Sunteți pe pagina 1din 61

BUCUREsTI 2008

CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................ 3

Capitolul 1. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA ECONOMIEI

CHINA.................... 5

1.1. R.P. CHINA MONOGRAFICE........................................................................................................ 6 1.2. DEBUTUL CONOMICE.................................................................................................................... 11 1.3. STADIILE REFORMEI SCHIMBARI ORIENTARE.................................................... 14 INDRAZNETE

ASPECTE

REFORMEI

DE

1.4. STRTEGIE SI MACROECONOMICE................................................................................................ 19 1.5. REFORMA INTREPRINDERILOR.........................................................................................................................22

POLITICI

Capitolul 2. ANALIZA EVOLUTIEI ECONOMIEI R.P. CHINA..................................... 30


2.1. ROLUL INVESTITIILOR CHINEI................................. 30 STRAINE IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A

2.2. DEZVOLTAREA REGIONALA.................................................................................................. 36 2.3. ECONOMIA CHINEI STATISTICE...................................................................................................... 41 IN

ECONOMICA

DATE

Capitolul 3. ROLUL CHINEI IN EVOLUTIA COMERTULUI MONDIAL.................... 54


3.1. CHINA SI OMC54 3.2 .LOCUL CHINEI IN ORIENT................................ 63 COMERTUL MONDIAL SI IN CEL AL EXTREMULUI

3.3. SCHIMBURILE COMERCIALE SUA................................................................................................... 65

CHINA

3.2.1. Strategiile industriale, de investitii si de schimb valutar ale Chinei si impactul asupra economiei americane 67 3.2.2 .Relatia comerciala asimetrica ntre SUA si China

............................................................... 69
CHINA

3.4. SCHIMBURILE COMERCIALE UE...................................................................................................... 70

3.5. SCHIMBURILE COMERCIALE ROMANIA....................................................................................... 76

CHINA

Capitolul 4. PERSPECTIVE IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A CHINEI SI POSIBILE CONSECINTE LA NIVEL


MONDIAL.............................................................................................................. 79

4.1. EVOLUTIA RAPORTURILOR LUMII.................................................................. 79 4.2. AFIRMAREA CHINEI REGIONALA................................................................... 80 4.3. CA

ECONOMICE

CU

TARILE

PUTERE

ECONOMICA

PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE CHINEI..................................................................... 90

ECONOMICA

CONCLUZII............................................................................................................................... 93 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................................ 98 INTRODUCERE Economia Chinei refuza sa se ncadreze ntr-unul din sistemele economice cunoscute. Privind nu doar tarile dezvoltate, ci si pe cele subdezvoltate, conceptul another development arata ca scopul final n dezvoltarea unei tari nu este productia si cresterea economica sau egalizarea PIB-ului pe locuitor, ci satisfacerea trebuintelor social-umane. Paradigma occidentului industrial nu este potrivita pentru societatile n curs de dezvoltare, fapt care a dus la aprecierea ca locomotivele tarilor dezvoltate sunt prea rapide pentru vagoanele lumii a treia. Dupa peste doua decenii de reforma, viziunea lui Deng Xiaoping, artizanul recunoscut al reformei profunde a Chinei, s-a dovedit corecta, drumul urmat potrivit acestei viziuni asigurnd economiei chineze un ritm rapid de dezvoltare, printre cele mai nalte din lume, premise solide pentru modernizare si crestere a competitivitatii Lucrarea intitulat REPUBLICA POPULARA CHINEZA IN ECONOMIA MONDIALA este realizat n scopul evidentierii aspectelor cu privire la procesul dereforma a economiei chineze nceputa n anul 1978 , proces de o amploare si complexitate deosebite, care are efecte profunde asupra tuturor domeniilor societatii, materializate n transformarile radicale care s-au produs si se vor produce n continuare si care decurg dintr-o conceptie coerenta si flexibila privind obiectivele esentiale ce trebuie atinse si caile de urmat pentru realizarea acestora. Lucrarea este structurat pe patru capitole. Astfel, primul capitol evidentiaz cateva aspecte monografice ale Chinei referitoare la imensitatea teritoriului si a populatiei tarii,la marile diferente naturale, economice si culturale ntre regiunile tarii,ce confera politicii de dezvoltare economica regionala un rol primordial n ansamblul politicilor specifice de nfaptuire a reformei economice. Tot in acest capitol se face o prezentare a tabloului de ansamblu al reformei economice chineze si al realizarilor nregistrate n contul acesteia. Al doilea capitol face referire la aspecte privind date statistice minutioase care ilustreaza, n limbajul sintetic al cifrelor, schimbarile majore petrecute n plan economic si social pe parcursul celor 5 decenii de existenta a Chinei Noi.Este evidentiat rolul investitiilor straine in dezvolarea Chinei,precum si cel al dezvoltarii economice regionale ,acesta fiind un alt plan pe care s-a afirmat pregnant reforma economica. Al treilea capitol pune in lumina rolul Chinei in evolutia comertului mondial prin re latiile sale comerciale pe care le desfasoara cu marile puteri ale lumii, SUA si Uniunea Europeana, precum si pe cele pe care aceasta le are cu tara noastra.Tot aici sunt evidentiate si implicatiile aderarii Chinei la OMC , la sfarsitul a 15 ani de negocieri bilaterale si multilaterale. Ultimul capitol al lucrrii este destinat analizei perspectivelor de dezvoltare economica a Chinei,prin prisma evolutiei raporturilor sale economice cu tarile lumii.Sunt prezentate deasemenea posibilele consecinte la nivel regional si mondial ale ascensiunii Chinei pe scara economica si nu numai. Pentru a-si asuma intr-adevar statutul de putere mondiala, China va trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa se confrunte deschis cu Statele Unite. Motivul alegerii acestei teme deriv din dorinta de documentare cu privire la problematica deosebit de complexa ridicata de evolutia economica fara precedent ,din ultimele decenii a R.P.China si a posibilelor evolutii viitoare ale economiei acestei tari. Astazi, nimeni nu poate prevedea unde va duce marsul impetuos al Chinei pe calea dezvoltarii si daca aceasta isi va regasi rolul mitologic de centru al lumii sau daca se va prabusi in haosul care i-a marcat de atatea ori istoria. Viitorul Chinei va depinde de gradul de

coeziune al statului. Controlul puterii centrale se intemeiaza pe un concept cultural: important nu este controlul economic, ci controlul politic si moral.

CAPITOLUL 1

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA ECONOMIEI R.P. CHINA


ntelegerea de fond a resorturilor, formelor de realizare si finalitatilor acestui proces urias de transformari nnoitoare pe care le comporta tranzitia sistemului economic chinez este facilitata de pastrarea permanenta n atentie a ctorva trasaturi definitorii ale societatii si modelului socio-cultural specifice acestei tari: populatia Chinei reprezinta peste o cincime din populatia ntregului glob, ceea ce confera o dimensiune impresionanta att a efortului national de dezvoltare economica si sociala, ct si a impactului acestei dezvoltari asupra economiei lumii; civilizatia chineza, una dintre cele mai proeminente si mai bine individualizate din lume, s-a dezvoltat o lunga perioada n conditiile unei izolari considerabile, facilitata si de barierele fizice ce delimiteaza arealul national; interventiile straine, de la colonialismul european la imperialismul japonez, au avut efecte negative profunde asupra societatii chineze, soldate, printre altele, cu pierderi teritoriale si cu intensificarea tendintelor regionaliste; populatia Chinei este puternic concentrata n regiunile costale, estice, zona centrala si cea vestica a teritoriului tarii fiind mult mai putin populate, mai aride si mai putin productive; centralizarea puternica a puterii politice de la revolutia din 1949 si crearea Republicii Populare Chineze si pna la nceputul reformei economice din anul 1978 au imprimat modelului socio-cultural national mentalitati pe care actuala reforma economica si propune sa le modifice fundamental; China rurala constituie un segment puternic traditionalist al societatii chineze, modul de viata a populatiei rurale nesuferind transformari majore nici sub impactul Revolutiei culturale, nici sub cel al actualei modernizari; efortul apreciabil de modernizare pe care l-a antrenat reforma economica a condus la nregistrarea unor rezultate apreciabile; n acelasi timp, societatea chineza ramne precumpanitor rurala, cu un grad limitat de urbanizare si industrializare, concentrate ndeosebi n zona de est. Pe fondul acestor trasaturi care explica multe dintre orientarile reformei si modurile specifice de rezolvare a problemelor specifice acesteia, vor putea fi evidentiate performantele nregistrate de economia chineza n ultimele doua decenii de reforma, principalii factori care au determinat revirimentul economic ncepnd din anul 1978, momentul initierii procesului de reforma, precum si perspectivele ntrevazute de specialistii chinezi ai continuarii acestui proces. 1.1. R.P. CHINA ASPECTE MONOGRAFICE China (Zonghua Renmin Gongheguo), tara din estul Asiei, a treia tara ca suprafata (dupa Rusia si Canada) si cu cea mai mare populatie dintre toate statele lumii, este marginita in nord de Republica Mongola si de Rusia; in nord-est de Rusia si Korea de Nord, in est de marea Galbena si Marea Chinei de Est; in sud de Marea Chinei de Sud, Vietnam, Laos, Myanmar (cunoascuta si cu numele de Burma), India, Bhutan si Nepal; in vest este marginita de Pakistan, Afghanistan si Tadjikistan si in nord-vest de Kyrghistan si Kazahstan. Chinei ii apartin mai mult de 3400 de insule. Are o suprafata de 9.571.300 km2, neincluzand Hong Kong, Macau si teritoriul care se afla sub controlul Republicii Chineze din Taiwan, pe care China il considera o provincie renegata. In 1971, Natiunile Unite au admis Republica Populatiei Chineze (principalul teritoriu chinez) si au exclus Republica Chineza (Taiwan) din parteneriat. Cu toate ca majoritatea guvernelor din toata lumea nu recunosc Taiwanul ca stat independent, insula mentine totusi o economie si un guvern distinct. Hong Kong, oficial un teritoriu britanic, i-a revenit Chinei in 1997. Cu toate acestea, informatiile prezentate in aceasta lucrare nu se refera si la Hong Kong, care mentine o economie separata si are o autonomie politica considerabila. Aceste date deasemenea nu includ Macau, localizata langa Hong Kong pe coasta de sud a Chinei, care este un teritoriu chinezesc administrat de Portugalia. Cateva caracteristici retin atentia de la prima vedere pentru cel ce se apropie de istoria Chinei. In primul rand, unitatea spatiului si coeziunea civilizatiei. In pofida pustiitoarelor revolte sociale, a conflictelor dinastice si a razboaielor civile, sau a repetatelor invazii externe, care au determinat diviziuni ale unitatii statale, mai mult sau mai putin durabile, acestea nu au avut consecinte geopolitice ireparabile.[1] Capiatala Chinei este Beijing, cel mai populat centru urban este Shanghai. China are peste 20 de orase mari cu o populatie minima de 1 milion de locuitori. Profile de orase: Beijing capitala Chinei cu o populatie de 5,8 milioane de locuitori (10,8 milioane in 1999)

Shanghai 15,1 milioane locuitori Tianjin 4,6 milioane locuitori Shenyang 3,6 milioane locuitori Wuhan 3,3 milioane locuitori Guanghzou 2,9 milioane locuitori Chongqing 2,3 milioane locuitori Nanjing 2,1 milioane locuitori Xian 2,0 milioane locuitori China incadreaza o mare varietate de forme de relief si varietate corespunzatoare de resurse naturale. In general, cele mai mari inaltimi de pe teritoriul Chinei se gasesc in vest, unde se afla unii dintre cei mai inalti munti de pe Pamant. Trei dintre acestia, muntii Tien Shan, Kunlun si Qinling, dateaza din perioada Paleozoica de ridicare muntoasa (orogeneza), care a inceput in perioada Carbonifera si s-a terminat in perioada Permiana, cand toate portiunile de pamant ale Terrei s-au unit pentru a forma un singur supercontinent, Pangaea. Muntii Himalaya, sunt de origine mai recenta. S-au format cand sedimentele odata depozitate intr-o mare mezozoica, numite tethys, au fost stranse intr-un loc si ridicate la suprafata datorita coliziunii Indiei cu Eurasia, eveniment ce a inceput in timpul epocii Oligocene a perioadei Tertiare, in urma cu aproximativ 40 milioane de ani. Numeroasele tipuri de munti ale tarii inchid o serie de platouri si bazine care furnizeaza o considerabila sursa de apa si de resurse minerale. Varietatea de tipuri climatice, de la subpolara la tropicala si incluzand mari zone alpine si desertice, suporta o magnifica viata animala si o deosebita flora. Muntii ocupa aproximativ 43% din teritoriul Chinei; platourile muntoase mai ocupa inca 26 de procente; bazinele, asezate in principal in zonele aride, ocupa 19%.Numai 12% din totalul teritoriului reprezinta zonele de campie. Mai mult de o cincime din totalul populatiei Pamantului traieste in China. China a dat nastere celei mai vechi civilizatii din lume si are o istorie ce dateaza din urma cu 3500 de ani. Zhonghuo, numele chinezesc pentru tara, inseamna teritoriul central, o referinta la credinta chinezeasca in care se spune ca tara era centrul geografic al Pamantului si singura civilizatie adevarata. In secolul al XIX-lea, China a devenit o natiune slaba din punct de vedere economic si politic, dominata de puteri straine. China a inregistrat multe schimbari in prima jumatate a secolului XX. Guvernul imperial a fost inlaturat si in anii haotici care au urmat, doua formatiuni politice Kuomintang (KMT) si comunistii s-au luptat pentru controlul tarii. In 1949, comunistii au castigat controlul statului. Atunci guvernul Republicii Chineze, condus de KMT, s-a retras in Taiwan. Ridicarea la putere a comunistilor din 1949 a constituit unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Chinei; intr-o remarcabil de scurta perioada de timp s-au facut schimbari radicale atat in economie cat si in societate. Prima masurare a numarului populatiei dupa preluarea statului de catre comunisti a avut loc in 1953. [2] La acea data, populatia Chinei era de 582.600.000 locuitori. La cea de-a doua masurare, care a vut loc in 1964, s-a aratat o crestere pana la 694.580.000; la cea de-a treia , in 1982, masuratorile au aratat o populatie de 1.008.180.000 (fara Hong Kong, Macau si Taiwan), facand din China primul stat care a trecut pragul de un miliard de oameni. Intre 1953 si 1997, rata mortalitatii a cazut de la 22,5 la aproximativ 7 la 1000 de locuitori; rata natalitatii a cazut deasemenea de la 45 la 1000 de locuitori in 1953, la aproximativ 16,4 in 1997. Ca rezultat, cresterea numarului de oameni s-a micsorat de la 22,5 la mie in 1953, la 0,9 la mie in 1997. Chiar si in aceste conditii, China tot inregistreaza o crestere anuala a populatiei de aproape 11 milioane de oameni. Descresterea fertilitatii inregistrata intre anii 1950 si anii 1990, a fost datorata in mare parte eforturilor facute de guvern pentru incurajarea casatoriilor tarzii si, mai recent, influentarea familiilor chineze sa aiba un singur copil. Acest program a fost cuplat cu o continua expansiune a facilitatilor in domeniul sanatatii, care asigurau destule informatii despre controlul sarcinilor si contraceptive foarte ieftine sau de multe ori gratis. A fost oficial estimat in 1984, ca 70% din totalul cuplurilor de varsta fertila folosesc prezervative si ca 24 milioane de cupluri au declarat oficial ca nu vor avea mai mult de un copil. Avortul este legal si presiuni sociale pentru a opri o sarcina sunt facute femeilor care au deja un copil. Minoritatile nationale au fost in general excluse din progranul guvernamental de control al nasterilor, pastrand tratatele de ingaduire a acestora la un maxim de independenta culturala. In 1980 guvernul a declarat ca 65% din populatie era sub varsta de 30 de ani. Astfel, o proportie substantiala a populatiei chineze este la o varsta fertila de cel putin cateva decenii de atunci. In septembrie 1982, liderul Partidului Comunist Chinez a declarat ca natiunea trebuie sa limiteze populatia la 1,2 miliarde pana la sfarsitul secolului, o limita care intensifica eforturile de control al populatiei. In 1988, guvernul a recunoscut ca acea limita era de neatins si au revizuit-o la 1,27 miliarde.

China avea in 1977 o populatie estimata la 1.226.274.731 locuitori. Densitatea populatiei era de 128 de persoane pe km 2, existand mari diferentieri teritoriale. Exista regiuni cu o densitate foarte mare a locuitorilor, cum ar fi in Campia Chinei de Est. In bazinele fluviilor Chang Jiang si Huang He, densitatea depaseste 1000 loc/km2.Sunt deasemenea regiuni cu densitati mici (in vest si nord) si foarte mici (Podisul Tibet) sub 2 loc/km2. Densitatea populatie scade astfel de la est la vest. Mai mult de 70 milioane de oameni apartin la 55 de minoritati nationale. Majoritatea acestor rase sunt distinse de chinezi mai mult prin limba si religie decat prin aspectul fizic. Principalele minoritati sunt rasa Tai, care vorbesc limba Zhuang, numarand aproape 15,5 milioane, asezati in Regiunea Autonoma Guangxi Zhuang; rasa Hui, care sunt in jur de 8,6 milioane, asezati in Regiunea Autonoma Ningxia Hui, Gansu si Qinghai; aborigenii Miao, aproximativ 7,4 milioane locuitori, ce ocupa regiunile numite Guizhou, Hunan si Yunnan; minoritatea Turkic, care numara in jur de 7,2 milioane de oameni si vorbesc limba Uygur, locuiesc in Regiunea Autonoma Xinjiang Uygur; rasa Tibetana, in numar de 4,6 milioane, care locuiesc in Regiunea Autonoma Tibet, Qinghai, Sichuan si deasemenea Yunnan. Alte grupuri minoritare includ Tujia (5,7 milioane), Bouyei (2,5 milioane), Koreeni (1,9 milioane) si Manchus. Oamenii care apartin minoriatii Manchus sunt descendenti ai dinastiei care a cucerit China in secolul al XVIII-lea si s-a stabilit in Qing sau Manchu. Numarand aproximativ 9,8 milioane, ei sunt aproape de nedistins de chinezi. Desi foarte bine industrializata, China continua sa fie o natiune predominant rurala, cu o agricultura foarte bine dezvoltata. Cu toate ca mari concentratii urbane au existat in China chiar si inaintea Imperiului Roman (44 i.Hr 476 d.Hr), tara are per ansamblu o urbanizare destul de inceata. Se estimeaza ca 69% din populatie traieste in mediul rural. Liderul comunist Mao Zedong credea ca marea diferenta dintre populatia rurala si urbana era cauza diferentei sociale din China. In timpul anilor 60 si in prima jumatate a anilor 70, statul a facut nenumarate eforturi de a trimite tineri educati din mediul urban in mediul rural pentru cativa ani sau poate chiar definitiv. Aceasta miscare urmarea dezvoltarea modului de trai urbanistic si in cel rural si totodata reducerea interesului taranior de amigra spre oras. Acest program a fost partial stagnat in 1976, odata cu moartea lui Mao Zedong [3] si eliminata la sfarsitul anului 1978, cand migrarea spre orase a inceput sa creasca. Potrivit unei evaluari sumare facuta dupa desfasurarea celui de al cincilea recensamnt la scara nationala, China are o populatie de l,2953 miliarde de locuitori, inclusiv regiunile administrative speciale Hong Kong si Macao si Provincia Taiwan. Populatia care traieste n partea continentala a cunoscut, n ultimii lo ani, un ritm de crestere anual de l,07%, ceea ce nseamna o scadere de 0,4% fata de ultimii ani ai deceniului 80. Zhu Zhixin, directorul Oficiului National de Statistica, care a raspuns de grupul principal de lucru n timpul desfasurarii celui de al 5-lea recensamnt national., a evidentiat faptul ca eforturile Chinei n domeniul planificarii familiale au fost ncununate de succes. China a evitat n acest fel cresterea demografica exploziva nregistrata imediat dupa ntemeierea Chinei Noi, n l949, si a reusit sa controleze n mod eficient cresterea rapida a populatiei. In momentul de fata, n China cresterea populatiei cunoaste un ritm mai scazut. Al 5-lea recensamnt din China a avut loc la l noiembrie 2000. In prezent, se prelucreaza datele nregistrate din teren.Elementele principale sunt n acest moment cunoscute si se poate afirma ca populatia Chinei, n ansamblul ei, a nregistrat schimbari notabile. Fata de cel de al 4-lea recensamnt, desfasurat n l990, populat 737c22h ia totala a celor 3l de provincii, regiuni autonome si municipalitati subordonate direct autoritatii centrale, inclusiv militarii n serviciu din partea continentala a Chinei (denumita n continuare populatia continentala) a crescut cu l32,l5 milioane (+ ll,65%). Media anuala de crestere a fost de l2,79 milioane, adica o crestere de l,07%, adica 0,4% mai putin fata de ultimii ani ai deceniului al noulea.[4] Cresterea gradului de instruire a populatiei Din rndurile populatiei continentale, 45,7l milioane persoane au absolvit facultatea (cel putin 2 ani de studii post-liceale); l4l,09 milioane au absolvit o scoala medie (doua cicluri scolare), inclusiv o scoala profesionala; 429,89 milioane au absolvit primul ciclu secundar. Dupa l990, populatia instruita a crescut progresiv, (la un etalon de l0.000 de locuitori), de la l422 la 36ll (+ l54%); de la 8039 la ll.l46 (+ 39%) si de la 23.344 la 33.96l (+ 45%). Populatia continentala nregistreaza 85,07 milioane de persoane de peste l5 ani sau mai mult, care nu stiu sa citeasca deloc sau stiu sa citeasca putin). Numarul acestora este n scadere, de la l5,88% la 6,72% (-9,l6%).

Cresterea rapida a numarului de persoane n vrsta Recensamntul desfasurat recent a relevat o schimbare considerabila a structurii pe grupe de vrsta a populatiei Chinei. Grupa persoanelor de la 0 la l4 ani reprezeinta 22,89% din totalul populatiei, n scadere cu 4,8% fata de anul l990; grupa persoanelor n vrsta de peste 65 de ani reprezinta 6,96%, respectiv o crestere de l,39%. Aceste cifre demonstreaza ca de la aplicarea politicii de reforma si de deschidere catre exterior, nivelul de trai al populatiei a crescut, iar serviciile medicale si sanitare s-au mbunatatit considerabil; pe de alta parte, ritmul nasterilor s-a diminuat considerabil. Toate acestea contribuie la grabirea procesului de mbatrnire a populatiei.

Diminuarea dimensiunii familiei

Numarul mediu de persoane care alcatuiesc o fmilie este de 3,44 fata de 3,96, n l990. Aceasta descrestere se datoreaza n principal masurilor de planificare familiala.

Progresul urbanizarii Populatia urbana se ridica la 455,94 milioane persoane, adica 36,09% din populatia totala, n vreme ce populatia rurala este de 807,39 milioane sau 63,90%. Procentul populatiei urbane a crescut cu 9,86%, fapt care dovedeste ca procentul de urbanizare a crescut ca urmare a dezvoltarii economiei tarii. In conformitate cu hotarrea Consiliului de Stat, n China a avutloc la l noiembrie 2000, cel de al 5-lea recensamnt al populatiei. Sub conducerea Consiliului de Stat si a guvernelor locale de la toate nivelele si cu sprijinul si cooperarea populatiei diferitelor grupuri etnice, evaluarile pe teren au fost efectuata prin eforturile sustinute si munca plina de abnegatie a aproximativ lo milioane de lucratori nsarcinati cu recensamntul. Evalzarea ulterioara -prin verificare pe esantioane- a demonstrat ca recensamntul a fost corect. Toate datele[5] colectate la recensamnt au fost apoi prelucrate la calculator, iar cifrele rezultate sunt urmatoarele

Numarul total al populatiei: Populatia Chinei este de l.295,33 milioane locuitori, din care: Populatia Chinei a 3l provincii, regiuni autonome si municipalitati (fara insulele Jinmen si Mazu din provincia Fujian) si militarii n serviciu din China continentala totalizeaza l.265,83 milioane. Populatia Regiunii administrative speciale Hong Kong: 6,78 milioane. Populatia Regiunii administrative speciala Macao: 440.000 Populatia Provinciei Taiwan si a Insulelor Jinmen, Mazu si a ctorva insule din provncia Fujian: 22,28 milioane. Cresterea demografica Fata de numarul de locuitori de l.l33,68 milioane, nregistrati la recensamntul din l990 (ora zero a zilei de l iulie l990 momentul de referinta), populatia totala a celor 3l de provincii, regiuni autonome si municipalitati, incluznd si militarii n serviciu din China continentala a crescut, n cei zece ani si patru luni, cu l32,l5 milioane de persoane, respectiv cu ll,66%. Media anuala de crestere a fost de l2,79 milioane de persoane, rezultnd un ritm de crestere de l,07%. Populatia pe numar de familii In cele 3l de provincii, regiuni autonome si mun.icipalitati din China continentala s-au numarat 348,37 milioane de familii, numarul total al celor ce le alcatuiesc fiind l.l98,39 milioane persoane. O familie este alcatuita n medie din 3,44 persoane cu 0,52 persoane mai putin fata de recensamntul din l990, cifra fiind atunci de 3,96 persoane pe familie.

Compozitia populatiei pe sexe Din totalul populatiei nregistrat n cele 3l provincii, regiuni autonome si municipalitati, inclusiv militarii n serviciu din China continentala 653,55 milioane persoane, adica 5l,63% sunt barbati, iar 6l2,28 milioane, respectiv 48,37%sunt femei. Raportul ntre sexe (la loofemei)este de l06,74 Populatia pe grupe de vrsta Din numarul total al locuitorilor celor 3l de provincii, regiuni autonome si municipalitati si militari n serviciu din China continentala, 289,79 milioane persoane alcatuiesc grupa de vrsta 0-l4 ani, reprezentnd 22,89%; 887,93 milioane persoane alcatuiesc grupa de la l5-64 ani, respectiv 70,l5% din totalul populatiei, iar 88,l1 milioane persoane formeaza grupa de vrsta de 65 ani si peste, respectiv 6,96%. Fata de rezultatele nregistrate la recensamntul din 1990, numarul celor cuprinsi n grupa de vrsta 0-l4 ani a scazut cu 4,80%, iar numarul celor cuprinsi n grupa de vrsta de peste 65 de ani a crescut cu l,39%.

Populatia pe zone de rezidenta In cele 3l de provincii, regiuni autonome si municipalitati din China continentala, 455,94 milioane reprezinta populatia urbana, respectiv 36,o9% din total; numarul locuitorilor de la sate se ridica la 807,39 milioane, respectiv 63,9l%. Fata de recensamntul din anul l990, populatia urbana a crescut cu 9,86%. Unul dintre cele mai ambitioase eforturi ale guvernului comunist chinez inca din 1949, a fost modificarea limbii chineze. Limba vorbita oficiala a Chinei este putonghua[6], acesta este dialectul preluat din China de nord. Acesta a fost declarat limba comuna de catre

Conferinta Nationala pentru Reforma Chineza in Limba Scrisa din 1955. Astfel ca au fost facute eforturi deasemenea pentu modificarea limbii scrise. Aceasta dateaza de mai bine de 3000 de ani. 1.2. DEBUTUL REFORMEI ECONOMICE nceputul procesului de reforma economica si de deschidere puternica a economiei chineze spre exterior s-a produs n anul 1978, la doi ani dupa ncetarea Revolutiei culturale care adusese economia chineza la marginea prapastiei. La cel de al XI-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez s-a hotart schimbarea profunda de orientare a efortului national de pe fagasul politic al luptei de clasa spre cel al dezvoltarii economice, realizata prin reforma profunda si deschidere. Din acel moment, economia chineza a cunoscut o dezvoltare nentrerupta si n ritmuri nalte, mult superioare celor nregistrate de alte tari recunoscute pentru ritmul alert al cresterii lor economice. Potrivit datelor statistice, rata medie de crestere anuala a Produsului Intern Brut, n intervalul 1978-2001, a fost de 9,8%, cu doua vrfuri nregistrate n anii 1984 si 1992, cnd ratele de crestere au fost de circa 15%, respectiv 14%. n perioada 1980 (cnd au nceput sa apara primele roade ale masurilor initiate n 1978) 2000, PIB a crescut de 3,7 ori, cu o medie anuala de crestere de 10,1%; n acelasi interval, PIB din industrie a crescut de 5,2 ori, cu o rata anuala de crestere de 12,1%, cel din agricultura de 1,3 ori, cu o rata anuala de 5,5%, iar cel din servicii de 4,5 ori, cu o rata anuala de 11,3%. Aceste rezultate mai mult dect ncurajatoare au demonstrat justetea noilor orientari economice si au confirmat teza potrivit careia n sistemul economiei planificate numai guvernul central era entuziast, pe cnd n sistemul economiei de piata att guvernul central, ct si guvernele locale, departamentele, ntreprinderile si indivizii sunt entuziasti.[7] Cresterea semnificativa a performantelor economice s-a reflectat suficient de rapid n mbunatatirea nivelului de trai al populatiei. S-a rezolvat, n masura apreciabila, problema asigurarii hranei si a articolelor de mbracaminte pentru cea mai mare parte a populatiei. Nivelul mediu national al consumului pe locuitor rezident a crescut de la RMB 184 yuani [8] n 1978 la RMB 2675 yuani n 2000, adica de circa 13,7 ori. n acelasi interval, economiile populatiei urbane si rurale rezidente au sporit de 182 de ori, de la RMB 21,06 miliarde yuani la RMB 3852,08 miliarde yuani, iar economiile pe locuitor au crescut de la RMB 21,9 yuani la RMB 3163,8 yuani, adica de 144 ori. Agricultura, care a constituit sectorul n care a nceput reforma economica n 1978, a nregistrat cresteri apreciabile ale performantelor: productia agricola bruta a crescut de la 304,77 milioane de tone n 1978 la 494,17 milioane tone n 1997, adica de 1,62 ori; venitul net pe locuitor al rezidentilor rurali a crescut, n acelasi interval, de la RMB 133,57 yuani la RMB 2090,13 yuani, respectiv de 15,5 ori. Productiile totale de cereale si de bumbac au ajuns la 40,7 milioane tone, respectiv 60,7 milioane tone, China devenind primul producator mondial de bumbac. n ciuda acestor progrese evidente, numeroase deficiente ample ramn sa fie rezolvate n continuare: faramitarea terenurilor agricole a mpiedicat mecanizarea intensa a lucrarilor agricole si valorificarea avantajelor acesteia, ceea ce a determinat guvernul central sa adopte masuri de stimulare a crearii de mari ferme gospodaresti, inclusiv prin concesionari de terenuri pentru a se putea efectua operatii de mecanizare, fertilizare etc. pe scara mare; sprijinul insuficient al inovarii agricole a dus la reducerea ratei de crestere a valorii adaugate n agricultura, ceea ce a facut necesare masuri de ncurajare a cercetarii si dezvoltarii n domeniul agricol si de impulsionare a transferului rezultatelor cercetarii n activitatea practica etc. Industria avea nainte de nceperea procesului de reforma o structura profund dezechilibrata, n cadrul careia industria grea, inclusiv cea chimica, aveau ponderi mult prea ridicate fata de o configuratie normala a industriei prelucratoare, n timp ce sectoarele industriei usoare, legate nemijlocit de standardul de viata a populatiei, erau mult mai putin dezvoltate. Structura dezechilibrata a industriei, asociata cu productia industriala si cu cea agricola relativ scazute, au facut ca economia chineza sa fie pna n 1978 una de penurie, incapabila sa satisfaca cerintele unei populatii uriase. Ca urmare a ajustarilor structurale determinate procesul de reforma, structura productiei industriale s-a mbunatatit semnificativ, iar industria si-a marit considerabil capacitatea de a satisface cerintele interne n crestere si diversificare continua si de a realiza surplusuri pentru export. Sectorul tertiar al economiei, care naintea demararii reformei reprezenta numai 23,7% din PIB, si-a accelerat puternic cresterea dupa anul 1978, ajungnd, n 2001, sa reprezinte 32,1% (sectorul primar 18,7%; sectorul secundar 49,2%), mult nca sub nivelul ce caracterizeaza structura economiei tarilor dezvoltate. Progresul este nsa evident, economia chineza avansnd rapid pe calea ajustarilor structurale n economie si n cadrul fiecaruia dintre cele trei sectoare care sa duca la o configuratie specifica economiilor moderne. Modificarile profunde produse n economia chineza de reforma acesteia pot fi, de asemenea, elocvent ilustrate de cresterile spectaculoase ale productivitatii muncii dupa anul 1978, precum si de contributiile substantial mbunatatite la cresterea productiei agregate ale intrarilor de capital, de forta de munca si de productivitate. Cifrele demonstreaza ca de la o contributie negativa a productivitatii la cresterea productiei totale agregate, nregistrata n perioada 1953-1977, ceea ce reflecta eficienta scazuta a cresterii economice n aceasta perioada, dupa nceperea reformei contributia a devenit pozitiva, sporind la peste 36%, n detri mentul celei a factorilor capital si forta de munca; n perioada 1978-1995, (ajustarile structurale, controlul echilibrului macroeconomic etc.). Ajustarile structurale realizate n cadrul procesului de reforma s-au desfasurat n cadrul a patru etape ce pot fi identificate n orientarile majore ale politicii industriale, n sens larg, a statului. Prima etapa, 1978-1982, s-a caracterizat prin schimbarea de fond a orientarii majore a dezvoltarii economice de la industria grea spre sectoarele industriei usoare si agricultura, astfel nct sa se asigure mbunatatirea rapida a ofertei de bunuri de consum. Schimbarea centrului de greutate al efortului de dezvoltare s-a realizat prin: directionarea adecvata a investitiilor; cresterea apreciabila a productiei ntreprinderilor orasenesti si comunale[9]

introducerea sistemului de responsabilitati gospodaresti, care a determinat cresterea rapida a productiei agricole prin realizarea echilibrului firesc ntre remunerarea gospodariilor si productia realizata de acestea . A doua etapa, 1983-1988, a cuprins o a doua schimbare de orientare a politicii industriale, de asta data spre dezvoltarea industriei extractive, a sectorului energetic si a infrastructurilor. Schimbarea a fost necesara ntruct efortul investitional consacrat industriei usoare n primul stadiu crescuse peste limitele normale si ncepuse sa provoace noi dezechilibre n economie. Deoarece dezvoltarea sectoarelor de baza ale economiei cele producatoare de materii prime, cel energetic, agricultura, transporturile , reclama fonduri uriase de investitii pe care guvernele locale nu erau interesate sa le dreneze din zonele industriei usoare si ale industriilor prelucratoare, guvernul central, care controla preturile, a trebuit sa aplice ferm o politica de dezvoltare a acestor sectoare. Sarcina guvernului central era ngreunata de faptul ca descentralizarea responsabilitatilor n materie de fiscalitate, care s-a produs la nceputul procesului de reforma, a determinat, totodata, slabirea capacitatii investitionale a bugetului central. Neputndu-se, din aceasta cauza, interveni eficace pentru reorientarea efortului investitional n directiile aratate, politica industriala urmata n acest al doilea stadiu a fost considerata un insucces, ntruct penuria de produse si de servicii de baza a creat un puseu inflationist n anul 1988, care a facut necesara adoptarea unor noi orientari. A treia etapa, 1989-1993, a debutat cu stabilirea de catre guvernul central a unei politici industriale unitare, coerente, oficiale, al carei obiectiv central era reducerea si controlul productiei de bunuri de folosinta ndelungata cu oferta n exces, mbunatatirea si cresterea productiei bunurilor cu oferta deficitara, ndeosebi concentrarea asupra productiei de alimente, bumbac, carbune, energie electrica, textile si alte produse ale industriei usoare cu cerere ridicata dar cu oferta redusa, precum si asupra transporturilor, precumpanitor a celor feroviare. Transpunerea n fapt a noilor orientari ale politicii industriale a condus la echilibrarea treptata a cererii cu oferta pentru produsele si serviciile respective, precum si la producerea unor modificari structurale pe masura n configuratia sectoarelor economiei si n cea a industriei. A patra etapa a nceput n anul 1993, cnd accentul s-a schimbat de pe dimensiunea extensiva a cresterii economice pe cea intensiva a unei dezvoltari economice echilibrate, de factura moderna, axata pe realizarea eficientei superioare n alocarea si utilizarea resurselor, care sa asigure cresterea semnificativa a competitivitatii produselor si serviciilor, penetrarea puternica cu acestea pe pietele internationale. Pentru atingerea acestor obiective, Consiliul de Stat a adoptat, n anul 1993, Schita de politica industriala nationala pentru anii 1990, actionnd ferm n continuare pentru dezvoltarea intensiva a agriculturii, industriilor de baza si industriilor pilon. Un an mai trziu, s-a adoptat de catre Consiliul de Stat prima strategie sectoriala pentru industria de automobile, ceea ce a marcat debutul unei perioade de stabilire a strategiilor pentru fiecare dintre sectoarele industriale cheie. ncepnd din anul 1995, accentul n cadrul politicii industriale de ansamblu si n strategiile sectoriale s-a pus pe masurile destinate sa asigure dezvoltarea economica intensiva, cu eficienta superioara, bazata, precumpanitor, pe generarea si asimilarea rapida a progresului tehnologic. n scopul mbunatatirii mecanismelor de elaborare a politicii industriale si a strategiilor sectoriale, precum si al corelarii mai strnse a acestora cu politica nationala n domeniul stiintei si tehnologiei, Consiliul de Stat a creat, n anul 1988, Biroul de Politica Industriala al Comitetului pentru Economie si Comert, nsarcinat cu formularea si corelarea corespunzatoare a politicilor mentionate. Cele patru etape mentionate n evolutia politicii industriale, marcate de schimbari de orientari si de reconsiderari ale unor masuri pe care practica le-a dovedit neadecvate, s-au desfasurat pe fondul principalelor trei stadii ale reformei economice, n care s-au produs ample schimbari institutionale, ale formelor si mecanismelor de desfasurare a activitatii economice.

1.3. STADIILE REFORMEI schimbari ndraznete de orientare


Efortul la scara nationala de identificare a celor mai bune si eficiente cai de dezvoltare a economiei chineze, dupa dezastrul provocat de Revolutia culturala, a permis conturarea treptata a coordonatelor pe care trebuie sa se nscrie procesul de reforma, precum si a orientarilor majore ale masurilor destinate sa transpuna n fapt coordonatele respective. Viziunea strategica cu privire la coordonatele esentiale ale dezvoltarii si la orientarile de politica economica s-a perfectionat treptat, a cunoscut schimbari de fond, a determinat, n functie de judiciozitatea ei, accelerari sau ncetiniri ale ritmului reformei. Dupa peste doua decenii de reforma, viziunea lui Deng Xiaoping, artizanul recunoscut al reformei profunde a Chinei, s-a dovedit corecta, drumul urmat potrivit acestei viziuni asigurnd economiei chineze un ritm rapid de dezvoltare, printre cele mai nalte din lume, premise solide pentru modernizare si crestere a competitivitatii. Doua trasaturi majore pot fi desprinse din analiza modului n care s-a nfaptuit pna n prezent reforma economiei chineze. Prima este cea a realizarii unei reforme graduale, n care, potrivit cuvintelor lui Deng Xiaoping[10], se tatoneaza pietrele pentru a trece rul. Abordarea graduala a reformei a fost indicata ntruct la aceasta idee subscriind numerosi specialisti China se gaseste si va ramne nca multa vreme n stadiul socialist primar, avnd o economie de piata specifica caracterizata printr-un nivel redus al productivitatii, mult inferior celui nregistrat de economia de piata consolidata din tarile dezvoltate; standardul redus de viata al populatiei, care i diminueaza mult capacitatea de a face fata duritatilor reformei, precum si ritmul lent al schimbarii mentalitatilor fac deci imperios necesara efectuarea reformei pas cu pas, ntr-un ritm mai lent dar cu o avansare sigura si nentrerupta. A doua trasatura este aceea ca orice schimbare majora produsa de reforma este mai nti temeinic experimentata n unitati pilot (ntreprinderi, forme institutionale noi etc.), dupa care, pe baza nvatamintelor trase din ncercarile soldate cu succes, schimbarea respectiva se difuzeaza cu sanse sporite de reusita n ntreaga economie.

Primul stadiu, 1978-1984: Realizarea unei economii precumpanitor planificate nsotite de o economie de piata
Reforma a nceput la nivelul microeconomic si, mai ales, la cel al gospodariilor din domeniul rural, prin nlaturarea comunelor poporului si introducerea unui sistem de contractare a responsabilitatii gospodariilor, care lucrau pamntul aflat n proprietate publica, de a furniza statului o anumita cantitate de produse agricole pe baza de remunerare echitabila, proportionala cu cantitatea oferita; sistemul, simplu si logic, constituia nsa o ruptura neta cu vechiul sistem egalitarist si nestimulativ specific economiei planificate. Potrivit acestui sistem, surplusul de productie fata de cantitatea contractata cu statul putea fi vndut pe piata libera. Rezultatele aplicarii sistemului au fost spectaculoase si rapide, productia agricola crescnd semnificativ, iar standardul de viata al unei bune parti a populatiei rurale mbunatatinduse vizibil.

n paralel cu masurile luate n ceea ce priveste economia rurala, guvernul central a initiat reformarea managementului ntreprinderilor prin reducerea controlului de stat al activitatii acestora, cresterea puterii lor decizionale n gestionarea propriilor afaceri, introducerea n ntreprinderile de stat a sistemului de retineri pentru nevoile proprii din profit proportionale cu marimea acestuia, introducerea de stimulente pentru obtinerea de performante economico-financiare superioare. Cu sprijinul guvernului central, au nceput sa se dezvolte ntreprinderi aflate n proprietate colectiva sau individuala, ntreprinderi orasenesti si comunale, acestea din urma extinzndu-se rapid si cunoscnd un succes deosebit. Preturile majoritatii marfurilor, cu exceptia celor esentiale (cereale, bumbac, carbune) au nceput sa fie liberalizate treptat, fluctuatiile lor fiind de acum ncolo determinate exclusiv de echilibrul cererii si ofertei de pe piata. Au fost create n regiunile Guangdong si Fujian primele patru zone economice speciale (ZEE) Shenzen, Zhuhai, Shantou, Xiamen, considerate drept arii pilot pentru experimentarea mecanismelor economiei de piata si adevarate ferestre deschise catre comertul international si economia mondiala. n general, n acest prim stadiu al reformei schimbarile produse au fost limitate ca extindere si profunzime, nereusindu-se rezolvarea contradictiilor fundamentale ale economiei chineze dar producndu-se brese apreciabile n mecanismele de functionare ale economiei planificate. Economie precumpanitor planificata semnifica faptul ca mecanismele planificarii centralizate se mentineau n partea principala a economiei nationale, cea care determina esentialmente ritmul si directiile de dezvoltare ale acesteia; economia de piata, care avea rol complementar, era acceptata n partea mai putin importanta a activitatii economice.

Al doilea stadiu, 1984-1992: Realizarea economiei de marfuri planificate socialiste


n cursul acestui stadiu, concentrarea actiunilor de reforma s-a deplasat de pe sectorul rural spre cel urban. A Treia Sesiune Plenara a celui de al 12-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez, desfasurata n octombrie 1984, a adoptat Decizia asupra Restructurarii Economice, adoptata la cel de al 13-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez, care a statuat ideea esentiala potrivit careia economia planificata socialista reprezinta un sistem consensual ntre plan si piata, controlul dezvoltarii economice facndu-se prin instrumentele adecvate ale ajustarilor planului si pietei. Complementul necesar si cu profitabilitate superioara al economiei socialiste l reprezinta, de acum ncolo, ntreprinderile aflate n proprietate nepublica, precum si noile ntreprinderi create cu participarea capitalului strain. n noul sistem n care economia integreaza planul si piata n sensul ca economia socialista este una de marfuri planificata pe baza proprietatii publice, dar care nu este exclusiv planificata ca n trecut si nici una de piata complet reglementata de mecanismele pietei , Statul controleaza piata, iar piata ghideaza ntreprinderile. [11] Principalele directii de actiune n cadrul acestui stadiu au fost reforma sistemului de preturi si reforma ntreprinderii. n domeniul preturilor mijloacelor de productie s-a aplicat sistemul cu doua cai, potrivit caruia pentru o buna parte a acestor mijloace, evident cea mai consistenta si cu mijloacele cele mai importante, preturile se stabilesc planificat, pentru restul preturile fluctund liber n functie de jocul cererii si al ofertei de pe piata. Cel de al doilea pilon al reformei nfaptuite n acest stadiu, reforma ntreprinderii, a constat n cresterea puterii decizionale a managementului n domeniile productiei, aprovizionarii, vnzarilor, gestiunii financiare si a personalului. S-a introdus, pe baza colaborarii strnse ntre guvernul central si guvernele locale, un nou sistem de contractare care garanta Statului posibilitatea de a colecta profiturile, ntreprinderile ncepnd sa plateasca taxe Statului n loc de a-i ceda profitul. A continuat deschiderea economiei chineze spre exterior, n acest scop principalele masuri fiind: desemnarea n mai 1984 a 14 orase deschise de pe coasta de est, printre care Shanghai, Tianjin, Guangzhou si Dalian, care sa permita accesul investitorilor straini n zonele respective pentru initierea de afaceri; crearea n 1984 a zonelor de dezvoltare economica si tehnologica n 11 orase, printre care Dalian, Tianjin si Guangzhou; crearea n 1985 a zonelor economice deschise n zona costala a deltelor Fluviului Yangtze si Fluviului Perlei; nfiintarea n perioada mai 1988 martie 1991 a 27 noi zone de dezvoltare de nalta tehnologie n Beijing si Shanghai; construirea si nfiintarea n iunie 1990 a Noii Arii Pudong, n Shanghai, cea mai cunoscuta si competitiva zona economica speciala.

Cel de al doilea stadiu a reprezentat un progres pe calea reformei mult mai consistent dect cel nregistrat n stadiul precedent, principala coordonata a efortului fiind aceea de a crea si consolida o bresa larga n constrngerile specifice vechilor concepte traditionale si antire-formiste. Initierea unui nou suflu n activitatea economica prin dinamizarea ntreprinderilor de stat pe baza contractarii responsabilitatilor acestora, adoptarea sistemului cu doua cai n stabilirea preturilor si deschiderea puternica a economiei chineze spre exterior au constituit directiile majore de actiune care au dat continut celui de al doilea stadiu al reformei economice. Trebuie mentionata, totodata, initierea masurilor de reformare a politicilor macroeconomice, a sistemului de taxare si a institutiilor financiare, menite sa sustina eforturile de dezvoltare accelerata a activitatii economice, de modernizare si eficientizare a acesteia.

Al treilea stadiu, dupa 1992:

Edificarea economiei socialiste de piata

La cel de al 14-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez, desfasurat n octombrie 1992, Deng Xiaoping a afirmat ca principalul obiectiv n cadrul reformei economice chineze este crearea si consolidarea economiei socialiste de piata. Dupa 14 ani de

experimentari, conducerea Chinei a confirmat hotarrea de a continua si consolida reforma economica prin mentinerea pozitiei dominante a proprietatii publice n activitatea economica, paralel cu dezvoltarea altor forme de proprietate; unitatile economice din cele doua forme juridice vor colabora strns si vor contribui cu mijloace specifice la cresterea competitivitatii activitatii economice si la deschiderea n continuare a acesteia spre economia mondiala. n februarie 1993, doua modificari de o importanta deosebita n Constitutia Republicii au fost propuse celui de al VII-lea Congres National al Poporului, si anume, schimbarea sintagmei economie planificata pe baza proprietatii publice n economie socialista de piata, ceea ce a asigurat fundamentul juridic pentru nfaptuirea n continuare a reformei orientate spre piata, precum si a sintagmei ntreprinderi conduse de stat n ntreprinderi n proprietatea statului, ceea ce semnifica faptul ca ntreprinderile aflate n proprietate publica pot fi conduse si n alte forme dect ntreprinderile conduse nemijlocit de catre stat. n decembrie 1993, guvernul chinez a stabilit cadrul de baza al crearii si consolidarii economiei socialiste de piata, care are drept coordonate: crearea unui sistem modern de ntreprinderi caracterizat prin forma de proprietate clar stabilita, puterea decizionala si responsabilitatile precis definite, separarea ntreprinderii de administratie, management stiintific; stimularea si dezvoltarea sistemului de piata ca mijloc principal de alocare a resurselor, construirea unei piete unificate si deschise bazata pe concurenta; perfectionarea sistemului de control macroeconomic si mbunatatirea functiilor guvernamentale.

n ceea ce priveste prima coordonata, Legea Corporatiei a fost promulgata n 1993, reglementnd formele si mijloacele prin care caracteristicile mentionate sunt transpuse n practica organizarii si functionarii ntreprinderilor. n scopul conturarii sistemului de organizare si functionare a ntreprinderilor, 100 de mari ntreprinderi de stat au fost desemnate drept unitati-pilot pentru experimentarea masurilor preconizate si eventuala reconsiderare a acestora n functie de rezultatele experimentului; ulterior, experimentul s-a extins la alte 2000 de ntreprinderi. n acelasi scop al mbunatatirii modului de functionare a ntreprinderilor de stat, 18 orase-pilot au fost desemnate n anul 1994 pentru optimizarea structurii capitalurilor ntreprinderilor, ce avea ca obiectiv reducerea datoriilor ntreprinderilor de stat si capitalizarea acestora pentru a face fata cu succes presiunilor concurentiale; si acest experiment s-a extins ulterior la 111 orase-pilot. n anul 1995 au fost initiate experimente privind falimentarea sau fuziunea ntreprinderilor ale caror datorii depaseau activele lor, supravietuirea fiindu-le pna atunci asigurata cu subventii substantiale de la bugetul de stat. n domeniile vizate de cea de a doua si a treia coordonata, este de mentionat, printre principalele masuri initiate, reformarea sistemului financiar prin adoptarea n anii 1994 si 1995 a Legii Bancii Populare a Chinei, Legea Bancilor Comerciale, Legea Documentelor Bancare etc., care nscriu functionarea sistemului pe coordonatele specifice unei economii moderne si separa activitatea de stabilire a politicilor financiare de cea a finantelor comerciale. n acest ultim sens, au fost create trei banci responsabile cu definirea politicilor financiare n domeniile lor specializate Banca de Export Import a Chinei, Banca Chineza de Dezvoltare si Banca Chineza de Dezvoltare Agricola , precum si alte banci cu vocatie comerciala, dintre care unele au rezultat din transformarea unor foste banci de stat (Banca Industriala si Comerciala a Chinei, Banca Agricola a Chinei, Banca Chineza de Constructii). n domeniul monetar, n scopul asigurarii definirii si urmarii unei politici coerente a fost creat, de catre Consiliul de Stat, Comitetul de Politica Monetara. n domeniul fiscal, taxele destinate bugetului de stat au fost separate de cele destinate bugetelor gestionate de guvernele locale; totodata, au fost experimentate sisteme de transfer al platilor. n domeniul schimburilor economice externe, Legea Comertului Exterior a fost adoptata n 1994, ceea a determinat o adevarata explozie a numarului ntreprinderilor nfiintate cu capital strain peste 200.000 n 1996, precum si a capitalului strain cumulat din economia chineza, care a atins 283,4 miliarde USD n perioada 1979-1996. Aceasta a contribuit, alaturi de alti factori, la cresterea rezervelor valutare ale Chinei la 120 miliarde USD n anul 1996, plasnd-o, din acest punct de vedere, pe locul al doilea n lume.[12] Trecerea sintetica n revista a principalelor orientari si masuri specifice celor trei stadii n desfasurarea reformei economice demonstreaza ca eforturile de identificare, fundamentare, reconsiderare si adoptare finala a celor mai potrivite cai de urmat pentru modernizarea economiei chineze si cresterea competitivitatii acesteia s-au nscris pe cteva coordonate esentiale, pastrate consecvent si armonizate treptat tot mai strns: a) asigurarea dezvoltarii macroeconomice echilibrate prin strategii si politici adecvate; b) deschiderea puternica a economiei chineze spre economia mondiala pe calea intensificarii comertului exterior si a atragerii puternice a capitalului strain, ndeosebi sub forma investitiilor straine directe; c) reforma ntreprinderilor, n scopul de a le transforma n entitati economice relativ independente, responsabile pentru propriile profituri si pierderi, capabile sa se restructureze si sa se dezvolte prin eforturi proprii; d) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala destinate sa reduca disparitatile de nivel de dezvoltare dintre regiuni si sa ntareasca potentialul economic al acestora. 1.4. STRATEGIE SI POLITICI MACROECONOMICE

Economia chineza a cunoscut, dupa initierea procesului de reforma un ritm mediu de crestere ridicat (9,8%); la nregistrarea acestui ritm mediu au contribuit nsa perioade de crestere accelerata si perioade de reducere semnificativa a ritmului anual de crestere, sintetizate n cele patru cicluri de crestere tip stop and go. Alternanta acestor perioade a generat nsa dificultati de suprancalzire a economiei si de crestere a inflatiei, masurile de combatere a acestora provocnd, catre sfrsitul deceniului 9, ample dezbateri si confruntari de idei ntre specialisti, o parte a acestora argumentnd necesitatea ncetinirii ritmului de crestere economica. Deng Xiaoping a aratat nsa, n anul 1992, ca pentru o tara cu o economie subdezvoltata ca cea a Chinei nu este indicata adoptarea unor ritmuri mai reduse de crestere, ci dimpotriva, trebuie iden-tificate si valorificate adecvat toate caile si oportunitatile de realizare a unei dezvoltari n ritmuri ct mai nalte, singura posibilitate de depasire a conditiei de economie napoiata, cu eficienta si com-petitivitate reduse. Urmarirea realizarii unei dezvoltari economice n ritmuri nalte a devenit astfel o constanta a strategiei de dezvoltare a tarii, accentul punndu-se nsa progresiv pe dimensiunea sa intensiva. n acest sens, n anul 1995, Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez a avansat strategia de promovare a tarii prin stiinta si educatie si a reiterat cerinta esentiala a accentuarii dimensiunii intensive a dezvoltarii economice. Dezvoltarea economica accelerata a permis rezolvarea n mare masura a unor probleme dificile cu care tara se confruntase nainte de 1978 (penurie alimentara, de materii prime, subutilizarea capacitatilor etc.), dar a facut, n acelasi timp, sa apara probleme noi, una dintre cele mai preocupante fiind aceea a extinderii peste masura a diapazonului veniturilor, a distribuirii incorecte a acestora. Fata de vechi ul sistem egalitarist de distributie a veniturilor, care nu oferea stimulente pentru mbunatatirea muncii si cresterea productivitatii, reforma a debutat, n 1978, printre altele, si cu ideea, revolutionara la vremea respectiva, ca oamenii pot sa cstige mult de pe urma muncii intense si corecte. Aceasta a dus nsa la aparitia si adncirea disparitatii veniturilor, care s-a manifestat, ndeosebi, pe doua planuri: ntre veniturile medii ale populatiei urbane si cele ale populatiei rurale, care se aflau n anul 1995 ntr-un raport de 2,5/1; ntre veniturile celor doua paturi ale populatiei: cea mai bogata si cea mai saraca. Potrivit unor cercetari ale specialistilor chinezi, coeficientul Gini al distributiei veniturilor a crescut pentru populatia rurala de la 0,21 n 1978 la 0,34 n 1995, iar pentru populatia urbana de la 0,16 la 0,28 n acelasi interval. Perceptia generala, la nivelul populatiei largi, este ca majoritatea persoanelor care au acumulat averi apreciabile le-au obtinut fie prin afaceri ilegale, fie beneficiind de anumite privilegii. Asa cum s-a aratat, problema este preocupanta pentru guvernul chinez, care sa straduieste sa identifice cai pentru oprirea adncirii clivajului social si asigurarea conditiilor necesare dezvoltarii economice durabile a tarii. n ceea ce priveste reforma sistemului fiscal, directia principala a nfaptuirii acesteia n anii 1980 a constat n descentralizarea puternica a competentelor decizionale si de gestiune a fondurilor, n sensul transferarii unei bune parti a acestora de la autoritatea financiara a guvernului central catre guvernele locale. Importanta acestora din urma a crescut semnificativ n dezvoltarea economiei locale ca urmare a ramnerii la dispozitia lor a unei cote crescnde a fondurilor; catre sfrsitul deceniului al noulea, veniturile aflate n administrarea guvernelor locale reprezentau circa jumatate din veniturile totale fiscale. Drept urmare, fluxurile financiare catre guvernul central s-au redus simtitor, ceea ce a determinat cresterea deficitului bugetar si a mpiedicat angajarea la nivel national a unor lucrari de amploare, ndeosebi n domeniul infrastructurii. De asemenea, capacitatea guvernului central de a orienta corespunzator dezvoltarea economica de ansamblu si de a controla functionarea economiei nationale s-a redus pe masura. Replica prin politica fiscala la aceasta tendinta negativa a fost reforma profunda a sistemului de taxare prin introducerea n anul 1994 a unui sistem de mpartire a taxelor potrivit caruia responsabilitatile erau mai bine delimitate ntre guvernul central si guvernele locale, iar transferul platilor si restituirea platilor tarifare si altor taxe pentru bunurile importate si reexportate au fost reglementate pe baze noi. Noul sistem a contribuit substantial la revigorarea fortei financiare a guvernului central, ale carui venituri fiscale au crescut de la RMB 95,75 miliarde yuani n 1993 la RMB 421,65 miliarde yuani n 2001 de asemenea, ponderea partii guvernului central n veniturile totale fiscale a crescut n acelasi interval de timp de la 22,0% la 48,8%. Reforma sistemului de taxe realizata n anul 1994 s-a nscris ntr-o suita de cicluri de ncordare si de relaxare a politicii fiscale dupa anul 1978. Astfel, controlulsuprancalzirii economiei si a cresterii alarmante a inflatiei s-a realizat prin nasprirea politicii fiscale, n scopul controlului investitiilor si a reducerii consumului, n perioada 1980-1981, anii 1985 si 1987, perioadele 1989-1991 si 1995-1997. Pe ansamblu nsa, cu toate aceste perioade de ncordare, politica fiscala a guvernului chinez s-a dovedit mai curnd a fi una destinsa, fapt ilustrat de mai multe aspecte semnificative: ponderea veniturilor fiscale ale guvernului din taxe, impozite si alte surse n venitul national a scazut constant, iar rata de crestere a acestor venituri fiscale a fost mai redusa dect cea de crestere a venitului national, n unii ani fiind chiar negativa; deficitul fiscal a fost per manent si ridicat, att n anii de crestere economica accelerata ct si n cei n care politica fiscala a fost nasprita; efortul investitional s-a intensificat rapid, rata medie anuala de crestere a investitiilor fiind una ridicata, de 23%; veniturile individuale au crescut, de asemenea, n masura apreciabila, rata medie anuala de crestere a salariilor fiind de 16% n perioada 19782001[13]. Reforma sistemului financiar a demarat pornindu-se de la situatia de depresiune financiara existenta nainte de 1978, caracterizata prin existenta Bancii Poporului a Chinei care juca concomitent rolul de banca centrala si de banca comerciala, lipsa unei piete financiare puternice si dinamice, locul restrns al finantarii directe. S-a statuat rolul exclusiv al Bancii Poporului a Chinei de banca centrala si s-a largit semnificativ piata financiara prin nfiintarea de banci specializate mentionate si anterior Banca Chinei, Banca Agricola a Chinei, Banca Industriala si Comerciala a Chinei, Banca Poporului de Constructie, precum si prin nfiintarea de numeroase institutii financiare nebancare companii de asigurari, companii financiare, corporatii de investitii, corporatii de titluri de valoare etc. n 1985 au fost stabilite numeroase piete interbancare, n anul urmator Banca Poporului a Chinei a nceput sa efectueze operatii de rediscount pentru banci specializate si s-a creat o piata de recreditare interbancara la scara nationala. n anul 1994 s-au mai nfiintat trei banci specializate cu rol major n dezvoltarea economica a tarii: Banca de Stat de Dezvoltare (al carei domeniu de creditare l constituie marile proiecte de infrastructura), Banca de Export si Import a Chinei si Banca de Dezvoltare a Agriculturii, care si-au stabilit politici proprii de acordare a creditelor n domeniile corespunzatoare, prelund aceasta res-ponsabilitate de la cele patru banci de stat care au fost reorganizate n banci comerciale. n anul 1995 a fost adoptata o lege privind Banca Poporului a Chinei, careia i s-a ntarit rolul de banca centrala cu responsabilitati de stabilizare a cursului monedei nationale si de supraveghere a institutiilor financiare. ncepnd din anul 1997, n zonele economice speciale Shanghai si Shenzen a fost acordat unor numeroase banci straine dreptul de a efectua afaceri limitate cu moneda nationala.

n anul 1984 s-a nfiintat prima companie pe actiuni, n 1990 si 1991 s-au nfiintat bursele din Shanghai si Shenzhen, iar la sfrsitul anului 2001existau peste 800 de companii cotate la bursa, valoarea totala de piata a actiunilor tranzactionate ridicndu-se la peste RMB 2000 miliarde yuani. Politica dobnzilor, instrument important n asigurarea stabilitatii macroeconomice, a prezentat, n general pe parcursul procesului de reforma, caracteristicile contradictorii ale mentinerii unui nivel relativ scazut al ratelor dobnzii: pe de o parte, a redus valentele benefice ale aplicarii unei politici monetare adecvate si, pe de alta parte, a dus la folosirea n masura insuficienta a acestui instrument pentru stimularea activitatii economice. Dupa ce, ncepnd din anul 1980, Banca Poporului a Chinei a majorat n repetate rnduri nivelul dobnzilor, n 1996 guvernul central a reglementat acest nivel, care nu se stabileste de catre banca centrala prin operatiuni de piata deschisa si nici de catre bancile comerciale pe baza cererii si ofertei; bancile comerciale au posibilitatea sa-si fluctueze propriile dobnzi n cadrul unei zone de abateri de la nivelul dobnzii stabilite oficial. Este de mentionat faptul ca nivelul reglementat al dobnzilor s-a situat, n general, sub cel al pietei potentiale, avnd chiar, n perioada 1994-1995, valori negative. n anul 1996 s-a deschis nsa piata interbancara, s-a liberalizat complet nivelul dobnzilor la creditele pe termen scurt si s-au initiat emisiunile de obligatiuni nationale licitate pe piata, toate acestea corectnd disfunctionalitatile mentionate si mbunatatind simtitor conditiile de functionare a pietelor financiare. Pe planul politicii monetare, refacerea capitalului bancilor comerciale la nivelul reglementat s-a favorizat prin emisiuni lansate de guvernul central de obligatiuni nationale speciale, actiune la care s-a adaugat reducerea n cinci etape, n perioada 1996-1998, a nivelului dobnzilor (de la 9,18%, pentru depozitele anuale, n mai 1996 la 4,77% n iunie 1998); n mod corespunzator, si nivelul rezervelor bancare si cel al ratei de scont au fost reduse. Reformele profunde ale sistemelor fiscal, financiar si monetar, realizate pe baza nvatamintelor rezultate din evolutiile anterioare ale acestor sisteme, au permis folosirea mai eficace a instrumentelor fiscale si monetare n cadrul strategiei de dezvoltare macroeconomica. Reformele au fost nfaptuite progresiv, pe masura cresterii capacitatii guvernului central de a stabili politici specializate coerente si de a mnui adecvat o gama din ce n ce mai larga de instrumente n conducerea economiei nationale.

1.5. REFORMA INTREPRINDERILOR Un alt domeniu n care reforma economica chineza s-a afirmat pregnant este cel microeconomic, n care restructurarea ntreprinderilor de stat a cunoscut progrese semnificative, sensibil mai mici nsa dect cele nregistrate n alte domenii abordate deja (comertul exterior, atragerea capitalului strain). Principiul esential care a guvernat restructurarea ntreprinderilor a fost cel al mbunatatirii semnificative a conducerii ntreprinderilor mari de stat prin transformarea lor n unitati economice care dispun de deplina autoritate de conducere si responsabilitate pentru propriile profituri si pierderi si al relaxarii concomitente a controlului asupra ntreprinderilor mici, n paralel cu asigurarea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea lor accelerata, respectiv adoptarea unor forme organizatorice potrivite[14] de natura sa le permita revigorarea si dezvoltarea. Desi conform acestui principiu s-au initiat anumite masuri judicioase de reforma a ntreprinderilor n perioada 19781991, sistemul ntreprinderilor de stat a continuat sa-si pastreze configuratia si mecanismele de functionare, n sensul ca cele care intrau n dificultati economico-financiare continuau sa se bazeze pe sprijinul statului, acordat n noile conditii nu sub formele obisnuite nainte de 1978 (cote planificate, aprovizionari dirijate etc.), ci sub forma noua a politicilor preferentiale. Drept urmare, reforma ntreprinderilor de stat efectuata n perioada mentionata a fost sovaelnica si nu a dat rezultatele asteptate. Un succes nendoielnic au nregistrat nsa ntreprinderile orasenesti si comunale (IOC), create ndeosebi n industria usoara si n alte sectoare ale industriei prelucratoare caracterizate prin posibilitatea desfasurarii activitatii productive la scara mica; aceste ntreprinderi, aflate n proprietate colectiva si desfasurnd activitati productive de nivel tehnologic modest, cu intensitate redusa a capitalului, au functionat nsa n conditiile efective ale economiei de piata, n sensul ca nu primeau nici un fel de subventii si supravietuiau numai daca erau profitabile. Succesul lor este ilustrat de faptul ca valoarea bruta a productiei industriale realizate de aceste ntreprinderi a crescut de la RMB 49,3 miliarde yuani n 1978 la RMB 5553,7 miliarde yuani n 2002, ponderea lor n valoarea totala a productiei industriale crescnd n aceeasi perioada de la 11,6% la 55,8%. Privitor la functionarea ntreprinderilor de stat, cuvntarea istorica a lui Deng Xiaoping din primavara anului 1992 a determinat elaborarea unui document programatic care prevedea drept una dintre sarcinile majore ale reformei economice mbunatatirea mecanismului de operare al ntreprinderilor si orientarea lor progresiva catre piata. n iulie 1992 au intrat n vigoare Prevederile asupra transformarii mecanismelor operationale ale ntreprinderilor industriale de stat, a caror esenta consta n transformarea acestor unitati n entitati juridice independente n ceea ce priveste drepturile si obligatiile lor, orientarea productiei de bunuri si servicii si conducerea lor de catre manageri responsabili deplini pentru profiturile si pierderile realizate, capabile sa se autodezvolte si autoadapteze potrivit cerintelor competitiei de pe piata. Prevederile puneau accent pe cerintele mbunatatirii sistemului de contractare a responsabilitatilor manageriale pentru ntreprinderile de stat, specificau 14 elemente de autonomie manageriala si subliniau necesitatea asigurarii conditiilor corespunzatoare pentru experimentari privind organizarea si functionarea ntreprinderilor pe actiuni. Lipsa definirii clare a drepturilor de proprietate a determinat nsa adncirea contradictiilor generate de reforma ntreprinderilor, evidentiind clar faptul ca aceasta nu se va putea finaliza cu succes fara rezolvarea corespunzatoare a problemei sale centrale realizarea schimbarilor institutionale privind drepturile de proprietate. S-a mentionat anterior initiativa din februarie 1993 de modificare a Constitutiei tarii n ceea ce priveste transformarea economiei planificate pe baza proprietatii publice n economie socialista de piata, precum si a ntreprinderilor conduse de catre stat n ntreprinderi aflate n proprietatea statului. Transformarile mentionate, de importanta capitala pentru noua filozofie privind desfasurarea activitatii economice, nu au clarificat nsa problema drepturilor de proprietate, lasnd n aceasta privinta un

spatiu larg pentru interpretari. Reforma ntreprinderilor a continuat prin adoptarea unor reglementari de natura sa asigure mbunatatirea functionarii ntreprinderilor de stat n conditiile pietei, printre acestea putndu-se evidentia: o transformarea mecanismelor operationale ale ntreprinderilor si orientarea puternica a activitatii acestora spre piata ; reforma sistemului de preturi si a controlului asupra nivelului preturilor prin transformarea mecanismelor de operare ale ntreprinderilor de stat si crearea de corporatii moderne; reforma sistemului financiar ;

o o o

o reforma sistemului de impozitare n domeniul industrial si commercial; o o o reglementarea managementului si supravegherii activelor statului n ntreprinderile de stat adncirea reformei ntreprinderilor si mbunatatirea eficientei ntreprinderilor de stat mijlocii; experimentarea sistemului de functionare a ntreprinderilor moderne ntr-un numar de 100 de intreprinderi de stat mijlocii si mari desemnate n acest scop, precum si a sistemului de actionariat al statului n trei corporatii ce opereaza la scara nationala etc.

Ca urmare a acestor masuri s-au pus bazele unui sistem sensibil mbunatatit de functionare a acestora prin care s-au creat numeroase ntreprinderi mari cu portofolii de activitati multiregionale si multiindustriale si s-au restructurat drepturile de proprietate n care proprietatea de stat este considerata ca cea mai importanta forma. n sinteza, principalele mbunatatiri aduse prin reforma ntreprinderilor si n domeniul mediului de actiune al acestora au constat n: o introducerea unui sistem clar de responsabilitati manageriale n ceea ce priveste gestiunea patrimoniului ncredintat de stat, precum si de autoritate larga n exercitarea prerogativelor decizionale; crearea unui mediu deschis, favorabil desfasurarii unei competitii corecte pe piata, prin aplicarea unui sistem de impozitare nediscriminatoriu pentru ntreprinderile autohtone si pentru cele cu capital strain; ntarirea capacitatii de operare a ntreprinderilor chinezesti pe pietele externe si a celei de angajare a acestor ntreprinderi n ample actiuni de cooperare n productie si comercializare prin adoptarea sistemului dual de control al cursului de schimb, precum si a celui de flotare libera a acestui curs ntre anumite limite peste sau sub cursul anuntat de banca centrala.

Interesanta n reforma ntreprinderilor asa cum a fost realizata n China este diversitatea de forme adoptate n vederea dinamizarii si flexibilizarii activitatii economice a acestor unitati. Formele organizatorice si functionale adoptate se refera att la organisme cu prerogative specifice n asigurarea functionarii corespunzatoare a ntreprinderilor, ct si la ntreprinderi propriu-zise, restructurate astfel nct sa poata actiona eficient pe piata. Principalele forme experimentate si-au probat oportunitatea, contribuind la instaurarea unui climat de ordine si randament n activitatea unitatilor economice respective[15]. a) Agentii autorizate si mputernicite cu gestiunea activelor statului .Administratia Generala a Activelor Statului a determinat la RMB 2684,6 miliarde yuani valoarea totala a activelor statului la sfrsitul anului 1991 (cifra nu include resursele naturale, activele militare si cele ale unitatilor colective); dintre acestea, guvernul central poseda 47,3%, iar guvernele locale 52,7%. Din aceeasi valoare, activele operationale reprezentau 72,8%, iar cele neoperationale 27,2%. Pna n anul 1992 Administratia Generala a Activelor Statului si Ministerul Finantelor erau recunoscute ca organismele cu rol de conducere n gestiunea activelor statului. Printr-o prevedere a Consiliului de Stat din anul 1992, acesta a devenit proprietarul reprezentativ al activelor statului, fara a se preciza nsa formele n care si va exercita acest rol. Lipsa reglementarilor clare n aceasta privinta a determinat nsa guvernele locale sa caute solutii pentru cresterea capacitatii ntreprinderilor de a face fata cerintelor noi pe care le genereaza economia socialista de piata, precum si presiunilor concurentiale. ncercarile de rezolvare a problemei au condus la crearea de agentii autorizate si mputernicite cu administratia activelor statului care a luat diferite forme concrete . b) ntreprinderi n proprietate publica cu management privat .Fenomenul nchirierii n sistem leasing sau vnzarii integrale a ntreprinderilor de stat de dimensiuni mici a capatat amploare dupa 1995, genernd necesitatea gasirii unor forme de conducere a activitatii economice adecvate noilor conditii. Aceasta forma de functionare consta, n esenta, n ncheierea unui contract de leasing ntre autoritatile publice si persoane fizice, prin care acestea din urma sunt mputernicite sa foloseasca si sa administreze activele statului din ntreprinderile respective, dar si sa beneficieze de o parte din profitul realizat. n capitala tarii, Beijing, aplicarea acestui sistem s-a facut pe doua cai: prin nchiriere n sistem leasing unor persoane particulare, n octombrie 1993, a peste 3400 magazine comerciale aflate n proprietate publica; prin contractarea de catre autoritatile publice cu ntreprinderi a responsabilitatii de obtinere a unui profit; cnd profitul realizat depaseste nivelul contractat, autoritatile returneaza taxele suplimentare pe venituri ntreprinderilor, care pot retine 5% din valoarea imobilizarilor initiale si 20% din profitul net pentru cresterea activelor publice si a productiei proprii (dupa achitarea datoriilor si retinerea acestor fonduri pentru productie, ntreprinderile au deplina autonomie n distribuirea profitului net). Sistemul de functionare a ntreprinderilor

publice cu management privat s-a dovedit anul de succes n cazul ntreprinderilor mici care l-au adoptat. Extinderea acestuia la ntreprinderile de dimensiune mijlocie si mare a generat dezbateri n rndurile oamenilor de stiinta si a specialistilor, toti raliinduse la ideea ca o asemenea extindere reclama adoptarea unor politici adecvate. c) Privatizarea si proprietatea cooperativa a capitalului. Aceasta cale a fost adoptata de unele guverne locale pentru a pune capat pierderilor crescnde nregistrate de numeroase ntreprinderi de stat, datorita eficientei reduse a activitatii lor economice. Ca si calea precedenta, aceasta a fost autorizata de catre guvernul central n cazul ntreprinderilor mici, cele a caror privatizare nu pune problema schimbarii formei de proprietate pentru volume apreciabile de active. n cadrul acestei forme, corespunzatoare cunoscutei metode MEBO, activele ntreprinderii a carei privatizare a fost aprobata se mpart ntr-un numar de actiuni, fiecare cu o anumita valoare nominala, orice salariat putnd cumpara cel putin o actiune, valoarea totala a actiunilor achizitionate fiind achitata n decursul unei perioade de 5-6 ani, dar nu mai putin de un anumit procent n fiecare an. n cazul unor ntreprinderi, statul a luat participatii la capitalul lor sub forma unor actiuni, n asemenea situatii un reprezentant al departamentului financiar al autoritatii publice locale fiind desemnat ca membru al consiliului de administratie al ntreprinderii privatizate, participnd deci la conducerea acesteia, dar neposednd nici o actiune. d) Companiile pe actiuni. Debutnd n 1984, experimentul de creare a companiilor pe actiuni a condus la crearea pna n 1991 a peste 3200 de asemenea companii, fara a numara n rndurile acestora societatile mixte create cu investitori straini si unitatile autohtone comune de operatii. Din numarul total de asemenea companii existente la data mentionata, 11,8% erau cu proprietari numai persoane juridice, 85,4% erau cu actiuni detinute de salariati, iar 2,8% erau companii ale caror actiuni fusesera vndute publicului. Structura actionariatului era urmatoarea: 47% statul, 29% persoane juridice, 14% persoane fizice, 9% investitori straini. Dintre companiile existente la acea data, 34 erau cotate la bursa de actiuni. Crearea de noi companii pe actiuni a continuat, pna la sfrsitul deceniului trecut nregistrnduse peste 13000 de asemenea companii, cu un capital total de peste RMB 20863 miliarde yuani; 122 dintre acestea erau cotate la bursa, iar 6 emisesera actiuni vndute n strainatate. Experimentarea acestei forme de proprietate a capitalului ntreprinderilor a avut un succes deosebit, forma dovedindu-se cea mai dinamica si mai eficienta dintre toate cele ncercate. n ciuda succeselor nregistrate, functionarea companiilor pe actiuni a determinat, totodata, si aparitia unor probleme preocupante: concentrarea eforturilor unor ntreprinderi numai asupra acumularii imediate de fonduri, fara a acorda atentia necesara mbunatatirii mecanismelor de functionare, cu efecte benefice ample pe termen lung; desemnarea presedintelui consiliului de administratie n companiile cu participare majoritara a statului de catre autoritatile publice si nu de catre actionari; cresterea poverii fiscale suportate de companiile pe actiuni si a dificultatilor n accesul lor la facilitatile oferite de politicile preferentiale pentru ele, ceea ce conduce la reducerea sensibila a partii retinute din profitul obtinut; evaluarea activelor facuta n absenta unor criterii rationale si precise[16]. lipsa de concordanta a reglementarilor privind organizarea si functionarea organelor de conducere ale ntreprinderilor, n vigoare la data nfiintarii companiilor pe actiuni (adunarea reprezentantilor lucratorilor, comitetul de partid, sindicatul lucratorilor) si cerintele organizarii acestor organe specifice companiilor pe actiuni (adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie, biroul executiv, directorul executiv); n unele cazuri, transformarea ntreprinderilor de stat n companii pe actiuni a presupus tratarea diferentiata a activitatilor rentabile si a celor nerentabile ale ntreprinderilor: activitatile rentabile si dinamice au fost transformate n companii pe actiuni, iar cele nerentabile au fost neglijate, povara mentinerii lor n continuare revenind att statului ct si ntreprinderilor respective.

e) Tranzactionarea dreptului de proprietate. Tranzactionarea,n privinta careia nu exista la nceput o viziune clara si un consens larg, era considerata ca o negociere a tuturor drepturilor de care se bucura ntreprinderile n vederea vnzarii acestora, fuzionarii cu alte ntreprinderi sau anexarii altor unitati. Una dintre cele mai eficace dar si controversate forme de transfer al drepturilor de proprietate este realizarea acestuia catre investitori straini, prin crearea de societati mixte n care acesti investitori detin ponderea majoritara. Pentru asigurarea cadrului institutional si functional necesar efectuarii tranzactiilor de drepturi de proprietate au fost create n diferite zone ale tarii institutii si piete specializate, 174 pna n prima jumatate a anului 1994, dintre care 14 la nivel provincial, 104 la nivel de prefecturi si municipii si 56 la nivel districtual. Sistemul transferului de drepturi de proprietate s-a extins rapid, n ciuda atitudinii precaute si a politicilor corespunzatoare ale guvernului central, guvernele locale recurgnd la aceasta cale pentru a sprijini ntreprinderile aflate n situatie economico-financiara dificila sa-si depaseasca conditia si sa-si mbunatateasca simtitor mecanismele de operare. Interesul nvestitorilor straini pentru ntreprinderile chineze si disponibilitatea autoritatilor pentru efectuarea transferului au mers pna acolo nct n unele industrii ntreprinderile de vrf, care acopera cea mai mare parte a pietei, sunt societati mixte[17] . f) Experimentari efectuate n vederea modernizarii corporatiilor .ncepnd de la 1 ianuarie 1994, sistemul de contractare a responsabilitatilor cu conducerile ntreprinderilor a luat

sfrsit, fiind introdus un nou sistem unificat de impozitare, n care taxa pe valoarea adaugata devine principalul flux de circulatie a impozitelor. n noiembrie 1994, la o conferinta nationala consacrata transformarii unor ntreprinderi de dimensiuni mijlocii si mari n corporatii moderne, pe baza prevederilor Legii corporatiei, s-a afirmat clar ideea ca ntreprinderile de stat ce urmeaza sa se transforme vor mbraca forma organizatorica de corporatie (societate comerciala), unele capatnd statut de companii cu raspundere limitata, iar altele de companii pe actiuni (din care o parte urmeaza sa fie cotate la bursa); drept urmare, 100 de ntreprinderi de stat au fost desemnate pentru experimentare, iar trei companii de importanta nationala au fost selectate pentru a deveni companii de stat pe actiuni. Principalii investitori n activele de stat ale noilor corporatii erau institutiile de investitii autorizate de stat[18] sau departamente din organisme guvernamentale cu atributii n domeniul investitiilor de stat . Pe lnga cele 100 de ntreprinderi de stat de importanta nationala alese pentru experimentare de catre guvernul central, au mai fost ulterior desemnate de catre guvernele provinciale si locale alte 1700 de ntreprinderi de stat de importanta mai redusa, experimentul transformarii acestora continund si extinzndu-si aria de cuprindere. Diversitatea cailor si formelor de nfaptuire a reformei ntreprinderilor de stat, evidentiaza dorinta guvernului central si a guvernelor locale de a identifica cele mai potrivite modalitati de eficientizare a activitatii ntreprinderilor si de crestere, astfel, a fortei lor competitive. Nu toate experimentarile au condus nsa la rezultate concludente si ncurajatoare si nu au putut fi, n aceste conditii, extinse la scara nationala. Experimentarile, ncheiate cu succes sau nereusita, au evidentiat nsa dificultatile majore cu care se confrunta ntreprinderile de stat si care trebuie rezolvate prin continuarea reformei: managementul ineficient si gestiunea defectuoasa a activelor statului, concretizate n eficienta economica redusa a activitatii desfasurate n unele ntreprinderi, investitii nejustificate n active care nu sunt imperios necesare, apelarea excesiva la companii de servicii, proliferarea birocratismului si chiar a coruptiei; situatia financiara precara si accesul limitat la creditele bancilor de stat, concretizate n ponderea redusa a capitalului propriu n pasive, capacitatea slaba de plata a datoriilor, dificultatea n recuperarea creantelor, tendinta de scapare de datorii prin falimentare (ceea ce ar afecta nsa situatia bancilor creditoare) sau reorganizare n companii pe actiuni sau societati mixte; cresterea presiunilor sociale asupra vechilor ntreprinderi de stat, determinata de lipsa unei retele sociale moderne pentru pensii, asistenta sanitara si somaj; aceasta a determinat numeroase ntreprinderi sa adopte calea o ntreprindere doua sisteme, potrivit careia partea cea mai profitabila a unei ntreprinderi de stat (cu staff-ul aferent, echipamentele cele mai moderne etc.) este reorganizata ntr-o noua corporatie, partea cea mai putin profitabila (cu muncitorii vrstnici, necalificati, cu echipamentele cele mai slabe), fiind lasata sa functioneze n continuare sub vechea forma si suportnd, n consecinta, costurile sociale mari aferente situatiei sale. Apar astfel contradictii vadite ntre interesele noilor corporatii si cele ale v-chilor ntreprinderi de stat, nlaturarea acestora reclamnd solutii care, la rndul lor, genereaza noi probleme dificile[19] . Cu toate dificultatile relevate, reforma ntreprinderilor si-a demonstrat nsa cu prisosinta concretizate n pasii semnificativi care au fost facuti nainte n urmatoarele directii: oportunitatea si orientarea corecta,

crearea sectorului ne-public al economiei a avut un puternic efect de demonstratie pentru sectorul de stat n ceea ce priveste adoptarea unor forme noi de redistribuire a drepturilor de proprietate, forme care s-au dovedit mult mai dinamice, eficiente si competitive comparativ cu cele existente nainte de nceperea procesului de reforma economica n 1978; n plus, ntreprinderile din sectorul ne-public al economiei au aparut drept concurenti redutabili pe piata ai ntreprinderilor de stat, obligndu-le pe acestea din urma sa se reorganizeze adecvat pe plan tehnologic, financiar si managerial, pentru a-si spori potentialul productiv, comercial si financiar pna la nivelul rezistentei corecte pe piata (fara subventii, politici preferentiale etc.); generarea unei culturi de ntreprindere de factura noua chiar n ntreprinderile de stat, pentru a nu vorbi de noile corporatii, n care lucratorii capata constiinta capacitatii lor de autodepasire, de iesire din tiparele traditionale specifice culturii de inactivitate si dependenta de bunavointa statului; aparitia acestei culturi de ntreprindere explica, n buna masura, performantele superioare ale celei mai mari parti a corporatiilor noi si con-stituie o premisa deosebit de favorabila pentru redistribuirea fortei de munca ntre sectorul de stat si cel ne-public; succesele nregistrate n domeniul reformei ntreprinderilor au fost facilitate de dezvoltarea a sectorului bancar, de crearea treptata a pietelor de capital, de actiuni, de tranzactionare a drepturilor de proprietate, de institutii financiare de intermediere etc., care au creat un mediu din ce n ce mai favorabil expansiunii economice si desfasurarii normale a activitatii ntreprinderilor.

Reforma economiei chineze nceputa n anul 1978 este un proces de o amploare si complexitate deosebite, care are efecte profunde asupra tuturor domeniilor societatii, materializate n transformarile radicale care s-au produs si se vor produce n continuare si care decurg dintr-o conceptie coerenta si flexibila privind obiectivele esentiale ce trebuie atinse si caile de urmat pentru realizarea acestora.

Amploarea transformarilor antrenate de reforma si nfaptuite pna n prezent poate fi apreciata n mod realist daca se tine seama de conditia economiei chineze la nceputul procesului de reforma, care prezenta urmatoarele caracteristici definitorii: un nalt grad de centralizare; un nivel redus de eficienta (productivitate, profitabilitate) si de competitivitate, amplificat de reculul semnificativ nregistrat n perioada Revolutiei Culturale; structuri economice dezechilibrate, anormale, aflate departe de cele specifice unei economii moderne; deschidere foarte redusa spre economia mondiala. Obiectivele majore urmarite constant pe parcursul reformei au fost cresterea sustinuta a productivitatii, ridicarea standardului de viata al ntregii populatii si ntarirea fortei economice a tarii n conditiile globalizarii si intensificarii competitiei la nivel mondial. Reforma ntreprinderilor a reprezentat, de asemenea, un domeniu n care schimbarile realizate au fost de anvergura. mbunatatirea mecanismului de functionare a ntreprinderilor si confruntarea lor nemijlocita cu rigorile pietei au fost principalele obiective ale reformei pe acest plan. Imensitatea teritoriului si a populatiei tarii, marile diferente naturale, economice si culturale ntre regiunile acesteia confera politicii de dezvoltare economica regionala un rol primordial n ansamblul politicilor specifice de nfaptuire a reformei economice. Tabloul de ansamblu al reformei economice chineze si al realizarilor nregistrate n contul acesteia prezinta numeroase zone luminoase, sustinute de argumente si date evidente, dar si zone de umbra, determinate de amploarea si dificultatea demersului conceptual si pragmatic de identificare a celor mai potrivite cai de nfaptuire a schimbarilor necesare si de aplicare a masurilor corespunzatoare. Efervescenta generata de procesul de reforma, care a cuprins ntreaga societate chineza ,dezbaterile ample organizate pentru pregatirea si lansarea actiunilor corespunzatoare diferitelor politici de nfaptuire a reformei, interesul larg pentru progresele realizate si pentru corectarea eventualelor disfunctionalitati generate de transformarile produse n activitatea economica constituie tot attea argumente care ndreptatesc speranta ca reforma va continua cu succes si va mprima economiei chineze atributele de modernitate, dinamism si eficienta superioara .

CAPITOLUL 2

ANALIZA EVOLUTIEI ECONOMIEI R. P. CHINA

<<Economia Chinei refuza sa se ncadreze ntr-unul din sistemele economice cunoscute. Privind nu doar tarile dezvoltate, ci si pe cele subdezvoltate, conceptul another development afirma ca scopul final n dezvoltarea unei tari nu este productia si cresterea economica sau egalizarea PIB-ului pe locuitor, ci satisfacerea trebuintelor social-umane. Paradigma occidentului industrial nu este potrivita pentru societatile n curs de dezvoltare, fapt care a dus la aprecierea ca locomotivele tarilor dezvoltate sunt prea rapide pentru vagoanele lumii a treia>> Realizarea cresterii spectaculoase a fluxului de capitaluri straine spre China a fost posibila prin aplicarea unor politici preferentiale, n rndul carora cel mai frecvent folosite au fost concesiile si exceptarile de taxare. Astfel, n cazul implantarii ntreprinderilor cu finantare straina n zonele economice speciale si n ariile de experimentare economica rata de impozitare a profitului este de 15%, iar pentru ntreprinderile de nalta tehnologie si pentru cele de export aceeasi rata se reduce la 10%; n plus, remiterile de profit, importul bunurilor de capital si exportul de produse sunt scutite de taxe, iar noile ntreprinderi beneficiaza de o perioada de gratie de doi ani, dupa care nca trei ani taxa pe venit este redusa la jumatate din cea normala. Politica de atragere a capitalului strain a fost sustinuta dupa 1989 de adoptarea unei serii de legi a impozitarii, a muncii, a managementului schimburilor, a nregistrarii ntreprinderilor, a contractelor economice externe etc., destinate sa asigure un mediu de afaceri favorabil, atractiv, capabil sa ofere conditii ct mai bune pentru initierea si dezvoltarea afacerilor

2.1. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A CHINEI ISD-urile au continuat sa penetreze China in mod perseverent in primul semestru al anului 2005, in acest ritm fiind foarte probabil sa se inregistreze recordurile anului trecut. Investitiile contractate in prima parte a anului au depasit 35 miliarde $, mai mult cu aproximativ 4.5% fata de anul trecut. ISD-urile utilizate efectiv au totalizat suma de 13.4 miliarde $ , depasind cu aproximativ 9.15% sumele de anul trecut. Numarul de noi contractari a scazut putin la 9,305 sau aproximativ 9.15% mai putin decat anul trecut, indicand o posibila crestere a marimii proiectelor(vezi tabelul nr. 2.1).[20]

ISD-urile au inregistrat cifre record in 2004, toatalizand peste 153 md$ in contracte noi, mai mult cu 1/3 fata de anul precedent. Investitiile utilizate efectiv , au depasit deasemenea cifre record de aproximativ 61 md$, in crestere cu 13.3% fata de 2003. In timp ce guvernul Chinei , inca incurajeaza ISD-urile , fluxul de capital starin si competitia a determinat o serie de intrebari referitoare la beneficiile efective ale acestor investitii masive.

Tabelul nr.2.1: Investitii straine in China, 2006

Numar de contracte Instrumente investitionale Investitii straine directe(ISD) Total 43,664

Valoare contractata

Valoare folosita

% % din $ % % din $ % % din schimb Total miliarde schimb Total miliarde schimb Total 6.29 100.0 -7.60 26.50 -13.19 3.08 153.47 27.64 7.79 117.28 33.38 100.00 8.37 4.13 43.70 18.01 5.08 76.42 60.63 16.39 3.11 40.22 13.32 100.00 6.46 -18.88 20.49 27.03 5.12 66.34

Societati mixte pe 11,570 actiuni Societati mixte pe baza de contract Intreprinderi in proprietate straina Intreprinderi in participatie cu investitii straine Dezvoltare cooperatista 1,343 30,708

13.97 70.33

43

16.22

0.10 0

0.77

99.09

0.50 0

0.77 136.68 0.11 226.45

1.27 0.18

0 -100.00

0 -100.00

Sursa:Ministerul de comert si USCBC Nota: procentajele pot sa nu totalizeze 100% deoarece anumite categorii au fost omise.

Cu toate acestea ISD-urile vor continua in ritm accelerat in 2007, nu numai in societatile de productie manufacturiera cat si in echipamente electronice, tehnologie, divertisment, comertul cu amanuntul si sectoarele de servicii financiare. Miscari ale anului 2006 In ciuda eforturilor guvernamentale de a incetini economia, fluxul de ISD in China continua sa creasca in 2006. Totusi Statele Unite si-au recapatat primul loc, ca detinatoare majoritare de ISD, cu 121 mld$ ISD, utilizate.

Tabelul nr. 2 .2 : Originea ISD, 2006 Origine Hong Kong Insulele Virgine Corea de sud Japonia SUA Taiwan Insulele Caiman Singapore Samoa de Vest Germania Suma investita (miliarde $) $19.00 $6.73 $6.25 $5.45 $3.94 $3.18 $2.04 $2.01 $1.13 $1.06 Sursa: Ministerul de comert si USCBC

Inves titorii asiatici Ca si in anii precedenti si, in 2006 investitorii asiatici au fost cei care au condus valul de ISD in China. Hong Kong, a detinut majoritatea, urmat de Insulele Virgine( britanice), Koreea de Sud si Japonia. SUA s-a clasat pe locul al 5lea ca investitor in China, cu aprox 4 mld$ (vezi tabelul nr 2.2). Distributia investitiilor pe provincii. In 2006 ISD-urile au inaintat catre N si in interiorul insulei mai mult decat catre centrele obisnuite de investitii ( Peral, Raul Yangziti-

Beijing ). In timp ce ISD in Guangdong au scazut cu 10% de la an la an, in primele luni ale lui 2006, fluxurile investitionle catre Yunnan si Shaanxi au explodat cu 578%, respective 203%. Provinciile chinezesti de N-E sunt deasemenea mari colectoare de ISD, cu o rata a cresterii de 78% si 40% in ceea ce priveste investitiile efectuate deja. In 2006 Shanghai a colectat mai mult de 10% din totalul ISD( aprox.7 mld$ ). Impactul limitat al controlului guvernamental De la finele anului 2005, guvernul Chinei a incercat sa controleze sectoarele economice care tind sa se dezvolte prea mult si mult prea rapid, in speta otelul, cimentul, alumuniul si sectorul imobiliar. Desi ISD-urile in aceste sectoare au scazut relativ, impactul total al ISD in China pe 2006 a fost semnificativ. Conform cifrelor Ministerului Comertului, numarul ISD_urilor aprobate in industria otelului au scazut cu 53% iar cele contractate cu 9%. Scaderea investitiilor in industria cimentului a fost chiar mai abrupta: cele efectiv contractate au scazut cu 67%, respective 74% si nici o ISD nu a mai fost aprobata in China pe 2006 in industria aluminiului. In ciuda scaderii totalului ISD in acest sector, intreprinderile locale au fost mai afectate decat investitorii straini, datorita concentrarii guvernului aupra reducerii numarului de proiecte nepotrivite din punct de vedere al consumului energetic. Mai mult decat atat, guvernul actioneaza drastic si asupra imprumuturilor bancare acordate proiectelor cu durata de viata scurta cat si operatorilor de constructii in sectorul imobiliar( restrictionand practic dezvoltarea intreprinderilor locale) .

Figura 2.1:Total ISD in China,1990-2004(miliarde $)

Sursa:US-China Business Council

Figura 2.2: Investitii directe ale SUA in China, 1990-2004 (miliarde $)

Sursa : US-China Business Council.. Intensificarea fuziunilor si achizitiilor

China a stabilit cateva reglementari menite sa favorizeze fuziunile si achizitiile . In loc sa formeze noi societati mixte sau entitati cu capital integral strain, investitorii straini isi pot castiga acum, mai rapid pozitia pe piata prin achizitionarea de firme locale ( pentru prima jumatate a anului 2006 -23 md$= 65% din totalul anului precedent, din care 7,3 mld $pentru achizitionarea de companii chinezesti=137% din totalul anului trecut). Activitatea de fuziuni si achizitii va fi in crestere in urmatoarele 12-18 luni datorita multinationalelor care incearca sa se extinda in China, in special in industria alimentara, alcool, sectorul financiar si cel electronic [21] Insa si investitiile Chinei in strainatate , au crescut in 2004 ( achizitionarea pachetului majoritar IBM Corp. de catre Levano Group, cu 1,75 md$). Sistemul bancar Avand in vedere deschiderea Chinei catre sectorul financiar ca membra a OMC, bancile straine si institutiile financiare au depus eforturi sustinute pentru a obtine cat mai multe actiuni pe piata locala. In prima jumatate a anului 2006, jucatorii straini importanti gen HSBC Holdings si-au consolidat pozitia prin achizitii importante de actiuni la bancile locale.

Investitiile in cercetere dezvoltare continua sa creasca Investitorii straini au stabilit peste 700 de centre de cercetare-dezvoltare in China pana la mijlocul lui 2006, insumand un total investitional de 4mld$ in iunie 2006. Decizia Intel Corp de anul trecut de a construi un centru in valoare de 39 milioane $ in Shanghai ( zona libera) este reprezentativa pentru schimburile intre companiile straine de inalta tehnologie. In sept 2006, Lucent Tehnologies a anuntat ca va investi inca 70 milioane$ in centrul de cercetare-dezvoltare Mobility Research din Nanjing Jiangsu. Dezbaterile subiectului ISD In cursul lui 2006 si 2007 , dubiile in legatura cu beneficiile ISD in China s-au intarit odata cu parerile economistilor asupra rezervelor excedentare de valuta si cu presiunile din partea companiilor chinezesti care cer crearea unui sistem unic de taxare. Desi dezbaterile vor continua si in 2007 este putin probabil ca guvernul sa actioneze efectiv in directia limitarii ISD in cursul lui 2007. Investitii favorabile in Chian-ul de N-E Dupa ce au fost mult lasate in urma de catre alte zone ale Chinei, provinciile din partea de N-E- Heilongjiang, Jilin si Liaoning care nu de mult reprezentau cartierul general de industrie grea, au beneficiat de de o crestere a ISD, datoarte politicii guvernamentale favorabile, ce va continua mai mult ca sigur si pe parcursul anului 2007. parte din aceste ISD se datoreaza programului Revitalizarea Nord-Estului, demarat de guvern in toamna anului 200. Programul ofera un sistem de taxe preferential printre alte beneficii, investorilor in N-E. (investitorii sunt atrasi si de infrastructura imbunatatita strategic in vederea livrarilor prompte). In 2006 statisticile au demonstrat vaditul interes al investitorilor vis-a-vis de aceasta zona. In iunie 2006 companiile Anheuser-Busch au cumparat grupul Harbin Brewery Ltd., in schimbul sumei de 717 milioane$. Tot in industria alcoolului usor, Kirin Brewery Ltd ( Japonia) a achizitionat 25% din Dailan Daxue Brewery din Liaoning contra 36 mil $ in noiembrie anul trecut. Deasemenea din 7 dec 2004 FAW Volkswagen a introdus o noua linie de productie in Changhun, Jilin. Noua linie presupune un total de 1.03 md$, fiind cel mai mare proiect investitional de peste ocean, creand 8500 noi locuri de munca in regiune pana la momentul functionarii depline a fabricilor. Catalogul investitional revizuit Sectoarele care au fost modificate sau care contin elemente de incurajare a investitiilor:

Productia de hartie Manufacturarea fibrelor chimice Productia si manufactura de substante chimice Manufactura vehiculelor si echipamentelor de transport Echipamente electronice si de comunicatii Interesante sunt insa, relaxarile restrictiilor investitionale in zone pana nu de mult foarte controlate, programe radioteleviziune si difuzarea acestora, cat si productia de film. Acestea au fost initial interzise pentru ca acum sa fie doar restrictionate desi partea chineza trebuie inca sa retina mare parte din drepturile de difuzare. Price Waterhouse Coopers sustine ca industria audio vizualului in China se va dezvolta cu aproximativ 25% anual, atingand 86 md $ pana in 2008,sectoarele de filme si televiziune sunt considerate ca fiind in special mai profitabile, estimarile sumelor revenite din publicitate atingand aproximativ 514 mil $ in 2005, in crestere pana la 693 mil $ in 2008. Jucatorii importanti precum Walt Disney si Viacom

International au inceput deja exploatarea posibilitatilor de infiintare de societati mixte in televiziune. Acest sector va fi atent monitorizat in 2007 de catre guvern si foarte restrictionat. Provocari: drepturile de autor Protejarea drepturilor de autor reprezinta inca o majora preocupare a companiilor investitoare ce oprereaza in China. Piratarea bunurilor de consum si a bunurilor industriale este larg raspandita iar exporturile de produse contrafacute sunt in crestere. Guvernul Chinei a inregistrat o serie de progrese in protejarea drepturilor de autor dar nu suficiente pentru inlaturarea frustrarilor legate de acest subiect. Linii directoare asupra modalitatilor de pedepsire a contravenientilor in acest sector au fost trasate dar nu definitivate. Asadar problema drepturilor de autor ramane o provocare considerabila in viitorul apropiat. Obligatiile OMC- anul 4 La finele anului 2006, al treilea de apartenenta la OMC, China a deschis o gama larga de sectoare catre niveluri mai inalte din punct de vedere investitional, conform intelegerilor tratatului de aderare. Provocarile celui de-al 4 lea an pe care China trebuie sa le introduca vor afecta in primul rand sectorul publicitar si cel financiar, excluzand deschiderea notabila fata de intreprinderile cu capital strain majoritar intrun numar semnificativ de sectoare. Obligatiile bine specificate includ: Publicitate- acceptarea comercializarii de catre firme straine integrala a pachetelor publicitare catre canalele de televiziune actuale incepand din 11 decembrie 2005. Serviciile bancare straine- vor trebui sa poata furniza RMB inca in 4 alte orase pana la 11 decembrie 2005: Ningbo,Zheijiang; Shanton, Guangdog, Shenyang, Liaoning si Xian Shanvi. Companiile straine de asigurari nu vor mai fi obligate sa plateasca corporatiei chineze de reasigurare o parte din profiturile provenite din asigurarile imobiliare, accidente personale si asigurari de sanatate. In mod aditional nivelul minim obtinut de o firma de brokeraj licentiata va scadea la 200 mil $ de la 500 mil $ la momentul aderarii Chinei. Probleme nerezolvate Drepturile de comercializare si distributie - implementarea drepturilor mentionate pentru firmele straine a intarziat, acestea trebuind sa apara pana la mijlocul lui 2006 insa lasandu-se asteptate in continuare de catre companiile care stau pe tusa in asteptarea avantajelor acestor noi legi. Reglementarile presupun o reducere a protectionismului local si a ineficientei corelate cu prezenta societatilor straine in domeniu. Au fost emise alte cateva planuri privind sectoarele de logistica si retail. Acestea ar presupune imbunatatirea productiei si o logistica adecvata obtinerii produselor de o mai buna calitate , deschiderea unui numar mai mare de magazine in China de vest si centrala, cresterea eficientei in agricultura si marirea numarului de magazine atat in mediul urban cat si in cel rural. Sectorul de vanzare en-gross si en-detail- investitiile in lanturi ce functionau deja in China au explodat odata cu liberalizarea pietei in 2004 [22]. Legea vanzarii directe- istoria vanzarii directe in China este destul de controversata mai ales dupa ce in 1998 aceasta a interzis comercializarile directe intr-un efort sporit de a stopa intinderea schemelor piramidale frauduloase. Rezultatul a obligat companiile de vanzare directa in China sa-si dezvolte rapid linii de magazine sau relatii cu acestea. Multe dintre companiile straine au trebuit sa-si revizuiasca politicile de investitii datorita acestui fapt. Noile reglementari vor fi considerate interventii chirurgicale majore in ceea ce priveste companiile infiintate dupa 1998, mai putin pentru cele mai vechi in domeniu( Amway, Avon, Herbalife, Mary Kay). Fundamentarea masurilor definitive sunt astepate anul acesta.

Investitiile in China vor continua sa creasca pe masura ce aceasta va ridica din ce in ce mai multe bariere pentru a-si indeplini obligatiile fata de OMC. Sectoare precum, productia de inalta tehnologie, farmaceutica, chimica vor beneficia cu siguranta de foarte multa incredere din partea investitorilor. Deasemenea centrele de cercetare-dezvoltare ale Chinei s-au dovedit a se numara printre cele mai bune inregistrand costuri dintre cele mai mici, asadar investitiile vor creste si aici. Bunurile de consum si distractia se vor numara printre punctele investitionale menite sa creasca nivelul veniturilor.

2.2. DEZVOLTARE ECONOMICA REGIONALA


Un alt plan pe care s-a afirmat pregnant reforma economica este cel al dezvoltarii regionale, politicile specifice adoptate n aceasta directie dupa 1978 avnd ca obiective corectarea disparitatilor preluate de la regimul economiei planificate si realizarea n continuare a unei dezvoltari echilibrate. Natura acestor obiective si coordonatele politicilor de dezvoltare regionala sunt determinate de existenta a trei regiuni majore n care se mparte vastul teritoriu al tarii: regiunea estica, de coasta, cea mai dezvoltata, n care activitatile dominante sunt cele industriale si comerciale; regiunea centrala, mai putin dezvoltata, cu profil dominant agricol; regiunea vestica, cea mai putin dezvoltata, bogata n zacaminte ale subsolului. n conditiile sistemului economiei centralizate, guvernul central urmarea realizarea unei dezvoltari echilibrate a celor trei regiuni prin directive de plan pe doua cai principale: i) prin dirijarea unei parti nsemnate din veniturile realizate n regiunea de est spre

subventionarea activitatilor din celelalte doua regiuni, mult mai putin eficiente din punct de vedere economic [23] (ii) prin orientarea investitiilor publice n constructii capitale amplasate precumpanitor n regiunea vestica si mai putin n cea centrala (potrivit datelor statistice, n 1978 ponderile investitiilor efectuate de stat n cele trei regiuni erau de 40,1% n cea de coasta, 30,6% n cea centrala si 20,4% n cea vestica; dupa nceperea procesului de reforma, ponderile celor trei regiuni n efortul investitional au fost, n anul 1995, de 54,9%, 22,7% si respectiv 15,2%). O asemenea orientare a determinat nregistrarea unor rate de crestere economica n regiunile centrala si vestica la nivelul sau superioare celor din regiunea de coasta, situatie neconforma nsa cu potentialul real de dezvoltare al celor trei regiuni (n perioada 1953-1978, ratele medii de crestere a PIB realizat n cele trei regiuni au fost de 5,75, 5,73 si respectiv 6,18, ceea ce a permis reducerea progresiva dar insuficienta a disparitatilor ntre nivelurile de dezvoltare economica si sociala dintre cele trei regiuni; n schimb, ratele rentabilitatii economice sunt mult mai ridicate, de peste 2 ori, n regiunea de coasta comparativ cu regiunea centrala si, mai ales, cu cea vestica). Este evident ca politica de dezvoltare regionala adoptata nainte de nceperea procesului de reforma a fost benefica pentru regiunile centrala si vestica, contribuind la mbunatatirea ntr-o oarecare masura a bazei lor economice si ca a mpiedicat valorificarea integrala a potentialului apreciabil pe care l poseda regiunea de coasta. Dupa anul 1978, guvernul central a initiat o politica de descentralizare economica semnificativa, acordnd largi prerogative decizionale guvernelor locale, care au nceput sa joace un rol continuu crescnd n conceperea si aplicarea politicilor de dezvoltare regionala, orientate tot mai accentuat n functie de considerente de eficienta economica. Politica de descentralizare a generat nsa, n prima faza, unele disfuntionalitati majore, cu efecte negative asupra dezvoltarii economice ulterioare att a regiunilor n cauza, ct si la nivel national: orientarea la nivel local a investitiilor n proiecte rentabile pe termen scurt, fara a tine seama de cerintele dezvoltarii n perspectiva a regiunilor respective; drept urmare, unele industrii prelucratoare au cunoscut o dezvoltare rapida, ceea ce a intensificat excesiv concurenta pe plan regional si local, amplificnd falimentele de ntreprinderi si somajul, iar investitiile n infrastructura (energetice, de transport, de telecomunicatii, de utilitati urbane etc.) si n industria extractiva au fost neglijate; intensificarea masurilor protectioniste la nivel regional si chiar local, prin crearea unor bariere comerciale ntre regiuni (interzicerea achizitiilor de marfuri din alte regiuni, interzicerea livrarii n alte regiuni a materiilor prime locale ieftine etc.); aceasta a determinat comportamente ale ntreprinderilor neconforme cu functionarea normala a pietei nationale si a ntrziat semnificativ modernizarea necesara a activitatii ntreprinderilor respective; cresterea disparitatilor regionale n raport cu situatia dinaintea nceperii procesului de reforma, pe fondul dezvoltarii economice sustinute la nivel national. n perioada 1980-2003, rata medie de crestere economica anuala a celor trei regiuni de coasta, centrala si vestica au fost de 10,69%, 8,72% si respectiv 8,68%, ceea ce a determinat cresterea semnificativa a decalajului ntre nivelurile de dezvoltare economica ale lor; aceeasi concluzie rezulta si din compararea nivelurilor PIB/locuitor. Diferentele apreciabile de eficienta economica a activitatii desfasurate n cele trei regiuni reies clar din faptul ca regiunea de coasta producea, n ultimul an al perioadei mentionate, circa 60% din total PIB, reprezenta 40% din populatia tarii si acoperea 20% din teritoriu.

Accentuarea disparitatilor n regiuni s-a facut sub impactul puternic al politicilor adoptate pe alte planuri ale dezvoltarii economice, aflate nsa n conexiune strnsa cu cel al dezvoltarii regionale. O astfel de politica cu impact important asupra orientarii dezvoltarii regionale a fost Politica deschiderii largi a economiei chineze spre exterior. Principala beneficiara a acestei deschideri a fost regiunea de coasta, cea care era conectata puternic la circuitele financiare si comerciale internationale nca din perioada interbelica, care dispunea la nceputul procesului de reforma de avantaje de locatie apreciabile (infrastructuri mai dezvoltate, forta de munca superior calificata, apropierea de mari porturi etc.). Caracterul preferential pentru regiunea de coasta al politicii de deschidere a economiei chineze spre exterior apare clar daca se iau n considerare principalele zone de amplasare a investitiilor, care au constituit primele ferestre deschise spre economia mondiala:

provinciile Guandong si Fujian, situate n partea de sud-est a Chinei, pentru care au fost adoptate n anul 1979 politici speciale cu titlu experimental n domeniuldescentralizarii managementului economic local, guvernele locale primindprerogative sporite privind retinerea si alocarea veniturilor financiare; zonele economice speciale Shenzhen, Zhuhai, Shantou si Xiamen, din regiunea de est, create n anul 1980; 14 orase de pe coasta deschise spre exterior n anul 1984; 253 de districte si orase de pe coasta incluse n anul 1985 n aria economica deschisa spre lume; zona economica speciala Hainan creata n 1988; noul district Pudong Shanghai creat n 1990, care beneficia de facilitatile stabilite prin politica privind zonele economice speciale.

Drept urmare a acestei politici preferentiale, investitiile s-au orientat rapid spre regiunea de coasta, aceasta tendinta accentundu-se pe parcursul procesului de reforma. Ca urmare a impulsului puternic dat de concentrarea efortului investitional n activitatile economice din regiunea de coasta, ponderea acestora n PIB si n valoarea totala a productiei industriale a crescut simtitor dupa anul 1980, reflectnd adncirea disparitatilor deja existente ntre nivelurile de dezvoltare economica ale celor trei mari regiuni geografice. Amplificarea contributiei regiunii estice la crearea PIB si a productiei industriale totale s-a facut, ndeosebi, pe seama regiunii centrale, care a nregistrat cele mai mari diminuari ale contributiei ei la realizarea celor doi indicatori mentionati, si mai putin pe seama regiunii vestice, care a cunoscut, de asemenea, diminuari sensibile. Amplificarea dezechilibrului economic ntre cele trei regiuni a indus, firesc, dezechilibre sociale si frustrari psihologice pe care politicile macroeconomice si de control al dezvoltarii initiate n a doua jumatate a anului 1993 au ncercat sa le diminueze, cu ocazia trasarii celui de al 9-lea plan cincinal de dezvoltare economico-sociala a tarii si a stabilirii obiectivelor de atins n perspectiva anului 2010. Principalele orientari ale politicii de dezvoltare regionala adoptate de guvernul central si urmate ncepnd din anul 1994 au fost urmatoarele:

a) orientarea precumpanitoare a investitiilor publice spre regiunile centrala si vestica si stimularea localizarii activitatilor economice n acestea, prin intensificarea constructiei de infrastructuri si favorizarea dezvoltarii industriei extractive si a industriilor intensive n resurse si n forta de munca n regiunile respective. Pot fi citate n acest sens cteva aspecte semnificative: dintre cele 153 de proiecte majore de investitii publice initiate n anul 1994, 91 au fost localizate n regiunile centrala si vestica; n anul 1995, localizarea investitiilor publice n active fixe facuta n favoarea regiunilor centrala si vestica a redus decalajul dintre acestea si regiunea estica, iar n anul 1998 rata de crestere a investitiilor n primele doua regiuni a depasit-o pe cea din regiunea estica, ceea ce a dovedit ca noua politica de dezvoltare regionala a nceput sa dea roade; sub presiunea cresterii apreciabile a costurilor terenurilor si fortei de munca n regiunea de coasta, unde exista o concentrare economica puternica si o concurenta pe masura, numeroase unitati economice din aceasta regiune au nceput sa migreze spre celelalte doua regiuni, valorificnd avantajele de locatie oferite de acestea (proximitatea zacamintelor de resurse ale subsolului, costul redus al te-renurilor, forta de munca abundenta si ieftina, concurenta slaba)[24]; b) folosirea instrumentelor fiscale pentru mbunatatirea distributiei activitatilor economice pe teritoriul tarii, n favoarea regiunilor care nregistreaza decalaje economice negative de dezvoltare. Reforma sistemului de impozite nfaptuita n anul 1994 a schimbat modelul de distributie a veniturilor ntre guvernul central si guvernele locale, primul primind responsabilitati sporite n ceea ce priveste colectarea si controlul impozitelor. Ca urmare a reformei sistemului de impozite, raportul dintre veniturile guvernului central si cele ale guvernelor locale, care n anul 1995 era de 1:3,55, a devenit n anul 1997de 1:0,80, ceea ce a permis autoritatilor centrale sa trateze problema dezvoltarii regionale dezechilibrate prin transferuri masive de plati financiare. Pentru regiunile centrala si vestica, schimbarea sistemului de impozitare a fost deosebit de benefica, n sensul ca a permis guvernelor locale sa retina taxele pe resursele naturale din perimetrul lor (cu exceptia titeiului extras din zacamintele off-shore), iar guvernului central sa decida legarea ratei de crestere a veniturilor din taxe ale guvernelor locale de rata medie nationala de crestere a veniturilor colectate din taxa pe valoarea adaugata si taxa pe consum; prin aceasta decizie, s-au asigurat fonduri sporite pentru dezvoltarea regiunilor centrala si vestica att din surse locale (taxele pe resursele locale), ct si rezultate din conectarea celor doua rate de crestere mentionate[25]; c) continuarea deschiderii spre exterior a economiei chineze favoriznd n acest sens regiunile centrala si vestica care, initial, au fost vitregite prin localizarea preferentiala a primelor zone deschise n regiunea de coasta. Favorizarea deschiderii spre exterior a regiunilor centrala si vestica s-a facut att prin declararea ca deschise a numeroase localitati din aceste regiuni, ct si prin schimbarea politicii de atragere a investitorilor straini de la una centrata pe deschiderea anumitor zone (nsotita de politici preferentiale de impozite pentru acele zone) la una orientata spre stimularea dezvoltarii anumitor industrii, prin nlaturarea diferentelor zonale n materie de impozitare. Investitiile straine n industria extractiva, agricultura, infrastructura, proiecte de nalta tehnologie, n industriile orientate puternic spre export sau substituirea importurilor vor continua sa fie stimulate prin tratamente fiscale preferentiale; aceasta va avea, de asemenea, efecte benefice pentru dezvoltarea mai rapida a regiunilor centrala si vestica, care vor putea astfel sa-si valorifice superior resursele naturale pe care le poseda (zone agricole pentru regiunea centrala, resurse ale subsolului mai ales pentru regiunea vestica), precum si avantajele de locatie pe care le prezinta; d) ncurajarea legaturilor de cooperare economica si tehnologica dintre unitatile economice din regiunea de coasta si cele din regiunile centrala si vestica. Cooperarea vizeaza combinarea resurselor tehnologice si financiare, a abilitatilor manageriale si comerciale apreciabile din unitatile aflate n regiunea de est cu resursele apreciabile de forta de munca, energetice si de materii prime de care dispun unitatile economice din regiunile centrala si vestica. Stimularea puternica a acestei cooperari a determinat ncheierea, n numai doi ani de la adop-tarea noii politici de dezvoltare regionala, a peste 30000 de proiecte de cooperare ntre unitati economice din regiunea estica pe de o parte, si din regiunea centrala si din cea vestica, pe de alta parte. Relatiile ntre cele trei regiuni s-au intensificat si pe calea angajarii n proiecte de investitii n cooperare, prin care unitati de pe coasta de est furnizeaza celor din regiunile centrala si vestica servicii profesionale (consultanta tehnologica, manageriala, financiara etc.), programe de instruire a personalului etc. Relatiile se dovedesc benefice pentru ambele parti, unitatile din regiunile centrala si vestica beneficiind de un transfer de know how substantial si gratuit, iar cele din regiunea estica pregatindusi ntr-un fel cadrul prielnic extinderii n viitor a afacerilor lor n celelalte doua regiuni, inclusiv prin relocalizarea unor subunitati; e) sprijinirea regiunilor defavorizate din regiunile centrala si vestica pentru eradicarea saraciei pna la sfrsitul secolului. Sprijinul s-a materializat n suplimentarea, ncepnd din anul 1994, a fondurilor de baza destinate regiunilor defavorizate cu RMB 1 miliard yuani, precum si n acordarea de mprumuturi cu dobnda redusa n valoare de RMB 1 miliard yuani pentru stimularea afacerilor n acele regiuni. Actiunile conjugate ntreprinse n cele cinci directii mentionate au determinat accelerarea vizibila a dezvoltarii regiunilor centrala si vestica, nceperea reducerii decalajului apreciabil ce le desparte de regiunea estica, care a atins n numeroase zone un grad de prosperitate economica ce impresioneaza orice vizitator strain. Deja din anul 1996 rata de crestere a investitiilor n regiunile centrala si vestica a depasit-o pe cea nregistrata n regiunea de est. n acelasi an, primele trei regiuni din ierarhia stabilita la nivelul ntregii tari n functie de ritmul de crestere economica au fost din regiunea centrala Anhui, Hubei si Jiangxi, care au nregistrat ritmuri de crestere de 20,9%, 20,4% si respectiv 19,7%.[26] Experienta chineza n materie de dezvoltare regionala a demonstrat clar ca mecanismele de piata, care au nceput sa fie functionale n mediul economic dezvoltat si consolidat ndeosebi dupa 1990 pe coasta de est si care sunt guvernate de principiul maximizarii eficientei economice, au accentuat, n acelasi timp, decalajele existente n dezvoltarea socio-economica la nivel regional. Aceasta a impus interventia ferma a statului pentru corectarea disfunctionalitatilor mecanismelor de piata, stoparea adncirii disparitatilor regionale si nlaturarea surselor unor conflicte sociale potentiale. n aplicarea unei politici de dezvoltare regionala echilibrata guvernul central a urmarit armonizarea cerintelor de descentralizare a activitatii economice si

administrative cu cele privind realizarea eficientei superioare n activitatea economica si cu cele ale reducerii progresive a decalajelor apreciabile de dezvoltare existente ntre cele trei mari regiuni. O asemenea politica a necesitat mbinarea continuarii reformei si consolidarii succeselor nregistrate n edificarea economiei socialiste de piata si sintetizate n rezultatele economice remarcabile nregistrate n regiunea de est, pe de o parte, cu sprijinirea dezvoltarii mai rapide a regiunilor centrala si vestica prin valorificarea superioara a avantajelor lor comparative, n scopul reducerii decalajelor ce le despart de regiunea estica, pe de alta parte. Caile si instrumentele folosite au fost coordonarea mai buna a intereselor la nivel central, regional si local, sistemul unificat de impozitare, respectarea regulilor corecte si unitare de functionare a pietelor, controlul preturilor resurselor, materiilor prime si principalelor produse, stimularea cooperarii ntre regiuni si a transferului de activitati industriale de pe coasta de est catre regiunile din interior, deschiderea echilibrata a regiunilor spre exterior. 2.3. ECONOMIA CHINEI IN DATE STATISTICE Sumar Economia a crescut cu 9.5%, in special de pe urma investitiilor in bunuri imobiliare si exporturi. Restrictiile guvernamentale asupra imprumuturilor si a aprobarii de proiecte au ingreunat cresterea investitionala in sectoare de maxim interes cum ar fi aluminiul,cimentul si otelul. Problemele de transport si energie au incetinit economia anul trecut si este foarte probabil sa continue si anul acesta. Imbunatatirea guvernarii si alte astfel de reforme continua in sectorul financiar. Succesul economic al Chinei pe termen lung depinde de succesul reformelor in domeniul financiar. Majoritatea analistilor asteapta o incetinire a cresterii de 8% in 2005. Previziunile Bancii Centrale a Chinei pe 2007: preturile la consumatori :3.3%, preturile la producatori fiind pasibile de crestere. Controlul administrativ ramane principala unealta guvernamentala(in detrimentul politicilor de marketing) pentru modificarea politicilor comerciale Presiunile monetare pentru ajustarea ratei de schimb continua sa creasca.

Schimbarile fundamentale care au avut loc n China de la proclamarea Republicii Populare Chineze n 1949, respectiv ritmul accelerat al dezvoltarii economice, cresterea generalizata a potentialului national, ridicarea nivelului de trai si schimbarile profunde n modul de gndire al oamenilor sunt extrem de dinamice n aceasta tara. Recent, Oficiul National de Statistica a publicat o serie de rapoarte statistice minutioase care ilustreaza, n limbajul sintetic al cifrelor, schimbarile majore petrecute n plan economic si social pe parcursul celor 5 decenii de existenta a Chinei Noi. Ritmul accelerat de dezvoltare economica si crestere notabila si generala a potentialului national. n 1952, produsul intern brut (PIB) din China era de numai 67,9 miliarde yuani. n 1998, el a crescut la 7.795,3 miliarde yuani, nregistrnd o medie anuala de crestere economica de 7,7% si o rata a inflatiei, asa cum este ilustrata n graficul 2.1. Graficul 2.1 Cresterea PIB

Sursa: Ministerul de comert si USCBC

Media anuala de crestere economica a ntrecut n aceasta perioada nivelul ratei mondiale cu 3%, cresterea accelerata a economiei a reusit sa reduca substantial distanta dintre China si tarile avansate din punct de vedere economic. Potrivit estimarilor Bancii Mondidiale, PIB al Chinei n 1997 a ocupat locul 7 n lume, situndu-se dupa Statele Unite, Japonia, Germania, Franta, Anglia si Italia. Restructurarea treptata si mbunatatirea economiei tarii. n PIB, ponderea sectoarelor economice: sectorul primar, secundar si tertiar s-a modificat de la 50,5%, 20,9% si respectiv 28,6% n 1952, la 18,9%, 42,2% si 32,8% n 1998 (vezi graficul 2.2).

[27]
Graficul 2.2 - Ponderea sectoarelor primar, secundar si tertiar n PIB.

Dupa datele estimarii generale, structura sectorului industrial din China a cunoscut un stadiu avansat din punct de vedere al modernizarii si progresului tehnic. Dezvoltarea multilaterala a agriculturii, silviculturii, cresterii animalelor si pisciculturii. Valoarea adaugata a crescut de la 34,4 miliarde yuani n 1952, la 1.429,9 miliarde yuani n 1998, nregistrnd un plus de 3,5 ori mai mare si o rata medie anuala de crestere de 3,3%, daca luam n calcul si cresterea preturilor. Detinnd doar 10% din suprafata cultivata a Terrei, China a reusit sa-si rezolve problemele de hrana si mbracaminte ale populatiei sale. Agricultura Productia cerealiera a crescut da la putin peste 100 milioane tone n 1949, la peste 490 milioane tone n 1998, China ocupnd n acest fel primul loc n lume (vezi graficul 2.3). Productia de cereale pe cap de locuitor a sporit de la 288 kg n 1952 la peste 400 kg n 1998. Productia de bumbac s-a cifrat la un total de 4,5 milioane tone n 1998, fiind cea mai mare productie de bumbac din lume.

Graficul 2.3 - Productia totala de cereale.

Sursa: Ministerul de comert si USCBC

Sivicultura Suprafata permanenta a padurilor plantate depaseste n prezent 34,26 milioane ha, sitund astfel China tot pe primul loc n lume. Media suprafetelor mpadurite a crescut de la 12% la sfrsitul anilor 70, la 14% n anii90. Cresterea animalelor Productia totala de carne de porc, vita si oaie a fost de aproximativ 3.39 milioane tone, n primii ani dupa proclamarea Chinei Noi. n 1997, totusi, ea a atins 40, 9 milioane de tone. Piscicultura productia produselor acvatice a crescut de 1,66 milioane tone, la nceputul anilor50, la 36,06 milioane tone n 1998.

Dezvoltarea continua a productiei industriale. ntre 1949 1998, daca luam drept criteriu preturile comparabile, valoarea productiei industriale totale a crescut, nregistrnd o rata medie anuala de 13,6%. ntre anii 1952-1998, valoarea adaugata n domeniul industrial a crescut de 158 de ori, valoarea initiala a mijloacelor fixe a sporit de 498 de ori, iar numarul ntreprinderilor industriale a crescut de 46,8 ori (vezi graficul 2.4).

Graficul 2. 4.

Sursa: Ministerul de comert si USCBC n comparatie cu primii ani, imediat dupa proclamarea Chinei Noi, productia produselor industriale de baza a crescut de la cteva zeci pna la cteva sute de ori, la produse cum sunt otelul, carbunele cimentul, ngrasamintele chimice si aparatele TV, China situndu-se pe primul loc n lume, dupa anul 1996. n 1998, industria a reprezentat 42,2% din PIB si a contribuit cu 586 milioane yuani, sub forma de taxe achitate statului. ntre 19911995, industria a adus statului un venit care a reprezentat o rata medie anuala de 42,2% din venitul anual financiar al statului.[28] Dezvoltarea impetuoasa a sectorului tertiar. Valoarea adaugata n sectoarele transporturi, posta si telecomunicatii a crescut de la 2,9 miliarde yuani n 1952, la 502,9 miliarde yuani n 1998, reprezentnd o crestere de 42,5 ori si o crestere medie anuala de 8,6, daca luam n calcul cresterea preturilor. Volumul marfurilor transportate a crescut de la 161 milioane tone n 1949, la 12,64 miliarde tone n 1998, reprezentnd o crestere de 78 de ori, n timp ce volumul transportului de pasageri a nregistrat o medie de 11 calatorii pe persoana, n fiecare an. Valoarea adaugata n sectoarele bancare si de asigurari a sporit de la 1,1 miliarde yuani, n 1952, la 401,7 miliarde yuani n 1996. mbunatatirea substantiala a facilitatilor din sfera infrastructurii. Din 1950 , fondurile alocate n mijloace fixe s-au ridicat la 17.725,1. Din aceasta suma, 7.212,5 miliarde yuani au fost investiti n constructii capitale, iar 3.251,6 miliarde yuani, n operatii de retehnologizare. n acest fel, au fost terminate si date n folosinta peste 1,3 milioane de obiective din domeniul constructiilor capitale, ntre care mai mult de 6.200 au fost obiective de capacitate mijlocie si mare. Suprafata terenurilor irigate s-a extins de la 19,96 milioane hectare, n 1952, la 51,24 milioane ha, in 1997. Reteaua de cai ferate s-a extins, de asemenea, de la 21.800 km n 1949, la 57.600 km n 1998, n timp ce reteaua rutiera destinata traficului a crescut de la 80.700 km n 1949, la 1,28 milioane km n 1998. Pna n anul 1998, aviatia civila a reusit sa deschida 1.122 de linii aeriene destinate traficului intern si international. Sectorul de posta si telecomunicatii a instalat o retea si posturi si linii de telecomunicatii, care leaga China de tot restul lumii. Capacitatea instalatiilor telefonice a sporit de la 470.000 linii n 1950, la 138 milioane, n 1998, China situndu-se, dupa acest criteriu, pe locul doi n lume. n 1998, n toata tara, s-au nregistrat 23,86 milioane de abonamente la serviciile de telefonie mobila. mbunatatirea substantiala a nivelului de trai. Nivel real al cheltuielilor de consum ale populatiei a crescut de la 80 yuani n 1952, 2.973 yuani n 1998. Din totalul cheltuielilor populatiei urbane destinate intretinerii, cheltuielile care privesc hrana si mbracamintea au scazut de la 80% n primii ani de la proclamarea Chinei Noi, la 55,6% n 1998. Acelasi indicator, referitor la populatia rurala, a scazut, de asemenea, de la peste 90% la 59,6%.

Pozitia tot mai avansata a tarii n domeniul comertului exterior. Volumul operatiilor de comert exterior din China a crescut de la 1,13 miliarde dolari n 1950, la 323,9 miliarde dolari n 1998, ceea ce nseamna o crestere de 286 ori mai mare si o rata medie anuala de crestere de 12,5%. Rangul tarii n rndul celorlalte tari, dupa volumul operatiilor de comert exterior, a saltat de la locul 32, n 1978, la locul 11 n 1998. Din totalul PIB, comertul exterior a reprezentat, n 1998, aproximativ 33,8%. Rezervele tarii destinate comertului cu celelalte tarii s-au multiplicat, ca valoare, de la 2,15 miliarde dolari, n 1979, la 144,96 miliarde dolari, la sfrsitul anului 1998, ceea ce a situat tara pe locul doi n lume. n perioada 1978-1998 China a folosit capitalurile straine de 406,9 miliarde dolari si a aprobat peste 330.000 de proiecte finantate n valuta. Rata medie a investitiilor cu capital strain a crescut de la 1,22 milioane dolari la nceputul anilor80, la 2,63 milioane dolari, n 1998. Cresterea productiei si a investitiilor. Valoarea adaugata la productia industriala pe ramurile primare,secunadare si tertiare a crescut cu 2.5,12.5, si respectiv 6.7%. (Biroul National de Statistica nu a comunicat inca o cifra totala pentru 2003). Tehnologia de ultima generatie a inregistrat o crestere de mai mult de 50% din ianuarie pana in noiembrie. Cu o asemenea capacitate in crestere productia va inregistra o crestre im ensa in urmatorii 2-3 ani. Investitiile in bunuri imobiliare au crescut cu 27% in 2003. in cele 11 luni pana in noiembrie 88% din investitii au fost directionate catre proiecte guvernamentale, in 2002 suma crescand cu aproximativ 40%. In mod invers sumele pe care guvernul central le-a investit au scazut cu 14% indicand o suprainvestire la nivel local. In timp ce 23.6% din aceste proiecte au fost fundamentate prin intermediul imprumuturilor interne , aproximativ jumatate au fost intreprinse prin intermediul strangerii de fonduri, o categorie care include fonduri extrabugetare de la ministerele guvernelor centrale, guverne locale, intreprinderi si institutii , inclusiv fonduri personale. Investitiile straine directe si aporturile bugetare statale au constituit aproape 3.4 si 5.3 %, respectiv din totalul investitiilor in bunuri imobiliare de anul trecut. Nivelurile extraordinar de ridicate din punct de vedere investitional in sectoare gen, otel, automobile, aluminiu, proprietati imobiliare si bunuri la consumatori au adus motive de ingrijoarare atat in China cat si in afara ei. Intr-adevar noua lege referitoare la otel( prima din 1949) si cea privind automobilele(asteptata in momentul de fata) tintesc in mare parte racorirea procesului investitional in aceste domenii. Investitiile in otel erau previzionate a se dubla de la an la an in 2003, crescand productia la 330 miliarde tone in 2005, insa cererea pe piata nu va creste pana la acest nivel decat in 2010[29]. Banca Populara Chineza(BPC) a intreprins diverse miscari de piata avand ca tinta incetinirea investitiilor in sectorul privat care a depasit 30% insumand un sfert din investitiile imobiliare in noiembrie. Temerile privind un blocaj al proprietatilor imobiliare par sa fie bine intemeiate. Investitiile straine in utilitati au crescut cu numai 1.4% in 2003 dar au atins pragul record de 53.5 miliarde $. Analistii atribuie cresterea mai grea SARS-ului cat si resurselor limitate de electricitate si carbuni. Proprietatea- blocaj sau nu? Supraveghetorii econimiei Chinei nu cad de acord aupra acestui subiect. Cu siguranta preturile au crescut rapid in marile orase, dar acelasi lucru s-a intamplat si cu cererea. In unele zone, insa, preturile cresc atat de mult incat investitorii pot intalni probleme in a-si recupera investitia prin venitul din chirii. Acest sector este foarte important datorita efectelor relationate. Noile constructii cresc automat pretul la materiile prime, iar noii cumparatori cheltiuesc sume importante pe servicii, mobilier pentru noile lor constructii, crescand astfel consumul. Imobiliarele au devenit investitii preferate in ultimii ani datorita ratei dobanzii foarte scazute oferite de banci si de performantele scazute ale bursei pietei locale. Guvernul a incercat racirea acestui sector prin intermediul masurilor administrative, cum ar fi restrictii mai drastice la imprumuturile imobiliare , in special la constructii cat si asupra transferului de pamant catre folosinta ne agricola. Dar atata timp cat rata dobanzii va ramane scazuta , interesul va ramane cu siguranta puternic. Ca si in 2004 economia Chinei a inregistrat o crestre viguroasa anul trecut, impulsionata de investitiile imobiliare si exporturi. Biroul National de Statistica a Chinei a anuntat o crestere etimativa pt 2005 de 9.5%, usor mai ridicata decat asteptarile. Aceasta cifra ascunde o usoara incetinire de la 9.8% in primul semestru la 9.1% in cel de-al 3-lea, desi rapoartele de presa indica cresteri limitate in cel de-al 4-lea semestru, de 9.5 % Cresterea investitionala, productia si rezervele banesti s-au imputinat in ultimele luni, semnaland in sfarsit ca economia Chinei incetineste, desi nu cu mult. Anne Krueger(FMI) declara ca este prea devreme sa ne pronuntam in aceasta privinta , contrazisa fiind de Nicholas Lardy si Morris Goldstein de la Institutul International De Economie , sustinand ca incetinirea treptata a Chinei va fi mai adanca decat poate observa majoritatea deoarece ea se va intinde pe cativa ani si nu doar pe cateva semestre. Suprainvestirea in anumite sectoare in primul semestru al anului 2006 a obligat guvernul sa ia masuri privind imprumuturile cat si reducerea proiectelor de calitate dubitabila. Majoritatea observatorilor economici sunt de parere ca invetitiile si exporturile vor scadea pe 2007 dar nu si cele in imobiliare, energie, mediu cat si cele pe sectoarele rurale care cu siguranta au o pozitie stabile.

Varfurile inflationiste raman bine definite. Preturile crescande la grane dupa o recolta relativ saraca in 2005 au avut ca urmare inregistrarea varfurilor de inflatie la peste 5% fata de vara trecuta. Inflatia a mai scazut in toamna cand recolta pe 2006 s-a dovedit a fi una buna insa cresterea pretului la energie si proprietate va impiedica scaderea pretului hranei.

Preturile pentru educatie, cultura si menaj casnic au crescut usor in timp ce pentru articolele de vestimentatie , mobilier, medicamente si comunicatii au scazut. Vanzarile en detail au crescut cu 13% la 5.4 trilioane (652.6 miliarde $) in 2006, impinse de vanzari in masa de petrol, echipament de comunicatii,automobile,elemente culturale, mobilier, cosmetice si bijuterii. Vanzarile en detail sunt previzionate la o crestere de mai mult de 10% in 2007. Cresterea productiei si a investitiilor capata sens descrescator. Valoarea adaugata la productie si la intreprinderi industriale cu vanzari mai mari decat 5 milioane a crescut cu 16.7 % , cifrele lunare sublinind totusi o usoara diminuare a cresterii in cursul anului fata de 18% in prima jumatate a acestuia. Chiar si asa productia de utilaje agricole, nave, echipamente generatoare de electricitate, faxuri si circuite inetegrate semiconductoare, a urcat cu peste 50%( unele au atins chiar 99%) in primele 11 luni ale anului. Unii analisti considera aceasta depasire a mediei de crestere ca fiind o dovada a problemelor in campul muncitoresc. Previziunile UBS via a vis de valoarea adaugata arata cresteri de 11-12% in 2007. Cresterea totalului valorii adaugate pe productia industriala a fost de 11.5 % in 2006 care s-a ridicat la 760 miliarde $. Investitiile in imobiliare au crescut cu 28.5%(847.7miliarde $), intr-o usoara scadere fata de 2005, indicand faptul ca economia nu ar fi intr-o faza de dramatica scadere asa cum ar sustine majoritatea analistilor. In primele 11 luni ale anului, 58% din investitii se aflau in sectorul detinut de stat sau controlat de acesta;85% din investitii au fost la nivel local. Agricultura a detinut numai un procent minuscul in raza investitionala , in timp ce industria si serviciile au absorbit 40% si respective 59%. Cea mai importanta crestere in primele 11 luni ale anului s-a inregistrat in mineritul fero-metal(217%) si in combustibil fosil, inclusiv in prelucrarea deseurilor ( 104% si respective 131%). In mod surprinzator investitiile in infrastructura feroviara au scazut cu 2 procente intre luna ianuarie si noiembrie, in ciuda faptului ca Agentia Xinhua News a raportat la inceputul lui ianuarie o dublare a investiilor in acest sector pentru 2007. Din punct de vedere geografic regiunea de est a preluat mai mult de jumatate din suma investita intre aceste luni, restul impartindu-se intre regiunea centrala si de vest. Cel mai mare salt in investitii s-a inregistrat in China de est, crescand cu 23% in 2003 in timp ce in partea centrala si de vest 33% si respective 29%. ISD-urile au crescut cu 13% (60.6miliarde $) in 2006 . Imprumutrile si depozitele in impas; rata dobanzii in crestere. Pentru mentinerea eforturilor in ceea ce priveste infalatia , Banca Populara a Chinei a incetinit cresterea depozitelor de valuta de la aproximativ 20% la finele anului 2003 la aproximativ 14.5% la sfarsitul anului 2006. BPC a anuntat un procent de crestere cu 15% (pentru moneda aflata in circulatie si depozitele pe termen scurt), o usoara imblanzire a politicii monetare din a doua jumatate a anului 2006, insa mai jos fata de tinta anului trecut de 17%. In octombrie BPC a crescut rata dobanzii pentru prima oara in 9 ani dar nu suficient de mult pe ntru a avea un efect de incetinire semnificativ asupra economiei. Mai importanta insa a fot decizia bancii de a acorda cu o mai mare usurinta si in conditii mult mai accesibile imprumuturi, in speta intreprinderilor mai mici si firmelor care reprezinta in momentul de fata un important furnizor de locuri de munca pe piata chineza. . Rezervele de valuta au atins 609.9 miliarde$ la finele lui 2006 , crescand semnificativ pana la 51% de la sfarsitul anului 2005. China s-a vazut deasemenea nevoita sa permita unor sume mai mari de bani sa paraseasca tara, datorita influxurilor de bani fierbinti.Totusi efectul in urma acestor schimbari nu a fost atat de mare pe cat cel scontat. Astfel, impunand depozite mai mari la banci si permitand turistilor si studentilor scoaterea unor cantitati mai mari de moneda in strainatate cat si acordarea acestor drepturi de impunere altor institutii financiare,s-ar putea diminua riscul de exces valutar nedorit. Desi China a promis sa lucreze in favoarea unor masuri mai permisive in ceea ce priveste schimbul valutar, s-a declarat ca aceste masuri nu vor favoriza speculatiile de gen. Fluxurile speculative au inregistrat o scadere in cea de-a doua jumatate a anului 2006, reflectand faptul ca masurile guvernamentale au actionat asupra mediului investitional facandu-l mai putin atractiv. Finantarile guvernamentale 2006: anul reformelor asupra taxelor. China a totalizat o suma record din taxe anul trecut, crescand cu 25.7% iar cheltuierile guvernamentale la finele lunii noiembrie au scazut cu 14.1%. La finele lunii noiembrie China a inregistrat un surplus fiscal de 34.2 miliarde $. Desi responsabilul cu taxe, Xie Xuren a declarat ca o astfel de crestere nu se va mai inregistra in 2005, eforturile sustinute de colectare a taxelor confera guvernului o pozitie puternica pentru a conduce reforma in doua directii: cresterea puterii de cumparare si schimbari la nivelul TVA-ului[30]. Guvernul a promis majorarea fondurilor indreptate catre proiecte de infrastructura si canalizare rurala. De asemenea au acordat deja 120 milioane $ pentru agricultura si vor urma alte 460 milioane$ anul acesta. China a initiat desemenea un proiect pilot de taxe pentru nordestul Chinei in octombrie 2004 care priveste direct invetitiile in bunuri imobiliare si anumite industrii. Insa companiile straine pot rasufla usurate deoarece discutiile asupra egalizarii taxelor se vor finaliza cel mai devreme abia la finele lui 2008 . Ministrul de finante Jing Renqing a declarat ca se asteapta ca atat nivelul taxelor cat si intinderea investitiilor in acest sens vor fi moderate in 2008 . Deficitul bugetar al Chinei

a ramas acelasi in ultimii ani . Desi cheltuielile sociale vor creste usor, guvernul va emite mai putine actiuni pentru constructiile speciale limitand in acelasi timp cheltuielile generale in 2008. Sectorul financiar: schimbari in 2006 Bancile Bancile straine continua sa se extinda:HSBC a preluat 20% din Banca Comunicatiilor in august iar Newbridge Capital a obtinut intrun final cei 18% din Banca de Dezvoltare Shenzhen, in octombrie. Beijing-ul continua sa extinda teritoriul pentru participatiuni straine reducand cerintele de capital si restrictiile asupra filialelor in ceea ce priveste bancile straine, in septembrie si si-a depasit obligatiile de deschidere a pietei fata de OMC cand a initiat afaceri RMB in Beijing;Kunming;Yunnan; Liaoning;Xian, Shaanxi; si Xiamen, Fujian cu banci straine in decembrie. Dupa liberalizarea integrala a asistemului bancar chinez stabilit pt 2008, bancile locale chinezesti vor fi nevoite sa-si creasca competitivitatea. Se pot observa deja imbunatatiri in managementul bancilor, in special, mai vizibil in cadrul Bancii Chinei, Bancii de Constructii care va fi listata in curand de guvern. Fundalul de reglare in conformitate cu obligatiile Chinei vis-a-vis de OMC se schimba de asemenea. Beijing-ul a demarat procedurile de control administrativ, inclusiv ingreunarea imprumuturilor interne si de asemenea o serie de masuri bazate pe studii exclusive de piata. Acestea au inclus prima crestere a ratei dobanzii in ultimii 9 ani, doua cresteri ale ratiilor depozitelor de reserve si ajustari asupra ratelor sistemului de imprumut interbancar. Pentru a aduce sistemul bancar chinez la standarde internationale s-au stabilit deja alte cerinte de capital pentru martie cu termen limita de aplicare 1 ianuarie 2008. Receptivitatea investitorilor la listare a Bancii Chinei si a celei de Constructii va fi un test final vis-a-vis de eficienta sistemului bancar chinez. Exista zvonuri cum ca surplusuri de capital ar fi pregatite pentru celelalte doua banci de stat, Banca Industriei si Comertului si Banca Agricola, iar valabilitatea acestor zvonuri ar depinde de listarea celor doua banci deja inregistrate. Pana in 2006 cele 4 mari banci vor plati inca putine dividende, adunand profiturile pentru reajustari. O alta initiativa interesanta este cea de supraveghere a bazei de date nationale de credite individuale, stabiliata de cele 4 banci ca proiect pilot. Pentru prima data bancile vor imparti refinantarile imprumuturilor si informatiile de garantare asupra imprumuturilor la persoane fizice unind datele pe care le detin si care pot fi studiate in vederea reducerii riscurilor . Un alt pas important asteptat in 2008 este legea falimentului. Legea care a fost deja schimbata de 2 ori va stabili foarte clar modalitatile de dezinvestire si retragere a actionarilor cat si plata creditorilor companiilor in faliment. Masuri de protejare Guvernul a anuntat noi initiative de incurajare a investitorilor in pietele de capital- inclusive reducerea cheltuielilor tranzactionale , noi proceduri de inregistrare si planuri privind firmele de audit financiar. Investitorii nu au fost insa resigurati datorita actualitatii morbide a pietei chinezesti. Piata saracacioasa a actiunilor in China continua sa dezavantajeze economia acesteia. Lipsa posibilitatii de alegeri investitionale conduc la supradezvoltarea si saturarea pietei imobiliare din moment ce persoanele fizice nu au alte posibilitati decat returnarile aproape nule la banci. Analistii nu exclude posibilitatea Chinei de a atrage investitori institutionali straini ca modalitate de stabilire a disciplinei pe piete conform obligatiilor fata de OMC. Asiguarile- promisiuni ale firmelor straine Cresterea venitului din asigurari a incetinit in 2006 cu 11%, aproximativ jumatate din ritmul de crestere al anului 2005. Analistii au atribuit aceasta incetinire a ritmului de crestere maririi ratei dobanzii si reformelordin sectorul asigurarilor pe viata. Adevaratul succes insa, a fost constituit de aigurarile straine in China. Veniturile din asigurarile straine au crescut de 4 ori rata cresterii economice interne, detinand 15.3% din piata de asigurari in Shanghai si 8.2% in Guanhzhou. China si-a indeplinit promisiunile fata de OMC in decembrie permitand asiguratorilor straini sa furnizeze fonduri asiguratorii de sanatate, grup si pensii,eradicand orice limitare geografica in fata asiguratorilor straini si permitand firmelor straine sa detina controlul majoritar in societati mixte. Usile sunt de asemenea deschise brokerilor si agentilor de asigurari:in ianuarie Beijing-ul a injumatatit cerintele de capital pentru ramura de brokeraj si a clarificat pe cele referitoare la filiale. Din nefericire cerintele mari de capital pentru firmele straine de asigurari -24 milioane $ pentru sediu- au ramas neschimbate iar aprobarile de filiale date pe rand. Anul trecut au intrat pe piata si asigurarile furnizate din strainatate pentru agricultura din vestul Chinei. Groupama SA a deschis un lant de filiale pentru stabilizarea veniturilor fermiere in Chengdu si Sichuan. Beijing-ul si alti asiguratori vor monitoriza evolutia Groupama. Analistii asteapta de asemenea alte legi pentru reducerea riscurilor in sectorul asigurarilor . Beijing-ul a clarificat deja faptul ca asiguartorii

de bunuri trebuie sa-si puna la punct o retea nationala comuna de fonduri,o rezerva a asiguratorilor pentru acoperirea politelor in caz de faliment . Un ultim punct de interes in 2007 este aprobarea fondurilor aiguratorii interne catre investitii in strainatate. Probleme rurale China rurala a avut in sfarsit un an relativ bun in 2006. Preturile mari la mancare au crescut veniturile rurale cu 6.8%, cea mai mare rata de crestere din 1997( veniturile urbane au crescut cu 7.7%). Productia agricola a crescut cu 7 procente, in mare parte ca urmare a preturilor mai mari. De asemenea inflatia in mediul rural a devenit mai mare decat in mediul urban. Guvernul central a eliminat taxele in unele zone rurale si urmeaza sa elimine taxele din agricultura si din alte zone in 2005. Insa conditiile in mediul rural lasa mult de dorit iar abuzurile oficialitatilor sunt inca punctul fierbinte al plangerile fermierilor. Mai mult decat atat, China a raportat ca in 2003 nivelul saraciei a atins cote critice care nu s-au mai inregistrat inca din 1978- unul din 11 locuitori se afla sub limita oficiala a saraciei, aceasta insasi aflandu-se sub standardele internationale acceptate-1$ pe zi la preturile din 1985.Un an bun nu va ajuta prea mult la micsorarea diferentei de venit dintre mediul rural si cel urban- distributia veniturilor la ora actuala in China este mai inegala decat in 2/3 din totalitatea tarilor . Problemele mediului rural vor continua sa fie fruntase pe agendele de lucru ale guvernului inca multi ani. Somaj Oficial somajul urban este estimat la 4.2 % sau 14 milioane sub tinta de 4.7% pentru 2004[31].Insa acest procent exclude muncitorii in concediu de la intreprinderile de stat, muncitorii din mediu rural care migreaza in cautare de locuri de munca la oras si in plus milioanele de muncitori din mediul rural, asadar procentul real de someri poate fi chiar dublu fata de cel declarat. Unii someri nu asteapta ajutorul autoritatilor ; Ministrul Muncii si al Sigurantei Sociale Zheng Silin declara ca in present China trbuie sa ofere locuri de munca pentru 5 milioane de someri si pentru 9 milioane de personae abia intrate in randul fortelor de munca.Ca urmare somajul una din principalele griji alr guvernului.Unii dintre someri nu asteapta asistenta din partea guvernului:numarul celor care se angajeaza independent in China este acum in jur de 100 de milioane sau aproximativ 40% din randul muncitorilor din mediul urban. Aceste cifre includ profesionalisti( avocati, scriitori, liber profesionisti si interpreti) cat si menajere, zilieri si muncitori necalificati. Mai mult decat curioasa a fost anomalia de anul trecut in ceea ce priveste lipsa de muncitori in cadrul catorva centre manufacturiere pe coasta de sud-est. Cateva fabrici, mai ales cele in care coditiile de munca lasau de dorit , la fel ca si salarizarea de altfel,s-au declarat subit in lipsa de cateva mii de muncitori. Astfel de conditii de munca cat si castigurile ridicate anul acesta din mediul rural au facut ca o mare parte din tinerii care migrau in cautare de locuri de munca sa se decida in favoarea fermelor din mediul rural. De observat in 2007 Continuarea reformei economice China va milita in continuare asupra aspectelor legale, bancare, de securitate, printr-o politica de guvernare corporativa si transparenta in decursul aceatui an. Banca Nationala a Chinei si Banca de Constructii a acesteia vor fi mai mult ca sigur inregistrate creand astfel oportunitati pentru investitori. Sectorul energetic Aproape fiecare provincie din China a suferit pene de curent in timpul perioadelor de varf, anul trecut. Desi noi puncte energetice sunt programate spre constructie in 2008 si 2009, slabiciunile structurale vor continua sa inrautateasca situatia Chinei. Ne putem astepta si anul acesta la intreruperi ale curentului electric iar cele mai afectate vor fi cu siguranta Jiangsu, Shanxi si Zhejiang. In 2008, cererea de carbune va ramane cu siguranta ridicata, in timp ce problemele de tranpport, in special cele pe calea ferata vor duce la intarzieri in ceea ce priveste livrarile la termen. Conform cotidianului China in fiecare zi generatoarele, productia de fertilizatoare, productia de otel, consumatorii individuali si exporturile vor avea prioritate in furnizarea de carbuni. Asadar din moment ce carbunele este principala sursa de energie in China, guvernul planuieste sa creeze o dependenta bine stabilita intre pretul carbunelui si cel al energiei anul viitor. China a devenit de asemenea un mare consummator de petrol in ultimii cativa ani si isi creaza o rezerva strategica de titei pentru a se asigura in caz de criza energetica. Importul net de petrol a crescut cu 35% anul trecut ( partial din cauza companiilor ce folosesc generatoare diesel pentru productie in timpul penelor de curent), insa se asteapta o scadere anul acesta din moment ce ritmul economiei incetineste deasemenea. Apa Preturile la apa vor creste ca urmare a lipsei rezervelor de aceasta natura.

Rata dobanzii Cu amenintarea cotelor ridicate ale inflatiei ca fundal, cresteri bruste ale ratei dobanzii sunt putin probabile. Analistii preconizeaza ca nivelul acesteia nu va fluctua cu mai mult de 1 punct procentual anul acesta.

Tabelul nr.2.3: Indicatorii economici ai Chinei, 2002-2006 2002 PIB (RMBmiliarde) Cresterea reala a PIB (%) Investitii in mijloace fixe Valoare adaugata productie industriala* Vanzari En-Detail Indicatorul pretului la consumator (%) Venitul urban pe cap de locuitor (RMB) Venitul rural pe cap de locuitor (RMB) Rata somajului urban (%)** 8.0 10.3 17.8 9.7 0.4 6,280 2,253 3.1 2003 7.5 13.0 11.6 10.1 0.7 6,860 2,366 3.6 2004 8.0 16.9 16.5 11.8 -0.8 7,703 2,476 4.0 2005 9.1 27.7 27.3 9.1 1.2 8,500 2,622 4.4 2006 9.5 25.8 16.7 13.3 3.9 9,422 2,936 4.3 8,946.8 9,731.5 10,479.1 11,669.4 13,651.5

Soursa: PRC National Bureau of Statistics (NBS, www.stats.gov.cn) China Statistical Yearbook,2006 Nota: *pentru companiile cu vanzari mai mari de 5 milioane RMB; *In concordanta cu datele NBS, care nu includ somajul populatiei migratoare Tabelul nr. 2.4: Previziunile PIB pentru 2005 Organizatia Credit Suisse FirstBoston Deutsche Bank AG Goldman Sachs Group, Inc. JP Morgan Chase & Co. PRC Center for National Accounting and Economic Growth PRC Government target UBS AG 2007 8.6 8.7 8.8 8.5 8-9 ~8.0 9.6

Soursa: Bloomberg; Deutsche Bank AG; JP Morgan Chase & Co.; PRC Government Work Report; UBS AG; Xinhua News Agency Tabelul nr 2.5 : Indicatorii financiari ai Chinei , 2002-2006 Sursa: Asian Wall Street Journal; NBS China Statistical Yearbook, 2003; People's Bank of China;Reuters Note: necomunicate (toate cifrele sunt in miliarde RMB sau procente) 2002 Aprovizionare M0 Crestere % Aprovizionare M1 Crestere % 1,465.3 8.9 5,314.7 16.0 2003 1,568.9 7.1 5,987.2 12.7 2004 1,727.8 10.1 7,088.2 16.8 2005 1,974.6 14.3 8,411.9 18.7 2006 2,146.8 8.7 9,597.1 14.1

Tabelul nr 2.5 : Indicatorii financiari ai Chinei , 2002-2006 Aprovizionare M2 Crestere % Rata de schimb (RMB/$) Reserve Forex (miliarde $) Venituri guvernamentale (total) Venituri din taxe Datorii interne Datorii externe (miliarde $) Deficit guvernamental 13,461.0 12.3 8.3 165.6 1,339.5 1,258.2 415.4 145.7 249.1 15,830.2 17.6 8.3 212.2 1,638.6 1,530.1 448.4 170.1 251.7 18,500.7 16.8 8.3 286.4 1,890.4 1,763.6 566.0 171.4 315.0 21,922.6 19.6 8.3 403.3 2,171.5 2,001.7 602.9 193.6 293.5 25,508.0 14.4 8.3 609.9 2,635.6 2,572.0 NA NA 319.3

Majoritatea analistilor se asteapta la o scadere a fluxului investitional mai jos de 20%, in 2006 care pe viitor va determina o cerere scazuta de materie prima scazand astfel preturile.De asemenea un real ajutor il va constitui scaderea pretului petrolului. Atata timp cat inflatia va oscila intre 3 si 5% incercarile de marire a ratei dobanzii vor fi diminuate. Ideea este ca imprumuturile si investitiile sa fie aprobate companiilor care le vor folosi in mod inteligent, sustinand astfel reforma sectorului financiar. Investitiile majore vor reprezenta in continuare o necesitate in multe sectoare, in speta, infrastructura, pentru sustinerea urbanizarii rapide, imbunatatirii accesului mediului rural catre piete si crearea de noi locuri de munca in China. In timp ce cifrele din economia Chinei vor necesita intotdeauna o doza de scepticism, majoritatea analistilor sunt de acord ca aceasta va avea parte de o pozitie favorabila in anul 2007.

CAPITOLUL 3

ROLUL CHINEI IN EVOLUTIA COMERTULUI MONDIAL


China a incercat de nenumarate ori in ultimii ani sa devina membra a OMC, agentia internationala de reglementare a comertului multilateral. Statutul de membru OMC al Chinei (precum si cel al Taiwanului) a fost instituit oficial la Conferinta Ministeriala OMC de la Doha, Qatar, in noiembrie 2001. La 11 decembrie 2001 China a devenit membru OMC cu drepturi depline. Aceasta aderare va presupune insa din partea Chinei o liberalizare a comertului si regimurilor sale de investitii, fapt ce ar putea crea noi oportunitati comerciale semnificative pentru SUA. Principala preocupare a Congresului american este respectarea de catre China a prevederilor OMC. 3.1. CHINA SI OMC Dupa 15 ani de negocieri bilaterale si multilaterale, China a devenit membru cu drepturi depline al OMC la 11 decembrie 2001. Negocierile purtate pentru aderare au vizat o serie de practici utilizate de China pentru deturnarea fluxului comercial inspre si dinspre China, cum ar fi tarifele ridicate si barierele non-tarifare, restrictia investitiilor externe, lipsa reglementarilor nationale pentru companiile straine, protectia inadecvata a dreptului la proprietate intelectuala si subventiile guvernamentale menite a deregla procesele comerciale. Statutul de membru OMC va presupune schimbarea in China a multor legi, institutii si strategii pentru a le aduce in conformitate cu reglementarile comerciale internationale.
Printre obligatiile acceptate de China se numara: China va trata toti membrii OMC in mod nediscriminatoriu. Orice persoana fizica sau firma straina inclusiv cei care nu au investit sau s-au inregistrat in China vor primi acelasi tratament, nu mai putin favorabil decat cei care au acordul de investire in China, conform dreptului comercial. China va elimina practicile de prt dual cat si diferentele intre bunurile produse pentru a fi comercializate in China si cele pentru export.

Politica de control a preturilor nu va fi folosita pentru protejarea industriilor sau furnizorilor autohtoni. Acordul OMC va fi implementat in China integral prin revizuirea legilor interne cat si prin dezvoltarea si aplicarea unor noi legi in conformitate cu acordul OMC. In cursul a 3 ani orice intreprindere va avea dreptul de import-export de bunuri pe teritoriile acceptate exceptand limitarile cunoscute. China nu va mentine sau introduce subsidii de export in ceea ce priveste produsele agricole.

In timp ce China isi rezerva dreptul exclusiv de comercializare a produselor de gen, tutun, cereale, combustibili si minerale, mentinanad anumite restrictii de transport si distributie a bunurilor in interiorul tarii, multe dintre restrictiile companiilor straine in China vor fi eliminate sau diminuate considerabil dupa 3 ani (perioada de tranzitie). In alte domenii, cum ar fi protejarea dreptului de proprietate intelectuala, China va implementa Acordul TRIPS integral de la data acceptarii. Pe o perioada de 12 ani incepand de la data acceptarii va exista un Mecanism de Salvgardare Tranzitionala in cazul importurilor de produse de origine chineza care ar cauza sau ar ameninta sa produca tulburari ale pietei producatorilor interni ai tarilor member OMC. Pe de alta parte interdictiile, restrictiile cantitative sau alte masuri mentinute impotriva importurilor din China, intr-o maniera neconcordanta cu acordul OMC vor fi eliminate sau tratate in concordanta cu termenii mutuali ai programelor specificati in anexa Protocolului de Aderare. 1.Bunurile Incheierea negocierilor privind accesul pe piata al bunurilor reprezinta o obligatie a Chinei de a elimina treptat barierele comerciale si de a extinde accesul pe piata a bunurilor din tari straine. China a intezis orice tarif pentru bunurile importate. Dupa implementarea tuturor obligatiilor asumate ,nivelul tarifului mediu al Chinei va scade cu pana la 15 % la produsele agricole. Nivelul este intre 0 si 65 % cu medii mai mari pt cereale. Pentru bunurile industriale tariful va scadea cu 8.9% intr-o raza de 0-47%, cele mai mari rate de tarif fiind aplicata filmelor si automobilelor cat si produselor aferente. Unele tarife sunt eliminate din 2006, iar altele reduse dar in nici un caz mai tarziu de 2010.[32] Textile Conform aderarii China va deveni membra a Acordului asupra Textilelor si Articolelor Vestimentare si va fi supusa obligatiilor si drepturilor respective. Pt membrii OMC in ceea ce priveste textilele si articolele vestimentare incheiat la 31 decemrie 2004 ramane in viguare Mecanismul de Salvgadare pana in 2008, permitand Guvernului Membrilor OMC sa actineze in sistarea importurilor de produse textile chinezesti in cazul unor tulburari de piata. Agricultura China a fost de accord cu limitarile subsidiilor la productia Agricola cu pana la 8.5% din valoarea iesirilor ( art 6.4 din Acordul Agricol). China a fost de asemenea de acord sa aplice aceleasi limite subsidiilor prevazute la art 6.2 din Acordul Agricol 2.Serviciile Telecomunicatii Dupa aderarea Chinei, furnizorilor straini de servicii li se va permite crearea de societati mixte ,fara restrictii cantitative privind furnizarea serviciilor in diverse orase. Investitorii straini in societatile mixte nu vor reprezenta mai mult de 25%. In decurs de un an de la aderare zonele vor fi extinse pentr acoperirea altor orase iar investitiile straine nu vor trebui sa depaseasca mai mult de 35%. In decursul a 3 ani de la aderare investitiile straine nu vor depasi 49%. Dupa 5 ani de la aderare nu vor mai exista restrictii geografice. Sistemul bancar Dupa aderare, institutiilor financiare straine li se va permite sa furnizeze servicii in China fara restrictii clientelare pentru afaceri in moneda straina. Pentru afaceri in moneda nationala in decursul a 2 ani de la aderare li se va permite institutiilor financiare straine sa furnizeze servicii intreprinderilor chinezesti. Dupa 5 ani de la aderare vor fi permise relatiile clientelare fara restrictii. Asigurarile Asiguratorilor straini pentru bunuri li se va permite sa se dezvolte ca ramura sau ca societati mixte cu 51% proprietate straina. Dupa 2 ani de la aderarea Chinei li se va permite stabilirea cu proprietate deplina asupra societatilor respective. Asiguratorilor straini de viata li se va permite deasemenea o proprietate de 50% intr-o societate mixta cu parteneri la alegere. Pentru riscurile comerciale la scara mare, reasigurare si riscuri maritime internationale,aviatie si transport_asiguarare si reasigurare, nu vor fi permise mai mult de 50% actiuni straine. La 3 ani dupa aderare actiunile investitorilor straini vor creste pana la 51%, iar la 5 ani de la aderare vor fi permise societati cu proprietate integral straina.[33]

In 2000 China era a 7a tara exportatoare si a8a importatoare la nivel mondial. Export-249.2 miliarde dolari; import 225.1 miliarde dolari. Pentru servicii comerciale China era a12a exportatoare mondiala si a 10a importatoare : export- 29.7 miliarde $, Import-34.8 miliarde $ Ca membru al OMC, China a trecut hotart la reducerea taxelor vamale si a redus semnificativ masurile privind scutirile de taxe. Ea a accelerat, totodata, ritmul accesului larg pe piata serviciilor, a intensificat masurile de protejare a drepturilor privind proprietatea intelectuala si a ndeplinit cu rigoare crearea relatiilor de comunicare cu OMC.

China a facut progrese nsemnate n privinta deschiderii pietei interne. Astfel, n primele zece luni ale anului 2002, volumul importurilor si exporturilor a totalizat 500,26 miliarde dolari, crescnd cu 19,7% n fiecare an. Volumul exporturilor s-a apropiat ca valoare de 262,5 miliarde dolari, sporind cu 20,6%, iar cel al importurilor a depasit 237,76 miliarde dolari, crescnd cu 18,7%. Investitiile straine au continuat sa creasca. n perioada ianuarie-octombrie, 2002, investitiile straine actuale s-au ridicat la 46,44 miliarde dolari, reprezentnd o crestere de 34,87%. n prima jumatate a anului 2002, investitiile straine, numai n sectorul serviciilor, au crescut cu 10,2 miliarde dolari, reprezentnd un sfert din totalul volumului investitiilor absorbite. Patrunderea capitalului strain a adus nu numai nsemnate investitii straine, dar au contribuit la stimularea dezvoltarii economice a Chinei si a creat noi locuri de munca. Faptele dovedesc ca admiterea Chinei n OMC a creat o situatie reciproc avantajoasa, att pentru China, ct si pentru celelalte tari din lume.

Rezultate pe masura eforturilor Odata cu admiterea n OMC, China a reusit sa-si ndeplineasca ndatoririle asumate. n cursul anului trecut, diferite sectoare, de la nivelele centrale la cele locale si de la institutii guvernamentale la ntreprinderi, toate au depus eforturi sustinute pentru ndeplinirea acestui tel. ncepnd cu luna februarie, au fost organizate numeroase cursuri de pregatire pentru functionarii publici de la nivel central si local, pentru a-si nsusi regulile care guverneaza activitatea OMC. n acelasi timp, forurile de conducere de la nivel central si local, au accelerat ritmul ndeplinirii reformelor n sistemul administrativ si al modificarilor aduse atributiilor care revin organelor statului. La nceputul lunii noiembrie, Consiliul de Stat a hotart desfiintarea sustinerii examenelor n administratie si a aprobat ca promovarea n acest sector sa se faca pe baza rezultatelor obtinute la completarea unor teste cu 789 de indicatori[34]. China a nceput sa aplice reglementarile OMC si n scopul apararii drepturilor sale. Sprijinindu-se pe reglementarile impuse de OMC, China a rezolvat favorabil disputele sale de ordin comercial cu celelalte tari, privind unele probleme, cum sunt dumpingul de export sau import, masurile de protectie si barierele tehnologice. China a participat activ la noua runda de negocieri asupra comertului multilateral n cadrul OMC, participnd cu un numar de peste 20 de delegati la convorbirile care s-au desfasurat la Geneva. n timpul negocierilor, delegatii Chinei au avansat propuneri asupra problemei majore privind marfurile, serviciile, drepturile asupra proprietatii intelectuale si agricultura, facnd cunoscute punctele de vedere si pozitia Chinei n cadrul noii runde de dezbateri. Acestea s-au bucurat de sprijinul delegatiilor din tarile n curs de dezvoltare.

Ministerul comertului exterior si al cooperarii economice a deschis n mod oficial, n luna septembrie, un site pe Internet al OMC. Fiind singurul site de stat pe probleme de afaceri n cadrul OMC, el ofera surse autorizate de informare si promoveaza comunicarea ntre stat si cercurile de afaceri. Deschiderea acestor site-uri reprezinta o masura activa din partea Chinei, menita sa contribuie la ndeplinirea obligatiilor sale de a stabili cai diferite de informare si comunicare cu celelalte tari, n concordanta cu obligatiile asumate odata cu intrarea n OMC. Ca un mijloc de cea mai mare importanta de informare asupra OMC, creat la nivel guvernamental, site-ul va avea un rol vital n difuzarea de informatii privind OMC, sporind transparenta asupra politicilor comerciale ale altor tari si facilitnd cunoasterea de catre companii si persoane private a politicilor comerciale.

Masurile eficiente adoptate de China au contribuit la crearea unei conjuncturi favorabile, prin continuarea politicii de deschidere a pietelor agricole, de servicii si de autoturisme, ndata dupa admiterea ei n OMC. Sectorul agricol s-a dezvoltat nentrerupt. Deschiderea sectoarelor financiar, de asigurari si garantii, de telecomunicatii, logistica si alte servicii a avansat tot mai mult n timp, dnd un puternic impuls reformelor si dezvoltarii n aceste sectoare. Ritmul reorganizarii si al modernizarii tehnologice n industria de autoturisme a fost mai viu dect n anii precedenti. Reorganizarea si cooperarea dintre producatorii chinezi de autoturisme si gigantii straini au adus beneficii ambelor parti.

Sectorul de presa si publicatii a trecut la reorganizare n scopul adaptarii lui la noua situatie creata n urma intrarii Chinei n OMC. China a aprobat existenta a sapte companii editoriale, cinci grupuri de difuzare de publicatii si 38 de grupuri de presa. n plus, reorganizarea industriei aeronautice a condus la aparitia a trei companii de linii aeriene. Monopolul telecomunicatiilor a fost desfiintat, sectorul marindu-si n acest fel puterea competitionala. Odata cu intrarea Chinei pe piata mondiala ea a pasit ntr-o noua etapa.

Raspuns ndatoririlor asumate In cadrul celei de a IV-a ntruniri ministeriale a OMC de la Doha, n Katar, unde China a primit statutul de membru al OMC, delegatia chineza a evidentiat eforturile Chinei pentru aderarea la OMC, hotarrea ei de adncire a reformei si deschiderea tot mai larga catre

lumea din afara. Delegatia a sustinut ca odata admisa ca membru al OMC, China va adopta prevederile OMC, si va asuma ndatoririle, beneficiind totodata si de drepturile care-i revin, pe baza principiului echilibrului dintre drepturi si ndatoriri.

Comisia din cadrul OMC, care raspunde de reglementarile referitoare la drepturile asupra proprietatii intelectuale, a dat o apreciere pozitiva modului n care China aplica aceste reglementari nca din primul an al aderarii la OMC. nca nainte de ntrunirea organizata de OMC, destinata dezbaterii problemei privind drepturile asupra proprietatii intelectuale, China a prezentat un raport cu privire la legile pe care deja le promulgase n acest domeniu si a raspuns la 101 ntrebari formulate de Statele Unite, Uniunea Europeana, Japonia, Australia si de alti membri ai OMC. Ei au dat o apreciere pozitiva modului n care China a tratat si a rezolvat problema drepturilor privind proprietatea intelectuala.

nca de la nceputul anului 2004, China a redus tarifele vamale pentru 5.300 de bunuri de import, de la 15% la 12%. Tarifele medii pentru bunurile manufacturiere s-au redus de la 14,7% la 11,3%, iar cele pentru produsele agricole (cu exceptia produselor acvatice) au scazut de la 18,8% la 15,8%. China a desfiintat, de asemenea, contingentele autorizate si licitatiile pentru opt tipuri de produse, ntre care cereale, lna, bumbac si ngrasaminte chimice.[35]

n acord cu angajamentele asumate, China a trecut la revizuirea si anularea unui numar de legi si reglementari care contravin reglementarilor OMC si a promulgat altele noi, n care figureaza reglementarile privind contracararea dumpingului, cele referitore la subventii si la masurile de protectie, care au nceput sa intre n vigoare nca de la nceputul anului trecut. Legea patentelor, a marcii comerciale, a drepturilor de autor si alte legi si reglementari de interes au fost revizuite, iar legile si reglementarile interne referitoare la profitul investitorilor straini au fost modificate. n acelasi timp, cresterea competitiei a condus treptat la desfiintarea monopolurilor n sectoare ca telecomunicatiile, aeronautica si sectorul energetic. Reforma politicii de taxe si impozite a condus la uniformizarea suprataxelor, att pentru societatile chineze ct si pentru cele straine. Taxele ridicate pentru societatile cu capital strain au fost desfiintate, odata cu practicarea taxelor standard duale pentru calatoriile aeriene, feroviare si navale, tichetele de admitere si taxele de folosire a facilitatilor publice.

Accesul mai larg pe piata Statutul de membru al OMC angajeaza China sa aplice principiul natiunii celei mai favorizate si tratament national pentru toti membrii OMC, precum si sa liberalizeze comertul si sectorul serviciilor. Ea se angajeaza, de asemenea, sa reduca tarifele vamale la nivelul tarilor n curs de dezvoltare, de la 15,6% n anul 2002, la 10% n anul 2007, sa reduca si sa desfiinteze masurile non-tarifare pentru importuri si sa revoce legile, reglementarile si normele care contravin prevederilor OMC. China va trece la reforma sistemului de organizare a comertului, va implementa politici uniforme si transparente de comert si va admite evaluarea anuala de catre OMC a ndeplinirii angajamentelor asumate. Telecomunicatiile China va largi si mai mult piata serviciilor de telecomunicatii, n cel de al doilea an de la aderarea la OMC. Numarul oraselor deschise furnizorilor straini de servicii de telecomunicatii va creste de la 3 la 14; procentul de capital strain n societatile de telecomunicatii cu capital mixt poate creste de la 25% la peste 35%. Dupa un studiu experimental, multe initiative ale investitorilor straini se asteapta sa faca un hotart pas nainte, prin patrunderea lor pe piata chineza a serviciilor de telecomunicatii, prin nfiintarea de ntreprinderi cu capital mixt si prin investitii cu mult mai mari.

Sistemul bancar Banca Populara a Chinei, care este banca cea mai mare a tarii, a anuntat ca de la 1 decembrie, 2004, institutiile financiare cu capital strain au dreptul sa initieze operatiuni n moneda nationala, RMB, nca n cinci orase: Guangzhou, Zhuhai, Qingdao, Nanjing si Wuhan, pe lnga cele care au beneficiat de acest drept nainte: Shanghai, Shenzhen, Tianjin si Dalian. Patru mari banci comerciale de stat din China, Banca Chineza, Banca Chineza de Comert si Industrie, Banca de Constructii si Banca Agricola din China, se vor deschide capitalului privat, inclusiv capitalurilor straine.

Sistemul asigurarilor Acest sector urmeaza sa-si deschida larg portile ntr-un interval de trei ani, de la primirea tarii n OMC. Un numar sporit de companii straine vor obtine autorizatii pentru initierea de afaceri sau aprobari pentru deschiderea de filiale. Pna acum, 34 de firme de asigurari au primit autorizatie de a opera n China sau sunt pe cale sa-si deschida sedii proprii. Potrivit angajamentelor asumate, firmele straine de asigurari pe viata sau de alt profil vor primi aprobarea de a-si oferi serviciile n Beijing, Chengdu, Chongqing, Fuzhou, Suzhou, Xiamen, Wuhan si Tianjin, n decurs de doi ani din momentul intrarii Chinei n OMC.

Comertul cu amanuntul

Acest sector nu va functiona deplin nainte de termenul stabilit prin angajamentele asumate. Capitalul strain va putea patrunde n acest sector prin fuzionarea de ntreprinderi si prin achizitii si va avea, de asemenea, acces n sfera publicitatii pentru vnzarile cu amanuntul.

Turismul Dupa aderarea Chinei la OMC, turismul a devenit domeniul cu ritmul cel mai alert de deschidere catre exterior. Pna acum, 11 companii de turism cu capital mixt si-au facut aparitia n China. Shen Huirong, functionar superior la Agentia Nationala de Turism, a declarat ca turismul chinez se va deschide de acum nainte ntr-un ritm si mai accelerat.. Asa cum este stipulat, China va permite nfiintarea de oficii straine de turism, dar nu mai devreme de 1 decembrie 2005. Industria La nceputul anului n curs, China a redus n continuare taxele vamale pna la 11%. Controlul contingentelor pentru unele marfuri de import, cum sunt ceasurile si camerele video va fi desfiintat. Contingentele la importul de autoturisme, de produse din petrol si cauciuc natural, ca si la produse agricole si ngrasaminte chimice vor spori cu 15%. Drept consecinta, se asteapta ca pretul marfurilor de import sa scada. Autoturismele Taxele vamale la importul de autoturisme vor fi reduse n continuare, cu un procent mai mic nsa dect n anul precedent. Totusi, gratie ritmului accelerat al deschiderii sectorului bancar din China, firmele straine care desfac pe credit se vor impune probabil pe piata chineza. Interesul Chinei in aderarea la OMC China a facut din aderarea la OMC prioritatea numarul unu dintr-o serie de motive. In primul rand, statutul de membru OMC insemna recunoasterea internationala a importantei puteri economice a Chinei. In al doilea rand, permite Chinei asumarea unui rol major in elaborarea de noi reguli comerciale internationale in cadrul OMC. In al terilea rand, China are acces la procesul de solutionare a disputelor comerciale in OMC, reducand astfel amenintarea de restrictii unilaterale asupra exporturilor chineze. In al patrulea rand, inlesneste promovarea de strategii pentru liberalizare daca acestea sunt necesare satisfacerii obligatiilor internationale ale tarii. In fine, liderii chinezi spera ca statutul de membru OMC va determina SUA sa acorde Chinei clauza natiunii celei mai favorizate si relatii comerciale normale permanente, eliminand astfel procesul anual de actualizare a statutului comercial si in consecinta dezbaterile pe marginea relatiilor SUA China. Rolul si interesele SUA in aderarea Chinei la OMC SUA a jucat un rol important in procesul de aderare al Chinei la OMC. Oficialii americani au insistat ca aderarea Chinei la OMC sa se faca in baza unor termeni semnificativi din perspectiva comerciala ce ar impune Chinei reducerea barierelor comerciale si de investitii pe o perioada de timp relativ scurta. Pentru multe companii americane, China ramane o piata dificil de penetrat, in principal din cauza strategiilor guvernului chinez menite a proteja si promova industriile interne. Aceste strategii incurajeaza importul produselor utile dezvoltarii economice a Chinei, cum ar fi tehnologia de varf, echipamente si materii prime utilizate de industriile orientate catre export. Bunurile si serviciile ce nu sunt considerate de mare importanta sau cele care intra in competitie

directa cu companiile interne sunt supuse unei largi game de bariere comerciale. Asemenea bariere determina companiile straine sa investeasca in China pentru a obtine acces la piata, cu toate ca si in acest caz infrunta restrictii. Oficialitatile americane condamna aceste strategii ca fiind motivul deficitului comercial crescand al SUA cu China, deficit ce a atins 84 miliarde de dolari in anul 2000. O serie de analisti americani au considerat aderarea Chinei la OMC o oportunitate semnificativa de acces la piata chineza. China a devenit in ultimii ani economia cu cel mai rapid grad de dezvoltare pe plan mondial (cresterea neta a PIB a fost in medie de 9.5% pe an in perioada 1979 2000), si multi analisti sustin ca piata chineza ar fi o importanta platforma de desfacere pentru bunurile si serviciile americane daca accesul la piata s-ar inlesni. Aderarea la OMC ar impune Chinei reducerea barierelor comerciale, stabilirea de reglementari nationale pentru companiile straine, transparenta legislatiei comerciale si revizuirea regimului comercial in cadrul procesului de solutionare a disputelor OMC. Alti avocati americani ai aderarii Chinei la OMC au considerat accederea ca oportunitate pentru impunerea drepturilor omului in aceasta tara prin consolidarea puterii legislative in activitatile comerciale, reducerea controlului guvernamental asupra economiei si promovarea extinderii sectorului privat. Acordul OMC: SUA China, din noiembrie 1999 Oficialitatile americane si chineze au semnat un acord bilateral vizand aderarea Chinei la OMC pe 15 noiembrie 1999. Acest acord ar angaja China in reducerea tarifelor si eliminarea barierelor netarifare (o parte la momentul aderarii, altele in cadrul etapelor pachetului de conformare la reglementarile OMC). Transcrierea completa a Acordului a fost data publicitatii de catre administratia Clinton la 14 martie 2000. Principalele angajamente ale Chinei includ: de Acordarea de drepturi comerciale si de distributie (vizand si posibilitatea operarii servicii auxiliare distributiei) pentru companiile americane din China Reducerea tarifelor de baza la produsele agricole de la o medie de 22% la 17.5%; tarifele pentru principalele produse agricole americane (carne de vita, struguri, vin, branza, carne de pasare si de porc) se vor reduce de la 31% la 14%. Tarifele industriale globale se vor reduce de la o medie de 24.6% la 9.4%; tarifele pentru principalele produse industriale americane se vor reduce pana la 7.1%; tarifele pentru produse de tehnologia informatiei vor scadea de la o medie de 13.3% la 0%. [36] Stabilirea unui sistem de cote pentru importurile de comoditati agricole (cum ar fi graul, porumbul, bumbacul, orezul si orzul), respectiv importurile pana la o anumita cota ar fi evaluate la un tarif scazut (1 3%), in timp ce importurile ce depasesc un anumit nivel ar fi evaluate cu un tarif ridicat. In plus comertul privat cu produse agricole ar fi permis pentru prima data. Eradicarea restrictiilor cantitative (o serie la momentul aderarii, majoritatea pe o perioada de doi ani). Eliminarea restrictiilor fara baza stiintifica (pe considerente sanitare) pentru produsele agricole, stoparea subventiilor pentru export si reducerea subventiilor interne. Deschiderea sectoarele de servicii, incluzand distributia, asigurarile, telecomunicatiile, tranzactiile bancare si serviciile profesionale. China si-ar extinde (in varii etape de tranzitie) spectrul serviciilor acceptate si ar elimina restrictiile

geografice pentru providerii straini de servicii. Volumul de control strain acceptat in industria de servicii ar varia (si in unele cazuri ar creste in timp) de la sector la sector. Reducerea restrictiilor la comertul auto. Tarifele pentru automobile scad de la 80 100% la 25% (tarifele la componente auto s-ar reduce in medie cu 10%) in 2006. Cotele auto au fost eliminate in 2005. Companiilor financiare americane li s-ar permite acordarea de credite pentru achizitii auto in China. Eliminarea diferitelor restrictii pentru investitorii straini in China, vizand aici si transferul de tehnologie, continut local si cerinte de performanta la export. Acceptarea utilizarii de catre SUA a unor prevederi de protectie, contra-mascare si antidumping pentru contracararea unor posibile augmentari a importurilor de varii produse din China, cum ar fi produsele textile, ce ar putea cauza dereglarea pietei americane.

Aderarea Chinei la OMC a avut implicatii importante pentru sistemul comercial mondial. Potrivit unor estimari, China este cea de a treia mare putere economica a lumii, dupa SUA si Japonia, si a zecea mare putere comerciala. Un raport al Bancii Mondiala estimeaza cota Chinei din comertul global la 9.8% pana in 2020 (de la 3.0% in 1992), plasand China pe locul doi in topul marilor puteri comerciale, dupa SUA. Importanta crescanda a Chinei in arena economiei mondiale este un factor esential in interesul manifestat de membrii OMC in aderarea sa la Organizatie, permitandu-le astfel impunerea de reglementari comerciale multilaterale asupra regimului economic chinez. Candidatura Chinei la OMC a fost una aparte, cu un grad ridicat de dificultate, avand in vedere ca este inca o tara in curs de dezvoltare, cu toate ca economia si activitatile sale comerciale sunt semnificative. O serie de membrii OMC, dintre care si SUA, au semnalat necesitatea efectuarii de reforme substantiale a regimului comercial in vederea aderarii, in timp ce China dorea sa fie tratata ca o tara in curs de dezvoltare, aspect ce ii acorda un timp mai indelungat de implementare a reformelor. In final, s-a ajuns la un compromis ce impune Chinei reducerea imediata si extensiva a barierelor comerciale si de investitii, dar permite mentinerea unui anumit nivel de protectie pentru sectoarele sensibile tranzitiei. Implicatiile aderarii Chinei la OMC pentru relatiile comerciale SUA China Aderarea Chinei la OMC si extinderea de catre SUA a statutului de relatii comerciale normale permanente pentru China, vor avea ramificatii esentiale pentru relatiile economice intre SUA si China. In primul rand, Congresul nu va mai vota in fiecare an asupra statutului comercial al Chinei, fapt ce ar putea aduce o mai mare stabilitate si predictibilitate relatiilor comerciale dintre cele doua tari. In al doilea rand, SUA (cat si China) vor putea utiliza procesul de solutionare a disputelor comerciale OMC pentru inlaturarea problemelor, in loc de obisnuitele amenintari unilaterale de sanctiuni comerciale. In al treilea rand, impunerea asupra regimului economic chinez a reglementarilor multilaterale va insemna ca SUA nu mai trebuie sa actioneze de una singura in incercarea de deschidere a pietei chineze; alti membrii OMC ar beneficia de aceeasi putere de persuadare in conformarea Chinei cu reglementarile OMC. In fine, aderarea Chinei la Organizatie va ameliora climatul de afaceri din China, creand o serie de oportunitati comerciale si de investitii pentru companiile americane. O crestere importanta a exporturilor americane inspre China ar reduce si ea tensiunile pe probleme comerciale. Cu toate acestea, exista analisti care si-au pus problema abilitatii si dorintei guvernului de la Beijing de a implementa in totalitate reformele OMC. Pe baza experientei americane in materie de acorduri comerciale cu China, exista posibilitatea unor neintelegeri vizand potrivirea noilor legi si reglementari chineze cu normele OMC, precum

si modul de implementare si utilizare a acestor noi reglementari. O serie de dispute vizand OMC au izbucnit deja. De exemplu, in iunie 2001, China anunta implementarea unui nou set de reglementari privitoare la alimente modificate biologic, insa nu prezenta detalii ale acestor reglementari (fapt ce a speriat SUA ca soia americana pentru export nu va fi primita in China) si chiar isi intensifica procedurile de inspectare si punere sub carantina; acest aspect a dus la un dezechilibru in exporturile americane de soia in China. Presedintele Bush a discutat pe marginea problemei cu Presedintele chinez Jiang Zemin in octombrie 2001, finalizat printr-un acord din partea Chinei de utilizare provizorie a certificatelor americane si straine pana la implementarea noilor reglementari privind biotehnologia (concesie ce ar putea deveni mai tarziu un punct de plecare pentru contestarea de catre SUA a acestor reglementari ca fiind irationale si impotriva normelor OMC).
3.2. LOCUL CHINEI IN COMERTUL MONDIAL SI IN CEL AL EXTREMULUI ORIENT In perioada 1990-2001, regiunea Extremului Orient, cunoscuta ca fiind zona cu cele mai dinamice ritmuri de crestere economica de pe glob, a nregistrat schimbari majore ale pozitiilor fruntase din punctul de vedere al participarii la schimburile mondiale. Astfel, China care n 1990 era cel de-al IV-lea mare exportator si cel de-al V-lea mare importator din Asia, comertul sau echivalnd abia cu o cincime din volumul comercial obtinut de Japonia, a ajuns treptat cea de-a doua mare putere comerciala a regiunii, dupa Japonia. Totusi, comertul sau reprezinta numai jumatate din volumul comercial nipon. Concret, conform Raportului anual publicat de OMC la sfrsitul anului 2001, volumul total al schimburilor comerciale chineze (importuri+exporturi) s-a ridicat la aproximativ 480 de miliarde de dolari, comparativ cu un total comercial de 859 de miliarde de dolari nregistrat de Japonia n anul 2000. In anul 2001, majoritatea economiilor din regiunea dragonilor, cunoscute prin remarcabila contributie a produselor de nalta tehnologie n realizarea unor ritmuri substantiale ale exporturilor, au suferit o importanta reducere a cererii mondiale. In contrast, economia chineza, ajutata de un ritm sustinut al cererii interne, a suferit mai putin ca efect al slabirii ritmului cererii externe la aceste produse, ceea ce i-a permis sa nregistreze o evolutie net superioara celorlalte state vecine. In perioada 1990-2000, economia chineza a nregistrat ritmuri anuale de crestere att la importuri, ct si la exporturi, de 10%, n medie. Dar dezvoltarea puternica a comertului chinez poate fi atribuita, conform expertilor din cadrul OMC nu numai cererii interne puternice, dar si stabilitatii cursului de schimb al yuanului fata de dolarul SUA, precum si a ponderii relativ mici a echipamentelor de birou si telecomunicatii n total comert cu bunuri. Tabelul nr.3.1 : Ponderea exporturilor si importurilor chineze n total comert cu bunuri n perioada 2000 -mld $-

Volumul valoric al comertului mondial n 2000 Exporturi Importuri 6186 6490


Sursa: OMC/Raport Anual/ 2001

Volumul valoric al comertului chinez n 2000 Exporturi Importuri 249 225

Tabelul nr.3.2. Evolutia modificarilor anuale ale schimburilor comerciale chineze n perioada 1990-2000
-%-

Exporturi Importuri

1990-2000 15 15

1999 6 18

2000 28 36

Sursa: OMC/Raport Anual/ 2001 Tabelul nr. 3.3

Primii exportatori si importatori n comertul mondial n anul 2000


-mld $Volumul valoric 781,1 551,5 479,2 298,1 284,1 276,6 249,3 237,8 212,5 202,4 Ritm de crestere 11 1 14 -1 6 16 28 1 6 16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0

Exporturi SUA Germania Japonia Franta Marea Britanie Canada China Italia Olanda Hong Kong

Pondere (%) 12,3 8,7 7,5 4,7 4,5 4,3 3,9 3,7 3,3 3,2

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Importuri Volum valoric Pondere (%) Ritm de crestere SUA 1257,6 18,9 19 Germania 502,8 7,5 6 Japonia 379,5 5,7 22 Marea Britanie 337,0 5,1 5 Franta Canada Italia China Hong Kong Olanda 305,4 244,8 236,5 225,1 214,2 198,0 4,6 3,6 3,5 3,4 3,2 3,0 4 11 7 36 19 4,0

Sursa: OMC/Raport Anual/ 2001 Fenomenul regionalizarii, prezent n toate colturile lumii si face simtita prezenta si n zona Asiei de Sud-Est. Astfel, exporturile intra-zonale au crescut ntr-un ritm accelerat, n special dupa 1990. Pentru ilustrare, prezentam tabelul urmator: Tabelul nr. 3.4

Evolutia exporturilor de bunuri n Asia de Sud-Est, pe principalele destinatii, n perioada 1990-2000 -mld $Volumul valoric n anul 2000 Total mondial Intra-Asia Japonia China Alte state 1649,2 807,0 159,3 107,7 500,2 Ponderi n exportul mondial (%) 1990 2000 100 42,1 10,4 3,3 25,7 100 68,9 9,7 6,5 30,3

Modificari anuale (%) 1990-2000 1998 1999 2000 8 10 8 16 10 -6 -17 -16 -9 -20 7 12 13 8 13 18 25 28 29 25

Sursa: OMC/Raport anual/2001

3.3. SCHIMBURILE COMERCIALE CHINA-SUA Investitiile americane directe catre China vizeaza o gama larga de sectoare de productie, o serie de importante proiecte hoteliere, lanturi de restaurante si produse petrochimice. Companiile americane au incheiat acorduri ce stabilesc peste 20000 de intreprinderi comune pe actiuni cu dobanda variabila (joint ventures), intreprinderi comune contractuale si intreprinderi cu control exclusiv strain in China. Peste 100 de companii

multinationale au proiecte in China, unele dintre ele chiar cu investitii multiple. Investitia cumulativa a SUA in China este estimata la 35 miliarde de dolari. Totalul comertului bilateral intre China si SUA a crescut de la 33 miliarde de dolari in 1992 la peste 180 milarde de dolari in 2006(vezi tabelele3.5-3.7)[37]. SUA este al doilea mare partener comercial al Chinei, iar China se plaseaza acum pe locul trei in clasamentul celor mai importanti parteneri comerciali ai SUA (dupa Canada si Mexic). Exporturile americane in China au crescut mai rapid ca in orice alta piata (pana la 15.3% in 2002 si 28.4% in 2003). Importurile americane din China au crescut si ele insa mai lent, inregistrand un nivel de 21.7%, insa deficitul comercial al SUA cu China a depasit 124 miliarde de dolari in 2005.
Tabelul nr.3.5: Comertul Chinei cu SUA (miliarde $) 2001 2002 2003 2004 SUA Exporturi 13.1 16.3 19.2 % schimburi % schimburi Total % schimburi Balanta SUA -8.0 24.4 18.3 1.6 3.8 22.1 14.6 22 21 2005 28.4 28.5 22.3 23.2 2006 34.7 22.2 29.0 27.9

SUA Importuri 87.8 107.6 109.4 133.5 163.3 210.5 16.9 22.6 12.9 22.8 100.9 123.9 128.6 155.6 191.7 245.2 -74.7 -91.3 -90.2 -111.4 -134.9 -175.8

Sursa: Departamentul de comert al SUA Tabelul nr.3.6:Exportul SUA catre CHINA(milioane $) HTS # Descrierea marfurilor 84 85 12 90 88 39 52 47 Echipament electric Echipamente si masini electrice Seminte si fructe oleaginoase Echipament medical Avioane Articole din plastic Bumbac Hartie 2005 2006 % Schimb 4,639.6 6,224.3 34.2 4,782.6 6,061.7 26.7 2,877.4 2,371.0 -17.6 1,594.0 2,079.3 30.4 2,451.2 1,950.5 -20.4 1,247.5 1,792.6 43.7 769.3 600.6 1,431.4 86.1 753.9 25.5 1,213.9 1,330.6 9.6

28, 29 Produse chimice organice si anorganice 1,105.3 1,900.1 32.3

72, 73 Fier si otel Sursa:Departamentul de comert al SUA

Tabelul nr.3.7: Importurile SUA din CHINA HTS # 84 85 95 94 64 61, 62 72, 73 42 39 Commodity Description Echipament electric Jocuri si jucarii Mobila Incaltaminte Aparatura Fier si otel Piele si obiecte de calatorie Articole din plastic 2005 2006 % Change 46.3 38.8 7.7 22.5 7.8 23.6 64.0 14.1 21.8 31,039.8 45,417.3 17,399.9 18,741.2 13,670.4 16,749.4 11,144.8 12,014.1 9,156.8 11,314.0 3,855.5 6,322.1 5,440.6 6,209.5 4,779.9 5,821.1

Echipament si masini electrice 30,043.1 41,709.0

Tabelul nr.3.7: Importurile SUA din CHINA 90 Instrumente medicale 3,386.9 3,965.9 17.1 Sursa:Departamentul de comert al SUA

Factorii ce determina deficitul comercial al SUA cu China includ: Un transfer al sectoarelor industriale de asamblare din noile economii industralizate asiatice catre China. China a devenit ultima veriga a vastului lant de productie cu valoare adaugata. Din pricina faptului ca datele comerciale ale SUA atribuie costul total al produsului sectiunii de asamblare, valoarea adaugata chineza este supraevaluata. Cererea americana de bunuri ce necesita cicluri ample de productie depaseste oferta domestica. Practicile comerciale restrictive ale Chinei, ce includ o serie de bariere pentru bunurile si serviciile straine, sunt frecvent utilizate pentru protejarea intreprinderilor de stat. Conform acordului de aderare OMC, China reduce tarifele si elimina cerintele de certificare a importurilor, pe langa modificarea altor sanctiuni comerciale.

Abordarea SUA a relatiilor sale economice cu China are doua aspecte: In primul rand, SUA urmareste integrarea completa a Chinei in sistemul comercial global, dominat de reguli economice stricte. Participarea Chinei la economia globala va sustine procesul de reforma economica si va consolida rolul Chinei in stabilitatea si prosperitatea Asiei de Est. In al doilea rand, SUA urmareste extinderea accesului importatorilor si exportatorilor la piata chineza. Prin evolutie si dezvoltare economica, cererea Chinei de produse si servicii importate va creste intr-un ritm extrem de alert. La intalnirea Comitetului Economic Bilateral din septembrie 2002 de la Washington, SUA si China au discutat pe marginea consolidarii cooperarii in lupta impotriva finantarii celulelor teroriste internationale si a spalarii de bani, a proiectelor de investitii externe directe catre serviciile financiare chineze si a dependentei regionale de dezvoltarea macroeconomica americana. Evolutia perpetua a Chinei a transformat-o intr-un motor regional de dezvoltare, iar China si-a reexprimat angajamentul de a elabora o strategie de reforme de piata si de a crea si pastra o deschidere economica globala. 3.3.1. Strategiile industriale, de investitii si de schimb valutar ale Chinei si impactul asupra economiei americane In 2005, SUA a inregistrat un deficit comercial la buget de 535.5 miliarde de dolari, din care 124 de miliarde in urma relatiilor cu China. Deficitul comercial al SUA in raport cu China a reprezentat 23.2% din deficitul comercial total, China fiind cea mai importanta componenta singulara a deficitului cumulat. Exportul de bunuri catre China in 2003 a fost de 28.4 miliarde, in timp ce totalul importurilor a atins cifra de 152.4 miliarde de dolari. China are un grad mare de independenta pe piata americana, cu aproximativ 35% din totalul exporturilor chineze fiind catre SUA, in timp ce numai 4% din totalul exporturilor americane iau calea Chinei. Magnitudinea deficitului comercial ameninta sectorul producator al tarii, un segment vital pentru securitatea nationala si economica. In 2006, deficitul comercial inregistrat de SUA in raport cu China s-a marit. In primele trei luni ale anului, deficitul a crescut de la 24.7 miliarde la 30.2 miliarde de dolari, o crestere de peste 20%. Augmentarea deficitului comercial in sectorul Produselor de Tehnologie Avansata (PTA) a fost proportional si mai spectaculoasa. In primele trei luni

ale lui 2006, deficitul PTA a sarit de la 3.3 miliarde la 6.3 miliarde de dolari, o crestere de 89%. Potrivit Biroului pentru Analiza Economica, produsul intern brut al SUA a crescut in 2005 cu 3.1%, deficitul comercial general scazand rata de dezvoltare cu 0.42%. Deteriorarea deficitului comercial american in raport cu China a reprezentat o treime din aceasta contributie negativa la dezvoltare. China intervine in mod sistematic pe piata schimburilor valutare intr-un efort de a-si mentine moneda nationala subcotata. Subevaluarea yuanului chinezesc a contribuit la un deficit comercial in raport cu China si a afectat sectoarele de productie americane. Aceasta se datoreaza faptului ca yuanul slab face ca produsele chinezesti sa fie ieftine pe piata americana, in timp ce produsele americane de pe piata chineza au preturi ridicate. Yuanul slab afecteaza si sectorul agricol. Daca yuanul ar fi apreciat corect, asa cum s-a dictat de catre jucatorii pietei, produsele agricole americane ar fi mai ieftine pe piata chineza, fapt ce ar determina o crestere a cererii pentru aceste produse din partea Chinei. O reevaluare imediata si semnificativ crescatoare a yuanului in raport cu dolarul, combinata cu eliminarea practicilor comerciale discriminatorii ale Chinei, ar reduce deficitul comercial al SUA in raport cu China. Se manifesta de asemenea necesitatea stoparii interventiilor abuzive pe piata schimburilor valutare, pentru castigarea competitivitatii, ale altor tari est asiatice (Japonia, Taiwan si Coreea de Sud). Aceste state beneficiaza de importante surplusuri comerciale in raport cu SUA si isi mentin rata de schimb valutar la un nivel scazut, in parte, pentru a se mentine competitive in cursa cu China. Daca China si-ar reevalua moneda nationala, aceste state ar urma fara doar si poate exemplul. Departamentul Trezoreriei americane a negat in mod repetat importanta acestor aspecte in raportul sau semianual pe probleme de strategii de schimb valutar international, determinand astfel administratia sa actioneze in mod gresit fata de manipularea valutara. China continua sa atraga fluxuri masive de IED, cu 57 miliarde de dolari in 2003. Strategiile sale de atragere a investitiilor externe au fost dublate de politica industriala focalizata pe dezvoltarea capacitatii de productie nationala in sectoare industriale cheie. Aceste strategii asista companiile chineze printr-o gama larga de masuri si reglementari ce include tarife, limitarea accesului la canalele de marketing intern, conditii pentru transferul de tehnologie, selectia guvernamentala a partenerilor pentru importante aliante de afaceri internationale, creditele preferentiale de la bancile de stat, credite subventionate, acces privilegiat la cotele bursiere de pe pietele nationale si internationale, scutirea discriminatorie de taxe, acces privilegiat la proprietate, precum si asistenta directa de la buget pentru proiecte de cercetare - dezvoltare. Astfel de strategii confera industriei chineze un avantaj competitiv injust, contribuind in acest fel la erodarea bazei americane de productie. Multe dintre aceste strategii nu sunt conforme cu reglementarile OMC si nici cu legislatia comerciala a SUA. Industria textila si cea vestimentara au suferit importante disponibilizari din cauze comerciale. Rata de munca in combinatele textile, in combinatele producatoare de bunuri textile si vestimentatie a scazut cu aproape jumatate in ultimul deceniu. Expirarea la finele lui 2004 a Acordului Multifiber va creste si mai mult importul american de produse textile si vestimentare din China, cauzand noi valuri de disponibilizari in aceste sectoare. Pe plan general, problemele cu care se confrunta relatiile comerciale americano-chineze puncteaza multe dintre problemele globalizarii. Dintre acestea somajul in sectorul industrial, competitia salariala interna si migratia catre posturi in segmentul de servicii afectand serios remuneratia multor muncitori americani. Strategii trebuie sa minimizeze si

sa stopeze aceasta presiune competitionala sistematica pe care politica si practicile Chinei o exercita asupra pietei de munca din SUA. Supraevaluarea dolarului american in raport cu restul monedelor mondiale a reprezentat un factor principal in agravarea deficitului comercial al SUA din ultimii ani. O problema majora in acest sens este subaprecierea yuanului chinez in raport cu dolarul. China isi reglementeaza rata de schimb in functie de dolar, iar yuanul se vinde la o rata de 8.28 pe dolar inca din 1998. In acesta perioada China a cunoscut o dezvoltare masiva a productivitatii la export, stimulata fiind de fluxul de IED. Aceasta situatie a marit excesiv avantajul competitional al Chinei, determinand subaprecierea yuanului. Intr-o piata libera, dezvoltarea productivitatii Chinei, surplusul comercial si fluxul de IED ar fi cauzat o masiva reapreciere a ratei de schimb. Insa China intervine in mod sistematic pe piata valutara pentru a preveni o astfel de reapreciere, mentinandu-si astfel importantul avantaj competitional pentru export. 3.3.2. Relatia comerciala asimetrica ntre SUA si China Dupa cum am mai spus, factorul dominant al relatiilor comerciale americanochineze in 2003 a fost deficitul comercial. Acesta a crescut de la 103 miliarde de dolari in 2002 la 124 miliade de dolari in 2003, o crestere de 20.3%. Deficitul comercial cu China a crescut cu un procent mediu de 21% in ultimii 13 ani, ridicandu-se de la 10.4 miliarde de dolari in 1990, la 124 miliarde de dolari in 2003. Extinderea deficitului comercial al SUA in raport cu China s-a produs in tandem cu cresterea deficitului comercial american total. Intre 1997 si 2003, deficitul comercial total al SUA a crescut de la 180.5 miliarde la 535.5 miliarde de dolari. Totusi, parte a unui deficit comercial cumulat, exista o serie de factori ce arata ca deficitul comercial cu China este distinct din perspectiva cantitativa si mult mai problematic: Deficitul cu China reprezinta 23.2% din deficitul comercial cumulat al SUA. Procent superior in raport cu deficitul cu Japonia de 12.3% din cel total si cu cele 11 state europene ce reprezinta la un loc 14.1%. In 2003 deficitul comercial al SUA a crescut cu 67.2 miliarde la 535.5 miliarde de dolari, iar China a fost responsabila de 31.3% din aceasta crestere. Daca deficitul comercial al SUA cu China continua de creasca in urmatorii cinci ani cu o rata de 21% pe an - asa cum s-a intamplat inca din 1990 - va atinge o cifra de 321 miliarde de dolari in 2008. Din 1988, deficitul comercial cu China a crescut de la 2.8 miliarde la 124 miliarde de dolari, in timp ce deficitul comercial total al SUA a crescut de la 118.5 miliarde la 535.5 miliarde de dolari. Deficitul cu China a devenit prin urmare un segment mai extins din deficitul total. Aceste manifestari au doua posibile implicatii deosebit de importante. In primul rand, China contribuie la un deficit total extensiv, ce costa SUA un numar mare de locuri de munca si reduce dezvoltarea economica. In al doilea rand, China isi reorienteaza exporturile in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare, provocand probleme serioase in aceste regiuni.

Deficitul comercial SUA China reprezinta cea mai asimetrica relatie comerciala majora a SUA. Acest fapt reiese din echilibrul import-export al SUA asa cum evidentiaza figura 1.3, ce arata ca importurile chineze in SUA sunt de 5 ori mai mari decat exportul american in China. In ceea ce priveste alti parteneri comerciali importanti, procentele sunt mult mai apropiate, indicand un echilibru mai bun intre import si export.

China a urmat pasi inadecvati in incercarea sa de a corecta relatia comerciala asimetrica cu SUA, printre care si pasivitatea in reaprecierea ratei de schimb a monedei nationale. Aceasta atitudine se afla in contrast cu pozitia Canadei si a tarilor europene. Acest grup are un surplus comercial cu SUA de 195.8 miliarde de dolari, insa monedele lor nationale sunt cotate mult mai bine in raport cu dolarul (fig.1.5). Acest aspect va tinde sa reduca deficitul comercial prin cresterea pretului la produsele de import si ieftinirea celor produse in SUA.
3.4. SCHIMBURILE COMERCIALE CHINA- UE Intre prioritatile politicii sale externe, China si-a inscris constructia unor relatii sigure si solide cu Uniunea Europeana, in ansamblu, si cu principalele state componente, in plan bilateral. Germania principalul partener al Chinei in Europa alaturi de Marea Britanie, Franta, Italia, Olanda constituie nucleul raporturilor chino-europene. Din punctul de vedere al Uniunii Europene, obiectivul declarat al dialogului cu R.P.Chineza este asistenta acordata Chinei in tranzitia sa catre un stat de drept, in care drepturile omului sa fie respectate. In ultimii ani, cooperarea economica si comerciala dintre China si Uniunea Europeana s-a dezvoltat rapid, ca urmare a evolutiei economice a Chinei, a reformelor si a deschiderii pietei sale.

Statutul si rolul Uniunii Europene


Crearea si dezvoltarea Uniunii Europene reprezinta unul dintre evenimentele majore care au avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial. De la infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) [38], Uniunea a devenit ceea ce este azi, trecand prin stadiile de uniune vamala, piata unica si uniune economica si monetara. Uniunea Europeana este in prezent o comunitate puternica, avand cel mai inalt nivel de integrare intre toate formatiunile de acest gen din lume. Cu o economie dezvoltata si un comert care reprezinta 35% din comertul mondial, Uniunea Europeana se afla pe unul din primele locuri in ceea ce priveste venitul pe locuitor si investitiile straine. Anul acesta, Uniunea Europeana va primi in randurile ei 10 noi membri, devenind Europa celor 25. In aceasta situatie, noua Uniune va cuprinde mare parte din statele din vestul si estul Europei, intinzandu-se pe o suprafata de 4 milioane km, avand o populatie de 450 milioane locuitori si un PIB de peste 10 000 miliarde USD. Cu toate dificultatile si provocarile pe care le are inainte, procesul de integrare european este ireversibil, iar Uniunea Europeana va juca un rol din ce in ce mai important, atat la nivel regional, cat mai ales pe scena internationala.

Politica Chinei fata de Uniunea Europeana


China acorda o mare importanta rolului si influentei Uniunii Europene in afacerile regionale si in cele internationale. Acest fapt este clar demonstrat inca din 1975, anul cand s-au pus bazele relatiilor diplomatice dintre China si Comunitatea Economica Europeana. In ciuda anumitor diferente de opinie care au aparut de-a lungul timpului, relatiile Chinei cu Uniunea Europeana s-au dezvoltat foarte mult in ultima perioada. In 1998, China si UE au lansat mecanismul discutiilor anuale, pentru ca in 2003 cele doua parti sa stabileasca un parteneriat. In octombrie 2003, China a prezentat pentru prima data documentul privind politica sa fata de Uniunea Europeana. De altfel, trebuie mentionat faptul ca imbunatatirea relatiilor cu Uniunea Europeana reprezinta o componenta importanta a politicii externe a Chinei. Drept urmare, principalele obiective ale politicii Chinei fata de Uniunea Europeana sunt: Promovarea unei dezvoltari constante a relatiilor politice cu UE, pe baza increderii si respectului reciproc, precum si contribuirea la mentinerea pacii si stabilitatii globale; Adancirea cooperarii economice si amplificarea comertului cu Uniunea, in baza principiului reciprocitatii, a consultatiilor si a beneficiilor de ambele parti; promovarea dezvoltarii comune; Extinderea schimburilor culturale si promovarea progresului cultural intre est si vest.

Politica Uniunii Europene fata de China


Principalele obiective ale politicii Uniunii Europene fata de China sunt: Includerea Chinei tot mai mult pe scena internationala, printr-un dialog politic mai amplu cu comunitatea internationala; Sprijinirea Chinei in tranzitia sa catre o societate deschisa, bazata pe existenta statului de drept si respectarea drepturilor omului;

Incurajarea integrarii Chinei in economia mondiala, prin includerea acesteia in sistemul comercial international, precum si sprijinirea procesului de reforma economica si sociala care se deruleaza in prezent in China; Cresterea importantei si imaginii Uniunii Europene in China.

In prezent, politica Uniunii Europene fata de China se bazeaza pe actul adoptat de Comisia Europeana la 15 mai 2001, intitulat Strategia Uniunii Europene fata de China: Implementarea Comunicarii din 1998 si Strategii pentru o politica viitoare mai eficienta a Uniunii. Un alt document, numit Un parteneriat in dezvoltare: interese comune si provocari in relatiile UE-China a fost aprobat de catre Uniune la 13 octombrie 2003. Acest document include sugestii privind caile de dezvoltare a relatiilor dintre UE si China, precum si metode concrete de actiune pe care Uniunea sa le utilizeze in politica sa fata de China, in urmatorii 2-3 ani.

Relatiile economice si comerciale

Principalii indicatori economici atat pentru China, cat si pentru Uniunea Europeana, se afla in tabelul urmator:
Tabelul nr. 3.8 China si Uniunea Europeana Principalii indicatori economici

China
PIB PIB/locuitor Productia industriala (modificari %) Rata somajului Venitul disponibil pe locuitor 1 200 mld USD (2002) Nominal: 940 USD PPP: 5500 USD 8,0% (2002) 7,3% (2001) Agricultura: 15% Industrie: 51% Servicii: 34% 13,0% (2002) 9,7% (2001) 4,0% (dec 2002) urban: 928 USD rural: 298 USD (2002) 10,1% (2001) 8,8% (2002) -0,8% (2002) 0,7% (2001) 17,4 mld USD (2001)

Uniunea Europeana
22 520

Cresterea PIB (%)

0,9% (2002, prov.) 1,5% (2001) Agricultura: 2% Industrie: 26% Servicii: 72% -0,7% (2002) 0,0% (2001) 7,6% (mar 2002) 7,6% (mar 2002)

Repartizarea pe sectoare

Vanzarile cu (modificari %)

amanuntul directe

2,6% (2000)

Indicele preturilor de consum

2,1% (2002, prov.) 2,3% (2001) 28,5 mld USD (2001) 323,0% mld USD, -60,1% fata de anul anterior (UNCTAD, 2001) 365,2 mld USD, -62,3% fata de anul anterior (UNCTAD, 2001)

Balanta de cont curent Investitiile (intrari) straine

52,7 mld USD, +12,5% fata de anul anterior (inv. utilizate, 2002) 1,8 mld USD, +93,8% fata de anul anterior (2001)

Investitiile straine directe (iesiri)

Comertul exterior Total Exporturi Importuri Balanta Moneda (media anului 2002)

2002 (mld USD) 620,8 295,2 325,6 30,4 1 USD = 8,28 RMB (Renminbi Yuan)

Crestere 21,8% 21,2% 22,3% 34,7%

2002 (mld ) 1972,1 988 984,1 5,1

Crestere -1,9% 0,6% -4,3% 0,0%

1 USD = 1,116 (2001)

Sursa: Ministerul de comert si USCBC a. Comertul Alaturi de SUA si Japonia, Uniunea Europeana este al treilea partener comercial ca marime al Chinei. Conform statisticilor Administratiei Vamilor Chineze, volumul comertului dintre China si UE a atins 48,86 mld USD in 1998, cu 13,6% mai mult decat in 1997, incluzand 28,14 mld USD din exporturi (adica o crestere cu 18,1% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent), si 20,71 mld USD din importuri (adica o crestere cu 7,9%). Tabelul nr.3.9 :Comertul Chinei cu principalii sai parteneri comerciali

Comertul Chinei cu ian-apr 2006 principalii sai parteneri comerciali


Comertul global Total (mld USD) Importuri Exporturi Balanta comerciala Comertul cu UE Total (mld USD) Importuri Exporturi Balanta comerciala Comertul cu SUA Total (mld USD) Importuri Exporturi Balanta comerciala Comertul cu Japonia Total (mld USD) Importuri Exporturi Balanta comerciala 243,9 121,9 122,0 0,1 35,6 15,6 20,0 4,3 36,3 11,1 25,2 14,1 40,3 22,3 18,0 -4,3

2005

2004

2003

620,8 295,2 325,6 30,4 86,8 38,5 48,2 9,7 97,2 27,2 70,0 42,7 101,9 53,5 48,4 -5,1

509,8 266,2 243,6 22,6 76,6 35,7 40,9 5,2 80,5 26,2 54,3 26,2 87,8 42,8 45 2,2

474,3 69,0 30,8 38,2 7,3 74,5 22,4 52,1 29,7 83,2 41,5 41,7 0,1

Sursa: Ministerul de comert si USCBC In 2002, China a depasit Japonia, devenind al treilea partener comercial ca importanta al Uniunii Europene, dupa SUA si Elvetia. Uniunea Europeana se afla pe locul doi ca sursa de importuri in lista partenerilor comerciali ai Chinei (13,0% din total) si este a treia piata de export (14,8% din total). China reprezinta a doua sursa de importuri ca marime pentru UE (8,3% din total in 2002) si a cincea piata de desfacere (3,4% din totalul exporturilor), fata de 2001, cand se situa pe locul sapte.

Comertul dintre China si Uniunea Europeana a continuat sa creasca in anul 2002, desi cu o rata mai mica decat in anii anteriori. Exporturile UE catre China au stagnat, ceea

ce a dus la o crestere a deficitului comercial al Uniunii. Acesta a atins un record in 2002, constituind din nou cel mai mare deficit pe care Uniunea l-a avut cu vreunul dintre partenerii sai comerciali (din 2000, China a luat locul Japoniei in aceasta privinta). Acest rezultat negativ este urmare directa a barierelor comerciale mentinute inca de China, dar si a investitiilor directe ale Uniunii din ultimii ani, orientate in special catre exporturi.
In perioada ianuarie-iulie 2003, volumul comertului s-a situat la valoarea de 29,83 mld USD (adica o crestere cu 16,3%), incluzand 15,78 mld USD din exporturi (adica o crestere cu 1,5% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent) si 14,05 mld USD din importuri, reprezentand o crestere cu 39%. b. Investitiile directe

In 1998 existau 994 de proiecte ce implicau investitii directe ale Uniunii Europene, cu o valoare contractuala de 5,91 mld USD din care s-au platit deja 4 mld USD, adica o crestere cu 39,8% respectiv 3,1%. Pana in iunie 1999, tarile din Uniunea Europeana au investit direct intr-un numar de 9738 de proiecte cu o valoare contractuala de 38,17 mld USD din care 19,07 mld USD au fost deja platiti, plasand astfel Uniunea Europeana pe locul cinci in topul tarilor si regiunilor ce investesc in China. Tabelul nr.3.10 :Investitii directe in China

Investitii in China (mld USD)

directe ian-mar 2006

2005

2004

2003

Total Utilizate Contractate Uniunea Europeana Utilizate Contractate SUA Utilizate Contractate Japonia Utilizate Contractate Taiwan Utilizate Contractate Singapore Utilizate Contractate

13,1 23,0 1,0 1,3 1,1 2,5 1,1 1,4 0,9 1,7 0,6 0,9

52,7 82,8 3,7 4,5 5,4 8,2 4,2 5,3 4,0 6,7 2,3 2,8

46,9 69,2 4,2 5,2 4,4 7,5 4,3 5,4 3,0 6,9 2,1 2,0

40,7 62,4 4,5 8,9 4,4 8,0 2,9 3,7 2,3 4,0 2,2 2,0

Sursa: Ministerul de comert si USCBC In 2002, Uniunea Europeana a trecut pe locul 4, dupa SUA, Taiwan si Japonia, atat in ceea ce priveste investitiile contractuale (cele care se intentiona a fi folosite), cat si cele utilizate. Proportia investitiilor Uniunii in totalul investitiilor realizate in China a scazut de la 11,0% (pentru investitii utilizate), respectiv 14,2% (pentru investitii contractuale) in 2000 cand UE a fost principalul investitor strain al Chinei, la 7,0%, respectiv 5,4% in 2002. investitiile din Uniune au scazut pentru al doilea an la rand, in timp ce investitiile din Taiwan si SUA au cunoscut o crestere puternica. Cu toate acestea, se astepta ca anul 2003 sa aduca o oarecare imbunatatire a situatiei, dupa cum aratau datele din primul semestru (investitiile crescusera cu 77,7% fata de aceeasi perioada a anului 2002). c. Imprumuturile guvernamentale

In 1998 imprumuturiledin partea Uniunii Europene catre China aveau o valoare contractuala de 1,01 mld USD ceea ce reprezenta 34% din valoarea totala a imprumuturilor primite de China in acea perioada. Pana la sfarsitul lui1998, statele membre ale Uniunii Europene si institutiile financiare oficiale au furnizat Chinei, pe baze cumulative, 15,277 mld USD in imprumut guvernamental contractual, adica 36,2% din totalul imprumuturilor acordate Chinei de guverne si institutii financiare straine, mai mult decar orice alt creditor. d. Transferul de tehnologie

Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor de tehnologie avansata si echipamente al Chinei. In 1998 s-au inregistrat un numar de 1700 de contracte de transfer de tehnologie din Uniunea Europeana catre China, implicand o valoare contractuala de 7,53 mld USD, ceea

ce reprezenta 46% din valoarea totala a contractelor Chinei din acea perioada. Pana la sfarsitul lui 1998 s-au inregistrat 8564 de contracte de transfer de tehnologie din Uniunea Europeana catre China, cu o valoare contractuala totala de 45,52 mld USD, adica 45,1 % din valoarea totala din perioada corespunzatoare. e. Cooperarea in tehnologia industriala

In 1995, Ministerul Comertului Exterior si al Cooperarii Economice a semnat un acord cu Comisia Europeana in problema Cooperarii Industriale, in care cele doua parti au decis sa coopereze in domeniul aviatiei, telecomunicatiilor, automobilelor si altele. In 1996 s-a semnat, intre China si Uniunea Europeana, Acordul cu privire la Cooperarea Industriala in Aviatie. Apoi, in 1998 a fost semnat Acordul de Cooperare Industiala in Aviatie si Telecomunicatii. In 1997, Acordul de Cooperare in Industria Automobilelor intre China si Uniunea Europeana a intrat in vigoare prin schimbul de scrisori oficiale, debutand astfel cooperarea intre cele doua parti in domeniul standardizarii productiei, mai intai in sectorul auto. In iulie 1999, a fost semnat intre China si Uniunea Europeana acordul cu privire la controlul poluarii rezultate prin noxele degajate de automobile. f. Asistenta pentru dezvoltare

Din 1983, China si Comisia Europeana si-au extins constant cooperarea in cadrul dezvoltarii asistentei in trainingul de personal, restructurarea economica, cooperarea comerciala, protectia mediului, agricultura si combaterea saraciei. Pana acum, 19 proiecte au fost finalizate, proiecte ce au implicat 146 mil ECU. 18 proiecte sunt in desfasurare si include 124 mil ECU. Din 1995 asistenta anuala pentru dezvoltare din partea Comisiei Europene pentru China se ridica la 65 mil . g. Cadrul de cooperare

In 1985, China si Comunitatea Europeana au semnat Acordul de Cooperare in Comert si Economie. Acest acord, bazat pe Acordul Comercial semnat in 1978, a extins in mare masura cooperarea economica dintre cele doua parti. Conform acestui acord, a fost infiintat un comitet economic si comercial comun intre China si Uniunea Europeana, care se intruneste in mod regulat la nivel ministerial. Acest comitet constituie un cadru important pentru consultarile bilaterale privind comertul si cooperarea. In iunie 1998, Shi Guangsheng, Ministrul Cooperarii Economice si Comertului Exterior, si Sir Leon Brittan, Vicepresedintele Comisiei Europene au condus cea de-a 16-a sesiune a Comitetului Comun, la Bruxelles. In noiembrie acelasi an, cele doua parti au semnat cel de-al saselea acord privind produsele textile.
3.5. SCHIMBURILE COMERCIALE CHINA ROMANIA

nainte de 1989, China era una din pietele traditionale ale Romniei. Desi ntre Romnia si China relatiile de colaborare au fost foarte bune, ncepnd din anii 1990 volumul schimburilor comerciale nu a mai nregistrat acelasi ritm de crestere. Astfel, la sfrsitul anului 2000, volumul schimburilor economice nregistrau o crestere de 55,7% fat de 1999, ajungnd la 298 milioane de dolari SUA, n timp ce la sfrsitul anului 2003 cresterea indicatorului a fost de circa 19% fat de anul 2002. Schimbrile profunde din cele dou tri, restructurarea sistemelor economice au dus la abandonul vechilor ci de comert. La nceputul anului 2002 s-a semnat un Acord de cooperare ntre Camera de Comert si Industrie a Romniei si Consiliul Chinez pentru Promovarea Comertului International (CCPIT). n baza acestui acord, cele dou organizatii au nfiintat cte un Consiliu al Oamenilor de Afaceri, organisme menite s dinamizeze relatiile economice bilaterale. Consiliile au identificat proiecte care s-ar putea realiza prin conlucrarea oamenilor de afaceri din cele dou tri, organiznd misiuni economice sau participri colective la trguri si expozitii. Momentul extinderii bunelor relatii n plan politic si n plan economic si comercial s-a dovedit a fi foarte oportun, tinnd cont de recenta admitere a Chinei n Organizatia Mondial a Comertului, statut ce plaseaz viitorul acestor raporturi ntr-o nou perspectiv.

Comertul exterior si investitiile sunt teme de mare important pentru Beijing, care vede n Romnia, si, n general, Europa Central si de Est, o punte de legtur cu vestul continentului. Cu un numr de 8460 de firme nmatriculate si o valoare a capitalului social subscris de 117,6 milioane de euro, China ocup la sfrsitul anului 2004, locul 18 n clasamentul principalelor tri de provenient a capitalului strin investit n Romnia. Investitiile chineze realizate pe piata romneasca se ridic la aproximativ 150 de milioane de euro. A investi pe o piata noua presupune existenta capitalului, o economie sanatoasa n zona de provenienta a banilor si o piata de desfacere. China ndeplineste aceste conditii. Alimentat de infuzia de capital strin, China ncepe s sufere de dou mari probleme: criza energetic si excedentul valutar. n 2004, excedentul, manifestat prin depozitele valutare, se cifra la aproximativ 400 de milioane dolari SUA. Dar economia chinez mai are o caracteristic: mna de lucru ieftin, productivitate mare. Acestea sunt motivele pentru care China tinteste Europa, ca piata de desfacere, si Romnia, ca zon de investitii. Romnia a dovedit c poate fi o piata buna pentru marfurile made n China. n 2004, valoarea importurilor din China a crescut la 1,2 miliarde dolari SUA, de trei ori mai mare dect se nregistra cu numai doi ani n urm. Dac imediat dup 1991 valoarea comertului bilateral nu depasea 200 de milioane dolari SUA, n 2003, schimburile comerciale totale ntre China si Romnia au atins valoarea de 944,3 milioane de dolari SUA, pentru ca n 2004 sa se situeze la circa 1,3-1,5 miliarde dolari, o crestere de peste 5 ori fat de 2000 (181,2 milioane de dolari SUA). Graficul nr.3.1: Schimburile comerciale bilaterale China-Romnia n perioada 20022006 -

n mii dolari SUA Sursa: Centrul Romn de Comert Exterior, Jurnalul Afacerilor, iunie 2006. n perioada 2002-2005, exporturile Chinei ctre Romnia s-au majorat semnificativ, de la 198 milioane de dolari SUA n 2000, la 1,5 miliarde dolari SUA n 2004, o crestere de 4,6 ori fat de 2000 (graficul nr. 3.2 ).

Importurile Chinei din Romnia au cunoscut, n perioada analizat, o evolutie net ascendent, majorndu-se de la valoarea de 96 miloane de dolari SUA n 2000, la 1,2 miliarde dolari SUA n 2004, o crestere de 8 ori fat de 2000. Balanta comercial a Chinei pe relatia Romnia a nregistrat, pe ntreaga perioad de analiz, un sold pozitiv, n crestere de aproape 3 ori, de la 102 miloane de dolari SUA n 2000, la 300 milioane dolari SUA n 2004. n perioada 2000-2004, China a exportat n Romnia, n principal, urmtoarele produse: - masini, aparate si echipamente electrice - mbrcminte si produse textile - produse metalurgice - mobil si jucrii - ncltminte - produse chimice 50,1% 11,3% 7,0% 5,0% 5,0% 4,0%

Exporturile de produse ale industriei constructoare de masini (inclusiv electrotehnic) si-au majorat ponderea n totalul exporturilor Chinei n Romnia de la 25,7% n 2000, la 53,6% n 2004, valoarea acestor exporturi crescnd de aproape 10 ori. n ceea ce priveste exporturile Chinei n Romnia de produse ale industriei textile si de pielrie, acestea au cunoscut, de asemenea, o crestere considerabil n anul 2004, comparativ cu anul 2000 (de circa 3 ori), cumulnd, n anul 2004, o pondere de 17,8%, n totalul exporturilor ctre Romnia. Exporturile Chinei de produse ale industriei chimice si mase plastice cu destinatia Romnia au prezentat, n perioada 2000-2004, un trend pozitiv, crescnd de la 22,4 milioane dolari SUA, la 52,8 milioane dolari SUA, o crestere de peste 2 ori. Cresteri semnificative ale exporturilor s-au nregistrat si n cazul produselor industriei lemnului, hrtiei (inclusiv mobil), de peste 3,6 ori, si respectiv n cazul metalelor comune si articolelor din acestea, de aproape 3,2 ori. n perioada 2000-2004, China a importat din Romnia, cu precdere, metale comune si articole din acestea si n mai mic msur, produse ale industriei lemnului, produse ale industriei chimice si produse ale industriei constructoare de masini. Importurile de metale comune si articole din acestea au marcat o evolutie puternic ascendent, crescnd de aproape 29 de ori, de la valoarea de 7 milioane de dolari SUA n 2000, la 202,7 milioane de dolari SUA n 2004. Importurile acestor produse au dominat n anul 2004 livrrile totale ale Romniei ctre piata Chinei, cumulnd o pondere majoritar de 71,8%. O evolutie ascendent au nregistrat si importurile de produse ale industriei lemnului, hrtiei, de la 11,6 milioane de dolari SUA n 2000, la 31,9 milioane de dolari SUA

n 2004. China a importat din Romnia produse ale industriei chimice n valoare de 31,7 milioane de dolari SUA, n 2004, de peste 7 ori mai mult dect n 2000 (4,3 milioane de dolari SUA). Importurile din Romnia de produse ale industriei constructoare de masini, desi au nregistrat o crestere valoric de peste 3,6 ori de la 3,5 milioane de dolari SUA n 2000, la 13 milioane de dolari SUA n 2004, au cunoscut o scdere a ponderii lor n totalul importurilor din Romnia pe aceast relatie, de la 9,9% n 2000, la 4,6% n 2004. Comertul exterior si investitiile sunt teme de mare important pentru Beijing, care vede n Romnia, si, n general n Europa Central si de Est, ca o punte de legtur cu vestul continentului. Odat cu apropierea momentului aderrii Romniei la Uniunea European interesul oamenilor de afaceri chinezi de Romnia creste. n relatiile ntre China si Romnia apare ns si necesitatea ncheierii unui acord de cooperare vamal ntre cele dou tri. Acordul cerut cu insistent de partea romn are menirea de a prentmpina subevaluarea n vam a unor produse de origine chinez, cu att mai mult cu ct din anul 2005 vor fi anulate plafoanele stabilite pentru mrfurile textile chinezesti n ntregul comert international.
.

CAPITOLUL 4

PERSPECTIVE IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A CHINEI SI POSIBILE CONSECINTE LA NIVEL MONDIAL


Politica externa a Chinei din secolul 20 poate fi impartita in doua etape dinstincte, avand ca punct de reper anul 1949, cand s-a proclamat Republica Populara Chineza. Inainte de aceasta, marile puteri din Occident au pus la cale multe razboaie de agresiune impotriva Chinei, care a fost silita sa semneze tot felul de tratate inegale si umilitoare. Anul 1949 a marcat inceputul unei noi pagini in analele diplomatiei chineze. Dupa proclamarea Chinei noi ca stat independent, suveran, doritor de pace, si-a facut simtita tot mai puternica prezenta pe arena internationala. Obiectivul politicii sale externe este de a mentine suveranitatea si integritatea statului si de a crea o ambianta internationala si regionala de pace si stabilitate. In treburile internationale China sustine mereu dreptatea, se opune hegemonismului si politicii de forta. Pana acum a stabilit relatii diplomatice cu 161 de tari din lume. In anii50, China a stabilit succesiv relatii diplomatice cu Uniunea Sovietica si alte tari socialiste, ca Norvegia, Suedia si alte tari din Europa de Nord. Avand in vedere rolul de loc de neglijat pe care il joaca China pe plan international, cea de-a 26-a intalnire a Adunarii Generale a O.N.U. a adoptat la 25 octombrie 1971, proiectul de rezolutie nr. 2758, rezolutie care a dus la restabilirea drepturilor R.P.Chineze. Astfel, s-a restabilit locul cuvenit Chinei pe plan international . 4.1. EVOLUTIA RAPORTURILOR ECONOMICE CU TARILE LUMII Spre sfarsitul anilor70, odata cu inceperea reformei si deschiderii catre exterior, China a supus politica sa externa unei restructurari conform afirmatiei stiintifice facute de liderul Deng Xiaoping, careia, pacea si dezvoltarea constituie cele doua teme majore ale lumii contemporane. Punctele urmarite de politica externa in aceasta noua perioada le constituie mentinerea independentei si suveranitatii, opozitia fata de hegemonism, salvgardarea pacii mondiale, promovarea dezvoltarii si crearea unei ambiante internationale de pace si stabilitate durabila. In ultimii 20 de ani, sub calauza gandirii diplomatice a lui Deng Xiaoping si sub conducerea celei de-a treia generatii avand drept nucleu pe Jiang Zeming, diplomatia chineza a obtinut o serie de realizari rasunatoare. Unitatea si cooperarea cu tarile in curs de dezvoltare sa intarit, marea realizare fiind impulsionata cu putere, Hong Kongul si Macao revenind cu succes la patrie. In calitate de cea mai mare tara in curs de dezvoltare, China joaca un rol foarte important in cadrul ONU si in rezolvarea problemelor internationale majore, reprezentand o forta de sprijin pentru mentinerea pacii mondiale si promovarea dezvoltarii comune.

Relatiile dintre China si Statele Unite s-au dezvoltat. In cadrul conferintei consacrate implinirii a 30 de ani, 25.02.2002, de la publicarea comunicatului comun american de la Shanghai, vicepremierul chinez, Qian Qichen [39], a declarat ca relatiile dintre China si Statele Unite reprezinta un factor important in cadrul raporturilor internationale din secolul 21. De-a lungul acestor 30 de ani relatiile chino-americane au cunoscut o dezvoltare rapida, fapt care dovedeste ca relatiile bilaterale au o baza solida, iar comunicatele comune, care directioneaza dezvoltarea acestora, sunt pline de vitalitate. China si Statele Unite reprezinta doua tari importante in zona Asia Pacific, de aceea intarirea colaborarii dintre ele poate aduce contributia la apararea stabilitatii si prospetimii regionale. De asemenea, in mentinerea securitatii internationale problema combaterii terorismului si in dezvoltarea altor probleme globale, China si Statele Unite avand interese comune. Parteneriatul ruso chinez a atins un nivel de cooperare de neimaginat, numai cu un deceniu in urma. Frontiera care separa cele doua tari a fost stabilita definitiv, eliminandu-se astfel una din principalele surse de tensiune din relatiile bilaterale. China a cumparat echipament militar rusesc in valoare de miliarde de dolari, de la avionele de lupta SU-27 pana la cele mai moderne nava de lupta achizitionate in 1999. China are bani, dar nu dispune de tehnologie si personal calificat. Rusia are oameni de stiinta cu inalta calificare, dar nu dispune de bani. In perspectiva mileniului III, China ar putea furniza nu numai fondurile necesare pentru cercetare si dezvoltare, dar si o piata gigantica, dupa ce armele ies de pe linia de fabricatie. Relatiile diplomatice dintre China si Japonia au simtit o mare imbunatatire. Relatiile dintre China si Europa s-au dezvoltat brusc. Anul 2000 a marcat cea de-a 25-a aniversare, de cand s-au pus bazele formala ale relatiilor dintre China si Uniunea Europeana, incercand sa contribuie mai mult la dezvoltarea acestui parteneriat constructiv si de lunga durata. China este tara care are cei mai multi vecini din lume. China a devenit un factor important in mentinerea pacii regionale si inernationale, realizand un progres substantial in relatiile sale cu vecinii. Se estimeaza ca prin 2010 China si India vor deveni a doua si, respectiv, a patra putere economica din lume, cu SUA in frunte, separate fiind doar de Japonia. Din punct de vedre al prognozelor pe o perioada mai lunga, China poate deveni prima putere economica din lume. Succesele Chinei impresioneaza, ele devenind un fenomen unical al istoriei mondiale din ultimile decenii, fenomen recunoscut atat de economistii interni si externi, cat si deorganismele economico-financiare internationale.

4.2. AFIRMAREA CHINEI CA PUTERE ECONOMICA REGIONALA


Prin greutatea economica crescnda si relatiile diplomatice de succes, influenta Chinei n Asia se situeaza pe o traiectorie ascendenta. China a lucrat pentru consolidarea legaturilor bilaterale economice si de securitate cu aproape toate tarile vecine, pentru energizarea comertului regional si a gruparilor pe probleme de securitate cum sunt Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai (China, Rusia si patru state central-asiatice) si forurile multilaterale ale Asociatiei Natiunilor Sud-Asiatice. Fara precedent n era moderna, statele de pe ntregul teritoriul asiatic tin cont de factorul de influenta al Chinei n sustinerea relatiilor externe si n elaborarea strategiilor economice. n perioada 2002 2003, China a devenit, n detrimentul SUA, singura mare piata de export pentru Japonia, Coreea de Sud si Taiwan. n tarile din Asia de nord-est si sud-est, exporturile au crescut datorita cererii progresive a Chinei de materii prime, echipamente si componente industriale. n acelasi timp nsa, mna de lucru, investitiile si productia anumitor sectoare economice din regiune au fost puternic afectate de schimbarea directiei investitiilor directe straine catre China si de dezvoltarea acesteia ca principala putere producatoare n industrii dominate odinioara de alte state asiatice. China si extinde influenta chiar si n conditiile n care SUA este perceputa n regiune ca fiind axata pe problema irakiana si nordcoreeana, pe razboiul mpotriva terorismului, fiind astfel mai putin preocupata de problemele economice si comerciale din regiune. Din perspectiva asiatica, se considera ca SUA a permis atrofierea mecanismului pentru liberalizarea comertului regional al Organizatiei pentru Cooperare Economica Pacifico-Asiatica (APEC), favoriznd astfel negocierile comerciale bilaterale. Liderii chinezi au ignorat si sanctionat cererile societatii civile din Hong Kong pentru alegeri directe si o guvernare mai activa. O decizie recenta a Comitetului National al Congresului Popular neaga dreptul la alegerea directa a executivului si a consiliului legislativ din Hong Kong pna cel putin n 2012. Aceasta atitudine a nabusit sperantele Hong Kong-ului la un vot universal imediat si a slabit considerabil abilitatea statului de a se guverna singur n formula o tara, doua sisteme. China si-a utilizat atuul economic si politic pentru a izola progresiv Taiwanul, opernd excluderea sa din majoritatea forurilor economice regionale si demobilizarea altor state n ncheierea de tratate comerciale bilaterale cu aceasta tara, care se afla ntr-o perioada decisiva n istoria sa moderna. Taiwanul se confrunta cu securizarea identitatii sale politice si consolidarea securitatii nationale, concomitent cu solutionarea problemelor comerciale si obtinerea de investitii externe prin stabilirea unor linii directe de transport si comunicatii cu Republica Populara Chineza. Interesele de afaceri n Taiwan considera conexiunile directe ca fiind esentiale n prevenirea marginalizarii continue a Taiwanului ntr-o economie regionala focalizata din ce n ce mai mult pe China. Nu a existat nsa nici un dialog oficial pe aceste probleme din 1998. Tensiunile din regiunea vizata au cunoscut un nou grad de intensitate n cursul anului trecut. Factorii principali au fost mobilizarea militara continua si testele armate ale Chinei la granitele Taiwanului, referendumul organizat n Taiwan pe probleme de securitate si militare, realegerea n functie a presedintelui taiwanez Chen Shui-Bian si propunerea acestuia a unei revizuiri constitutionale n 2008 . n ultimii doi ani, China a cstigat un rol esential n comertul regional si global, n investitii externe si productie. Aceste tendinte au cunoscut o accelerare clara prin aderarea Chinei la OMC n decembrie 2001 si prin obtinerea statutului pentru relatii comerciale normale

permanente. n plus, n aceeasi perioada, China si-a sustinut puterea economica crescnda printr-o serie de initiative diplomatice importante pe tot teritoriul Asiei. Abordarea n politica sa externa a aspectelor regionale n maniera amiabila a fost numita campania zmbetelor, nsa ea reprezinta mult mai mult China a adus un plus de energie n parteneriatele bilaterale, n comertul multilateral si n acordurile privind securitatea. Participarea activa a Chinei n grupari regionale precum Forumul Economic Pacifico-Asiatic, Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai si Forumul Regional ASEAN, reflecta strategia chineza de utilizare a relatiilor multilaterale pentru atingerea scopurilor economice si politice proprii. Acest efort diplomatic regional este menit a favoriza strategia de pace si dezvoltare a Chinei prin asigurarea unui mediu de securitate stabil si a accesului la sistemul comercial mondial, concomitent cu amplificarea dezvoltarii economice interne si consolidarea militara nationala. Relatiile China Taiwan intra ntr-un nou stadiu de transformare, prin manifestarea a doua tendinte. Pe de o parte, investitorii din Taiwan, n special cei interesati de sectorul IT (tehnologia informatiei), au alocat fonduri importante, personal de conducere si echipamente n proiecte pe continent. Comertul dintre cele doua state si valul de investitii nregistreaza cote extrem de ridicate, cu traiectoria exportului si a investitiilor predominant pe axa Taiwan Continent. Cu toate ca exporturile de pe continent catre Taiwan au crescut n ultima perioada, Taiwanul restrictioneaza n continuare investitiile RPC din motive de securitate. Pe de alta parte, atitudinea politica pe ambele maluri ale strmtorii s-a rigidizat. Nu exista dialog public efectiv ntre cele doua tari. China continua sa izoleze Taiwanul din perspectiva internationala. n timp ce restul Asiei si ntreaga comunitate internationala stabileste legaturi directe cu porturile, aeroporturile, zonele de investitii si centrele financiare chineze, potentialul Taiwanului ca platforma de legatura pentru comertul si investitiile din China s-a diminuat. Taiwanul este din ce n ce mai marginalizat ntr-o economie regionala.

Comertul regional si investitiile Chinei


Comertul regional si modelele de investire conturate n a doua jumatate a anilor 90 au devenit din ce n ce mai pronuntate n ultimii doi ani. Un volum ridicat de Investitii Externe Directe majoritatea originnd din economiile est-asiatice continua sa alimenteze expansiunea economica orientata catre export a Chinei, cu toate ca nivelul global al investitiilor externe directe a scazut. Aderarea la OMC n decembrie 2001 a asigurat Chinei o deschidere permanenta la principala sa piata de export, SUA. Acest factor a redus semnificativ gradul de risc pentru investitiile externe directe n China si a stimulat fluxul de investitii. Implicatiile sunt resimtite la nivelul tuturor economiilor regionale, n special n tarile din Asia de Sud-Est, care au avut deja de suferit de pe urma relativului declin al investitiilor si care ar putea fi astfel depasite de China n evolutia tehnologica. China a primit n 2002 cea mai importanta contributie financiara la nivel global 52,7 miliarde de dolari dupa ce si mentinuse o medie a investitiilor externe de 40 de miliarde de dolari pe an n ultimii sapte ani. Proiectele de investitii n China sunt concentrate catre cmpuri de activitate noi, experimentale, spre deosebire de cele directionate catre SUA, ce vizeaza n general preluarea externa de companii americane. Fluxul global de investitii externe n China n ultimii sapte ani a depasit investitiile cumulate din restul Asiei de Est (incluznd Japonia si Singapore, excluznd nsa Hong Kong). Valoarea investitiilor externe directe n China estimate la 550 miliarde de dolari la sfrsitul lui 2003 reflecta intensa acomodare a Chinei n retelele globale de productie. SUA a contribuit relativ putin n medie cu 4% - la fluxul anual si valoarea cumulativa a investitiilor externe directe n China, majoritatea contributiilor venind din Asia, n special din Taiwan, Hong Kong, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda si Singapore. Aderarea Chinei la OMC, fluxul ridicat de investitii externe directe si noua capacitate de productie au dus catre o expansiune fara precedent a volumului comercial al Chinei. Comertul total cu marfuri al Chinei a crescut cu 20% n 2002 si cu 37% n 2003 (cu o crestere de 40% a importurilor). Fara a tine cont de tranzitul importurilor si exporturilor prin Hong Kong, China reprezinta astazi a patra mare putere comerciala si exportatoare din lume, dupa SUA, Germania si Japonia; daca includem tranzitul prin Hong Kong, cifra de afaceri a Chinei ar depasi-o pe cea a Japoniei. Fara ndoiala nsa, n 2003, China a devenit a treia mare importatoare de bunuri la nivel mondial, precedata fiind numai de SUA si Germania. La finele lui 2003, China si-a asumat statutul de principala piata de export pentru Japonia, Coreea de Sud si Taiwan, din nou n detrimentul SUA. Toate aceste tari s-au bucurat de un surplus comercial semnificativ n urma relatiilor cu China n 2003 (Taiwan 40 miliarde de dolari; Coreea de Sud 23 miliarde de dolari; Japonia 15 miliarde de dolari). Profitul din comert al Chinei cumulat cu tarile ASEAN a atins 78 miliarde de dolari n 2003, cu importurile Chinei din grupul de tari ASEAN de pna la 50%, de aproximativ 47 de miliarde de dolari (fata de 31 miliarde de dolari n exporturi din China catre ASEAN), oferind astfel acestor state un profit cumulat de 16 miliarde de dolari. Acest surplus din comertul regional cu bunuri reflecta rolul central al Chinei n retelele globale producatoare de bunuri pentru tarile dezvoltate. De asemenea, trebuie mentionat ca, n 2003, China a nregistrat un surplus comercial de 124 de miliarde de dolari in relatiile cu SUA. Centrul de gravitate n Asia oscileaza ntre Japonia si China. Politicienii japonezi sunt din ce n ce mai preocupati de consecintele strategice pe termen lung ale ascensiunii Chinei. Actuala schimbare de directie a productiei si investitiilor externe directe catre China a dereglat stabilitatea retelelelor regionale de productie centrate pe Japonia. n ultimii ani, importante companii internationale japoneze au ajuns la concluzia ca stabilirea unei baze de productie n China reprezinta o conditie esentiala a viitorului lor financiar. n anii 80 90, companiile japoneze dominau retelele de productie din Asia de Sud-Est ce reglementau exporturile industriale din Japonia si facilitau importurile de bunuri pe piata japoneza si chiar pe piata mondiala. n aceasta perioada, companiile japoneze si bazau un procent relativ mic al productiei peste hotare, nregistrnd un volum scazut de investitii catre China, n favoarea altor regiuni. n urma crizei financiare asiatice (1997 1998), volumul investitiilor n Asia de Sud-Est s-a aflat n scadere fata de China, iar Japonia si-a vazut liniile de productie concurate de cele chineze. La sfrsitul anilor 90 si nceputul anilor 2000, Japonia si-a marit investitiile n China si si-a bazat o serie de centre de productie n aceasta tara. La finele anilor 90, companiile japoneze au nceput sa se ngrijoreze de migrarea unor ntregi sectoare de productie catre China, nsa n ultimii ani acest proces nu a facut dect sa se accelereze. Profitabilitatea investitiilor japoneze n China a crescut de asemenea n ultimii doi ani. Fluxul de investitii al Coreei de Sud catre China reprezinta sub 5% din totalul investitiilor interne si anumite companii coreene vad n asocierea cu piata chineza un beneficiu pentru reformele economice interne. Exporturile crescnde ale Coreei de Sud n China au tonifiat

relatiile dintre cele doua tari, interesele economice de ambele parti fiind mai sincronizate ca niciodata. Unii analisti considera nsa ca economia Republicii Coreene a avut de suferit de pe urma investitiilor si a relatiilor comerciale cu China. Producatorii coreeni de utilaje grele, de exemplu, si-au transferat operatiunile n China, Coreea de Sud resimtind aceste dislocari economice mai acut dect Japonia o tara mult mai mare. Porturile Shanghai si Shenzhen, de exemplu, s-au dezvoltat impresionant si au ntrecut Pusan-ul, n cursa pentru obtinerea locurilor trei si patru in ierarhia mondiala a celor mai mari si mai profitabile porturi n transferul de marfuri. Exporturile textile globale ale Coreei de Sud au scazut cu 15,2 miliarde de dolari n 2003 nivelul cel mai scazut n 13 ani , n mare parte datorita competitiei chineze. ntre timp, se contureaza o noua tendinta ce sugereaza o posibila strategie a Chinei de a obtine n viitor un avantaj economic sporit: companiile chineze ce importau tehnologie si experienta coreeana ncep sa investeasca n sectoare industriale strategice n republica. Cresterea rapida a exporturilor din restul Asiei pentru a alimenta sectorul producator al Chinei a temperat tendinta de transfer a productiei catre alte tari. n 2003, majoritatea economiilor asiatice au nregistrat surplusuri comerciale importante cu China. Problema este nsa daca dezvoltarea tehnologica a Chinei va evolua de asa maniera nct actualele importuri din restul tarilor asiatice se vor reduce sau si vor schimba structura. Specialistii pe probleme de dezvoltare economica clasica considera ca Japonia, Coreea de Sud, Taiwan-ul si grupul de state ASEAN nu au de ales si vor trebui sa accepte provocarea Chinei, dezvoltndu-si propriile capacitati tehnologice, daca vor sa ramna n competitie, sa-si pastreze oportunitatile de munca interne si sa-si ridice nivelul de trai. Se preconizeaza ca productia si exportul chinez de textile si vestimentatie va spori si se va mentine la un nivel ridicat n urma eradicarii cotelor sub reglementarile Acordului Multifibra al OMC de la 1 ianuarie 2005, exercitnd astfel o presiune sporita asupra producatorilor periferici din Asia de Sud si Sud-Est.

Ofensiva diplomatica regionala a Chinei


Diplomatia regionala a Chinei serveste strategia economica globala a tarii, ce vizeaza mentinerea accesului la un sistem comercial multilateral deschis, factor esential pentru dezvoltarea rapida. Sustine de asemenea strategia de securitate nationala a tarii prin conditionarea actorilor regionali la ascensiunea sa pasnica, o tendinta considerata pozitiva economic, dar negativa politic de catre actorii regionali, n special de catre Coreea de Sud si natiunile ASEAN. Asia traverseaza o perioada de schimbari geopolitice istorice, determinate de ascensiunea Chinei. Regiunea este n cautarea unei noi structuri prin care sa acomodeze puterea si influenta ridicata a Chinei si sa pastreze pacea si stabilitatea n zona. Strategia Chinei de promovare a dialogului bilateral si regional si a acordurilor comerciale, precum si masurile de consolidare a ncrederii n propria putere sunt consistente cu scopul sau de politica externa pentru pace si dezvoltare. Mass-media chineza a definit ascensiunea Chinei ca putere economica si politica regionala drept o ascensiune pasnica (heping jueqi). Summit-ul CEPA din 2001 de la Shanghai reprezinta o linie de start convenabila pentru o noua implicare activa a Chinei n politica regionala. Din momentul respectiv, China a dat dovada de o pozitie proactiva n implicarea n parteneriate strategice, si-a sporit sustinerea si participarea la mecanismele pentru securitate regionala, relevante fiind Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai, Forumul Regional ASEAN si exercitiile militare bilaterale; si a accentuat influenta economica si politica, reducnd astfel atentia lumii asupra consolidarii puterii sale militare. China pretuieste si si lauda politica de non-implicare n problemele interne ale altor state si pune n opozitie abordarea sa neutra cu cea a SUA, care urmareste o strategie de combatere a terorismului si de promovare a drepturilor omului si a guvernarii democratice. n afara sustinerii importantei recunoasterii si acceptarii de catre parteneri a unei singure RPC viznd n special Taiwanul China nu are prea multe pretentii politice de la vecinii sai asiatici. Este evident ca standardele de mediu, drepturile omului sau munca nu se regasesc n mod agresiv n diplomatia Chinei, strategiile sale regionale fiind mobilizate n parte de nevoia de securizare a surselor energetice. Proiecte importante implica conectarea Chinei la sondele de petrol si gaze naturale din Asia Centrala si Estul Rusiei. Mai mult, companiile chineze producatoare de energie au semnat contracte pe termen lung pentru importul de gaze naturale lichefiate din Australia, Indonezia si Iran. China a continuat sa promoveze crearea si consolidarea institutiilor regionale multilaterale, cum ar fi Acordul de la Bangkok, Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai si forurile ASEAN Plus Unu (China) si ASEAN Plus Trei (China, Japonia si Coreea de Sud). RPC si extinde influenta chiar n conditiile n care SUA se vede implicata n problema irakiana, n cea nord-coreeana si n razboiul global anti-terorism, n detrimentul problemelor economice, comerciale si de dezvoltare regionala. Pe fondul unei agende globale de negocieri si acorduri comerciale bilaterale, SUA este facuta responsabila pentru permiterea atrofierii mecanismului de liberalizare comerciala regionala a CEPA. Pe de alta parte, guvernul american nu a contestat n maniera directa victoriile diplomatice ale Chinei n regiune, afisnd n general o atitudine benevola fata de masurile de cooperare economica si de consolidare a ncrederii n puterile proprii ale statului chinez.

Initiativele Chinei n Asia de Sud-Est


La cel de al optulea summit al ASEAN n Phnom Penh, Cambodgia, din noiembrie 2002, premierul chinez Zhu Rongji a prezentat o serie de initiative diplomatice. n numele guvernului RPC acesta: A sters datoriile Vietnamului, Laosului, Myanmarului si Cambodgiei fata de China; A anuntat instituirea unui regim de scutire a taxelor pentru importurile din Cambodgia, Laos, Myanmar si a promis extinderea clauzei natiunii celei mai favorizate pentru importurile din Vietnam; A subscris la o declaratie de reglementare a comportamentului partilor implicate n Marea Chinei de Sud; A acceptat un acord de fond pentru ASEAN zona de comert liber un proiect propus de vicepremierul chinez Wen Jiabao n noiembrie 2001.

La 8 octombrie 2003, la cel de-al noualea summit ASEAN din Bali, Indonezia, China a aderat la Tratatul de Cooperare si Prietenie 1976 pactul de neagresiune pe baza caruia s-a creat ASEAN. China, urmata la scurt timp de India, a fost prima tara non-ASEAN care a aderat la acest pact. Guvernele statelor ASEAN, alaturi de guvernul chinez au semnat la Bali si o Declaratie Comuna de Parteneriat Strategic pentru Pace si Prosperitate, act ce promoveaza un program de consolidare a cooperarii pe plan politic, economic, social, regional si de securitate. Prin aceasta s-au angajat la dezvoltarea unui dialog consistent pe probleme de securitate regionala si la extinderea comertului n zona China ASEAN cu 100 miliarde de dolari pna n 2005. Diplomatia proactiva a Chinei n relatiile cu tarile ASEAN pare sa dea rezultate. Potrivit lui Sarasin Viraphol, fost diplomat thailandez, din ce n ce mai mult, China actioneaza asa cum facea odinioara SUA: coopereaza, promoveaza relatiile comerciale, ofera asistenta oamenii nu mai sunt acum att de speriati de China. Kavi Chongkittavorn, editor-sef la grupul jurnalistic Nation din Thailanda, sustine ca regiunea ASEAN a fost cuprinsa de o febra chineza, de entuziasm si toata lumea vorbeste despre oportunitati. Un sondaj recent efectuat de Centrul pentru Cercetare Kasikorn din Bangkok, arata ca peste 75% din respondentii thailandezi vad China drept aliatul principal al tarii lor, fata de numai 9% SUA si mai putin de 8% procentul celor care ar acorda Japoniei titlul de prieten. Profesorul Wang Gungwu, director al Institutului Est-Asiatic Universitatea Nationala din Singapore recunoaste ca pozitia proactiva a Chinei a reprezentat un avnt nemaipomenit pentru ASEAN. Afirma de asemenea ca implicarea Chinei a determinat un nou interes din partea Japoniei si a Coreei de Sud si a contribuit la schimbarea de atitudine fata de ASEAN a Indiei si Australiei; si-a exprimat totodata speranta ca poate SUA va acorda mai multa atentie grupului ASEAN. ncepnd din 20 iulie a.c., China si membrii ASEAN au nceput reducerea treptata a taxelor vamale pentru 7000 de categorii de produse care fac obiectul importurilor si exporturilor din cele doua parti, ceea ce marcheaza faptul ca zona de comert liber China-ASEAN a intrat n etapa principala de structurare. Practica a fost programata n conformitate cu Acordul privind comertul de marfuri", ncheiat anul trecut ntre China si ASEAN. La 20 iulie a fost aplicat oficial programul de reducere a taxelor vamale n comertul cu marfuri ntre China si ASEAN. China si Brunei, Indonezia, Malayzia, Mianmar, Singapore si Thailanda vor aplica reciproc taxe vamale stabilite n spiritul acordului privitor la constituirea unei zone de comert liber. Cambodgia, Laos, Filipine si Vienam, si ele state membre ale ASEAN, vor aplica taxele vamale amintite n comertul cu China, dupa ce vor examina si ratifica documentul[40]. Potrivit acordului amintit, membrii ASEAN si China vor elimina treptat taxele vamale pentru 7000 de categorii de produse care fac obiectul comertului bilateral, astfel nct pna n 2010, ntre China si 6 state membre ASEAN , Brunei, Indonezia, Malayzia, Filipine, Singapore si Thailanda ,taxele vamale aplicate la majoritatea celor 7000 de categorii de produse sa fie anulate. Pna n 2015, vor fi anulate taxele vamale la majoritatea produselor exportate sau importate ntre China si membrii ASEAN. Zona de comert liber China-ASEAN este prima dintre China si alte tari. Dupa finalizarea sa n 2010, zona respectiva va deveni cea mai mare zona de comert liber din Asia, ce acopera o populatie de 1,8 miliarde de locuitori, si al carei volumul comercial pe an nsumeaza peste 2000 miliarde de dolari americani, fiind totodata cea mai mare zona de acest gen ntre tarile n curs de dezvoltare. Intruct economia chineza si cea a statelor din ASEAN au un caracter complementar, masurile de reducere reciproca a taxelor vamale si de creare a unei zone de comert liber vor accelera dezvoltarea economiei din spatiul ASEAN si China. El a afirmat ca demararea programului de reducere a taxelor vamale sugereaza faptul ca marfurile pot circula liber pe cele doua mari piete, China si ASEAN, si ca produsele exportate de ambele parti vor obtine astfel avantajul competitivitatii. De exemplu, n tarile din ASEAN agricultura este un sector puternic dezvoltat si fructele tropicale sunt cautate n China. n felul acesta, China si statele ASEAN reusesc sa-si sporeasca randamentul productiei si sa perfectioneze modul de distribuire a resurselor."[41] Dupa reducerea substantiala a taxelor vamale ntre China si ASEAN, va creste si volumul exportului tarilor ASEAN catre China a unor produse precum materii prime - petrol, gaze naturale, ulei de palmier, cauciuc natural, lemn si fructe tropicale, dar si produse petrochimice, circuite integrate, semiconductori, produse mecanice si electrice. Produsele chinezesti electrice si textile vor avea de asemenea acces nelimitat pe piata statelor ASEAN, ceea ce va impulsiona dezvoltarea comertului exterior din ambele parti. Specialistii sunt de parere ca zona de comert liber China-ASEAN, formata din 11 tari cu ritm de dezvoltare economica rapida va impulsiona si dezvoltarea economiei mondiale.

Pozitia oficiala a Japoniei fata de ascensiunea Chinei Pozitia oficiala a Japoniei fata de ascensiunea Chinei ramne n liniile declaratiei facute de premierul Koizumi cu ocazia vizitei presedintelui Comitetului National al Congresului Popular Chinez, Wu Bangguo n 5 septembrie 2003: Dezvoltarea Chinei nu reprezinta o amenintare, ci mai degraba o oportunitate pentru Japonia. Dintre toti partenerii si aliatii SUA din regiune, Japonia pare cu toate acestea statul cel mai pregatit sa contracareze puterea si influenta crescnda a Chinei, att n alianta cu SUA, ct si de una singura. Pentru Japonia, China reprezinta principalul factor din perspectiva economica si de securitate n viitor, importanta ce ramne nsa de cele mai multe ori nedeclarata. innd cont de nivelul ridicat de investitii externe directe n China, de competitia interna acerba ntre producatori si de costurile scazute de productie, companiile japoneze beneficiaza de o influenta minima n evaluarea si stabilirea pretului de vnzare al bunurilor produse pe piata chineza, fie ele pentru consum intern sau pentru export. Companiile japoneze ce exporta capacitati industriale sau echipamente pe piata chineza nregistreaza un profit clar, cu toate ca industriile japoneze se lupta cu cresterea costului materiilor

prime (otel, produse chimice si fibre), n mare parte datorita imensei cereri chineze. Profitul ntreprinderilor n Japonia nu are de cstigat prin urmare att de mult de pe urma factorului China. n timp ce China urca rapid pe scara dezvoltarii tehnologice n productia de semiconductoare, biotehnologie, telecomunicatii si echipamente electronice apare problema modalitatii prin care Japonia poate alimenta avansul Chinei, mentinndu-si totodata superioritatea tehnologica n timp. Acest aspect da mult de gndit japonezilor asupra necesitatii unei reevaluari strategice a nevoilor de inovatie ale tarii, viznd aici si sursele de capital, educatia, training-ul tehnic, cercetarea si dezvoltarea. Japonia are o serie de preocupari imediate n legatura cu abilitatea companiilor nationale de a concura cu producatorii chinezi att pe piata chineza, ct si pe piete terte daca anumite proiecte legislative ale guvernului RPC sunt aprobate. Guvernul japonez si pregateste raspunsul la ncercarile Chinei de implementare a unui nou set de stadarde tehnice pentru tehnologiile informationale de ultima ora, cum ar fi standarde software pentru aparate mobile performante si DVD playere si noi standarde de criptare pentru retelele locale. Japonia considera taxa discriminatorie a Chinei pentru importul de chip-uri semiconductoare ca un abuz al normelor OMC si are n desfasurare un proces mpotriva Chinei, alaturi de cel intentat de catre SUA pe aceeasi problema. China-India relatii cordiale n ultimii ani, India si China s-au apropiat din ce n ce mai mult, miscare ce ar putea afecta realitatile strategice din Asia. Legaturile economice sunt din ce n ce mai solide. Relatiile comerciale dintre India si China au generat o crestere de la abia 264,8 milioane de dolari n 1991, la 4,3 miliarde de dolari n 2002. Estimarile comerciale pentru perioada 2004 2005 vad o crestere continua pna la 7 miliarde de dolari, cu 10 miliarde pe segmentul 2005 2006. China continua sa atraga investitii externe directe la un nivel mai ridicat dect India (52,7 miliarde de dolari fata de 5,5 miliarde de dolari n 2002). China se arata interesata de succesul Indiei n dezvoltarea de software, n timp ce deschiderea catre reforma economica n India se bazeaza n principal pe exemplul chinez. Asistenta pentru Asia Centrala si Rusia China si-a continuat procesul de consolidare a relatiilor cu republicile din Asia Centrala n ultimii doi ani, att bilateral, ct si prin intermediul Organizatiei pentru Cooperare de la Shanghai. n ultimii doi ani, comertul realizat de China cu Republicile Central Asiatice si cu Rusia a urmat o traiectorie ascendenta sustinuta, pornind de la un nivel relativ scazut, iar proiectele energetice si de transport ce leaga China de Kazakhstan continua sa se dezvolte. OCS si asuma rolul din ce n ce mai activ al unui forum pentru relatii economice regionale. Membrii acestei organizatii au semnat un acord de fond pentru cooperarea economica n septembrie 2003. n ianuarie 2004, OCS si-a stabilit un birou oficial la Beijing, sub conducerea unui fost vice-ministru al afacerilor externe al RPC. Atentia acordata de China cooperarii pe probleme de securitate n Asia Centrala serveste scopurilor sale de stabilizare a frontierelor nationale, de combatere a terorismului intern si international si de crestere a atuului politic ntr-o regiune n care prezenta militara americana este semnificativa. Cu toate ca republicile central asiatice si Rusia sunt preocupate de influenta economica crescnda a Chinei n regiunile lor putin populate, ele

manifesta totusi speranta ca relatiile comerciale de peste hotare vor stimula economiile locale. China si Hong Kong - parteneriat economic Asa cum puncteaza Actul Strategic pentru Hong Kong din 2004: Interesele SUA fata de Hong Kong raman substantiale. Comertul, investitiile si afacerile americane in Hong Kong, a 11-a mare entitate comerciala si a 13-lea mare centru bancar international, prospera intr-un mediu preponderent deschis. In 2003 exporturile americane in Hong Kong au insumat 13.5 miliarde de dolari, transformand Hong Kongul in cea de a 14-a mare piata transatlantica pentru export. Investitiile americane directe in Hong Kong in 2002 s-au ridicat la peste 35.8 miliarde de dolari. Mai mult de 1000 de companii americane rezidente functioneaza pe teritoriul Hong Kongului, iar peste 50000 de cetateni americani traiesc astazi in Hong Kong. In ultimul an, Regiunea Administrativa Speciala a Hong Kong (RAS) a cunoscut o revitalizare economica determinata in special de cresterea principalelor piete de desfacere pentru Hong Kong, China si SUA, insa relatiile politice cu China sub egida o tara, doua sisteme au devenit tensionate. Pana in vara anului 2003, liderii chinezi erau vizibil preocupati de aceasta situatie tensionata. O solutie era accelerarea si finalizarea negocierilor pentru primul FTA al Chinei Acordul pentru Parteneriat Economic Apropiat (APEP) cu Hong Kongul ca modalitate de demonstrare a preocuparii Chinei cu bunastarea Hong Kongului. APEP ofera, de la 1 ianuarie 2004, produselor si serviciilor originare din Hong Kong acces privilegiat la piata chineza, inaintea programului de liberalizare OMC si, in anumite cazuri, depasind beneficiile tratatului de aderare a Chinei la OMC. Fiind considerat un FTA in acord cu prevederile OMC, APEP nu discrimineaza pe baza nationalitatii; companiile straine stabilite in Hong Kong pot fi inregistrate ca producatori de servicii originare din Hong Kong. APEP are posibilitatea de a transforma Hong Kongul intr-o platforma atractiva pentru anumiti producatori si pentru companii de servicii internationale. Taiwan Legaturile economice se dezvolta, tensiunile politice cresc De la aderarea Chinei si Taiwanului la OMC, integrarea economica in zona stramtorii s-a accelerat in ciuda lipsei unor cai de transport direct. Aproximativ 60000 de companii taiwaneze opereaza pe continent, cu o valoare totala a investitiilor externe directe estimata intre 70 de miliarde si 100 de miliarde de dolari. In 2003 China a reprezentat destinatia a mai mult de jumatate din investitiile externe ale insulei, 7.7 miliarde de dolari. In acelasi timp cifrele IED in Taiwan au scazut pana la 3.58 de miliarde de dolari in 2003, de la valoarea de 7.61 de miliarde in 2000. Aproximativ 7000 de fabrici au fost inchise in 2003 pe insula, de doua ori mai multe decat in 2002. Cu toate ca cifrele exacte sunt greu de calculat din pricina varietatii factorilor intermediari, Taiwanul a fost responsabil pentru cel mai important flux singular de IED in China in ultimul deceniu. Migratia progresiva a sectoarelor industriale (incluzand majoritatea segmentelor industriei de tehnologie a informatiei) din Taiwan catre China este considerata drept principal factor al ratei ridicate a somajului in Taiwan, atingand o cifra record de 5.2% in august 2003, scazand insa la 4.3% in aprilie 2004. Cu toate ca fluxul de investitii din Taiwan catre continent se mentine la cote ridicate, investitiile interne brute au atins in Taiwan un nivel de 48.2 miliarde de dolari in 2002 cel mai scazut nivel in ultimii patru ani. Cifra s-a ridicat relativ in 2003 atigand 48.6 miliarde de dolari. Aceste valori contribuie la impresia generala ca afacerile taiwaneze nu reinvestesc in insula, preferand alternativele continentale.

Statisticile guvernelor taiwanez si chinez asupra comertului trans stramtoare difera. Tranzitul prin Hong Kong, subevaluarile din Taiwan si supraapreciarile de pe continent sunt posibile cauze ale acestei discrepante. Cu toate acestea cifrele vehiculate de ambele parti arata ca RPC a devenit in 2003 principalul partener comercial al Taiwanului. RPC sustine ca relatiile comerciale duale au generat peste 58 de miliarde de dolari in 2003, in timp ce Consiliul Taiwanez pentru Comert Exterior afirma la 1 martie 2004 ca totalul obtinut in urma comertului trans stramtoare a fost de 46.3 miliarde, cu un surplus la export pentru Taiwan de 24.4 miliarde de dolari. Exporturile Taiwanului catre regiunea asiatica continentala au crescut cu 20% in 2003. Potrivit ministerului economic al tarii, aceste exporturi reprezentau 34.51% din totalul exporturilor taiwaneze, un procent superior celor 23.97% in 2000. Profesorul Peter Chow de la City University din New York defineste aceste aspecte ca fiind dependenta comerciala asimetrica a Taiwanului de piata chineza, tinand cont de faptul ca exporturile Chinei in Taiwan din ultimii ani au reprezentat numai 2% sau 3% din totalul exporturilor RPC. In tehnologia informatiei, companiile taiwaneze producatoare de semiconductoare si echipamente electronice detin roluri globale principale, iar expansiunea lor catre China continua, fara a cauza insa o erodare semnificativa pentru controlul de echitati din Taiwan. In timp ce o serie de sectoare din industria usoara transferate de catre Taiwan pe continent in anii 80 si 90 au fost acaparate de competitorii continentali, o serie de produse valoroase si cu grad ridicat de varietate cum ar fi pantofii de sport sau bicicletele de performanta au ramas in mare parte sub controlul de echitati taiwanez. Daca aceste sectoare de productie, cu nivelul lor relativ scazut de tehnologie si cu ciclurile de productie mai lente, ar ramane sub control taiwanez decenii la rand in viitor, exista motive serioase sa credem ca sectoarele IT vor ramane clar sub monopol taiwanez ani de-a randul. In ciuda prezentei extinse a afacerilor taiwaneze pe continent, a evolutiei relatiilor comerciale si a investitiilor trans stramtoare, exista in sanul comunitatii de afaceri de la Taipei sentimentul ca Taiwanul insusi ca platforma pentru investitii, productie, logistica si finante se afla in pericol de a fi marginalizat in Asia. Portul de la Kaohsiung odinioara al patrulea in lume ca flux de bunuri ocupa acum locul sase, cu porturile chineze Shenzhen si Shanghai devansandu-l acum cativa ani.
4.3. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE ECONOMICA A CHINEI
Analizand economia chineza si relatiile Chinei cu statele lumii, trebuie sa recunoastem ca, in ciuda performantelor remarcabile nregistrate de economia chineza, exista inca o serie de probleme cu care se confrunta aceasta: structura disproportionata a economiei, conditiile de trai nca nesatisfacatoare ale populatiei cauzate de cresterea prea lenta a veniturilor agricultorilor, presiunea puternica referitoare la ocuparea fortei de munca, sarcina grea a transformarii ntreprinderilor de stat, care se adapteaza greu la conditiile de piata. In ce priveste comportamentul international, democratiile victorioase in razboiul rece aveau de ales intre o politica externa conservatoare si prudenta, urmarind propriile interese, si o politica externa radicala, riscanta chiar, "menita sa-i ajute si pe altii cum le ajuta pe ele". Evenimentele ultimilor ani au aratat clar faptul ca Occidentul a optat pentru a doua varianta, ceea ce inseamna o afirmare viguroasa, ofensiva atunci cand se cere, a democratiei. Dar pentru o interventie in numele democratiei e nevoie de trei conditii: un apel clar la ajutor strain, un sprijin solid al opiniei publice si o certitudine in privinta castigarii razboiului. O asemenea lume nu va fi pe deplin pasnica, dar va ajuta la atingerea acestui tel. Iar "ultima si cea mai buna dintre ideologii" va fi aceea in care fiecare popor va fi capabil sa-si decida propria cale, la nevoie fiind ajutat in acest sens. Peste 50 de ani, lumea nu va arata chiar atat de diferit fata de cea de astazi incat sa nu mai poata fi recunoscuta. Pe scena mondiala vor actiona, ca in perioada de dinaintea razboiului rece, mai multe puteri, dintre care una (Statele Unite) are un mare avans fata de celelalte, dar nu se poate sti cat se va mentine acest avantaj si nici care dintre principalii sai competitori se va desprinde din pluton in cursa pentru suprematia planetara. Raporturile de forta ale viitorului depind, in principal, de doi factori. Primul: daca actualul parteneriat dintre SUA si Europa se va mentine printr-o aparare comuna (in cadrul unui NATO redefinit sau al unei eventuale Aliante pentru Democratie) sau daca Alianta se va sparge. In acest caz, America se va apropia de Japonia, dar va deveni mai slaba, iar Europa "va fi aproape paralizata".

Al doilea factor: cine va fi challengerul Americii? Pentru moment, mari sanse are China, al carei produs national brut l-ar putea egala in 2020 pe cel al Americii, depasindu-l de doua ori pe cel al Rusiei. Dar "o China mai puternica ar putea sa nu fie o China razboinica", in orice caz nu mai mult decat au fost Statele Unite in secolul al 20-lea. Rusia anilor 2020, surclasata economic de China si preocupata de refacerea fortei sale militare, va trebui sa se concentreze asupra vulnerabilitatii teritoriilor sale estice, ceea ce ar putea-o determina sa se apropie de NATO; dupa cum ar putea ramane departe de Alianta Atlantica, repliindu-se in arealul slav, incercand sa recupereze Ucraina si urmarind interese speciale in Baltica si Balcani. Oricum, asa cum aprecia Zbigniew Brzezinski in cartea sa Marele esichier, din 1997, marile jocuri planetare se vor face in Eurasia (si nu in Africa, Americi sau Pacificul de Sud), intre patru, cinci sau sase mari puteri, care se vor concura sau coaliza in diverse variante. Punctul moale al marelui esichier euroasiatic va fi, dupa Brzezinski, Asia centrala, cu rezervele sale inca neevaluate de petrol si gaze o zona care ar putea deveni viitorul "butoi cu pulbere" al lumii. In orice caz, autorul britanic care s-a hazardat sa schiteze peisajul mondial al anilor 2050 tine sa incheie intr-o maniera incurajatoare, urandu-ne "Bun venit intr-un interesant secol al 21-lea". Se estimeaza ca prin 2010 China si India vor deveni a doua si, respectiv, a patra putere economica din lume, cu SUA in frunte, separate fiind doar de Japonia. Din punct de vedere al prognozelor pe o perioada mai lunga, China poate deveni prima putere economica din lume. Succesele Chinei impresioneaza, ele devenind un fenomen unicat al istoriei mondiale din ultimile decenii, fenomen recunoscut atat de economistii interni si externi, cat si de organismele economico-financiare internationale. In ceea ce priveste schimburile bilaterale cu Romania, schimbarile profunde din cele doua tari, restructurarea sistemelor economice au dus la abandonul vechilor cai de comert. Chiar daca in anul 2000 comertul bilateral a depasit cu peste 57% volumul declarat de oficialitatile vamale in 1999, exporturile chinezesti se situeaza in jurul valorii de 198 milioane USD, iar exporturile romanesti, la circa 102 milioane USD. Concluzionnd, se poate observa ca, ncepnd cu anul 1980, China are economia cu cea mai mare rata de dezvoltare, PIB-ul majorndu-se de peste 4 ori. Aceasta dezvoltare accelerata, fara precedent ntr-o alta tara a lumii s-a realizat prin eforturi proprii. Modelele occidentale de dezvoltare industriala, att de amintite n construirea economiei de piata n alte zone ale globului nu sunt viabile si in China, deoarece nu exista suficiente resurse pentru a functiona. Resursele globale de teren si apa sunt insuficiente pentru a satisface necesarul de cereale n crestere n China, daca se va merge n continuare pe calea dezvoltarii economice curente. China ntmpina o provocare extraordinara n modelarea unei strategii de dezvoltare, doar din cauza densitatii populatiei sale. Desi are aproape aceeasi suprafata cu SUA, majoritatea populatiei traieste pe o fsie de 1500 de km, de-a lungul coastei de sud si de est. Pentru ca SUA sa atinga o densitate echivalenta, ar fi necesara comprimarea ntregii populatii a SUA n teritoriul de la est de Mississippi si apoi aceasta sa fie multiplicata de 4 ori. De remarcat ca, desi China are un spor natural important, veniturile sale cresc cu o viteza fara precedent. Cresterile economice record de 13% n 1992, 11% n 1994, 10% n 1995 nsumate dau o expansiune fenomenala de 47% a economiei Chinei n doar 4 ani. In nici o alta perioada, veniturile unui numar impresionant de mare de oameni nu au crescut att de repede. Aceasta expansiune economica rapida va duce n scurt timp la aparitia unei probleme legate de satisfacerea unor nevoi crescute de hrana. Cnd Europa de Vest, America de Nord si Japonia au inceput sa aplice modelul economiei de consum, dupa al doilea razboi mondial, ele aveau cte 340, 190 si, respectiv, 100 de milioane de locuitori. Prin contrast, China intra n aceeasi etapa cu o populatie de 1,2 miliarde de locuitori si o economie ce se dezvolta de doua ori mai rapid. Daca dezvoltarea sa economica continua, China poate sa depaseasca SUA si sa devina cea mai mare economie a lumii n urmatorul deceniu. CONCLUZII Asa cum am aratat, chinezii par sa aiba o raportare la timp diferita fata de europeni. Timpul lung prevaleaza, chinezii gandesc in perioade generoase de timp. China duce o politica pe termen lung, care ar putea cuprinde doua stagii. In prima etapa, China trebuie sa isi creeze o baza economica, sa isi multiplice resursele financiare pentru a se putea dezvolta strategic si afirma politic. Dupa aceea, China se poate manifesta ca o mare putere, la nivel regional si global. Prima etapa este oricum departe de a fi incheiata.

In planul relatiilor internationale se vede deja o ofensiva discreta a Chinei. Chinezii au investitii in Africa si America Latina si relatii politice bune cu lideri din aceste zone. Tenacitatea si perseverenta chineza dau roade. Companiile chineze extrag petrol, exporta sau construiesc fabrici si strazi in Angola, Gabon, Sudan, Africa de Sud. Politica chineza include si pregatirea unei elite africane pregatite in China: 10.000 de studenti africani studiaza in universitati chineze in fiecare an. Din 15 miliarde de dolari investiti in Africa anul trecut, aproape 1 miliard a fost investitii chineze, China avand relatii diplomatice cu 47 din cele 53 de tari de pe continentul negru. Tot ce cere China este recunoasterea drepturilor sale asupra Taiwanului si unda verde pentru investitii chineze si comert. Oriunde altii lasa terenul gol, chinezii isi sporesc prezenta. Din primele 15 firme straine care opereaza in cea mai mare tara din Africa, Sudan, 13 sunt chineze. In schimbul petrolului extras din aceasta tara, China acorda sprijin politic guvernului de la Khartoum cand Consiliul de Securitate, in care China este membru permanent cu drept de veto, intentioneaza sa adopte o linie mai transanta fata de guvernul sudanez pentru a opri atrocitatile din Darfur si a incheia definitiv procesul de pace cu rebelii din Sud. China incepe sa arate ca este un jucator global, chiar daca nu dispune inca de atuuri sa joace tot timpul in divizia A. Demersurile politice si economice sunt sprijinite si prin trupele cu care China contribuie la misiunile ONU de mentinere a pacii, de pilda in Liberia si Republica Democratica Congo, tari bogate in resurse. China intentioneaza anul acesta sa trimita trupe sub stindardul ONU si in Sudan. Dincolo de incercarea de a-si constitui propria zona de influenta, China s-a lansat in cooperari regionale. In 2001, a incheiat cu Rusia si patru din "stanurile" din Asia Centrala un acord de cooperare. Organizatia pentru cooperare convenita la Shanghai prevede contraponderea

Americii prin cooperare politica, economica, stiintifica si tehnologica intre membri. Fosti aliati din timpul Razboiului Rece ai SUA, chinezii s-au aliat cu rusii, care le furnizeaza majoritatea importului de armament si o importanta parte a petrolului si gazelor.

Confruntare sau inevitabila cooperare Chiar si in aceste conditii, interesele divergente dintre SUA si China in Pacific pot conduce spre confruntare militara, un al doilea Razboi Rece fiind iminent, odata cu mutarea centrului geostrategic de gravitate din Europa si Orientul Apropiat spre Asia. Argumentele sale sunt investitiile de 30 de miliarde de dolari ale Chinei, in 2006, in industria de aparare si in dezvoltarea capacitatilor militare cu vocatie de proiectare a fortei la distanta: rachete, submarine si avioane de vanatoare.

Este o dovada a unui spirit beligerant alocarea a 10% mai mult in fiecare an bugetului apararii? China isi da seama ca, daca vrea sa fie credibila politic, trebuie sa fie puternica si militar, nu doar economic. Rationament pe care Uniunea Europeana nu pare sa il impartaseasca cand majoritatea tarilor membre sunt puse in fata problemei de a investi in industria de aparare, cercetare strategica sau constituirea unei forte militare comune. Este adevarat, China se afla pe locul patru in lume in privinta bugetului alocat apararii si are cea mai mare armata din lume - 2,5 milioane de oameni. Dar, chiar si in aceste conditii, China nu cheltuieste pe aparare decat 10% din cat aloca anual Congresul SUA Pentagonului.

Intelepciunea chineza spune sa amani bataliile pe care nu este sigur ca poti sa le castigi. China trebuie sa se concentreze asupra unei strategii de crestere economica. Odata creat fundamentul economic, China ar putea trece la alta etapa in care sa aiba o atitudine mult mai ofensiva in politica internationala. Pentru moment nu isi permite sa isi sperie actualii parteneri economici, depinzand de investitiile straine, in special ale SUA, Europei, Japoniei si ale "tigrilor" asiatici, care urmaresc cu atentie miscarile Chinei si ar amenda imediat orice politici militare hazardate sau o politica insotita de iz imperialist.

In ciuda vocilor alarmiste, cel mai probabil insa competitia dintre China si SUA nu va fi militara, ci se va exprima economic. O rivalitate susceptibila sa fie transata, ca si in cazul razboaielor economice dintre SUA si Uniunea Europeana in privinta exportului de branza, banane, otel sau a subventiilor pentru Boeing sau Airbus, prin mijloace de negociere si compromis in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, din care face parte si China din 2001. Asa cum Romania s-a transformat in ultimii 15 ani prin reforme care sa incorporeze, sub presiunea integrarii europene, in legislatia si practica interna standardele Uniunii Europene, in mod similar China a trebuit sa isi deschida si mai mult piata si sa adopte reforme care sa ii permita aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului.

Oficialii chinezi, dar si chinezii de rand, par sa fie mai curand orientati spre o viata mai buna si succes prin afaceri, desi recentele manifestatii antijaponeze din China au aratat ca exista un rezervor plin al nationalismului care poate scapa de sub controlul comunist. In fond, si chinezii pasesc pe o terra incognita, ineditul modelului si particularitatile situatiei facand ca experimentul lor sa se construiasca din mers, prin incercari si rectificari. Competitie pentru resurse Anul acesta, Earth Policy Institute a anuntat ca SUA au fost depasite de China in consumul de otel, carbune, carne si grane. O competitie pentru resurse, un razboi economic e mai probabil decat o confruntare militara intre SUA si China. Cele doua tari concureaza deja acerb pentru petrolul mondial. China produce 3,3 milioane de barili de petrol pe zi, jumatate din cat consuma in prezent. Iar nevoile Chinei cresc pe masura ce economia sa se dilata. O economie in crestere are nevoie de energie. Modernizarea Chinei si coeziunea sa interna depind de gasirea de noi resurse de petrol si gaze. China secondeaza deja SUA, fiind al doilea consumator de petrol din lume. Cele 20 de milioane de masini din China vor ajunge, in 2020, 120 de milioane, pe masura ce mai multi chinezi o sa aiba putere de cumparare si vor renunta la traditionalele biciclete. Chiar si asa, vor fi departe de cele 230 de milioane de masini din SUA, in 2001, care consuma 21 de milioane de barili de petrol pe zi. Aceasta la o populatie de aproape patru ori mai mica decat a Chinei. Nu numai China si SUA au nevoie de mai mult petrol. India si alte economii in expansiune impartasesc setea de energie. Presedintele Venezuelei, tara care produce 3 milioane de barili de petrol pe zi, a anuntat ca ar putea reorienta exportul titeiului din tara sa dinspre SUA catre China. Petrolul venezuelean acopera 10% din necesarul SUA. China extrage deja petrol din tari africane, acoperind mai bine de 25% din nevoile sale actuale. China se afla totodata in relatii de concurenta pentru petrolul rusesc si din Kazahstan atat cu Japonia, cat si cu Uniunea Europeana, traseul unui nou oleoduct facand obiectul unor negocieri intense. Diverse previziuni, de la colaps intern si implozie bancara pana la consolidare economica si militara ce va conduce spre un conflict inevitabil cu actuala superputere mondiala, SUA, alimenteaza strategiile si viziunile privind viitorul Chinei si configurarea relatiilor internationale in secolul abia inceput. Anumiti analisti prevad deja decaderea SUA si triumful Chinei. Unii dintre ei sau grabit sa anunte ca, dupa dominatia Europei asupra lumii incepand din secolul al XVII-lea si cea a Americii incepand din secolul al XXlea, asistam la urmatoarea mare schimbare de paradigma mondiala prin mutarea centrului de putere in Asia, cu exponentii China, India si Japonia. Poate cel mai onest ar fi sa recunoastem ca este mai probabil ca centri de putere sa se dezvolte concurand SUA mai degraba la nivel regional, precum China si India in Asia, sau Uniunea Europeana pe vechiul continent, fiind posibila si reemergenta Rusiei. Acesti centri de putere nu vor fi insa autonomi, ci legati prin retele care ii interconecteaza prin interese comune. SUA nu par sa fie pregatite sau animate de dorinta de a preda stafeta Chinei. In topul celor 500 de mari companii din lume, doar 15 sunt chinezesti, marea majoritate fiind americane si europene. In ciuda globalizarii, SUA sunt in continuare cel mai mare producator mondial, acoperindu-si in proportie de 75% propriile nevoi de consum. Alte tari si zone ale lumii pot prelua locul Chinei, daca vor reusi sa produca mai ieftin si calitativ mai bine. India are in regiunea Bangalore un al doilea Silicon Valley, unde sunt localizate toate marile companii care produc si ofera servicii in domeniul tehnologiei de varf.

Arnold Toynbee, in studiul sau comparativ asupra a 26 de civilizatii care au marcat istoria omenirii, surprinde cauzele care au dus la geneza, cresterea si decaderea marilor imperii si civilizatii dominante de-a lungul istoriei. Suntem avertizati ca o sursa a ridicarii puterilor dominante in lume, dar si a declinului lor, a fost dobandirea sau, respectiv, pierderea coeziunii sociale interne si a unei creativitati si vitalitati deosebite. SUA inca nu par sa duca lipsa de acestea, in timp ce China nu poate pretinde ca sta foarte bine la toate aceste capitole. Totusi, deficitul bugetar al SUA si prezenta peste hotare a 500.000 de militari americani avertizeaza asupra disiparii resurselor, extinderii si ambitiilor nemasurate, cauze care au condus la prabusirea altor mari puteri. Interdependente Incontestabil, China va fi o mare putere. Intrebarea este cat de mare. In prezent, nici o tara nu se poate dezvolta in afara realitatii globalizarii si a retelelor internationale. Conflictul, sub forma unui razboi conventional, nu este inevitabil, mai ales cand interdependenta este atat de mare. Nivelul total al investitiilor americane in China este in prezent de 48 de miliarde de dolari. Nu numai China beneficiaza de pe urma investitiilor americane, ea insasi investind, in 2004, un miliard de dolari in SUA. Exporturile Chinei in SUA au crescut de 1.600 ori in ultimii 15 ani. China are in bancile sale rezerve de 600 de miliarde de dolari. Cea mai mare corporatie americana si mondiala, Wal-Mart, importa anual bunuri in valoare de 18 miliarde de dolari produse in China. Volumul exporturilor UE in China a crescut cu 600% in 15 ani. Relatiile politic tensionate dintre Japonia si China nu au impiedicat 28.000 de companii japoneze sa investeasca in regiunea Dalian din sud-vestul Chinei, deschizandu-si sucursale de productie. La fel, investitiile taiwaneze in China continentala si profitul mutual nu par sa tina seama de frictiunile politice.

Pentru Romania, aspectul strategic, oricat de important international, ar trebui sa paleasca in fata celui economic, national. Schimburile economice cu China ar trebui sa evolueze de la importul de carioci, traficul cu falsuri sau exportul de materii prime. Anul trecut balanta comerciala a fost net defavorabila tarii noastre. Importam mult mai mult decat exportam, deficitul comercial fiind de 1,2 miliarde de dolari. Valoarea totala a investitiilor chineze in Romania atinge doar 180 de milioane de dolari. Primul forum de afaceri Romania-China de anul acesta a fost considerat un succes, dar trebuie sa semnam contracte. Fostul numarul unu chinez, Jiang Zemin, fost diplomat in Romania, este vorbitor perfect de romana, fiind capabil sa recite din Eminescu. In fond, China arata ca noul pamant al fagaduintei. De ce nu am reusi si noi, mai ales ca alte tari europene sunt masiv prezente in zona? Bunavointa, interes si simpatie din partea Chinei exista. Un imperiu fragil Nimic nu pare acum sa poata opri cresterea economiei chineze (8% anual, in medie, intre 1999 si 2003); nici macar eforturile conducerii de partid si de stat, care incearca sa domoleasca rata expansiunii, temandu-se - cu bune motive - ca ascensiunea ar putea fi urmata de o prabusire la fel de necontrolabila... Fostul Imperiu de Mijloc este iarasi in pericol sa reia, mai rapid si la o scara mai ampla, ciclul expansiunii si decadentei, pe care l-a parcurs de multe ori in indelungata sa istorie. Dimpotriva, daca guvernantii vor reusi sa stapaneasca fortele dezlantuite de reforme - chiar atat de partiale cum au fost -, o China solida si stabila poate nutri ambitii de hegemonie, nu doar regionala si continentala, ci poate chiar planetara. Reforma economica nu pare sa fie un scop in sine, ci instrumentul unei strategii de putere menite sa restabileasca intreaga influenta a Chinei imperiale [42]. Indelungatele perioade ale istoriei chineze in care tara a fost injosita si umilita vor avea repercusiuni inverse. Reamintirea istoriei este importanta pentru a intelege de ce China, care considera ca a suferit de pe urma Occidentului (si ramane astazi o tara cu orgoliul ranit), nu admite sa i se impuna un model occidental nici in ce priveste relatiile internationale.[43] Pana la afirmarea ca mare putere regionala sau planetara, China are inca mari probleme interne de rezolvat. Aparenta sa vitalitate economica ascunde o adevarata bomba sociala cu potential devastator. Fructele dezvoltarii nu au ajuns la toata lumea: egalitatea aproape generala in saracie, de pe vremea lui Mao, a facut loc unei polarizari frapante si tot mai pronuntate a veniturilor. Alaturi de cei mai abili intreprinzatori, care au stiut sa profite de haosul tranzitiei pentru a-si cladi averi colosale, partea leului a revenit uriasei armate de birocrati fara de care nici o afacere nu este posibila. Clasa mijlocie, cu venituri suficiente pentru a aspira la nivelul de viata occidental, se dezvolta in marile centre urbane si mai ales in regiunile economice speciale, unde s-a concentrat dezvoltarea economica. In contrast, lumea rurala pare condamnata pentru totdeauna la saracie. Epidemia de pneumonie atipica (SRAS) a scos la iveala starea dezastruoasa a satelor chineze, unde traieste 60% din populatie (circa 800 de milioane de oameni!). Suprafata arabila se restrange constant in fata urbanizarii galopante, preturile de achizitie ale produselor agricole raman modeste, iar taranii sunt, in plus, striviti sub povara unor impozite absurde. Multi dintre ei milioane - nu mai pot suporta mizeria si isi cauta norocul la oras, dar nici acolo nu gasesc fericirea mult visata. De obicei, ei trebuie sa se resemneze cu muncile cele mai umile si prost platite, putand fi oricand inlaturati cu brutalitate si trimisi acasa sau internati in centre de detentie si repatriere, daca autoritatile locale au impresia ca sunt prea numerosi sau strica imaginea orasului. Dificultatile au fost recunoscute si de premierul Wen Jiabao in formulari ale limbii de lemn: Diferentele dintre venituri sunt in crestere si se mentin numerosi factori care pot zdruncina stabilitatea sociala. Partidul si guvernul isi propun sa reduca decalajul dintre sat si oras, dar planul pe 2007 prevede, pentru veniturile satenilor, o crestere de numai 5%, fata de 6% pentru locuitorii oraselor. Saracia, somajul, coruptia autoritatilor locale - aliate, adesea, cu gruparile mafiote - provoaca din ce in ce mai des violente revolte locale care nu mai pot fi trecute cu vederea. Puterea politica isi pierde vigoarea. . Cel mai mic conflict poate degenera daca deciziile autoritatilor locale sunt considerate nelegitime. Astazi, nimeni nu poate prevedea unde va duce marsul impetuos al Chinei pe calea dezvoltarii. Fostul Imperiu de Mijloc isi va regasi rolul mitologic de centru al lumii? Sau, dimpotriva, se va prabusi in haosul care i-a marcat de atatea ori istoria? In mare parte, viitorul Chinei va depinde de gradul de coeziune al statului. . Controlul puterii centrale, astazi ca si ieri si in toate epocile istoriei chineze, se intemeiaza pe un concept cultural: important nu este controlul economic, ci controlul politic si moral. [44].