L ITERATURA TURCEASCA

- ANTAL MONALYSA

Până la impactul valoros în

literatura universală la sfârșitul
secolului XX, când s-a impus cu
scriitori ca Orhan Pamuk, Latife Tekin
sau Elif Shafak, literatura turcă a
parcurs un lung drum de evoluție.
Proza literaturii otomane era
caracterizată de non-ficțiune, adică de
scrieri istorice, de călătorie, politice, și
biografii. Abia în secolul XIX s-au
adoptat genuri precum romanul și
povestirea, ca parte din reformele
sistemului otoman pentru revitalizarea
societății, și din dorința de a fi în pas cu
literatura occidentală, în special cea
franceză; Taaşuk-u Tal’at ve
Fitnat (1872, care s-ar traduce ca „Tal’at
și Fitnat îndrăgostiți”), scris
de Şemsettin Sami, este considerat a fi
primul roman al literaturii turce.
Romancierii turci de la sfârșitul
sec.XIX și din sec.XX se simțeau
obligați să creeze personaje
memorabile, eroi de tipul Don Quijote,
dar specifici culturii turce. Ei preluau
figurile literare occidentale ca pe niște
artefacte deja turnate într-o formă fixă,
crezând că pot evidenția astfel trăsături
de caracter ale turcilor la fel de
profunde și complexe. Criticii din 1950-
1960, de exemplu, lăudau scriitorii care
reușeau, aparent, să creeze un nou
Hamlet.
Deși susținea rebeliunea lui
Atatürk contra otomanilor, a fost exilată
din țară împreună cu soțul ei, acuzați pe
nedrept de trădare.
Un alt poet remarcabil, care se
opunea însă stilului filo-otoman al lui
Kemal, a fost în anii ’30 Nazım Hikmet.
Educat la Moscova, acesta a fost
influențat de modernismul lui Blok și
Maiakovski, reușind ulterior să îmbine
poezia modernă, a versului liber, cu
balada populară. A fost cel mai tradus
poet turc al sec.XX.
Considerat fondatorul ficțiunii
moderniste turcești, Tanpinar a scris
numeroase povestiri, dar și
romanele: Huzur (1949,
„Satisfacție”), Aydaki kadın (1987;
„Femeia de pe lună”), publicat postum,
și Saatleri ayarlama enstitüsü (1961,
„Institutul de reglare a timpului”), cel
mai complex roman turc până în anii
’80, ale cărui personaje principale nu
pot găsi speranța într-o societate
decăzută.

Prima scriitoare care s-a impus

în literatura turcă a fost Halide Edib
Adıvar. Profesoară de literatură engleză
la Universitatea Istanbul, ea și-a scris
majoritatea operelor în limba engleză,
traduse apoi în turcă;