Neculai Isac este personajul-narator principal, rotund din povestirea , Aantana dintre plopi" care face parte din volumul /Hanu Ancutei" de Mihail Sadoveanu a)Povestirea este 0 specie a genului epic in proza de scurta intindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine in care se prezinta o intamplare din viata unui personaj. Povestirea se concentreaza asupra firului evenimentelor, a actiunii. Este important ceremonialul. Titlul operei, este format din doua cuvinte. ,,Fantana", apa sugereaza viata, iubirea (eros), dar si moartea (tanatos), iar plopul este considerat arborele singuratatii, copac blestemat, de crengile caruia s-a spanzurat luda. Acesta desemneaza locul de intalnire al celor doi: "Fantana dintre plopi". Tema este iubirea tragica.. intre cei doi existau obstacole precum diferenta de rang social, de etnie si religie, ceea ce face acea iubire imposibila. Motivele care ajuta la conturarea temei sunt fantana, plopii, hanul. Naratorul initial are rolul de a prezenta personajele-povestitor de a fixa cadrul povestirilor, de a surprindereactia ascultatorilor. Povestirea naratorului initial se observa in descrierea hanului si a venirii capitanului precum Cea de-a patra povestire apartine capitanului si apare la persoana |: ,Domnilor si fratilor, a vorbit capitanul Isac de la Balabanesti, - ascultati ce mi s-a Intamplat pe aceste meleaguri cand eram tanar..". Astfel, perspectiva narativa este subiectiva. Se fixeaza inca din primul paragraf spatiul obiectiv, Moldova, si anume Tara-de-Sus, in partea Romanului. Actiunea se petrece ,intr-o toamna aurie". De asemenea, este un moment de liniste dupa terminarea celeilalte povestiri, dar si unul de asteptare a istorisirii promise de comisul lonita. Acesta este timpul nararii, dar exista si un timp al naratiunii: cu douazeci si cinci de ani in urma, In tineretea comisului onitaé. Urmeaza apoi portretul fizic al capitanului Neculai Isac, noul oaspete de la han si viitorul narator, care este introdus treptat in atmosfera din jurul focului. Sosirea la han a capitanului trezeste amintirile comisului, care-si recunoaste prietenul din tinerete. Astfel, Neculai Isacare doua portrete: un portret al povestitorului ,,ajuns la carunteta" si un portret al personajului, tanarul erou al intamplarilor povestite. b) Portretul fizic al maturului este realizat in mod direct de catre naratorul generic, acesta evidentiind varsta (,om ajuns la carunteta"), vestimentatia, ce sugereaza statutul social de mic boier (mpurta ciubote de iuft cu turetci inalte si ilic de postav cu nasturi rotunzi de argint’, ,,cu o blanita cu guler de jder" atarnata ,iintr-un lantujel") si trasaturi fizice (,obraz smad", ,mustacioara tunsa si barba rotunjita’, ,nas vulturesc si sprancene iintunecoase’). Se noteaza si un defect fizic (,avea ochiul drept stans") care constituie punctul de plecare a povestirii lui Neculai Isac. Statutul sau social reiese si din formula de adresare folosita de comisul lonita: ,Nu esti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, capitan de mazili?” Numele de mazili il purtau boiernasii care fusesera in slujba la domnie si care cazusera in dizgratie. Ei erau organizati intr-un corp militar de rezerva, purtand grade militare, dar fara a implini slujbe active. Aerul demnsi tragic al capitanului se datoreaza rangului nobiliar si tristetii. Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han Trasaturile morale sunt evidentiate prin indirecte de mijloace caracterizare sociabilitate, (zambind cu prietenie se integreaza intre drumetii de la Hanu Ancutei), blandete si intelepciune batraneasca (glas moale si bland"), pofta de viata (asculta cu placere lautarii si o prinde de mana pe Ancuta). Se adreseaza ceremonios si arhaic: , Domnia ta" ,,Domnilor si fratilor". Auzind despre spiritul aventurier de odinioara al capitanului de mazili, oamenii il considera om ,cum le place’, iar in Ancuta devine cocheta in preajma lui. Portretul tanarului Neculai Isac este realizat prin mijloace directe de caracterizare de catre comisul lonita care le prezinta calatorilor de la han trasaturile morale si fizice ale capitanului de mazili: "voinic si frumos - si rau", care ,bdtea dragostele", drumurile, cautandu-si ,adulmeca pe drumuri fara hodina si fara astampar". La fel se autocaracterizeaza la inceputul povestirii sale si Neculai Isac: »Eram un om buiac si ticdalos". Din acestmotiv mama facea acatiste la biserica pentru ai se linisti baiatul, dar tatal nu spune nimic pentru ca si el fusese la fel , si-i facuse multe zile amare". Tot el scoate in evidenta ca era harnic. c) Atat comisul lonita, cat si naratorul secund subliniaza principala s a trasatura de caracter: placeau femelle. ,Si-a avut ibovnice catre toate zarile."/ "Imi erau dragi ochii negri." Portretul moral se intregeste cu trasaturi sugerate indirect de faptele, gesturile, actiunile personajului. Astfel, tanarul era generos cu femeia pe care o iubea: ii da un ban Margai, de la Pascani ii cumpara ,o scurteica de blana de vulpe". Alte episoade din care reiese sensibilitatea |ui sunt gesturile marunte: o inveleste in contanas caci tremura, ii mangaie ochii. Acest comportament arata latura lui protectoare de cavaler fata de femei, indiferent din ce clasa sociala ar face parte ele. +(Relatia cu alte personaje)Din lupta cu tiganii reies vitejia si priceperea. Defectele sale sunt lipsa de experienta si incapacitatea de a prevedea urmarile faptelor savarsite. Primaintalnire cu tiganii si cu fata care umbla prin apa in fusta ei rosie este relatata din perspectiva tanarului, care nu vede capcana din aceasta intamplare. Marga nu e, asa cum afirma cersetorul, ,,o fata proasta care n-a iesit finca in lume", ci se supune grupului, acceptand rolul de momeala pentru tanarul calator. Comportamentul ei ulterior este imprevizibil pentru indragostitul naiv si pentru ascultatori Dragostea ei pentru capitan se dovedeste mai puternica decat datoria fata de neamul ei. Pentru acest lucru plateste cu viata d)Opinia mea este ca tema textului, adica lubirea tragica, se reflecta in constructia personajului Neculai Isac, pentru ca aceasta experienta va schimba statutul psihologic si moral al personajului. Daca in tinerete vedem un tanar lipsit de griji, care iubeste femeile si are iubite in toate zarile, la maturitate intalnim un om cumpanit, bland si intelept. Simbolul acestei schimbari poate fi ochiul pierdut in timpul acestei experiente tragice