune realizarea
interconectării sistemului național de transport gaze naturale la
terminalul GNL prin construirea unei conducte de transport gaze
naturale, în lungime de cca 25 km, de la țărmul Mării Negre până
la conductele T1 și T2. Capacitatea și presiunea de proiectare
pentru această conductă se vor stabili în funcție de cantitățile
de gaze naturale disponibile la țărmul Mării Negre, iar termenul
preconizat de finalizare este în anul 2026. Valoarea estimată a
investiției este de 19,6 milioane euro.
b) Transport maritim (infrastructură, transport naval,
construcții navale, șantiere navale)
Conform Legii nr. 235/2017 pentru modificarea și
completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/1999 privind
administrarea porturilor și căilor navigabile, utilizarea
infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public,
precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi
și pe căile navigabile interioare, este important să menționăm
că infrastructura de transport naval este constituită din: apele
naționale navigabile ale României, infrastructura de căi
navigabile interioare și infrastructura portuară indiferent de
forma de proprietate. Infrastructura de căi navigabile este
constituită din: căile navigabile ale României, ecluzele, apărările
și consolidările de maluri și taluzuri, drumurile tehnologice de-a
lungul canalelor navigabile, construcții hidrotehnice, precum și
terenurile, instalațiile și echipamentele aferente acestora.
Infrastructura portuară este constituită din următoarele
elemente: terenurile portuare, construcțiile hidrotehnice
destinate acostării navelor și/sau aferente porturilor, bazinele
portuare din interiorul porturilor, șenalele de acces în porturi,
căile ferate, drumurile tehnologice, instalațiile și echipamentele
aflate în perimetrul portuar și care sunt destinate furnizării de
utilități, acvatoriile.
 26 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Tabel 6. Traficul de mărfuri (tone) din principalele porturi românești în perioada 2014—2019

Rețea
Port 2014 2015 2016 2017 2018 2019
TEN-T

1 Constanța 47.066.000 48.664.000 50.233.000 49.436.000 51.600.000 56.750.000 centrală

2 Midia 6.898.000 6.360.000 7.374.000 7.695.000 8.154.000 8.215.000
3 Galați 6.019.000 7.312.000 7.726.000 7.520.000 7.720.000 7.980.000 centrală
4 Tulcea 1.257.000 1.513.000 1.554.000 1.403.000 1.804.000 1.992.000 globală
5 Brăila 924.000 822.000 842.000 765.000 957.000 1.232.000 globală
6 Călărași — Chiciu 493.000 470.000 544.000 664.000 757.000 1.106.000 globală
7 Giurgiu 379.000 615.000 543.000 603.000 678.000 830.000 centrală
8 Mangalia 284.000 231.000 239.000 90.000 103.000 267.000

Sursa: INS, Transportul portuar de mărfuri și pasageri

Traficul maritim din portul Constanța confirmă o ușoară tendință de scădere, pentru navele cu capacitate redusă
(capacități < 5.000 tdw), precum și pentru navele cu capacități cuprinse între 45.000—90.000 tdw. În ceea ce privește traficul
fluvial, nu există o tendință evidentă în ultimii ani.

Figura 10. Porturi, rade și rute de transport

Sursă date: Direcția Hidrografică Maritimă, 2022

Traficul maritim este concentrat în zona portului maritim Constanța (inclusiv Agigea), dar și în zona porturilor situate pe
sectorul maritim al Dunării (Brăila, Galați și Tulcea). În general, traficul maritim are ruta spre Istanbul și strâmtoarea Bosfor, cu o
densitate mai mare de 1.200 rute/0,4 km2/an.
Șantierele navale (Constanța, Mangalia și Damen Mangalia) pot executa o gamă largă de lucrări de construcții, reparații,
întreținere și dezmembrare nave cu un grad ridicat de diversitate și complexitate: construcții metalice, secțiuni și blocuri pentru
asamblare/dezasamblare nave, construcții navale, tăiere cu plasmă etc. Producția generală de nave și structuri plutitoare pentru
perioada 2015—2017 a arătat o tendință de scădere.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 11. Transportul maritim (porturi, rute de transport, intensitate trafic)
Sursă date: EMODNet Human activities, I.N.C.D.M. „Grigore Antipa”
c) Dragare și descărcare
În cazul porturilor Constanța, Midia și Mangalia, lucrările de
dragare sunt necesare pentru a atinge următoarele obiective:
— eliminarea limitărilor de pescaj în interiorul porturilor;
— îmbunătățirea manevrelor sigure și a condițiilor de
navigație;
— creșterea eficienței operatorilor prin evitarea operațiunilor
de umplere și manipulare dublă;
— consolidarea poziției actuale a porturilor în regiunea Mării
Negre și a sistemului european de transport.
d) Portul Constanța
În prezent este în implementare proiectul „Modernizarea
infrastructurii portuare prin asigurarea creșterii adâncimii
canalelor și bazinelor și a siguranței navigației în portul
Constanța”, finanțat prin Programul operațional UE
Infrastructură mare POIM 2014—2020, axa prioritară 1 —
Îmbunătățirea mobilității prin dezvoltarea rețelei TEN-T și a
transportului de metrou, obiectiv specific 1.3 — Creșterea
utilizării căilor navigabile și a porturilor situate în rețeaua centrală
TEN-T. Ca urmare, adâncimile apei în bazinele portuare și la
danele de operare vor fi conforme cu adâncimile proiectate, iar
astfel se va întări poziția actuală a portului Constanța în
regiunea Mării Negre și în cadrul sistemului european de
transport. Proiectul prevede lucrări de dragare în 17 zone
portuare pentru a aduce la nivelul proiectat bazinele și șenalul
de acces din portul Constanța.
e) Portul Midia
Adâncimea apei la dane este principalul factor restrictiv
pentru operarea în portul Midia. Această situație a apărut din
cauza întârzierii investițiilor pentru lucrările de dragare și a dus
la o scădere semnificativă a eficienței operațiunilor determinate
de dificultățile de primire/intrare a navelor mai mari.
27
f) Portul Mangalia
Adâncimea apei și accesul în acvatoriul portului sunt
principalele constrângeri în portul Mangalia. Această situație a
fost generată de gestionarea necorespunzătoare a adâncimilor
și nerespectarea campaniilor de dragare anterioare și de faptul
că nu a fost executat planul de investiții pentru dragare, în
special la intrarea în port. Principala consecință este capacitatea
operațională limitată a șantierului naval Damen Mangalia, care
împiedică intrarea navelor mai mari.
4.2.2. Pescuitul
a) Activitatea de pescuit
În România, pescuitul se practică de-a lungul litoralului, fiind
susținut de existența a patru porturi principale de pescuit (Sulina,
Capul Midia, Constanța și Mangalia) și de alte 31 puncte de
debarcare, situate între Sulina — Vama Veche. În prezent este
în curs de derulare Proiectul „Facilitați pescărești pentru portul
Midia”, având ca beneficiar Agenția Națională pentru Pescuit și
Acvacultură (ANPA).
În România, pescuitul tradițional marin se practică de-a
lungul litoralului românesc, în zonele marine până la izobata de
90 m iarna. Pescuitul, în general, se desfășoară în apele marine
interioare și teritoriale (până la 12 Mm):
— pescuit staționar la unelte tip talian, setci fixe și cuști (până
la 20 m);
— pescuit fără unelte (cu scafandri) la rapane/midii (până la
15 m);
— pescuit cu unelte tractate tip traul, beam-traul, drăgi (până
la 60 m);
— pescuit recreativ, cu unelte tradiționale și în ZEE a
României;
— pescuit specializat la calcan cu setci fixe și la rechin cu
paragate (până la 90 m).
 28 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Flota românească de pescuit funcționează în zona de
competență a Organizațiilor Regionale de Management al
Pescuitului — G.F.C.M, Zona 37 — Marea Mediterană și Marea
Neagră, Subzona 37.4, Divizia 37.4.2, GSA 29.
În prezent, navele de pescuit cu unelte tractate utilizate în
apele românești se caracterizează astfel: sunt în mare parte
dotate cu vinciuri hidraulice pentru ridicarea beam traw-ului la
rapană a dragii hidraulice la vongole și a traului pelagic la pește.
O parte din nave au în dotare instalație frigorifică, 3 nave au
instalații complexe hidraulice de pescuit vongole și instalații de
centru de expediere și purificare moluște. Principalele probleme
care afectează pescuitul sunt legate de lipsa infrastructurii
portuare care să asigure operațiunile de acostare, debarcare,
staționare și de prima vânzare pe întreaga linie costieră, precum
și numărul redus de fabrici de procesare. De asemenea,
nearmonizarea legislației naționale reprezintă un obstacol în
menținerea și dezvoltarea sectorului pescăresc. În apele marine
românești, activitatea de pescuit se desfășoară în principal în
intervalul aprilie-septembrie, când cele mai importante specii
comerciale de pești ajung în zona costieră pentru reproducere
și hrănire. Situația capturilor de pește aferente porturilor în tone
debarcate în perioada 2012—2021 este prezentată în Tabelul
nr. 7.

Tabel 7. Capturile de pește (toate speciile) aferente porturilor, în perioada 2010—2020

Capturile aferente porturilor și punctelor de debarcare
Portul/ (tone) Total
Punctul de debarcare 2012—2021
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021

Port Sulina 159,9 128,9 215,2 738,9 47,2 24,2 26,2 20,2 25,8 15,4 1401,9
Port Midia 20,0 188,8 507,0 1551,3 2914,7 3351,9 2882,4 2704,0 2392,8 2038,5 18551,4
Port Tomis 0,0 155,4 132,9 675,5 1092,7 1725,6 1203,4 952,0 539,1 296,2 6772,8
Port Constanța 0,0 123,2 177,8 417,8 701,7 710,8 597,9 436,0 145,8 66,8 3377,9
Port Mangalia 61,0 263,7 169,8 260,7 8,7 4,8 731,0 766,0 549,1 189,7 3004,6
PD Sfântu Gheorghe 0,6 0,0 0,0 0,0 12,8 29,9 0,0 146,2 148,5 110,0 448,0
PD Edighiol 6,0 161,0 214,7 635,9 1301,1 1458,4 1242,3 1161,0 155,0 80,5 6415,7
PD Mamaia 206,6 3,5 35,9 26,6 59,0 1316,3 216,2 335,6 31,6 37,3 2268,6
PD Agigea 3,8 3,3 10,9 20,0 18,3 20,6 56,7 50,5 300,0 129,7 613,9
PD Eforie Sud 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 17,0 20,2 83,5 48,2 99,7 268,6
PD Costinești 319,6 491,1 475,9 463,5 317,8 872,6 749,1 475,0 104,3 10,6 4279,4
PD Olimp 14,1 77,7 247,6 37,4 356,0 10,8 10,7 11,4 15,4 46,7 827,7
PD 2 Mai 7,7 12,1 8,9 13,6 6,1 9,4 7,9 6,6 7,5 4,5 84,4
PD Vama Veche 6,6 8,5 2,0 0,2 0,7 0,8 0,4 1,9 0,0 1,5 22,6
Total (to) 805,9 1617,0 2198,8 4841,3 6836,9 9553,2 7744,4 7149,9 4462,9 3127,1 48337,4

Sursa: Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură (ANPA)

Zonele de pescuit și zonele interzise pentru pescuit au fost
stabilite pe baza sectoarelor industriale și a altor zone de
restricție. Acestea pot fi delimitate pe baza înregistrărilor de
capturi anuale care depind de condițiile de mediu care
influențează migrațiile și aglomerările pescărești.
În ultimul deceniu, interesul pentru exploatarea moluștelor
marine din Marea Neagră a crescut semnificativ. În prezent, în
România, moluștele nu sunt considerate un aliment tradițional,
dar în ultimii treizeci de ani s-a înregistrat creșterea preferinței
populației pentru consumul de midii, stridii și a gasteropodului
Rapana:
— gasteropodul Rapana (Rapana venosa) a devenit baza
pescuitului marin în România, în prezent;
— midiile (Mytilus galloprovincialis) sunt pescuite numai cu
ajutorul scafandrilor și cu hidrodraga;
— pescuitul moluștelor bivalve (midii, vongole) a fost
reglementat în anul 2018 prin introducerea dragii hidraulice în
prevederile Ordinului MADR nr. 1.369/2018 în apele marine și
interioare, iar captura totală admisibilă a fost stabilită pentru
vongole (Chamelea gallina) la 1000 de tone prin Ordin
TAC/2019, iar la midii la 500 de tone prin Ordin TAC/2021.
b) Flote, unelte de pescuit și efortul de pescuit
Activitatea navelor de pescuit a scăzut treptat până la punctul
în care la data de 31.12.2021 flota de pescuit era formată din
163 de nave/ambarcațiuni cu o capacitate totală de 1575,26 GT
și 6198,29 KW.
Pe litoralul românesc, în anul 2021, 365 de pescari au
activat, folosind diferite tipuri de unelte. Nivelul capturilor diferă
de la un an la altul, în funcție de evoluția condițiilor
hidroclimatice, de starea stocurilor de pești și de efortul de
pescuit (numărul de plase, numărul de zile de pescuit eficiente).
De regulă, capturile sunt dominate de specii pelagice, cu
dimensiuni mici și cicluri de viață scurte.
La nivelul anului 2021 au fost debarcate un număr de 23 de
specii diferite. Capturile semnificative au inclus: rapană 87,8%;
midii 4%; calcan 2,3%; șprot 1,5%; hamsie 1,2%.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
4.2.3. Turismul maritim și de litoral
Turismul este una dintre cele mai importante și
reprezentative activități economice din zona costieră. Sectorul
turistic stimulează creșterea economică generând venituri, locuri
de muncă și investiții. Totodată, acesta contribuie la susținerea
patrimoniului cultural și natural, oferind venituri pentru a finanța
facilități și infrastructură care sunt apreciate de vizitatori și
rezidenți și promovează identitatea și apartenența noastră
europeană, distinctă prin diversitatea sa.
Conform Planului Național de Amenajare a Teritoriului —
Secțiunea VIII-a Zone cu resurse turistice, în zona costieră au
fost identificate 10 unități administrativ-teritoriale cu concentrare
foarte mare de resurse turistice (localitățile Constanța, Mangalia,
Eforie, Limanu, Agigea, Techirghiol și Istria, din județul
Constanța și localitățile Sulina, Murighiol și Sfântu Gheorghe,
din județul Tulcea) și 8 unități administrativ-teritoriale cu
concentrare mare de resurse turistice (localitățile Năvodari,
Costinești, 23 August, Tuzla, Corbu, Mihai Viteazu, în județul
Constanța și localitățile Jurilovca și C.A. Rosetti în județul
Tulcea).
Între limitele geografice ale Golfului Musura și Vama Veche,
de la nord la sud, litoralul românesc prezintă două părți distincte
de-a lungul liniei de țărm: partea de nord, inclusă în cadrul
Rezervației Biosferei Delta Dunării, de la Golful Musura la Portul
Midia, și partea de sud, antropizată, în care s-au dezvoltat o
serie de 12 stațiuni turistice, de la Capul Midia la Vama Veche.
Din punctul de vedere al planificării spațiale maritime, trebuie
menționat că turismul marin nu este încă foarte dezvoltat în
România, dar impactul turismului costier asupra mării și al altor
activități maritime este semnificativ.
Zona costieră cuprinde circa 30% din capacitatea totală de
cazare din România, deși, prin natura sa specifică, activitatea
turistică litorală se caracterizează printr-o sezonalitate
semnificativă (iunie-septembrie). Pe lângă oferta de cazare din
rețeaua standard (hoteluri, moteluri, pensiuni turistice, camping,
etc.), pe litoral s-a dezvoltat sistemul privat de cazare la localnici.
Numărul locurilor de cazare pe litoralul românesc este de
aproximativ 150.00014.
Pe litoralul românesc sunt atestate 12 stațiuni turistice de
interes național — Mamaia, Mamaia Nord, Eforie Nord, Eforie
Sud, Techirghiol, Costinești, Neptun-Olimp, Jupiter, Cap Aurora,
Venus, Saturn și Mangalia.
Numărul turiștilor de pe litoral a crescut constant în ultimii
20 de ani. Dacă în anul 2000 în județul Constanța erau
înregistrați oficial 757.789 turiști în cadrul structurilor de cazare,
numărul acestora a crescut la aproape 1,4 milioane în anul
2019. În anul 2020, pe fondul pandemiei COVID-19, numărul
turiștilor s-a redus cu 27,2%, o scădere mult mai mică decât la
nivel național (– 52,2%).15 Se remarcă o concentrare teritorială
pronunțată a cererii turistice din județul Constanța, respectiv
aproximativ 98% din numărul de turiști aleg localitățile de pe
coasta Mării Negre16.
14 Baza de date a Ministerului Antreprenoriatului și Turismului (http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/).
15 INS, baza de date Tempo (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).
16 INCDT (2019), Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța, 2019—2028. Faza 1 — Analiza diagnostic privind
dezvoltarea turismului în județul Constanța.
17 INCDT (2019), Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța, 2019—2028. Faza 1 — Analiza diagnostic privind
dezvoltarea turismului în județul Constanța.
18 INS, baza de date Tempo (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).
29
În privința zonei litorale, aproximativ 90% din numărul total de
turiști sunt înregistrați în perioada de sezon (mai—septembrie),
iar 2/3 din numărul de turiști în perioada de vârf de sezon (lunile
iulie—august). Această concentrare în timp și spațiu generează
o serie de efecte negative. O aglomerare excesivă în perioada
de vârf de sezon și, în special în weekendurile din vârf de sezon
creează o serie de probleme, pe de-o parte legate de gradul de
satisfacție a turiștilor, iar pe de altă parte legate de protejarea
factorilor de mediu, în perioada de vârf de sezon adesea
depășindu-se capacitatea de suport a plajei, infrastructura de
acces și de primire turistică.
Dacă în perioada comunistă litoralul românesc era o
destinație turistică de top la nivel european, capabilă să atragă
atât un număr mare de turiști români, dar totodată și un număr
important de turiști străini, în anii de tranziție, pe fondul unor
privatizări nereușite și al unor investiții la nivel minim, stațiunile
turistice din zona de litoral au pierdut din atractivitatea de altă
dată, odată cu numărul mare de hoteluri rămase închise în
timpul sezonului, cu străzile deteriorate, trotuare distruse,
spațiile verzi neîngrijite, iluminatul public deficitar, locurile de
parcare insuficiente, plajele neîngrijite, amenajarea precară a
falezelor și a locurilor de promenadă etc.
Pe de altă parte, acolo unde s-au făcut investiții masive în
noi structuri de cazare (ex. Mamaia Nord—Năvodari),
dezvoltarea acestora s-a făcut haotic, fără a acorda importanță
spațiilor verzi, spațiilor pietonale și a dotărilor complementare
locuirii, având un impact negativ semnificativ, favorizând
aglomerarea stațiunii și împiedicând construirea unui produs
turistic calitativ, ofertant, diversificat și competitiv.17
Rezervația Biosferei Delta Dunării are unul dintre cele mai
atractive peisaje din Europa, însă promovarea acesteia nu este
suficient realizată, iar infrastructura de transport este slab
dezvoltată. Deși durata sezonului turistic s-a extins din aprilie
până în octombrie, vârful demografic este atins în august—
septembrie, când trece perioada de apariție și înmulțire a
țânțarilor. Acest lucru demonstrează că veniturile din activitățile
turistice au un vârf sezonier în perioada de vară.
Cu toate acestea, s-au înregistrat creșteri spectaculoase și în
privința turiștilor cazați în Delta Dunării. Dacă în anul 2000
numărul acestora se ridica la mai puțin de 35.000, indicatorul a
crescut în anul 2019 la peste 165.000 turiști. Și în acest caz
reducerea din ultimul an, pe fondul pandemiei, a fost mult mai
mică decât la nivel național (– 28,9%).18
Ecoturismul este dezvoltat în zona Rezervației Biosferei
Delta Dunării. Potențial mare au și celelalte arii naturale
protejate din zona costieră. Această formă de turism este
favorizată și de existența celorlalte arii naturale protejate din
zona litorală, dar și din Dobrogea. Cadrul natural deosebit de
generos oferă oportunități pentru amenajarea unor trasee
tematice de vizitare, pentru realizarea unor observatoare de
păsări, pentru dezvoltarea unor trasee de drumeție sau de
cicloturism etc.
 30 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

În portul Constanța, care este cel mai mare port la Marea
Neagră și al patrulea din Europa, au fost dezvoltate activități
turistice de croazieră pe mare. În scopul dezvoltării acestei
activități, în anul 2005 a fost inaugurat în portul Constanța un
nou terminal de croazieră pentru pasageri.
Turismul balnear este favorizat de prezența factorilor naturali
terapeutici. Este practicat în stațiunea Techirghiol, situată pe
malul lacului cu același nume, dar și în alte stațiuni unde au fost
înființate baze de tratament balnear (Eforie Nord, Eforie Sud,
Neptun, Saturn, Mangalia). Cu toate acestea, cererea pentru
această formă de turism este în scădere, în special pentru că
facilitățile actuale nu sunt adaptate cererii turistice internaționale.
Modernizarea facilităților de tratament balnear și wellness, dar
și dezvoltarea unora noi, care să poată fi folosite tot timpul
anului, va contribui atât la prelungirea sejurului mediu al turiștilor,
dar și la prelungirea sezonului turistic.
Piața turismului de aventură a cunoscut o evoluție pozitivă și
este în continuă creștere. Oferta turistică a stațiunilor de pe
litoralul românesc este extrem de variată în ceea ce privește
sporturile marine. Stațiunile de pe litoral, cu baze de cazare:
Mamaia Nord, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol,
Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn,
Mangalia au diferite posibilități recreative, cu hoteluri moderne
și facilități pentru practicarea sporturilor de aventură.
Pe litoralul românesc pot fi practicate sporturi sezoniere,
precum cicloturismul, călărie (Herghelia și Hipodromul Mangalia)
zbor cu parapanta (în Mamaia, Eforie Sud, Capul Tuzla și Vama
Veche), salt cu parașuta (în Tuzla), pescuit de agrement
(Complexul lagunar Razelm-Sinoe, Lacurile Tașaul, Siutghiol,
Lacurile Corbu, Agigea, Tatlageac, Hagieni, Limanu, Mangalia),
iar în zona marină excursii și plimbări cu catamaranul sau cu
iahtul, surfing, schi nautic, windsurfing, scufundări etc.
Practicarea turismului de aventură pe coasta de vest a Mării
Negre oferă diverse oportunități.
Turismul rural sau agroturismul este răspândit pe întreg
teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, inclusiv în
complexul Razelm—Sinoe, și este o sursă importantă de venit
pentru comunitățile locale. Un număr mare de locuitori își
folosesc propriile case pentru a găzdui turiști. În partea de sud
a zonei costiere a României, turismul rural se practică în 2 Mai
și Vama Veche.
De la nord la sud, potrivit cercetărilor desfășurate în cadrul
Master Planului „Protecția și reabilitarea zonei de coastă” (2012),
activitățile turistice acoperă o gamă largă, exprimată prin diferite
tipuri de turism, după cum este exemplificat mai jos:

Localizare Valoare turistică și activități

Sulina și C.A. Rosetti Oraș cu port turistic și patrimoniul fabulos, inclusiv în ceea ce privește comunele adiacente
Sfântu Gheorghe, Murighiol, Jurilovca Localități cu creșterea cererii de turism, pentru specificitatea și potențialul local,
complexitatea mai mare a serviciilor turistice (în continuă dezvoltare) în domeniile explorării
ariilor naturale protejate, pescuitului sportiv, observării păsărilor etc.
Sulina, Sfântu Gheorghe Turism de agrement și recreere
Rezervația Biosferei Delta Dunării, Ecoturism, Turism practicat în scopuri științifice
Rezervația Peștera Movile (Mangalia)
Sfântu Gheorghe, Murighiol, Jurilovca, Turism rural
2 Mai, Vama Veche, Corbu
Corbu, Vadu, Cap Midia Turism bazat pe resurse naturale
Techirghiol, Eforie Nord, Mangalia, SPA, turism balnear
Murighiol
Toate stațiunile situate pe coasta Turism curativ heliomarin, Turism de afaceri, Turism bazat pe evenimente, Turism de masă
Mării Negre
Toate stațiunile din partea sudică a Turism de agrement, Turism sportiv — vânătoare sportivă, pescuit sportiv, sporturi nautice
zonei costiere
Podișul Dobrogei Turism viticol

4.2.4. Zonele militare și de restricții
În zona costieră există anumite zone/raioane destinate
exercițiilor militare, iar în zona marină întreaga suprafață a mării
teritoriale este utilizată pentru practici militare, cu reguli specifice
referitoare la activitățile maritime și de navigație, exploatarea
resurselor etc.
În principiu, nu este împiedicată coexistența activităților
militare de cele ale altor activități maritime, precum transporturile
maritime, turismul sau pescuitul. De regulă, se utilizează
restricționări sau închideri temporare de raioane maritime pe
durata desfășurării exercițiilor.
Cele mai importante raioane pentru exerciții militare se află
zona Sf. Gheorghe, Histria, Midia—Vadu, Constanța și
Mangalia, pe lângă infrastructurile militare din Tulcea, Sulina și
Mangalia.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 12. Raioane pentru exerciții militare
Pe timpul executării exercițiilor militare, zonele destinate
acestora sunt considerate raioane periculoase pentru navigație.
În acest sens se iau următoarele măsuri:
• interzicerea/restricționarea navigației la suprafață și în
imersiune;
• interzicerea/restricționarea instalării de mijloace de
semnalizare maritimă, cabluri submarine, conducte, insule
artificiale și ferme marine;
• interzicerea/restricționarea activităților privind pescuitul,
dragajul, descărcarea materialului dragat sau a altor activități
civile care ar periclita desfășurarea exercițiilor militare în
raioanele notificate.
4.2.5. Infrastructura inginerească
a) Protecția zonei de coastă/apărare împotriva inundațiilor
În România, eforturile pentru protejarea zonelor costiere
împotriva eroziunii și a riscului de inundație au reînceput recent,
după ce în anul 1991 acestea au fost sistate în diferite faze de
execuție. Abordarea românească privind protecția costieră
constă în proiectarea și implementarea măsurilor care provin
dintr-o serie de soluții de reabilitare structurală „soft” și „hard”,
metode introduse de ingineria costieră, care oferă soluții în
Managementul Integrat al Zonei Costiere.
Pentru a controla eroziunea costieră și pentru a crește
valoarea zonei costiere și prin crearea de noi plaje turistice, au
fost elaborate în perioada 2005—2013 documentații științifice și
tehnice pentru elaborarea unui Master Plan al zonei costiere
românești a Mării Negre pe baza a două proiecte:
— „Studiu privind protecția și reabilitarea țărmului sudic al
Mării Negre al României” (2005—2007, JICA)
— „Asistență tehnică pentru pregătirea proiectelor în cadrul
Axei Prioritare 5. Implementarea unei infrastructuri adecvate de
prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai vulnerabile.
Domeniul major de intervenție 2 — Reducerea eroziunii
costiere” (2010—2013, beneficiar ABADL).
În cadrul acestor proiecte a fost elaborat un plan de protejare
a zonei costiere, constând în măsuri de protecție pe termen
scurt, mediu și lung, pentru următorii 30 de ani. Aceste lucrări
includ măsuri de reducere a energiei valurilor incidente
31
Sursă date: Direcția Hidrografică Maritimă, 2022
(înălțime) la mal, construirea unor diguri pentru stabilizarea
nisipului și măsuri de reținere a nisipului pe plajă (prin
construirea de diguri noi și repararea digurilor existente de tip
„sparge val”, precum și construirea de epiuri).
În perioada 2013—2015, prin faza 1 a Master Planului
„Protecția și reabilitarea zonei de coastă” au fost implementate
măsurile de protecție a plajei împotriva riscului de eroziune
accelerată pentru 5 zone din partea centrală a litoralului
românesc (Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud
și Eforie Nord), acoperind o lungime a țărmului de aproximativ
7,3 km.
Lucrările de protecție costieră sunt planificate pentru a fi
implementate atât în zona de nord (între Stăvilar Periboina și
Stăvilar Edighiol), cât și în litoralul sudic (Mamaia,
Constanța/Tomis, Agigea, Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter—
Neptun, Venus, Saturn, Balta Mangalia—Venus—Aurora,
Mangalia—Saturn și 2 Mai). Principalele măsuri urmăresc
prevenirea eroziunii litorale și limitarea efectelor negative ale
acesteia asupra litoralului românesc, prin desfășurarea
activităților de reabilitare și protecție, inclusiv extinderea
artificială a plajelor, construirea de structuri costiere conectate
sau paralele cu țărmul, recife artificiale, apărările de mal/diguri
pentru a stabiliza malurile/falezele, zidurile de sprijin etc.
Măsurile propuse se vor implementa cu respectarea legislației în
vigoare privind protecția mediului, biodiversității, ariilor naturale
protejate și a legislației privind prevenirea schimbărilor climatice.
De asemenea, o serie de măsuri au fost avute în vedere,
necesitând: utilizarea tehnicilor de monitorizare prin satelit
pentru identificarea zonelor afectate de eroziune, utilizarea
tehnologiei de observare din satelit (utilizarea de imagini
satelitare) pentru evidențierea fenomenului de eroziune și
evaluarea impactului măsurilor selectate pentru limitarea
fenomenului eroziunii costiere.
La nivel local, structurile de protecție din zona plajelor
turistice au modificat atât procesele hidrodinamice, cât și
configurația plajelor emerse și a celor submerse. Totuși, deși
construcțiile costiere au avut efectul scontat în stabilizarea
țărmului, acestea afectează negativ zonele adiacente acestora.
32 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 13. Structuri de protecție costieră existente

Sursa: I.N.C.D.M. „Grigore Antipa”

Principalele aspecte problematice în legătură cu managementul zonei costiere vizează:

• cadrul legislativ incoerent privind delimitarea zonei costiere;
• conflictele dintre autoritățile locale și administratorul zonei costiere cu privire la regimul juridic al plajelor și falezelor;
• nerespectarea planurilor urbanistice de către agenții economici;
• evaluarea impactului asupra siturilor Natura 2000, în special asupra habitatelor de interes comunitar din zona costieră.

Figura 14. Procese morfodinamice pe litoralul românesc: acumulare, eroziune, echilibru

 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
b) Cabluri submarine și conducte
Inventarul infrastructurii submarine din vestul Mării Negre
include cabluri și conducte submarine, precum și cabluri pentru
transportul energiei electrice și cabluri pentru comunicații.
Rețeaua națională de conducte conectează portul cu
principalele rafinării din țară, asigurând un transport rapid și
sigur. Cablurile submarine din apele românești sunt:
• Diamond Link Global, reprezentând un sistem de cabluri
submarine cu puncte de ancorare în Poti (Georgia) și Constanța
(România), ca parte a unui sistem care va conecta direct Tbilisi
(Georgia) și București (România). Acest sistem crește
semnificativ capacitatea și conectivitatea din regiune. În plus
față de construcția și disponibilitatea sa rapidă, cablul Diamond
Figura 15. KAFOS: Mangalia (Romania)—Varna (Bulgaria)—Rumeli—Igneada (Turkey) — 504 km
Sistemul național român de transport de petrol pe malul Mării
Negre cuprinde două terminale (primul deținut de Oil Terminal —
S.A. Constanța, în portul Constanța și al doilea administrat de
KMG International — Midia Marine Terminal în Năvodari).
Conductele existente în sectorul romanesc al Mării Negre
sunt:
— conducte din amonte pentru transport țiței și
gaze/condensat, de la Platforma centrala de producție din cadrul
Complexului offshore OMV la Terminalul Midia OMV (onshore);
33
Link Global din regiunea Mării Negre oferă o capacitate de
proiectare semnificativ mai mare, costuri unitare mai mici,
latență mai mică prin conectivitate directă și capacitatea de a
utiliza unități de ramificare suplimentare în viitor. Principalele
caracteristici ale Diamond Link Global sunt: lungimea —
1.083 km; latență 5,415 ms; RFS — Q2-2019; EOL — 2044).
• KAFOS (Black Sea Fibre Optic System) este un sistem de
cabluri de telecomunicații din Marea Neagră care leagă
România, Bulgaria și Turcia. Ancorările sale sunt: Mangalia
(RO), Varna (BG) și Istanbul (TR). Principalele caracteristici:
lungime totală — 504 km; capacitate de transmisie —
622 Mbit/s, latență — 2,265 ms).
— conducte din amonte pentru transportul gazelor naturale
de la instalațiile Proiectului de Dezvoltare Gaze Naturale Midia
(proiectul MGD) — operator Black Sea Oil & Gas — S.A. la
stația de tratarea gazelor de pe uscat din zona Vadu, Comuna
Corbu, județul Constanța;
— conducta de transport țiței de la Terminalul tip Single Point
Mooring Buoy (sistem singular de legare la baliză), localizat în
largul Marii Negre, la 8,6 km Est de portul Midia, la Midia Marine
Terminal aparținând KMG International (onshore).
 34 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 16. Cabluri, conducte de gaz și petrol în sectorul românesc al Mării Negre
4.2.6. Depozite de muniție îngropate
Un element ce ar putea impune restricții temporare este
reprezentat de prezența unor baraje istorice de mine marine,
lansate la litoralul românesc al Mării Negre în cel de-al Doilea
Război Mondial.
În 2011, specialiștii Centrului de analiză și evaluare date
pentru lupta antimină din Direcția Hidrografică Maritimă au
executat cercetare arhivistică la Serviciul Istoric al Armatei
pentru descoperirea și identificarea documentelor referitoare la
activitățile de minare, din cel de-al Doilea Război Mondial, și de
dragaj, din perioada 1944—1978.
Pe baza ordinelor de minare și a rapoartelor de după minare
au fost întocmite hărțile cu barajele de mine lansate în cel de-al
Doilea Război Mondial la litoralul românesc, planul barajelor de
mine lansate de forțele Marinei Regale și Forțele Germane în
afara apelor litoralului românesc în perioada 1941—1944,
precum și harta cu obstacolele submarine și cea cu agățătorile
de la litoralul românesc.
În perioada celei de-a doua conflagrații mondiale, în apele
litoralului românesc au fost instalate peste 20 de baraje formate
din mine marine de contact și de influență (UMA, UMB, Vickers
etc.), mine de protecție a barajelor și geamanduri explozive și de
rupere.
După terminarea războiului, s-au întreprins ample acțiuni de
dragaj pentru curățarea zonelor minate și redarea libertății de
navigație. Primele operațiuni au fost realizate de forțele
sovietice, între anii 1946—1948. Ca urmare, au fost dragate
barajele și neutralizate multe mine. Zona Sabla—Mangalia,
unde au fost lansate linii scurte de mine ancorate de
submarinele sovietice în anul 1941 nu a fost dragată sistematic,
deoarece durata de viață a minelor fusese depășită.
Sursa: Direcția Hidrografică Maritimă, 2022
Procentul redus de mine găsite în baraje se datorează
faptului că acestea au fost smulse și deplasate de valuri ori
înecate din cauza depășirii termenului de viață. Ca urmare, până
în 1960, aproximativ 20 de mine pe an au fost scoase la mal
datorită curenților marini și a valurilor, fiind distruse de echipe
specializate. În perioada 1948—1978, marinarii militari români
au executat constant activități de dragaj în zonele minate. Deși
forțele de dragaj românești au depus eforturi mari pentru a
curăța litoralul, au existat raioane cu pericol de mine în zona
Mangalia, la sud și la nord de Constanța, la sud de gura Brațului
Sf. Gheorghe și la gura Brațului Sulina (conform avizelor de
navigatori).
Libertatea de navigație pe toate căile de comunicații ale
litoralului românesc a fost redată abia în anul 1979. În prezent,
Secția de analiză și evaluare date pentru lupta contra minelor a
executat cercetare hidrografică, oceanografică și de luptă contra
minelor pe toate barajele istorice de mine. Colectarea datelor
se execută respectând standardele NATO și IHO pentru
cercetări de acest tip.
Între 2015 și 2018, hidrografii militari au parcurs primele două
etape în zona barajelor istorice de mine, urmând ca ultimele
două să fie executate de Centrul 39 Scafandri, prin scafandrii
EOD. Această cooperare cu scafandrii EOD a început încă din
anul 2015, cu misiuni în comun, cu contacte descoperite,
clasificate, identificate ca mine marine și apoi neutralizate. În
momentul în care un obiect submers este identificat ca mină
marină, raionul este interzis pentru navigație, prin emiterea unui
aviz de navigatori de la Direcția Hidrografică Maritimă, iar
scafandrii EOD încep operațiunile de neutralizare.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
4.2.7. Patrimoniu cultural subacvatic
România este Stat Parte la Convenția UNESCO 2001 privind
protejarea patrimoniului cultural subacvatic. Convenția a fost
acceptată de România prin Legea nr. 99/2007 și, potrivit
prevederilor art. 11 alin. 2 din Constituția României, republicată,
este parte din dreptul intern. Convenția — inclusiv Normele care
fac parte din aceasta — se aplică în apele teritoriale ale
României, așa cum sunt acestea definite de tratatele și
convențiile internaționale, și în toate apele sale interioare.
Protejarea patrimoniului cultural subacvatic a fost introdus
de Comisia Oceanografică Interguvernamentală sub egida
UNESCO printre obiectivele Decadei Internaționale a Științelor
Oceanelor pentru Dezvoltare Durabilă în atingerea ODD 14
„Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a
resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”.
Referitor la zonele în care există o posibilitate crescută
pentru identificarea unor bunuri de patrimoniu cultural
subacvatic, dar care sunt mult prea puțin cercetate până în
prezent, au fost identificate următoarele elemente:
— nivelul mării era cu cca 100—150 m mai jos decât în
prezent acum cca 6000 ani, ipoteză din care rezultă că în
această vastă arie aflată acum sub apă există vestigii construite
încă nedescoperite;
— nivelul mării era cu cca 4—6 m mai jos decât în prezent
acum cca 1600—2000 ani — rezultând în vestigiile construite
submerse cunoscute ale orașelor antice Callatis, Tomis, Histria,
Orgame/Argamum — cartarea acestor vestigii ar trebui
continuată;
— traficul naval comercial și militar antic — documentat
epigrafic și iconografic în această parte a țării — a generat
complexe arheologice închise de tip epavă (unele dintre acestea
fiind confirmate prin cercetări arheologice sau evidențieri de altă
natură);
— procesul geologic de formare al Deltei Dunării conduce la
ipoteza că există vestigii construite încă nedescoperite
„acoperite de ape, periodic sau în permanență, de cel puțin
100 ani” (conform prevederilor Convenției UNESCO 2001) în
vasta arie aferentă Deltei și complexelor lagunare adiacente,
respectiv în zonele în care aceasta interacționează cu marea.
Figura 17. Epave situate în sectorul românesc al Mării Negre
35
În acest moment există doar o evaluare informală — bază
de date în pregătire/în curs de alcătuire, la nivelul Institutului
Național al Patrimoniului. Numărul „țintelor” (epave sau structuri
istorice), confirmate prin cercetări științifice sau prin evidențieri
de altă natură (cele mai multe dintre acestea fără perimetru
precis delimitat), este de cca 120. O cercetare sistematică de
tip survey (diagnostic) a întregului sit nu a avut loc până în
prezent.
În afară de epave, patrimoniul cultural subacvatic din apele
costiere ale României include și resturi arheologice antice. Sunt
situri de acumulare, unde obiecte din diferite epoci istorice se
suprapun cu obiecte din epocile anterioare. Aceste situri, numite
și structuri scufundate, au o mare diversitate (diguri, facilități
portuare, orașe din toate perioadele istorice etc.) și acoperă
suprafețe cuprinse între câteva sute de metri pătrați sau zeci de
hectare.
În ceea ce privește cunoașterea patrimoniului cultural
subacvatic există o serie de aspecte problematice:
— în zona transfrontalieră a României și a Bulgariei,
patrimoniul cultural subacvatic rămâne încă insuficient explorat
și nu există o hartă a punctelor, tipurilor și perioadelor de
descoperiri arheologice subacvatice; planificarea spațială
maritimă trebuie să își propună rezolvarea acestei situații fără de
care dezvoltarea unor activități maritime nu este posibilă;
— lipsa zonelor reglementate pentru expunerea și
monitorizarea siturilor și a informațiilor privind perimetrul exact
pentru inspecțiile subacvatice, controlul explorărilor zonelor, atât
în ceea ce privește traficul maritim, cât și în ceea ce privește
protecția artefactelor arheologice subacvatice;
— lipsa informațiilor privind vizitarea siturilor din zonele
identificate, a căror exploatare poate crește interesul turistic și,
respectiv, presiunea asupra mediului;
— cunoașterea insuficientă a legislației naționale și a
Convenției UNESCO în domeniu;
— utilizarea necorespunzătoare a patrimoniului subacvatic
al Mării Negre;
— lipsa de sprijin și un grad scăzut de conștientizare a
autorităților locale pentru patrimoniul subacvatic.
Sursă date: Direcția hidrografică maritimă
 36 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Platforma continentală a Mării Negre este înscrisă în Lista
monumentelor istorice din România sub codurile CT-I-s-A-02561
și TL-I-s-A-05721, precum și în Repertoriul arheologic național,
făcând obiectul protecției instituite prin Legea nr. 422/2001
privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului
nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și
declararea unor situri arheologice ca zone de interes național,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și
prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
național mobil, republicată, cu modificările și completările
ulterioare. În acest sens, platforma continentală a Mării Negre
are o dublă clasificare de monument istoric clasa A, precum și
de sit arheologic. Astfel, orice investiții sau intervenții care pot
afecta patrimoniul cultural se supun prevederilor legale în
vigoare.
În cadrului procesului de consultare cu membrii Comitetului
de amenajare a spațiului maritim a fost subliniată nevoia
identificării precise, delimitarea perimetrelor, reglementarea
modului și a condițiilor de intervenție în zonele în care se
regăsesc vestigii arheologice subacvatice — situri și epave — în
scopul protejării lor și departajarea acestora de zonele care pot
fi redate exploatării economice, în special în zonele vizate de
proiecte de investiții de infrastructură de interes strategic.
În acest sens, este oportună înființarea unui Program
național de cercetare arheologică subacvatică, finanțat din
fonduri europene nerambursabile, dedicat identificării precise și
delimitării perimetrelor cu vestigii arheologice subacvatice.
Potrivit Programului de Guvernare, unul dintre obiectivele pe
termen mediu (2023—2024) ale Ministerului Culturii este:
„dezvoltarea unui sistem integrat de monitorizare și protejare a
patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv prin implementarea de
programe de cercetare arheologică și conservare”.
Având în vedere prevederile Convenției UNESCO 2001, este
necesară coordonarea diverselor sectoare (operatori economici
cu activități în aria de aplicabilitate a Convenției, transportatori
maritimi), astfel încât să fie asigurată îndeplinirea obiectivului
privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic.
4.2.8. Extracția de resurse minerale
Planificarea spațiului maritim poate contribui la stimularea
proiectelor de exploatare a gazelor naturale offshore din Marea
Neagră. Aceasta va contribui, pe lângă asigurarea securității
energetice, la creșterea veniturilor la buget, la dezvoltarea altor
activități de furnizare de bunuri și servicii pe orizontală, precum
și la creșterea calității vieții consumatorilor de gaze naturale.
Proiectele offshore din zona Mării Negre au un profil specific
de risc investițional, deoarece operațiunile offshore implică
costuri ridicate asociate activităților de explorare și exploatare,
iar incertitudinile geologice și tehnice asumate de investitori
pentru fazele de explorare sunt semnificative.
Există, de asemenea, un deficit al dezvoltării activităților de
explorare și producție (industria upstream de pe platoul
continental românesc al Mării Negre), iar etapa de pregătire a
proiectelor offshore este mult mai lungă în comparație cu alte
tipuri de investiții, necesitând mai mult de zece ani de la
confirmarea descoperirilor pe teren până la faza de exploatare
și producție.
Zona offshore românească acoperă 22.000 km2 și atinge
adâncimi de peste 1.000 m. Întreaga zonă este împărțită în
perimetre de dimensiuni diferite, unele dintre ele fiind
concesionate de titulari pentru activități de explorare, dezvoltare
și exploatare. Fiecare proiect offshore are caracteristici proprii,
bazate pe aspecte geologice și alți factori circumstanțiali. În
comparație cu cele onshore, proiectele offshore sunt
considerabil mai scumpe și au un ciclu de implementare pe
termen lung. Acești doi factori sunt motivul pentru care proiectele
offshore sunt considerate a fi de mare risc, în special în prima
parte — cea de explorare19.
19 Deloitte (2018), Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești.
Dintre cele 21 de perimetre de explorare a hidrocarburilor
situate offshore și în zona costieră a Mării Negre (din care 9 sunt
date în concesiune), doar perimetrele XVIII Istria și XV Midia,
suprafața contractuală B, sunt în faza de producție. Perimetrul
XIII Istria cuprinde cinci zăcăminte, care au totalizat 185 de
milioane de barili de țitei, 8 milioane de barili de condensat și
48 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, iar perimetrul XV
Midia, suprafața contractuală B, cuprinde două zăcăminte,
totalizând aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaze
naturale. Conform estimării resurselor din Marea Neagră,
realizată de către Deloitte în anul 2018, din cauza exploatării de
lungă durată, rezervele de țiței și de condensat sunt aproape
epuizate. Conform raportului Deloitte (2018), aproximativ 8% din
producția de țiței și condensat la nivel național provine din
perimetre offshore, diferența fiind acoperită din producția
onshore. Cantitatea totală de țiței produsă în 2016 în România
a fost de aproximativ 27 de milioane de barili, iar consumul a
depășit 82 de milioane de barili. În anul 2017 cantitatea de țiței
extrasă offshore a fost de 209.483 tone, comparativ cu anul
2016, când au fost extrase 258.171 tone țiței, iar în 2015 au fost
extrase 256.072 tone.
Zăcămintele Lebăda Est (producție demarată în 1987),
Lebăda Vest (producție demarată în 1993), Sinoe (producție
demarată în 1999), Pescăruș (producție demarată în 2003) și
Delta (producție demarată în 2009) din perimetrul XVIII Istria
sunt cele mai vechi descoperiri. În perioada 2017—2021 au fost
extrase din zăcămintele offshore 5.023,257 mil. St. mc gaze
naturale și 973.367,656 tone țiței și condensat.
În perimetrul XV Midia, suprafața contractuală B, au fost
făcute două descoperiri semnificative: Doina (în 1995) și Ana (în
2008). Resursele recuperabile totalizează peste 9,5 miliarde de
metri cubi de gaze naturale. Proiectul MGD a început producția
de gaze naturale în data de 15 iunie 2022, lucrările fiind realizate
integral în trimestrul I al anului 2023.
În perimetrul EX-27 Muridava, explorarea a arătat cantități
posibile de 4,85 miliarde de metri cubi de gaze naturale și
11,7 milioane de barili de țiței. Explorările din perimetrele EX-28
Est Cobălcescu, EX-29 EST Rapsodia și XV Midia A nu au
arătat până acum o cantitate viabilă de hidrocarburi din punct
de vedere comercial. În 2014 a fost anunțată o mică descoperire
în perimetrul XVIII Istria, câmpul Marina, cu un potențial de
producție de 1.500—2.000 barili echivalent petrol/zi.
În martie 2012, OMV Petrom — S.A. și Exxon Mobil
Exploration & Production Romania Ltd. (în calitate de operator)
au anunțat faptul că prin sonda Domino 1, poziționată în
perimetrul XIX 2 Neptun (DEEP), s-au descoperit resurse
recuperabile estimate între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de
gaze naturale. În prezent se derulează activități legate de
proiectare și obținerea avizelor, acordurilor, aprobărilor și
autorizațiilor necesare pentru construirea infrastructurii de
exploatare.
În octombrie 2015, companiile Lukoil, PanAtlantic și Romgaz
au anunțat, de asemenea, descoperirea pe platoul continental al
României a unui potențial zăcământ important de gaze naturale.
Pe baza datelor seismice și în urma analizei probelor obținute în
timpul operațiunilor de foraj, rezultatele preliminare indică
rezerve care depășesc 30 de miliarde metri cubi de gaze
naturale. Proiectul este în prezent în faza de evaluare —
confirmare a resurselor de gaze naturale descoperite pe
structura Lira pentru pregătirea planului de dezvoltare —
exploatare.
Printre principalele presiuni asupra mediului, rezultate din
activitatea de extracție a resurselor minerale din platoul
continental, se numără riscurile tehnologice, deversările
accidentale de substanțe poluante care ar putea afecta întreg
ecosistemul marin (pești, moluște etc.) și poluarea fonică a
mediului marin, care pune în pericol mamiferele marine.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 37

Conform datelor furnizate de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în anul 2021 existau următoarele licențe
de exploatare a resurselor minerale, în cadrul perimetrelor de exploatare onshore:

Tabel 8. Perimetre de exploatare a resurselor minerale, ape minerale, ape termale și nisip
Denumire perimetru Tip resurse minerale UAT

Mangalia Hercules Ape minerale naturale Mangalia, Constanța

Mangalia Laborator Ape minerale naturale Mangalia, Constanța
Mangalia Sanatoriu I Ape minerale naturale Mangalia, Constanța
Saturn F 4078-IFLGS Ape minerale terapeutice Saturn, Constanța
Saturn F9-SAFAR Ape minerale terapeutice Saturn, Constanța
Constanța Marea Neagră Nămoluri sapropelice Constanța
Mangalia Marea Neagră Nămoluri sapropelice Mangalia, Constanța

Sursa: Agenția Națională pentru Resurse Minerale, 2022

Figura 18. Perimetrele de explorare, dezvoltare și exploatare

Sursa: Agenția Națională pentru Resurse Minerale, 2022

Activitatea în domeniul extracției de resurse minerale, de tipul agregatelor, nămolurilor sapropelice din zona costieră a
coordonată de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale Mării Negre. Există perimetre în care activitățile sunt în curs de
(ANRM), include concesionarea pentru explorare/exploatare a desfășurare, precum și zone libere care vor fi concesionate
resurselor petroliere offshore, precum și a resurselor minerale investitorilor interesați, care au capacitatea tehnică și financiară.
 38 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea
operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, Ministerul Energiei emite
actul de autorizare în privința lucrărilor offshore. Ministerul Energiei a emis următoarele acte de autorizare:
Tabel 9. Acte de autorizare lucrări offshore emise de către Ministerul Energiei
Descrierea actului de autorizare Beneficiarul actului de autorizare
Act de autorizare privind lucrări offshore pentru proiectul „Dezvoltare gaze naturale Midia BLACK SEA OIL & GAS — S.A.
(MGD) — Componenta offshore”
Act de autorizare privind lucrările efectuate pe uscat pentru proiectul „Dezvoltare gaze naturale BLACK SEA OIL & GAS — S.A.
Midia (MGD) — Conducta de alimentare din amonte — Segment terestru”
Act de autorizare privind executarea unui studiu geotehnic onshore/pe uscat, în localitatea Tuzla, EXXON MOBIL EXP. and
aferent traseului terestru al conductei și a locației unde se dorește amplasarea stației de PROD. ROMANIA LIMITED
măsurare a gazelor naturale, pentru proiectul „Executare foraje geotehnice în vederea evaluării NASSAU (Bahamas) Sucursala
imobilelor” București
Act de autorizare executare studiu geotehnic localitatea Corbu, județul Constanța, proiect BLACK SEA OIL & GAS — S.A.
„Execuție foraje geotehnice suplimentare pe amplasamentul stației de tratare gaze”, localitatea
Corbu, comuna Corbu, județul Constanța
Act de autorizare executare lucrări „Foraje geotehnice offshore” pe traseul segment submarin BLACK SEA OIL & GAS — S.A.
conducte alimentare din amonte Ana-STG-zona Vadu, județul Constanța, proiect „Dezvoltare
gaze naturale MIDIA”.

Prin Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare
pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii
de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore
sunt stabilite măsuri necesare pentru implementarea
operațiunilor petroliere de explorare, dezvoltare, exploatare a
zăcămintelor de petrol și de abandonare, precum și a lucrărilor
aferente operațiunilor petroliere, desfășurate de titularii de
acorduri petroliere cu privire la perimetrele petroliere offshore, în
conformitate cu prevederile acordurilor petroliere încheiate între
titulari și ANRM. Până în momentul de față, lucrările au fost
finalizate, urmând a fi recepționate în perioada imediat
următoare și ulterior a fi date în exploatare.

Figura 19. Extracția de resurse minerale în zona costieră și marină

Sursa: Agenția Națională pentru Resurse Minerale
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Sectorul petrolier offshore este legat în mod fizic de anumite
locații specifice, și anume, în locurile unde procesele geologice
au condus la formarea acelor materii prime (țiței, gaze naturale)
ce sunt extrase. Astfel, aspectele spațiale sunt de foarte mare
importanță pentru sectorul offshore, în sensul că, disponibilitatea
spațială a resursei nu poate fi modificată. În același timp, o
relocare a activității nu este posibilă.
Transportul materialului extras către porturi urmează de
asemenea o traiectorie liniară ce unește punctul de colectare cu
cel de livrare (prin intermediul conductelor sau navelor), care
urmează cea mai directă rută pentru a minimiza costurile de
transport.
Pentru a evita potențialele scurgeri de hidrocarburi pe durata
procesului de extracție, toate celelalte utilizări ale mării trebuie
să fie evitate spațial (ca amplasament) astfel încât, concentrarea
rămâne pe explorarea în siguranță a acelor zăcăminte.
În același timp, apariția și dezvoltarea forajului dirijat a redus
numărul structurilor de suprafață necesare activității de extracție
a hidrocarburilor, deoarece un număr mai mare de sonde poate
fi operat de pe o singură platformă și la o distanță de câțiva
kilometrii.
4.2.9. Resursele energetice regenerabile
a) Potențialul României în ceea ce privește energia
regenerabilă offshore
Cu titlul general, la nivelul Uniunii Europene, sursele
regenerabile de energie (energia eoliană, energia solară,
energia hidroelectrică, energia oceanelor, energia geotermală,
biomasa și biocombustibilii) constituie alternative la combustibilii
fosili și contribuie semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră, la diversificarea surselor de energie și la
reducerea dependenței de piețele volatile și incerte ale
combustibililor fosili, în special cele de gaze naturale și țiței. La
acest moment, energia eoliană offshore reprezintă unul dintre
pilonii cei mai importanți și nou-identificați la nivelul Uniunii
Europene, cu rol semnificativ în atingerea obiectivului de
neutralitate climatică a continentului european cu orizont 2050.
Europa dispune de resurse eoliene offshore însemnate, iar
exploatarea acestui potențial este înscrisă ca obiectiv în textul
Strategiei UE privind valorificarea potențialului energiei din surse
regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic20, lansată
în noiembrie 2020. Strategia susține o dezvoltare rapidă a
capacităților eoliene offshore, de la o capacitate instalată de
20 GW în momentul de față, până la un maximum estimat de
300 GW capacitate instalată de energie eoliană offshore până în
anul 2050.
În ceea ce privește România, energia eoliană offshore
reprezintă o bună modalitate de diversificare a surselor de
energie care compun mixul energetic național, asigurând astfel
îndeplinirea obiectivului de dezvoltare economică, dar, cel mai
important, pe cel de consolidare a securității energetice a țării.
20 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O strategie a UE
privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic — COM (2020) 741 final
39
Potențialul de energie eoliană offshore al României, astfel
cum este acesta evaluat pe baza estimărilor Băncii Mondiale
(BM) — România prezintă o capacitate teoretică de 76 GW,
22 GW sub formă de turbine fixe și 54 GW sub formă de turbine
plutitoare. Din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu,
primele turbine care vor fi instalate sunt cele fixe.
Din perspectiva avantajelor oferite de energia eoliană
offshore poate fi menționat un număr ridicat de ore de
funcționare, variabilitate scăzută și, implicit, erori de prognoză
mai mici și costuri de echilibrare reduse față de energia eoliană
onshore și cea fotovoltaică.
De asemenea, în cadrul Regulamentului (UE) 2022/869 din
30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile
energetice transeuropene (stabilirea proiectelor PCI), direct
aplicabil, sunt incluse prevederi clare privind planificarea rețelei
offshore și dezvoltarea de planuri strategice de dezvoltare a
rețelei offshore integrate pentru fiecare bazin maritim, în
conformitate cu coridoarele prioritare ale rețelei offshore
(România face parte din coridorul prioritar al Rețelelor offshore
din sud și est — SE offshore).
În conformitate cu Regulamentul menționat, până la
24 ianuarie 2023, statele membre, cu sprijinul Comisiei, în
cadrul coridoarelor lor specifice prioritare ale rețelei offshore,
ținând seama de particularitățile și de dezvoltarea din fiecare
regiune, încheie un acord fără caracter obligatoriu pentru a
coopera cu privire la obiective legate de producția de energie
din surse regenerabile offshore care urmează să fie
implementată în fiecare bazin maritim până în 2050, cu etape
intermediare în 2030 și 2040, în conformitate cu planurile lor
naționale privind energia și clima, precum și potențialul de
energie din surse regenerabile offshore al fiecărui bazin maritim.
Până la 24 decembrie 2024 și ulterior, o dată la doi ani,
statele membre își actualizează acordurile fără caracter
obligatoriu menționate anterior, având în vedere inclusiv
rezultatele aplicării analizei costuri/beneficii și ale partajării
costurilor în cazul coridoarelor prioritare ale rețelei offshore,
atunci când aceste rezultate sunt disponibile.
De asemenea, până la 24 ianuarie 2024 și ulterior, ca parte
a planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, ENTSO pentru
energie electrică, cu implicarea operatorilor de transport și
sistem relevanți, a autorităților naționale de reglementare, a
statelor membre și a Comisiei elaborează și publică, ca un
raport separat care face parte din planul de dezvoltare a rețelei
pe 10 ani al Uniunii, planuri strategice de dezvoltare a rețelei
offshore integrate la nivel înalt pentru fiecare bazin maritim, în
conformitate cu coridoarele prioritare ale rețelei offshore
menționate în Regulament, ținând seama de protecția mediului
și alte utilizări ale mării.
La elaborarea planurilor strategice de dezvoltare a rețelei
offshore integrate la nivel înalt, ENTSO pentru energie electrică
ia în considerare acordurile fără caracter obligatoriu menționate
 40 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
anterior pentru elaborarea scenariilor planului de dezvoltare a
rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii. Planurile strategice de
dezvoltare a rețelei offshore integrate la nivel înalt oferă o
perspectivă extinsă privind potențialul capacităților de producție
offshore și nevoile aferente rețelei offshore, inclusiv privind
nevoile potențiale în ceea ce privește interconexiunile, proiectele
hibride, conexiunile radiale, consolidările și infrastructura de
hidrogen.
b) Obiective ale României și provocări în contextul dezvoltării
surselor de energie regenerabilă offshore
Dezvoltarea surselor de energie regenerabilă reprezintă una
dintre direcțiile de investiții asumate de România prin Planul
național integrat energie schimbări climatice (PNIESC) și Planul
național de redresare și reziliență (PNRR).
Printre politicile și măsurile asumate în PNIESC privind
energia și clima în contextul celor cinci dimensiuni ale Uniunii
Energetice este prezentat programul privind producerea
energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară,
biomasă, hidro. Conform PNIESC, din perspectiva evoluției
preconizate a consumului final de energie regenerabilă în
contextul politicilor actuale — electricitate (SRE-E), în perioada
următoare, se așteaptă ca toate sursele de producție a energiei
regenerabile să înregistreze o creștere, pe fondul tendinței de
reducere a costurilor pentru energia eoliană și solară, ca urmare
a avansului tehnologic.
În ceea ce privește investițiile în sectorul energetic din
România, în baza prevederilor Regulamentului UE 2021/241 al
Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021
de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, PNRR
prevede o alocare la 1,62 miliarde euro. Pentru accesarea
acestor fonduri, la nivelul autorităților guvernamentale eforturile
se îndreaptă spre dezvoltarea de noi capacități de producție a
energiei electrice din surse regenerabile. De asemenea, prin
PNRR, România și-a asumat creșterea semnificativă a
producției de energie din surse regenerabile, iar una dintre
măsurile necesare pentru a îndeplini acest obiectiv este
utilizarea potențialului de energie offshore.
Prin Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 „REPowerEU:
Acțiune europeană comună pentru o energie mai accesibilă, mai
sigură și mai durabilă”21, Comisia Europeană a solicitat statelor
membre să cartografieze, să evalueze și să asigure rapid zone
terestre și maritime adecvate care sunt disponibile pentru
proiecte de energie regenerabilă, proporționale cu acestea,
precizând inclusiv aspecte privind evaluarea de mediu și
cartarea zonelor eligibile pentru aceste proiecte. Prin
documentul-suport22 al aceste comunicări, publicat în cursul
lunii mai, Comisia Europeană propune excluderea siturilor
Natura 2000 și a altor arii naturale protejate din zonele
identificate pentru proiectele de energie regenerabilă și
identificarea acelor zone care nu au impact semnificativ asupra
mediului și biodiversității.
21 https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:71767319-9f0a-11ec-83e1-01aa75ed71a1.0007.02/DOC_1&format=PDF
22 https://joint-research-centre.ec.europa.eu/system/files/2022-05/Accompanying%20note_0.pdf
Cu relevanță deosebită în atingerea obiectivelor energie-
schimbări climatice pentru România, în contextul dezvoltării
surselor de energie regenerabilă offshore, este și preluarea în
sistemul energetic a noilor transportatori de energie, unul dintre
aceștia fiind hidrogenul. Producerea hidrogenului din surse
regenerabile, ceea ce numim hidrogen verde, reprezintă o
soluție pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră și
decarbonarea treptată a sectoarelor dificil de decarbonat,
precum sectorul transporturilor și cel al industriilor. În prezent,
hidrogenul este energofag, ajungând la prețuri mari de
producere. Cu toate acestea, ulterior dezvoltării surselor
regenerabile, inclusiv a celei eoliene offshore, se întrevede
scăderea semnificativă a costurilor. Sunt estimate scăderi ale
costurilor acestei tehnologii pe termen lung (în jurul anului 2030)
datorate clarificării și identificării soluțiilor cu privire la limitările
logistice actuale.
Totodată, pentru a dezvolta potențialul eolian în Marea
Neagră, România trebuie să gestioneze o serie de provocări,
cea mai semnificativă fiind cea legată de rețeaua electrică și
preluarea în sistem a producției de energie offshore. Parcurile
eoliene offshore dezvoltate la Marea Neagră de către România
vor trebui conectate la rețeaua din sud-estul țării, în Dobrogea,
unde există deja o parte semnificativă a capacităților de
producție de energie regenerabilă (eoliană și solară), alături de
două noi unități nucleare la Cernavodă, aspect care determină
o creștere considerabilă a capacității instalate într-o zonă cu
cerere locală de energie destul de limitată.
În prezent este în curs de aprobare cadrul normativ privind
măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore.
Conform studiului Resursele de energie eoliană offshore ale
României, există o serie de provocări de-a lungul procesului de
dezvoltare a potențialului eolian, printre care sunt enumerate
următoarele:
• provocări de rețea (atât din punctul de vedere al conectării
propriu-zise, unde costurile de infrastructură devin mai mari pe
măsură ce distanța față de țărm crește ca urmare a cablurilor
de înaltă tensiune folosite pentru a minimiza pierderile electrice,
cât și din punctul de vedere al zonei care prezintă o cerere
destul de scăzută raportată la faptul că noi capacități de energie
urmează să fie dezvoltate, precum și alte două unități nucleare);
• capacitatea porturilor (ca facilități portuare trebuie avute în
vedere modernizarea lor ca întreg, dar și infrastructura,
deoarece componente precum fundațiile, platformele sau
substațiile necesare parcurilor eoliene sunt fabricate direct în
cel mai apropiat port, unde au loc și activități de operare și
întreținere);
• noi lanțuri de valoare (ce vor trebui urmărite la nivelul
industriei de eoliene offshore din Europa).
În ceea ce privește conectarea la rețeaua offshore, pe
măsură ce dimensiunea proiectului și distanța față de țărm
cresc, liniile electrice de înaltă tensiune sunt utilizate pentru a
minimiza pierderile. Proiectele mari construite la o distanță mai
mare de țărm pot utiliza o conexiune pentru curent continuu de
înaltă tensiune, ceea ce duce la costuri inițiale mai mari.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
În acest context, una dintre instituțiile care trebuie să fie
implicate în dezvoltarea potențialului offshore este
Transelectrica, care va asigura transportul de energie de la
capacitățile de producție din larg până la țărm și mai departe
către consumatori.
Nu în ultimul rând, în procesul de planificare ar trebuie să se
țină cont de următoarele elementele de interacțiune uscat-mare,
specifice proiectelor din sectorul eolian offshore:
— turbinele plutitoare necesită dezvoltarea unui anumit tip
de infrastructură pentru instalarea lor, din moment ce
componentele sunt în general asamblate pe uscat și apoi
remorcate la locul de amplasare;
— fundațiile, platformele sau substațiile necesare parcurilor
eoliene sunt fabricate direct în cel mai apropiat port, unde au loc
și activități de operare și întreținere;
— conectarea propriu-zisă a turbinei la rețea, după ce au fost
amplasate cablurile submarine necesare;
— stațiile de transformare.
Alături de acestea, în planificarea facilităților de valorificare a
potențialului eolian și interacțiunii uscat-mare se vor respecta
prevederile legislației naționale și a Uniunii Europene privind
protecția mediului, biodiversității, ariilor naturale protejate și ale
legislației privind reducerea efectelor schimbărilor climatice.
4.2.10. Maricultura (acvacultura marină)
Acvacultura marină din zona Mării Negre a României a arătat
o dezvoltare relativ recentă. În urmă cu 50—60 de ani au fost
elaborate experimental primele tehnologii de cultivare dirijată a
celor mai importante specii marine de nevertebrate și pești.
Dintre speciile de pești cultivate menționăm: păstrăvul curcubeu
(Onchorhyncus mikiyss), chefalul (Mugil cefalus), calcanul
(Scophtalmus maeoticus/Psetta maeotica), cambula
(Platichthys flesus luscus) și sturionii. Pentru mediul salmastru
merită amintit șalăul (Stizostedion lucioperca).
Acvacultura marină oferă un potențial semnificativ pentru
furnizarea de surse durabile de hrană, jucând astfel un rol-cheie
în realizarea securității alimentare și a nutriției, a ocupării forței
de muncă și a dezvoltării economice în toate zonele de coastă.
Având în vedere că litoralul Mării Negre a României este limitat
la 245 km, din care mai mult de jumătate este reprezentat de
Delta Dunării, acvacultura tradițională românească s-a bazat în
principal pe specii de pești de apă dulce. Cu toate acestea, în
ultimii ani, s-a pus tot mai mult accent pe potențialul mariculturii
și s-au efectuat activități de cercetare pentru a stimula
dezvoltarea domeniului. La nivelul Mării Negre, dezvoltarea și
extinderea acvaculturii marine depind de disponibilitatea
spațiului pentru desfășurarea durabilă a acestei activități.
Totodată, în ultimii ani au fost evaluate și clasificate apele
marine pentru specia de midii și vongole, au fost înființate
6 centre de expediere și purificare a moluștelor bivalve vii,
aceste produse putând fi puse în siguranță pe piață pentru
consumatori.
Problematica majoră care a împiedicat atât recoltarea, cât și
cultivarea bivalvelor din mediul natural în România o constituia
până în anul 2020 lipsa clasificării microbiologice a apelor Mării
Negre, așa cum o cere Regulamentul de punere în aplicare (UE)
2019/627 al Comisiei din 15 martie 2019 de stabilire a unor
41
modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor
oficiale asupra produselor de origine animală destinate
consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE)
2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului și de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.074/2005 al Comisiei în
ceea ce privește controalele oficiale [anterior Regulamentul (CE)
nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a
controalelor oficiale privind produsele de origine animală
destinate consumului uman]. Prin eforturile și consultanța oferite
de experții Centrului Demonstrativ de Acvacultură din cadrul
INCDM, în anul 2020 s-a realizat clasificarea microbiologică a
apelor Mării Negre pentru recoltarea și cultivarea moluștelor
bivalve și, mai recent, concesionarea apelor Mării Negre a
devenit posibilă din punct de vedere legal (prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.283/2021 pentru modificarea și completarea
Hotărârii Guvernului nr. 183/2020 privind aprobarea închirierii
unor bunuri imobile proprietate publică a statului, aflate în
administrarea Administrației Naționale „Apele Române”).
Soluționarea cadrului legislativ pentru concesiunea luciului
de apă marină a deblocat și activitatea de maricultură a peștilor
în viviere flotante la litoralul românesc, având în vedere interesul
exprimat de operatorii economici pentru creșterea alternativă a
păstrăvului-curcubeu în apa marină în perioada rece a anului
(în viviere flotante, amplasate în mare deschisă), în vederea
îmbunătățirii calității producției și sporirii eficienței economice.
Maricultura offshore românească este potențată de existența
actuală pe piața din această industrie a disponibilității
echipamentelor foarte performante, care fac posibilă
desfășurarea activității de acvacultură marină indiferent de
condițiile hidrometeorologice. Particularitățile condițiilor
hidrologice din zona litoralului românesc al Mării Negre sunt
determinate, într-o foarte mare măsură, de specificul principalilor
factori meteorologici: vânturile și temperatura aerului, sub a
căror influență se află. Pentru litoralul românesc al Mării Negre,
până la maximum 20—40 m adâncime, zona care interesează
în mod deosebit pentru maricultură regimul curenților marini este
determinat în cea mai mare măsură de direcția și viteza
vânturilor. Orientarea litoralului de la nord spre sud contribuie la
devierea în lungul litoralului a curenților cu direcția spre țărm,
favorizând dominația curenților paraleli cu linia țărmului din
direcția nord. Influența vânturilor asupra curenților marini
demonstrează clar că, în raport cu vânturile dominante, la
litoralul românesc se întâlnesc, în unele zone și perioade,
curenți atât de suprafață, cât și în masa apei. Acești curenți pot
atinge la suprafață viteze între 0,7—1,5 m/s, care scad în raport
cu creșterea adâncimii apei.
Principalii factori limitativi identificați sunt lipsa zonelor
adăpostite, furtunile și temperaturile scăzute pe timpul iernii,
care pot periclita producția. În ciuda acestui fapt, se poate utiliza
tehnologia de cultură offshore a peștilor în viviere flotante
(practicată în zone oceanice), chiar dacă aceasta este mai
costisitoare. În acest sens, poate fi urmat exemplul unor țări
precum Norvegia sau Scoția, unde acvacultura este practicată
în viviere plutitoare în condiții climatice mult mai dificile decât în
Marea Neagră.
 42 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
În ultimii ani, tehnologia specifică s-a dezvoltat, iar producția
din regiune poate să crească prin schimbul de bune practici cu
alte state membre UE care au dezvoltat acest sector (Bulgaria,
Polonia, Ungaria, Spania etc.), dar și alte state din afara spațiului
UE precum Israel sau Turcia, cu experiență vastă în ceea ce
privește producția și/sau aclimatizarea unor specii în habitate
marine.
În anul 2021 a fost inițiată elaborarea unei strategii naționale
și a unui plan de acțiune pentru sectorul pescăresc pentru
perioada 2022—2035, în cadrul unui proiect coordonat de
Secretariatul General al Guvernului, cu asistență tehnică din
partea Băncii Mondiale și cu sprijinul Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale.
În prezent, la nivel național, cadrul legislativ pentru licențierea
activității de acvacultură marină este asimilat cu cel pentru
acvacultura de apă dulce, respectiv Ordinul ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind înscrierea
unităților de producție din acvacultură în Registrul unităților de
acvacultură și eliberarea licenței de acvacultură.
În concluzie, în contextul inițiativelor recente ale unor
investitori privați de a dezvolta ferme de acvacultură marină (atât
pentru pești, cât și pentru moluște), se constată existența tuturor
condițiilor pentru dezvoltarea sectorului acvaculturii în Marea
Neagră, având ca bază atât studiile întreprinse de instituțiile din
România, cât și exemplul statelor care au demonstrat că acest
lucru este posibil.
Planificarea activităților de acvacultură marină trebuie să fie
astfel făcută încât să ofere acestui domeniu posibilități optime de
dezvoltare, prin corelarea aspectelor de mediu tipice litoralului
românesc (salinitate în creștere de la nord către sud, substrat
eterogen, preponderent nisipos în nord și pietros în sud, puține
zone adăpostite pretabile instalațiilor la scară mică) cu paleta
relativ diversă de specii de nevertebrate și pești de interes
pentru a fi crescute dirijat în acest ecosistem aparte. Totodată,
planificarea și dezvoltarea activităților de acvacultură marină
trebuie să se facă cu respectarea prevederile legislației
naționale și a Uniunii Europene privind protecția mediului,
biodiversității, ariilor naturale protejate și a legislației privind
reducerea efectelor schimbărilor climatice.
4.2.11. Protecția și conservarea naturii
Una dintre presiunile majore cu care se confruntă
ecosistemul marin este reprezentată de eutrofizarea cauzată de
nutrienții proveniți din sursele de poluare de pe uscat
(principalele surse fiind agricultura și apele uzate urbane),
precum și din cantitatea de azot și fosfor în formă dizolvată din
Marea Neagră care provine în mare parte din bazinul Dunării.
Dezvoltarea teritorială și utilizarea spațiului maritim trebuie să
aibă în vedere faptul că eutrofizarea afectează semnificativ
calitatea mediului marin, prin degradarea ecosistemelor,
reducerea biodiversității zonei costiere și a stocurilor de pește
marin.
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare îl reprezintă
starea ecologică și chimică a corpurilor de apă tranzitorii și
costiere definite conform cerințelor Directivei 2000/60/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000
de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.
În acest context, planificarea spațiului maritim în zona costieră
trebuie să aibă în vedere îmbunătățirea și menținerea stării
bune, respectiv atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor
de apă tranzitorii și costiere și ale apelor teritoriale.
Aceasta înseamnă luarea în considerare/includerea în
activitățile de planificare a spațiului maritim a programelor de
măsuri elaborate în Planul de management actualizat al fluviului
Dunărea, Deltei Dunării, spațiului hidrografic Dobrogea și apelor
costiere (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2016 pentru
aprobarea Planului național de management actualizat aferent
porțiunii din bazinul hidrografic internațional al fluviului Dunărea
care este cuprinsă în teritoriul României) și a Programului de
măsuri pentru atingerea stării ecologice bune a regiunii marine
Mării Negre (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 432/2020).
De asemenea, protecția și conservarea naturii trebuie să ia
în considerare asigurarea unei stări de conservare favorabile
pentru toate speciile și habitatele de interes comunitar protejate
conform Directivelor pe Natură (Păsări și Habitate), precum și
protecția altor specii de interes conservativ. În acest context,
planificarea spațiului maritim trebuie să aibă în vedere
identificarea și cartarea zonelor de distribuție a speciilor și
habitatelor protejate, stabilirea unor valori favorabile de referință
(valori minime care pot asigura o stare de conservare
favorabilă), precum și stabilirea unor măsuri de conservare care
să asigure atingerea unei stări de conservare favorabile.
Nu în ultimul rând, protecția și conservarea naturii trebuie să
contribuie la atingerea țintelor stabilite prin Strategia UE privind
biodiversitatea pentru 2030, în special prin extinderea rețelei de
arii până la minimum 30% din suprafața marină, dintre care 10%
să reprezinte arii naturale protejate cu protecție strictă.
4.2.12. Cercetarea științifică
Infrastructura de cercetare are rolul de a fundamenta
politicile sectoriale care vizează spațiul Mării Negre, cu scopul a
furniza informații în domeniul protejării mediului marin și
gestionării resurselor biotice, pentru a răspunde cerințelor de
interes național și internațional.
Infrastructura de monitorizare a mediului marin din cadrul
Programului de monitoring dedicat sectorului românesc al Mării
Negre, stabilit în anii 1970, a fost dezvoltată de-a lungul timpului,
pentru furnizarea de date necesare în vederea evaluării stării
mediului marin, inclusiv a presiunilor și a impactului diverselor
activități din Marea Neagră. Printre activitățile de cercetare pe
baza datelor obținute din rețeaua de monitorizare poate fi
amintită evaluarea efectelor aportului de nutrienți și substanțe
organice în apele de la litoralul românesc al Mării Negre.
Rețeaua de monitorizare cuprinde 45 de stații, dispuse pe
13 profiluri de-a lungul țărmului românesc, între Sulina și Vama
Veche. Probele sunt colectate din rețeaua de stații de
monitorizare în cadrul expedițiilor de prelevare cu nava de
cercetare „Steaua de Mare 1”.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Figura 20. Rețeaua de monitorizare a mediului marin
Domeniile principale de activitate ale Institutului Național de
Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanța
cuprind oceanografia generală și cea operațională, ingineria
marină și costieră, ingineria mediului, ecologie și biologie
marină, gestionarea resurselor vii din Marea Neagră, respectiv
impactului asupra mediului.
De asemenea, I.N.C.D.M. „Grigore Antipa” găzduiește
Centrul Regional de Activitate al Mării Negre pentru Aspecte de
Mediu ale Pescuitului și Managementul altor Resurse Marine Vii
(RAC FOMLRM), precum și Centrul Național de Date
Oceanografice și de Mediu (CNDOM), cu rolul observării
sistematice a mediului marin.
În cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Geologie și Geoecologie Marină — GeoEcoMar funcționează
Centrul Național de Monitorizare — Alarmare la Hazarde
Naturale Marine EUXINUS. Acesta stochează și prelucrează
informațiile transmise de către rețelele de echipamente care
formează Black Sea Security System, respectiv cele trei balize
complexe numite EuxRO 1, EuxRO 2 și EuxRO 3, care sunt
amplasate pe platoul continental românesc, în apele teritoriale,
la o distanță de aproximativ 160 km de coastă. Pe aceste balize
sunt montați o serie de senzori (stație meteo, senzori de
temperatură, salinitate, turbiditate, oxigen etc.) ce furnizează
date în timp real ale parametrilor meteorologici și ai apei, atât la
suprafață, cât și în apropierea fundului mării. De asemenea, în
portul Mangalia este amplasată o stație costieră care furnizează
date în timp real ale parametrilor meteorologici și ai apei de
suprafață.
De asemenea, INCD GeoEcoMar operează nava de
cercetare Mare Nigrum (cea mai mare navă de cercetare de la
Marea Neagră) care, anual, monitorizează starea mediului
marin, în cadrul unei rețele de monitoring ce cuprinde 32 de stații
localizate pe întreg șelful românesc al Mării Negre. Infrastructura
de cercetare trebuie modernizată, prin aplicarea inovării și a
tehnologiilor noi.
43
5. Analiza posibilelor conflicte și elemente de
compatibilitate
5.1. Interacțiuni între spațiile terestre și maritime
Analiza spațială a distribuției tipurilor de utilizări ale spațiului
maritim poate contribui la anticiparea și rezolvarea unor
potențiale conflicte, prin oferirea informațiilor cu privire la
suprapunerile de utilizări, fără a cunoaște însă intensitatea,
frecvența sau magnitudinea acestor interacțiuni. De asemenea,
propunerile de amenajare a spațiului maritim, prin care sunt
anticipate aceste conflicte, trebuie să aibă în vedere prevederile
politicilor și reglementărilor sectoriale, care nu sunt modificate
prin Planul de amenajare a spațiului maritim.
Din analiza spațială a modului de utilizare a spațiului maritim
(figura nr. 21) rezultă faptul că suprapunerea ariilor naturale
protejate, a infrastructurii de protecție a zonei costiere (diguri),
a infrastructurii de transport (cabluri, conducte, rute de transport
maritim, porturi), a zonelor de pescuit și a celor de exploatare și
explorare a resurselor minerale poate reprezenta unul dintre
factorii care influențează dinamica conflictelor între diferitele
tipuri de utilizări și obiectivelor de conservare și de protecție a
biodiversității și a habitatelor marine. Pentru evitarea și
minimizarea impactului activităților maritime, obiectivele de
dezvoltare economică a sectorului românesc al Mării Negre
trebuie să țină seama de măsurile de protecție existente în
legislația din domeniul apelor și mediului, fapt ce va conduce la
dezvoltarea durabilă a acestuia.
În cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning
for Black Sea — Bulgaria and Romania” — MARSPLAN-BS II
s-a desfășurat un sondaj de opinie privind planificarea spațială
maritimă, respectiv interacțiunile mare—țărm, la care au
participat 42 de respondenți din domenii de interes pentru
procesul de amenajare spațială maritimă. Conform acestui
sondaj, activitățile percepute ca fiind prioritare pentru zona
costieră, cel mai frecvent menționate sunt turismul/activitățile de
agrement, pescuitul și activitățile portuare. Producerea de
energie regenerabilă, precum și diversificarea activităților
turistice (iahtingul, turismul de croazieră, sporturile acvatice)
sunt menționate de o mare parte dintre respondenți ca fiind tipuri
de activități care ar trebui dezvoltate și adăugate utilizărilor
actuale ale Mării Negre.
44 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 21. Suprapuneri de utilizări ale spațiului maritim

 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Conflictele percepute de respondenți între diferitele tipuri de
utilizări au în vedere în special interacțiunile dintre activitățile
economice și cele care țin de mediu/protecția mediului, însă fără
a detalia natura acestor conflicte și a spațializa zonele în care se
manifestă. Una din activitățile generatoare de conflicte este
considerată urbanizarea zonei costiere prin amplasarea
construcțiilor foarte aproape de mare și dezvoltarea turismului
necontrolat, ceea ce reprezintă o presiune asupra
ecosistemului, conducând la pierderea habitatelor.
În cadrul aceluiași proiect s-a desfășurat și un sondaj de
opinie privind utilizările multiple ale spațiului maritim, adresat
experților din domeniile relevante pentru procesul de amenajare,
cu scopul de a obține informații specifice privind interacțiunile
dintre diferitele utilizări. Sondajul de opinie a avut un număr de
38 de respondenți, reprezentanți ai autorităților și instituțiilor
administrației publice centrale și locale, ai mediului academic,
precum și ai mediului privat.
La întrebarea privind conflictele între reglementările/măsurile
pentru conservarea și protecția mediului (Arii Naturale Protejate
Marine, Natura 2000) și cele din domeniul activității de pescuit,
73% din respondenți au răspuns că acestea prezintă o prioritate
ridicată. Riscul perturbării patrimoniului cultural subacvatic și
ariilor naturale protejate marine prin acțiuni ilegale de traulare
este, de asemenea, evaluat ca o prioritate ridicată în procesul de
amenajare a spațiului maritim de către 68,4% din respondenți.
Reducerea presiunii generate de către activitățile din domeniul
turismului asupra mediului marin este considerată o prioritate
ridicată de către 57,8% din respondenți, în timp ce 34,2% îi
atribuie o prioritate medie.
Pentru realizarea activităților de explorare/exploatare este
necesară cunoașterea/delimitarea unor zone cu anumite
restricții sau reglementări speciale de tipul siturilor Natura 2000
sau situri arheologice în vederea planificării lucrărilor și obținerii
avizelor și autorizațiilor necesare executării acestora. Astfel,
pentru asigurarea integrității siturilor Natura 2000, a protecției
speciilor și habitatelor de interes comunitar, precum și a
asigurării implementării corespunzătoare a țintelor stabilite prin
Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, se impune ca
activitatea de pescuit industrial în siturile Natura 2000 să se facă
cu respectarea strictă a prevederilor legale în vigoare.
În cadrul etapei de consultare cu ministerele de linie în
perioada iulie 2021—martie 2022 asupra planului de amenajare
a spațiului maritim, au fost identificate următoarele conflicte între
diferite tipuri de utilizări ale spațiului maritim și presiuni cauzate
de activitățile umane din spațiul maritim sau din zona costieră:
a) Principalele presiuni generate de activitățile umane sunt
reprezentate de introducerea de nutrienți (din surse difuze,
surse punctiforme și depuneri atmosferice), introducerea sau
răspândirea unor specii alogene, introducerea de materii
organice (din surse difuze și surse punctiforme) și a altor
substanțe (spre exemplu substanțe sintetice, substanțe
nesintetice, radionuclizi din surse difuze, surse punctuale,
depuneri atmosferice), suprapescuit, poluarea cu produse
petroliere, poluarea cu substanțe periculoase, poluarea cu
deșeuri marine, inclusiv plastic și microplastic, poluarea fonică,
eroziunea costieră și schimbarea permanentă a substratului sau
a morfologiei fundului mării, ca urmare a extracției
necontrolate/neraționale de resurse minerale de pe fundul mării,
scoaterea din mediul marin sau mortalitatea/vătămările unor
45
specii sălbatice (prin pescuit comercial sau sportiv și alte
activități).
b) Deși Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a
Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațului
maritim nu se adresează zonei costiere, ci exclusiv apelor
marine, totuși influența zonei costiere și a apelor costiere asupra
apelor marine nu poate fi neglijată, impactul surselor provenite
de pe uscat manifestându-se și asupra apelor marine. Sursele
de poluare ce trebuie luate în considerare sunt poluarea difuză
provenită din agricultură și poluarea punctiformă (etc.). Totodată
impactul ridicării nivelului mării combinat cu efectele schimbărilor
climatice și reducerea aportului de sedimente au condus la
fenomenele eroziunii costiere.
c) Producerea de poluări accidentale de la sursele de pe
uscat și de pe mare, care contaminează apele marine. Pentru
prevenirea și reducerea impactului poluărilor accidentale sunt
implementate planuri proprii de prevenire și combatere a
poluărilor accidentale de către unitățile potențial poluatoare și
este implementat sistemul de avertizare în cazul poluărilor
accidentale. Obiectivul planului este acela de a determina
posibilii poluatori să se pregătească și să intervină operativ în
punctele critice cu mijloace tehnice, umane și materiale
specifice, să fie capabili să asigure propriile programe de
monitorizare pentru calitatea apelor evacuate și să
îmbunătățească eficiența sistemelor de combatere a poluării.
Fiecare utilizator de apă care poate reprezenta o sursă
potențială de poluare accidentală, identificată la nivelul spațiului
hidrografic Dobrogea Litoral, elaborează Planul de prevenire și
combatere a poluărilor accidentale.
d) Există un potențial ridicat pentru poluarea cu produse
petroliere, în special în zona platformelor de foraj, a terminalelor
petroliere, rutelor navelor, în rade și porturi.
e) Aportul de nutrienți are un impact semnificativ asupra
apelor tranzitorii marine și costiere întrucât aceștia reprezintă
principala cauză a eutrofizării. Sursele de poluare cu nutrienți
sunt surse punctiforme și difuze de pe uscat și mare,
înregistrându-se depășiri semnificative ale limitelor precizate de
legislația în vigoare.
f) În zona litorală a Mării Negre, eroziunea costieră reprezintă
un risc pentru mediu, fenomenul manifestându-se pe diferite
trepte de intensitate de-a lungul celor circa 245 km ai litoralului,
măsurați de la nord la sud, de la brațul Chilia (golful Musura) și
până la Vama Veche (granița cu Bulgaria). Există o serie de
activități umane care au influențat modul în care se prezintă
coasta românească în momentul de față, cum ar fi: măsurile de
protecție a coastei, digurile de protecție din porturi, dezvoltarea
de capacități industriale în zona costieră, introducerea de specii
alogene în ecosistem, intervenții costiere care au afectat
depunerile de sedimente. Pe baza cercetărilor efectuate de
către Administrația Bazinală de Apă Dobrogea—Litoral, Institutul
Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și
Geoecologie Marină — GeoEcoMar, I.N.C.D.M. „Grigore
Antipa”, Royal Haskoning, JICA, USAID privind evoluția zonei
costiere, s-a ajuns la concluzia că eroziunea costieră atinge în
unele zone rata de circa 3—4 m/an. În urma realizării Master-
planului „Protecția și reabilitarea zonei costiere” și a prezentării
raportului „Coastal protection plan for the Southern Romanian
Black Sea shore”, elaborat de Japan International Cooperation
Agency Ecohcorporation, zonele Mamaia Sud și Eforie Nord au
 46 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
fost considerate prioritare privind lucrările pentru reabilitarea și
îmbunătățirea protecțiilor costiere existente. Digurile portului
Mangalia afectează transportul de-a lungul țărmului și circulația
generală a sedimentelor, o parte a acestora fiind transportată în
larg. Din acest motiv, portul Mangalia influențează în mod
semnificativ eroziunea falezelor și plajelor 2 Mai și Vama Veche.
În urma studiului efectuat se observă că, în afară de zonele
menționate ca fiind prioritare, mai sunt grav afectate zonele
2 Mai—Vama Veche. Din acest motiv și aceste zone au fost
considerate prioritare și au fost prevăzute lucrări de reabilitare și
îmbunătățire a protecțiilor costiere existente. Structurile din
Mamaia, Agigea, Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter—Neptun,
Balta Mangalia—Venus—Aurora, Mangalia—Saturn și 2 Mai
care nu mai servesc scopului prevăzut sau care contribuie la
eroziune vor fi demolate. Se vor lua măsuri pentru acoperirea cu
nisip a plajelor și remodelarea porțiunilor de plajă submerse sau
emerse, cu scopul de a stabiliza linia țărmului și de a o face mai
rezistentă la eroziune. De asemenea, se vor construi structuri
care sprijină adaptarea sistemelor de protecție costieră la
schimbările climatice. În general, lucrările se vor efectua în
zonele costiere din: Periboina și Edighiol, Mamaia, Tomis,
Agigea, Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter—Neptun, Balta
Mangalia—Venus—Aurora, Mangalia—Saturn, 2 Mai. Sistemul
conceput pentru fiecare zonă va proteja linia țărmului prin
reducerea impactului valurilor și sporirea rezistenței la condiții
meteorologice extreme, fără a aduce atingere stării de
conservare și integrității habitatelor de interes comunitar din
zonele marine limitrofe.
g) Evitarea potențialelor conflicte ce pot apărea atât între
diferiți actori din segmentul pescăresc (pescadoare versus
pescari costieri/taliene, pescari versus scafandri, acvacultura
marină versus pescuit), cât și între cei ce desfășoară activități de
pescuit și alte activități economice: pescari versus agrement
marin; pescari versus administratori de plaje, sectorul
pescuit/acvacultură versus extracție resurse minerale (petrol și
gaze naturale) — activitatea de extracție se face cu respectarea
condițiilor stabilite în procedura de autorizare, conform legislației
din domeniu; sectorul pescuit/acvacultură versus parcuri
eoliene, sectorul pescuit/acvacultură versus mediu/arii naturale
protejate etc.
h) Problemele legate de dezvoltarea infrastructurii de
exploatare a resurselor minerale offshore (de exemplu, traseul
conductelor, amplasarea stațiilor de separare/uscare a gazelor
naturale etc.)
i) În acest sens pot fi avute în vedere: (i) limitarea generată
de situația de pe uscat din imediata apropriere a țărmului, de
exemplu, dezvoltarea și extinderea zonelor urbane,
infrastructura existentă (conducte/zone industriale/rafinării/
terminale/unități militare etc.), zone arheologice, arii naturale
protejate etc. și limitările și condiționările generate de acestea
asupra activităților și viitoarelor dezvoltări de infrastructură
offshore și (ii) necesitatea realizării și aprobării documentațiilor
de urbanism în cazul unităților administrativ-teritoriale din zona
de coastă.
j) Suprapunerea schemelor de separare a traficului prin rade,
rute recomandate actuale cu zone în care se pot desfășura și
alte activități economice — pescuit, agrement etc. — pot fi
considerate conflicte.
k) Presiunea asupra infrastructurii portuare care este utilizată
în mod continuu pentru aprovizionarea și mentenanța
instalațiilor petroliere offshore și pentru transferul hidrocarburilor
extrase și, totodată, existența unei zone de interdicție pentru
transportul naval datorită instituirii zonelor de siguranță din jurul
instalațiilor petroliere (500 m). Activitățile de scoatere din uz a
instalațiilor petroliere offshore necesită facilități corespunzătoare
la țărm, pentru dezafectarea acestora. Producția de țiței și gaze
offshore reprezintă principala cerere pentru instalarea și
operarea conductelor subacvatice.
l) O posibilă competiție între maricultură și dezvoltarea
spațială a altor activități se poate manifesta punctual acolo unde
sunt îndeplinite condiții pentru ambele dezvoltări.
m) O situație similară este posibilă între producția de energie
electrică din surse eoliene, precum și dintre alte surse de
regenerabile, acestea putând a se manifesta doar în zone ce
întrunesc condiții optime pentru ambele tipuri de dezvoltări.
5.2. Metode de soluționare a conflictelor identificate și de
valorificare a elementelor de compatibilitate
Tipurile de interacțiuni între diferitele utilizări ale spațiului
maritim (sursa: proiectul „Cross-border Maritime Spatial
Planning for Black Sea — Bulgaria and Romania” MARSPLAN-
BS I) sunt sintetizate, cu titlul de exemplu, în matricea din figura
nr. 24, compatibilitatea/incompatibilitatea dintre diferite
interacțiuni fiind stabilită pe baza opiniei experților implicați în
proiectul MARSPLAN-BS I.
Relațiile de compatibilitate/incompatibilitate dintre diferite
utilizări ale spațiului maritim pot fi grupate în profil teritorial astfel:
a) zone exclusive pentru dezvoltarea unor activități prevăzute
prin reglementări speciale (spre exemplu zone pentru exerciții
militare, arii naturale protejate cu protecție strictă);
b) zone susceptibile pentru dezvoltare, dar care necesită
atenție și protejarea activității sau infrastructurii existente (figura
nr. 23);
c) zone propice care pot fi considerate pentru dezvoltarea
anumitor activități în viitor, în funcție de evoluția noilor tehnologii.
Delimitarea acestor zone poate fi realizată prin validarea
modelului conceptual al matricei compatibilității/incompatibilității
între diferitele utilizări ale spațiului maritim în practică și
confruntarea acestui model cu situații concrete și punctuale de
conflicte.
Totodată, identificarea celor trei tipuri de zone depinde de
finalizarea documentelor strategice sectoriale și spațializarea
investițiilor și a utilizărilor viitoare ale spațiului maritim. Odată cu
intrarea în vigoare a unor astfel de documente, zonele exclusive
vor fi delimitate în versiunea actualizată a planului, iar
propunerea de stabilire a unor astfel de zone va fi comunicată
Comitetului pentru amenajarea spațiului maritim, al cărui
secretariat tehnic este asigurat de către MDLPA.
În ceea ce privește zonele exclusive, din perspectiva
operațiunilor petroliere offshore, aceste zone sunt delimitate în
figura nr. 22. Instalarea noilor infrastructuri trebuie să țină cont
de rețeaua subacvatică existentă astfel încât aceasta să nu fie
afectată (de exemplu: conductele din amonte aferente
Proiectului de dezvoltare gaze naturale Midia, operator BSOG,
de la Platforma de producție Ana la țărm traversează conductele
din amonte ale OMV Petrom ce fac legătura între Platforma
centrală de producție și țărm).
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 47

Figura 22. Zone de siguranță/interdicție aferente conductelor submarine și instalațiilor petroliere de producție offshore
(existente și proiectate)
Sursa: ACROPO; DHM, 2022
Interzicerea activității de pescuit în zona de siguranță a protejate, a fost asumat un procent 30% arii protejate și 10%
instalațiilor petroliere este necesară pe durata operării acestora strict protejate până în 2030, implementarea Strategiei UE
(fie că este vorba de instalații fixe de producție sau instalații privind biodiversitatea 2030, prin realizarea Strategiei naționale
petroliere neproductive), precum și interzicea temporară a și a Planului de acțiune privind Biodiversitatea 2030, aprobarea
pescuitului în zona de amplasare a conductelor submarine. Legii ariilor naturale protejate — crearea și aplicarea unui cadru
În ceea ce privește ariile naturale protejate, conform legislativ unitar care să sprijine asigurarea unui management
Strategiei UE privind Biodiversitatea pentru 2030, precum și a eficient al ariilor naturale protejate, precum și finanțarea
Programului de Guvernare 2023—2024, secțiunea Ministerul sustenabilă a managementului biodiversității din fonduri
Mediului, Apelor și Pădurilor, punctul 8. Biodiversitate și arii naționale și europene.

Figura 23. Zone exclusive, susceptibile pentru dezvoltare și zone propice

 48
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 24. Tipurile de interacțiuni între diferitele utilizări ale spațiului maritim
Sursa: proiectul „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea — Bulgaria and Romania” MARSPLAN-BS I, completări ACROPO, MMAP, 2022
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
6. Cooperarea transfrontalieră
6.1. Cadrul juridic
În România, Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue
și al Zonei economice exclusive a României, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, reglementează statutul
juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue și al Zonei economice exclusive, în conformitate cu
dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării,
ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.
6.2. Mecanisme de cooperare
Proiectul „Cooperare transfrontalieră în domeniul planificării
maritime spațiale” MARSPLAN-BS a fost prima inițiativă pilot
care a reunit în perioada 2015—2017 autoritățile naționale
bulgare și române și instituții de cercetare pentru a identifica
problemele transfrontaliere în domeniul amenajării spațiului
maritim, asemănările teritoriale și posibilele soluții de rezolvare
în comun a acestor probleme prin măsurile privind colaborarea
în vederea transpunerii Directivei 2014/89/UE a Parlamentului și
a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru Amenajarea
Spațiului Maritim (MSP) în Marea Neagră.
Principalele activități tehnice care s-au desfășurat în cadrul
proiectului și care susțin procesul de amenajare a spațiului
maritim au fost dezvoltarea unei metodologii comune de
amenajare a spațiului maritim, dezvoltarea unor mecanisme
instituționale de cooperare în domeniul amenajării spațiului
maritim, a unor principii comune, viziune și obiective strategice,
elaborarea unui plan-pilot de amenajare a spațiului maritim din
zona Mangalia/Constanța (RO)—Shabla/Varna (BG).
În cadrul proiectului MARSPLAN-BS II (2019—2021),
partenerii din cele două țări au continuat demersul privind
amenajarea spațiului maritim prin analiza condițiilor viitoare și
stabilirea condițiilor de dezvoltare durabilă și integrată a
diferitelor sectoare în apele marine, inclusiv prin elaborarea unor
studii pilot în domeniile: pescuit și acvacultură, eroziune
costieră, interacțiune mare-uscat, noi rute de navigație,
consultarea factorilor interesați.
8. Propuneri privind utilizarea spațiului maritim și măsuri identificate pentru implementarea planului
49
7. Procesul de consultare
Pentru implicarea tuturor actorilor relevanți în procesul de
elaborare și implementare a Planului de amenajare a spațiului
maritim, în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial
Planning for Black Sea — Bulgaria and Romania” —
MARSPLAN-BS II au fost identificate părțile interesate în raport
cu utilizările spațiului maritim și activitățile vizate de plan.
Scopul procesului de consultare este acela de a cunoaște și
înțelege cerințele tuturor părților interesate de activitatea de
amenajare a spațiului maritim, printr-un dialog continuu pe
durata elaborării și implementării planului, care are ca obiectiv
identificarea unor direcții comune de acțiune pentru atingerea și
menținerea stării ecologice bune a mediului marin și îndeplinirea
obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Principalele etape ale procesului de consultare a actorilor
relevanți pentru elaborarea Planului de amenajare a spațiului
maritim au inclus:
a) derularea unui sondaj de opinie privind planificarea
spațială maritimă, respectiv interacțiunile uscat-mare, la care au
participat 42 de respondenți din domenii de interes pentru
procesul de amenajare spațială maritimă. Chestionarul privind
relația uscat-mare a fost realizat în cadrul proiectului
MARSPLAN-BS II;
b) derularea unui sondaj de opinie privind utilizările multiple
ale spațiului maritim, la care au participat 38 de respondenți, cu
scopul de a obține informații specifice privind interacțiunile dintre
diferitele utilizări. Chestionarul privind utilizările multiple ale
spațiului maritim a fost realizat în cadrul proiectului MARSPLAN-
BS II;
c) consultarea cu ministerele de linie în perioada iulie-
septembrie 2021 asupra primei versiuni a Planului de amenajare
a spațiului maritim, elaborată de către Ministerul Dezvoltării,
Lucrărilor Publice și Administrației, cu scopul stabilirii rolului
concret al planificării spațiale maritime a sectorului românesc al
Mării Negre, identificării principalelor conflicte între diferite tipuri
de utilizări ale spațiului maritim, a interacțiunilor dintre activitățile
umane și procesele naturale din zona de interfață uscat-mare,
precum și a tendințelor/direcțiilor de dezvoltare ale activităților și
utilizărilor în apele marine.
 50 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Obiective specifice domeniului: navigație și porturi

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.
1. Creșterea gradului de siguranță a 1.1. Înființarea și dezvoltarea sistemului Autoritatea Navală Română
traficului și reducerea numărului de de dirijare a traficului naval de-a lungul
evenimente de navigație litoralului românesc (Coastal VTS),
asigurând astfel o dirijare unitară pentru
intrarea/ieșirea navelor în/din porturile
maritime românești
1.2. Asigurarea semnalizării maritime Direcția hidrografică maritimă
prin mijloace de semnalizare luminoase/ Autoritatea Navală Română
neluminoase de la coastă
1.3. Elaborarea/Actualizarea produselor Direcția hidrografică maritimă
geospațiale marine (hărți de navigație,
publicații nautice, avize de navigatori) în
conformitate cu standardele Organizației
Hidrografice Internaționale
2. Creșterea gradului de fluență a traficului 2.1. Crearea unei rute recomandate de Autoritatea Navală Română/
deplasare a navelor de-a lungul țărmului C.N. Administrația Porturilor Maritime —
românesc al Mării Negre (de la Sulina la S.A. Constanța
Mangalia)
3. Reducerea poluării în zona marină a 3.1. Mărirea numărului de controale la Autoritatea Navală Română
României nave referitor la respectarea normelor
interne și a convențiilor internaționale
privind prevenirea poluării/mărirea
numărului de sancțiuni contravenționale
și mărirea cuantumului acestor sancțiuni
4. Dezvoltarea infrastructurii portuare 4.1. Dezvoltarea portului Constanța Autoritatea Navală Română/
C.N. Administrația Porturilor Maritime —
S.A. Constanța
Obiective specifice domeniului: pescuit și maricultură (acvacultură marină)
Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.
1. Dezvoltarea infrastructurii pescărești 1.1. Implementarea proiectului „Facilități Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
pescărești pentru portul Midia”, aflat în Rurale, prin Agenția Națională pentru
faza de aprobare PUZ Pescuit și Acvacultură
Identificarea locațiilor unde se
preconizează amplasamentele punctelor
de debarcare
1.2. În cazul în care se propun dezvoltări Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
în cadrul parcurilor eoliene offshore, se Rurale, prin Agenția Națională pentru
va analiza modul în care propunerea va Pescuit și Acvacultură
permite și facilita accesul la pescuit și va Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,
gestiona și atenua impactul asupra prin Administrația Națională „Apele
mediului marin. Române” (ABA Dobrogea Litoral)
CJ Constanța
Direcția generală pescuit — Autoritatea
de management pentru POPAM (DGP-
AMPOPAM)
Ministerul Energiei
2. Dezvoltarea acvaculturii marine 2.1. Utilizarea apelor marine pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
activități de acvacultură cu respectarea Rurale, prin Agenția Națională pentru
legislației în vigoare Pescuit și Acvacultură și Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară și pentru
Siguranța Alimentelor
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,
Administrația Națională „Apele Române”
(ABA Dobrogea-Litoral)
2.2. Protejarea zonelor destinate Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
acvaculturii marine prin impunerea unei Rurale, prin Agenția Națională pentru
distanțe minime față de țărm pentru alte Pescuit și Acvacultură
activități conflictuale
2.3. Dezvoltarea de puncte de debarcare Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
numai pentru acvacultură Rurale, prin Agenția Națională pentru
Pescuit și Acvacultură
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 51

Obiective specifice domeniului: turism maritim și de litoral

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

1. Reducerea impactului negativ pe care
activitățile economice din turism și
activitățile conexe îl au asupra mediului,
patrimoniului cultural și natural
2. Creșterea gradului de satisfacție a
turiștilor și oferirea unui produs turistic
durabil, de calitate, accesibil tuturor
categoriilor de turiști
1.1. Identificarea zonelor vulnerabile, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
care prezintă risc climatic de inundații —
hărți de risc
1.2. Sprijinirea actualizării documentațiilor Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice
de urbanism, cu delimitarea zonelor și Administrației
vulnerabile, reglementări privind utilizarea
terenurilor în scopuri turistice,
conservarea, protecția și valorificarea
zonelor naturale, dezvoltarea
infrastructurii turistice etc.
1.3. Protecția și reconstituirea plajelor, ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
urmare a eroziunii, cu respectarea strictă
a prevederilor legale în vigoare
2.1. Continuarea programului „Blue Flag” Ministerul Economiei, Antreprenoriatului
de etichetare pentru plaje și porturi și Turismului, autorități ale administrației
turistice și asigurarea calității apei de publice locale
îmbăiere
2.2. Realizarea infrastructurii de vizitare Agenția Națională pentru Arii Naturale
pentru arii naturale protejate din zona Protejate
costieră
2.3. Dezvoltarea unor facilități pentru Ministerul Economiei, Antreprenoriatului
sporturi nautice și Turismului, autorități ale administrației
publice locale, operatori economici
2.4. Dezvoltarea unor porturi turistice la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului
Marea Neagră și la Dunăre (Delta și Turismului, autorități ale administrației
Dunării) publice locale
2.5. Dezvoltarea unor noi structuri de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului
tratament balnear și wellness și Turismului, autorități ale administrației
publice locale, operatori economici

Obiective specifice domeniului: mediu

(privind ex. starea ecologică a mediului marin, gestionarea deșeurilor, poluarea mediului marin, arii marine protejate)
Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

1. Atingerea stării ecologice bune a regiunii 1.1. Implementarea Hotărârii Guvernului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
marine Marea Neagră nr. 432/2020 privind aprobarea
Programului de măsuri pentru atingerea
stării ecologice bune a regiunii marine
Marea Neagră
2. Monitorizarea permanentă a elementelor 2.1. Evaluarea efectelor implementării Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
biologice și chimice, a biotopului marin măsurilor pentru atingerea stării
(apă, sediment) ecologice bune a regiunii marine Marea
Neagră
3. Monitorizarea speciilor și habitatelor de 3.1. Evaluarea stării de conservare a Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
interes comunitar speciilor și habitatelor de interes
comunitar, conform prevederilor Directivei
Habitate
3.2. Evaluarea stării de conservare a
speciilor de păsări, conform prevederilor
Directivei Păsări
4. Protecția și extinderea rețelei de arii 4.1 Extinderea rețelei de arii naturale Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,
naturale protejate marine protejate marine la cel puțin 30% din Agenția Națională pentru Arii Naturale
suprafața marină (atât în zona apelor Protejate
teritoriale, cât și în EEZ)
4.2. Identificarea și desemnarea de arii
naturale protejate cu protecție strictă a
cel puțin 10% din suprafața marină
 52 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

4.3. Gestionarea eficientă a ariilor

naturale protejate marine prin stabilirea
de măsuri de conservare și elaborarea
de planuri de management
5. Controlul speciilor invazive 5.1. Controlul și/sau eradicarea speciilor Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
invazive
6. Desemnarea de noi situri UNESCO 6.1. Fundamentarea și desemnarea Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
sitului patrimoniului mondial UNESCO
„Peștera Movile”
Obiective specifice domeniului: extracția de resurse minerale

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

1. Dezvoltarea proiectelor de exploatare a 1.1. Îmbunătățirea cadrului legislativ și Ministerul Energiei,

gazelor naturale offshore din Marea de reglementare competitiv, transparent Secretariatul General al Guvernului,
Neagră în vederea contribuirii la și predictibil Agenția Națională pentru Resurse
asigurarea securității și independenței 1.2. Întărirea capacității instituționale Minerale
energetice 1.3. Noi dezvoltări ale Sistemului național
de transport în scopul preluării gazelor
naturale de la țărmul Mării Negre
2. Dezvoltarea sustenabilă a bazei de 2.1. Promovarea explorării Secretariatul General al Guvernului,
resurse minerale neenergetice interne 2.2. Îmbunătățirea cadrului legislativ și Agenția Națională pentru Resurse
de reglementare competitiv, transparent Minerale
și predictibil
3. Limitarea impactului negativ asupra 3.1. Aplicarea măsurilor care limitează Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
mediului al sectorului petrolier offshore emisiile de GHG în activitățile de
exploatare offshore
3.2. Reducerea amprentei spațiale a
instalațiilor petroliere offshore prin
proiectarea/construirea de noi instalații
fără personal, comandate de la distanță
4. Creșterea siguranței operațiunilor 4.1. Asigurarea unui cadru reglementat ACROPO
petroliere offshore care să permită desfășurarea tuturor
operațiunilor petroliere offshore în repere
de siguranță operațională în conformitate
cu prevederile din legislația națională și
europeană/internațională în domeniu
4.2. Limitarea consecințelor accidentelor
majore
Obiective specifice domeniului: energie regenerabilă

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

1. Dezvoltarea cadrului legislativ și de 1.1. Elaborarea cadrului legislativ și de Ministerul Energiei

reglementare în domeniul surselor reglementare conform legislației și
regenerabile offshore
ACROPO
recomandărilor Uniunii Europene Autoritatea Națională de Reglementare
1.2. Identificarea și pregătirea în Domeniul Energiei
schimbărilor de reglementare și
instituționale necesare susținerii
inițiativelor de dezvoltare a proiectelor de
energie eoliană offshore
1.3. Analizarea potențialului de generare
a hidrogenului din energia eoliană
offshore în diferite scenarii (costuri,
gradul de competitivitate, reducerea
costului pe kg de hidrogen)
1.4. Identificarea perimetrelor cu
potențial pentru exploatarea resurselor
regenerabile offshore și stabilirea
condițiilor de amplasare
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023 53

Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

2. Consolidarea securității energetice atât 2.1. Susținerea dezvoltării proiectelor din Ministerul Energiei
pentru România, cât și pentru regiunea surse regenerabile de energie eoliană
sud-est europeană offshore pe baza cadrului legislativ, a
Planului Național Integrat Energie-
Schimbări Climatice, a mecanismelor de
finanțare disponibile și a cerințelor și
recomandărilor UE
Obiective specifice domeniului: patrimoniu cultural subacvatic
Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.
1. Inventarierea patrimoniului cultural 1.1. Realizarea unui inventar sistematic Ministerul Culturii
subacvatic al obiectelor și zonelor valoroase din
punctul de vedere al patrimoniului
cultural în vederea protejării lor și a
departajării acestora de zonele care pot
fi redate exploatării economice
2. Protejarea patrimoniului cultural 2.1. Respectarea în relația cu protejarea Ministerul Culturii
subacvatic patrimoniului arheologic subacvatic a
regulilor de intervenție și a interdicțiilor cu
legislația în vigoare
Obiective specifice domeniului: cercetare științifică
Nr.
Obiective specifice Direcții de acțiune/Măsuri Instituții responsabile
crt.

1. Continuarea activităților de cercetare în 1.1. Analiza stării ecologice a Ministerul Cercetării, Inovării și
domeniile tradiționale macrosistemului Dunăre—Delta Dunării— Digitalizării
Marea Neagră
1.2. Studierea resurselor vii din mare și
valorificarea acestora
1.3. Studii geologice, sedimentologice și
geofizice de detaliu în zona Dunării de
Jos a deltei, a litoralului românesc și a
platoului continental al Mării Negre
1.4. Studierea resurselor de energie
convențională
1.5. Cercetare de acvacultură pentru
creșterea algelor
1.6. Studiu specii noi pretabile
pescuitului
1.7. Cercetare pentru introducerea în
acvacultura marină de noi specii de
pește/moluște/crustacee
1.8. Identificarea de unelte de pescuit cu
impact redus de mediu
2. Deschiderea de noi domenii de cercetare 2.1. Dezvoltarea cercetării în domenii Ministerul Cercetării, Inovării și
ale Mării Negre precum: poluanți emergenți în sistemul Digitalizării
Dunăre—Delta Dunării—Marea Neagră,
surse marine de energie neconvențională,
distribuția și starea de conservare a
speciilor și habitatelor de interes
conservativ etc.
3. Gestionarea bazei oficiale de date 3.1. Avizarea/Monitorizarea activităților Direcția hidrografică maritimă
hidrografice maritime (conform Legii de cercetare hidrografică în Zona
nr. 395/2004) economică exclusivă a României

În ceea ce privește monitorizarea implementării Planului de responsabili de realizarea rapoartelor de monitorizare a

amenajare a spațiului maritim, conform Hotărârii Guvernului
nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, membrii Comitetului
elaborează periodic, la trei ani, raportul de monitorizare a
planului. Acesta este structurat pe secțiuni tematice pe
domeniile de competență ale membrilor Comitetului, care sunt
activităților și utilizărilor spațiului maritim din domeniile de
competență. Prezentarea raportului de monitorizare a Planului
de amenajare a spațiului maritim se prezintă în ședință de
Guvern de către ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și
administrației.
 54 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

În etapa de consultare cu ministerele de linie au fost identificați următorii indicatori:

a) Domeniul pescuit și acvacultură marină (maricultură):
Indicator Sursa
Numărul de porturi/adăposturi pescărești amenajate MADR, prin ANPA
Numărul de unități de maricultură (acvacultură marină) funcționale MADR, prin ANPA
b) Domeniul mediu:
Indicator Sursa
MMAP
Anexa 1 Descriptori —
Directiva-cadru Strategia
Indicatori generici: diversitatea biologică, speciile neindigene, specii pești comerciali,
pentru mediul marin
eutrofizarea, integritatea fundului mării, contaminanți, contaminanți în pește și alte resurse
Directivele pe Natură
vii destinate consumului uman, deșeurile marine, zgomot, arii protejate marine, arii protejate
(Păsări și Habitate)
stricte
Alte documente (de exemplu,
Strategia UE privind biodiversitatea
pentru 2030)
Indicatori biologici, hidromorfologici, fizico-chimici (în special grupa nutrienților), contaminanți MMAP
Evoluția fenomenului de eroziune costieră MMAP
Număr de descriptori care se încadrează în starea ecologică bună MMAP
Cantitățile de deșeuri din plastic provenite de la uneltele de pescuit MMAP
Capturile accidentale de delfini MMAP
Prezența speciilor neindigene în apele de balast MMAP
c) Domeniul transporturi:

Indicator Sursa
Suprafața (mp) dragată la cota de proiect, a bazinelor/șenalelor navigabile ANR
Suprafața bazinelor/șenalelor nou-create în porturi ANR
Număr evenimente de navigație (conform Legii nr. 412 din 26 iunie 2002 pentru aprobarea Conform evidențelor și înregistrărilor
Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind navigația civilă) din baza de date a ANR
Număr poluări accidentale ANR
Număr proiecte aflate în derulare și finalizate pentru modernizarea infrastructurii portuare MTI
Traficul portuar (mil. tone/an) INS
d) Domeniul patrimoniu cultural subacvatic:
Indicator Sursa
Suprafețe cercetate arheologic pentru care au fost aprobate de către Comisia națională de
MC
arheologie rapoarte de cercetare arheologică
Numărul perimetrelor cu vestigii arheologice subacvatice identificate, în scopul protejării lor
MC
și departajării acestora de zonele care pot fi redate exploatării economice
Numărul zonelor de protecție instituite și reglementate pentru perimetrele cu vestigii
arheologice subacvatice — situri și epave, în scopul departajării acestora de zonele care MC
pot fi redate exploatării economice, în intervalul de monitorizare
e) Domeniul turism maritim și de litoral:
Indicator Sursa
MDLPA
Număr hărți de vulnerabilitate (risc) pentru zona costieră elaborate
MMAP
Număr PUG-uri actualizate MDLPA
Mp de plajă reconstruiți ABA D-L
Număr plaje autorizate în scop turistic MEAT
Număr plaje/porturi turistice etichetate Blue Flag MEAT
ANANP
Număr de arii naturale protejate în care s-a realizat infrastructură de vizitare
MMAP
MEAT
Număr de noi facilități pentru agrement nautic
Autorități publice locale
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
Indicator
Număr de porturi turistice amenajate
Număr de noi structuri de tratament balnear și wellness
f) Domeniul energie regenerabilă:
Indicator
Număr turbine instalate
Putere instalată în capacitățile de producție de energie electrică din sursă eoliană offshore
g) Domeniul extracția resurselor minerale:
Indicator
Capacitatea de producție a instalațiilor petroliere offshore
Volumele anuale de hidrocarburi evacuate în mare în mod accidental
Capacitatea de transport hidrocarburi prin conducte submarine
Număr de incidente anuale investigate
ABREVIERI
ABA D-L — Administrația Bazinală de Apă Dobrogea—Litoral
ACROPO — Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore
ANANP — Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate
ANPA — Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
ANR — Autoritatea Navală Română
ANRE — Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei
ANRM — Agenția Națională pentru Resurse Minerale
DGP-AMPOPAM — Direcția generală pescuit — Autoritatea de management pentru Programul operațional pentru pescuit
și afaceri maritime
INS — Institutul Național de Statistică
MEAT — Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului
MADR — Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
MC — Ministerul Culturii
ME — Ministerul Energiei
MMAP — Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
MTI — Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
9. Concluzii și recomandări
Planul de amenajare a spațiului maritim este documentul de
planificare strategică, cu caracter director și de reglementare,
prin care se identifică distribuția spațială și temporală a
activităților și utilizărilor actuale și viitoare în apele marine și prin
care se stabilește cadrul general de dezvoltare durabilă și
integrată a diferitelor sectoare în apele marine.
Trebuie menționat faptul că utilizările actuale la Marea
Neagră sunt reduse, distribuția spațială a acestora nu a fost,
până în prezent, stabilită de toate autoritățile competente, în
unele domenii existând analize în curs cu privire la potențialul de
dezvoltare la Marea Neagră. În acest sens, autoritățile
competente din cadrul Comitetului de amenajare a spațiului
maritim au concluzionat că nu există conflicte majore între
diferite utilizări care să necesite intervenții în cadrul planului.
Ulterior definitivării procesului de elaborare a Planului de
amenajare a spațiului maritim, comitetul asigură consultarea și
implicarea părților interesate, a autorităților administrației publice
competente și a publicului vizat. Astfel, posibile conflicte sau
propuneri privind utilizarea spațiului maritim pot fi identificate și
analizate în cadrul procedurilor de consultare cu actorii
interesați.
Comitetul de amenajare a spațiului maritim transmite
Comisiei Europene și altor state membre, prin secretariatul
comitetului, copii ale Planului de amenajare a spațiului maritim,
ale documentelor de fundamentare și ale componentelor
acestuia, în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul
55
Sursa
MEAT
Autorități publice locale
MEAT
MS
Sursa
ME
ACROPO
ANRE
Sursa
ME, ACROPO
ACROPO
ME, ACROPO
ACROPO
Oficial al României, Partea I, respectiv a legii privind aprobarea
planului de amenajare a spațiului maritim, precum și copii ale
tuturor actualizărilor ulterioare, în termen de 3 luni de la data
publicării acestora.
Procesul de planificare urmează a fi adaptat în funcție de
modificările obiectivelor strategice sectoriale cu impact asupra
amenajării spațiului maritim, adoptarea unor noi politici
sectoriale, noi informații despre sistemul maritim sau noi
tehnologii care permit o coexistență mai eficientă a utilizărilor,
în scopul asigurării unei utilizări durabile a spațiului maritim.
Adaptarea procesului de planificare a spațiului maritim va
cuprinde următoarele etape: reconsiderarea și revizuirea
Planului de amenajare a spațiului maritim conform rezultatelor
rapoartelor de evaluare; identificarea nevoilor de cercetare
aplicată; inițierea următoarei etape de planificare spațială
maritimă.
Rezultatele procesului de monitorizare și evaluare vor fi
utilizate la adaptarea planificării spațiului maritim astfel încât
acțiunile acesteia să aibă efectele vizate.
Totodată, pentru aprofundarea interrelaționării multiplelor
activități din zona Mării Negre și pentru eficientizarea planificării
utilizărilor, identificării conflictelor și a sinergiilor, se consideră
necesar ca autoritățile de la nivel central care gestionează
domeniile respective să continue definirea dimensiunii spațiale
a acestor activități. O atenție prioritară trebuie asigurată părții
sudice a mării teritoriale pentru activități de cercetare
arheologică.
 56
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 25. Porturi pescărești, tipuri de pescuit, capturi

Date: Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură; I.N.C.D.M. „Grigore Antipa” 2020

 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 26. Perimetre de explorare, dezvoltare, exploatare active și zone libere

57

Date: Agenția Națională pentru Resurse Minerale, 2022

 58
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 27. Zone cu restricții și obstacole

Date: Direcția Hidrografică Maritimă, 2020

 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 28. Infrastructura de transport

59

Date: Direcția Hidrografică Maritimă, 2020

 60
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 29. Habitate marine

Date: I.N.C.D.M. „Grigore Antipa”, 2020; Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, 2022
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

Figura 30. Arii naturale protejate

Date: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, 2020—2022

61
 62 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
ACTE ALE UNIUNII NAȚIONALE A PRACTICIENILOR
Î N I N S O LV E N Ț Ă D I N R O M Â N I A
UNIUNEA NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ DIN ROMÂNIA
HOTĂRÂRE
pentru modificarea Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician
în insolvență, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență
din România nr. 3/2007
În temeiul art. 48 alin. (2) și al art. 55 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea
activității practicienilor în insolvență, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Congresul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, reunit în București în data de 6.10.2023,
h o t ă r ă ș t e:
Art. I. — Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei
de practician în insolvență, aprobat prin Hotărârea Congresului
Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România
nr. 3/2007, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1066 din 3 noiembrie 2022, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 98, alineatele (2)—(4) se modifică și vor
avea următorul cuprins:
„(2) În cazul lichidării prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. a), e),
f) și g), în situația în care forma de organizare nu are obligații
către creditori, iar asociații se înțeleg cu privire la repartizarea
activului formei de organizare între asociați, radierea formei de
organizare se va face fără numire de lichidator, pe baza
declarațiilor asociaților pe propria răspundere. Dizolvarea
conduce la radierea formei de organizare din registrul formelor
după depunerea documentelor necesare cu privire la stingerea
datoriilor formei de organizare, sub forma declarației în formă
autentică pe propria răspundere a asociaților, în cazurile anume
prevăzute de statut, însoțită de raportul de lichidare. În termen
de 15 zile de la repartizarea activului net, asociații, pe baza
declarației pe propria răspundere însoțite de raportul de
repartizare și lichidare a patrimoniului, vor depune la Registrul
formelor de organizare o cerere de radiere a formei de
organizare din registrul formelor și din tabloul UNPIR.
Operațiunea tehnică de radiere se aprobă de CNC, cu condiția
ca forma de organizare să achite la zi contribuțiile datorate
UNPIR, inclusiv pentru propriile filiale (în cazul în care există). În
toate celelalte situații se va numi un lichidator care va depune un
raport final.
(3) La radiere, în ipotezele prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b),
c), d), h) și i), cererea va fi însoțită de raportul lichidatorului în
care se va menționa modalitatea de predare a portofoliului de
dosare în lucru.
(4) La radiere, în ipotezele prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. a),
e), f) și g), cererea va fi însoțită și de următoarele:
a) cerere de decontare privind dosarele cu procedurile
închise și pentru care se solicită achitarea sumelor cuvenite din
fondul de lichidare;
b) declarație privind contul în care se vor achita drepturile
cuvenite pentru sumele datorate și neplătite din fond (în cazul
sumelor prevăzute în sentințele de închidere a procedurii
neredactate la momentul depunerii cererii de radiere);
c) documentele de decontare prevăzute la art. 119 alin. (1);
d) declarație de venituri din profesie, aferentă anului în curs;
e) declarație privind predarea, în condițiile legii și ale
statutului de organizare a profesiei, a dosarelor în care
procedura nu este încă închisă;
f) dovada achitării cotizațiilor și contribuțiilor anuale.
Nu vor fi decontate din fondul de lichidare facturile depuse
după radierea formei de organizare.
Radierea din registrul formelor de organizare nu produce
efecte asupra obligațiilor fiscale sau de altă natură; singurul
efect pe care îl are este acela de încetare a capacității de a se
angaja în activități specifice profesiei de practician în insolvență,
așa cum aceasta este organizată conform O.U.G.”
2. La articolul 118 alineatul (1), litera a) se modifică și va
avea următorul cuprins:
„a) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza
Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, Legii
nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, sau
cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii
societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, respectiv cele aduse prin Legea
nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și
completarea altor acte normative cu incidență asupra
înregistrării în registrul comerțului, în ordinea cronologică a
înregistrării documentelor la filială;”.
3. La articolul 119 alineatul (1), litera b) se modifică și va
avea următorul cuprins:
„b) orice document din care rezultă că debitoarea nu deține
bunuri sau sume de bani în patrimoniu sau că acestea sunt
insuficiente, în următoarele cazuri:
— a fost declanșată procedura de faliment în temeiul art. 107
din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare,
sau în temeiul art. 145 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și
completările ulterioare;
— a fost închisă procedura în temeiul art. 131 din Legea
nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, sau al
art. 174 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările
ulterioare;”.
4. La articolul 119, alineatul (6) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(6) Decontul final prevăzut de art. 237 alin. (6) din Legea
societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, respectiv cele aduse prin Legea
nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și
completarea altor acte normative cu incidență asupra
înregistrării în registrul comerțului, se aprobă de către Consiliul
de conducere al filialei UNPIR pe raza căreia se află sediul
debitoarei.”
5. La articolul 121 alineatul (1), litera b) se modifică și va
avea următorul cuprins:
„b) 1.500 de lei, pentru procedurile de lichidare derulate în
conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. (6) din Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, respectiv cele aduse prin Legea nr. 265/2022 privind
registrul comerțului și pentru modificarea și completarea unor
acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul
comerțului. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector
fiscal de TVA onorariul va fi de 1.500 de lei, exclusiv TVA;”.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023
6. La articolul 121 alineatul (2), litera h) se modifică și va
avea următorul cuprins:
„h) onorariile stabilite de judecătorul-sindic pentru curatorii
numiți în acțiunile în anulare sau acțiunile în răspundere
formulate de către practicianul în insolvență și expertizele
judiciare încuviințate de judecătorul-sindic în acțiunile în anulare
sau acțiunile în răspundere până la 1.567 de lei în funcție de
durata acțiunilor pentru curatori, pentru fiecare ciclu procesual.
Indiferent de cuantumul cheltuielilor de procedură stabilite de
judecătorul-sindic, prin hotărâre, din fondul de lichidare se vor
deconta doar cheltuielile de procedură care respectă tarifele și
standardele de cost aprobate de Adunarea reprezentanților
permanenți a UNPIR, ratificate de Congresul UNPIR,
prevederile art. 51 din O.U.G. fiind incidente.”
7. La articolul 121, alineatul (6) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(6) În conformitate cu Legea nr. 265/2022 privind registrul
comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte
normative cu incidență asupra înregistrării în registrul
comerțului, decontul final al cheltuielilor de procedură efectuate
în legătură cu lichidarea unei societăți, în temeiul Legii
societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, se face de către filiala Uniunii pe raza
căreia se află sediul debitoarei, pe baza documentelor
justificative atașate cererii de plată depuse de lichidator.”
8. La articolul 128, alineatul (4) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(4) Necomunicarea în termenul prevăzut la alin. (2) a dovezii
de depunere a cererilor de înlocuire cu un alt practician se
sancționează cu excluderea definitivă din Uniune, însoțită de
pierderea calității de practician în insolvență.”
9. Articolul 136 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 136. — Decontarea onorariilor practicienilor în
insolvență ce sunt achitate din fondul de lichidare pentru
operațiunile derulate în baza art. 237 din Legea societăților
nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, respectiv cele aduse prin Legea nr. 265/2022 privind
registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor
acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul
comerțului, va rămâne supusă normelor legale în vigoare la
momentul deschiderii procedurilor respective.”
10. În anexa nr. 4, la articolul 8, literele c) și d) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„c) soluționează în contestație, în complet de 3 membri,
contestațiile declarate de partea interesată împotriva hotărârilor
pronunțate de instanțele locale de disciplină;
d) suspendă, la cerere, executarea hotărârilor disciplinare
pronunțate de instanțele locale de disciplină;”.
11. În anexa nr. 4, la articolul 10, litera c) se modifică și
va avea următorul cuprins:
„c) suspendă, la cerere, executarea hotărârilor disciplinare
pronunțate de instanța superioară de disciplină împotriva
membrilor titulari ai consiliilor de conducere și ai instanțelor
locale de disciplină.”
12. În anexa nr. 4, articolul 14 se modifică și va avea
următorul cuprins:
„Art. 14. — Instanța locală de disciplină va funcționa cu un
număr de 3 membri. În cazul în care, din cauza abținerii sau din
alte motive, numărul de membri devine mai mic de 3,
președintele va convoca un alt membru.”
13. În anexa nr. 4, la articolul 16, alineatele (2) și (3) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„(2) Orice cerere adresată instanței locale de disciplină
trebuie să fie făcută în scris, să cuprindă numele,
domiciliul/reședința/sediul părților, adresa de e-mail a
reclamantului, abaterea săvârșită de membrul Uniunii încadrată
în drept conform art. 124 pct. 1—23 din statut și semnătura.
Cererea și înscrisurile doveditoare se depun în atâtea
exemplare câte părți sunt, la care se adaugă un exemplar pentru
instanța disciplinară, sub sancțiunea decăderii din probă.
63
În cazul reprezentării prin avocat, reclamantul va indica
numele, prenumele și sediul profesional ale acestuia. Dovada
calității de reprezentant se atașează plângerii.
Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii în
condițiile art. 196 din Codul de procedură civilă.
(3) Orice alte cereri, precum și toate celelalte înscrisuri de
care părțile înțeleg să se folosească în cauză se depun la
instanța disciplinară cu cel puțin 5 zile înainte de data termenului
pentru care au fost convocate, în atâtea exemplare câte părți
sunt, la care se adaugă un exemplar pentru instanța disciplinară,
sub sancțiunea decăderii. Instanța poate dispune comunicarea
înscrisurilor în mod nemijlocit între părți, urmând ca dovada
comunicării să fie depusă în același termen.”
14. În anexa nr. 4, la articolul 17, alineatele (1) și (2) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„Art. 17. — (1) Cercetările disciplinare se efectuează după
convocarea, în scris, a reclamantului și a membrului Uniunii
cercetat, trimisă printr-un mijloc de comunicare ce asigură
conservarea dovezii și a datei la care s-a făcut înștiințarea,
respectiv prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare
de primire, prin mijloace moderne de comunicare sau prin luarea
la cunoștință prin semnătură.
Convocarea pârâtului membru al Uniunii va fi trimisă la
adresa de domiciliu/sediul profesional și/sau de e-mail
înregistrate în Tabloul UNPIR sau la orice sediu/adresă de
e-mail declarat(ă) de acesta prin înscrisurile întocmite în
exercitarea profesiei în legătură cu speța dedusă cercetării și
publicate în Buletinul procedurilor de insolvență.
(2) Cercetarea se efectuează numai după efectuarea
demersurilor menționate la alin. (1). Membrul Uniunii cercetat
poate da explicații scrise. Înscrisurile doveditoare se depun cu
5 zile înainte de primul termen sau la termenul dispus de către
instanța de disciplină sub sancțiunea decăderii din probă.”
15. În anexa nr. 4, articolul 19 se modifică și va avea
următorul cuprins:
„Art. 19. — Soluționarea sesizării disciplinare de către
instanțele de disciplină ale Uniunii se desfășoară după cum
urmează:
a) se va obține acordul prealabil al părților privind
posibilitatea organizării acesteia în sistem online (program Zoom
sau alte programe similare);
b) se ascultă părțile și se administrează probele;
c) în caz de amânare a soluționării cauzei, se redactează o
încheiere, arătându-se motivele care au determinat amânarea.
Încheierea se semnează de către președintele completului;
d) instanța de disciplină amână pronunțarea cel mult 30 de
zile, în funcție de complexitatea cauzei;
e) motivarea și comunicarea hotărârii se fac în termen de cel
mult 60 de zile de la pronunțarea hotărârii.”
16. În anexa nr. 4, la articolul 20, alineatele (1) și (4) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„Art. 20. — (1) În fața instanței de disciplină membrul Uniunii
se poate înfățișa personal sau prin reprezentant. Membrul
Uniunii poate fi asistat de un apărător ales.
..........................................................................................
(4) Instanța de disciplină hotărăște cu majoritate de voturi și
pronunță o hotărâre disciplinară. Hotărârea se semnează de
către președintele completului.”
17. În anexa nr. 4, la articolul 21, alineatele (1) și (3) se
modifică și vor avea următorul cuprins:
„Art. 21. — (1) Hotărârea disciplinară este obligatorie față de
părți și de organele profesiei, de la data pronunțării sau
comunicării, dacă partea nu a fost prezentă la data pronunțării.
..........................................................................................
(3) Comunicarea hotărârii disciplinare se face potrivit art. 17
alin. (1).”
 64 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1027/10.XI.2023

18. În anexa nr. 4, articolul 23 se modifică și va avea
următorul cuprins:
„Art. 23. — (1) Instanța de disciplină poate dispune
suspendarea sesizării, la cererea oricărei părți sau din oficiu:
a) când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de
existența ori neexistența unui drept care face obiectul unei alte
judecăți;
b) când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune
care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează
să se pronunțe.
(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată
în pricina care a motivat suspendarea a devenit definitivă.
(3) Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra
suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un
comportament diligent în cadrul procesului care a determinat
suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă
urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai
mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără
a se dispune o soluție în acea cauză.”
19. În anexa nr. 4, la articolul 26, alineatul (2) se modifică
și va avea următorul cuprins:
„(2) Cursul perimării este suspendat atât timp cât dăinuie
suspendarea pronunțată în baza art. 23 alin. (1).”
Art. II. — Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a
Practicienilor în Insolvență din România nr. 3/2007 privind
aprobarea Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei
de practician în insolvență și a Codului de etică profesională și
disciplină ale Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1066 din 3 noiembrie 2022, cu modificările aduse prin
prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Art. III. — Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.

Președintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România,

Niculae Bălan

București, 6 octombrie 2023.

Nr. 2.

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; 012329
C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 BCR

&JUYEJT|477204]
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 DTCPMB (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, www.monitoruloficial.ro
Adresa Centrului pentru relații cu publicul este: șos. Panduri nr. 1, bloc P33, sectorul 5, București; 050651.
Tel. 021.401.00.73, 021.401.00.78, e-mail: concursurifp@ramo.ro, convocariaga@ramo.ro
Pentru publicări, încărcați actele pe site, la: https://www.monitoruloficial.ro, secțiunea Publicări.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027/10.XI.2023 conține 64 de pagini. Prețul: 32 lei ISSN 1453—4495