Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (intre povestire si roman), cu o actune riguros construita, cu un conflict puternic, punand in evidenta personaje complexe bine individualizate. »Moara cu noroc” prezinta (alaturi de celelalte nuvele ale lui Slavici) monografic viata satului ardelenesc in cea de-a doua jum@tate a secolului al XxX-lea, momentul patrunderii influentelor capitaliste. in toate nuvelele lui Slavici conflictul porneste de la incalcarea unor norme etice si de aceea teza moralizatoare strabate intreaga sa opera. Spre deosebire de nuvela ,Comoara” cu aceeasi tema, in care personajul reuseste sa constientizeze ca patima banului pune stapanire pe sufletul sau si astfel renunta la comoara pe care o gasise, Ghita, protagonistul nuvelei ,Moara cu noroc”, e irecuperabil din punct de vedere moral, accentuand latura realista a operei. Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraza (nu e cu noroc). Semnificatia negativa a acestuia se accentueaza pe parcursul desfasurarii actiunii, dar si prin relatia cu o credinta populara conform careia o moara parasita e bantuita de spirite rele. Tema nuvelei este degradarea morala sub influenta banului sau, cu alte cuvinte, consecintele nefastepe care banul le are asupra sufletului omenesc. Discursul narativ este incadrat de vorbele batranei care, din aceasta perspectiva, devine personaj- reflector; si purtatorul de cuvant al naratorului. Incipitul contine replica batranei, mama Anéi, si reprezinta morala de factura populara demonstrata in nuvela: “Omul sa fie multamit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea sa il face fericit.” Acest capitol preia functiile prologului, prefigurand tema si conflictul dominant, validate prin motive anticipative (drumul serpuieste la stanga si la dreapta- semn al oscilarii lui Ghita intre dragostea pentru familie, respectiv respectarea moralei, si patima pentru bani care pune stapanire pe el; locurile sunt aride- nu cresc decat ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghita, pentru care moara se dovedeste un loc nefast; in departare se zareste o padure arsa in jurul careia roiesc niste corbi- simbol al mortii; in apropiere de moara sunt cinci cruci- semn ca oamenii si-au parasit credinta si ca igi pot pierde viata in acele locuri rele) . Astfel, prin aceste motive anticipative, incipitul este de tip “captatio benevolentiae”, adica pregateste cititorul pentru ce urmeaza. Conflictul initial este unul exterior, de naturasociala si economica, reprezentat prin Lica Samadaul, seful porcarilor din zona, om avut care stapaneste intreaga zona, si Ghita, un cizmar cinstit care vine la moara pentru binele familiei. Generat de primul, conflictul interior este intre dorinta lui Ghita de a ramane un om cinstit, care isi respecta familia, si dorinta de nestavilit de a acumula bani. Nelinigstea se instaleaza la prima aparitie a lui Lica la han. Confruntarea dintre cei doi ilustreaza lupta dintre omul cinstit care binecuvanteaza locurile si spiritul malefic al lui Lica. Acceptand conditiile impuse de Lica de a-i spune ,cine trece, cine zice si cine ce face”, primind insemnele porcilor sai si acceptand sa primeasca in schimbul banilor niste »grasuni” furati, Ghita nu mai are cale de intoarcere gi asteapta urmatorul pas al lui Lica. Pentru ai se opune isi ia anumite masuri care se dovedesc inutile (2 pistoale, o slugd noua, niste caini). Cu ultimele semne ale moralitatii, Ghita face efortul de arenunta la castigul necinstit si de a-I trada pe Lica. Comite insa doua greseli: nu ii marturiseste lui Pintea ca o parte din banii pe care ii schimba ii ramanea lui si o foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l surprinde pe Lica la han cu dovezile asupra lui (banii din serpar). Recunoscand ca agresit, dar ca nuo poate lasa pe Ana in urma lui, Ghita isi injunghie sotia cu gandul de a se sinucide apoi. Opera este clasica prin rigoare, structura simetrica, cu actiune gradata in cele 17 capitole. Personajul este construit cu mijloace traditionale (din exterior prin raportare la medii, la fapte si la alte personaje), dar preponderente sunt mijloacele proyei analitice, respectiv: prezentarea confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul reda presupusele ganduri ale personajelor fara a folosi vorba de tip dicendi), a monologului si a dialogului. Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principala a operei si se afla in relatie de simetrie cu incipitul. Finalul este unul inchis, destinele personajelor sunt trasate. in spiritul moralist al lui Slavici, cei care ,s-au dat cu raul” trebuie sa plateasca acest lucru prin moarte, iar cei nevinovati scapa; in preajma Pastelui, batrana gi copiii pleaca in oras, in lipsa lor producandu-se tragedia. Locurile se purifica prin foc, iar personajul reflector vind sa incheie moralizator, spunand ca ,asa le-a fost data’. Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaza simetria incipit+final, care sugereazaciclicitatea vietii. Aceasta constructie simetrica pune in evidenta caracterul moraliyator al operei, conflictul evidentiind incalcarea unei norme morale care nu poate ramane nepedepsita. Astfel, din relatia incipit - final putem deduce conceptia scriitorului potrivit cdreia legile morale persista asupra existentei umane.