Sunteți pe pagina 1din 10

Introducere Incetarea existentei societatii comerciale reclama indeplinirea unor operatiuni care sa puna capat activitatii societatii, si , totodata

sa duca la final incetarea statutului de persoana juridica al societatii. Operatiunile care fac obiectul fazei lichidarii societatii sunt realizate de persoane anume investite- lichidatorii. Ca urmare a dizolvarii, societatea nu mai poate angaja noi operatiuni comerciale. Dar operatiunile aflate in curs de la data dizolvarii trebuie finalizate. Aceasta inseamna ca sociatatea trebuie sa isi execute obligatiile si sa isi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice incheiate anterior dizolvarii. Pentru a dispune de mijloacele de plata necesare satisfacerii creantelor creditorilor, bunurile societatii sunt prefacute in bani, pe calea licitatiei publice. In sfarsit, eventualul activ net, va fi impartit intre asociati potrivit drepturilor lor. Din cele aratate rezulta ca lichidarea societatii comerciale consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop terminarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii, incasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii in bani plata datoriilor societatii si impartirea activului intre asociati1. Operatiunile de lichidare a societatilor comerciale2 sunt reglementate3 de art. 252270 din Legea nr.31/1990 republicata in M.O. nr.1066/17.11.2004 si de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei publicata tot in M.O nr. 359/21.04.2006. Chiar daca operatiunea de lichidare a unei societati comerciale pare o actiune relativ simpla, lucrurile nu stau deloc in felul acesta. Lichidarea imbraca mai multe forme, necesitand implicarea mai multor persoane si reflectandu-se in contabilitate printrun lung sir de inregistrari contabile.

1 2

Stanciu D.Carpenariu , Drept Comercial Roman, editura All Education , Bucuresti, anul 1998, pag.251 Monitorul Oficial nr.359 din 21.04.2006 3 Monitorul Oficial nr.1066 din 17.11.2004

Cap 1. Abordarea juridica a dizolvarii si lichidarii societatilor comerciale

O societate, asemenea indivizilor , se naste, se dezvolta si, mai devreme sau mai tarziu, dispare4. O societate comerciala parcurge de la infiintare sa un proces normal de existenta, perioada in care isi desfasoara obiectul sau de activitate. Ea se poate consolida si dezvolta daca isi dovedeste viabilitatea. Pot sa apara si momente, uneori anticipate, de restrangera activitatii sale sau chiar de dizolvare si lichidare. Cap.1.1. Cauzele dizolvarii si lichidarii societatilor comerciale Societatile comerciale sunt create pentru a se consolida si dezvolta si a fi transmise generatiilor viitoare. Pe parcursul existentei societatilor comerciale pot interveni, insa, evenimente exceptionale sau neprevazute care sa provoace fortat incetarea activitatii lor. Desfiintarea unei societati comerciale are loc din punct de vedere juridic si de fapt. Desfiintarea juridica a societatilor comerciale se numeste dizolvare, iar cea de fapt lichidare. Prin dizolvare sociatatea nu-si pierde imediat personalitatea juridica, acesta continuand sa existe in vederea si in timpul lichidarii5. Incetarea activitatii si existente unei societati comerciale poate fi determinata de urmatoarele cauze: Cauze comune tuturor societatilor: expirarea timpului stabilit pentru durata societatii; imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii; declararea nulitatii societatii; hotararea Agunarii Generale a Actionarilor;

4 5

Sacarin Marian, Contabilitate aprofundata , editura Economica, Bucuresti, anul 2004, pag.93 Victor Muntean, Contabilitatea financiare a intreprinderilor, editura Lucman Serv, Bucuresti, anul 1999, pag.710

hotararea tribunalului, la cerearea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegeri grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii; falimentul societatii; alet clauze prevazute de actul constitutiv al societatii etc. reducerea capitalului social sub minimul legal; diminuarea activului net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, la mai putin de jumatate din valoarea capitalului; reducerea numarului de actionari sub minimul legal;

Cauze specifice societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni:

Totusi, societatea nu se dizolva daca, in termen de noua luni de la constatarea pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit sau este redus la suma ramasa ori la minimul legal sau cand societatea se transforma intr-o alta forma, la care capitalul social existent corespunde; de asemenea, daca in termen de noua luni de la data constatarii reducerii numarului de actionari sub minimul legal, acest numar este completat, societatea nu se dizolva. Cauze specifice societatilor in nume colectiv, societatilor cu raspundere limitata falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia din asociati, cand ca urmare a acestor cauze, numarul asociatlor s-a redus la unul (se excepteaza cazul cand in catul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitori sau cand asociatul ramas hotareste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic); decesul unuia dintre asociatii comanditati, atunci cand mostenitorii acestuia nu prefera sa ramana in societate sub forma de asociat. si societatilor in comandita simpla:

Cap.1.2. Tipurile de dizolvare si lichidare a societatilor comerciale Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale sunt notiuni care se refera la acelasi proces economic, respectiv la incetarea activitatii acesteia6. Astfel, dizolvarea societatii comerciale este desfiintarea juridica a acesteia, care se finalizeaza cu radierea societaii din registrul comertului. Lichidarea societatii comerciale reprezinta ansamblul operatiilor ce vizeaza realizarea activelor, plata datoriilor si partajul activului net intre asociati. Procedura de lichidare incepe dupa momentul in care societatea comerciala a fost dizolvata, dar personalitatea ei juridica este mentinuta pentru nevoi de lichidare pana in momentul inchiderii acesteia. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale poate fi de doua feluri: dizolvarea si lichidarea benevola (conventionala); dizolvarea si lichidarea fortata. Dizolvarea si lichidarea benevola, numita si obisnuita, poate avea loc in urmatoarele situatii: expirarea duratei stabilite pentru existenta societatii; imposibilitatea realizarii obiectului societatii; atingerea scopului pentru care a fost infiintata societatea; reducerea capitalului social sub limita minima admisa; reducerea numarului actionarilor sau asociatilor sub cel prevazut in legislatia specifica etc. Dizolvarea si lichidarea fortata, numita si lichidare judiciara, are loc in cazul in care societatea comerciala ajunge in incapacitate de plata, fapt ce conduce la starea de faliment. Incapacitatea de plata este o stare de dezechilibru financiar al societatii, caracterizata prin alterarea indicatorilor de solvabilitate si lichiditate. Solvabilitatea presupune capacitatea societatii de a face fata pe termen lung tuturor datoriilor sale, indiferent de scadenta, cu ajutorul activelor sale.

Victor Muntean, Contabilitatea finaciara a intreprinderilor, editura Lucman Serv, Bucuresti, anul 1999, pag.711

Lichiditatea indica faptul ca societatea dispune de resurse financiare pentru a face fata datoriilor exigibile, decia are o anume capacitate de plata. Capacitatea de plata reprezinta un semnal al viabilitatii unitatii, al comportamentului general al acesteia in efectuarea platlor exigibile, constituind cheia supravietuirii si dezvoltarii sale pe termen lung. Cu toate ca societatile tind spre echilibru financiar, in realitate acesta nu este perfect, situatiile de echilibru alternand cu cele de dezechilibru. Uneori acesta din urma se pot accentua si societatea intra in stare de incapacitate de plata, prefigurandu-se riscul de faliment. Atunci cand apare incapacitatea de plata poate aparea falimentul societatii si lichidarea ei judiciara. Starea de faliment este definita de Codul comercial al Romaniei (art.695) ca fiind momentul in care comerciantul a incetat platile pentru datoriile sale comerciale. Cap.1.3. Organele care aplica procedura de lichidare judiciara In administrarea procedurii de faliment sunt implicate urmatoarele organe: Instanta de judecata, care desemneaza judecatorul sindic si lichidatorul, controleaza activitatea societatii, confirma planul de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori etc. Judecatorul sindic este membru al corpului judecatoresc, fiind numit de tribunal cu scopul supravegherii procedurilor falimentului. El are misiunea de a mentine si lichida bunurile societatii insolvabile, de a distribui venitul intre creditori; Lichidatorul este numit prin hotarare judecatoreasca si reprezinta in justitie societatea in timpul lichidarii. Se ocupa de operatiile de lichidare a societatii. El are aceeasi raspundere ca si administratorii si isi indeplineste mandatul sub controlul cenzorilor; Creditorii sunt persoane fizice sau juridice care detin un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, in conditiile legii.

creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei = creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile

creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei = creditorul care a formulat si i-a fost admisa, total sau in parte, o cerere de inregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului si care are dreptul de a participa si de a vota in adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara admis de judecatorul sindic, de a fi desemnat in calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat cu privire la desfasurarea procedurii si de a participa la orice alta procedura reglementata de lege7.

Averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale,

inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul executarii silite. Debitor este persoana fizica sau juridica de drept privat al carui patrimoniu este in Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, fiind reglementata prin Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Insolventa este de doua feluri: insolventa prezumata ca fiind vadita: cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori; insolventa iminenta: cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei. stare de insolventa.

Articolul 3 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006

Cap1.4. Deosebiri intre lichidarea judiciara si cea benevola Lichidarea judiciara se deosebeste de lichidarea benevola prin urmatoarele aspecte8: lichidarea judiciara are la baza hotararea tribunalului in timp ce lichidarea benevola se in cazul lichidarii judiciare administrarea bunurilor patrimoniului societatii este face pe baza hotararii Adunarii generale a actionarilor sau asociatilor; preluata de judecatorul sindic, numit de tribunal, in timp ce in cazul lichidarii benevole dizolvarea societatii cade in sarcina vechilor administratori, care se ocupa in continuare de administrarea societatii; in cazul lichidarii judiciare, tribunalul sau judecatorul sindic numesc un lichidator, care este o persoana straina societatii, in timp ce in cazul lichidarii benevole lichidatorul este numit de adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor, putand fi un administrator, un asociat sau o persoana straina; lichidarea judiciara este o lichidare imediata, pe cand lichidarea benevola este o lichidare progresiva. In cazul lichidarii judiciare bunurile se vand direct sau prin licitatie cat mai avantajos si cat mai rapid. In cazul lichidarii benevole bunurile se vand in timp; in cazul lichidarii judiciare activele sunt evaluate la valori lichidative, care de regula, date fiind conditiile in care se realizeaza, sunt mai mici decat preturile de vanzare in conditii normale. Valoarea de lichidare poate fi definita ca valoarea care se obtine din vanzarea fortata a intreprinderii, intr-un termen limitat. Valoarea de lichidare este de regula mai scazuta decat valoarea de piata. Astfel bunurile care in conditiile normale (continuitate a activitatii) au o valoare actuala (de piata), in cazul lichidarii intreprinderii valoarea acestora suporta o reducere sensibila. Lichidarea judiciara este o lichidare pronuntata printr-o decizie judecatoreasca la cererea asociatilor, creditorilor sau a reprezentantului masei obligatarilor. Operatiunile de lichidare nu sunt efectuate de organele de administratie a societatii, ci de catre lichidator. Acesta este numit fie de adunarea asociatilor, fie de

D.Matis, Contabilitatea operatiunilor speciale, Editura Intelcredo, 2003, pag 190

instanta judecatoreasca, atunci cand acesta nu a putut sa fie numit prin adunarea asociatilor. Pe langa puterile conferite de catre asociati, lichidatorilor, persoane fizice sau juridice, le sunt conferite de catre lege urmatoarele competente: sa dea in judecata si sa fie actionati in interesul lichidarii; sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare; sa vanda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere imobiliara a societatii; sa faca tranzactii; sa lichideze si sa incaseze creantele societatii, chiar in caz de faliment al debitorilor, sa contracteze obligatii cambiale, sa faca imprumuturi neipotecare si sa indeplineasca Imediat dupa preluarea functiei, lichidatorii sunt obligati ca, impreuna cu administratorii societatii, sa faca un inventar si sa incheie un bilant in care sa fie prezentata situatia exacta a activelor si datoriilor societatii. De asemenea, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele si actele ce le sunt incredintate de administratori. In plus, ei trebuie sa intocmeasca un registru in care sa fie consemnate toate operatiile generate de lichidare, in ordinea producerii lor. Lichidatorii care intreprind operatiuni care nu sunt necesare lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar pentru executarea lor. In cazul lichidarii amiabile (benevole), se efectueaza urmatoarele operatiuni: inventarierea si evaluarea activelor si datoriilor societatii; intocmirea situatiilor financiare; stabilirea de catre adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor a operatiunilor valorificarea elementelor de activ (vanzarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea

eliberand chitanta; ori alte acte necesare.

care urmeaza sa fie efectuate de catre lichidator in numele societatii comerciale; creantelor si a ainvestitiilor financiare pe termen scurt etc.);

achitarea datoriilor societatii comerciale catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor

sociale de stat, precum si a celorlalte obligatii sociale catre alte fonduri, salariati si alti terti; stabilirea rezultatului lichidarii (profit sau pierdere); calcularea, retinerea si virarea impozitului pe profit/venit si a impozitului pe intocmirea bilantului de partaj; efectuarea partajului capitalului propriu (activul net) al societatii comerciale, rezultat a) prevederile statutului si/sau ale contractului de societate; b) hotararea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, consemnata in registrul sedintelor adunarii generale; c) cota de participare la capitalul social. Pentru lichidarea societatii a caror dizolvare a fost stabilita in urma falimentului (lichidare judiciara) se efectueaza urmatoarele operatii:
9

dividende in urma actiuni de lichidare;

din lichidarea societatii comerciale, in functie de9:

sigilarea si conservarea bunurilor care fac parte din averea societatii comerciale; inventarierea si evaluarea activelor si datoriilor comerciale; intocmirea situatiilor financiare; vanzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente; vanzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalatii, etc.) depunerea la banca, in contul debitorului, a sumelor realizate din vanzarea bunurilor; stabilirea masei pasive; trecerea distincta pe documentele fiscale a obligatiilor nascute in timpul procedurii de distriburirea sumelor realizate din lichidare, potrivit planului de distribuire intre intocmirea si aprobarea raportului final; intocmirea situatiilor financiare finale.

cat mai avantajos si cat mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;

faliment, fata de cele nascute anterior declararii procedurii de faliment; creditori, in ordinea prevazute de lege;

Ramona Neag, Contabilitate aprofunadata note de curs, 2004, pag.25

Lichidatorii nu pot plati asociatilor societatii sumele ce li se cuvin in urma lichidarii, pana cand datoriile societatii nu sunt achitate in totalitate. De asemenea, daca disponibilitatile obtinute in urma realizarii activului nu suntsuficiente pentru acoperirea datoriilor, lichidatorii trebuie sa ceara sumele necesare de la asociatii care raspund nelimitat si de la cei care nu au efectuat integral varsamintele la care erau obligati in calitate de asociati.