ŢA Şl MO

N 0
T & '£ * % * T iîw S ik
tâf fii w
f 1J J
1 MA: ^ W J W Îl
i
H J t [ 1 . * 1£ fl x~*1 vjBzş 4*11 -X ' S J M l * -

ni
'.

'W ' ;
m )
 L a 1 iu n ie 1 9 4 6 o c h iu l a p a r a tu lu i
c in e m a to g r a fic fix a p e n tr u E te rn ita te
c u m p lita fa p tă a e x e c u ţie i...
VIATA SI MOARTEA
3 3

LEI
ION AVTOIYESCE
A LM A N A H ISTORIC
(50 ani de la moartea Mareşalului)

Editura Tess-Expres
1996
 Cuprins

Bibliografia oficială a Mareşalului.............................................................. . . . 4

Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul.................................................................... ..12
GEN. VICTOR ATAN^SIE STĂNCULESCU: Mareşalul Antonescu a fost modelul meu ..14
IULIU MANIU: Niciun soldat român sacrificat pentru scopuri străine..................... ..18
GRIGORE GAFENCU: O pagină de istorie..................................................... ..19
AL. PALEOLOGU: Antonescu nu era un dictator fascist..................................... ..21
REGELE CAROL AL II-LEA: Trădătorul.................................................... ..22
CORNELIU COPOSU: Adevărul despre arestarea lui Antonescu........................... ..25
REGELE MIHAII: începutul şi sfârşitul lui Antonescu...................................... ..27
Ion Antonescu descrie propria sa arestare....................................................... ..37
Hitler vrea capul lui Maniu, Antonescu îl apără................................................ ..41
DAN SMÂNTÂNESCU: Cum l-am cunoscut pe mareşal..................................... ..44
Regele Ferdinand şi Antonescu.................................................................... ..45
ION RAŢIU: Dictator prin forţa lucrurilor.................................................... ..46
DAN AMEDEO LĂZÂRESCU: Cele trei acţiuni salvatoare ale generalului.............. ..48
FRANCISCO VEIGA (istoric, Spania): între „cămaşa verde“ şi cea „kaki“ ........... ..59
COL. GEORGE MAGHERESCU: întâmplări din viaţa lui Antonescu.................... ..63
CONSTANTIN MARDARE: Opinia unui parlamentar...................................... ..69
DR. EMIL CONSTANTIN: Un dosar clasat: sifilisul mareşalului........................... ..70
ANDREAS HILLGRUBER (istoric, Germania):
Adolf Hitler - Ion Antonescu sau războiul nervilor....................................... ..72
TEŞU SOLOMOVICI (ziarist, Israel): Antonescu şi fenomenul „Baruşeum“ ........... ..86
RABIN MOSHE CARMILY-WEINBERGER: Damnatio memoriae........................ ..88
FĂNUŞNEAGU: Nici o lacrimă.................................................................. ..91
GEN. CONSTANTIN SÂNĂTESCU: Jurnalul unor zile fierbinţi........................... ..93
Un Antonescu sentimental logodit cu o ... Raşela.............................................. .100
RADU LECCA: Primul general străin care a comandat trupe germane.................... .102
LUCREŢIU PĂTRÂŞCANU: Cine poartă răspunderea?..................................... .104
HORIA SIMA (comandantul Mişcării Legionare): Orgolios şi crud......................... 106
H.R. PATAPIEVICI: Greşeala..................................................................... 110
EMIL CIORAN: Orice eroare este un fost adevăr.............................................. 111
ALFRED MOZES (ambasadorul S.U.A.): A-l glorifica azi pe Antonescu.................... 111
BELLU ZILBER: Aşa procedează un comunist?................................................ 112
SHIMON SCHAFERMANN (istoric, Israel): Românii, Antonescu şi evreii.................. 113
MIRCEAIONNIŢIU (Secretarul regelui Mihai I): Aşa a fost arestat mareşalul........... 130
ION RUŞ (grafolog): Scrisul lui Antonescu....................................................... 139
A încercat Antonescu să se sinucidă?.............................................................. 141
EDUARD MEZINCESCU: A influenţat boala pe Conducător?............................... 143
SILVIU BRUCAN: Arestarea Conducătorului.................................................... 150
Epilogul unui proces dramatic...................................................................... 153
ŞEF-RABIN AL. ŞAFRAN: Toamna tragică a anului 1941................................... 170
Antonescu în „anii Iliescu" ......................................................................... 172
Scrisoarea unor congresmeni americani........................................ 176
ION ILIESCU: Răspunsul preşedintelui........................................................... 177
MARIN PREDA: „Delirul" enervează M oscova................................................179
Un prinţ, un gazetar evreu şi Antonescu.......................................................... 186
UMBERTO ECCO (scriitor italian): Ionescu a spus............................................ 188
Funar vrea, d a r ....................................................................................... 191
DR. NARCIS ZÂRNESCU: Un grăunte de nisip................................................ 192
Testamentul politic al lui Ion Antonescu.......................................................... 194
Ultimele cuvinte ale Mareşalului................................................................... 200
Ce nevoie mai au ruşii de „Arhiva Antonescu?"................................................ 202
ANTONESCU: Maria, te sfătuiesc să te retragi la măicuţe" .............................. 203
Cum au murit Ion şi Maria Antonescu........................................................... 206
Procesul Verbal al executării Mareşalului......................................................... 210
MIHAI PELIN: Apariţia Generalului Ion Antonescu........................................... 212
GEO BOGZA: O statuie a marilor ambiţii....................................................... 215
DAN ZAMFIRESCU: De ce a circulat o legendă la Tel-Aviv.................................. 217
RADU CIUCEANU: Cărţi despre Antonescu..................................................... 220
 Biografia oficială a Mareşalului Ion Antonescu a fost întocmită în
decembrie 1940-ianuarie 1941, cu intenţia iniţială de a fi popularizată
în rândurile armatei române. Autorul ei este căpitanul George
Gavrilescu şi a fost vizată de generalii Constantin Pantazi şi Nicolae
Mazarini, precum şi de scriitorul Demostene Botez. în primele zile ale
campaniei din răsărit, în timp ce căpitanul George Gavrilescu făcea
parte din eşalonul II al Marelui Cartier General, biografia a fost
revăzută. La 18 iulie 1941, la cererea lui Mihai Antonescu, a fost ofe­
rită scriitorului german Harald Lăuen, care a folosit-o ca material
documentar pentru monografia Marschall Antonescu, apărută la
Essen, în 1943. Prin diligenţele Ministerului Propagandei Naţionale,
ea a fost distribuită şi unor gazetari străini acreditaţi în România
acelui timp. Evident, biografia a circulat având girul Conducătorului
statului şi, implicit, fixează nişte repere asupra cărora nu se mai pot
nutri dubii. De fapt, orice lumină proiectată asupra existenţei unei
personalităţi controversate merită tot interesul şi în virtutea acestui
interes reproducem acest document aproape necunoscut.

m m m m m
(întocm ită în a n ii războiului)

Născut la 2 iunie 1882 la Piteşti, dintr-o
familie de m ilitari, generalul Ion Antonescu şi-a
destinat de la început toată munca şi s tră ­
duinţele sale nobilei cariere militare.
Pregătirea acestei cariere şi-a început-o în
anul 1898 în Şcoala pentru fiii de m ilitari, de
unde în 1902 a trecu t la şcoala pregătitoare de
o fiţe ri de infanterie şi cavalerie, pe care a
absolvit-o după doi ani, fiind clasificat întâiul
din promoţia sa.
Tânărul su bloco te ne nt în Regimentul I
R oşiori este pus de la începutul carierei în
situaţiunea de a face faţă u n o r îm p re ju ră ri
deosebit de grele, cu prilejul tragicei revoluţii
ţărăneşti din 1907. La Galaţi, cu o mână de
soldaţi, în faţa m iilo r de ţărani răsvrătiţi, a
izbutit să potolească spiritele fără vărsare de
sânge, pentru că le-a impus prin atitudinea sa
plină de omenie, dreptate şi hotărâre neşovăi­
toare, aşa cum s-a afirmat u lterior în întreaga
sa activitate m ilitară şi publică. Pentru acest
fapt a fost felicitat în faţa întregii garnizoane
din G alaţi de către P rincipele m o ş te n ito r
Ferdinand, trim is special de că tre Regele
Carol I în acea regiune.
în anul 1911, cu gradul de locotenent, a
fo st admis întâiul la concurs pentru Şcoala
superioară de răsboi, unde şi-a desăvârşit
pregătirea profesională şi s-a afirm at în mod Răsboiul pentru unitatea naţională început
s tr ă lu c it p rin e x c e p ţio n a le le sale d a ru ri de România în 15 august 1916 îl găseşte pe
sufleteşti. căpitanul Ion Antonescu la biroul de operaţii al
Astfel, în campania din Bulgaria din 19 13 îl C o rp u lu i 4 armată, unde fusese m utat la I
găsim, cu gradul de căpitan, ca şef al biroului aprilie 1915. El se face imediat rem arcat de
de operaţii în statul major al Diviziei I de cava­ comandantul acestui corp, generalul Prezan,
lerie, în care calitate aduce servicii atât de care apreciază pe deplin excepţionalele însuşiri
im p o rta n te u n ită ţii sale şi o p e r a ţiu n ilo r ale s u b a lte rn u lu i său. D in această justă
arm atei rom âne, încât i se acordă cea mai preţuire va rezulta acea colaborare minunată,
înaltă distincţiune: «Virtutea militară» de aur. care a asigurat arm atelor româneşti victo rii
Fermitatea caracterului său, inteligenţa vie strălucite.
şi pătrunzătoare, energia neşovăitoare şi adân­ La 16 august 1916, când generalul Prezan
cul său devotament în serviciul public l-au indi­ ia comanda Arm atei de N o rd , căpitanul Ion
cat de la început nu
numai în im portante
posturi de comanda­
m e n t, ci şi în
situaţiuni în care era
chemat să făurească
sufletul şi armura de
o ţe l a a p ă ră rii
naţionale. începând
cu comanda escadro-
nului de elevi de la
Şcoala m ilita ră de
c a v a le rie , de la
I n o ie m b rie 1914
până la I a p rilie
1915, va fi, succesiv,
conducător al Şcolii
speciale de cavalerie, In 1942 cu feldmareşalul von Brauchitach
în o c to m b rie 1926, undeva, în stepele Stalingradului
com andant al Şcolii
superioare de răsboi în 1927 şi 1931, secretar A n tonescu este adus ca şef al b iro u lu i de
general al M inisterului Apărării Naţionale în operaţii al acestei armate. Având toată încre­
1928, şef al Marelui Stat Major în 1933 şi mi­ derea comandantului său, căpitanul Antonescu
nistru al apărării naţionale în 1937. desfăşoară o activitate supraomenească: con­
R o lu l său de e d u c a to r al c o n ş tiin ţe i cepe şi redactează p ro ie c te şi o rd in e de
româneşti s-a afirmat nu numai prin împlinirea operaţiuni, supraveghează şi îndrumează exe­
înaltelor funcţiuni pe care le-a deţinut, dar şi cutarea lo r şi ia h o tă râ ri grabnice în orice
prin felul demn în care le-a părăsit, atunci când împrejurare, încărcându-se astfel cu curaj de
a n u m ite c irc u m s ta n ţe l-au îm p ie d ic a t să partea sa de răspundere.
lucreze după cugetul şi concepţia sa. Caracter Activitatea aceasta prodigioasă va recolta
neşovăitor, de o rigiditate morală impresionan­ roade bogate. Armata de N ord învinge rezis­
tă, el a înţeles să contribuie la educaţia armatei tenţa inamicului, pe care-l împinge adânc în
şi a naţiunii nu prin cuvinte, ci prin fapte şi mai Transilvania. Numai când mersul operaţiunilor
ales prin exemplul sacrificiului propriu. de pe c e le la lte f r o n tu r i ale te a tru lu i de

5
operaţiuni determină Marele C artier General
român să retragă trupele din Transilvania pe
poziţiile de la frontieră, este obligată şi Armata
de N ord, în plină victorie, să se retragă. Ea se
retrage în cele mai bune condiţiuni în Carpaţii
Moldovei, unde rezistă şi zădărniceşte toate
s fo rţă rile inam ice de a străpunge linia de
apărare. în elaborarea m ăsurilor de apărare
căpitanul Antonescu are o mare parte de con­
tribuţie. Aceste măsuri constituiesc un exem­
plu clasic de apărare pe tr e i văi - Bicaz,
Trotuş şi O ituz - care deschid căi de comuni­
caţie ce conduc c o n v e rg e n t spre aceeaşi
regiune - Oneşti.
Dispozitivul raţional al fo rţe lo r Armatei de
N ord, deplasarea şi întrebuinţarea în tim p şi
spaţiu a rezervelor parţiale şi generale au con­
trib u it la rezultatul că Moldova nu a putut fi
invadată de inamic, deşi acesta era superior ca
număr şi material. Generalul Prezan învinge în
această grea operaţiune.
La I n o ie m b rie 1916 că p ita n u l Ion
Antonescu este avansat maior şi mutat ca şef
al biroului de operaţii de la Arm ata I, unde
continuă să depună aceeaşi muncă şi iscusinţă.
P e n tru m o d u l s tr ă lu c it de c o la b o ra re la
pregătirea şi executarea operaţiunilor acestei
arm ate, el este deco ra t « p ro p rio m otu» şi
felicitat de către regele Ferdinand.
La 12 noiem brie trece şef al biroului de
operaţii, fără şef de stat major, la grupul de
armate general Prezan, unde pregăteşte bătălia
de la Bucureşti, a cărei concepţie constituie
una d in tre cele mai m ăiestre şi îndrăzneţe
operaţiuni de război.
Bătălia ţine de la 12 la 20 noiembrie 1916.
în to t acest tim p, m aiorul Ion Antonescu a
dovedit o energie şi rezistenţă inepuizabile, nu
numai prin faptul că a elaborat mereu şi la
tim p toate proiectele de operaţiuni şi ordinele
de execuţie, dar mai ales prin aceea că a o ţelit
prin dinamismul său întreg aparatul executiv,
comandanţi şi trupe.
La 5 d e c e m b rie 1916 m a io ru l Ion
Antonescu trece ca şef al operaţiilor la Marele
C artier General, rămânând în această calitate
6
până la I aprilie 1918. La I septembrie 1917
este avansat locotenent-coionel.
Ca şef al secţiei operaţiilor de la M.C.G.
m a io ru l şi apoi lo c o te n e n t-c o lo n e lu l Ion
A n to n e s c u a a vut un r o l c o v â r ş ito r în
pregătirea şi conducerea o p e ra ţiu n ilo r din
Moldova din anul 1917, când s-au obţinut vic­
t o r ii s tră lu c ite în b ă tă liile de la M ărăşti,
Mărăşeşti şi Oituz.
în cursul lunii aprilie 1917 el a îndeplinit o
importantă misiune la Petrograd, unde a fost
trimis ca delegat al M.C.G. pentru a stabili de
acord cu generalul Alexeev planul colaborării
ruso-române, iar cu generalul Kerenski planul
a p ro vizio n ă rilo r, d o tă rii şi ra p o r tu rilo r cu
armata rusă.
Câteva luni (I a p rilie - 28 o c to m b rie
1918) are comanda Regimentului 7 Roşiori.
R eluarea o p e r a ţiu n ilo r m ilita re în
Transilvania, în 1919, reclamă încă o dată la
conducere dualitatea generalului Prezan - It.
colonel Antonescu, care aduce din nou victo­
ria armatei noastre reînviate. Printr-o acţiune
repede bolşevismul este z d ro b it şi Ungaria
este salvată din ghearele comunismului.
Atunci, ca şi azi, generalul Antonescu a
fost în cruciadă sfântă şi acţiunea sa a bineme­
rita t nu numai de la patria sa, ci şi de la întrea­
ga lume civilizată. Atunci s-a tăiat hotărât calea
invaziei comuniste în Europa. Cel ce va scrie
istoria civilizaţiei europene de astăzi, nu va
putea trece cu vederea rolul de istorie univer­
sală în d e p lin it în 1919 de mica, dar brava
armată română.
Pentru a treia oară Ion Antonescu e la
Galaţi, acum în grad de It.colonel, se găseşte în
faţa regelui Ferdinand, care îl distinge «proprio
motu» cu ordinul Mihai Viteazul, cel mai înalt
o rd in de război, adresându-i u rm ătoa re le
cuvinte: «Antonescu, regele mai m ult ca o ri­
care altul din această ţară ştie cât îţi datorează
R om ânia M are. M e rita i d e m u lt această
recunoaştere publică. Am scăpat însă ocaziile.
Sunt fericit însă că a venit aceasta».
Un război este un examen greu şi sever
pentru întreaga naţiune. Pentru un m ilitar el
este examenul suprem. Toată cariera acestuia
capătă sens şi recunoaştere numai prin com­
portamentul lui în tim p de război. Generalul
Antonescu şi-a afirmat însuşirile sale de militar
desăvârşit, participând în chip hotărâtor la pla­
nurile şi operaţiunile răsboiului de întregire
naţională şi de îngenunchiere a bolşevismului.
Odată cu term inarea răsboiului, el va fi
chemat să fructifice bogata sa experienţă şi
s u p e rio a re le lui a p titu d in i în o se rie de
funcţiuni, care îi dau prilejul să-şi afirme pe
lângă calităţile de comandant şi pe acelea de
organizator priceput şi prevăzător, precum şi
de îndrum ător luminat şi însufleţit.
în aprilie 1920, având gradul de colonel,
trece la conducerea Şcolii speciale de cava­
lerie, unde rămâne până în septembrie 1928.
în acest timp execută şi un stagiu de patru luni
în armata franceză şi urmează un curs de infor­
m a ţii la V e rsa ille s. De la I august 1923
funcţionează ca ataşat militar în Franţa, iar la I
ianuarie 1924 este trecu t în aceeaşi calitate în
Anglia, unde rămâne până la 14 iulie 1926.
Pe generalul Antonescu nu-l înşeală starea
de acalm ie in e re n tă e p o c ilo r p o stb e lice ,
întrezărind realităţile aspre ce pândesc pe cei
victorioşi, el va fi în continuare preocupat de
necesitatea redresării m ilitare a ţării, atât în
ordinea pregătirii spiritului, cât şi materiale.
La I octom brie 1926 el va lua conducerea
Şcolii speciale de cavalerie, apoi comanda
Regimentului 9 Roşiori până la 15 iulie 1927,
când este n um it com andant al Şcolii supe­
rioare de război.
Aici începe acţiunea de reînnoire a spiritu­
lui m ilitar - acţiune pe care a dus-o dârz şi
neobosit până azi - înfrângând rutina şi inerţia
prin program e şi m etode noi, care poartă
pecetea p e rso n a lită ţii şi c o n c e p ţiilo r sale.
Plecând de la premisa că războiul este o prob­
lemă de ştiinţă, de energie şi de îndrăsneală
raţională şi că, în consecinţă, cere de la con­
ducătorii lui - mari şi mici - calităţi intelec­
tuale, fizice şi morale complexe şi alese, s-a
străduit să orienteze pregătirea elevilor, viitori
comandanţi ai oştilor, astfel încât:
- să le creeze obişnuinţa unei munci int­
electuale pasionate, puse în slujba interesului
general, nu în folos personal;
- să-i doteze cu o energie fără limite;
Să păstreze vii în am intirea fo ş tilo r săi
elevi, care azi încadrează s tră lu c it armata,
memorabilele sale sfaturi: «Elevi de azi şi de
mâine ai acestei şcoli, îndrăzniţi prin muncă,
prin energie şi prin caracter să ajungeţi acolo
unde ajunge o m u l cu a d e vă ra t m e ritu o s ,
muncitor, modest şi de caracter şi vă asigur că
nu se va putea prin aceste mijloace să nu izbu­
tiţi».
în tr-o vreme când principiile rezultate în
urma războiului din 1914-1918 stăteau la baza
pregătirii războiului în şcolile militare, gener­
alul Antonescu, cu o intuiţie rară, se emanci­
pează de sub influenţa «războiului de cârtiţe»
şi caută să stabilească o d o c trin ă cât mai
apropiată de războiul v iito ru lu i, aşa cum îl
întrevedea el. în această p riv in ţă se poate
spune ca a prevăzut cu multă perspicacitate
caracterului războiului ce trebuia să urmeze
celui din 1914-1918, deoarece a căutat să
repună m anevra în o fen sivă şi v ite z a în
operaţiuni în drepturile pe care le avusese şi
înaintea războiului mondial.
în vă ţă m â n tu l în Şcoala s u p e rio a ră de
război pe timpul conducerii sale a îmbrăcat o
formă accentuat teoretic-aplicativă şi mai ales
practică, concretizată prin dese ieşiri în teren
şi călătorii de instrucţie, în scopul de a pune
elevii în situaţii cât mai apropiate câmpului de
luptă.
El, cel dintâi, a avut ideea călătoriilor de
arme în care elevii puteau să-şi dea seama de
posibilităţile reale ale fiecărei arme în parte.
Socotea că în acest fel viitorul o fiţer de stat
major şi comandant de mare unitate va putea
să coordoneze acţiunea diferitelor arme, pen­
tru ca din e fo rtu l comun al acestora să se
capete isbânda.
Un om nou crea o şcoală nouă şi punea
bazele unei armate noi.
în a p rilie 1929 - după ce de la I
octom brie 1928 până la 12 noiem brie 1928
deţinuse funcţiunea de secretar general al
 M inisterului A părării N aţionale - părăseşte
conducerea şco lii şi ia comanda Brigăzii 5
Roşiori, iar la 30 iunie 1930 comanda Brigăzii 6
cavalerie.
De la crearea unui s p irit nou în şcoală,
trece la crearea unui spirit nou în practică.
Comanda superioară a unei trupe pune în
evidenţă grija generalului Antonescu - general
de brigadă la data de 10 mai 19 3 1 - pentru
starea morală şi fizică a trupei sale. Păstrarea
dem nităţii umane este o primă preocupare.
Ştia că un om um ilit şi nedreptăţit nu poate fi
un militar în care conştiinţa demnităţii să nu fie
rănită şi a pus accentul pe tratamentul oame­
nilor de sub comanda sa. Vechile racile au fost
stârpite cu energie. A îndrum at într-un sens
nou şi instrucţia unităţilor de sub comanda sa.
A dat, în acest scop, o d ire c tiv ă de
in s tru c ţie care a schim bat în mod esenţial
vechile procedee şi sistem e de in s tru c ţie ,
repetate până atunci în virtu te a in e rţie i, în
fiecare an, fără nici o modificare sau adaptare
în rap ort cu timpul, de la războiul mondial din
1914-1918.
Această directivă, care mai târziu a servit
ca isvor de inspiraţie la întocmirea altor direc­
8
tive generale de instrucţie, i-a creat generalului
Antonescu, la apariţia ei, pe de o parte multe
anim ozităţi din cauza id e ilo r îndrăsneţe pe
care le c u p rin d e a şi a c r it ic ii ce aducea
vechilor idei, iar pe de altă parte aprecieri elo­
gioase şi dezinteresate.
La I iulie 1931 revine la comanda Şcolii
superioare de război, unde rămâne până la 15
august 1933, când trece la comanda Diviziei a
3-a, unde pune în aplicare doctrina nouă pro­
fesată cu atâta convingere ca director al Şcolii
superioare de război.
Astfel, neobosit şi încrezător în izbânda
concepţiei sale, alternează educarea teoretică
şi spirituală din şcoală cu cea practică şi fizică
la unităţi.
Păstrându-şi comanda diviziei, la I decem­
brie acelaşi an este num it şef al Marelui Stat
Major, funcţiune deţinută până la 11 decembrie
1934.
La Marele Stat Major, cu aceeaşi vigoare
neobosită şi adâncă cunoaştere a problemelor
în legătură cu armata, trece la un vast proiect
de reorganizare, care avea să ducă la reclădi­
rea din tem elii a acestei in s titu ţii. Proiectul
oglindeşte toată cultura pe care a acumulat-o,
to t rodul spiritului său de observaţie şi toată
puterea sa de organizare.
Om de realităţi, cu spirit şi intuiţie sigură,
a pus în special, cu toată energia, problema
înzestrării armatei şi pregătirii ei tehnice de
război, ca unul ce-şi dădea seama că situaţia
din Europa merge cu paşi repezi spre o radi­
cală transformare.
A stfe l, pe tim p u l cât a fo s t în fru n te a
Marelui Stat Major, s-au realizat următoarele:
- S-a reorganizat Marele Stat Major;
- S-a stabilit planul de ansamblu pen­
tru reorganizarea şi d otarea arm atei
spre a form a un to t unitar, stabilindu-se
în amănunt;
- organizarea a rm e lo r şi a m a rilo r
unităţi;
- dotarea cu to t felul de materiale a
fiecărei arme şi mari unităţi;
- caracteristicile fiecărui material cu
care urma să fie dotată armata;
- ordinea de urgenţă în care să se facă
dotarea, în raport cu posibilităţile financia­
re ale ţării.
Această ordine de urgenţă se referea
atât la diferitele categorii de materiale cu
care urma să se doteze armata, cât şi la
numărul m arilor unităţi ce trebuiau să de­
vină mobilizabile.
Toate aceste probleme au fost tratate
d e ta lia t în tr -o serie de ra p o a rte către
C onsiliul Superior al A p ără rii ţă rii şi au
avut ca urmare întocmirea primului plan de
înzestrare a armatei, eşalonat din punct de
vedere al executării pe 10 ani.
Din cauza plecării de la conducerea
M a re lu i S ta t M a jo r, însă, p ro ie c te le
în to c m ite nu au p u tu t fi re a liz a te cu
to tu l.
- S-a s tu d ia t o nouă o rg a n iz a re a
3.
diviziei de infanterie şi a co rp u lu i de
armată în scopul de a mări capacitatea
de foc şi manevră.
- S-a studiat modificarea dislocării de
pace a m a rilo r u n ită ţi în scopul de a
co re s p u n d e mai bine n e v o ilo r de
acoperire şi apărare a frontierelor.
- S-au întocm it directivele generale pen­
tr u in s tru c ţia în a rm a tă pe anii
1934/1935 în care s-au evidenţiat şi s-au
pus baze temeinice:
a) p rincipiilor referitoare la scopul şi
condiţiile generale ale instrucţiei;
b) în d ru m ă rii p ra ctice a in s tru c ţie i
ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei (activi şi de
rezervă);
c) în d e p ă rtă rii s c h e m a tis m u lu i în
m etodele de predare ale instrucţie şi de
conducere a unităţilor;
d) sim plificării n o rm e lo r de lucru în
întocm irea d ife rite lo r documente (studii,
o rd in e etc.) pentru organizarea şi exe­
cutarea aplicaţiunilor pe hartă şi pe teren,
la instru cţia o fiţe r ilo r pe garnizoană, la
comandamente şi în corpurile de trupă etc.
Aceste d irective au c o n s titu it liniile
generale pe baza că ro ra s-au în to c m it
a ctu a le le d ire c tiv e g e n e ra le p e n tru
instrucţia în armată, în care s-a căutat a se
reduce râvnă la lucrul de creaţie şi stimula­
rea energiilor pe calea bunelor principii.
A tât pregătirea tehnică şi de luptă a oştirii
cât şi cea morală şi materială, sunt îmbinate
în ele în mod arm onios, astfel încât p ot
constitui, pentru m ult timp, adevărata doc­
trină a pregătirii de război.
- Pentru unificarea doctrinei în armată
s-au în to c m it note explicative pentru
clarificarea ideilor predominante ale tim ­
pului despre:
- exercitarea comandamentului;
- forţarea şi apărarea cursurilor de apă;
- acţiunea pe fronturile mari.
S-a în to c m it un plan de desvoltare a
reţelei de cale ferată din care s-a realizat:
9
 - sporirea capacităţii tu tu ro r lin iilo r
din poarta Someşului;
- dublarea liniei Teiuş-Apahida;
- c o n s tru c ţia liniei 11va M ică-Vatra
Dornei;
- lungirea tu tu ro r lin iilo r de garaj la
circa 800 m etri, din toate staţiile de pe
frontul de vest;
- crearea unui stoc de rezervă de
combustibil solid şi lichid necesar la m obi­
lizare, corespunzător numărului de loco­
motive;
- sporirea stocului de rampe mobile
de îmbarcare şi debarcare;
- amenajarea a şase trenuri sanitare şi
şase trenuri baie permanente;
- organizarea apărării pasive a reţelei
CFR prin:
a) instrucţia personalului;
b) stocarea materialului necesar;
c) construirea a 200 m etri pod metalic
demontabil CFR;
d) amenajarea a 10 vagoane macara.
- S-a făcut o nouă repartizare a person­
alului CFR m inoritar pe reţeaua de cale
ferată, astfel ca să se realizeze siguranţa
transporturilor militare.
Repartizarea a început în anul 1934 şi
s-a definitivat în 1938.
Mobilizarea administraţiei CFR a p rim it
o nouă factură, pentru a realiza o încadrare
mai bună a u n ită ţilo r CFR şi o precizare
juridică a situaţiei personalului;
- S-a în to c m it un plan p e n tru des-
voltarea reţelei de drumuri, din care s-a
executat:
- întocm irea unei monografii a d ru ­
m u rilo r, cu date sta tistice asupra d ru ­
m urilor, podurilor, trecerilor, carierelor şi
obligaţiuni de ordin militar;
- s-au adunat to a te datele p e n tru
în to c m ire a unei h ă rţi a ţă r ii la scara
1 /200.000 cu d ru m u rile n a ţio n a le ,
judeţene, comunale şi podurile mai lungi de
4 metri;
10
- s-a românizat personalul care încadreză
serviciile judeţene de drumuri;
- s-a în to c m it un plan de desvoltare a
c o m u n ic a ţiilo r ţă rii, stabilind u-se ordinea
urgenţei şi executându-se parte din lucrări;
- s-a reorganizat serviciul transporturilor
din armată;
- s-a organizat mobilizarea serviciilor civile
care se ocupă cu drumurile, transporturile pe
drumuri şi cu circulaţia pe timp de război.
Planul de desvoltare a reţelei CFR şi dru­
muri nu s-a putut realiza integral, dar meritul
p re v e d e rii - şi mai e v id e n t astăzi, şi mai
accentuat mâine —, a rămas întreg al generalu­
lui Antonescu.
Vastul plan de organizare a armatei, nou­
ta te a lui, cu ra ju l lui şi a firm a re a t o t mai
c o v â rş ito a re a p e rs o n a lită ţii g e n e ra lu lu i
Antonescu, nu numai în rândurile armatei, dar
şi în opinia publică a ţării, care căuta un om în
stare să salveze ţara din starea demoralizantă
în care se sbătea, încep să ridice to t mai puter­
nice adversităţi. Cariera generalului Antonescu
se va desfăşura mai departe în tr-o ciudată
alternare de recunoaştere şi dezavuare, semn
caracteristic al epocii tulburi şi decadente pe
care ţara o traversa atunci.
Aşa se face că la II decembrie 1934 gene­
ralul A n to n e scu pleacă de la M arele Stat
Major, rămânând în continuare comandant al
Diviziei a 3-a până la I noiembrie 1937, când
este num it comandant al Comandamentului 4
t e r ito r ia l, pe care îl co nd uce până la 28
decembrie 1937. în tim p ce se găsea în fruntea
acestui comandament a fost avansat general de
divizie la 25 decembrie 1937.
Prin înaltul Decret nr. 4322 din 28 decem­
brie 1937 a fo st n um it m in istru al apărării
naţionale şi conduce acest departament până
la 30 martie 1938, când a demisionat...
După plecarea din frun te a m inisterului
este ţin u t fără comandă până la I noiembrie
1938, când i se dă com anda C o rp u lu i 3
armată, la care nu stă decât o lună, căci este
pus din nou la dispoziţia ministerului, pentru
că ceruse în scris şi dăduse ordin să se trateze
omeneşte legionarii din închisoarea Chişinău.
 După această dată este considerat pe faţă
ca periculos şi ţin ut sub pază la domiciliu, iar la
9 iulie 1940 este arestat şi închis la mănăstirea
Bistriţa din judeţul Vâlcea.
Această u ltim ă şi nedreaptă lo v itu ră îl
determină ca la 12 iulie 1940 să-şi dea demisia
din armată. Demisia a fost primită.
D ar vrem uri grele se abat asupra ţă rii.
Trupul ţării este sfârtecat din toate părţile şi
sufletul i se sbate în desnădejde. Mai este un
singur pas până la prăbuşire.
Şi generalul Antonescu este omul de con­
ducere în tim p u ri grele. în aceste m om ent
istorice, omul integru, de cinste exemplară, de
curaj şi de hotărâre, omul cu simţul răspun­
derii care şi-a iubit ţara mai m ult ca nimeni
altul, este chemat să salveze ceea ce se mai
putea salva. La 6 septembrie 1940, este numit
Conducătorul statului român şi preşedintele
Consiliului de Miniştri.
G eneralul A ntonescu nu şovăie nici o
clipă. îşi asumă întreaga răspundere şi încă o
In automobil deschis, Antonescu trece prin Basarabia dezrobită,
dată pune la dispoziţia patriei to t ce are ca
suflet, minte şi putere de muncă.
S-a angajat să refacă to t ce se va putea
reface din trupul sfârtecat al ţării. Şi o va face.
Cel mai bun general al ţării nu se putea să
rămână în afara armatei. La 16 septembrie 1940,
prin înaltul Decret nr. 3155, i s-a anulat demisia
din armată şi este repus în toate drepturile sale.
Pe aceeaşi dată a fost avansat la gradul de
general de corp de armată...
O m ul care, prin prestigiul personalităţii
sale fără pată, căpătase încrederea poporului
său, trăinicia şi fidelitatea credinţei sale, câştigă
pentru România încrederea Fuhrerului şi a
Marelui Reich.
Misiunea providenţială şi istorică a gene­
ralului Antonescu este în mers. Drumul ei este
pe căile lui Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, pe
care astăzi duce, spre izbândă şi unire a tu tu ­
ro r românilor, oastea românească.
Dumnezeu să-l ocrotească!
Prin el şi cu el vom învinge!
OSTAŞI, VA ORDON: TREC

o*’ » 1

"V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a

luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă;
Să ş te rg pata de d e z o n o a re din Căjt^a]
N e o n u lu i, ş'i umbra de uirtTjlire de“ pebjuj|TO
epdleţii, voştri. ' <
JiJp’i S j JiJp'M]
j^lşşiM . ş f a t e ş i M » ife jfiiâ gxâfflfiiw)
^ â iă |a ® ş fl ( t l ^ g ă ^ L .
 OSTAŞI,
Va ordon:
Treceţi Prutul!
Z d r o b iţi vră jm a şu l din ră s ă rit şi
miazănoapte!
D ezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului
pe fraţii noştri cotropiţi!
Reîmpliniţi în trupul ţă rii glia străbună a
Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei,
ogoarele şi plaiurile voastre!
OSTAŞI,
Plecaţi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel
Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce
au supus strămoşii noştri cu lupta lor!
înainte!
Fiţi m ândri că veacurile ne-au lăsat aci
strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină!
Fiţi vrednici de trecutul românesc!
OSTAŞI,
Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă
cea mai puternică şi glorioasă armată a lumii;
îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă
dovediţi mândria, camarazilor noştri;
Ei luptă pe pământul moldovean pentru
graniţele noastre şi pentru dreptatea lumii;
Trupe române defilează în oraşul Sevastopol
Fiţi vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o
istoria, Armata Marelui Reich şi neîntrecutul ei
comandant A d olf H itler!
OSTAŞI,
înainte!
Să luptaţi pentru gloria neamului!
Să m uriţi pentru vatra părinţilor şi copiilor
voştri!
Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui
Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a m artirilor
şi e ro ilo r căzuţi în pământul veşniciei noastre
cu gândul ţintă la Dumnezeu!
Să luptaţi pentru dezrobirea fra ţilo r noştri,
a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bi­
sericilor, a vieţii şi căm inelor batjocorite de
păgânii co tro pito ri!
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi
nedreptatea!
V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru!
OSTAŞI,
Izbânda va fi a noastră!
La luptă!
Cu Dumnezeu înainte!
Comandantul de căpetenie al Armatei,
GENERALUL ANTONESCU
(M onitorul oficial, 22 iunie 1941).
13
 „M AREŞALUL
A FO S^ M
declară generalul fără de care nu poate fi
descifrată Revoluţia din decembrie 1989...
R e p îl condamnaţi la moarte pe
M areşalu l Ion A n to n escu sau îl
absolviţi?
IM .S : Este o problem ă fo a rte actuală,
dacă vreţi, pentru istorie, dar şi pentru nea­
mul românesc, o dezbatere care să aibă ca
su biect pe M areşalul A n to n e scu . N ic i nu
vreau să iau p ro şi contra ceea ce s-a spus,
s-a scris până acuma, fiindcă ar însemna să
arăt cât de m ult am c itit şi cât de m ult am
cunoscut aceste problem e. încerc să fac o
analiză oarecum personală, pe mai m ulte
planuri. Şi o să încep cu o problem ă care
poate o să vi se pară întrucâtva interesantă.
A tu n c i când în D e c e m b rie ‘ 89,
apăruse ideea că după răsturnarea regimului
14
ion
O
D
ELU
LM EU!“
com unist şi decapitarea lui Ceauşescu, ar fi
bine ca o mână de fie r să preia conducerea
politică şi m ilitară a acestei ţări, şi s-au găsit
p ro m o to ri ai acestei idei, chiar foarte vehe­
menţi, care erau interesaţi să se regăsească
ei în poziţia de co nd ucă to r al statului, am
refuzat această variantă şi n-am d o rit-o pen­
tr u că eu personal am spus că p en tru un
p o p o r care a avut din ’38 până în ’89 diverse
fo rm e de dictatură, d in tr-u n anum it punct
de vedere unele mai interesante ca altele,
iar din alt punct de vedere, unele mai grele
decât altele, mă refer la dictatura regală a lui
C a ro i al ll-le a , mă r e fe r la d ic ta tu ra lui
Antonescu, mă refer la dictatura comunistă,
care a fo st cu to tu l şi cu to tu l apogeul aces­
tu i fenomen al d ictatu rii în evoluţia politică a
Omenirii, este totuşi prea mult.
Să re v in p u ţin ...S ig u r că d ic ta tu r a
antonesciană a fo s t în tr-u n m o m e n t greu
pentru ţară, pentru România, când aliaţii de-
abia p u te a u să-şi facă n iş te p la n u ri de
supravieţuire..M ă refer la Anglia şi Franţa.,
când garanţiile date unor ţări, u lte rio r isto ­
ria a d ove dit că n-au avut substanţă: cazul
Poloniei, mă re fe r la perioada de până la
izbucnirea celui de al doilea război mondial,
a fost o situaţie foarte delicată, dificilă..la un

m om ent dat cineva trebuia să ia o hotărâre,
chiar dacă această hotărâre îl ducea, undeva,
în tim p , la s a c rific iu l p ro p riu ...ş i această
hotărâre a luat-o Antonescu.
Ca să-mi ridic ştacheta şi mai sus, ţara
noastră a avut nevoie în m om entele grele de
personalităţi care să o salveze. Pentru etapa
respectivă, cu h o tă râ rile pe care le-a luat,
A n to ne scu a salvat România. Vreau să vă
spun ceva legat de câteva m om ente...M i se
pare că acest om, care - am spus că a fost
un om aspru, călit prin viaţa m ilitară şi, în
general, viaţa m ilitară pentru un m ilita r de
carieră te face să fii mai fe rm , chiar cu o
a num ită nuanţă de d u rita te în r a p o r t cu
ceea ce se întâmplă în relaţiile interumane,
dar aceasta în nişte situaţii foarte concrete,
to a te având însă la bază D R EPTA TE A şi
H O T Ă R Â R E A DE A FI D REPT - ă sta-i
lucrul care spun eu că din nou l-a marcat şi
l-a demarcat pe Mareşalul Antonescu. Dar,
în acelaşi tim p, a avut curaj să-l înfrunte pe
cel care la un m om ent dat era considerat
c h ia r de a lia ţi „ m arele în v in g ă to r" din
prima parte a războiului mondial, pe H itler.
C u fe r m ita te , cu a rg u m e n te , d e c i -
in te lig e n t, şi cu o h o tă râ re
c a re a im p u s re s p e c t
partenerului său.
Se poate judeca m ult, cât
tr e b u ia să m e a rg ă a rm a ta
română în est: până la N istru,
până la B u g ...d a r să ş tiţi că
a c e s t lu c r u nu l-a m g ă s it
nicăieri în tr e i mii de ani.de
istorie, în care, în tr-o acţiune
m ilitară, să fii existat anumite
lim ite care să fi fo s t respec­
tate. C hiar dacă ţi-ai făcut un
plan să m ergi până la o anu­
m ită lim ită cu acţiunea m ili­
tară, dacă acţiunea merge sau
dacă e şti cu n iş te a lia ţi, fie
acţiunea te atrage să faci un
pas în plus, fie aliaţii te obligă..
Se pare că aici au fost ambele
elemente, care l-au convins pe Antonescu să
meargă mai departe. Deci, din acest punct
de vedere nu putem să-l judecăm noi, con­
tem poranii lui, ne considerăm contem porani
în că. M ai m u lt, a ic i e s te o p ro b le m ă
deosebită, să ne gândim că acest om, care
avea o poziţie de prim rang în statul român,
a avut şi această slăbiciune: să se încreadă
prea m u lt în oam eni. Iar dacă nu s-ar fi
încrezut în oameni prea m ult, ar fi p utu t să
fie cel care să închidă p rin tr-u n arm istiţiu,
nu ştiu în care condiţii, dar poate în aceleaşi
c o n d iţii sau c h ia r mai bune, ră z b o iu l cu
p a rte n e ru l cu care se angajase să lu p te .
Sigur că d in tr-u n anum it punct de vedere,
poate că şi eu sunt - deşi sunt un optim ist,
în acelaşi tim p sunt şi fatalist, adică spun că
om ul are o anum ită so a rtă şi, câteodată,
chiar dacă pe undeva individul ar încerca să
schimbe această soartă, de fapt, el n-ar face
decât să realizeze ceea ce i s-a predestinat.
Să zicem că e filosofie, dar să revin...de ce
am spus asta? pentru că o leg de Antonescu.
U nul d in tre m a rile pro cese ale se colulu i
X X ; mă refer şi la alte secole, la alte lovitu ri
de s ta t, r e v o lu ţ ii ş .a .m .d . nu tr e b u ie
15
neapărat să le legăm una de alta, dar se pare
că aşa e s te p r e d e s tin a t să se în c h e ie
m om en te le acestea cruciale, cu căderi de
capete şi cu pierderi. Sigur însă că din acest
punct de vedere n-aş putea să fac o com ­
paraţie şi nici nu aş d o ri ca cineva să facă o
com paraţie în tre m oartea lui şi m oartea dic­
ta to rilo r care l-au urm at, cu alte dimensiuni
şi cu altă dem nitate, cu faptele lui, şi apoi
A n to n e s c u a fo s t, dacă v r e ţi, cel care a
m u r it ca un e ro u . TR E B U IE PĂ STR ATĂ
ACEASTĂ IDEE C Ă A FOST U N EROU AL
N EAM U LU I ROMÂNESC.
Revenind acuma la cariera lui ca m ilita r...
Toate perioadele în care el s-a dezvoltat ca
m ilitar, atât în sistemul de învăţăm ânt m ili­
tar, mă re fe r la şcoala m ilitară, u lte rio r la
şcoala superioară de război, conducător de
in s titu ţie de învăţământ, a fost, ca să fo lo ­
sesc term enul care este fo arte fo lo sit acuma
de cei care mai uită limba română, în top.
Antonescu a fo st un om care a înţeles să fie
m ilitar. Au spus unii colegi că ar fi fost, în tr-
un fel sau altul în dezvoltarea sa, în cariera
sa, dar întotdeauna a fo s t e videnţiat şi s-a
evid en ţiat p rin p ro p ria -i muncă. P entru ca
16
istoria secolului X X , ca şi cea mai veche, ne
arată că foarte m ulţi se ridicau pe cadavrele
a lto ra sau pe m e rite le a lto ra . T re b u ie să
spunem şi o chestiune fo a rte im p orta ntă,
care se cam uită, că operaţiunile pe care le-a
conceput, nu singur, dar el a fo st creierul,
in iţia to r u l, a a v u t ideea p rin c ip a lă , fir u l
călăuzitor...şi în prim ul rând, şi în al doilea
au fo st acţiuni cu finalitate deosebită. Sigur
că se spune, da, d om ’le, dar uite că nemţii,
cu cea mai mare armată din lume au mâncat
bătaie! Da, şi noi am mâncat bătaie alături
de nem ţi. D ar să nu u ita ţi că ra p o rtu l de
pie rd e ri d in tre Rusia, Uniunea Sovietică de
atunci şi Germania a fost de 4 la I. Deci la
cinci milioane pierderi de vieţi omeneşti ale
G erm aniei, Rusia a avut douăzeci de m il­
ioane. De ce? Pentru acea lozincă - „ omul
în prim a lin ie “ din com unism ; de fapt, el
e ra a ru n c a t în p rim a lin ie . P e n tru că
atacurile Rusiei erau din atâtea valuri succe­
sive până când al c in c ile a , al şaselea val
reuşea să înece adversarul din faţă. Deci, un
ra p o rt de fo rţe , care nu mai ţinea seama de
o acţiune m ilitară lucidă, ci dorea v ic to rii cu
orice preţ, indiferent în ce condiţii. De ce?
 Pentru ca să salvăm aşa cum spunea lozinca
de bază: societatea viito ru lu i - comunismul!
A tre b u it să treacă încă, aproape cincizeci
de ani după război, ca să vedem că nu tre ­
buia războiul ca să dărâmăm com unism ul.
Dar, sigur, to tu l se succede în isto rie n o r­
m al...
Antonescu a făcut şi nişte alianţe, care
- spun eu — nu se deosebesc de n ici o
alianţă politică, care se face în tr-o anumită
c o n ju n c tu r ă când tr e b u ie să a ju n g i să
stăpâneşti, dar până atunci „ fă-te frate cu
d ra c u , să tr e c i p u n te a !" , zica lă ve che
românească: s-a fă cu t fra te cu dracu...Şi,
uite, m ulţi îl judecă acuma; uite, Antonescu
a fo st un legionar...Şi unii de astăzi au fost
cu c o m u n iş tii! D e aceea, nu tr e b u ie să
judecăm aşa. T re b u ie să judecăm fa ptele
m ult mai rece şi mai detaşat de m om entul
pe care-l tră im ...
L-am a vu t ca im a g in e ..ca u nul dintre
m odelele - s ă spun - î n cariera m ea m ili­
tară, fiindcă am a v u t o ca rie ră m ilita ră
reuşită. Că am avut o carieră m ilitară, cu
toate că se spunea de către ideologii com u­
nişti că nu există „ carieră" , că eşti „ cari­
e ris t" ...Eu am avut carieră, şi carieră am
v ru t să fac. Sigur că n-am spus „ ce a făcut
Antonescu, trebuie să fac şi eu" . Erau nişte
p rin c ip ii, care în tr-u n fel s-au a p ro p ia t de
principiile, pe care le-a aplicat şi el ca foarte
bun m ilitar. N-am avut m om entele acelea de
eliminare, ca să zic aşa din activitatea m ili­
tară, pe care le-a avut Antonescu din cauza
politicienilor. Poate asta am tră it-o mai târz­
iu, A C U M , când învăţând poate din isto rie
am spus: „ EU M Ă RETRAG! N-AŞTEPT SĂ
M -A R U N C A Ţ I V O I!" Şi-am lua t această
h o tă râ re , pe care o a plic în c o n tin u a re .
Deci, indiferent dacă istoria va face un mare
cântar sau Judecata de A p oi o să zică: ăia
buni în rai şi ăilalţi răi în iad:
CÂNTARUL ĂSTA M AR E AL
JUDECĂŢII O A M E N ILO R Şl JUDECĂŢII DE
APO I, O R IC U M ESTE ÎN FAVOAREA LUI
A N T O N E S C U . Partea pozitivă apasă m u lt
mai greu, şi nu p o t să fac un ra p o rt matem ­
atic, dar ĂSTA A FOST O M U L CARE ÎN
VÂLTO AR EA ACEASTA, N E B U N IA
ACEASTA A SECOLULUI X X A MAI SAL-.
VAT O D ATĂ R O M Â N IA .
Rep.: Şi, dacă-mi permiteţi o între­
bare, în privinţa valorii cuvântului de
militar, pe care el i l-a dat lui Hitler, şi
pe care nu a vrut să-l încalce, şi poate
că dacă l-ar fi încălcat ar fi salvat cu
un minut mai devreme România, cel
puţin aşa se spune...
V.A.S.: E aşa de relativă şi această idee
de fair-play, pentru că are o anumită limită
- până unde să mergi, cât să mergi, şi ce se
ascunde în spate, ca efect al unui fair-play
perfect sau al unui fair-play pe dare îl încâlci.
S-ar putea în tr-o zi să mă întrebe şi pe mine:
T O T U Ş I, C A R E A FO ST F A IR -P L A Y -u l
DU M ITALE FAŢĂ DE REGIMUL ÎN CARE
TE-AI D EZVO LTAT? Da, m-am s tre c u ra t
prin acest re g im ..a m reu şit să mă stre co r
fără să fiu decapitat, pentru că într-un fel nu
am fo s t fa ir-pla y cu regim ul, nedând ade­
vărata imagine a „ dosarului" în ghilimele,
pe care v ro ia u s-o aibă cadrele. De fapt,
atunci, la gradul de căpitan aş fi term inat cu
cariera m ilitară, dar mie mi-a plăcut cariera
m ilitară şi am slujit armata în ideea că arma­
ta trebuie să apere ţara. Şi indiferent în ce
c o n d iţii, ţa ra tre b u ie să fie apărată, până
când vin alţii care s-o apere mai bine decât
cei care au fă c u t-o până a tu n c i..A ş a văd
nuanţa pe care o dau fair-play-ului pentru că
aşa a judecat şi Antonescu. S-AR PUTEA SĂ
FIU JUDECAT Şl EU D A C Ă AŞ FI FOST ÎN
S IT U A Ţ IA LUI - LA FEL. SĂ A R Ă T C Ă
SU N T, ÎN T R -O A N U M IT Ă L IM IT Ă CEL
CARE M Ă RESPECT, TE RESPECT, D A R
M Ă RESPECŢI. Deci, mă respect, te respect
şi mă respecţi! Aici este triunghiul, despre
care v-am spus. Vă mulţumesc.
interviu realizat de Dr. Narcis Zărnescu
Preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, deputat, prim-ministru
(n. 8 ianuarie 1873 -mort în închisoare la 5 februarie 1953)_____
„N U AVEM N ia UN
SACRIFICAT PENTRU SCOPURI STRĂINE“
Dacă în tre a g a o p in ie
românească, cu noi to ţi, am
fo s t p e n tru re c u c e rire a
pro vin ciilo r rupte prin agre­
siune de la patria mumă,sun­
tem ca teg oric în co n tră ca
Rom ânia să urm ărească
o biective de agresiune. Nu
este admisibil să ne prezen­
tăm ca agresori faţă de Rusia,
astăzi aliata Angliei probabil
învingătoare, pentru alt obiec­
tiv d e câ t B u covin a sau
Basarabia - în tovărăşie de
arme cu Ungaria şi cu Axa,
care ne-au rupt printr-un act
arbitrar, neratificat de nimeni,
o p a rte im p o rta n tă a ţă rii
noastre, vătămându-ne te rito ­
r iu l, m ân dria şi o no area
naţională. C hiar şi tovărăşia
de arm e de până acum ,
impusă de îm pre ju ră ri, este
cât se poate de supărătoare,
câtă vreme încă nu am prim it
nici o satisfacţie în problema
Transilvaniei, dar ea are totuşi
o singură justificare: aceea că
este m e n ită să re p a re
p ie rd e re a ce am s u fe rit,
înainte cu un an, în urma pre­
siunii exercitată de Axă, care
la vrem ea sa ne-a legat
m â in ile , o p rin d u -n e să ne
ROMAN DE
apărăm. Acum ea ni le-a dezle­
gat. Basarabia şi Bucovina s-au
u n it cu regatul vechi, p rin
voinţa lo r liberă şi pe baza
principiului auto-determ inării
popoarelor. A r fi prea pre­
tenţios să credem că c o n ti­
nuarea războiului germano-
rus ar depinde de c o la b o ­
rarea noastră, precum este
nu mai p uţin p re te n ţio s să
p ro cla m ă m n o i, R om ânia,
război sfânt c o n tra Rusiei,
pentru organizaţia ei internă,
de sta t şi socială. Războiul
sfânt, m ilita r şi p o litic , să-l
păstrăm p e n tru Rom ânia
M are, cu to a te p ro v in c iile
sale. Nu avem nici un soldat
rom ân de sa crificat pentru
scopuri străine. T rebuie să
cruţăm armata noastră pentru
scopurile noastre româneşti,
care sunt multe şi mari şi de
tra g ic ă a c tu a lita te p e n tru
foarte apropiate vremuri.
I8 iulie 19 4 1.
(om politic, ministru, diplomat, fostul Ambasador al Regelui Carol al ll-lea şi ulterior al lui Antonescu la Moscova).

Tovărăşia luiAntonescu cu cinstită

şi loială. Dar, războiul nostru naţional______
se opreşte la Nistru______________________

In tr a r e a g e n e r a lu lu i A n to n e s c u în tu r ile ei la G u rile D u n ă rii, d r e p tu r i de

r ă z b o iu l î m p o t r iv a R u s ie i, o r i c â t de
în d r ă z n e a ţă p o a te p ă re a o a se m e n e a
h otă râ re , poate fi în d re p tă ţită p rin in te re ­
sul n o s tru naţional: România e datoare, fie
ch ia r p rin je rtfe grele, să-şi a firm e d re p ­
care a a tâ rn a t în tre c u t şi de care va a tâ r­
na şi în v iit o r lib e ra e x is te n ţă a s ta tu lu i
ro m â n şi care nu s u n t p o triv n ic e d re p ­
tu r ilo r nici unui sta t vecin. Provocarea nu
a v e n it din p a rte a n o a s tră . A m în c e p u t
lup tra ce ne-a fo s t impusă, când am p u tu t
şi cum am p u tu t. Pacea fusese ruptă, acum
un an. D eclaraţia de război a fo s t ultim a-
tu m -u l b ru tal din 26 iunie 1940. (Am v o r ­
b it, în a c e st sens, d -lu i M o lo to v , la 24
iunie, când m i-am luat rămas bun de la el).
In te re s u l n a ţio n a l ne ce re în tre g ire a
h o ta ru lu i basarabean, cum ne cere re în ­
tre g ire a Transilvaniei şi eliberarea t e r it o ­
r iu lu i. A tâ ta v re m e c â t lu p tă m p e n tru
acest in te re s , ne s p rijin im de d re p tu rile
n oa stre şi nu p ro vo că m , pe n e d re p t, pe
nim eni. C um e firesc şi p o litic să îm plinim
c e rin ţe le p o litic ii naţionale şi cum putem ,
a s o c ie re a n o a s tră cu g e rm a n ii în lu p ta
îm p o tr iv a c o t r o p i t o r i l o r B a s a ra b ie i e
firească şi în d re p tă ţită . E tovărăşia căreia
tre b u ie să-i facem faţă în ce ne priveşte,
cu cinste şi cu lealitate.
Războiul n o s tru naţional se o p re şte
însă la N is tru .
D e o a re c e ţe lu r ile m ilita re nu p o t fi
t o t a tâ t de p re c is lim it a t e ca ţ e lu r ile
p o lit ic e , t r e c e r e a N i s t r u l u i se p o a te
im p un e din m o tiv e ta c tic e şi s tra te g ice .
Ţ e lu r ile p o lit ic e nu t r e b u ie în s ă să
depăşească ve ch iu l h o ta r rom ân esc. N u
num ai fiin d c ă , î n t in z â n d u - n e p re a
d e p a rte , slăbim p o z iţiile s ta tu lu i ro m â n ,
care nu poate a dm in istra te m e in ic şi p re ­
t e n ţ ii î m p o t r iv a ţin u tu r ilo r n o a s tr e
apusene; dar mai ales fiindcă clătinăm noi
înşine şi şubrezim tem elia de d re p t, argu­
m entele is to ric e , geografice şi e tnice, pe
care a s ta t şi stă România. T o t ce tre c e
d in c o lo de N is tru este o p ro v o c a re . O
p ro v o c a re p rim e jd io a să faţă de un vecin
p ute rn ic, mai uşor, poate, de învins, decât
de î n lă t u r a t şi îm p o t r iv a r e a c ţ iu n ilo r
c ă ru ia nu v o m m ai p u te a rid ic a n ic i o
în d re p tă ţire şi nici o stavilă, în cazul unei
p ră b u ş iri g e rm a n e sau al u n e i păci de
com p ro m is.
20
C uvin tele şi atitud ine a p rin care, fără
nici un folos, fără nici o pricopseală pen­
tr u to v ă ră ş ia n o a s tră de a rm e, care ne
c e re fa p te leale, ia r nu v o rb e d e ş a rte ,
atrag îm p o triv a noastră mânia neîmpăcată
a u n u i a d v e rs a r v r e m e ln ic , d a r a u n u i
vecin de totdeauna sunt adânc dăunătoare
ca uze i ro m â n e ş ti. C e în se a m n ă a ceste
laude fără noim ă ca acelea că luptăm pen­
tru a distruge „ b arba ria " , p e n tru a rupe
în bucăţi Rusia, p e n tru a nim ici slavismul?
P rin tr-o asemenea politică, sprijinită pe
asemenea v o rb e , p ie rd e m t o t fo lo s u l pe
care-l putem trage din îm pre ju ră rile atât de
prielnice azi: ne încărcăm cu sim ţăm inte de
u ră , pe c a re d e c e n ii le v o m p u r ta în
spinare, co m p ro m ite m de mai înainte orice
p u tin ţă de m a n ie ră d ip lo m a tic ă şi de
apărare a d re p tu rilo r noastre adevărate, în
cazul unei v ic to rii anglo-saxone, sau al unei
soluţii de „ e chilib ru" ; c o m p ro m ite m mai
ales caracterul de seriozitate pe care, în zile
g re le , o ric e s ta t tr e b u ie să ş i-l im p u n ă
acţiunii sale d re p t suprem ă în d re p tă ţire a
libe rtă ţii şi a fiinţei sale.
N u ne cere, oare, cel mai e le m e n tar
sim ţ de p rudenţă să ne abţinem de a chel­
tu i, până la capăt, to a te fo rţe le n o a s tre
m ilita re , p en tru ca să nu răm ânem lipsiţi
de o ric e m ijlo c de apărare, în cazul unei
o fe n s iv e m a g h ia re sau t u lb u r ă r i
revoluţionare?
„ Econom ie" ! - în to a te dom en iile -
iată lozinca p o litic ii n oa stre naţionale de
a zi. R ă z b o iu l m ai p o a te să ţin ă m u lt.
P u te rile noa stre su nt lim ita te . Situaţia în
c a re ne a flă m nu e s im p lă . In te re s e le
n o a s tre nu se c o n fu n d ă cu in te r e s e le
nim ănui.
E ste fir e s c şi b in e să fim v i t e ji
deoarece facem războiul.
D a r nu e destul.
3 august I 942
 ANTONESCU
NU ERA
UN DICTATOR
DE TIP FASCIST...
Dictatura e regimul mediocrităţii. tor de tip fascist. Acesta e fenomenul
Aici trebuie să spunem un lucru impor­ care trebuie reţinut.
tant. Cele mai demente lucrări, cele mai -Era un dictator militar.
extraordinare paradoxuri, cele mai -Dictatura la început fascistă dar
îndrăzneţe proiecte, le fac mediocrii. din cauza aiurelii şi a demenţei
Astea sunt un simptom al mediocrităţii. legionare, au trecut câteva luni şi s-a
Mediocrul poate imagina lucruri dus dracului. Iar Antonescu a făcut o
nemaipomenite, lucruri lipsite de orice dictatură, unicul lucru posibil. în
fel de adecvare la real dar care se condiţia în care România se afla atunci
impun realului prin forţa demenţei. nu se putea menţine cu un regim parla­
Hitler era un mediocru, Mussolini -u n mentar. Era cu neputinţă. Numai un om
tip mediocrizat...în ultimă instanţă tot autoritar putea, de bine de rău, să mai
mediocru, un mediocru cu un simţ ceva proptească ce se putea propti înaintea
mai adecvat la real decât Hitler, dar tot prăbuşirii. Or, el a făcut asta cu ajutorul
un mediocru. La noi, Antonescu, alt unor tehnicieni, în generai oameni de
mediocru, de o natură mai evoluată, un finanţe şi de economie reputaţi, din
mediocru megaloman, ceea ce e deja o burghezie şi din rândul celor care sim­
treaptă preferabilă, un mediocru mega­ patizau de fapt sau participau la
loman care voia să-şi păstreze ima­ Partidul Liberal sau Ţărănesc, şi din
ginea nu prea compromisă, faţă de nişte militari, care sunt întotdeauna de
lumea anglo-saxonă, în faţa căreia era folos în circumstanţe din astea chiar
căzut de epatare. Pe de altă parte era dacă competenţa lor este îndoielnică. în
un om onest. Nu afirm că a fi dictator condiţiile acestea, însă, pentru noi era
înseamnă neapărat a fi mal-onest, deşi un lucru nou o dictatură...
asta duce la malonestitate în
mod aproape sigur. Dar (Al. Paleologu -Stelian Tănase:
Antonescu nu era un dicta­ .Şfidarea Memoriei" , Ed. Du Style, 1996, pag. 73-74)
Rege al României (1930 ■1940)
JRĂDĂTO RUL ION ANTONESCU“
în zadar p re ş e d in te le C o n s iliu lu i de
Miniştri, Armând Călinescu, şi cu mine încer­
cam a le demonstra că într-o ciocnire de ide­
ologii, în tr-o luptă de interese mondiale care
cuprindea lumea, o neutralitate este un lucru
imposibil, că este o amăgire care nu va putea
dura. Totuşi, în urma unui consiliu de coroană
s-a luat deciziunea că România va adopta o
poziţie de neutralitate. A tâ t Călinescu cât şi
mine a tre b u it să ne închinăm în faţa acestei
păreri a majorităţii însă cu reticenţa morală că
gestul făcut nu este decât un expedient tempo­
22
Regele Caro l a l
Ih le a l-a u rât
p e Antoneseu
cu înverşunare.
O ură firească;
G eneralul a fo st
doar acela care
l-a s ilit să abdice
ş i să p lece din
ţa ră , în e x il
rar. A tâ t noi că şi marele dispărut, Nicolae
lorga, eram convinşi că interesele României
erau alăturea de marile democraţii occidentale,
că oricare ar fi fost greşelile din trecut, to t ele
vo r fi cele învingătoare, căci cine stăpâneşte
mările stăpâneşte lumea, şi acest stăpân este
Imperiul Britanic. Nu aveam decât un gând: să
învingem toate rezistenţele şi mai devreme sau
mai târziu să călăuzim destinele ţării în lupta ală­
tu ri de apărătorii libertăţii. Au fost unii care m­
au întrebat: ce interes are România de a avea
această atitudine? Am răspuns: pentru a apăra
ceea ce e al nostru. în scurtă vreme, eveni­
mentele mi-au dat dreptate. Un stat poate fi
eclipsat momentan ca teritoriu, invadat fiind de
inamic, dar dacă îşi menţine organizaţia de stat
şi cel puţin o parte din forţa armată, chiar din­
colo de graniţă, to t trăieşte şi forţa lui morală
rămâne întreagă.
D a r acest gând a fo s t p ric e p u t şi de
duşman. Iugoslavia ne mai re p re ze n tâ n d ,
momentan, nici o problem ă politică pentru
Germania, toate eforturile trebuiau îndreptate
pentru com pleta subjugare sau elim inare a
ultimului pion al rezistenţei.
Pentru acest scop hotărât al ei a pus din
nou în joc metodele bine cunoscute. Lucrând ca
de o b ice i in d ire c t, p a rtid u l N.S.D.A.P,
îndeplinind rolul pe care statul şi-l putea însuşi,
a uzat de cel mai bun agent al său, Garda de
Fier, spre a-şi atinge ţelul. Puţină vreme după
începutul războiului, aproape concomitent cu
distrugerea Poloniei, la 21 septembrie 1939,
preşedintele Consiliului [de Miniştri], Armând
Călinescu, este asasinat de către această organi­
zaţie armată de Germania.
Ura acestor terorişti, agenţi ai totalitaris­
mului, era neîmpăcată împotriva lui, mai ales de
la dispariţia lui Corneliu Codreanu. Era o luptă
pe viaţă şi pe moarte care întrucâtva amintea
de vendeta corsicană. Acest patriot luminat şi
energic, prieten devotat al Suveranului său şi al
democraţiilor, cade la postul lui de luptă abia
câteva zile după ce-mi declarase că e gata să-şi
servească Patria în orice funcţiune se va crede
necesar, fie subsecretar de stat ori chiar pre­
fe ct, cu singura c o n d iţie însă ca p o litic a
României să nu fie alături de puterile Axei.
Germania a ştiut prea bine unde lovea asa­
sinând acest atât de distins om de stat, ştia că
moartea lui va fi o lovitură demoralizatoare şi
fatală dată ţă r ii. S uveranului ei şi cauzei
democraţiilor.
Lovitura a fo st într-adevăr una care s-a
simţit adânc, mai ales în cercurile politice care
s-au găsit complet buimăcite.
Dar nici această presiune sângeroasă n-a
avut darul de a mişca marile democraţii şi am
fost lăsat pradă Moloch-ului german. Nici politi­
cienii din interior n-au priceput că era momen­
tul suprem de a strânge rândurile pentru lupta
împotriva duşmanului comun, intern şi extern.
Cu to a tă represiunea e x tre m de dură
împotriva Gărzii nazifile, influenţa şi puterea ei
n-a făcut decât să crească. Au urm at eveni­
mentele din Franţa, echilibrul schimbându-se
prin această lovitură mortală din ce în ce mai
mult de partea Axei. Elementele politice, chiar
cele cu tendinţe democratice, înclinau din ce în
ce mai mult înspre o înţelegere mai intimă cu
G erm ania. Prea p u ţin i eram noi cei care
duceam încă lupta făţişă pentru cauza cea bună.
Mai trebuia dărâmat un element care stătea
în calea nazismului: acesta era Suveranul. Faţă
de el, pangermanismul machi­
avelic a găsit o ultimă şi teribilă
armă: destrămarea teritorială.
Mai întâi, graţie înţelegerii cu
Sovietele, a fost Basarabia, pe
urmă, urmând un bine stabilit
program revizionist, jumătate
din Transilvania dată Ungariei
p rin n e m ilo s u l d ic ta t de la
Viena, te rm inâ nd cu satisfa­
cerea d o rin ţe lo r bulgăreşti în
Cadrilaterul dobrogean. Lovi­
tu ri date rapid şi sub amenin­
ţă ri de c o tr o p ir e a Ţ ării.
Lovituri de disolaţiune materi­
ală dar mai ales morală. Garda
23
de Fier devine acum în mod absolut deschis
agentul şi aliatul hitlerismului. Ea a ajutat din
răsputeri la această operă şi la micşorarea rezis­
tenţei ţării. C onducătorii ei au mers aşa de
departe încât au declarat că doar preluarea pu­
te rii de către Gardă poate face suportabile
aceste pierderi pentru România.
Nu din dragoste pentru ţările care s-au
m ă rit pe spinarea Ţ a rii m ele a p ro c e d a t
Germania în acest mod ci, prin micşorare şi
demoralizare, să câştige noi puncte strategice
pentru planurile ei de mâine.
D ouă e le m e n te care erau cheagul de
rezistenţă trebuiau cu orice p re ţ eliminate:
Armând Călinescu şi regele Carol al II lea. în
mai puţin de un an au reuşit să-şi îndeplinească
scopul.
E tris t de zis că în această operă a panger-
manismului au găsit complici în ţară şi mie îmi
este silă să scriu numele lor: Garda de Fier,
tră d ă to ru l Ion A ntonescu şi p o litic ie n i de
ultimă speţă ca Vaier Pop, elemente lipsite de
patriotism şi vândute duşmanului.
Antonescu, care avea reputaţia de a fi un
om cinstit, energic şi iubitor al ordinei, care ca
ministru de război şi şef al Statului Major se
angajase faţă de Franţa că materialul de război
Generalul Antonescu cu aghiotanţii săi
după trecerea Prutului...
dăruit de acea ţară nu se va întrebuinţa nicio­
dată împotriva aliaţilor, odată însărcinat cu pu­
terea tocmai pe baza acestei reputaţii, în loc de
a-şi face datoria şi de a restabili ordinea tulbu­
rată de Garda de Fier, s-a făcut complicele
acestor elemente teroriste şi a fost acela care
a adus evenimentele de la 6 septembrie [1940]
abdicarea Regelui Carol.
A stfel s-a instaurat regim ul d ic ta to ria l
Antonescu, care a subjugat fără remuşcare
România unei hoarde de asasini şi intereselor
expansiunii şi agresiunii pangermane.
Ceea ce unii au voit să evite, ocuparea ţării
de către H itler, t o t s-a făcut, dar s-a făcut
împotriva intereselor permanente ale ţării şi s­
a adeverit punctul de vedere ce-l apărasem că,
în acest conflict al celor două lumi, România nu
putea să rămână neutră.
Am însă mângâierea de a şti că această
acţiune de a preda Patria mea ca o sclavă
interese lor pangermanismului nesăţios este
opera unei m inorităţi terorizatoare şi că s-a
făcut împotriva asentimentului şi consimţămân­
tului poporului român, care în sufletul său a
rămas adânc legat de politica tradiţională a
ţă rii, adică alături de dem ocraţie şi hotărât
împotriva agresorilor. Este o fatalitate istorică
că sunt momente când
o m inoritate, mai ales
când în tre b u in ţe a z ă
mijloace brutale, poate
fi cea mai ta re , dar
judecata tim purilor şi a
acelora care vo r hotărî
mâine soarta popoa­
relor va trebui să vadă
care este adevărul,
care a fost lupta aces­
tui nenorocit popor şi
a c o n d u c ă to rilo r săi
pentru a se menţine pe
calea cea d re a p tă a
id e a lu rilo r eterne ale
omenirii.
(„în Zodia
Satanei" ,
pag. 133-135).
 (QmwmWrn

ADEVĂRUL DESPRE ARESTAREA

MAREŞALULUI ION ANTONESCU

Şl PREDAREA ACESTUIA RUŞILO

în legătură cu acţiunea de ieşire a Rom âniei din război şi cu lovitura

de la 23 august, denaturările au început încă din prim ele m om ente.
Mai întâi că Partidul Com unist, care pusese m âna pe putere în
prezenţa tancurilor ruseşti, nu avea istorie şi şi-a însuşit lovitura de
stat de la 23 august ca începutul propriei istorii. Sigur că n-avea nici
o contigenţă reuşita loviturii de stat cu prezenţa PCR-ului. Nu se
poate constata că în această acţiune n-au fost im plicaţi şi câţiva
com unişti, dar im plicarea lor a fost de natură minoră. A cţiunea care
se desfăşurase vrem e de doi ani se făcuse în absenţa PCR-ului.
Cum au intervenit com uniştii în acţiune? La un m om ent dat,
Novicov a cerut Opoziţiei unite să integreze şi secţia din Rom ânia a
PC în acţiunea pentru ieşirea României din război.

Cum s-a derulat filmul zilei de
23 august?________________
Mareşalul Antonescu a fost invitat la Palat în
dim ineaţa zilei de 23 august. în aceeaşi zi,
mareşalul a p rim it la Snagov, unde funcţiona
guvernul pe care-l conducea, pe delegatul
Opoziţiei unite, prof. Gheorghe Brătianu, care l-a
solicitat cu insistenţă, pentru a nu ştiu câta oară,
ca să accepte ideea unui armistiţiu neîntârziat cu
p u te rile aliate. Gh. Brătianu l-a găsit pe
Antonescu într-o dispoziţie bună, i-a confirmat
că a ajuns la concluzia că Germania a pierdut
războiul, dar că el crede că ieşirea din război a
României trebuie speculată pentru a se câştiga
cât mai mult din această ieşire şi că s-a gândit la
ieşirea din război, dar tre b u ie să aleagă el
momentul oportun, sperând că dificultăţile pe
care le vor întâmpina ruşii în înaintarea lor vor
asigura României condiţii mai avantajoase.
în opinia lui Antonescu momentul oportun
nu era delimitat, ci el pretindea să fie lăsat la
totala sa discreţie, să hotărască el care va fi
momentul cel mai potrivit, să nu intervină cu
presiuni politice şi morale din afară nici regele,
nici politicienii. Sigur că acest răspuns era pozitiv;
întrucât îşi menifestase îndoiala că oamenii poli­
tici vor acoperi o viitoare acţiune pentru în­
cetarea războiului făcută de el, Gh. Brătianu s-a
angajat că îi aduce o scrisoare semnată de Maniu,
de Brătianu şi de Titel Petrescu, prin care ei îşi
asumă răspunderea politică a ieşirii României din

25
război. întors la Snagov, Brătianu, care nu putuse
într-un timp atât de scurt să obţină hârtia solici­
tată de Antonescu, l-a asigurat că nu este o
problemă de hârtie, ci doar o chestie de timp,
căci atât Brătianu, Maniu cât şi Titel Petrescu
sunt de acord să semneze o garanţie prin care îl
absolvă de răspunderea politică a unei asemenea
acţiuni. Dar l-a găsit pe Antonescu enervat.
Avusese loc între timp o şedinţă a Consiliului de
Miniştri care, datorită unor inadvertenţe minore
şi datorită activităţii condamnabile a guvernului,
reuşise să-l enerveze pe Antonescu. De data
asta, Antonescu a fost furios şi chiar l-a repezit
pe Brătianu, spunând că va discuta el cu regele
deoarece merge la Palat. între timp s-a răzgândit
şi a trebuit să intervină Sănătescu prin telefon cu
insistenţe ca el totuşi să meargă la Palat unde era
anunţat, chiar cu argumentul la care am asistat:
„ Bine, măi Ionică, nu poţi să-l ofensezi pe rege!
Te-ai anunţat în audienţă şi acum, tam-nesam, nu
te mai d uci" . Până la urmă l-a convins să
meargă, însă în prealabil l-a trim is pe Ică
Antonescu la Palat. Pentru ipoteza în care
Antonescu s-ar fi m enţinut pe refuzul de a
încheia fără întârziere armistiţiul, urma ca răs­
turnarea plănuită să se facă la 26 august. S-a aflat
însă că Antonescu pleacă pe fro n t a doua zi,
adică în 24 august, ca să vadă care e situaţia, căci
se rupsese frontul la Targu
Frumos. Atunci, în ultimul
m om ent, s-a h o tă râ t că
dacă Antonescu refuză să
execute ordinul regelui de
a face imediat armistiţiul, să
fie imediat arestat. Pentru
opinia publică care nu
cunoaşte împrejurările, tre­
buie precizat că până în
ultimul moment, adică până
la arestarea lui Antonescu,
erau valabile două formule
pe care le elaborase
O p o z iţia , şi anume: în ­
cetarea războiului din
Răsărit şi ruperea noastră
de p u te rile A xe i fără
Antonescu, în cazul refuzu­
lui lui, şi cu arestarea lui
Antonescu, sau tot sprijinul
pe care regele şi partidele
politice îl vor da mareşalului,
dacă acesta se angaja imedi­
at să facă el armistiţiul. Deci
această alternativă a fost va­
labilă până în ultim ul
moment, până la refuzul lui
Antonescu. Dacă Antonescu,
în audienţa de la Palat, ar fi
acceptat sugestia regelui de
a face imediat arm istiţiul,
fără să-i mai consulte pe
nemţi, atunci toată lumea,
inclusiv Partidul Comunist,
l-ar fi dat sprijin să realizeze ieşirea noastră din
război. Din păcate, Antonescu, fiind un tip foarte
coleric şi foarte veleitar, s-a considerat ofensat
prin nota ultimativă verbală pe care i-o dăduse
regele şi a răspuns fo a rte ţâfnos, oarecum
reproşându-i regelui că se amestecă acolo unde
nu-i fierbe oala şi că să stea liniştit şi să-l lase pe
el care ştie să judece momentul cel mai potrivit.
Şi dacă e cazul să facă armistiţiul, va face, dar
atunci când va socoti că e oportun. La care
regele a insistat ca armistiţiul să se facă imediat,
fără nici o tergiversare. Antonescu a replicat că
onoarea lui militară îl împiedică de a-şi părăsi un
aliat, pe Hitler, fără să-l avertizeze. In momentul
acesta s-a ivit un pericol acut: dacă Antonescu
anunţa intenţia de a se retrage din război s-ar fi
repetat pentru România întâmplarea petrecută în
Ungaria, adică ocuparea militară a Ungariei şi răs­
turnarea guvernului, înlocuirea lui cu o expozi-
tură germană, pentru că Hitler nu putea concepe
ca unul dintre aliaţii de bază, cum era România,
să părăsească alianţa de maniera asta. Atunci, dat
fiind pericolul acut pe care-l reprezenta intenţia
lui Antonescu de a cere dezlegarea de la Hitler
pentru retragerea din alianţă şi pentru încetarea
războiului, s-a hotărât pe loc arestarea lui.
Cum a avut loc arestarea
Mareşalului Antonescu
Arestarea a fost făcută de către un grup din
garda Palatului, condus de căpitanul D im itriu;
efectiv au fost doi subofiţeri. Şi în legătură cu
scena arestării s-au lansat fel şi fel de versiuni.
Prezenţi în acel m om ent erau Regele,
Sănătescu şi amândoi Antoneştii. în momentul în
care s-a dispus arestarea lui Ion Antonescu,
regele a plecat din cameră şi a intrat generalul
Aldea, car a dat ordinul efectiv de arestare. S-a
inventat un fel de dialog între rege şi Antonescu
care nu e verosimil deloc. Ceea ce este absolut
autentic - a fost înregistrat pe bandă - este că
regele a spus: „ Domnule Mareşal, suntem la
marginea dezastrului, este ultimul moment în
care treb uie să luăm hotărârea de a înceta
războiul din Răsărit şi de a ne alia cu aliaţii noştri
naturali11 . La care Antonescu a răspuns destul
de înţepat: „ Nu Majestatea voastră, ci eu
hotărăsc momentul şi nu pot să las soarta ţării pe
mâinile unui copil" . Regele a insistat, mareşalul
a răspuns obraznic, a fost şi un „ escarmouche" .
Antonescu i s-a adresat cu „ dumneavoastră" ,
iar regele i-a răspuns: „ Poate vreţi să ziceţi
Majestatea voastră" . Mareşalul s-a corectat,
apoi regele spunându-i „ domnule Antonescu" ,
el a răspuns: „ Poate vreţi să spuneţi domnule
Mareşal" . în fine, acestea sunt nişte lucruri
minore, în orice caz s-a hotărât să fie arestaţi pe
loc el şi cu Mihai Antonescu, dar n-aveau unde
să-i ţină. Exista în Palat un aşa-zis cabinet filatelic,
care nu era aerisit, în care Regele Carol al ll-lea
îşi ţinea impresionanta lui colecţie de mărci
poştale, care se pare că era cea mai prestigioasă
din toată lumea şi pe care a moştenit-o Lupeasca.
Acolo era o cameră mică, blindată, fără aerisire,
între timp, după arestarea Antoneştilor, trebuiau
neutralizaţi toţi şefii de instituţii care dispuneau
de putere de foc, şi anume: şeful Jandarmeriei,
şeful Armatei, al Statului Major, etc. Primul care a
fost invitat şi care a răspuns invitaţiei a fost Piki
Vasiliu, căruia i s-a raportat care este situaţia şi a
spus: „ Sunt la ordinul Majestăţii sale şi, dacă
vreţi, îi convoc eu pe ceilalţi, care probabil, dacă
sunt chemaţi de alte persoane din Palat, vor avea
reticenţe" . El a fost cel care i-a convocat pe
Pantazi, pe Topor - şeful Jandarmeriei, ca să fie
arestaţi. Pe aceştia i-a ţinut în corpul de gardă.
Ce să facă cu cei doi Antoneşti care erau în seif
şi se sufocau acolo că n-aveau aer? A intervenit o
chestie care nu era pusă la punct dinainte, şi
anume: judecând situaţia, Pătrăşcanu a vorbit cu
Bodnăraş, care se prezentase sub numele de
Ceauşu, iar Bodnăraş a trimis un grup de chel­
neri comunişti ca să îi preia pe cei doi Antoneşti
de la Palat şi să-i ducă în siguranţă sub pază. S-a
făcut o mare greşeală, pentru că s-a permis imix­
tiunea comuniştilor în treaba asta, dar regele ple­
case şi Sănătescu s-a bucurat că poate scăpa de
ei. Poate el se temea şi de eventualitatea ca
oam enii - ostaşi sau o fiţe r i d evo taţi lui
Antonescu - să nu încerce o lovitură să-i scoată
din arest, de aceea a fost încântat de soluţia dată.
La ora 16, când prin lorgu Ghica, care era
administrator la Palat, s-a trimis şefilor de partide
din Opoziţie, lui Maniu, lui Brătianu, lui Titel
Petrescu şi lui Pătrăşcanu vestea că au fost ares­
taţi Antoneştii şi Piki Vasiliu şi că ceilalţi şefi de
27
1
 instituţii urmează să fie arestaţi, s-a transmis
u rm ă to ru l consemn: nu se ştie cum vo r
reacţiona nemţii, de aceea în noaptea asta to ţi
oamenii susceptibili de a fi urmăriţi de nemţi să-şi
schimbe locuinţele şi să se adăpostească într-un
loc necunoscut, în care nu au avut obiceiul să
meargă niciodată. Maniu a spus că el rămâne în
apartamentul lui Nerva Andrei Celekeş, care era
în blocul CEC- ului, pe Splaiul Unirii nr. 4, la et.
3, a cărui familie era dispersată în Ardeal şi era
singur. Acolo am stat cu Maniu şi cu încă două
persoane. Am avut un moment de panică pentru
că la un moment dat s-a oprit în dreptul blocului
un tanc german care trăgea cu m itraliera şi
gloanţele intrau pe geam la noi. Bineînţeles că
prima concluzie a fost că s-a descoperit locul
unde stă Maniu şi ne atacă: am baricadat uşile
cum am putut. Ne- am dat seama cu întârziere că
de fapt tancul avusese o pană şi până au reparat-
o, soldaţii trăgeau cu m itraliera ca să nu fie
atacaţi - se ştia deja că România întorsese
armele. Nu s-a întâmplat nimic, dar noi intrasem
în panică. Maniu a spus: „ Voi vă descurcaţi cum
puteţi că eu to t nu mai contez. Dacă vin mai
mulţi, to t nu ne putem apăra" . Şi s-a culcat şi a
d o rm it lin iş tit în tim p ce nouă ne bâţâiau
izmenele - asta în noaptea de 23 august!
Consemnul era ca a doua zi la ora 4 dimineaţa
toţi să se întâlnească la Palat.
Indignarea lui Maniu. Antonescu
e dus sub pază în apartamentul
amantei lui Bodnăraş_________
Când ne-am dus la Palat, am aflat că regele
plecase în noaptea aceea la ora 2 să se adă­
postească în judeţul G orj, iar după plecarea
regelui, Sănătescu i-a predat pe Antoneşti unui
grup de comunişti. Maniu s-a înfuriat - la asta am
asistat, l-a spus: „ Bine, domnule general, cum ai
putut face prostia asta? Dumneata nu ştii că
Antonescu, ca şef de Stat, a fost arestat sub înal­
ta custodie a Majestăţii sale? Deci Majestatea sa
răspunde m oraliceşte pentru arestarea lui.
Arestarea a fost necesară din punct de vedere
politic, a fost un act politic regal şi dumneata l-ai
degradat, dându-l pe şeful Statului pe mâna unor
derbedei" . Sănătescu dădea din colţ în colţ:
„ Păi ce era să fac, domnule Maniu? Mi-a fost frică
că ne atacă, aici n-aveam apărare, nu-i puteam
ţine în seif că se sufocau, mi-a părut bine când au
venit ăştia şi s-au angajat că-i iau ei sub pază" .
Intr-adevăr, ei i-au dus în Vatra Luminoasă la nr.
47, într-un apartament tip, în care locuia amanta
lui Bodnăraş. A partam entele acestea aveau
parter şi demisol şi acolo i-au ţin ut sub pază
comunistă până a doua zi dimineaţa. A doua zi
dimineaţa, la insistenţele lui Maniu, Aldea - min­
istrul de Interne - a trimis o companie de soldaţi
care a înconjurat casa şi care păzea din exterior.

în poziţia asta au rămas Antoneştii până în 29 august, când un general rus, investit cu
mandat din partea guvernului sovietic, a venit să-i ridice şi să-i ducă în Rusia. Aldea s-a
opus, dar acela i-a spus că dacă se opune, vin cu un regiment de tancuri şi tot îi ia cu forţa.
Deci aşa au pus mâna ruşii pe Antonescu; i-au dus la Lefortovo, puşcăria de lângă
Moscova, şi i-au ţinut acolo vreo 7 luni, până când a avut loc procesul. Ceea ce trebuia
reţinut este următorul lucru: până în ultimul moment al arestării lui Antonescu, Opoziţia
pregătise două variante: armistiţiul lui Antonescu, susţinut de rege şi de partidele politice,
inclusiv de Partidul Comunist, sau, în cazul în care până în ultimul moment Antonescu
refuza să-şi asume răspunderea, armistiţiul făcut contra voinţei lui, prin arestarea lui şi a
principalilor răspunzători de instituţii represive din ţară, cu riscurile aferente, declarând
imediat ieşirea noastră din alianţa fascistă. Până la ora 16 au fost valabile aceste două
alternative. Deoarece Antonescu a refuzat categoric să facă el armistiţiul şi a avut chiar un
limbaj insolent faţă de rege, s-a hotărât să fie arestat.

(Corneliu Coposu: Confesiuni. Dialoguri cu

Doina Alexandrescu). Ed. Anastasia, 1996.
ÎNCEPUTUL Şl
SFÂRŞITUL
M AR EŞALUL
IO N AN W N ESCU
- La 2 septembrie 1940 a avut loc, sub fe­
reastra Palatului o mare manifestaţie...care a
degenerat repede. Toată noaptea, am auzit
strigăte şi focuri de armă. Această zi marchează
începutul unei mişcări de insurecţie împotriva
Regelui Carol al ll-lea, orchestrată de credincioşii
Gărzii de Fier, asociaţi cu partizanii generalului
Antonescu.
La 4 septem brie, în tr-o învălmăşală de
neînchipuit, tatăl meu a trebuit să se hotărască să
facă apel la cel care, dintr-odată, apărea ca omul
providenţial: Ion Antonescu. Naţionalist cu mână
de fier, el era singurul care putea să-şi asigure atât
bunăvoinţa germanilor, cât şi pe cea a unei popu­
laţii române profund nemulţumite. Carol al ll-lea i­
a o fe rit deci preşedinţia Consiliului, ceea ce
Antonescu a refuzat. El cerea puteri depline.
Atunci când generalul a ieşit din biroul tatălui meu,
cu chipul grav, m-a zărit şi m-a salutat. Avea
această manie de a vorbi despre el însuşi la per­
soana a treia: „ Generalul Antonescu asigură
situaţia" . Rămânea de ştiut despre care situaţie
anume vorbea.
Curând aveam să o descoperim: pe 6 septem­
brie, pe la ora 6 dimineaţa, un curier s-a prezentat
la Palat. Antonescu îi cerea lui Carol al ll-lea să
abdice cât mai repede. Toată noaptea, tatăl meu
dezbătuse evenimentele împreună cu Magda
Lupescu şi cu Urdăreanu. A citit scrisoarea lui
Antonescu, a lăsat capul în jos şi i-a dat misiva
şefului său de cabinet.
- Şi acuma, ce e de făcut? a întrebat el.
- Nu mai putem spera nimic, a răspuns
Urdăreanu. Totul s-a sfârşit.
Fusese supus la presiuni? I se promisese
Dumnezeu ştie ce? In orice caz, nu era deloc în
obiceiul tatălui meu să abandoneze astfel partida.
De altfel, tatăl meu nu dăduse impresia unui
om care cedează cu uşurinţă în faţa adversarilor.
S-a spus, după aceea, că ar fi putut să ignore
somaţia lui Antonescu. De fapt, el nu ar fi putut s-
o facă decât dacă ar fi fost susţinut. Singur, Carol
al ll-lea devenea neputincios. Intr-adevăr, nu sunt
sigur că, în acel moment de criză, armata şi-ar fi
urmat suveranul. „ Marea mută“ rămăsese loială
faţă de monarhie, dar fusese frustrată de lipsa de
rezistenţă de care dădusem dovadă cu ocazia
deposedărilor teritoriale. Antonescu a ştiu să se
folosească de acest sentiment pentru a face o
enormă propagandă în rândurile armatei. în ceea
ce-l privea nu era împotriva monarhiei. Era un mi­
litar legitimist pe care îl preocupa, cred, viitorul
ţării sale. Pentru el problema acelui moment nu
era legată de natura regimului, ci de persoana
însăşi a lui Carol al ll-lea, a cărui plecare o cerea în
mod imperios.
Adus în impas, Regele şi-a redactat mesajul de
abdicare...fără a utiliza vreodată cuvântul. S-a
mulţumit să scrie că remite coroana şi puterea în
mâinile fiului său, Mihai. N-am închis ochii toată
noaptea. M-am culcat pe la ora cinci dimineaţa,
tatăl meu nu.
La ora nouă, am fost trezit de telefon. Eram
anunţat că trebuia să mă duc să depun jurământul.
29
Pe jumătate adormit, m-am dus la Palat, unde l-am
găsit pe Antonescu, împreună cu reprezentanţi ai
armatei, cu ministrul de justiţie, cu patriarhul şi cu
mai mulţi înalţi demnitari. în faţa lor, am depus
jurământul de credinţă ţării mele şi poporului
meu.
Eram puţin buimăcit din cauza precipitării
evenimentelor. Antonescu a profitat de starea
mea pentru a mă face să semnez un decret care îl
confirma pe cel al lui Carol al ll-lea şi prin care i se
acordau puteri depline.
Tatăl meu a plecat la două zile după ce eu am
depus jurământul. De la 6 la 8 septembrie, el şi
Magda Lupescu şi-au făcut bagajele. Tatăl meu şi-a
luat cu el colecţia de timbre, tablouri şi un mare
număr de bibelouri. Apoi, l-am însoţit la gară. Ne­
am îmbrăţişat. N-am prea vorbit, eram amândoi
prea tulburaţi.
Tatăl meu şi Magda Lupescu au plecat cu
trenul regal. în garnitură erau trei vagoane încăr­
cate cu to t ceea ce putuseră să transporte. Câteva
ore mai târziu, pe când se apropiau de frontieră,
în gara Timişoara, mecanicul de locomotivă care
30
conducea trenul a văzut un grup de bărbaţi înar­
maţi până în dinţi. în loc să oprească, a luat viteza
maximă. Aparent bine inform aţi, indivizii au
deschis focul asupra vagonului în care se instalase
tatăl meu. Din fericire, el a scăpat culcându-se
imediat pe podeaua compartimentului. Culmea
este că şeful acestui comando a devenit ulterior
preot, ceea ce foarte puţină lume ştie.
Tatăl meu a trecut prin Elveţia, apoi s-a dus în
Spania. Antonescu i-a c e ru t lui Franco să
sechestreze - atât cât era cu putinţă - bunurile
pe care Carol al ll-lea le luase cu el. Cele trei
vagoane ne-au fost trimise înapoi, precum şi nişte
medalii de aur.
Antonescu ordonase să fie sigilate toate
încăperile şi toate birourile din Palat. Comisia de
anchetă pe care el a desemnat-o a căutat peste tot
şi a găsit documehte bancare, precum şi o cutie
conţinând o sută zece milioane de lei în numerar.
Se spune că tatăl meu şi Magda Lupescu au scos
din România între treizeci şi cincizeci de milioane
de dolari. Eu nu ştiu decât un singur lucru: pe la
mijlocul anilor treizeci, însărcinatul nostru cu afa­
ceri a trebuit să se ducă la Londra pentru a face
cunoscut că în acea lună tezaurul român nu îşi va
putea achita serviciul datoriei sale: nu mai avea
devize. După anchetarea cazului, unii au afirmat că
aceste devize ar fi fost deturnate de către Magda
Lupescu. Ea şi tatăl meu plasaseră cu siguranţă
bani în străinătate sub nume fictive de persoane
sau de societăţi. La moartea tatălui meu, în orice
caz, nu s-a găsit o centimă.
- T a tă l M aiestăţii Voastre a p le ca t şi
Maiestatea Voastră aţi redevenit Reae. Eraţi
tânăr şi frumos, simbolizaţi viitorul României.
Au avut atunci loc manifestaţii deosebite pen­
tru a saluta urcarea pe tron?
- Momentul nu era potrivit pentru sărbă­
toare! Cred, totuşi, că populaţia era încântată să
vadă urcând pe tron un Rege de nouăsprezece ani.
Dar asta nu înseamnă că situaţia mea s-a schimbat
în vreun fel. Am rămas, timp de trei sau patru săp­
tămâni înconjurat de persoane care îmi erau
deosebit de antipatice, oameni care fuseseră insta­
laţi de tatăl meu şi care încercau să se adapteze
sau să părăsească corabia. Antonescu luase în
mâinile lui treburile ţării, iar eu devenisem un figu-
rant. Profitând de popularitatea mea, Antonescu
avea intenţia de a mă folosi ca pe un simbol pasiv.
Deşi raporturile dintre noi erau încordate, i-
am fost totuşi foarte recunoscător pentru că a
rechemat-o pe mama mea în România. Am reîntâl­
nit-o la frontieră, emoţionat să o revăd pe pământ
românesc, după opt ani de absenţă. La Bucureşti,
Antonescu ne aştepta la gară împreună cu noul
guvern. El ne-a o fe rit o in tra re teatrală în
Bucureşti. Pusese să fie scoase caleştile Curţii, la
care erau înhămaţi cai superbi. In acest atelaj,
dintr-o altă vreme, am ajuns noi la Palatul Regal,
escortaţi de gardă. Lumea era la ferestre şi ne
aclama.
Ceva mai târziu, Antonescu ne-a cerut,
mamei mele şi mie, să ne plimbăm pe jos prin
Capitală. Am ieşit din Palat şi am luat-o pe Calea
Victoriei. Era o lume extrem de numeroasă care
îmi scanda numele. Era cu adevărat un delir!
Antonescu m-a pus să intru prin magazine pentru
a strânge câteva mâini, lucru foarte puţin obişnuit
pentru un suveran român.
De fapt, aveam să petrecem foarte puţin timp
la Bucureşti. Cel mai adesea, noi ne refugiam la
Sinaia. Acolo, în munţii Carpaţi, ne simţeam într-
adevăr la noi acasă. Sinaia, întemeiată de Regele
Carol I, rămânea în fond „ sediul" monarhiei în
România. Eu nu aveam nici un fel de activitate
legată de conducerea treburilor statului. Profitam
de acest fapt ca să schiez şi să vizitez, la volanul
automobilului meu, micile sate de munte. Adesea
mă opream, băteam la câte o uşă, mi se deschidea
şi stăteam de vorbă cu oamenii, simplu, în particu­
lar. Erau, în mod evident, surprinşi să se trezească
faţă în faţă cu Regele şi să poată să i se adreseze
direct, fără ocolişuri. Acestea erau pentru mine
momente privilegiate.
Nu mă mai duceam la Bucureşti decât din
raţiu ni oficiale, atunci când mă convoca
Antonescu. „ Convoca" , acesta este cuvântul
potrivit...
-P e ce se sprijinea cel care era numit
..Conducătorul“ pentru a guverna tara?
- El nu avea dreptul să se afirme ca şef al
statului, din moment ce eu însumi eram acela. însă
el abrogase Constituţia şi legifera prin decrete.
Eram, deci, un suveran lipsit de putere de decizie
şi de iniţiativă.
Când Antonescu a declarat război Uniunii
Sovietice în iunie 1941, urmându-i în aceasta pe
germanii care rupeau Pactul Molotov- Ribbentrop,
mama şi cu mine am aflat-o..ascultând BBC-ul. Ne
aflam atunci la Sinaia. Ţara mea declara război unei
alte puteri, iar eu, şeful statului, aflu acest lucru la
radio. Era culmea! Faptul pare astăzi de neimagi­
nat. L-am chemat de îndată pe Antonescu la tele­
fon. „ Cum aţi putut să faceţi aşa ceva fără să mă
informaţi?" Ştiţi ce a avut tupeul să îmi răspundă?
„ Aţi fi aflat-o din ziare" .
Mult mai târziu, când ruşii au venit să mă
vadă, ei mi-au spus de la bun început că erau con­
vinşi, încă din primul moment, că eu nu aveam nici
o responsabilitate în această declaraţie de război.
Antonescu, deci, nu i-a amăgit pe Aliaţi.
în pofida poziţiei mele delicate, eu nu m-am
gândit niciodată să plec. Am considerat întotdea­
una că era de datoria mea să rămân în România,
orice s-ar întâmpla. Ulterior, s-a dovedit că aceas­
ta fusese o excelentă strategie, deoarece mi-a per­
mis să acţionez îm potriva lui Antonescu şi a
nemţilor.
Eram absolut p o trivn ic ideii de a vedea
România alăturându-se forţelor Axei. De aseme­
nea, eram împotriva declarării războiului contra
ruşilor. Dar consideram totuşi justificată voinţa
românească de a recupera Basarabia ocupată de
sovietici şi care era parte integrantă din ţara noas­
tră.
De aceea, atunci când trupele româneşti au
luat înapoi ruşilor acest terkoriu, aveam toate
motivele de a fi satisfăcut. De altfel, i-am trimis lui
Antonescu o telegramă de felicitare. M-am dus pe
front, nu foarte departe de linia frontului, şi am
trecut în revistă trupele. Am strâns mâna sol­
daţilor, le-am pus întrebări, iar ei mi-au răspuns cu
aceeaşi simplitate. M-am aşezat la masa lor şi am
prânzit împreună. Cu to t gradul meu de mareşal,
preferam tovărăşia lor celei a ofiţerilor.
Cu ocazia acestei vizite pe front, în Crimeea,
am făcut prima mea mare călătorie cu avionul.
Când ne întorceam de la Sevastopol, trimotorul
nostru a făcut un ocol pentru a survola un oraş
complet distrus. Erau rafale violente de vânt,
avionul era zgâlţâit, iar eu începusem să mă simt
rău. M-am dus în faţă să văd ce se întâmpla. Pilotul
a observat cât eram de palid, l-a sculat de pe locul
lui pe copilotul său şi m-a aşezat în locul acestuia,
rugându-mă să preiau comenzile aparatului.
Indispoziţia mea a trecut numaidecât. Când zborul
a redevenit mai lin, am discutat îndelung cu pilotul
nostru despre cel mai bun mod de a învăţa această
meserie. începând din acea zi, în secret, ori de
câte ori aveam de făcut deplasări cu avionul prin
ţară, părăseam cabina imediat după decolare şi mă
duceam lângă pilot în cockpit şi pilotam. Atunci
când, în mod oficial, am învăţat să zbor, aveam
deja de fapt mai multe ore de zbor la activ. Am
obţinut brevetul în septembrie 1943.
A trebuit să învăţ „ în secret" , deoarece
Antonescu se opunea acestui proiect, pretextând
că era prea periculos. Trebuia deci să fac uz de
şiretlicuri. îmi amintesc că, în Transilvania, pentru
a putea să zbor, le-am dat o falsă întâlnire oame­
nilor însărcinaţi cu siguranţa mea şi cu suprave­
gherea mea. Ei s-au dus acolo şi m-au aşteptat
patru ore întregi. în acest timp, noi am luat-o spre
aeroport unde m-am urcat la bordul unui mic
aparat împrumutat de la aeroclubul din Bucureşti.
- î n ce fe l se e xe rcita d o m in a ţia lu i
Antonescu asupra Maiestăţii Voastre? Spuneţi
că eraţi supravegheat?
- Fuseseră plasaţi în preajma mea oameni pe
care eu nu îi alesesem. Unii dintre ei, de altfel, se
achitau foarte bine de obligaţiile lor, dar nu îmi
inspirau nici o încredere. Era mareşalul Curţii, un
şef de stat-major privat, aghiotanţi, care fuseseră
toţi numiţi de Antonescu. Ofiţerii prea credincioşi
tatălui meu fuseseră îndepărtaţi, cred chiar că au
fost obligaţi să părăsesc armata. „ Spionii" în
solda lui Antonescu aveau întotdeauna o atitudine
ireproşabilă faţă de mine. însă eu ştiam foarte bine
că ei trimiteau şefului lor rapoarte în care descriau
în mod amănunţit cele mai mici fapte şi gesturi ale
mele.
în 1942, am reuşit totuşi să introduc în antu­
rajul meu pe unul dintre apropiaţii mei: fiul mare­
lui maestru de vânătoare, un tânăr foarte cult,
care lucrase pe lângă Titulescu pe vremea când
acest fost ministru al afacerilor externe ocupa un
post la Societatea Naţiunilor. Acest nou venit stu­
diase la Oxford şi vorbea mai multe limbi, printre
care engleza, franceza, româna şi germana. L-am
numit secretar particular. Faptul i-a displăcut lui
Antonescu, dar nu putea să se opună. L-am păs­
trat lângă mine până în 1945.
CU T O A T Ă A T IT U D IN E A SA FOARTE
PROTOCOLARĂ, AN TO N ESC U SUPRAVE­
GHEA TOTUL, PÂNĂ Şl TREZORERIA MEA
PERSONALA. SE TEMEA CA MAMA MEA Şl CU
MINE AM PUTEA SCOATE BANI D IN
ROMÂNIA, AŞA CUM O FĂCUSE MAI ÎNAINTE
TATĂL MEU ÎMPREUNĂ CU MAG DA LUPESCU.
Antonescu era, de asemenea, extrem de
corect faţă de Regină, mama mea. Cred chiar că,
în mod inconştient, îi era puţin frică de ea. de
influenţa pe care o putea avea asupra mea. Era
extrem de circumspect în ce priveşte încrederea
pe care ea o avea în englezi. într-adevăr, mama
mea rămăsese foarte apropiată de Marea Britanie.
între noi, fie chiar în prezenţa unor germani, nu
vorbeam decât în engleză.
In aceste condiţii, închipuiţi-vă cât am fost noi
de tulburaţi atunci când Antonescu a declarat în
mod oficial, la sfârşitul lui 1941, război Marii
Britanii. îmi aduc aminte că l-am primit pe şeful
reprezentanţei diplomatice a Regatului Unit. El
venise la Sinaia să îşi ia rămas bun de la mama mea
şi de la mine. A fost un moment cumplit, deoarece
îi consideram pe englezi ca pe prietenii mei, chiar
familia mea. îmi amintesc că aveam inima strânsă
văzând că acest diplomat ne părăseşte. A trebuit
să aşteptăm trei ani îndelungaţi, înainte de a ne
putea alătura taberei forţelor aliate.
Totuşi, ceea ce este interesant de ş tiu t- şi ce
se uită prea adesea - este faptul că Antonescu nu
era în mod fundamental antibritanic. Aş vrea să vă
povestesc, în legătură cu aceasta, o mică anecdotă,
într-o zi, pe la sfârşitul lui 1943, trei ofiţeri englezi
au fost paraşutaţi în România; greşiseră zona. Au
fost făcuţi prizonieri - unul dintre ei este încă în
v ia ţi Gestapo- ul a încercat imediat să pună mâna
pe ei pentru a-i supune unui interogatoriu dur şi,
oricât de ciudat ar putea să pară lucrul acesta,
Antonescu a refuzat. El nu i-a predat, l-a ţinut
închişi, bineînţeles, însă sub controlul jandarmeriei
Bucureşti. S-a comportat faţă de ei într-un mod
foarte civilizat. Acesta era Antonescu: pe de o
parte, se arunca în braţele nemţilor, dar, din când
în când, avea atitudini contrare, ceea ce constituia
un ansamblu destul de greu de înţeles.
-C are a fost în România soarta evreilor,
înainte şi duDă ridicarea extremei drepte?
- înainte, nu a existat o situaţie deosebită.
Evreii beneficiau de aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi
români. Comunitatea evreiască din România
număra o p t sute de mii de persoane, la o
populaţie totală de optsprezece milioane de

locuitori. Ea era prezentă în special în Moldova şi
în nordul ţării.
Cred, totuşi, că anumitor studenţi evrei, chiar
imediat după primul război mondial, li s-a interzis
intrarea în unele facultăţi, cum ar fi cea de medi­
cină din laşi, capitala Moldovei. Dar această ostra­
cizare nu era nici foarte răspândită, nici sistema­
tică. Eu însumi nu aveam practic nici un fel de con­
tacte cu comunitatea evreiască. In clasa mea de
doisprezece elevi, îmi amintesc că nu era nici un
evreu, fără să ştiu exact dacă era vorba de o
opţiune deliberată a tatălui meu.
Nu se poate însă nega că, ulterior, Garda de
Fier, violent antisemită, a comis mai multe sute de
asasinate printre evrei. In ceea ce îl priveşte pe
Antonescu, el nu avea, la drept vorbind, o politică
de segregare şi de exterminare a evreilor. Insă,
fără nici o îndoială, era supus presiunilor germane.
Mie personal, naziştii nu mi-au cerut niciodată
nimic: cunoşteau prea bine poziţia mea şi pe cea a
mamei mele, poziţie pe care orice formă de
rasism o şoca profund. în timpul războiului, eu am
avut un dentist evreu, iar mama mea un oculist
evreu. Unul dintre aghiotanţii mei, o fiţe r de
aviaţie, era căsătorit cu o evreică. Ministerul de
război i-a impus să divorţeze. El a refuzat, dar
întrucât îmi era apropiat, nu au îndrăznit să
meargă mai departe faţă de el.
LA INSISTENŢELE NEM ŢILOR,
ANTONESCU A DEPORTAT MII DE EVREI ÎN
APROPIEREA BASARABIEI. CONSTITUISE UN
FEL DE LAGĂR ÎN TRANSNISTRIA. MAMA MEA
Şl CU MINE ERAM ÎN CONTACT CU MARELE
RABIN AL ROMÂNIEI. EL A FOST CEL CARE
NE-A VORBIT PENTRU PRIMA O A R Ă DE
„ SOLUŢIA FINALĂ" . AM EXERCITAT ATUNCI
PRESIUNI ASUPRA LUI ANTONESCU CA SĂ
OPREASCĂ TOTUL. MAMA AMENINŢA CĂ VA
PĂRĂSI ROMÂNIA. EA ÎMI SPUNEA CĂ, DACĂ
NU REACŢIONAM, AŞ FI RĂMAS ÎN ISTORIE
SUB NUMELE DE „ MIHAI CEL CUMPLIT" .
ANTONESCU A ÎNŢELES, SE PARE. Şl POT SĂ
AFIRM CĂ NICI UN EVREU DIN ROMÂNIA NU
A FOST PREDAT NAZIŞTILOR PENTRU A FI
TRIMIS ÎN LAGĂRELE DE CONCENTRARE DIN
GERMANIA SAU DIN POLONIA. NICI UNUL!
DE ASEMENEA, N IC IO D ATĂ SUB D O M N IA
MEA NICI UN EVREU NU A PURTAT STEAUA
GALBENĂ! ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ
PRECIZĂM ACESTE LUCRURI, C ĂC I MĂ
ÎN D O IESC C Ă ELE SUNT FOARTE BINE
CUNOSCUTE, CU ATÂT MAI MULT CU CÂT O
ANUMITĂ CONFUZIE A FOST ÎNTREŢINUTĂ
ÎN MOD VOIT. UNII SPUN CĂ EVREII DIN
NORDUL TRANSILVANIEI AU FOST DEPOR­
TAŢI DIN ORDINUL GUVERNULUI ROMÂN.
ACEASTA ÎNSEAMNĂ ÎNSĂ A UITA CĂ ACEA
PARTE A ARDEALULUI SE AFLA ATUNCI SUB
ADMINISTRAŢIE UNGARĂ!
Marele Rabin din acea vreme, Alexandru
Şafran, a scris un volum de m em orii în care
menţionează acţiunea curajoasă a Reginei mame
Elena. Nu demult, am întâlnit un profesor român,
evreu, care a găsit documente confirmând spusele
mele. El mi-a arătat astfel raportul înaintat de un
şef SS, în care sunt menţionate protestele mamei
mele şi consemnate eforturile noastre pentru sal-
varea evreilor. în limitele mijloacelor noastre, din
nefericire...
Chiar foarte recent, am prim it o mărturie
emoţionantă de la Paris. Mă dusesem să particip la
o conferinţă a Institutului francez pentru relaţiile
internaţionale. La sfârşit, un domn a venit să spună
deschis în faţa tuturor: „ Sunt o treime evreu, o
treime român şi o treime argentinian. înainte de
război, aveam rubedenii în Franţa şi în România.
După război, când m-am întors în Franţa, rudele
mele dispăruseră. în România, însă, familia mea
există şi acum" .
*
- Vorbiţi-mi. Sire, despre momentul în
care aţi hotărât să intraţi în contact cu Aliaţii,
în timp ce România se afla oficial în război
împotriva lor.
- Am început să am contacte personale cu
Aliaţii la sfârşitul anului 1942. Chiar imediat după
declaraţia de război împotriva ruşilor, şefii partide­
lor trimiseseră scrisori şi memorii lui Antonescu
pentru a-i cere să sfârşească cât mai repede cu
putinţă cu recucerirea Basarabiei şi să oprească
acolo. Există în legătură cu acest aspect un mare
număr de documente care sunt clasate pe undeva
pe la Bucureşti. însă Antonescu nu a vrut să audă
de nimic. Prin intermediul secretarului meu, am
început atunci să intru în contact secret cu mediile
p o litice rom âneşti. C onsideram cu to ţii că
lucrurile se vor termina foarte prost şi că trebuia
să intervenim într-un fel sau altul.
Eu am trecut cu adevărat la acţiune în 1944.
Am trimis Aliaţilor doi emisari. Este vorba de
Constantin Vişoianu, fost ambasador la Ffaga şi
membru al delegaţiei române la Societatea
Naţiunilor, şi de prinţul Ştirbei, apropiat de Familia
Regală. Aceşti doi emisari aveau drept misiune să
propună o pace separată între România şi Aliaţi. în
fond, noi ne desolidarizăm de Axă. Era o iniţiativă
plină de riscuri, deoarece Gestapo-ul se afla peste
tot.
Cei doi au plecat la Cairo şi am început în
mod serios negocieri cu Aliaţii cu scopul de a ieşi
din război. Aceste tratative au durat timp îndelun­
gat, însă nu au fost încununate de succesul scontat
de noi. Ceream ajutor pentru a-i alunga pe nemţi
de pe te rito riu l nostru. Am trim is chiar şi un
comunicat oficial Aliaţilor: dacă ar paraşuta masiv
trupe pentru eliberarea ţării, noi le-am indica
zonele unde germanii se aflau în numărul cel mai
mic. Nici un răspuns! Nu am înţeles decât după
aceea că fuseserăm deja predaţi lui Stalin...Era
îngrozitor: ascultam BBC-ul care ne îndemna la
rebeliune: „ Ieşiţi din război, români, ieşiţi din
război, căci altfel nu vă veţi mai putea arăta faţa în
lume..1’. Iar eu răspundeam prin misive secrete:
„ Nu aşteptăm nimic altceva! Dar nu o putem face
singuri!"
Dacă a fost posibil să organizez toate aceste
contacte într-un Palat aflat totuşi „ sub control" ,
este pentru că Antonescu mă considera un copil.
El nu îşi închipuia că eu aş fi capabil să iau o astfel
de iniţiativă. Numai Gestapo-ul avusese unele
bănuieli; se pare că îl informase despre aceasta pe
Antonescu care a zâmbit şi i-a liniştit, spunând:
„ Nu vă faceţi griji din cauza Regelui, este un puşti,
nu face altceva decât să se joace" . Şi nemţii l-au
crezut.
Grupul nostru de conjuraţi se întâlnea la
început o dată pe lună, apoi de două ori pe lună.
După căderea nopţii, eu trimiteam pe cineva să îi
aducă pe participanţi într-un automobil banal. Ei
pătrundeau în casă printr-o uşă ascunsă, în spatele
Palatului, uşă care conducea direct la aparta­
mentele mele. Secretarul meu asista la discuţia
care dura, în general, două sau tre i ore.
Câteodată, mama mea ni se alătura. Aveam cu
toţii acelaşi obiectiv: să ieşim cu orice preţ din
război.
Dispuneam de mijloace radio de legătură.
Secretarul meu avea un om sigur, care lucra la ser­
viciul cifrului din ministerul afacerilor externe. El
trimitea şi primea toate mesajele pe care le codifi­
ca şi le descifra el însuşi. Ceea ce trebuia să ajungă
la Antonescu trecea; în schimb, mesajele noastre
erau puse deoparte şi transmise discret secretaru­
lui meu. în felul acesta comunicam noi.
I
-L a 23 august 1944. Maiestatea Voastră
a hotărât să pună capăt situaţiei. Nu împlini­
serăţi atunci douăzeci şi trei de ani şi aveaţi
să realizaţi o lovitură de stat care va răsturna
com plet datele problem ei şi va m odifica
sfârşitul războiului...
- Din cauza felului său de a fi, autoritar,
Antonescu îsi pierduse to t sprijinul de care dispu­
sese la venirea sa la putere. Eu, pe de altă parte,
cu toată vârsta mea tânără, beneficiam de sprijinul
partidelor politice, cu care eram în contact secret
din 1942-1943. Am stabilit deci ca „ Ziua Z “ să
fie pe 26 august I944. Am redactat eu însumi o
telegramă care a fost expediată către comandantul
suprem al forţelor aliate din Italia. Prin această
telegramă îl informam despre hotărârea mea de a­
I răsturna pe Antonescu şi, cu aceeaşi ocazie, de a
rupe alianţa noastră cu Germania. îi ceream aju­
torul sub forma unui bombardament masiv asupra
a patru sau cinci locuri întărite pe care nemţii le
ocupau în jurul Bucureştiului şi ale căror coordo­
nate exacte i le indicam.
Acest plan a fost însă dat complet peste cap
întrucât, pe 22 august, am aflat printr-o indiscreţie,
că Antonescu urma să plece pe front pe 24. NU
ştiam cât timp avea să lipsească din Bucureşti
închipuiţi-vă că nu s-ar fi întors până la 26! Totul
ar fi rămas baltă.
Ruşii tocmai străpunseseră frontul la nord-
est, în Moldova, iar nemţii trimiseseră în Polonia
două dintre diviziile blindate care staţionau în
România. Ceea ce însemna o uşurare a situaţiei
noastre. In faţa înaintării ruşilor, în guvernul
Antonescu s-a produs un moment de şovăire.
Situaţia, atât militară cât şi politică, ne era deci
favorabilă nouă. Nu erau prea mulţi soldaţi la
Bucureşti. Cei mai mulţi erau dispersaţi în jurul
oraşului sau mai departe. Şeful de stat-major al
oraşului se raliase cauzei noastre. Ocazia era
unică. De aceea, noi am ales data de 23 august
pentru a-l aresta pe Antonescu, şi nu 26 cum fu­
sese prevăzut.
*
în acea zi de 23 august deci, i-am cerut lui
Antonescu să vină pe la mijlocul după-amiezii, pe
la ora patru, în apartamentele mele, chiar în
spatele Palatului Regal. Ca de obicei, a venit cu
întârziere. Am stat de vorbă timp de trei sferturi
de oră despre situaţia politică. Nu eram singur, în
birou se afla un general dintre oamenii mei. Tonul
discuţiei a devenit iritat atunci când am abordat
situaţia dezastruoasă de pe front şi iminenţa unei
invazii a Armatei Roşii, l-am spus lui Antonescu că
trebuie să cerem armistiţiu fără să mai întârziem
nici o clipă. Mi-a răspuns că nici măcar nu se poate
gândi la o astfel de posibilitate şi că trebuie să dis­
cute problema cu H itler...
l-am replicat că, în faţa unei astfel de situaţii,
noi nu ne mai puteam permite să tergiversăm.
35
Generalul care mă însoţea a mers chiar mai
departe, aruncându-i lui Antonescu:
- Dacă nu putem să acţionăm cu dumnea­
voastră, o vom face cu un alt guvern.
La care Antonescu a răspuns, furios:
- Cum, dumneavoastră credeţi că voi lăsa
ţara în mâinile unui copil?
Până în ultima clipă, el a refuzat să mă con­
sidere un adult.
Trei subofiţeri din gardă şi căpitanul lor aştep­
tau în spatele uşii biroului meu. Ei trebuiau să
apară la un semnal convenit. Văzând că Antonescu
se încăpăţânează, i-am spus, cu o voce destul de
puternică:
- Dacă aşa stau lucrurile nu îmi mai lăsaţi
decât o singură ieşire...
ACESTA ERA SEMNALUL. OAMENII MEI
AU IN TR AT BRUSC ÎN ÎNCĂPERE, M -AU
SALUTAT, APOI S-AU ÎNDREPTAT SPRE
ANTONESCU. CĂPITANUL A PUS MANA PE
BRAŢUL C O N D U C ĂTO R U LU I, CEL PUŢIN
SURPRINS, l-A SPUS:
- CE ÎNSEAMNĂ ASTA? LUAŢI MÂNA!
Căpitanul a avut un moment de ezitare: nu
mai ştia de cine să asculte. Mi-am spus că el va
face să eşueze totul. Din fericire, unul dintre
aghiotanţii mei, un colonel care veghea în spatele
uşii, a intrat urlând: „ Executarea!" .
A strigat atât de tare încât cei trei subofiţeri I­
au apucat pe Antonescu, spunându-i:
- Sunteţi în stare de arest.
L-au dus la primul etaj şi l-au închis într-o
cameră blindată în care, altădată, tatăl meu îşi
ţinea colecţiile de timbre. înainte de a urca, totuşi,
Antonescu s-a întors brusc şi l-a scuipat în faţă pe
căpitan.
- Mâine dimineaţă, veţi fi cu toţii împuşcaţi!

L-am convocat apoi pe generalul comandant al Bucureştiului. A rămas mut când l-am informat
asupra celor petrecute. Nu fusese prevăzut să se întâmple atât de devreme. El a dat imediat ordin
trupelor să se întoarcă la Bucureşti. între timp, trebuia format un guvern. L-am numit prim-min-
istru pe Sănătescu, generalul-şef al Casei mele militare. Am trecut prin mica mea casă în Palat, unde
au fost improvizate birouri, racordate telefoane etc. încetul cu încetul, am găsit oamenii care să
ocupe diferitele ministere. Mi-au trebuit două ore pentru a constitui guvernul. A fost arestată
toată suita lui Antonescu, miniştrii săi, cu excepţia şefului Siguranţei, de negăsit. Au fost închişi în
cazarma batalionului Gărzii Regale.
La ora opt şi jumătate, von Killinger, faimosul ambasador german, un SS, s-a prezentat la Palat
împreună cu aghiotantul său. Amândoi erau foarte tăioşi. Am refuzat să stau de vorbă cu ei în
nemţeşte. Secretarul meu traducea ceea ce eu totuşi înţelegeam. Von Killinger mi-a aruncat:
- Am auzit că Antonescu ar fi fost arestat.
Am răspuns calm:
- Nu, a venit să îmi spună că situaţia este disperată. Mi-a prezentat demisia sa şi a plecat.
Fără îndoială că von Killinger nu m-a crezut, dar asta mi-a permis să câştig timp. Am adăugat:
- Ascultaţi radioul la ora zece în seara asta. Veţi afla mai multe despre ceea ce s-a petrecut.
După plecarea lor, am înregistrat un mesaj către naţiune. Prin el anunţam că încetasem ostili­
tăţile împotriva ruşilor şi că, de acum înainte, locul nostru va fi de partea libertăţii şi a democraţiei.
Mesajul a fost difuzat prin radio la ora zece seara. în doar câteva minute, o mulţime imensă s-a
strâns în piaţa Palatului Regal. Oamenii urlau de bucurie: „ Trăiască Regele!" . BBC-ul a transmis
vestea în străinătate, urmată de imnul nostru naţional. Am dispus apoi eliberarea celor trei
paraşutişti englezi pe care Antonescu îi sustrăsese nemţilor, l-am chemat la Palat. Mulţimea a
recunoscut uniformele lor engleze, a oprit maşina, iar sărmanii de ei erau să cadă victime entuzias­
mului românilor! Am dispus apoi să fie pregătit un avion pentru a pleca la Ankara. Ţineam ca aceşti
trei soldaţi britanici să depună mărturie asupra felului în care se petrecuseră lucrurile...
(„ Majestatea Sa - Regele Mihai al României. O domnie întreruptă:" Conversaţii cu Philippe
Vignie Desplaces. Ed. Libra, 1995, pag. 77-92).
 MAREŞALUL ION ANTONESCU
DESCRIE PROPRIA SA
ARESTARE
♦ La 23 august, arestat şi închis într-o cămăruţă „Safe“ Fichet, Antonescu
scrie pentru posteritate.
♦ 6-7 soldaţi cu pistoalele în mână îl bruschează pe Mareşal.
♦ Generalului Sănătescu, care supraveghea arestarea, Antonescu îi spune,
uitându-se fix în ochii lui: „Să-ţi fie ruşine, astea sunt acte care
dezonorează un general“ .
♦ Regele Mihai I nu mai are răbdare.
♦ Istoria să judece - a cerut Mareşalul în acel moment de grea cumpănă...

„ Astăzi, 23 august 1944, am venit în audi­ putut găsi înţelegere, pentru

enţă la Rege la ora 15,30 pentru a-i face o asigurarea v ie ţii, li­
expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii bertăţilor şi conti-
întreprinse pentru a scoate ţara din greul impas n u it ăţ
în care se găseşte. istorice
Timp de aproape 2 ceasuri, Regele a ascultat
expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine
forţat rezervată, aproape indiferentă.
La expunerea mea a asistat la audi­
N
enţă d-l Mihai Antonescu.
l-am arătat regelui că de
aproape 2 ani d-l Mihai a
Antonescu a căutat acestui
să obţină de la nenorocit
angIo - popor, nu aş fi ezitat
să ies din război, nu
acum, ci chiar de la începutul
conflictului mondial, când Germania
era tare.
în continuare, i-am arătat conversaţia
avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în
noaptea de 22/23, cu d-nii Clodius şi Mihalache şi
ameri­ în dimineaţa zilei, cu d-l Gh. Brătianu.
cani asigurări D-lui Clodius i-am v o rb it în faţa d-lui M.
"pentru viitorul ţării Antonescu pe un ton răspicat şi i-am amintit că,
"şi i-am afirmat că, dacă atât prin d-l M. Antonescu acum câteva luni, cât
"aş fi găsit înţelegere, şi aş fi şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat

37
Germaniei că dacă frontul nu se va menţine pe
linia Tg. Neamţ - Nord laşi - Nord Chişinău -
Nistru, România va căuta soluţia politică pentru
terminarea războiului.
l-am arătat d-lui Clodius că nici o ţară, şi nici
chiar Germania, nu ar putea continua războiul în
caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi
ţara total la discreţia ruşilor.
l-am cerut, ca şi d-l M. Antonescu, să arate
acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia
ţării noastre în faţa cataclismului care o ameninţă
şi a mea în faţa istoriei şi a ţării şi să-mi dea dezle­
garea de a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din
această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin
acte care ar dezonora pentru vecie ţara şi pe
conducătorii ei.
D -l C lodius a prom is că va arăta exact
dorinţa noastră; i-am subliniat că noi trebuie să
ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a
neamului.
38
Relativ la conversaţia cu d-l Mihalache, deşi
ea a durat câteva ceasuri, totuşi, i-am arătat
înainte esenţialul.
D-l Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să
fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse.
î-am răspuns că eu, fiind exponentul unei
revoluţii care m-a adus - fă ră . să o fi pus eu la
cale sau să fi avut vreo legătură cu ea - la con­
ducerea statului, dându-mi mandatul să reconsti­
tui graniţele ţării, să restabilesc ordinea morală şi
să pedepsesc, aducându-i în faţa tribunalului
Poporului, pe acei care au adus- o... catastrofa
graniţelor şi prăbuşirea dinastiei. Cum ţara îmi
impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul,
pentru a legaliza actele mele, am cerut aprobarea
ţă rii pentru faptul că schimbasem prin luptă
regimul legionar pentru trădările sale şi, pentru
că intrasem în război în aclamaţiile şi cu asenti­
m entul întregii naţiuni, trecusem , fo rţa t de
operaţiuni, şi Nistrul.
 Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat
dezlegare şi a aprobat to t ce eu făcusem.
în consecinţă, a accepta astăzi propunerile
Molotov însemnează:
a) a face un act p o litic de renunţare şi
pierderea Basarabiei şi a Bucovinei, act pe care
România nu l-a făcut până acum niciodată de la
18 12 şi până la ultimatumul Molotov.
l-am adăugat că, după părerea mea, făcând
acest act, putem pierde beneficiul C hartei
Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au
angajat, printre altele, „ să nu recunoască nici o
modificare de frontieră, care nu a fost liber con­
simţită" .
Azi a semna propunerea M olotov însem­
nează a lăsa mari riscuri pentru viitorul ţării în
ceea ce priveşte graniţele ţării.
b) să bag tara pentru vecie în robie, fiindcă
p ro p u n e rile de a rm is tiţiu co n ţin şi clauza
d espăgubirilor de război neprecizate, care
bineînţeles constituie marele pericol, fiindcă
drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine ţara ocupată
nedefinit. „ Cine, i-am spus d-lui Mihalache, îşi
poate lua răspunderea acceptării acestei porţi
deschise, care poate duce la robia neamului?"
c) a treia clauză si cea mai gravă era aceea de
a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine poate, am arătat eu d-lui Mihalache ş i-
poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare
asupra neamului a unui asemenea gest odios,
când putem să ieşim din război oricând dorim?
Am avea bazele viitoarei politici a statului
asigurate şi i-am afirmat că dacă... de d-l Maniu, pe
care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele directe
cu anglo-americanii, sau de d-l Mihai Antonescu,
care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o
parte şi aş da, dacă mi s-ar cere, orice concurs,
pentru a scoate România din război, luându- mi
curajul şi răspunderea să spun Fiihrerului în faţă că
România se retrage din război.
d) a patra condiţie cerută de Molotov şi de
anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se
predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi
puse după aceea la dispoziţie pentru ca împreună
cu ruşii să izgonim pe nemţi din ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul
răspunderii ar putea să dea soldaţilor ţării un ast­
fel de ordin care odată enunţat producea cel mai
mare haos şi lăsa ţara la discreţia totală şi a
ruşilor şi a germanilor?
Numai un nebun ar fi putut accepta o astfel
de condiţie şi ar pune-o în practică.
Vecinătatea cu Rusia, reaua ei credinţă faţă
de Finlanda, ţările baltice şi Polonia, experienţa
tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul
bolşevic crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să
mai insist.
Notez că atunci când mi s-au propus aces­
tea, situaţia militară a Germaniei, deşi stabilă, era
totuşi încă tare.
e) în sfârşit, propunerile lui M olotov ma
conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm
Rusiei d re p tu l de a pătrunde pe te rito r iu l
României oriunde va fi necesar a izgoni pe nemţi
din ţară. Adică, sub altă form ă, prezenta
ocupaţiunea rusească cu toate consecinţele ei...
l-am răspuns domnului Mihalache că într-o
astfel de situaţie este de preferat ca un popor,
care îl aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă,
o asemenea soartă, să cadă eroic, decât să-şi
semneze singur sentinţa de moarte.
D-l Mihalache a insistat încă o dată să accept
să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă
condiţiile puse sunt co nd iţii de pace, nu de
armistiţiu (este sublinierea d-sale). Bineînţeles, am
declinat aceasta.
în dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în
Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă d-l Gh.
Brătianu, care, spre deosebire de d-l Mihalache,
mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre d-
nii Maniu şi Dinu Brătianu, şi că vine cu mandatul
formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau
alături răspunderea, dacă accept să fac eu trata­
tivele de pace.
l-am răspuns că accept, cu condiţia să mi se
dea în scris acest angajament, şi că dacă acceptă
ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că
s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străină­
tatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată... privi
dezunirea noastră.
D-l Brătianu urma să-mi aducă adeziunea
scrisă înainte de audienţa mea la rege, fiindcă
voiam să merg la această audienţă cu hotărârea
luată, adică să-i pot afirma că, dat fiind faptul că s­
a realizat unirea politică internă, îmi pot lua anga­
jamentul să încep tratativele de pace, Generalul
39
Sănătescu, intervenind în discuţii, a afirmat, de
două ori, şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi
cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament
scris, pentru care i-am mulţumit.
Cum regele spunea ca aceste tratative să
înceapă imediat, d-l Mihai Antonescu i-a spus că
aşteaptă răspunsuri de la Ankara şi Berna prin
care dorea să obţină consimţământul Angliei şi
Am ericii de a trata cu Rusia. Aceasta, fiindcă
Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind
despre România, că „ această ţară va fi curând la
discreţia totală a Rusiei" , ceea ce era un avertis­
ment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la
discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu
ruşii.
Acest „ mai întâi" legat şi cu alte indicaţii pe
care le-a avut pe căi serioase, a determinat pe d-l
M. Antonescu să arate regelui că este o necesi­
tate să mai aştepte 24 de ore, să primească
răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea va
intra în tratative.
Eu am adăugat că sunt de acord, în aceste
condiţii, chiar cu plecarea d-lui M. Antonescu la
Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
în acest moment, regele a ieşit din cameră,
scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat
câtva tim p cu generalul Sănătescu, acesta
revenind cu afirmarea că va aduce el adeziunea
scrisă a d-lor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi în picioare
aşteptând revenirea regelui, pentru a pleca,
regele intră în cameră şi în spatele lui apar un
maior din garda Palatului şi 6-7 soldaţi cu pis­
toalele în mână.
Regele a tre cu t în spatele meu urm at de
soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţ pe la
spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „ D-le
mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să
faceţi imediat armistiţiul" .
M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţ
şi i-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresân-
du-mă generalului Sănătescu în auzul regelui, care
trecea în altă cameră, cu mâinile la spate: „ Să-ţi
fie ruşine; astea sunt acte care dezonorează un
general" . M-am uitat fix în ochii lui şi i-am
repetat de mai multe ori apostrofa.
După aceea, bruscat, am fo s t scos din
cameră pe culoar, unde o bestie de poliţist mi-a
spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am
refuzat. După aceea, împreună cu d-l Mihai
Antonescu, am fost băgat, la ora 17, în tr-o
cameră „ Safe" Fichet şi încuiaţi cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fe­
reastră şi fără ventitlaţie bună, înăuntru nu are
de... şi o scobitură într-însa.
După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit
două scaune aduse din afară.
Nu s-a avut nici decenţa de a se da acestei
camere, celulă, cel puţin aspectul curat. Este plină
de praf şi într-o dezordine organizată.
IATĂ CUM A AJUNS UN OM, CARE A
MUNCIT 40 DE ANI CA UN MARTIR, PEN­
TRU ŢARA LUI, CARE A SALVAT-O DE 2-3
ORI DE LA PRĂPASTIE, CARE A SCĂPAT
DE LA O TERIBILĂ RĂZBUNARE PE
MEMBRII DINASTIEI, CARE A LUAT
JURĂMÂNTUL TÂNĂRULUI REGE ÎN
STRIGĂTELE MULŢIMII CARE ÎMI CEREA
SĂ DAU PE TOŢI DIN PALAT PENTRU A
FI LINŞAŢI Şl CARE A SERVIT TIMP DE 4
ANI, CU UN DEVOTAMENT Şl CU O
MUNCĂ DE MUCENIC, ARMATA ÎNFRÂN­
TĂ, ŢARA Şl PE REGELE El.
ISTORIA SĂ JUDECE.
Mă rog la Dumnezeu să ferească ţara de
consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât
niciodată nu m-am cramponat de putere. De mai
multe ori am spus regelui, în patru ochi şi în
prezenţa d-lui M. Antonescu, că dacă crede că
este un alt om în ţară capabil să o servească mai
bine ca mine, eu îi cedez locul, cu o singură
condiţie, să prezinte garanţii şi adică să nu fie un
ambiţios sau un aventurier.
Mareşal Antonescu
23.VIII.I944
ANTONESCU ŞTIA CĂ FRUNTAŞU
NAŢIONAL-ŢĂRĂNISTIULIU MANIU
„ COMPLOTEAZĂ“ , DAR II ORDONĂ
LUI EUGEN CRISTESCU,ŞEFUL
SERVICIILOR SALE SECRETE,
SĂ-L „APER E“.

Surse de informaţie:

luliu Maniu, Eugen Cristescu, G. Barbul,

gen. Ion Gheorghe, Horia Brestoiu.

După marea înfrângere de la Stalingrad

războiul devenea pentru România, şi im plicit
pentru Ion Antonescu, to t mai lipsit de per­
spectivă. D eviza lui H itle r „ V ic to rie sau
prăbuşire" , cu toată implicaţia ei fanatică şi
tragică, nu mai avea ecou la români.
Se căutau soluţii de încetare a ostilităţilor;
chiar şi Ion Antonescu începuse să fie preocu­
pat de ideea desprinderii de Germania nazistă.
Aparent însă, Antonescu era încă pe deplin
loial lui Hitler, dar în secret el lasă o anume luliu Maniu, preşedintele
libertate de acţiune şefilor partidelor politice Partidului Naţional Ţărănesc
luliu Maniu şi Dinu Brătianu de a duce tratative
cu Puterile Aliate şi mai ales cu anglo-ameri- luliu Maniu ajunge la concluzia că numai un
canii. militar, adică Ion Antonescu, e în stare să sem­
Eugen Cristescu, şeful seviciilor secrete neze armistiţiu.
ro m â n e ş ti, îl in fo rm a în p e rm a n e n ţă pe La 19 aprilie 1943, luliu Maniu îi scrie
Mareşal asupra contactelor stabilite de luliu Mareşalului Antonescu într-un mesaj:
Maniu cu agenţii englezi. Sintezele întocm ite „ Nu e x is tă d ecâ t o sing ură s o lu ţie :
periodic de Eugen Cristescu l-au convins pe România să ceară pace separată. Şi acest lucru
A n to n e scu că a ng lo -am erican ii nu v o r să - declară el - trebuie să-l facă chiar guvernul
garanteze graniţele şi independenţa statului Antonescu. El, care a dat germanilor un sprijin
român în cazul unui armistiţiu. Concom itent,
larg şi necondiţionat, care are autoritatea de a
vorbi Reichului deschis şi sincer: România nu
se mai poate bate. Şi nu se mai poate bate din
două motive fundamentale: fiindcă nu mai are
armată şi fiindcă războiul nu are consensul
naţiunii" .
Seviciile secrete germane erau şi ele la
curent cu toată activitatea subversivă a lui luliu
Maniu. La Berlin, căpeteniile naziste ajunseseră
la concluzia că luliu Maniu trebuie suprimat.
luliu Maniu era conştient de pericolul care
plana asupra sa. La 24 martie 1943 el spunea
colaboratorilor săi: „ Germanii ţin neapărat să
mă înlăture, m o tiv pentru care a u to rită ţile
române mă supraveghează de trei zile foarte
aproape. Nu am însă nici-o teamă, căci prostia
ar fi prea mare pentru a crede în înfăptuirea
ei“ .
Eugen Cristescu era însă de altă părere, îi
cunoştea prea bine pe cei de la Gestapo, aşa
că-l a le rte a ză im e d ia t pe A n to n e s c u de
intenţiile Berlinului. Mareşalul l-a convocat pe
Eugen Cristescu şi împreună au decis o serie
de măsuri e xtra o rd in a re m enite să-i apere
viaţa lui luliu Maniu.
Prin lo c o te n e n t-c o lo n e lu l Proca, şeful
Secţiei de contra-sabotaj a Serviciilor Secrete
şi de Informaţii (SSI), care era fidel Berlinului şi
p rie te n in tim cu von K illin g e r, m in is tru l
Germaniei la Bucureşti, Eugen Cristescu îi face
să parvină ambasadorului german n em ulţu ­
mirea lui Antonescu faţă de un eventual act
criminal împotriva lui luliu Maniu.
Şeful serviciilor secrete româneşti nu se
mulţumeşte cu atât; el întăreşte serios securi­
tatea în jurul fruntaşului naţional-ţărănist.
E tocmai momentul în care agenţii germani
află de co nta cte le lui Mihai A n to ne scu cu
Puterile Aliate şi de intenţiile anglo- americane
de a constitui un guvern românesc în exil, la
Londra, în fruntea căruia să se afle luliu Maniu.
în acest caz, luliu Maniu ar fi trebuit să fugă din
România.
42
H itle rîl convoacă de urgenţă pe
Antonescu şi întâlnirea are loc în
aprilie 19 43, ia castelul Klessheim,
în Austria.
Un m artor ocular, G. Barbul descrie astfel
furia cancelarului german:
„ ... Am găsit pe H itler aruncând flăcări. El
striga: trădare. Mareşalul putea să vadă cu
o ch ii lui ce însemna un acces de fu rie al
F iih re ru lu i. C u v in te le lu i, al c ă ro r sens
Antonescu nu reuşea să-l înţeleagă decât în
mod fragmentar, din cauza im posibilităţii lui
Schmidt de a traduce la o astfel de viteză, zbu­
rau prin cameră ca obiecte aruncate în capul
rom ânului. România ar fi c o m p ro m is grav
şansele războiului: ca în 19 17, când Sixte de
B o urb on , ducându-se în lagărul inam ic să
negocieze, în tr-u n m om ent când adversarii
Germaniei epuizaţi de e fo rtu rile lo r se gân­
deau la pace, to t astfel Mihai Antonescu ar fi
deschis ochii occidentalilor asupra slăbiciunii
lui «Festung Europa» (C etatea Europei -
n.n.)... România se afla astfel în capul unei
mişcări de trădare în Europa" .
în cartea „ România şi marile bătălii ale
fro n tu lu i secret" , (ed. V iito ru l Românesc,
1994), Horia Brestoiu dezvăluie:
„ Pentru numeroase motive, furtunoasele
discuţii de la castelul Klessheim, din zilele de
I2 şi I3 aprilie I943, au continuat să formeze
obiectul unor controversate ecouri. Concluzia
unanimă s-a impus însă de la sine: încercarea
de „ alin ie re" pusă în scenă de cancelarul
nazist l-a indispus în mod vizibil pe mareşalul
Ion Antonescu. Prea puţin deprins să accepte
astfel de le c ţii, el a co n te s ta t cu în d â rjire
acuzaţiile formulate şi a trecu t chiar la unele
riposte verbale, folosindu-se de argumente
evident neplăcute pentru H itler. Din motive
lesne de înţeles, Paul Schmidt a evitat să con­
semneze în stenogramele sale aceste „ deza­
greabile" intervenţii. Ele pot fi reconstituite
astăzi după m ă rtu riile m areşalului rom ân
făcute unor oameni apropiaţi lui, după con­
sumarea întrevederilor.
 Aflat încă în Germania, Ion Antonescu a
făcut o primă referire la „ incidentele" de la
Klessheim în faţa generalului Ion Gheorghe, pe
atunci ataşatul m ilitar român la Berin, ulterior
ministru plenipotenţiar. în memoriile sale, ge­
neralul a n ota t scrupulos destăinuie lui Ion
Antonescu:
.....De data aceasta discuţiile au fost foarte
furtunoase" , i-a m ărturisit mareşalul imediat
după convorbiri. H itler i-a reproşat că în poli­
tica românească se petrec lucruri care nu mai
p o t fi to le ra te . S urprins de izbucnirea lui
Hitler, mareşalul a cerut explicaţii. La aceasta,
H itler a deschis un dosar gros, cu documente
care acuzau grav pe câţiva politicieni români.
Era v o rb a de re la ţii e vid e n te cu p u te rile
duşmane.
Astfel, H itle r a prezentat p rintre altele,
copia unui memorandum pe care luliu Maniu
îl trimisese guvernului englez, luliu Maniu s-a
în g rijit ca cele mai m ulte d in tre m em oriile
sale în a in ta te m a re şa lu lu i A n to n e s c u să
ajungă şi la Londra şi Washington, şi care au
fost utilizate în cadrul propagandei de război
a p u te rilo r aliate. După unii a u to ri, lu liu
Maniu a urm ărit prin aceasta să-şi făurească
din tim p o necesară biografie de rezistent"
(Gh. Buzatu, Din istoria secretă..., p. 357),
aspect greu de com bătut. O poveste care
dădea, fără îndoială, de gândit. R ibbentrop,
care era de faţă la întâlnire, a strigat cu un
ton aspru, că „ o asemenea trădare nu poate
fi pedepsită decât cu moartea. în Germania
s -a r fi s p â n z u ra t un asem enea om ca
Maniu..." - a declarat el.
„ ...Pe un to n fo a rte calm, mareşalul a
replicat că documentul arătat nu este pentru
el o surpriză. El avusese de m ult cunoştinţă
despre aceasta" .
Şi, în tim p ce H itle r şi R ib b e n tro p îl
priveau uluiţi, Ion Antonecu a adăugat:
„ Da, persoana însărcinată de Maniu să
transmită memorandumul guvernului englez,
nu v-a transmis numai Dv„ ci şi mie o copie" .
O revanşă mai m ult decât meritată pentru
mareşal, care demonstra că fro n tu l secret îi
oferise şi lui şansa unei contra- argumentaţii la
fel de pertinente.
Aşa a rămas în viaţă luliu Maniu
în memoriile sale, generalul Ion Gheorghe
dezvăluie:
„ La cererea lui H itle r şi Ribbentrop, de­
al face inofensiv pe M aniu, m areşalul Ion
A ntonescu a răpuns că el nu se tem e de
acesta, deoarece Maniu fusese întotdeauna
un politicia n negativ, şi nu reprezenta nici
acum adevărata opinie a României. Adevărata
voinţă a ţării o deţine el, mareşalul. Un p ro ­
cedeu drastic îm p o triv a lui Maniu nu este
însă recomandabil, deoarece acesta fusese o
figură importantă a politicii române. El nu se
putea păta cu sângele acestuia. în orice caz, a
a sig ura t m areşalul, M aniu va fi pe v iito r
împiedicat să mai activeze în acest fel..."
Mareşalul era m ulţum it de sine, dar neli­
niştit. Nu-I predase pe luliu Maniu în mâinile
lu i H itle r , d a r ş tia că v ia ţa fru n ta ş u lu i
n aţio na l-ţă ră n ist era în mare pericol, luliu
Maniu tre b u ia a v e rtiz a t în m odul cel mai
serios. Şi mai ales păzit! Ştia că istoria nu l-ar
fi ierta t dacă în tim pul guvernării sale lui luliu
Maniu sau lui Dinu Brătianu li s-ar întâmpla
ceva.
Imediat după reîntoarcerea sa de
la întâlnirea cu Hitler, mareşalul l-a
convocat pe Eugen Cristescu, şeful
serviciilor sale secrete. Acesta era
un profesionist de mâna întâi.
-Atenţie, Cristescule, l-a avertizat
m areşalul, nemţii îi vor capul lui
Maniu. Ferească Dumnezeu să i se
întâmple însă ceva. Ai înţeles?
Eugen Cristescu înţelese.
Şi luliu Maniu a rămas în viaţă!
43
fost secretar al lui Nlcolae lorga__________________________________________________________

CUM L-AM CUNOSCUT

PE MAREŞALUL ION ANTONESCU
în timpul celui de al doilea război mondial,
fiind profesor la liceele militare, am luat iniţiativa
de a organiza o tabără de vară în Cetatea Râşnov,
urmând a transforma această cetate, situată pe
vârful prom otoriului care domină Râşnovul, în
urma unui îndrăzneţ p roiect, în tr-o casă de
recreaţie a tineretului..S-au făcut proiectele nece­
sare, s-au aprobat de către Ministerul Culturii şi
cel al Armatei, urmând ca actul prin care comuna
Râşnov, valea cetăţii şi muntele Schleife patrimoniu
al liceelor m ilitare să fie întabulat în Cartea
Funduară a judeţului Braşov. Totul s-a făcut legal,
după lungi dezbateri cu Sfatul Popular, cu cetăţenii
râşnoveni.
A doua zi după semnarea acelui act, la
Ministerul Armatei s-a prezentat ambasadorul
Germaniei de la Bucureşti, Killinger, şi — în chip
vehement - a ameninţat că „ Cetatea Râşnov
aparţine saşilor (adică germanilor) şi, ca atare,
întreaga suflare germană - de la Brest la Marea
Neagră - se va cutremura dacă această cetate va
trece în patrimoniu românesc" .
N otez că în acea vrem e eram aliaţi cu
Germania în războiul contra ruşilor şi că autori­
tatea hitleristă era atotputernică.
Problema ajungând la mareşalul Antonescu,
am fost în chip autoritar chemat la un consiliu,
spre a se lămuri situaţia devenită de caracter
naţional.
C onsiliul era prezidat de mareşalul Ion
Antonescu, secondat de prim ul m inistru Ică
Antonescu...
După câteva m om ente de m editaţie,
mareşalul Ion Antonescu s-a ridicat în picioare, a
dat cu pumnul în masă în chip violent şi a rostit
răspicat următoarele: ,, Aprob îndrăzneţul şi utilul
proiect. Cetatea Râşnov e zidită pe pământ româ­
nesc de întreaga obşte românească aflată în
această comună.
T o t ce se află pe pământul acestei ţă ri
aparţine întregului popor românesc. Deci, aprob
proiectul frumos al profesorului Dan Smântânescu
şi, ca atare, aprob să dea curs proiectului său.“
în consecinţă, chiar în vara acelui an, liceele
militare, prin Institutul Militar au organizat prima
tabără...
Atitudinea dârză şi demnă a marelui român
Ion Antonescu a scos în lumină ataşamentul şi
iubirea pe care le-a avut pentru patria sa, înfrun­
tând bărbăteşte chiar orgolioasa hegemonie ger­
mană şi sfidând impetuoasa furie a lui Killinger.

,în clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reîn­
tregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către
domnia voastră, domnule general şi către ostaşii ţării.
Vă sunt recunoscător domnule general, pentru că numai prin munca, tăria şi
străduinţa domniei voastre, neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glo­
rie străbună, iar ostaşilor noştrii bravi le urez sănătate şi putere, ca să stator­
nicească pe vecie dreptele graniţe ale neamului.
Trăiască în veci România! Trăiască viteaza noastră armată!11
Mihai /, telegramă adresată generalului
Ion Antonescu, la 22 iunie 1941
Regele Ferdina
îşi scoate decoraţia
„Mihai Viteazu“
şi o prinde la piept
lui Antonescu
La trecerea Tisei de către trupele române
victorioase, în urma respingerii ofensivei tru ­
p elor ungare, de la Solnok, din vara anului
1919, şi care trecere a avut loc la Tiosa Bo,
regele Ferdinand I al României era prezent.
Cu acest p rile j el a a sista t la to a te
momentele pregătirii şi execuţiei acestei tre ­
ceri. Văzând şi constatând pe loc activitatea de
conducere şi organizare a acestei delicate
operaţiuni pe care o desfăşura în văzul tu tu ro r
Lt. C ol. Ion A n to ne scu, delegatul M arelui
Cartier General, regele l-a chemat la dânsul şi
acolo, pe loc, în văzul şi auzul m ilitarilor din jur
i s-a adresat cu următoarele cuvinte:
- Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai
bine decât regele tău marile servicii pe care le-
ai adus ţării în acest războil Ai fost nedreptăţit
până acuma n e re cu n o scâ n d u -ţi-se aceste
merite în mod public. Pentru a repara această
n e d re p ta te u ite ! Iţi c o n fe r o rd in u l Mihai
Viteazul CI. a ll-a, dându-ţi chiar decoraţia mea!
Şi, spunând aceste cuvinte, Regele şi-a scos
decoraţia de la pieptul tunicii sale şi i-a prins-o
la piept lui Antonescu.
Plină de grandoare această scenă, prin ges­
tul regal, simplitatea conferirii şi cadrul adec­
vat! Dar ea este cu atâta mai grandioasă cu cât
a rămas necunoscută. Puţinii care erau de faţă,
22 ani mai târziu, generalul îşi prinde deco­
raţia la piept înainte de întâlnirea cu Hitler
în vâltoarea evenimentelor, au trecut-o repede
cu vederea; unii dintre ei poate chiar din invi­
die. C e rt este că o viaţă întreagă Mareşalul
Antonescu şi-a purtat această decoraţie cu o
modestie atâta de firească încât parcă nici nu o
poseda.O singură dată a p o v e s tit această
scenă. Şi asta în tr -u n m o m e n t de grea
cumpănă sufletească pentru el: atunci când era
pe punctul să o piardă...
Trecuseră ani de atunci. România devenise
România Mare, fostul delegat al Marelui Stat
Major pe teren, în Campania pentru dezrobirea
Transilvaniei devenise un o fiţe r din rândurile
anuarului A rm a te i, supus aceloraşi legi de
avansare şi comenzi.
O carieră întreagă plină de strălucire şi de
afirmări se desfăşurase, dar şi de amărăciuni şi
decepţiuni de to t felul, apropiindu-se de sfârşit,
când urgia cea mai cumplită se abătu peste ţară,
peste Neam.
 J m IfMMkl
Deputat, vicepreşedinte PNŢ-CD___________________________________________________
IONANTONESCU
DICTATOR
PRIN FORŢA
LUCRURILOR
-A precierile istoriografiei faţă de
mareşalul Antonescu -personalitate
complexă şi contradictorie -acoperă
un spectru foarte larg, de la patriot
până la criminal de război. Care este
opinia Dvs?
- Eu îl consider pe Ion A ntonescu un
foarte bun român. El a fost adus la putere de
circum stanţele în care ne găseam. Trauma
cauzată de abordarea fără luptă a Basarabiei şi
Bucovinei de N ord a fost percepută de popu­
laţia ţării ca un fel de laşitate, ca un fel de tră ­
dare. Situaţia politică e cunoscută: România
era izolată, forţa Germaniei era dominantă în
Europa, dar Berlinul nu voia să antagonizeze
Moscova: deşi pactul R ibbentrop-M olotov nu
specifica în mod expres că Uniunea Sovietică
trebuie să ia aceste te rito rii, ele erau abando­
nate, aşa că atunci când s-a dat ultimatumul
România nu putea să facă altceva.
Regele Carol al ll-lea a căutat să găsească
o soluţie pentru a deţine puterea personală, a
căutat să se alinieze Germaniei, să-i aducă pe
legionari la guvernare. Aceasta era situaţia în
care s-a produs D iktatul de la Viena, la 30
august 1940 - abandonarea Transilvaniei de
nord - , ceea ce a însemnat prăbuşirea întregu­
lui sistem de guvernământ pe care îl controla
regele Carol. Nemaigăsind pe nimeni care să îl
susţină, n ici o fo rţă p o litic ă , a a pe la t la
A n to n e s c u cu ideea ca acesta să salveze
Coroana şi ceea ce mai rămăsese din România.
Antonescu şi-a asumat responsabilibitatea, dar
nu pentru salvarea C oroanei, ci a ţă rii! De
aceea eu spun că el a fost un bun român, şi-a
dat seama de situaţia imposibilă în care se
găsea România şi a făcut ce a putut, a apelat
chiar la partidele istorice să conlucreze cu el,
să-i susţină guvernul, dar acestea au refuzat din
motive forte, respingând alierea României cu
Germania.
Vreau să subliniez două lucruri: generalul
Antonescu era de fapt de înclinaţie probrita-
nică, fusese chiar ataşat m ilitar la Londra, şi
avea respect pentru occidentali, pentru marile
dem ocraţii. El şi-a asumat responsabilitatea,
dar pe el nu îl interesa salvarea Coroanei, ci a
României.
-Dacă era în joc salvarea ţării, de ce
partidele istorice nu l-au sprijinit pe
Antonescu?
- Pentru că ele considerau că este o o ri­
entare total greşită să ne aliem cu Germania.
Credinţa lor a fost că puterile occidentale vor
câştiga în orice caz; ele creaseră România
Mare, nu Germania, iar Ţara Românească era
împotriva nazismului, cu excepţia legionarilor.
-A r fi existat altă soluţie politică în
acel moment, în afara a lie rii cu
Germania?
- Din perspectiva pe care o avem astăzi,
este evident pentru toată lumea că atunci nu
exista altă soluţie decât salvarea a ceea ce se
mai putea salva; dar c re d in ţa p a r tid e lo r
istorice a fost că aliaţii vor învinge, că ei ne vor
susţine - a fost şi credinţa mea, eram tânăr la
vremea aceea, mă aflam în Anglia. N oi am păs­
tra t atitudinea pro marile democraţii occiden­
tale care au creat România, în ciuda faptului că
în acel moment Germania nazistă şi Italia fas­
cistă dominau Europa, prin forţa armată. Deci
apărea u rm ă to a re a ch e stiu n e ; accep ţi să
lucrezi cu în v in g ă to ru l sau te opui lui pe
motive de tradiţie, de principii politice. Ei bine,
noi cei din Occident, care am avut posibilitatea
de a o face, şi partidele istorice din ţară am
rămas leali a c e s to r p rin c ip ii de bază,
democraţia occidentală ş.a.m.d.
-A u realizat partidele istorice peri­
colul comunist, ce se vădea mult mai
puternic decât sprijinul nedeclarat al
dem ocraţiilor occidentale pentru
România şi care a determinat, într-o
anumită măsură, alianţa lui Antonescu
cu Hitler?
- Nu se punea problema că democraţiile
o c c id e n ta le v o r accepta co m u n ism u l.
Antonescu a făcut o politică greşită, fundamen­
tal greşită, chiar dacă, vorba aceea, până treci
puntea te faci frate şi cu dracul - asta ar fi sin­
gura justificare morală a politicii lui Antonescu.
Dar a făcut-o din patriotism! El a devenit dic­
ta to r prin fo rţa lu c ru rilo r, dato rită circum ­
stanţelor de atunci, neavând nici sprijinul par­
tidelor. Acesta este singurul sens în care îl gă­
sesc patriot; cu siguranţă, nu îl consider crim i­
nal de război, dar a fă cut greşeli enorm e.
Greşeala politică principală a fost că a acceptat
să treacă N is tru l. Nu tre b u ia să facă asta.
AVEA TOATE ATUURILE ÎN M Â N Ă C A SĂ
POATĂ RESPINGE PRESIUNILE GERMANIEI
DE A C O N T IN U A LUPTA. ÎN TOATĂ ISTO­
RIA NOASTRĂ, POPORUL ROM ÂN NU A
TRECUT N IC IO D ATĂ FRONTIERELE ÎNTR-
U N R ĂZBO I DE CUCERIRE. O R IC U M Al
ARGUM ENTA N EVO IA DE A C O N T IN U A
R Ă Z B O IU L D IN C O L O DE NISTRU A L Ă ­
T U R I DE TRUPELE G E R M A N E - PRIN
IM P O S IB ILIT A T E A DE A IEŞI D IN
ANGRENAJ - , ESTE PRIMA O ARĂ ÎN ISTO­
RIE C Â N D N O I FACEM AŞA CEVA. E o
greşeală politică în sensul că, d in tr-o tradiţie
care a fost întotdeauna defensivă, am ajuns în
p o s tu ra de c u c e r ito r i. P a rtid e le p o litic e
tradiţionale i-au cerut să se oprească, şi putea
să o facă, pentru că în acelaşi fel în care a argu­
mentat atunci când a refuzat să trim ită evreii la
camerele de gazare (cum au făcut toate cele­
lalte ţări din Europa, cu excepţia Bulgariei şi a
Danemarcei) - „ N u avem vagoane cu ce să
transportăm pe to ţi evreii, pentru că voi vreţi
să vă trim ite m g râ ne “ - putea să argu­
m enteze şi în problem a tre c e rii N is tru lu i.
Faptul că Germania avea absolută nevoie de
petrolul românesc era un atu enorm în mâna
lui.
-Care a fost motivul că el a plusat, a
mers mai departe?
- Explicaţia lui este că şi-a dat cuvântul de
soldat. Nu a fost o argumentare că trebuie să
luptăm îm p o triva com unism ului şi să-l dis­
trugem. Noi avem o altă tradiţie, o altă pos­
tură în istorie. Aceea de luptător sau învingă­
to r în numele unei doctrine nu era cea în care
trebuia să ne situăm noi. Deci, vedeţi, eu nu îl
găsesc criminal de război, dar socotesc că a
făcut greşeli foarte mari. Nu trebuia să creeze
lagărele de concentrare din Transnistria. Aşa
cum i-a salvat pe evreii din Bucureşti, chiar
dacă le-a pus steaua galbenă (asta era o indig-
nitate asupra respectului dreptului omului, dar
în vremea aceea, acum 55 de ani, era altă per­
cepţie: ideile naziste, puritatea rasei), putea să
facă şi cu ceilalţi.
(Fragment dintr-un interviu apărut
în revista „ Lumea-Magazin“ )
47
CELE TREI ACŢIUNI
SALVATOARE
PENTRU ROMANIA
ALE GENERALULUI
IONANTONESCU

Suveran Mare Comandor al Marii Loji din România

în istoria românilor, Mareşalul Ion Antonescu ocupă un capitol special şi cât

se poate de onorabil. El a fost în primul rând un mare patriot şi un militar. Cariera
iui militară începe de pe când era ofiţer inferior în 1907, când a contribuit la
represiune, apoi a fost remarcat de generalul Constantin Prezan, comandantul
Armatei a IV-a din Moldova, singura care nu a fost înfrântă în campania din 1916,
şi care la sfârşitul anului 1916 l-a înlocuit pe generalul lliescu, în funcţia de
comandant al Marelui cartier... în această calitate maiorul şi apoi locotenentul
colonel Ion Antonescu a jucat un rol important: comandant al Biroului ,Operaţii“
împreună cu maiorul Radu Rosetti. Pe urmă a fost ataşat militar la Paris şi la
Londra, a revenit în ţară, a fost comandantul Şcolii de război, general de brigadă,
de divizie şi când a venit la putere I.G.Duca, la data de 14 octombrie 1933, nu
întâmplător l-a desemnat pe generalul Ion Antonescu şef al Marelui Stat Major.

Regele Carol al ll-lea nu avea la acea dată
vreo animozitate faţă de generalul Antonescu.
D ar acesta la un dejun, la care lua parte şi
Elena Lupescu, a avut o a titu d in e pe care
regele a considerat-o ca absolut neamicală
faţă de doamna Lupescu, şi ca sancţiune l-a
scos de la conducerea Marelui Stat Major la
sfârşitul lui I934. în cele din urmă, a devenit
personna non grata la Palat, şi a fost trim is de
regele Carol al ll-lea, era în I939, la mână-

48

Corneliu Zelea Codreanu, inamicul
dinastiei regale, Căpitanul Gărzii de
Fier, asasinat de Carol al ll-lea
ş tire a B is triţa din O lte n ia , cu d o m ic iliu l
forţat.
Legionarii încercaseră în mod firesc să ia
contact cu generalul Antonescu...G eneralul
Antonescu avea o vilă la Predeal, lângă vila lui
Stelian Popescu, d ire cto ru l „ U niversului11 ;
era în relaţii foarte bune cu Stelian Popescu, şi,
cum soţia generalului Antonescu era învinuită
de bigamie pentru că nu divorţase oficial de
primul ei soţ, generalul Antonescu i-a cerut lui
Stelian Popescu un avocat ca să pledeze acest
proces. Stelian Popescu care se gândea să-şi ia
de ginere pe Mihai Antonescu, a pledat proce­
sul de bigamie, l-a câştigat, şi a devenit un om
de încredere al generalului Antonescu. Când
şi-a form at guvernul, Octavian Goga, acel cele­
bru guvern Cuza-Goga care a durat 40 de zile,
la 28 decembrie 1937, Goga - care îl aprecia
foarte mult pe generalul Antonescu, i-a oferit
M inisterul de Război, deşi regele C arol s-a
îm potrivit, la început; ar fi acceptat să-l facă
ministru al comunicaţiilor, în cele din urmă a
acceptat să-l facă ministru de război, şi a rămas
ca ministru câteva săptămâni şi în guvernul de
dictatură, prezidat de patriarhul Miron Cristea,
la 10 februarie 1938.
Legionarii au încercat, ştiind că el era un
mare patriot, un om de dreapta, au încercat
să-l atragă. Şi Căpitanul Corneliu Codreanu i-a
făcut o vizită la vila lui de la Predeal, după care
la înapoiere a spus colaboratorilor săi, coman­
danţii legionari, că nu se poate face nimic cu
generalul Antonescu - este un om extrem de
am biţios şi care nu acceptă nici un fel de
părere ostilă părerilor lui.
Generalul Antonescu, care fusese - cum
am spus - ataşat m ilitar la Londra, dar şi la
Paris, era convins că Anglia, şi Statele Unite, şi
Franţa vor câştiga războiul..£1 nici măcar nu
ştia nemţeşte, nu ştia nici englezeşte, ştia bine
franţuzeşte...Totuşi, s-a întâmplat un fenomen
foarte curios, şi care a fost un fenomen mân­
tu ito r pentru România.
Mareşalul Antonescu, care nu avea
mari calităţi politice, şi nici prea
mari calităţi militare de coman­
dant, totuşi a avut prilejul
excepţional să preia întreaga
răspundere politică în statul
român, într-o situaţie absolut
excepţională în istoria poporului
nostru.
Să ne ducem cu mintea la sfârşitul lunii
august 1940, când poporul român aflase cu
groază, după ce fuseseră amputate Basarabia,
Bucovina, Ţ inutul H erţe i şi C adrilaterul, că
p ie rd e a mai m u lt de 35% din t e r it o r iu l
României: întreaga Transilvanie de N ord cu un
milion şi mai bine de români, care treceau sub
conducerea regentului H o rth y al Ungariei.
Evident, răspunzător pentru aceste amputări
atât de dureroase, era regele Carol al ll-lea,
care trebuia înlăturat. Dar cine putea să vină în
locul lui? Eu eram la data aceea încă student, şi
49
am tr ă it angoasa cedării Basarabiei, cedării
T ra n s ilv a n ie i.. A aduce la p ute re partide le
istorice, Partidul Naţional Liberal, condus de
Dinu Brătianu, şi Partidul Naţional Ţărănesc,
condus de luliu Maniu, care îşi precizează ati­
tudinea antigermană, şi filofranceză, şi fîlobri-
tanică, ar fi fo s t o absolută im p osib ilita te .
H itler n-ar fi tolerat niciodată un guvern Maniu
sau un guvern Dinu Brătianu, sau un guvern al
ambelor partide istorice. Nici nu s-ar fi gândit
la aşa ceva! Aşa încât singura alternativă era
aceea a aducerii la putere a legionarilor, care
îşi p ierduseră to a tă conducerea, din care
făceau parte oameni de mare valoare cum
erau in g in e ru l C lim e , A lecu C antacuzino,
Alecu Teii, Mişu Polihroniade şi mulţi alţii, to ţi
măcelăriţi la Râmnicu Sărat la 21 septembrie
1939, după asasinarea de c ă tre N ik i
Dumitrescu a lui Armând Călinescu. A-l aduce
la pute re pe H o ria Sima ar fi însem nat un
dezastru. A r fi fo s t o serie de răzb un ări
cumplite, ar fi m urit foarte mulţi. Aproape to t
personalul politic al României monarhice ar fi
fost executat şi legionarii sub Horia Sima ar fi
mers alături de H itler cu toată armata română,
până la Volga şi înapoi; ar fi repetat figura, pe
care a fă c u t-o şeful P a rtid u lu i Id e o lo g ic
Maghiar al C rucilor cu Săgeţi, Szalassy, care a
lu p ta t până în u ltim u l m o m e n t a lă tu ri de
Hitler. Soarta ne-a favorizat însă prezen-
tându-l pe generalul Antonescu. care a
fost impus în mod paradoxal nu de
oamenii politici români, ci de foarte
inteligentul ministru al Germaniei la
Bucureşti, din acea vreme. Wilhelm
Fabricius. Fabricius era un excelent diplo­
m at, cu no aşte fo a rte bine viaţa p o litic ă
românească şi îşi dădea seama că legionarii n-
ar fi putut conduce România şi, mai ales, că un
guvern legionar n-ar fi fost în stare să ajute
Germania, în campania ei proiectată împotriva
Rusiei - „ planul Barbarosa" se pregătea în
acea vrem e - aşa cum ar fi p u tu t să ajute
Germania împotriva Rusiei un guvern condus
de generalul Antonescu, care avea un m ini­
mum de în c re d e re din p artea p a rtid e lo r
istorice şi din partea fo rţe lo r sociale şi eco­
nomice, politice şi intelectuale româneşti. îmi
aduc a m in te , eram la ţa ră , ta ta citea
„ Universul" , când la data de 6 septembrie
1940, a apărut pe pagina întâia, întreagă, un
p o rtre t uriaş al generalului Antonescu: sus,
titlul era cu litere de o şchioapă „ IATĂ-L" şi
jos, „ ESTE GENERALUL IO N ANTONESCU,
SALVATORUL ROM ÂNIEI" . Şi, într-adevăr,
GENERALUL ANTONESCU A FOST SALVA­
TORUL ROMÂNIEI Prima oară, la 6 septem­
brie 1940, după ce l-a silit pe regele Carol al II-
lea să a bdice şi să
părăsească România...
D upă care, Ion
Antonescu, la 14 sep­
tembrie 1940, pentru
că nu avea altă
soluţie, a fo rm a t un
guvern, în care prin­
cip a le le m in is te re ;
interne le, instru cţia
p u b lică , sănătatea,
e x te rn e le erau
în c re d in ţa te u n o r
legionari. Astfel, ca la
in te rn e - generalul
P e tro v ic e s c u ; la
externe - prinţul L.
Sturza, fo st ministru
al României la Copenhaga; la sănătate - dr.
lazinski; la instrucţia publică - prof. Traian
Brăileanu. Antonescu şi-a rezolvat ministerul
de război, cu generalul Negulescu; şi-a rezidat
m in is te ru l J u s tiţie i, în c re d in ţa t lui M ihai
Antonescu şi a oferit câteva ministere partide­
lor istorice. Realitatea este că, după ce fusese
eliberat de la mănăstirea Bistriţa, la insinuarea
lui Fabricius, generalul Antonescu avusese o
discuţie cu şefii partidelor istorice - cu Dinu
B rătianu şi lu liu Maniu - la re s ta u ra n tu l
„ Berbec" de la Ploieşti. Şi-acolo el îşi luase
faţă de Maniu şi Brătianu două angajamente:
unul şi l-a respectat, acela de a-l înlătura de pe
tron pe regele Carol al ll-lea şi de a-l înlocui
cu Marele Voievod de Alba-lulia, Maiestatea Sa
Regele Mihai I. Al doilea angajament nu şi l-a
putut ţine şi nu avea nici o posibilitate să şi-l
ţină..Ştiau acest lucru şi luliu Maniu, şi Dinu
Brătianu - acela de a forma un guvern împre­
ună cu partidele istorice. H itler, era la data
aceea stăpânul Europei; toată lumea tremura,
până şi Stalin trem u ra de frică înaintea lui.
M ussolini nu avea nici un fel de influenţă,
Franţa fusese îngenunchiată, numai Anglia
rezista ...H itler n-ar fi acceptat niciodată un
guvern parlam entar şi lib e ra l-ţă ră n ist care
poate ar fi acceptat să alăture armata română
arm atei germane îm p o triv a Rusiei p en tru
dezrobirea Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului
Herţei, dar niciodată n-ar fi admis ca armata
română să treacă Nistrul. în asemenea condiţii,
Antonescu a ales singura soluţie posibilă, în
acelaşi tim p p e n tru R om ânia şi p e n tru
Germania. Se întâmplă foarte rar...dar aceste
două ţări şi-au în trun it la acea dată destinele în
persoana unui singur om, un om pentru istorie
- cum s-ar putea spune. Fără prezenţa gene­
ra lu lu i A n to n e s c u , era a proa pe sig u r că
Germania l-ar fi impus pe Horia Sima ca şef al
g u ve rn ulu i, chiar dacă l-a r fi m e n ţin u t pe
Maiestatea-Sa Regele Mihai de formă, Sima era
manevrat şi inspirat de toate serviciile secrete
germane, de Partidul Naţional Socialist al lui
Rosenberg, de ministrul de interne - Himmler
şi de foarte mulţi alţi agenţi secreţi germani.
Dimpotrivă, mareşalii germani care pregăteau
„ planul Barbarosa" contra Rusiei şi, mai ales,
m in is tru l de e x te rn e , von R ib b e n tro p , îşi
dădeau seama că le g io n a rii nu re p re z in tă
aproape nimic în România, dimpotrivă, sunt un
element de anarhie, în care burghezia română
n-avea nici cea mai mică încredere, astfel încât
singura şansă ca armata română şi economia
românească să se alinieze îm potriva Rusiei ală­
turi de Germania era prezenţa în fruntea stat­
ului a unui om fără legături politice şi fără ide­
ologie, cum era generalul Antonescu. THE
RIGHT MAN IN THE BEST PLACE.
Al doilea act de salvare a României
a fost înlăturarea de la putere a
Partidului Legionar. A m arătat că o parte
din co n d u c e re a germ ană; M in is te ru l de
Interne, Partidul Naţional Socialist, susţineau
cu multă hotărâre pe Horia Sima şi Legiunea,
în diversele lor funcţii. Şi îi îndemnau spre un
fel de genocid, atât al evreilor - deci un holo­
caust - , cât şi al fo s tu lu i personal p o litic
român, ştiind foarte bine că acest personal
politic român era în imensa lui majoritate de
partea Franţei, a Angliei şi a Statelor Unite,
deci de partea lu m ii lib e re . A n to n e scu a
manevrat suficient de inteligent pe lângă H itler
ca să evite înlăturarea lui şi aducerea legionar­
ilor la putere, pledând o carte, pe care H itler
- care era totuşi un om politic, a înţeles-o
perfect - şi anume, cu Antonescu în fruntea
guvernului român toate forţele economice şi
m ilitare române v o r fi alături de Germania
pentru recuperarea Basarabiei, Bucovinei şi
Ţ in u tu lu i H e rţa , fără să se p ro du că vreo
anarhie sau vreun război civil, cum s-ar fi pro­
dus dacă legionarii ar fi preluat puterea şi şi-ar
fi îndeplinit proiectul pe care îl solicitase Ion
M oţa , în a in te să m oară în Spania, la
Majadagonda. El solicitase Căpitanului, înge-
nunchiind înaintea lui, dreptul de a om orî cel
puţin zece mii de oameni din vechea burghezie
şi din partidele politice româneşti. Generalul
Antonescu a fost chemat la începutul lunii ia­
nuarie la Hitler, la Berthesgaden, a fost chemat
şi Horia Sima, dar din motive inexplicabile nu
s-a dus; şi s-a în to rs de la Berthesgaden cu
aprobarea lui H itler de a-i înlătura pe legionari
51
 de la putere. Legionarii, instigaţi de serviciile s-a mărginit să recupereze Basarabia, Bucovina
secrete germane, au dezlănţuit revoluţia de la şi Ţinutul Herţei, ci a trecu t frontiera, aven­
jumătatea lunii ianuarie 1941, folosind un pre­ turând diviziile române - Vânătorii de munte
text, şi anume, un maior german din serviciile şi cavaleria - în stepele ruseşti. Este adevărat
de inform aţii, „ D oring" fusese om orât de că a fost o greşeală politică, dar foarte greu un
un agent s e cre t b rita n ic , de n a ţio n a lita te general poate accepta să se oprească pe o
greacă, mi se pare. Eram student în anul patru, anumită linie. Numai mareşalul Mannenheim a
la acea dată, la Facultatea de D re p t..A m asis­ făcut acest lucru, în Finlanda, dar era în tr-o
tat la manifestaţiile vio­ p o z iţie cu to tu l
le n te le g io n a re , care deosebită. Când porneşti
aveau ca laitmotiv: „Jos un război nu te poţi opri
masonii din Guvern! Jos la o anumită linie şi să-l
R io ş a n u !" C o lo n e lu l laşi pe duşm an să se
R ioşanu, om de refacă. Şi când mergi ală­
încredere şi al generalu­ tu ri de o armată aliată nu
lui Antonescu, şi al ge­ p o ţi s-o părăseşti la
n e ra lu lu i Gh. M o ru z i, m ijlocu l d rum ului şi să
era secretar general la rămâi cu arma la picior.
Preşedinţia C o n siliu lu i N ic i un m ilita r s e rio s
de M in iş trii. în numele n-ar fi acceptat o aseme­
a c e s to r s lo g a n u ri, nea eventualitate, care
legionarii au d ezlănţuit din p u n c t de ve d e re
un ră zb o i c iv il, însă p o litic , şefii p a rtid e lo r
A n to n e s c u îşi luase istorice o preconizau, şi
m ăsuri de p re c a u ţie , din p u n c tu l lo r de
deplasase divizia de la vedere aveau dreptate.
Piteşti, pe care o coman­ Dacă n-am fi tr e c u t
dase el, şi acum o N istru l, fără îndoială că
comanda bunul lui cama­ soarta României nu ar fi
rad, generalul Boiţeanu, fo s t c h ia r a tâ t de
şi cu divizia de la Piteşti, cumplită, cum a fo st în
şi cu re g im e n tu l de ultimii cincizeci de ani.
gardă a reuşit să înăbuşe A treia acţiune
în câteva zile insurecţia salvatoare, pe care
legionară. Prin urm are, generalul Antonescu
pentru a doua oară, ge­ a făcu t-o pentru
n e ra lu l A n to n e scu a salvat fiin ţa s ta tu lu i România, şi trebuie accentuat acest
român, şi societatea românească. Se ştie ce a lucru, a fost că el nu a admis lichi­
urmat, că generalul îşi dase cuvântul de onoare darea fizică a opoziţiei, aşa cum înce­
către H itler, că va merge cu armata română puseră legionarii, omorând pe fostul
alături de armata germană îm potriva Rusiei. prim ministru. Nicolae lorga. A poi au
S-a dat acel ordin celebru, în dimineaţa zilei de fost om orâţi fostul prim m inistru, generalul
22 iunie 1941: VĂ O R D O N TRECEŢI PRU­ Argeşanu; pe secretarul general al Partidului
TUL! Şi a început războiul îm potriva Rusiei. N aţional Ţărănesc, Virgil Madgearu; şi încă
Partidele politice istorice l-au acuzat într-ade- vreo şaizeci de victime dintre care cel puţin
văr atunci, în diverse m em orii, pe generalul doi foşti m iniştrii: V icto r lamandi şi Gabriel
Antonescu, pentru că a trecu t N istrul, că nu Marinescu, în celulele de la Jilava, pe partea

52
dreaptă cum intri, de la I până la 12; (în celula
cu nr. 13, la data aceea era Nicolae Ceauşescu.
Care n-a păţit nimic).
Antonescu n-a o m o râ t pe nimeni, ci -
dim potrivă - a îngăduit funcţionarea ilegală,
dar to tu ş i reală, a p a r tid e lo r is to ric e : şi
Partidul Naţional Ţărănesc, şi Partidul Naţional
Liberal au continuat să-şi întrunească condu­
cerea şi tin e re tu l...
Mareşalul Antonescu ş i, mai ales,
Mihai Antonescu au înţeles
admirabil că Germania a pierdut
războiul, şi au început o serie
întreagă de acţiuni secrete pentru
a feri România de a suporta toate
consecinţele înfrângerii finale a
Germaniei.
H itler - şi acest lucru ne-a salvat - avea o
în c re d e re fo a rte m are în g e n e ra lu l Ion
Antonescu. Din to ţi şefii de state aliaţi lui, sau
şefii de guvern, pentru că el era şef de guvern,
de fapt, deşi avea pretenţia de şef de stat -
şeful statului era Maiestatea-Sa, Regele Mihai —
din to ţi şefii de state sau de guverne, cu care
colaborase, singurul în care avea o încredere
foarte mare, nu integrală, dar foarte mare, era
generalul A n to ne scu. H itle r îl detesta pe
regele Victor-Emanuel al Italiei, îl detesta pe
regele Boris al Bulgariei, şi e foarte posibil ca
din ordinul lui H itler, regele Boris să fi fost
o tră v it, la înapoierea lui, cu avionul de la
Berthesgaden. N-avea nici o în cre d e re în
reg en tu l H o rth y , al că ru i fiu a pus să fie
om orât într-un accident simulat de aviaţie şi, în
cele din urmă, a dat ordin să fie arestat regen­
tul H orthy, înfăşurat într-un covor şi dus la
Salzburg, şi înlocuit cu generalul Storey, şi apoi
cu şeful partidului fascist C rucile cu Săgeţi,
Szalassy, care a dispus holocaustul evreilor din
U ngaria şi T ra n silva n ia de N o rd , smulsă
României, prin al doilea D icta t de la Viena.
H itler nu avea nici un fel de încredere nici în
Mihai A n to ne scu, în care vedea, pe d re p t
cuvânt, un adm irator al Franţei şi al Angliei.
Mihai Antonescu, l-am avut profesor, avea
doctoratul în drept la Paris, era un excelent
cunoscător al problemelor internaţionale şi al
Societăţii N a ţiu n ilo r, dar avea o încredere
totală în generalul Antonescu.
Generalul Antonescu îşi dăduse cuvântul
de ofiţer lui H itler că nu-l va părăsi niciodată şi
l-a ţinut cu onoarea militară cuvenită unui ade­
vă ra t e ro u. însă asta nu l-a îm p ie d ic a t să
ta to ne ze p o s ib ilita te a unei păci separate.
A ce ste s tră d a n ii ale g u v e rn u lu i o fic ia l al
României au fost contracarate de una dintre
cele mai mari erori politice, pe care le-a făcut
vreodată un şef de stat, şi anume de hotărârea
luată de p re ş e d in te le F ra n k lin D ela no
Roosevelt, al Statelor Unite, la întrevederea de
la Casablanca cu W in s to n C h u rc h ill, de a
impune Germaniei, Italiei şi Japoniei, şi aliaţilor
lor pacea fără nici un fel de condiţii. U N C O N -
D IT IO N A L SURRENDER. Capitulare necon­
diţionată. Această formulă absolut nepolitică şi
nediplom atică a îm piedicat toate fo rţe le de
rezistenţă internă din statele patronate de
Germania, şi chiar din Germania unde a existat
- s-a văzut, în ziua de 20 iulie 1944 - complo­
tul din nefericire nereuşit-al generalului conte
Schenk von Stauffenberg, existau fo rţe care
vroiau cu orice p re ţ să scoată Germania şi
aliaţii ei din război, şi să ajungă la o înţelegere
cu puterile anglo-saxone pentru a face fro n t
comun îm potriva primejdiei reprezentate de
Rusia Sovietică.
Mihai Antonescu a tatonat în mai multe
d irecţii: în prim ul rând, la Lisabona, unde a
trim is o rudă de-a mea, pe Sergiu Lecca, frate
cu Radu Lecca, şeful c e n tra le i e v re ilo r.
Tatonările lui Sergiu Lecca, în 1942, au dat
greş, şi el a fost silit să revină în ţară, cu soţia,
fiica fo s tu lu i se c re ta r al lui M arghilom an,
Andrei Cordean. Pe urmă, a trimis la Ankara
un om de mare încredere, ministrul Creţianu;
a încercat în Elveţia, prin profesorul Vespasian
Pella şi, mai ales, a acceptat planul lui luliu
Maniu de a-l trim ite la C airo pe principele
Barbu Ş tirb e y şi apoi ca să-l a ju te pe
53
 D in to a te aceste
tatonări semioficiale ale
partidelor de opoziţie cu
asentimentul to ta l al lui
M ihai A n to n e s c u şi al
Mareşalului Antonescu n­
a p utu t ieşi mare lucru,
din cauza fo rm u le i
absurde a capitulării fără
c o n d iţii. Legenda că
Mareşalul Antonescu ar fi
obţinut condiţii mai bune
de la D-na K o lon ta y la
S tockh olm decât o b ţi­
nuse Ştirbey şi Vişoianu
la C airo este o pură le­
gendă, şi D l. Neagu
Juvara, care a fost trimis
Constantin Vişoianu, în intenţia de a găsi o la 23 august, dimineaţa, de Ică Antonescu la
ieşire din război a României. Din nefericire, în Stockholm ca să-l secondeze pe Frederic Nanu
urma înţelegerilor de la Teheran, de la Londra, în tentativele lui de a ajunge la o pace separată,
deocamdată atât, se dăduse prioritate Uniunii poate oricând confirma acest lucru. încât tre ­
Sovietelor în toate problemele privind ţările buie să ne punem în situaţia psihologică a pu­
beligerante din răsăritul Europei, aşa încât la te rilo r aliate împotriva Germaniei. Fiecare, fără
Cairo, ministrul rezident, Mac Millan, viitorul îndoială, voia ieşirea din război a României:
şef al partidului conservator britanic şi prim aceasta ar fi însemnat o foarte mare scurtare a
m in is tru m u ltă vre m e , şi re p re z e n ta n tu l frontului, o avansare cu o mie de kilom etri a
Statelor Unite le-au declarat principelui Barbu frontului îm potriva Germaniei; ar fi însemnat
Ştirbey şi lui Vişoianu că trebuie să se înţeleagă lipsirea Germaniei de toate bogăţiile, foarte
în prealabil cu Uniunea Sovietică. mari ale României: petrol, grâne, vite. Şi ar fi
M areşalul A n to n e scu luase c o n ta c t la însem nat un pas h o tă râ to r p e n tru soarta
S to c k h o lm cu am basadoarea U n iu n ii războiului. Numai că to ţi experţii m ilitari şi
Sovietelor, doamna Alexandra Kolontay, prin diplom atici ai ţă rilo r aliate erau convinşi că
m in istrul p le n ip o te n ţia r în capitala Suediei, numai M areşalul A n tonescu avea în mână
Frederic Nanu. Dar, în cadrul Ministerului de armata, şi că armata nu ar asculta decât de
E x te rn e , câ ţiva t in e r i d ip lo m a ţi, fo a rte ordinul dat de el. Nu aveau încredere într-un
inteligenţi şi fo arte plini de ei, p rin tre care ordin dat de altcineva, de Maiestatea-Sa Regele
Georges Duca, fiu l fo s tu lu i p rim -m in is tru Mihai sau de luliu Maniu, pe care armata nu
l-ar fi urmat.
I.G.Duca şi Piki Pogoneanu, şeful cifrului, un
om de o inteligenţă extraordinară, aveau o
diplomaţie a lor, inspirată mai ales de şefii par­
tid elor istorice, în speţă de luliu Maniu, care 0 problemă psihologică, încă
păstrase în permanenţă legătura cu puterile ali­
neelucidată.
ate, o stile G erm aniei, p rin tre i p o stu ri de
radio-emisie, la care colabora cu foarte multă
între timp, Maiestatea-Sa Regele Mihai îşi
asiduitate C o rn e liu C oposu, pe care l-am
constituise un grup la care luau parte mai ales
cunoscut în acea vreme.

54
oam enii lui de la palat: M ocioni-S târcea şi foarte puţin probabil că o vor putea recupera;
colegul lui de clasă, Mircea loaniţiu; şi a păstrat dar el solicita altceva: ca trupele sovietice să
contactul cu şefii partide lor politice - luliu nu pătrundă în România, decât pe o anumită
M aniu, D in u B ră tia n u , T ite l P etrescu şi linie, pe un anumit coridor ca să nu producă
Lucreţiu Pătrăşcanu, care era rudă apropiată dezordinea obişnuită. Am impresia că cel puţin
cu Mareşalul palatului, generalul Octav Ullea trei generali au jucat un rol hotărâtor atunci,
(mama lui Lucreţiu Pătrăşcanu era vară cu ge­ convingându-l pe M.S. Regele Mihai, pe Maniu
neralul Octav Ullea, pe care l-am cunoscut şi Brătianu că armata va asculta de porunca
p e rs o n a l!). O m u l h o tă râ to r în această reg elu i şi nu de p oru n ca g e n e ra lu lu i Ion
chestiune - şi trebuie insistat, deoarece nu s-a Antonescu. Pentru că aici este miezul proble­
discutat prea mult - a fost un excepţional ge­ mei: şi ruşii, şi englezii, şi americanii erau con­
neral de artilerie, Aurel Aldea, care luase pre­ vinşi că numai Mareşalul Antonescu poate face
miul întâi la un mare concurs în Germania, dar armistiţiu. Ei nici nu se gândeau că un ordin al
pe care generalul Antonescu nu putea să-l M.S. Regele ar putea provoca un arm istiţiu.
sufere şi l-a scos din cadrele armatei, (pentru D in tre aceşti generali, unul era şeful Casei
că împreună cu generalul lacobici, generalul m ilita re a M.S. Regele, gen. C o n s ta n tin
Aurel Aldea îi sfidase pe generalul
A n to ne scu, ce râ nd u-i ca p e n tru
nimic în lume să nu treacă Nistru),
după care a fost scos din cadrele
armatei, şi a prim it domiciliu fo rţat
în comuna sa natală din judeţul O lt.
Regele ştia acest lucru; l-a chemat la
Bucureşti pe generalul Aurel Aldea
şi atunci împreună au pus la care o
a lte rn a tiv ă . Mai ales că se
d e zlă n ţu is e o fe n siva rusească
îm p o triv a R om âniei; se tre c u s e
N is tru l, se ajunsese cu fro n tu l la
laşi, pe de altă parte bom barda­
mentele aeriene anglo-saxone deve­
neau din ce în ce mai pustiitoare.
Eram mobilizat pe Valea Prahovei şi
ştiu ce complite erau aceste bom ­
b ardam ente, mai ales îm p o triv a
cetăţii de la Ploieşti, pe care gene­
ralul Gerstenberg o transformase
într-o citadelă aproape inexpugnabilă. Sănătescu, fo s t coleg de p ro m o ţie cu gen.
Este incontestabil că cei doi şefi ai partide­ Antonescu, un om foarte ponderat; gen. Mihai
lor istorice - Dinu Brătianu şi luliu Maniu - Racoviţă, care comanda o armată pe frontul
acceptau ieşirea României din război în situaţia din M oldova şi, mai cu seamă, gen. A u re l
creată prin formula capitulării necondiţionate. Aldea, care îl detesta pe Mareşalul Antonescu.
Maniu se crampona însă de posibilitatea unei A ce şti tr e i g en erali i-au co nvins pe M.S.
menţineri a Basarabiei în corpul României şi de Regele, pe M aniu, pe B ră tia n u , pe T ite l
o se rie de avantaje ilu z o r ii. G e n e ra lu l Petrescu şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu că armata
A n tonescu era şi el de părere că tre b u ie va asculta de ordinele şefului ei suprem, de
neapărat m e n ţin u tă Basarabia, dar că era ordinele M.S. Regele. Şi aşa s-a şi întâmplat.

55
 Şi aici se pune o mare problemă,
despre care am avut cinstea să
discut cu M ajestatea S a , Regele
Mihai la Versoix: de ce a fost
predat Mareşalul Ion Antonescu şi
colaboratorii săi armatei
sovietice?
O problemă foarte controversată şi foarte
încâlcită. în vederea a re s tă rii M areşalului
Antonescu, dacă refuza să încheie arm istiţiu
era luată în co n sid e ra ţie ipoteza că, dacă
refuză, Mareşalul Antonescu şi colaboratorii
săi să fie păziţi de un grup de tineri aparţinând
tin e r e tu lu i n a ţio n a l lib e ra l şi tin e r e tu lu i
naţional ţărănesc. Ştiu cu siguranţă acest lucru.
Existau formaţiuni de tineri, mai ales naţional
ţărănişti, dar şi naţional liberali, care puteau
face acest lucru. Dar cum ar fi rămas în istorie,
tineretul naţional liberal sau tineretul naţional
1 ■
I •'■Fy
ţărănesc, cu pata de a-l fi ţinut în custodie pe
Mareşalul Antonescu şi de a-l fi predat comu­
n iş tilo r? Aşa în câ t şi lu liu M aniu şi D inu
Brătianu au refuzat să pună la dispoziţie ele­
m ente tin e re p e n tru păzirea M areşalului
Antonescu. Realmente, predarea Mareşalului
Antonescu şi a c o la b o ra to rilo r săi s-a făcut
după plecarea M.S. Regele din Bucureşti, de
către gen. Constantin Sănătescu. Ce a însem­
nat acest act hotărâtor? Mai în tâ i, nici un
o fiţe r, nici un subofiţer, nici un ostaş nu a
refuzat să execute porunca M.S. Regele; a fost
o unanimitate totală. Arm ata a acceptat fără
nici un fel de discuţie porunca Conducătorului
ei suprem, al patrulea rege al României, şi s-a
supus poruncile sale. Pe fro n t fusese trim is
gen. Racoviţă, care luase toate măsurile pentru
a despărţi armata română de armata germană,
şi a pregăti capitularea, pentru că armistiţiul s­
a tra n s fo rm a t în capitulare, prin faptul că
Stalin, cel puţin până la 12 septembrie 1944,
când s-a ajuns la încheierea a rm is tiţiu lu i la
 Moscova, dădea comunicate prin care armata
rusă, după 23 august, continua să elibereze
oraşele Brăila, G alaţi, B u cure şti, C raiova
ş.a.m.d., şi au fost luaţi prizonieri zeci de mii
de soldaţi români, care nu au opus nici un fel
de rezistenţă, pentru că ştiau că sunt în regim
de armistiţiu. Au fost ţinuţi prizonieri ani de
zile, mai mult de jumătate au murit, şi - în cel
mai bun caz - după vreo doi ani de zile, câteva
mii de ostaşi şi ofiţeri români au fost repatriaţi,
cu prilejul alegerilor falsificate de la 19 noiem­
brie 1946, (la care am avut cinstea să figureze pe
lista Partidului Naţional Liberal din capitală, pen­
tru Camera Deputaţilor, penultimul, ultimul fiind
profesorul Gheorghe Brătianu).
Cum poate fi in te rp re ta t actul de la 23
august 1944? A fo st un act salvator pentru
România? în prim ul rând că, dacă nu s-ar fi
încheiat acest act şi s-ar fi mers pe linia pre­
conizată de gen. Antonescu de a rezista, con­
form cuvântului de onoare dat lui H itler, pe
linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, România ar fi
fost transformată pentru multe luni de zile în
teren de luptă între trupele româno-germane
şi trup ele sovietice şi ar fi fo st continuate
bom bardam entele d istru gă to are de aviaţia
americană. Milioane de români şi-ar fi pierdut
viaţa, bogăţii incalculabile ar fi fost distruse sau
confiscate de ruşi, toate femeile române ar fi
fost violate, cum au fost toate femeile germane
de către armata sovietică, şi, mai ales, noul
guvern român, fo rm a t din comunişti - Ana
Pauker, Vasile Luca şi alţi moscoviţi - n-ar fi
avut curajul să revendice întreaga Transilvanie
la Congresul de pace de la Paris în 1946-47,
aşa cum a avut curajul guvernul în fruntea
c ă ru ia erau P e tru G ro za şi G h e o rg h e
Tatărescu, ca ministru de externe, dar sub înal­
ta oblăduire a M.S. Regele, care a fost decorat
cu O rdinul „ Pobeda“ - „ V ictoria" - de
către Stalin, şi cu cel mai înalt O rdin al armatei
americane de către Harry Truman.
Prin urmare, actul de la 23 auaust cu
toate consecinţele lui cumplite vreme de
50 de ani - dar asta se datoreşte
manevrelor lui Churchill şi lui Rossevelt -
a fost un act de fapt salvator pentru
România. Mareşalul Antonescu n-ar fi
fost în stare să realizeze acest act şi în
orice caz el ar fi rămas pe lista tri­
bunalelor de război, cum a şi fost judecat.
Eu am avut prilejul să particip la procesul
Mareşalului Antonescu, în mai 1946, în calitate
de redactor-şef la oficiosul Partidului Naţional
Liberal „ Liberalul" , şi îmi amintesc de urmă­
toarele detalii. în dimineaţa procesului a depus
luliu Maniu, care îşi rupsese piciorul recent şi
umbla fo a rte greu. Preşedintele, colonelul
Alexandru Petrescu i-a o ferit un scaun, Maniu
a refuzat, a stat în picioare. M-a frapat când, la
interogatoriul iniţial, a fost întrebat profesia şi
a răspuns „ agricultor" , cu accentul pe „ u“ ..
A rămas în picioare vreme de trei ore. I s-au
pus nişte întrebări foarte curajoase de către
Mareşalul Antonescu, şi destul de insidioase de
către Mihai Antonescu. Maniu a răspuns foarte
obiectiv şi foarte lăm urit la toate aceste între­
bări, fără să-l acuze pe Mareşalul Antonescu,
căutând din toate punctele de vedere să-i justi­
fice atitudinea. După trei ore, preşedintele a
declarat o pauză pentru masă şi l-a rugat pe
luliu Maniu să-şi semneze depoziţia, luliu Maniu
a declarat că el este avocat, doctor în drept şi
că nu a semnat niciodată un act în care era
im plicat fără să-l citească de-a-fir-a-păr. în
asemenea condiţii, cum trebuia evacuată sala,
preşedintele tribunalului m ilita r l-a rugat să
vină după-amiază, când trebuia să depună ca
m artor profesorul Gh. Brătianu şi, în timpul
depoziţiei, Maniu urma să discute cu grefierul
depoziţia pe care o făcuse, să modifice anu­
mite pasagii etc., şi să semneze. într-adevăr, I-
am însoţit pe prof. Brătianu la tribunal, unde a
fost supus la o serie de întrebări de către fos­
tu l lui c o la b o ra to r Mihai A ntonescu. în tre
timp, luliu Maniu a modificat ce trebuia şi după
câteva o re a semnat, şi s-a în d re p ta t spre
ieşire. Din tribuna presei, unde mă aflam, nu
am putut să văd ce s-a întâmplat, dar am auzit
nişte huiduieli, nişte urlete şi pe urmă mi s-a
spus, care a fo s t s p e c ta c o lu l în tr-a d e v ă r
grandios; după care luliu Maniu însuşi, în tr-o
convorbire avută la Sinaia, în august 1946, deci
după trei luni de la proces, mi-a relatat exact
57
ceea ce s-a în tâ m p la t, in timp ce luliu
Maniu. îndurerat, se îndrepta cu capul
plecare spre ieşire a auzit deodată ca şi
cum cineva deasupra lui lua poziţia de
drepţi pentru onor. Şi. într-adevăr. în
momentul în care luliu Maniu trecea pe
sub boxa acuzaţilor. Mareşalul
Antonescu. spontan, s-a ridicat în
picioare şi a luat poziţia de drepţi pen­
tru onor. Atunci Maniu şi-a ridicat capul
l-a văzut pe Mareşalul Antonescu si pe
ceilalţi coacuzaţi. şi mi-a spus: .Când I-
am văzut pe acest om. care a făcut mari
greşeli politice, dar care mergea spre
moarte şi care totuşi a fost un mare
patriot, şi a jucat un mare rol în istoria
omenirii, am simţit o voce tainică şi mi
s-a părut că dacă nu voi face actul, pe
care trebuia să-l fac, de camaraderie.
voi fi condamnat la chinurile iadului."
Şi atunci i-a întins mâna. După aceea
i-au întins mâna lui luliu Maniu şi
ceilalţi coacuzaţi. Şi. aşa, luliu Maniu
dând mâna cu M areşalul Ion
Antonescu. cei doi au încheiat un act
de mare curaj şi. din nefericire, au pus
capăt până nu se ştie când României
libere şi independente.
(interviu realizat de Dr. Narcis Zărnescu)

N.B. Dată fiind factura enciclopedică, profunzimea şi precizia informaţiei,

amplitudinea gândirii istorice şi frenezia amintirilor, copleşitoarea personali­
tate a eminentului om de cultură Dan Amedeo Lăzărescu, reporterul a preferat
să-şi cenzureze - în scris -întrebările, renunţând cu plăcere la comentariile
sale. Acest interviu este numai un rezumat -dacă istoria trăită ca o sărbătoare
şi ca o boală incurabilă, îndurată şi adorată se poate rezuma! - a l manu­
scriselor mentale, pe care am avut privilegiul să le ,răsfoiesc" , să le admir,
datorită generozităţii Maestrului Dan Amadeu Lăzărescu, căruia îi rămân
recunoscător şi pe această cale.
ANTONESCU ALEG E DEFINITIV
in t r e „ căm aşa v e r d e “ l e g io n a r ă
Şl CEA „K AKI“ D ESO LD AT__________

Istoricul spaniol Francisco Veiga, profesor la Universitatea din

Barcelona, autorul unei pasionante „Istorii a Gărzii de Fier
1919-1941“ , descrie cum m istica ultranaţionalism ului legionar
l-a atras şi pe generalul Ion Antonescu:

De la I4 septembrie I940, ziua

în care a fo st proclam at Statul
Naţional-Legionar şi până la 23 ia­
nuarie 1941, vreme de I3I de zile,
Generalul a îmbrăcat cămaşa verde
legionară.
La funeraliile „ Căpitanului"
Zelea Codreanu a fost ultima dată
când Antonescu a mai purtat cămaşa
verde. In acele momente, armata
făcea serioase presiuni asupra lui
pentru a alege între verde şi kaki. în
cursul lunii decembrie, cu o linişte
care prevestea fu rtuna, fo rţe le
ordinii - incluzând şi Biserica - au
început să organizeze un front unit
care şi-a asigurat sprijinul vital al
prezenţei germane din ţară. Pe atun­
ci românii erau deja foarte obişnuiţi
cu uniformele gri-verzui ale trupelor
Wermacht-ului, care începuseră să
tinuu, ajungând la 22 430 de soldaţi la 11 noiem­
pătrundă în ţară de la IO octombrie. în principiu,
brie. Apoi au continuat să treacă frontiera noi
fusese vorba de o misiune militară având ca scop
contingente, inclusiv o întreagă divizie Panzer,
instruirea forţelor române pe baza experienţelor
transformând ţara într-un butoi de pulbere, care
de război din Polonia şi Franţa. Totuşi, unităţile
avea în curând să se dovedească esenţial pentru
germane s-au desfăşurat imediat în punctele eco­
invadarea Iugoslaviei şi Greciei.
nomice strategice, iar efectivul lor a crescut con­

59
 Pentru Reich, păstrarea ordinii în România
era esenţială, mai presus de orice consideraţie de
solidaritate romantică nelimitată cu o mişcare fas­
cistă „ înrudită" . In schimb, Sima şi ai săi au nutrit
această convingere, până la capăt şi chiar mai
departe, într-un spirit cvasireligios. Pentru că voiau
să creadă în fidelitatea absolută a naziştilor faţă de
ei, simpatia pe care le-o arătau anumite sectoare
idealiste - cum era cel al lui Baldur von Schirach,
sau chiar Himmler - i-a determinat să confunde
partea cu întregul. Dimpotrivă, Hitler înclina spre
Antonescu încă de la începutul lui noiembrie, când
generalul s-a deplasat la Berlin pentru a semna
Pactul T ripartit Invitat şi el, Sima nu s-a confor­
m at în parte din mândrie - nu dorea să apară ca
un simplu locţiitor al generalului -, dar şi din cauza
stării conspirative care exista în cadrul Mişcării sub
influenţa tatălui lui Codreanu. Acesta a fost
începutul unei serii de gafe politice ale liderului
legionar, încheiate cu o scrisoare naivă trimisă
Fuhrerului în ianuarie 1941, pentru a ,, dezvălui"
vechile înclinaţii profranceze ale generalului, ceea
ce, involuntar, echivala cu a presupune incompe­
tente atotputernicele servicii de informaţii ger­
mane şi chiar pe Hitler. încă de la prima întâlnire,
dictatorul german l-a simpatizat pe Antonescu.
Om practic, disciplinat, cu puţine ambiţii dincolo
de frontierele României, generalul era furierul per­
fect pentru a menţine ordinea „ acolo jos" .
Aceasta nu însemna însă că, încă de la capăt,
Fiihrerul şi chiar colaboratorii săi mai conservatori
- inclusiv reprezentanţa diplom atică de la
Bucureşti -, doreau să lichideze experimentul
legionar. Toţi se temeau că dictatura militară nu ar
putea funcţiona fără acompaniamentul ideologic-
charismatic al cămăşilor verzi. însă pentru Hitler
idealul ar fi fost să-l împuşte pe Sima şi să păstreze
Legiunea.
La începutul lui ianuarie, săbiile
erau scoase din teacă şi începea
cursa contra cronometru pentru a
vedea cine dă prima lovitură.
Prin Bucureşti se răspândeau to t felul de
zvonuri. Legionarii susţineau că Antonescu are
60
două feţe, m enţinând contacte secrete cu
englezii, şi chiar insinuau o legătură oarecare cu
masoneria. în tabăra cealaltă, se insista asupra
faptului că oamenii lui Sima pregăteau un atentat
împotriva generalului şi că începuseră tratative
cu elemente comuniste, zvon pe care mai târziu
au încercat să-l dovedească: se pare că grupul
extremist la care se raliase tatăl lui Codreanu
cuprindea în rândurile sale elemente orientate
evident spre stânga. La urma urmei, nu era ceva
prea absurd într-o Europă încă uimită de pactul
sovieto-nazist din august 1939.
La 9 ianuarie, atunci când armata începuse
să organizeze grupuri de luptă mobile pentru a
opera în Bucureşti iar legionarii îşi înarmau pro­
p riile detaşam ente, A n to ne scu i-a c e ru t
Fuhrerului o întrevedere. Trei zile mai târziu a
primit răspunsul afirmativ şi a plecat la Berlin cu
avionul personal al lui H itle r. In vitaţia era
adresată şi lui Sima, însă, din nou, acesta nu l-a
însoţit pe militar. La această întâlnire, dictatorul
german i-a dat lui Antonescu mână liberă să
acţioneze. Fără a-i recomanda să se năpustească
direct împotriva Legiunii, i-a amintit necesitatea
de a se debarasa de fanatici şi i-a spus că „ statul
este monopolul mitralierei" .
în România, legionarii au început să orga­
nizeze adunări în toată ţara, în vreme ce tonul
unor articole din ,, Buna Vestire" anunţa clar
divorţul dintre Legiune şi Antonescu. Orbi până
în ultimul moment, ei nu voiau să creadă că ge­
neralul reuşise să câştige încrederea lui Hitler şi
sperau că acesta îi sprijinea pe ei. Scânteia care a
aprins lupta a fost asasinarea maiorului german
Doring, un expert în reţeaua de transporturi
românească. A u to ru l era un mercenar grec,
acţionând probabil în cadrul unei reţele de sabo­
taj organizate de serviciile secrete britanice şi
greceşti. Dar, în orice caz, a devenit un indiciu,
pentru ambele tabere, că dezordinea şi insecuri­
tatea ajunseseră la limită din vina celeilalte părţi,
în cele două zile care au urmat, Antonescu a
demis pe funcţionarii legionari care făceau parte
din Ministerul de Interne, Prefectura poliţiei cap­
italei şi Siguranţa Generală sau poliţia politică a
statului. în acelaşi timp, forţele legionare de elită
- studenţii, muncitorii din Gărzile motorizate şi
provocatorii Spărgătorii de Front - au ieşit în
stradă.
 Piaţa Victoriei, ianuarie 1941. Conducătorul statului
generalul Ion Antonescu răsplăteşte pe ostaşii care au pus capăt
rebeliunii legionare în Capitală.

în cursul nopţii de 20 ianuarie, legionarii
s-au fortificat în punctele cheie ale capitalei şi ale
unor oraşe provincie - un fel de Alcazar al lor,
spuneau, amintind de mitologia războiului civil
spaniol. în dimineaţa zilei următoarea s-au tras
primele focuri de armă, de o parte şi de alta, şi a
început rebeliunea. Armata, aşteptând întăriri în
cazărmi, i-a lăsat pe legionari să stăpânească o
bună parte din capitală timp de aproape treizeci
de ore.
între timp s-a dezlănţuit un pogrom sălbatic,
în tr -o serie de v itrin e au apă ru t cadavre
măcelărite în timp ce la abator un număr nede­
terminat de evrei au fost atârnaţi de cârlige după
ce fuseseră executaţi, săvârşindu-se to t felul de
excese pe cadavrele lor. Alţii au fost torturaţi,
sau au fost umiliţi în centrele legionare, sau au
fo s t îm puşcaţi în pădurea de la Jilava iar
ca d a vre lo r le-a fo s t fu ra tă chiar şi
îmbrăcămintea. Mulţimi ostile au devastat şi au
incendiat sinagogile, unii rebeli, pur şi simplu,
înnebuniseră. Un adolescent scos din minţi şi-a
descărcat arma îm potriva tre c ă to rilo r de pe
aglomerata Calea Victoriei, râzând şi plângând în
acelaşi timp. Toate acestea se petreceau într-o
atmosferă profund ireală, în care mulţi legionari
păreau că sunt în transă. Peste Bucureştiul
acoperit de zăpadă şi îngheţat răsunau dangătele
clopotelor de la biserici şi vuietele sirenelor de
la apărarea antiaeriană, creând o atmosferă
lugubră. Legionarii aveau şi ei controlul asupra
radioului şi îşi încheiau comunicatele cu un
„Trăiască moartea!" de inspiraţie spaniolă. în
jurul corpurilor unora dintre cei căzuţi în luptele
de stradă ardeau pioase lumânări, în timp ce în
anumite zone reprezentanţi ai celor două tabere
fraternizau. La oarecare distanţă de capitală, în
oraşul p o rtua r Constanţa, un grup de tineri
legionari şi-au apărat sediul cu pieptul gol, pe un
frig de zece grade sub zero, în vreme ce crivăţul
şuiera pe străzi. în restul ţării, atât unii cât şi
ceilalţi aşteptau deznodământul luptei din capi­
tală.
Când arm ata a tr e c u t la co ntraa ta c,
legionarii s-au apărat cu disperare, cu toate că
nu erau bine înarmaţi. în câteva cartiere au fost
făcute baricade cu bidoane de benzină, care au
fost aprinse pentru a împiedica trecerea tan­
curilor. în prima zi, grupuri de legionari înarmaţi
cu bâte şi ciocane au reuşit să captureze două

61
 secinţă, sectoarele de la Berlin interesate de o
reconciliere între legionari şi Mareşal şi-au
pierdut orice speranţă. In aprilie, cei circa
patru sute de exilaţi au fost găzduiţi în nişte
barăci mizerabile, la Berkembruck şi Rostock,
în regim de domiciliu forţat, şi acum nu mai
puteau să treacă cu vederea dispreţul pre­
supuşilor prieteni germani. Dar situaţia avea să
se înrăutăţească şi mai mult. în decembrie
1942 au fost internaţi în lagărele de concen­
trare Oranienburg, Dachau şi, cei mai mulţi, la
Buchenwald. Şederea lor acolo ca „ prizonieri
de onoare" , plătindu-li-se munca, nu avea
Mareşalul Ion Antonescu vizitând locul nimic comun cu cea a altor deţinuţi politici sau
sinistrelor cauzate de bombardamentele a evreilor. Cu toate acestea, trăiau între gar­
aviaţiei anglo-americane. duri de sârmă ghimpată şi, încă o umilinţă, erau
dintre ele. Cu toate acestea, numai cu astfel de păziţi, la Buchenwald, de soldaţii ruşi din ROA
acte disperate nu putea fi oprită o armată mo­ (Armata Rusă de Eliberare, a generalului Vlasov).
dernă care avea o zdrobitoare superioritate Au rămas acolo aproape până la sfârşitul confla­
numerică. în ziua de 22, pentru a pune capăt graţiei, frustaţi că nu li se dădea ocazia să lupte
problemei, o unitate de tancuri germane a defi­ în război, războiul „ lo r" , îm potriva Uniunii
lat, în mod ostentativ, prin centrul Bucureştiului. Sovietice.
Horia Sima, care dispăruse din primele momente Situaţia s-a deteriorat începând din momentul
ale luptei şi nu a avut controlul asupra ei nici o în care România a schimbat frontul, în august
clipă, a ieşit din ascunzătoarea sa din sediul 1944. Deşi cu unele bănuieli şi îndoieli, germanii au
Gestapoului din Bucureşti la ora cinci dimineaţa, form at cu legionarii un fantasmagoric guvern
pe data de 24, şi a anunţat încetarea focului. românesc la Viena (10 decembrie 1944), atunci
în săptămânile care au urmat, conducătorii când între legionari existau deja neînţelegeri grave
legionari au fugit cum au putut din România, între „ simişti" şi „ anti-simişti" . De asemenea, a
mulţi dintre ei fiind ajutaţi de oameni din SS sau fost formată o jalnică Armată Naţională, care nu a
din Gestapo sau de ofiţeri ai armatei germane, reuşit să concentreze decât două regimente de
acţionând pe cont propriu. Ajunşi în Germania, soldaţi români. Abia au avut timp să intre în luptă
ei s-au bucurat de unele favoruri sub protecţia înainte de prăbuşirea finală a celui de-al Treilea
lui Himmler. Aceasta a dezlănţuit o înfruntare Reich şi aproape la fel s-a întâmplat cu cei câţiva
dură cu aparatul diplomatic al Auswartigesamt şi voluntari antrenaţi pentru misiuni speciale în
a provocat protestele lui Antonescu. în con­ spatele frontului sovietic şi în România.

Legionarii nu şi-au mai revenit după lovitura pe care le-a administrat-o Antonescu.
De fapt, nu Antonescu i-a aneantizat însă pe legionari. Generalul a fost doar un instrument.
Gh. Barbul în „ Memorialul Antonescu" scrie că Mareşalul lăsase deliberat ca situaţia să se
deterioreze până la limita care să poată justifica o ruptură totală de Legiune. în cele din urmă,
chiar H itler i-a cerut stăruitor să term ine o dată pentru totdeauna. Barbul îndeplinea funcţia de
translator atunci când Fuhrerul îl îndemna la telefon pe general să restabilească ordinea,
recurgând, dacă era nevoie, la misiunea militară germană şi adăuga: „ Nu am nevoie de fanatici,
ci de o armată română sănătoasă." Atunci, Antonescu n-a mai ezitat o clipă: el a mobilizat o
divizie şi jumătate, plus o sută de tancuri, şi i-a zdrobit pe legionari.
ÎN SFÂRŞIT, GENERALUL PUTEA D IN N O U SĂ ÎMBRACE CĂM AŞA KAKI A SOL­
DATULUI...

62
 Căpitanul Ion Antonescu
refuză să-l „ie rte " pe
Romalo
Auzisem vorbindu-se despre principiali­
tatea lui Antonescu mai înainte de a-l fi cunos­
cut. Pe vremea Şcolii pregătitoare de ofiţeri de
Cavalerie de la Târgovişte, devenise notoriu
cazul elevului Romalo, care, fiind consemnat, a
p r im it o in v ita ţie la un bal la Palatul
Controcervi, bal dat de principesa Ileana.
C o m a n d a n tu l de e sca d ro n , că pita nu l
Antonescu, refuză să ridice pedeapsa elevului.
Comandantul Şcolii intervine în favoarea ele­
vului, dar căpitanul Antonescu îşi pune demisia
pe masă: o r i ele vul răm âne a-şi execu ta
pedeapsa, o ri el îşi dă demisia din postul de
comandant al escadronului.
Elevul a rămas să-şi execute pedeapsa, iar
căpitanul Antonescu să desăvârşească educaţia
v iito rilo r ofiţeri, astfel faurindu-şi un prestigiu
imens în carieră.
Cum a fost un sublocotenent
absolvit de pedeapsă
în tr-o altă îm prejurare, pe tim pul când
com anda Şcoala Specială a O f iţ e r ilo r de
Cavalerie de la Sibiu, banală în aparenţă, dar cu
o adâncă semnificaţie, a fost următoarea.
Intr-o dimineaţă din iarna 1921-1922, când
bântuia un viscol p ute rn ic, un d o rm ito r al
o fiţe rilo r elevi, ocupat de şase sublocotenenţi,
au găsit cu cale să nu meargă la programul de
că lă rie la m anej, care începea la o re le 7
dimineaţa. Ei şi-au continuat somnul reparator,
mai ales că în noaptea precedentă chefuiseră în
oraş până spre dimineaţă.
O fiţerul instructor, prezent la program la
ora fixată, deşi locuia în oraş şi luase în piept
visco lu l p e n tru a ajunge la
timp, raportează această lipsă
n e m o tiv a tă co m a nd an tu lu i
Şcolii, Colonelul Antonescu.
Acesta, însoţit de ofiţerul
in stru cto r, merge în d o rm i­
to r u l o f iţ e r ilo r , pe ca re -i
găseşte dorm ind. C olonelul
se opreşte în dreptul fiecărui
pat, tre z e ş te pe o fiţe r i pe
rând, întrebând motivul pen­
tru care ei, fiind în Şcoală,
deci im e d ia t în a pro p ie re a
manejului, nu s-au prezentat
la program , iar in s tru c to ru l
lor, care locuia în oraş, ofiţer
mai în vârstă, a venit punctual
la serviciu.
Fiecare a in v e n ta t ceva, în cercân d să
găsească un m otiv plauzibil. O prin du -se la
p atu l s u b lo c o te n e n tu lu i C. Aslan şi
întrebându-l acelaşi lucru, acesta fără ezitare
se scuză în felul următor:
- N u am p u tu t m erge la p ro g ra m ,
deoarece o ri de câte o ri este vreme rea îmi
revin durerile în piciorul în care am fost rănit
la Oituz.
Colonelul nu a spus nimic şi a părăsit dor­
m ito ru l. Puţin mai târziu, ceilalţi o fiţe ri din
d orm ito r primesc plicul cu pedeapsa de două
zile de arest, afară de sublocotenentul Aslan,
care fusese absolvit de pedeapsă. întrebarea
care se punea era: - ce-l determ inase pe
comandantul Şcolii să-l absolve pe C. Aslan de
pedeapsă, deşi era în aceiaşi culpă cu camarazii
63
cu care fusese împreună la chef? îl crezuse?
Luase de bună scuza ofiţerului? Dar oare Aslan
nu minţise?
în mod ce rt, în s p iritu l com andantului
Şcolii avusese loc un proces de conştiinţă. Nu
avea im p o rta n ţă dacă o fiţe ru l m inţea sau
spunea devărul. Simplul fap că era rănit, luând
parte la bătălia de la Oituz, îi da dreptul la o
consideraţie aparte. Era un viteaz ce purta
însemnat în carnea lui urmele vitejiei. Aceste
urme trebuiau respectate, chit că în momentul
acela nu ar fi cauzat suferinţa care să justifice
indisciplina. D ar dacă, în tr- adevăr, o fiţe ru l
suferea din această cauză?
Deci în respectul pentru rana căpătată la
Oituz. C. Aslan avea dreptul să fie crezut şi să
fie absolvit de pedeapsă. Aceasta era o altă
manifestare de princip ialitate a Mareşalului
Antonescu.
O altă manifestare este aceea când căuta
cu străşnicie să se încadreze în limita drep­
tu rilo r sale, ferindu-se de orice abuz.
Să fie împuşcat militarul
care va fi prins fu râ n d ...
D in p rim e le m o m e n te ale d e c la ră rii
războiului din Est, Mareşalul a fost zi de zi pe
front, la trupele în luptă; uneori chiar în linia
întâi, de unde observa mersul operaţiilor şi de
unde dădea instrucţiuni de execuţie. De multe
o ri, prins în s itu a ţii periculoase, nu dădea
vreun semn că i-ar fi fost teamă. Şi nu-i era.
Avea o siguranţă în a cţiunile sale încât nu
admitea că ar putea interveni ceva care să-l
împiedice, care să-i atingă integritatea corpo­
rală. Şi într-adevăr, unde apărea Mareşalul ni­
mica nu se producea, chit că cu câteva minute
mai înainte situaţia era primejdioasă şi ca, după
plecarea lui imediat să se producă schimbări
grave ale situaţiei frontului.
în timpul cât a comandat efectiv cele trei
Arm ate care au atacat şi cucerit Basarabia şi
Transnistria, cu Odessa, l-am însoţit to t timpul
în inspecţiile sale şi, după cum am spus, deşi
mergea la punctele cele mai înaintate ale fro n ­
64
tului, nu am mai trecut prin momente care să
ne pună viaţa în pericol. Era ca un miracol.
Unde apărea Mareşalul, to tu l devenea liniştit
ca după aceea să auzim de declanşări de arti­
lerie sau atacuri inamice care s-au produs în
acel punct.
în zborurile cu avioneta peste linii, odată
tre c u t peste poziţia inamică, la Bahlui, lângă
Voineşti. Nimic nu s-a întâmplat deşi înălţimea
era la o sută de m etri şi se vedeau bine, cu
ochii liberi, luptătorii inamici din poziţii.
în tim p u l b o m b a rd a m e n te lo r aeriene
anglo-americane, după fiecare bombardament,
im e d ia t ce în ce ta , z b ura la faţa lo c u lu i,
ajungând înainte ca ultimele bombe întârziate
să-şi fi făcut efectul, iar el se plimba impasibil
pe terenul bom bardat, dând ordine pentru
repunerea în funcţiune a obiectivelor avariate.
După un bombardament asupra Turnului
Severin, am ajuns cu avionul, când abia explo­
dase ultima bombă. Gara fusese ţinta. Trenuri
cu muniţii fuseseră lovite. Cum a ajuns, a tre ­
cut la inspecţia gării. Din vagoanele lovite, din
când în când porneau gloanţe şuierând împre­
jur. Suita ne adăposteam după stâlpii de beton
din tria j, Mareşalul n eclintit, în şuierăturile
acestor gloanţe, însoţit de personalul gării şi
de comandanţii m ilitari ai gării, continuau să
meargă, să vadă şi să ia măsuri de localizare,
în tr -u n din d im in e ţe le lu n ii iun ie 1944,
Mareşalul, aflându-se la Snagov, aude trecerea
unei form aţii de Liberator spre Proieşti. lese
imediat afară în faţa palatului, pentru a urmări
desfăşurarea bombardamentului, care putea fi
o bservat fo a rte bine. Bun înţeles suita l-a
urmat. La un moment dat, dinspre pădure, la
în ă lţim e a c o p a c ilo r, apare un L ib e ra to r,
trecând în rase-mottes pe deasupra noastră;
era aşa de jos încât se vedeau piloţii.
Dintr-odată toată suita a dispărut, ascun-
zându-se după stâlpii pergolei din faţa palatului,
în m ijlocul platoului rămăsese singur, im per­
turbabil, Mareşalul, care a u rm ă rit trecerea
avionului pe deasupra capului său şi dispărând
undeva aproape, în spatele pădurii.
Această atitudine neînfricată de adevărat
ostaş ne-a făcut pe noi, puţinii din suită, să ne
 considerăm ca, fiind în serviciul Mareşalului, să
ne socotim „ în linia întâi“ . întâmplarea urmă­
toare va ilustra foarte bine această idee.
Eram după primele zile ale ofensivei din
Basarabia. După ce Diviziile noastre reuşiseră
să stăpânească, după lupte grele, tre c e rile
peste Prut, întâmpinau dificultăţi în înaintarea
spre N is tru . Una d in tre aceste D iv iz ii -
Divizia 35 Infanterie se imobilizase în masivul
păduros al C o rn e ş tilo r în zona N ispo re ni.
Mareşalul imediat, la faţa locului. De la obesr-
v a to ru l în a in ta t al D iv iz ie i, de la care se
deschide o vale adâncă, terminată urcând piep-
tişul unui deal pe care-l străbătea şoseaua ce
ducea din localitate, prin mijlocul pădurii, mai
departe. Avangarda D iviziei, comandată de
maiorul Cambrea, viitorul general, comandant
al Diviziei Tudor Vladimirescu, căzuse în tr-o
ambuscadă din care lupta să se degajeze.
Mareşalul, la faţa locului, dă dispoziţiuni
pentru remedierea situaţiei şi reluarea înain­
tă rii. Făcându-se târziu, Mareşalul părăseşte
postul de Comandă al Diviziei, lăsând în locul
lui pe maiorul adjutant Marin Alexandru, ofiţer
de stat major din Infanterie să rămână acolo şi
să urmărească desfăşurarea operaţiilor până la
reluarea înaintării avangărzii.
După ce s-a ajuns la Tren (trenul Patria în
care Mareşalul a locuit pe timpul campaniei din
Basarabia) tâ rz iu n oa pte a , ne tre z im cu
m aiorul Alexandru Marin, care venea de la
Divizie. Imediat a fost introdus la Mareşal pen­
tru a-i raporta. Din cele raportate de maior,
reieşea că nu executase întocmai ordinul pri­
m it de a u rm ă ri până la s fâ rş it o p e ra ţiile
avangărzii şi se mulţumise cu primele rezultate
pozitive pe care s-a grăbit să le aducă la Tren.
Atunci Mareşalul a fost auzit spunând:
- Dumneata nu ai executat ordinul primit.
Nu tre b u ia să pleci decât a tun ci când te
convingeai că avangarda şi-a atins obiectivul şi
înaintarea Diviziei a fost reluată. Vei pleca ime­
d ia t în a p o i la D iv iz ie şi vei lua com anda
a vangărzii, unde vei răm âne până la noi
ordine...
în miez de noapte m aiorul a p o rn it peste
P ru t şi s-a c o n fo rm a t o rd in u lu i p rim it. A
rămas la comanda avangărzii D iviziei toată
campania pentru cucerirea Basarabiei până
când a ajuns în faţa Odessei. La o telegramă a
lui către Mareşal că se află în faţa Odessei, în
fruntea unui batalion care a luptat toată cam­
pania din Basarabia şi Transnistria, care bata­
lion a rămas cu un e fe ctiv de tre iz e c i de
oameni, Mareşalul a ordonat revenirea lui la
T re n , unde a răm as până la s fâ rş itu l
guvernării Mareşalului.
Gestul nu s-a mai repetat în t o t tim pul
războiului, a plecat doar cine a cerut, din suita
Mareşalului pe front, dar a fost deajuns cazul
maiorului Marin Alexandru, ca suita să aibă în
to t m om entul „ raniţa pregătită" pentru a
pleca pe front.
în baza ră z b o iu lu i dus pe t e r it o r iu l
naţional, Mareşalul Antonescu conducea şi
urmărea zilnic desfăşurarea o peraţiunilor pe
fro n tu l celor 3 Arm ate de sub comanda sa.
A rm a ta III şi IV Rom âne şi A rm a ta X I
Germană.
Criteriile după care se
conduce sunt acelea ale
Convenţiei de la Geneva şi
Dreptului internaţional.
D iam etra l opus c o nce pţie i barbare cu
privire la comportamentul trupelor pe te rito ­
riul cucerit avută de H itler şi insuflată trupelor
germ ane şi anum e de a nu c ru ţa n im ic
urm ărind prin acest război distrugerea a 20
milioane de slavi, Mareşalul Antonescu impune
cu străşnicie tru p e lo r române un com porta­
m ent omenos cu civilii, interzice jafurile şi
actele de teroare sau vandalism, urmărind şi
pedepsind (chiar cu moartea) ostaşii ce s-ar fi
dedat la asemenea fapte.
El putea fi auzit repetând mereu recoman­
darea către trupe:
- Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi sun­
tem o arm ată civilizată, care aduce cu ea
ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde bar­
bare ce distrug şi pradă to tu l în calea lor.
65
 Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat scutindu-se de a fi capturate. Din cauza unei
militarul care va fi prins furând sau comiţând defecţiuni telefonice, Mareşalul nu a putu fi
crime în spatele frontului! încunoştinţat în timp util. Generalul Şteflea nu
Aceste dispoziţiuni au fost respectate şi ia nici o iniţiativă şi în faptul zilei încercuirea
dincolo de Nistru. c e lo r două d ivizii era făcută şi retragerea
C o m p o rta m e n tu l om enos al tr u p e lo r devenită imposibilă.
noastre în contrast izbitor cu trupele germane, Când târziu Mareşalul ia cunoştinţă de
a fost sesizat de către inamic, astfel încât Stalin r a p o rtu l te le fo n ic al g e n e ra lu lu i Şteflea,
a m ulţum it prin Radio Generalului Avramescu, răspunde telegrafic următoarele:
C om andam entul C o rp u lu i de V ânători de - Nu cunosc situaţia şi nu pot să conduc
Munte din Crimeea şi altora pentru grija ară­ o p e ra ţiu n i de la 1.100 Km d is ta n ţă .
tată faţă de populaţia civilă căreia i se împărţea Comandanţii de pe teren sunt cei mai îndrep­
pâine şi hrană caldă zilnic. tă ţiţi să o facă. Deplâng soarta acelor trupe
în raporturile cu comandamentul superior care cu toate încercările făcute nu am putut să
german şi comandanţii germani, Mareşalul nu le cruţ.
s-a dat în lături să-şi arate observaţiunile şi să Prin această m anifestare M areşalul îşi
aducă criticile sale planului de operaţii german. desvăluie co nce pţia sa asupra c o n d u c e rii
S crisoa re a a dresa tă M a re şa lu lu i von o p e ra ţiu n ilo r de război, care lasă întreaga
Manstein, este grăitoare. ră sp u n d e re şi in iţia tiv ă pe seama
Când acesta aruncă vina înfrângerii de pe c o m a n d a n ţilo r de pe te re n , fiin d c o n tra
Don asupra Armatei a 11l-a române, Mareşalul in iţia tiv e lo r intem pestive, care de cele mai
indignat arată condiţiile dezastruoase în care multe ori prejudiciază operaţiile decât le ajută.
Armata română, cu efective reduse, fără tan­
curi, şi apărare anti-tanc, înşirată pe un fro n t
larg, a fost oferită pradă sigură inamicului, fără
a i se da nici un a ju to r. Aceasta cu to a te
Am văzut cum generalul Antonescu, mai
sesizările făcute lui H itler în scris şi verbal.
înainte de a cere regelui Carol II să abdice, a
Lui H itle r p e rso n a l îi aduce aceleaşi
cerut şi părerea aghiotanţilor regali, ca şi a
reproşuri.
Generalului Coroamă, comandantul Diviziei de
Cazul cel mai c o n c lu ­
dent al aplicării principialităţii
sale îl oferă Mareşalul to t cu
prilejul bătăliei de pe Don.
După prima zi a bătăliei,
când fron tu l Arm atei a lll-a
fusese spart şi Divizia 5 şi 6
cu g e n e ra lu l M a za rin i şi
Lascăr se aflau în ce rcu ite ,
dar având posibilitatea să se
retragă, generalul Şteflea -
şeful M a re lu i S tat M a jo r
român - aflat pe teren, tele­
fonează în m ijlocul nopţii la
B u cu re şti, vo in d să ceară
dezlegarea de la M areşal
pentru a ordona retragerea
c e lo r două m a ri u n ită ţi,
Gardă şi cum acesta a răspuns: „ Nu trag în
popor, nu apăr pe rege" .
Or, nu se putea da un răspuns mai core­
spunzător momentului decât acesta pe care l-a
dat Generalul Coroamă. Prin acel răspuns tre ­
cuse cu „ arm a şi bagaje" în ta b ă ra
Generalului Antonescu, care de fapt nu avea
nici o tabără şi se prezenta de unul singur în
faţa unei întregi organizaţii statale.
Pe drept cuvânt, ca urmare a acestei atitu­
dini „ p ro A n to ne scu" luată de Generalul
C oroam ă, aceasta a fo s t fo a rte surprins şi
in d ig n a t văzându-se m u ta t la com anda
Corpului 4 Armată de la laşi. Era o îndepărtare
din Bucureşti, atenuantă de o avansare. Totuşi,
Generalul Coroamă s-a sim ţit lezat în intere­
sele sale şi s-a p re z e n ta t în a u d ie n ţă la
C o n d u c ă to r, căruia i-a c e ru t e x p lic a ţii la
măsura îndepărtării sale din Bucureşti.
Generalul Antonescu, după ce i-a ascultat
plângerea, i-a răspuns:
- Ce vrei, Coroamă! Ţi-ai trădat regele.
Cum mai pot avea încredere în Dumneata!
- Dar pentru Dumneavoastră am făcut-o!
- Ţi-am cerut eu, Coroamă?
Acesta nu a mai replicat, plecând să-şi ia în
prim ire noua comandă.
lorga are o barbă de 4
m e tri...
Pe tim p u l c o n lu c r ă rii cu m işcarea
legionară, Generalul Antonescu a avut aceeaşi
comportare.
Mai întâi le-a acordat satisfacţii reabilitând
pe legionarii sacrificaţi de regele Carol II. A
reînhumat osemintele lui Corneliu Codreanu
şi ale celorlalţi legionari, acordându-le calitatea
de martiri...
A participat la reînhumarea lui Codreanu,
purtând cămaşă verde legionară, voind să arate
că împărtăşeşte durerea legionarilor pentru
p ie rd e re C ă p ita n u lu i lo r. în acelaşi tim p ,
Genaralul Antonescu îşi linişteşte conştiinţa
faţă de C odreanu, pe care nu a p u tu t să-l
salveze de la moarte.
Cu privire la actele teroriste săvârşite de
legionari prin suprimarea profesorului N. lorga
şi Virgil Măgureanu, Generalul Antonescu le
înfierează cum nu se poate mai drastic:
„ Toată mândria mea era să nu am mâinile
pătate. M i-a ţi n im ic it cu fapta a lo r v o ş trii
această mândrie" .
Iar mai înainte de săvârşirea acelor crime,
ca şi cum ar fi v o it să le în lă tu re , li se
adresează legionarilor în consiliile de miniştri
înfierând ilegalităţile şi conduitele neomenoase.
Privitor la prof. lorga el declara:
“ N u p e r m it să se e x c ite s im ţu l
bestialităţii al N aţiei, deoarece el duce la o
situaţie tragică Neamul Românesc" .
Pe urmă, atacurile îm potriva oam enilor
politici.
„ Nu am nimic cu prof. lorga şi nu vreau
ca acela care a adus mari servicii Neamului
nostru să fie atacat. Trebuie să avem o presă
civilizată, nu suntem un stat sălbatic care să
spună: «lorga are o barbă de 4 metri, e bătrân
etc.». Calificative de acestea nu le admit" .
Istoria va judeca actele
noastre
A d u s la c o n d u c e re de c ă tre re g e le
C a ro l II în c o n d iţiu n ile c u n o s c u te , este
nevoit să-i ceară abdicarea, la d orinţa străzii
şi a ş e filo r de p a r tid e p o litic e , c a re -ş i
c o n d iţio n a u c o n c u rs u l de a b d ic a re a lu i
Carol II.
Deşi credincios monarhiei, deşi venise cu
acest gând la putere, în faţa dorinţei Tatii îşi
calcă conştinţa şi-i cere regelui abdicarea.
P rocese grave de c o n ş tiin ţă va avea
M areşalul şi la re b e liu n e şi la în che ierea
armistiţiului şi, mai târziu, în prizonieratul din
U.R.S.S. Dar să nu anticipăm.
Mareşalul Antonescu, cerând abdicarea
regelui, este de asemenea principial.
El întreabă aghiotanţii regelui, întreabă pe
comandantul D iviziei de Gardă dacă regele
trebuie să abdice sau nu. Toţi adjutanţii, afară
de doi, sunt pentru abdicare.
 Comandantul Diviziei de Gardă declară: Altă manifestare o dovedeşte Generalul
„ Nu trag în popor, nu apăr pe rege" . Abia Antonescu pe timpul cât comanda C orpul 6
atunci el se duce la rege şi-i cere abdicarea. Armată de la Chişinău.
în tr-u n a din z ile ,
tre c â n d p rin p arcul
Catedralei oraşului, vede un
soclu fără nici o statuie pe el
şi descoperă scris numele
poetului Puşkin.
întrebând unde se află
b u s tu l p o e tu lu i, i se
răspunde:
- A fo s t în lă tu ra t din
ordinul fostului comandant
al Corpului de Armată.
In d ig n a t G e n e ra lu lu i
Antonescu a replicat:
- Numai o mentalitate
de „ M oş T eacă" p oate
face una ca asta. Să fie
aşezat bustul la locul lui. Un geniu nu are
Patrie, el are numai naturalitatea, aparţinând
întregii omeniri.

în tr-o altă ocazie, Mareşalul, fiind încă

general, se manifestă de o manieră imparţială
deosebită faţă de vărul său It. col. Tomaide.
Acesta, urmând a da un examen de Stat
Major la Sibiu, şi cum generalul mergea şi el acolo,
cumnatul său generalul Panaitescu i-a dat o
scrisoare de recomandaţie privitoare la Tomaide,
pentru preşedintele comisiei de examinare.
Generalul Antonescu a luat o scrisoare, a
pus-o în buzunar şi a plecat la Sibiu.
După examen când Tomaide i-a adus la
cunoştinţă că a luat examenul, atunci generalul
a scos scrisoarea din buzunar şi i-a înmânat-o:
- U ite M a riu s, sc ris o a re a lu i Ştefan
Panaitescu pentru preşedintele comisiei. Nu i-
am dat-o din considerentul că, deoarece e plin
Statul Major de incapabili, era de prisos să se
mai adauge încă unul.
Un geniu aparţine
întregii omeniri
Odată, invitat fiind la cină la rege, află că la
masă va participa şi Elena Lupescu, metresa
regelui. El părăseşte imediat palatul, spunând
mareşalului palatului:
„ Eu nu pot sta la masă cu cocotele! De ce
m-aţi invitat?" Aceste cuvinte au ajuns ime­
diat la urechile regelui, de unde a p o rn it diz­
graţia şi persecuţia lui.
Eu trăiesc din soldă
ca t o ţ i..._________
în primăvara anului 1944, pe timpul bombar­
damentelor aviaţiei anglo-americane, Mareşalul
cu o foarte restrânsă suită de 6 ofiţeri era cazat
în vila W eber din satul Cioplani-Snagov.
în primele zile de instalare în vilă, suita era
servită cu masa din bucătăria Mareşalului.
 într-una din zile, Mareşalul de faţă cu ofiţerii
din suită, i se adresează colonelului Davidescu -
şeful Cabinetului Militar - prin cuvintele:
„ Ascultă Davidescu, trebuie să ştii şi să
e xplici o fiţe r ilo r că eu nu p o t hrăni suita,
deoarece eu nu am o listă civilă, că trăiesc din
soldă ca t o ţ i şi tre b u ie să vă o rg a n iz a ţi
întreţinerea proprie.
Bineînţeles că aceste cuvinte au umplut de
consternare pe ofiţeri. Imediat s-au luat măsuri
pentru organizarea unei popote proprii pentru
cei câţiva ofiţeri. în ziua următoare, văzând că
VIU IN MEMORIA NOASTRA
M a re ş a lu l Ion A n t o n e s c u a
luat fr â n e le p u terii în m â in ile
s a le e n e r g ic e în tr-u n m o m e n t
c ritic al is to rie i R o m â n ie i. A
re u ş it să s a lv e z e ţa ra de
u r g i a l e g i o n a r ă a lu i H o r i a
S im a , d a r s -a în h ă m a t la
c aru l r ă z b o iu lu i lui Hitler.
C â n d a d a t o r d in a r m a t e i
s ă t r e a c ă P r u t u l, ţ a r a a f o s t
cu e l, d a r c â n d a îm p in s
ră z b o iu l R o m â n ie i în s te p e le
S ta lin g r a d u lu i nu s -a m ai
ofiţerii nu vin la masă, s-a interesat de motivul
absenţei lor. I s-a explicat că ofiţerii şi-au orga­
nizat propria lo r popotă. Atunci Mareşalul a
spus colonelului Davidescu:
„ M-ai înţeles greşit Davidescu. Am spus
că nu pot hrăni pe contul meu întreaga escortă
(1 4 -1 6 oameni) şi nu m-am gândit la cei câţiva
ofiţeri, care bun înţeles au loc în permanenţă
la masa mea“ .
Era o justificare de înţeles, mai ales acuma
când ştim că indemnizaţia sa de Şef al Statului
era cedată m arilor mutilaţi.
b u cu ra t de consensul
n a ţio n a l.
D e z r o b i r e a B a s a r a b i e i şi
B u c o v in e i era o n e c e s ita te
rom ânească, c u c e rire a
S ta lin g ra d u lu i e ra d e -a c u m
un război s tric t g e r m a n .
în a c e a s ta a c o n s ta t
m io p ia p o litic ă a m a re ş a lu lu i
p e c a r e is to ria a s a n c ţ io n a t -
o. D a c ă s e o p r e a la N i s t r u ,
m a re ş a lu l Ion A n to n e s c u ar fi
avut azi s ta tu ie în to a te
o ra ş e le ţării.
Constantin MARDARE
Deputat de Neamţ
UN DOSAR CLASAŢI
„SIFILISUL"
Se discută mult, în ultimele decenii, despre
influenţa bolilo r, în special a celor de ordin
neurologic sau psihiatric, asupra personalităţii
o a m e n ilo r p o litic i. A ce ste aspecte au un
deosebit impact asupra deciziilor pe care le iau
şi a c o n s e c in ţe lo r acestora influ en ţa te de
starea de boală.
O afecţiune deosebit de importantă care
poate avea grave urmări asupra personalităţii
individului, a deciziilor şi actelor sale o repre­
zintă sifilisul.
S-a discutat în această privinţă despre un
presupus sifilis de care ar fi suferit Mareşalul
Ion A n to ne scu. L u c ru rile su nt in ce rte : se
pluteşte în necunoscut şi to tu l pare a avea mai
m u lt caracterul unei şuete de culise. Date
certe de ordin medical ne lipsesc, precum şi
relatări din partea unor persoane competente
de specialitate. Opinii cu pretenţie de valoare
ştiinţifică sunt însă vehiculate de adversarii
Mareşalului.
în ce priveşte ipoteticul diagnostic, acesta
ar fi fost de tabes dorsal, adică o infecţie lue­
tică a rădăcinilor posterioare a nervilor rahidi-
eni cu afectarea că ilo r senzitive medulare.
Aceasta reprezintă o afectare luetică a regiu­
nilor periferice ale sistemului nervos, cu con­
secinţe de ordin senzitivo-senzorial.
Este cunoscut faptul din patologie că sifi­
lisul nervos are două form e clinice majore:
paralizia generală progresivă (PGP), care este
o meningoencefalită luetică, afectând creerul şi
tabesul dorsal care este o meningoradiculită
posterioară, care afectează nervii rahidieni şi
70
M
fasciculele senzitive Goli şi Burdach ale mădu-
vei spinării. Prima formă se însoţeşte de tu l­
burări psihice majore, pe când cea de a doua,
numai de fenomene neurologice de tipul axei
spinale.
Dacă Mareşalul ar fi avut tabes, în orice
caz acesta nu i-ar fi afectat cu nimic funcţiile
intelectuale, capacitatea sa de decizie, actele şi
comportamentul. Dar nici măcar acest presu­
pus diagnostic nu poate fi susţinut cu nimic,
lipsindu-ne aşa cum am spus orice documente
medicale, precum şi relatări ale medicilor din
perioada respectivă. In plus, discuţiile referi­
toare la presupusul lues al Mareşalului sunt
reluate abia acum, la 50 de ani de la încheerea
procesului acestuia.
Faptul că Mareşalul Ion Antonescu nu a
fost bolnav de sifilis o dovedeşte însăşi proce­
dura juridică şi actul de condamnare al acestu­
ia.
Este ştiut faptul că pentru orice persoană,
care compare în faţa justiţiei, în vederea sta­
b ilir ii re s p o n s a b ilită ţii în r a p o r t cu fapta
comisă, este consultată, în cazul existenţei
unei boli neuro-psihice sau cel puţin a unei
suspiciuni în acest sens, comisia de expertiză
medico-legală, sesizată fie de apărare, fie de
instanţa judecătorească, în vederea stabilirii
medico-legale a gradului de discerănământ la
data comiterii faptei.
Se ştie însă şi documentele o atestă, că în
cazul Mareşalului Ion Antonescu, nici apărarea,
nici acuzarea şi nici instanţa de judecare a
cauzei nu au solicitat nici un fel de expertiză
 medico-legală psihiatrică. în plus, pe to t par­
cursul procesului, comportarea, judecata şi ati­
tudinea M areşalului, nu au tră d a t, nici un
mom ent, nici un fel de suspiciuni, o ricâ t de
m ici că acesta nu ar fi în d e p lin ă ta te a
fa c u ltă ţilo r sale m in ta le . D im p o triv ă , s-a
remarcat ca o personalitate extrem de puter­
nică, un caracter ferm , o judecată limpede,
coerentă şi echilibrată, în deplină stare de
responsabilitate, care a avut o atitudine critică
faţă de situaţia juridică în care a fost implicat.
La fel de demn şi de echilibrat psihic, Mareşalul
Ion Antonescu a p rim it sentinţa tribunalului de
condamnare la moarte, şi la fel de demn, de
curajos şi bărbăteşte s-a com portat în faţa plu­
tonului de execuţie, ca un om de caracter şi
adevărat militar.
Lipsindu-ne orice fel de date medicale şi
având la dispoziţie, după scurgerea a 50 de ani
de la proces, numai documentaţia completă a
procesului şi execuţiei, putem afirma cu cea justiţiei o persoană bolnavă sau cu sechelele
mai deplină certitudine că starea de sănătate unei afecţiuni psihice sau neurologice, lipsindu-
mintală a Mareşalului Ion Antonescu nu era i discernământul şi în consecinţă fiind irespon­
afectată de nici un fel de boală psihică sau neu­ sabilă.
rologică. Comportamentul şi judecata acestuia, P rocesul M are şa lu lu i p re cum şi c o n ­
reacţiile sale emoţional-afective au fost n o r­ damnarea acestuia la moarte dovedesc încă o
male, echilibrate şi egale pe to t parcursul vieţii dată faptul că starea de sănătate mintală a
sale, din m om entul arestării şi până la exe­ acestuia era perfect normală, obligându-l în
cutarea pedepsei. Nim ic nu a trădat nici cea felul acesta să compară în faţa Tribunalului
mai mică suspiciune că ar fi fost un om bolnav. care l-a făcut răspunzător de acuzaţiile pe care
Se ştie în plus, că chiar tratat, şi se cunosc i le-a adus, condamnându-l în final la pedeapsa
posibilităţile extrem de limitate ale tratamen­ capitală, care a fost şi executată.
tului sifilisului, acum 50 de ani, lasă sechele De reţinut este şi faptul ca la execuţie au
importante. Dacă ar fi fost aşa, am fi avut în asistat pe lângă organele în drept şi un medic
faţa noastră o personalitate deteriorată psihic, legist care în orice caz ar fi p utu t sesiza, în
cu importante tulburări emoţional-afective, de ultim ul moment, existenţa unor com portări
judecată şi com portam ent. O r, realitatea şi anorm ale. Nu a fo st cazul. în fine, am mai
d o c u m e n te le ne d ovedesc c o n tr a r iu l. adăuga faptul că odată cu constatarea m orţii,
Mareşalul Ion Antonescu a fost o persoană după execuţia pedepsei, autopsia cadavrului ar
perfect sănătoasă, un om echilibrat psihic şi fi putut pune în evidenţă modificări ale organis­
m oral, un caracter ferm şi un Eu puternic, m ului care să dem onstreze e xistenţa unei
dominant. Nu pot fi puse în evidenţă nici un fel asemenea afecţiuni. Nu a fost, nici de această
de tulburări care să aibă vreo legătură cu o dată, cazul, aşa că din nou se infirmă, în totali­
presupusă, măcar, infecţie luetică a sistemului tate, orice fel de suspiciune legată de ipoteza
nervos. în plus, dacă ar fi existat, apărarea sau unei in fe c ţii lu e tic e de care ar fi s u fe rit
instanţa ar fi fost obligate să se sesizeze, ştiut Mareşalul şi care ar fi influenţat modul său de
fiin d fa p tu l că nu poate com părea în faţa gândire, conduita şi actele sale.

71
 â\mi©m©m©w
M(âă Um m *1

ÎNCERCĂRI d e in t im id a r e , m iş c ă r i d e
în v ă l u ir e , „RĂZBOIUL NERVILOR“ ,
JURĂMINTE Şl PROMISIUNI

♦ Doi soldaţi cu caractere, interese şi culturi deosebite, legaţi întâmplător de

acelaşi destin.
♦ Documente necunoscute ne dezvăluie o realitate cutremurătoare.
♦ Ca să-şi respecte cuvântul dat, onoarea de soldat, Antonescu săvârşeşte o
greşeală fatală.
♦ La primele convorbiri din 22-23 noiembrie 1940, Hitler descoperă în
Antonescu un camarad de arme loial, în care poate avea încredere.
♦ în 14 ianuarie 1941, Antonescu „marchează44 în poarta germană. Hitler
dă semne de nervozitate.
♦ La convorbirile din 11-12 iunie 1941, Antonescu devine incomod, dar
Hitler „înghite44 .
♦ La 6 August 1941, Hitler îl îmbrăţişează pe Antonescu şi-l decorează cu
„ordinul de Cavaler al Crucii de Fier44 , distincţie acordată pentru prima
oară unui străin.
♦ La 11 februarie 1942, mareşalul îi promite lui Hitler noi trupe româneşti,
dar îi reaminteşte de Transilvania ocupată. Hitler are frisoane.
♦ La convorbirile din 12 ianuarie 1943, Hitler, dispreţuitor, îi aminteşte lui
Antonescu de înfrângerile diviziilor române. Hitler oferă armament şi
asistenţă tehnică, Antonescu cere mai mult respect pentru armata
română. -
♦ Ultima întâlnire, ultima iluzie sfărâmată: 5 august 1944 Hitler încearcă
din nou să-l intimideze pe Antonescu.

72
 ÎN C Ă NU S-A STUDIAT M O D UL CUM UN MILITAR INTEGRU, CRESCUT LA ŞCOALA
MILITARĂ FRANCEZĂ, PREŢUITOR AL VALO RILO R MILITARE ENGLEZE, AJUNGE ÎN
TABĂRA ADVERSĂ, ALIATUL LOIAL AL DEMENTULUI HITLER.
CU CE PUTERI HIPNOTICE L-A SUBJUGAT HITLER PE ANTONESCU?
Şl D A T O R IT Ă CĂREI VRĂJI MALEFICE L-A Ţ IN U T HITLER LEGAT DE R ĂZBO IU L
GERMANIEI PE GENERALUL ROMÂN?
AM PUTEA AFLA MAI MULTE ÎN ACEASTĂ DIRECŢIE C ITIN D STENOGRAMELE ÎN TÂL­
NIRILOR DINTRE HITLER Şl ANTONESCU, DAR MAI ALES C IT IN D PRINTRE RÂNDURILE
ACESTOR STENOGRAME.
ISTORICUL GERMAN ANDREAS HILLGRUBER CONSIDERĂ ACESTE STENOGRAME
DOCUMENTE ESENŢIALE ALE CELUI DE-AL ll-LEA RĂZBOI M O N DIAL; ÎNŢELEGEM PRIN
ELE MAI BINE NU NUMAI EVOLUŢIA MARILOR BĂTĂLII MILITARE, DAR Şl APOTEOZA Şl
DECĂDEREA CELOR D O I C O N D U C ĂTO R I, HITLER Şl MAREŞALUL IO N ANTONESCU:

semnarea Pactului T ripartit, la 27 seprembrie

PR IM A ÎN T Â LN IR E:
22-23 N O IEM B R IE 19 40 .
H itler descoperă în Antonescu un cama­
rad de arm e lo ia l, în ca re p oa te avea
încredere:
„ O ficia l, vizita C o d u c ă to ru lu i Statului
român la Berlin, la 2I-24 noiembrie I940, avea
ca scop aderarea României la Pactul T rip artit
G e rm a n ia -lta lia -J a p o n ia , la care U ngaria
aderase deja la 20 n o ie m b rie 1940. La
1940, nu fusese prevăzută participarea statelor
mai mici. Această idee a fost emisă de către
guvernul ungar la începutul lunii octom brie,
când acesta ceruse guvernului Reichului să
sprijine primirea Ungariei.
A d e ra re a R om ân iei a fo s t d o a r o
chestiune de formă. Pactul, care nu atingea
ra p ortu rile statelor participante cu Uniunea
Sovietică şi nici nu se referea la starea de
război e xisten tă în tre G erm ania şi Marea
Britanie, a devenit de fapt eficace pentru prima
oară abia la 12 decembrie 1941, atunci când
G e rm a n ia şi Ita lia
i-au c e ru t României
să d e c la re răzb oi
S ta te lo r U n ite ale
Am ericii. Anticipând,
trebuie să constatăm
că n ici în p erio a da
următoare nu a exis­
ta t n ic io d a tă v re o
legătură contractuală

Generalul Ion
Antonescu,
comandantului
frontului româno-
german, în trenul
de comandament
,Patria" .

73
între Germania şi România, care să se fi referit
la lupta c e lo r două ţă ri îm p o triv a U niunii
Sovietice. Motivul constă probabil în faptul că
la început s-a contat doar pe o campanie de
scurtă durată în Est, iar u lte rio r problemele
formale au trecut, în ce priveşte partea ger­
mană, pe plan secundar. Germania şi România
duceau - din punctul de vedere al dreptului
internaţional - , ca şi Germania şi Finlanda,
d o a r un ră zb o i p aralel îm p o triv a U n iu n ii
Sovietice, în tim p ce îm potriva SUA erau ali­
ate.
Deşi în cursul primei întâlniri între H itler
şi Antonescu marile probleme din Est şi din
Vest nu au fost discutate, sau au fost pomenite
doar în treacăt, to tu ş i, convorbirea din 22
noiembrie care a durat trei ore şi la care au
participat Ribbentrop şi translatorul Schmidt a
74
fo st hotărâtoare pentru ra p ortu rile viitoare
dintre Germania şi România. Din ziua aceea
H itler a văzut în Antonescu omul de încredere
p e n tru cauza co m ună a G e rm a n ie i şi
României, acordându-i o încredere nelimitată,
până la înlăturarea acestuia la 23
august 1944, în pofida reticenţelor
exprim a te din d ife rite p ă rţi şi în
p ofid a m a r ilo r d ific u ltă ţi cu
România, îndeosebi după 1943.
La 20 n oiem brie 1940, în tr-o
convorbire la Viena cu prim ul m i­
nistru ungar, contele Teleki, şi cu
ministrul de externe ungar, contele
Csâky, H itle r declarase că oricărei
plângeri a generalului Antonescu
privitoare la atitudinea ungară faţă
de Transilvania „ î i va răspunde că
ungurii au fost tim p de 20 de ani rău
tr a ta ţi de c ă tre ro m â n i, ia r a ti­
tudinea lo r de acum nu este decât
reacţia la nedreptăţile pe care le-au
în d u ra t vrem e a tâ t de în d e lu n ­
gată" .
Acum, H itle r a fo st nevo it să
s u p o rte din p a rte a g e n e ra lu lu i
A ntonescu un atac de două o re
îm potriva A rb itra ju lu i de la Viena,
atac d e z lă n ţu it în ciuda tu tu r o r
avertism entelor. Din comunicarea
făcută de m in istrul de externe al
R eich ului c ă tre m in is tru l p le n i­
potenţiar Fabricius asupra acestei
convorbiri, rezultă că Antonescu a
în ce rca t în rep eta te râ n d u ri să o b ţin ă din
p a rte a lui H itle r p ro m is iu n e a r e v iz u ir ii
Arbitrajului de la Viena. Dacă Hitler, profund
im p re s io n a t de p atim a n a ţio n a lă a
C onducătorului Statului român, a făcut în tr-
adevăr o astfel de promisiune, după cum a afir­
mat mai târziu Ion Antonescu în declaraţiile
sale ca p riz o n ie r în Uniunea Sovietică, nu
poate fi stabilit cu precizie. Ribbentrop i-a spus
lui Fabricius doar că „ după război, to t nu vor
rămâne toate lucrurile aşa“ . Este posibil ca
H itle r să se fi exprim at astfel sau într-un fel
asemănător, ceea ce a fost luat de Antonescu
drept o promisiune. Fapt este că Antonescu
nu a renunţat niciodată la ideea unei revizuiri a
A rb itra ju lu i de la Viena şi că nu vedea în
recucerirea Basarabiei şi a nordului Bucovinei,
şi nici în ocuparea Odesei o compensaţie pen­
tru te rito riu l cedat Ungariei. Antonescu era
mereu obsedat de ideea că, numai mergând
alături de Germania, România va avea posibili­
tatea să redobândească partea cedată din
Transilvania.
A DOUA ÎN T Â LN IR E
H ITLER -A N TO N ES C U :
1 4 IAN U ARIE 1941
Antonescu „ marchează" în poarta ger­
mană. H itler dă semne de nervozitate.
Problemele legate de sosirea trupelor ger­
mane în R om ânia, cele ale e co n o m ie i de
război, precum şi gravele nelinişti provocate
de situaţia politică internă au făcut ca, în jurul
datei de IO ianuarie 19 4 1, generalul Antonescu
să-şi exprime dorinţa de a avea o nouă întâl­
nire cu Hitler.
începând din noiembrie I940, raporturile
dintre Conducătorul Statului şi Garda de Fier
s-au înrăutăţit continuu, dat fiind că Garda se
străduia să-şi consolideze şi să-şi lărgească
p oziţiile în stat în toate dom eniile. Im ediat
după reîntoarcerea generalului Antonescu de
la Berlin, în noaptea de 26 spre 27 noiembrie,
legionarii s-au dedat la a tro c ită ţi îm potriva
d e ţin u ţilo r p o litic i de la închisoarea Jilava,
când, între mulţi alţii, Mihai Moruzov, fostul şef
al Siguranţei şi generalul Gh. Argeşeanu, fost
prim -m inistru, au fost împuşcaţi. în noaptea
urm ătoa re , p ro fe s o ru l N icolae lorga, fo s t
prim-ministru şi Virgil Madgearu, fost ministru
al econom iei, au avut aceeaşi soartă în tr-o
[m iriş te din câm pul S tre jn ic -P ra h o v a şi,
re s p e c tiv ,] în tr - o păd ure din a p ro p ie re a
Bucureştiului. La 3 decembrie I940, generalul
Antonescu a făcut penibila constatare că înar­
marea acestei „ mişcări ilegale" a fost realiza­
tă de serviciile germane.
Aceasta era situaţia, după cum am arătat,
în jurul datei de IO ianuarie 19 4 1, Antonescu
şi-a e xprim a t d o rin ţa de a vo rb i cu H itle r,
adăugând că şi Sima a fost invitat de către von
Schirach şi Bohle, din însărcinarea lui Hess.
Dar cum invitaţiile adresate m em brilor guver­
nelor străine se fac în principiu prin ministerul
de Externe, în telegrama sa trimisă la Berlin,
Fabricius a menţionat şi călătoria proiectată de
Horia Sima, astfel încât la I2 ianuarie au ajuns
la Bucureşti atât invitaţia pentru Antonescu,
cât şi cea pentru Sima. Iniţial, Conducătorul
Statului a respins ideea de a călători împreună
cu Sima. El s-a declarat de acord abia când i s-a
spus că la Berghof se pune preţ pe prezenţa
lo r concom itentă. D ar nici Sima nu voia să
meargă împreună cu Antonescu. El a declarat
că acest plan este un aranjament al celor doi
A n to ne scu [Io n şi M ihai] şi nici m in is tru l
plenipotenţiar german n-a reuşit să-l d ete r­
m ine să-şi schim be h o tă râ rea , deşi, la un
moment dat, părea că acceptă. în seara zilei de
13 ianuarie Sima a anunţat că nu va pleca.
Aşa se face că, în dimineaţa zilei de I4
ianuarie 19 4 1, generalul Antonescu a plecat cu
avionul în Germania însoţit doar de ministrul
plenipotenţiar Fabricius. încă în aceeaşi după-
amiază, Antonescu a fost p rim it de H itle r la
Berghof, unde au avut loc discuţii prelungite
timp de câteva ore, la care a participat şi noul
m inistru plenipotenţiar german la Bucureşti,
Manfred von Killinger.
în vederea acestei vizite, C onducătorul
Statului român a redactat o notă, pe care a
predat-o ministrului de externe al Reichului. în
principiu el a declarat că este gata să se anga­
jeze în luptă alături de Germania „ dacă ar fi
nevoie" . Ţara sa ar treb ui, „ în cazul unei
eventuale acţiuni împotriva sudului, să consti­
tuie flancul defensiv stâng" . în cazul în care
Rusia ar ataca, România doreşte „ să participe
cu toate forţele sale la acţiunea m ilitară" . în
a cest scop însă, R om ânia tr e b u ie să se
pregătească din punct de vedere militar, eco­
nomic şi politic şi - având în vedere „ încer-
75
Reich, speră că Germania îi va recunoaşte în
„ noua Europă..., ro lu l firesc de supremaţie
regională" .
După aceste aprecieri de ordin general,
Antonescu s-a o p rit în nota sa asupra scopului
d ir e c t al v iz ite i sale la H itle r : e le m e n te
„ n e p re g ă tite ca re s-au a fla t în slujba
comuniştilor au făcut ca Legiunea să piardă din
popularitate" şi „ că s-a ajuns la haos eco­
nom ic" . D at fiind că „ pericolul anarhiei"
creşte, C onducătorul Statului trebuie „ să-şi
exercite şi în realitate puterile cu care a fost
investit prin decretul constituţional din sep­
tem brie" . „ Conducerea regimului naţional-
legionar" trebuie să se afle numai în mâinile
sale.
în timpul convorbirii, Antonescu a precizat
că a promis în tr- adevăr lui H itle r cu prilejul
întâlnirii din 22 noiembrie 1940 de la Berlin să
colaboreze cu Garda de Fier, dar acest lucru s­
a dovedit imposibil. Deşi Antonescu a vo rb it
foarte deschis, H itle r nu a luat deocamdată
nici o hotărâre deşi, la încheierea convorbirii,
a dat citire unei declaraţii în care se spunea că
76
doreşte ca Legiunea să se subordoneze gener­
alului Antonescu, asigurând astfel liniştea şi
ordinea în ţară, de care trupele germane au
neapărată nevoie.
A T R EIA ÎN T Â LN IR E
H ITLER -A N TO N ES C U :
2 7 IULIE 1941________________
H itler îşi felicită aliatul. Antonescu decide
să trimeată armata română până la Moscova şi
Stalingrad.
După eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei,
Conducătorul Statului s-a hotărât definitiv să
folosească armata română pentru a participa la
răzb oi şi d in c o lo de h o ta re le Basarabiei.
U lterior, atât în diferite memorii, cât şi în con­
v o rb iri p u rta te cu C o n d u c ă to ru l Statului,
această hotărâre a fost aspru criticată de către
luliu Maniu, şeful opoziţiei. Dar nici Maniu nu a
o fe rit altă cale politică aplicabilă în condiţiile
date, din moment ce el însuşi susţinuse cauza
 O întâlnire dintre Hitler şi Antonescu. Generalul român se lasă convins
că forţa militară germană va fi invincibilă.
re d o b â n d irii Basarabiei şi a B ucovinei de
N ord. Având în vedere superioritatea forţei
politice a Reichului, România nu putea ieşi din
război în perioada aceea pentru a reveni în
neutralitate.
Hitler, a cărui părere depreciativă asupra
armatei române se transformase în contrariul
ei, i-a trasat armatei române noile misiuni ce-i
reveneau. Generalul Antonescu urma să înain­
teze cu unităţile sale „ în spaţiul de la sud-vest
de Bug, preluând astfel şi misiunea de apărare
a acestui ţin u t" . Ca u rm are, un o rd in al
O K W din 6 august stabilea că apărarea şi
administrarea militară a ţinutului ucrainean de
la est de Bug revine românilor.
Chiar în aceeaşi zi a avut loc la Cartierul
G eneral al co m andam entului G ru p u lu i de
a rm a te Sud o în tâ ln ire în tr e H itle r şi
Antonescu, în cursul căreia misiunile armatei
ro m â n e au fo s t c o n s id e ra b il lă rg ite , ia r
atribuţiile guvernului român în te rito riu l dintre
N istru şi Bug extinse. Cu acest prilej, pentru a
uşura m isiunea fo r ţ e lo r arm ate germ ane.
C o n d u că to ru l Statului rom ân s-a o fe rit să
pună la dispoziţie 15 divizii române în spaţiul
dintre N istru şi N ipru. De aceea, în ordinul
din 12 august, înaltul comandament al armatei
de uscat a ordonat Grupului de armate Sud să
lase ocuparea coastei de nord a Mării Negre,
la vest de Nipru, pe seama românilor, şi to to ­
dată să folosească corpul român de munte şi
de cavalerie, precum şi brigada de blindate la
est de Nipru.
M A R EŞ A LU L ION ANTO N ESC U
D EC LA R A UNOR ZIARIŞTI:
„ Sunt aliatul Reichului îm potriva Rusiei.
Sunt neutru între Marea Britanie şi Germania.
Sunt p e n tru am ericani îm p o triv a ja p o n e ­
zilor" .
Aşa pretinde Gh. Barbut, fostul secretar al
lui M ihai A n to n e s c u , că s-ar fi e x p rim a t
Generalul, la 12 decembrie 1941 în faţa unor la 17 ianuarie 1942 la Berlin să preia înarmarea
ziarişti. diviziilor române în cadrul creditelor de război
Realitatea a fost însă alta. şi să-şi asume d otarea tr u p e lo r în tim p u l
La II decembrie 1941 Germania şi Italia luptelor. Generalul lacobici, şeful Marelui Stat-
au declarat război Statelor Unite. A doua zi, la Major român, dându-şi seama că nu va putea
12 d e c e m b rie , sub p re s iu n ile B e rlin u lu i, să-şi asume răspunderea pentru angajamentele
România declară şi ea război SUA. luate de mareşalul Antonescu, şi-a înaintat
Războiul însă se purta în stepele Donului, demisia, l-a succedat în funcţie generalul Mie
în cursul iernii 1941-42 pe fron tu l de est se Şteflea care, la invitaţia şefului Statului major
găseau 5-6 divizii şi brigăzi române, în special german, a făcut la 28 martie 1942 o primă vi­
în cadrul Arm atei 11 din Crimeea. în cursul zită în Germania.
debarcării efectuate de unităţile sovietice în
peninsula Crimeea, la sfârşitul lunii decembrie
1941, ca şi în cursul luptelor de iarnă din alte
sectoare ale fro n tu lu i, şi anume la est de A PATRA ÎN T Â LN IR E
Feodosia, trupele române s-au angajat direct în H ITLER -A N TO N ES C U :
lupte de o intensitate la care adesea nu puteau 1 1 FEB R U A R IE 1942
face faţă. Perioada octom brie 1940-iunie 1941
a fo s t m u lt prea scu rtă p e n tru a p e rm ite Cei doi conducători se leagănă cu iluzia că
pregătirea chiar numai a câtorva „ divizii de Rusia bolşevică a fost înfrântă. Antonescu cere
elită" pentru o mare luptă modernă. Armatei din nou Transilvania.
române îi lipsea în prim ul rând armamentul, La 11 februarie 1942, mareşalul Antonescu
mai ales că în timpul luptelor pentru Odessa i-a făcut lui H itler o vizită la cartierul său ge­
se pierduse foarte m ult material. n eral W o lfs s c h a n z e (lângă R asten bu rg ).
De aceea apare cu atât mai de neînţeles
Această întâlnire a oferit lui H itler şi mareşalu­
faptul că mareşalul Antonescu şi-a luat faţă de
lui Antonescu posibilitatea unui schimb de
mareşalul Keitel angajamente care depăşeau
păreri în problemele de bază. După ce a trecut
chiar aşteptările germane cu privire la efectivul
în revistă greutăţile campaniei de iarnă, H itler
de trup e române pentru anul 1942, angaja­
s-a referit la noile operaţii proiectate pentru
mente pe care Antonescu şi le-a asumat cu
anul 1942, fără însă a furniza date concrete cu
ocazia călătoriei făcute de şeful O K W prin
p riv ire la p la n u rile sale. A n to n e s c u , care
ţă rile aliate din sud-est în
cursul lunii ianuarie, când s-a
o p rit şi la Bucureşti, Keitel
avea însărcinarea să obţină o
p a rtic ip a re mai m are a
Ungariei şi României la noile
operaţii. în cadrul convorbi­
r ilo r d in tre şeful O K W şi
m areşa lul A n to n e s c u s-a
c o n v e n it ca n o ile u n ită ţi
rom â n e , care urm au să
echivaleze efectivul trup elo r
române m obilizate în 1941,
să fie trimise pe fro n t în trei
etape. Germania se obliga în
protocolul economic semnat

78
împărtăşea părerea lui H itler că, după pierde­
rile suferite în ultimul an, Uniunea Sovietică n-
ar mai avea mari posibilităţi şi care, ca şi Hitler,
se legăna în iluzia că Rusia era deja învinsă, a
declarat că România este gata să asigure din
nou în vară o mare co n trib u ţie m ilitară, cu
condiţia - în afară de înlocuirea necesară a
m a te ria lu lu i de răzb oi - ca şi U ngaria şi
Bulgaria, să se implice total.
Această ce re re a fo s t făcută de către
Conducătorul Statului român dintr-un m otiv
deosebit. La 8 ianuarie 1942, m in istru l de
externe al Reichului, von Ribbentrop, ar fi spus
în tr-o cuvântare ţinută la Budapesta, în tr-o
form ulare ce nu a putut fi stabilită exact, că
problema graniţelor între Ungaria şi România
ar fi fost definitiv soluţionată prin Arbitrajul de
la Viena. A firm a ţia e v id e n t ina bilă a lui
R ibbentrop a fo st fo losită de presa ungară
p e n tru a declanşa o cam panie îm p o triv a
dorinţelor revizioniste ale României şi a servit
părţii române pentru o contracampanie la fel
de vehementă. Hitler, ca şi Ribbentrop, încerca
acum să-l determine pe Conducătorul Statului
român să treacă peste acea penibilă întâm ­
plare. Se afirma că se aştepta o atitudine loială
din partea Ungariei, iar în ce priveşte Bulgaria,
aceasta nu putea să ia parte la război împotriva
U n iu n ii Sovietice, deoarece ea tre b u ia să
servească d re p t c o n tra p o n d e re îm p o triv a
Turciei.
T o tu ş i, A n to n e s c u nu s-a d e c la ra t
m u lţu m it cu asigurările date de H itle r, ci a
declarat că este un nonsens să-i distrugi pe
slavi în est şi să-i laşi să-şi iîntărească poziţiile în
sud şi vest, lucru valabil şi în ce p riveşte
ungurii. România nu va renunţa niciodată la
pretenţiile ei asupra întregii Transilvanii, însă le
va amâna până la sfârşitul războiului. După te r­
minarea războiului în est, el, Antonescu, este
însă decis să impună pretenţiile României şi o
va face, dacă va fi necesar, chiar şi prin forţa
armelor. El trebuie deci să ceară ca Ungaria să
tr im ită tru p e îm p o triv a Rusiei, p e n tru ca
România şi Ungaria să poată participa cu şanse
egale la lupta decisivă. Ţelul său este să înalţe
din nou bastionul României Mari îm potriva
slavilor şi a ungurilor.
H itler nu s-a pronunţat nici pentru şi nici
îm potriva te zelo r lui Antonescu, dar a luat
poziţie, într-o formă foarte prudentă, îm potri­
va unei viitoare ciocniri armate între Ungaria şi
România. A doua zi, C onducătorul Statului
român a încercat din nou să abordeze, în con­
vo rb ire a avută cu m in is tru l de e x te rn e al
Reichului, problema cuvântării lui Ribbentrop
la Budapesta. Cu această ocazie Antonescu a
criticat ferm tendinţa Germaniei de a despăgu­
bi România pentru pierderea unei părţi din
Transilvania prin com pensaţii în est. „ T o ţi
soldaţii români de pe frontul de est pe care i-a
vizitat l-au întrebat când vo r putea, în sfârşit,
să lupte pentru cucerirea Transilvaniei" . încă
în timpul călătoriei sale la Cartierul general al
Fuhrerului, Antonescu i-a spus şefului p ro to ­
colului, baronul Alexander von Dornberg, că
România nu s-a alăturat puterilor Axei pentru
„ a corecta Tratatul de la Versailles, ci cu sco­
pul de a lupta împotriva slavilor" .
Rezultatul p olitic al acestei vizite a fost
foarte puţin încurajator pentru Hitler. El a tre ­
b u it să constate că antagonism ul rom âno-
ungar, pe care el însuşi îl adâncise şi mai mult
prin odiosul A rb itra j de la Viena, eclipsa în
ambele ţări toate celelalte probleme. Pentru
H itler nu exista deci, în această situaţie com­
plicată, decât o singură posibilitate - să lase
to tu l în suspensie. Căci a lua o hotărâre în
favoarea uneia d in tre p ă rţi ar fi fă cu t din
cealaltă, prin forţa lucrurilor, un duşman făţiş
al Reichului. Germania avea însă nevoie acum
mai m ult ca oricând de potenţialul m ilitar şi
economic al ambelor ţări şi deci nu-şi putea
permite să renunţe la vreuna din ele. într-ade-
văr, această politică a determ inat Ungaria şi
România să dea din nou, în vara anului 1942, o
mare co n trib u ţie m ilitară pentru fro n tu l de
est, cu to a te că te n s iu n e a d in tr e ele se
menţinuse în to t cursul anului.
Ca urm are, la I a p rilie 1942, H itle r a
ordonat să se manifeste prudenţă în convor­
birile preliminare cu aliaţii şi, mai ales, să nu se
indice precis obiectivele operaţiilor. El a sub-
79
liniat însă necesitatea ca ţă rile aliate să fie
tratate în public cu maximum de menajamente.
Pentru a întări prestigiul aliaţilor săi, H itler a
luat la 15 aprilie o hotărâre care s-a dovedit a
fi fatală. Anume, el a hotărât ca trupele aliaţilor
„ să fie amplasate pe cât posibil în dispozitivul
armatelor germane sau în cadrul co rp urilo r de
armată constituite."
A C IN C EA ÎN T Â LN IR E
H IT LER -A N T O N ES C U :
26-28 FEB R U A R IE 19 4 4 .________
Puterile aliate îi cer Mareşalului să nu se
mai întâlnească cu Hitler. Şi totuşi...
încă de la s fâ rş itu l a n u lu i I9 4 3 ,
A n to n e s c u nu mai avea n ici un dubiu că
războiul era p ie rd u t. Dacă arm ele nu mai
p ute au îm p ie d ic a p ră b u ş ire a , a tu n c i îi
d eve nise lim p e d e că sosise vre m e a
diplomaţiei.
îi dăduse însă lui H itle r cuvântul de soldat
că nu-l va trăda. Totul se prăbuşea în jurul
său, dar, „ onoarea m ilita ru lu i" era pentru
A n to ne scu mai im p o rta n tă decât Ţara. El
dăduse semnalul verde de a se intra în con­
tact cu puterile occidentale, dar nu voia să-şi
80
tră d e z e a lia tu l. H itle r se p utea b izu i pe
„ cuvântul de soldat" al lui Antonescu. Scrie
istoricul german A. Hillgruber:
„ La 3 1 ianuarie mareşalul Ion Antonescu
i-a o rd on at ataşatului m ilita r român d in tr-o
ţară neutră să-i transm ită ataşatului m ilita r
american de acolo că colaborarea României
cu A lia ţ ii este c o n d iţio n a tă de g a ra n ţii
politice. României nu i se poate propune să
urmeze exemplul Italiei, deoarece aceasta ar
atrage după sine ocuparea României de către
tru p e germane, cărora le-ar fi luat curând
locul trupele sovietice. Dacă armatele brita­
nice şi americane ar sosi la Dunăre, armata
rom ână ar lupta pe N is tru şi ar respinge
atacurile armatei roşii.
N oua speranţă a g uvernului rom ân se
baza pe înţelegerea încheiată la sfârşitul lunii
d e ce m b rie cu g ru pu l de o p o z iţie M aniu-
Brătianu cu privire la linia politică ce trebuia
urmată pentru a se evita o catastrofa pentru
R om ânia. în cu rs u l c o n v o r b ir ilo r d in tre
guvern şi o po ziţie , mareşalul Antonescu a
cerut lui luliu Maniu - preşedintele Partidului
Naţional-"[arănesc - să încerce, la rândul său,
să obţină din partea A lia ţilo r garanţii accep­
ta b ile p e n tru lib e rta te a şi s e c u rita te a
României. Antonescu a declarat că nu are
intenţia să se cramponeze de putere în cazul
în care s-ar considera că
este o piedică în calea
binelui României ci, din
contră, este gata să se
retra gă dacă Maniu va
avea succes.
Aşa se face că s-a
c ă zu t de a c o rd să fie
trim is la Londra, pentru
c o n v o rb iri se c re te cu
guvernul englez, fostul
preşedinte al Consiliului
de M in iş tr i, p r in ţu l
Barbu Ştirbei, care avea
excelente relaţii în Marea Britanie. La I feb­
ruarie 1944 însă, din partea Marii Britanii i s-a
c o m u n ic a t lu i A l. C re tz ia n u , m in is tr u l
plenipotenţiar român la Ankara, că la Cairo
v o r avea loc convorbiri în tre reprezentanţii
celor tre i mari puteri aliate.
în ciuda acestei im p o rta n te schim bări,
Ştirbei a părăsit România la I m artie 1944,
din însărcinarea lui Maniu şi Brătianu şi cu
aprobarea mareşalului Antonescu, şi, trecând
prin Turcia, s-a îndreptat spre Cairo, unde la
17 m artie s-au deschis co nvo rb irile secrete
ale re p re ze n ta n ţilo r p u te rilo r aliate, lordu l
Moyne (Marea Britanie), Mac Veagh (Statele
Unite) şi N ovikov (Uniunea Sovietică).
P rinţul Ştirbei a în cep ut tra ta tiv e le cu
precizarea că opoziţia din România şi-a co o r­
d o n a t e f o r t u r ile cu cele ale g u v e rn u lu i
A n to n e scu p e n tru a scoate Rom ânia din
război. O p o ziţia este şi ea, ca şi guvernul
îm potriva unor măsuri p rip ite ; ea este însă
hotărâtă, în cazul în care va fi necesar să-şi
asume singură răspunderea, să asigure în
o ric e caz c o la b o ra re a cu A lia ţ ii, dacă
mareşalul Antonescu ar ezita. Totuşi, opoziţia
din R om ânia ce re din p a rte a A lia ţ ilo r o
garanţie în ceea ce priveşte libertatea naţiunii
rom â n e , in d e p e n d e n ţa s ta tu lu i rom ân şi
recunoaşterea p re te n ţiilo r României asupra
Transilvaniei.
în tim p ce la Bucureşti se făceau pregătiri
p e n tru tr a ta tiv e s e c re te h o tă râ to a re cu
Aliaţii, la castelul Klessheim a avut loc, la 25­
28 februarie 1944, o convorbire între H itler
şi mareşalul Antonescu. H itle r s-a fo losit de
această convorbire în special pentru a sonda
p o ziţia C o n d u c ă to ru lu i S tatului rom ân în
cazul unei a c ţiu n i g e rm a n e îm p o triv a
Ungariei. H itle r se gândea încă şi acum la o
participare militară a României, voia însă să-l
determine pe Antonescu să renunţe deocam­
dată la toate pretenţiile teritoriale, deoarece
scopul acţiunii germane nu era distrugerea
Ungariei, ci întărirea capacităţii ei de luptă.
Mareşalul Antonescu nu s-a lăsat însă convins
de aceste argum ente, aşa încât H itle r s-a
hotărât să efectueze operaţia Margareta fără
participarea României. A cest lucru i-a fo st
recomandat de altfel şi în tr-u n m em oriu al
RSHA, care punea în evidenţă dezavantajele
politice şi m ilitare ale participării României la
această operaţie. După intrarea tru p e lo r ger­
mane în Ungaria, la 19 martie, H itle r a con­
siderat necesară o nouă întâlnire cu mareşalul
Antonescu.
Imediat după ce a sosit la Bucureşti invi­
taţia pentru această vizită, Mihai Antonescu i-
81
a telegrafiat, la 20 martie, lui Cretzianu, m in­
istrul plenipotenţiar al României la Ankara, să
com unice unui om de legătură b rita n ic că
guvernul român trebuie să ştie imediat în ce
măsură poate conta pe sprijinul politic al pu­
t e r ilo r o c c id e n ta le , p e n tru ca m areşalul
Antonescu să poată lua deciziile necesare la
întâlnirea sa cu H itle r. D in partea română
exista temerea ca mareşalul Antonescu să fie
tra ta t la fel cum fusese tratat, cu puţin tim p
înainte, H o rth y , îm p o triv a căruia germ anii
folosiseră fo rţa şi ca H itle r să nu ordone tr u ­
p e lo r g e rm a n e ca, la n e v o ie , să o cu p e
România.
Aceste tem eri erau provocate de faptul
că la 14 m a rtie R eu te r com unicase ştirea
despre sosirea p rin ţu lu i Ş tirbei la Ankara,
ştire ce fusese difuzată de presa şi posturile
de ra d io ale A lia ţilo r. în m od p arad oxa l,
această ştire a avut darul de a amâna măsurile
de m o b iliz a re în R om ânia c o n v e n ite în
p rim ele c o n v o rb iri de la Klessheim d in tre
H it le r şi A n to n e s c u , p e n tru a s p u lb e ra
momentele de îndoială ale germanilor, legate
de cele petrecute în Italia în august 1943.
Răspunsul dat la 22 m artie de A lia ţi la
telegram a lui Mihai A n to n e scu , a so s it la
B u cu re şti de-abia după ce C o n d u c ă to ru l
Statului român plecase. în acest mesaj trim is
mareşalului Antonescu personal şi semnat de
g e n e ra lu l H e n ry W ils o n , c o m a n d a n tu l
suprem al a rm a te lo r din M editerana, i se
cerea Conducătorului Statului român să nu-l
viziteze „ în nici un caz“ pe H itle r. Dacă
totuşi îl va vizita, faptul va fi interpretat ca o
in te n ţie de a merge cu G erm ania până la
capăt. El trebuie să predea România „ imediat
celor trei mari pute ri" şi să ordone tru p e lo r
rom âne încetarea luptei îm p o triva arm atei
roşii. C ondiţiile de pace pentru România vor
depinde considerabil de măsura participării ei
la zdrobirea Germaniei.
C onvorb irea d in tre H itle r şi mareşalul
Antonescu desfăşurată la 23-24 martie 1944 a
m m m m m
 decurs cu to tu l a ltfe l d ecâ t se aşteptase
partea română. C onducătorul Statului român
a cerut retragerea tru p e lo r ungare din regiu­
nile răsăritene ale Ungariei şi în special din
intrândul secuiesc, pentru a pregăti o re tro ­
cedare a a c e s to r re g iu n i c ă tre Rom ânia.
Aprobarea acestei cereri ar fi pus însă imedi­
at sub semnul întrebării scopul operaţiei ger­
mane din Ungaria. S-a găsit un subterfugiu
declarându-se că Ungaria de est este zonă
germană de operaţii, iar trupele ungare din
această regiune sunt subordonate comandan­
tului german al zonei. Astfel H itler, aflat, fără
îndoială în tr-o situaţie dificilă, a lăsat totuşi
să-i scape ultima posibilitate de a lega puter­
nic România de cauza germană prin cedarea
întregii Transilvanii şi de a lua în felul acesta
părţii adverse cel mai im portant gaj pentru o
schimbare de fr o n t a României. Precizarea
confidenţială făcută de H itle r în tr-o convor­
b ire cu C o n d u c ă to ru l S ta tu lu i ro m â n , şi
anume că „ pentru el Acordul de la Viena nu
mai există" a rămas, nefiind cunoscută pub­
lic, fără nici un fel de efect propagandistic.
Atitudinea sa a rămas fără urmări numai
din cauză că al doilea mesaj adresat de gene­
ralul W ils o n m areşalului A n to ne scu la 29
martie era conceput în aceiaşi term eni ca şi
cel din 22 martie. în acest mesaj se spunea că
g uvernul s o vie tic, pe care guve rn ul M arii
Britanii îl contactase în tre tim p în legătură cu
întrebarea pusă de Mihai Antonescu, cere în
plus faţă de condiţiile generale arătate deja de
W ilson ca mareşalul Antonescu să ia legătură
direct cu comandamentul suprem al armatei
sovietice p rintr-un general român căzut p ri­
zonier în Uniunea Sovietică. O dată cu aceas­
ta urma să fie stabilită mărimea efectivelor
rom âne şi sovietice care în v iito r ar lupta
îm potriva armatei germane.
La acest al doilea mesaj al comandamen­
tu lu i suprem al A lia ţilo r o ccid e n ta li, care
ignora co m p le t scopul principal al p o litic ii
duse de către C onducătorul Statului român,
mareşalul Antonescu nu a dat nici un răspuns.
Atunci W ilson s-a adresat la 2 aprilie 1944 lui
luliu Maniu, căruia i-a trim is aceleaşi pretenţii.
El i-a c e ru t să-l ră s to a rn e pe m areşalul
Antonescu, deoarece acesta refuză să rupă
relaţiile cu Germania. Maniu a ezitat şi el, din
aceleaşi m o tive ca şi m areşalul, deoarece
toate propunerile A lia ţilo r conţineau numai
pretenţii, dar nici un fel de garanţii. în felul
acesta situaţia din România a rămas încă luni
de zile nedecisă.
U LTIM A ÎN T Â LN IR E DINTRE
A NTO N ESC U Şl H IT LE R , ULTIM A
ILU ZIE S FĂ R Â M A T Ă .
La 5 august, mareşalul A ntonescu, m i­
nistrul afacerilor externe, Mihai Antonescu, şi
şeful Marelui Stat-M ajor al armatei române,
generalul Şteflea, s-au dus în tr-o ultimă vizită
la H itle r la C a rtie ru l G eneral al acestuia,
W olfschanze lângă Rastenburg. La această
reuniune, care a d urat cinci ore, discuţiile
dintre H itle r şi Conducătorul Statului român
s-au învârtit în jurul atentatului săvârşit la 20
iulie îm potriva lui Hitler, au fost discutate de
asemenea situaţia m ilitară de pe fro n tu l de
est, problem a in tră rii în acţiune a unei noi
arme germane despre care H itle r pretindea
că va decide soarta războiului, şi mai ales
problema poziţiei viitoare a României, care a
şi d e v e n it c u râ n d p ro b le m a c e n tra lă a
discuţiei. în legătură cu această problem ă,
H itler a pus întrebarea directă dacă România
şi, în primul rând, mareşalul Antonescu însuşi,
este decis să meargă până la capăt alături de
Germania.
Fără a ezita, C o n d u c ă to ru l S tatu lui a
declarat că el va putea lua o poziţie atunci
când va cunoaşte răspunsurile lui H itle r la
următoarele întrebări:
I. Ce obiective strategice urmăreşte îna
tul Comandament german în sectorul sudic al
fro n tu lu i de est? Dacă G ru p u l de arm ate
Ucraina de Sud nu poate menţine în momen­
tul de faţă linia de fro n t germano-română,
atunci România nu mai poate continua lupta,
83
căci aceasta ar putea duce la totala ei dis­
trugere.
2. Este G erm ania în stare, m obilizând
p ute rn ice fo rţe de apărare antiaeriană, să
pună capăt în tr-u n v iito r previzibil ofensivei
aeriene a A lia ţilo r asupra regiunii petrolifere
a României şi a căilor de comunicaţie? în caz
că atacurile vo r continua to t atât de intens,
ca pa cita te a de re z is te n ţă a R om ân iei se
apropie de sfârşit.
3. Ce măsuri crede de cuviinţă să ia con­
ducerea Germaniei în cazul în care Turcia va
deschide Strâm torile pentru A liaţii occiden­
tali? în cazul acesta e de aşteptat debarcarea
fo r ţ e lo r s o v ie tic e pe ţă rm u l rom ânesc al
Mării Negre, sub acoperirea fostelor nave de
război italiene, pe care puterile occidentale
le-au pre da t U niu nii Sovietice. în afară de
aceasta atacurile aeriene se v o r intensifica
p rin fo lo s ire a a e r o d r o m u r ilo r tu r c e ş ti.
România s-ar afla în faţa unei inevitabile
catastrofe.
In c o n ­
vo rb irile care au avut loc
între şeful O K W şi generalul Şteflea, proble­
ma livrării de armament de război german s­
a situat încă o dată pe prim ul plan. în această
c o n v o rb ire , şe fu l M a re lu i S ta t-M a jo r al
A rm a te i rom ân e a c e ru t g ră b ire a liv ră rii
celor 3.400 autocamioane grele care fuseseră
comandate şi a căror livrare nu se făcuse din
cauza p ie rd e rii uzinelor Renault. Dată fiind
propria situaţie precară nu se putea face nici
un fe l de p ro m is iu n e . Ca în to td e a u n a ,
c e re rile germ ane p riveau în p rim u l rând
84
restabilirea e xtra cţiei p e tro lie re , creşterea
liv r ă r ilo r de c a rb u ra n ţi la care se adaugă
problema încă nesoluţionată a aprovizionării
grupului de armate Ucraina de Sud.
G rupul de armate germano-român - al
cărui comandant era de la 25 iulie 1944 gen-
eralul-colonel Friessner - se afla şi acum pe
acelaşi aliniament ca la m ijlocul lunii aprilie
1944. încă de la numirea lui de către Hitler,
la 24 iulie, Friessner şi-a e xprim a t convin­
gerea că se va da un mare atac al arm atei
roşii îm potriva flancului de nord al Grupului
de armate, în regiunea laşi. De aceea, acolo
treb uia organizat şi ce n tru l de greutate ai
a p ă ră rii, şi nu la fla n c u l d re p t, aşa cum
intenţiona Hitler, care sconta ca în felul acesta
să împiedice pătrunderea arm atei roşii prin
Dobrogea spre Bulgaria. Cererea lui Friessner
de a i se da mână liberă pentru retragerea,
dacă se va dovedi necesar, frontului dincolo de
Prut a fost respinsă de Hitler.
Grupului de armate îi erau subordonate,
ca şi până atunci, două grupări de armate.
Una dintre ele era comandată de generalul
D u m itre s c u (A rm a ta a lll- a rom ân ă şi
Arm ata 6 germană) şi apăra fro n tu l de la
g u rile N is tru lu i, făcând un mare arc în
ju ru l oraşului Chişinău, până la masivul
C orneşti. cealaltă grupare comandată de
W o h le r (Armata 8 germană şi Arm ata a
IV-a română), apăra linia laşi-Carpaţi,
inclusiv zona subcarpatică până la nord
de C âm pulung M oldovenesc. A ce st
fro n t, deosebit de întins, era apărat de 24 de
d iv iz ii germ ane şi 27 de d iv iz ii şi brigăzi
române, d intre care erau puse la dispoziţia
u nită ţilo r germane, ca rezervă, 2 divizii blin­
date (din care una total inutilizabilă), I divizie
de grenadieri blindată, I divizie de infanterie
şi I divizie de instruire în câmp.
După ruperea de către armata sovietică
a p ărţii centrale a fro n tu lu i de est, O K H a
retras 6 divizii de tancuri şi 4 divizii de infan­
te rie . O p e ra ţiile G ru p u lu i de arm ate s-au
desfăşurat satisfăcător atâta tim p cât au exis­
ta t rezerve suficiente, în special atâta tim p
cât în spatele fro n tu lu i s-au aflat, ca unităţi
de intervenţie, divizii de tancuri. însă imediat
ce acestea au fo st trim ise în alte sectoare ale
frontului, aşa cum s-a întâmplat acum, până la
sosirea u n o r m odeste fo r ţe din alte sec­
toare, frontul, şi aşa întins, a rămas complet
descoperit în câmp deschis.
întregul potenţial uman al u nită ţilo r ger­
mane şi române ce aparţineau G rupului de
armate se ridica la aproxim ativ 900.000 de
oameni. Relaţiile dintre conducerea germană
şi cea română erau în aparenţă loiale, însă în
cadrul c o n vo rb irilo r pe care le-a avut la 17
iulie cu noul comandant al Arm atei 6, gener­
alu l de a r tile r ie F r e tte r -P ic o , g e n e ra lu l
Dum itrescu a subliniat din nou că România
se va retrage din luptă în cazul când în con­
tinuare se va mai pierde din te rito riu l rom â­
nesc.
Cu toate că Antonescu s-a eschivat de la
un răspuns în problema hotărâtoare, H itle r
n u tre a to tu ş i im p re sia , n e în te m e ia tă , că
România se afla atunci, ca şi în tre c u t, de
partea germană. Această părere se sprijinea
pe rapoartele generalului german de pe lângă
Comandamentul Suprem al armatei române,
g e n e ra lu l H an sen , şi ale m in is tr u lu i
plenipotenţiar Killinger care, ignorând sem­
nele clare ale unei schimbări de poziţie, con­
siderau situaţia ca perfect sigură. Şeful O K W ,
feldm areşalul K e itel, care fusese inform a t,
încă de la sfârşitul lunii mai 1944, despre
situaţia reală din România de către colonelul
dr. Krull, nu a îndrăznit să-i spună lui H itler
adevărul în faţă. Despre situaţia încordată,
politică şi militară, din România, Keitel a fost
inform at şi la 6 august de către locotenent-
colonelul von T rotha din Marele Stat Major
al grupului de armate Ucraina de Sud. Acesta
s-a p re z e n ta t la C a r tie r u l G e n e ra l al
Fiihrerului într-un m om ent care a coincis în
tim p, nu şi ca o biect, cu vizita mareşalului
Antonescu. T ro th a fusese trim is pen tru a
d e te rm in a O K W să e x tin d ă a u to rita te a
grupului de armate asupra întregului te rito riu
al României, astfel încât to a te fo rţe le ger­
mane şi rom âne să fie puse sub o rd in e le
„ c o m a n d a n tu lu i a rm a te lo r g erm ane din
R om ânia" , adică ale g e n e ra lu lu i-c o lo n e l
Friessner, pentru a mări astfel capacitatea de
luptă a frontului şi pentru a consolida spatele
fro n tu lu i. Im inenţa m arelui atac sovietic în
s e c to r u l de f r o n t a p ă ra t de G ru p u l de
armate, ca şi situaţia nesigură din interio rul
ţării reclamau, după părerea comandamentu­
lui Grupului de armate luarea neîntârziată a
acestor măsuri.

N IC I O M Ă S U R Ă N U -I VA M A I SALVA ÎN S Ă P E H IT L E R Ş l
ANTONESCU.
PESTE CÂTEVA ZILE RUŞII VOR RUPE FRONTUL, PREGĂTIN-
DU-SE SĂ STRIVEASCĂ ROMÂNIA.
TIMPUL NU MAI AVEA RĂBDARE.
LA AFLAREA VEŞTII ARESTĂRII GENERALULUI ANTONESCU,
HITLER VA FACE O CUMPLITĂ CRIZĂ DE NERVI.
-POATE FI SALVAT? -Ş I-A ÎNTREBAT HITLER GENERALII. APOI A
DAT ORDIN SĂ FIE BOMBARDAT PALATUL REGAL.
ROMANUL D R A G O S T E I Ş l U R II“ D IN T R E H IT L E R Şl
ANTONESCU SE SFÂRŞISE...
 UN TEATRU EVREIESC
UNIC IN EUROPA
BARAŞEUM
COTROPITĂ DE NAZIŞTI T **r**y K y r ~ , 1‘m .

CE FACI
(,B a ra ş e u m " 19 4 1-19 4 4 ) ASTA SEARĂ?

C o tr o p it ă de nazişti E u ro pa „ Baraşeum-ul“ devenise nu numai

sângera. „ V â nătoarea de e v re i“ un lăcaş de cultură şi artă evreiască,
era cruntă, dar la Bucureşti se juca ci şi un soi de citadelă de rezistenţă
te a tru e v re ie s c . Fenom enul e spirituală.
uluitor şi pune pe gânduri, cercetă­ Ştia Ion Antonescu ce se întâm ­
to ru l care încearcă să descifreze plă la „ B araşeum 11 ? D e sig u r că
isto ria vieţii e v re ieş ti din anii lui ştia!
Antonescu. Se ştie că imediat după M a re le s c r iito r ro m â n Liviu
c u c e rire a p u te r ii, g e n e ra lu l Ion R e b re a n u , pe acea v re m e
Antonescu prin decizia ministerială D irectorul General al Teatrelor din
din 8 septembrie 1940, a epurat pe M in is te ru l A r te lo r , nu a sem nat
to ţi a r t iş t ii e v re i din t e a t r e le d e c re tu l în fiin ţă r ii „ T e a tr u lu i
româneşti. Paradoxal însă, to t gene­ Evreiesc Baraşeum 11 până ce nu
ralul Antonescu a aprobat crearea avusese o lungă discuţie cu con­
unui t e a tr u e v re ie s c cu n u m ele ducătorul statului. Antonescu le-a
„ Baraşeum" . Aşa a fost să fie ca cerut evreilor un singur lucru: „ să
în tr e 1 9 4 1 -1 9 4 4 când din to a tă joace în tr-o limbă română curată'* .
E u ro p a tre n u ri cu e v re i se Sub cupola „ B a ra şeu m u lu i"
în d r e p t a u s p re A u s c h w it z , la s-au strâns artiştii: Beate Fredanov,
Bucureşti se juca te a tru evreiesc. N. S tr o e , M oni G h e le r te r ,
Alexandru Finţi, Maria Sandu, Sandu astăzi „ B a ra ş e u m -u l“ T e a tr u l
Eliad, Agnia Bogoslava, W illy Ronea, Evreiesc de Stat palpita de viaţă
surorile G am bertto, Jeny Şmilovici, evreiască. Pe scenă se spunea cuple­
m u z ic ie n ii A L fred M e n d e ls o h n ,
tul dătător de speranţă „ şi se duc
H e n ry M ă lin e a n u , D a g o b e rt
ca vântul“ aluzie la nemţii care
Bucholz, Leopold Feldman, Edmond
vor pierde războiul şi evreii aplau­
Deda, Teodor Cosma, Elly Roman,
dau cu însufleţire.
Haim Schwartzman, Giroveanu, pic­
torii Marcel lancu, M. H. Maxy, N . Şi unde se petreceau toate aces­
S ie g frie d şi s c r iit o r ii M ih a il tea? în Bucureştii dictatorului Ion
S e b astia n , F e lix A d e rc a , U ry Antonescu, unde trona Gestapoul şi
B e n a d o r, loan M a sso ff, B arbu atotputernicul trimis plenipotenţiar
Lăzăreanu, lacob G ro p p e r, Eugen al lui H itler, baronul Manfred von
Mirea, I. Ludo, etc.
Killinger...
Cu geamurile camuflate, sala de
pe strada luliu Baraş unde se află şi Teşu Solomovici

Te-Deum la Patriarhie. Prima zi de dom­

nie a Regelui Mihai I. Prima zi de
guvernare a generalului Ion Antonescu.
(în spatele generalului -colonelul
D. Dămăceanu unul din viitorii
conspiratori).
 Istoria nu este o ştiinţă exactă, susţine
rabinul Moshe Carmily- Weinberger. Punctul
de vedere ai istoricilor depinde foarte mult de
educaţia, concepţia lor asupra lumii, ori­
entarea politică. Afirmaţiile istoricilor nu pot fi
supuse analizei de laborator, ca în căzui
experimentelor fizico-chimice, repetabile. în
istorie ne lovim, nu arareori, de .Pamnatio
memoriae“ , atenuarea amintirii trecutului,
sau, deseori, cu totala sa trecere sub tăcere.
Antonescu nu este scutit nici el de acest
fenomen. între 1940-1944, în România lui
Antonescu au m urit evrei, dar trebuie să
recunoaştem că Mareşalul nu a cedat total pre­
tenţiilor lui Hitler şi nu a permis deportarea sis­
tematică a populaţiei sale evreieşti în lagărele
de exterminare din Polonia. La Auschwitz au
fost gazaţi evrei din toate ţările Europei. Cu o
excepţie: România!
Mai mult, cu ştirea lui Antonescu, şi cu apro­
barea sa, România devenise în anii războiului o
oază de salvare a mii de refugiaţi unguri, ger­
mani, polonezi, cehi, francezi etc., hăituiţi de
fiara germană.

ANTONESCU şi.DAMNATIO
_________________ de Moshe Carmily-Weinberger_________________
fost Şef-rabin al comunităţii evreieşti din Cluj; Profesor emerit la Yeshiva University din New-York

Paradoxal, pe t o t parcur­ rarea intelectualilor, preoţilor în această activitate de sal­

sul a n ilo r de ră zb o i, în tre
iunie I9 3 9 şi august I9 44 ,
d in p o r t u r ile ro m â n e ş ti
C onstanţa, Brăila şi G alaţi,
va po are cu re fu g ia ţi e vre i
evadau din lum ea nazistă,
spre Palestina.
Munca primejdioasă de sal­
vare a evreilor nu ar fi putut fi
dusă la bun sfârşit fără colabo­
şi ţă ra n ilo r rom âni. Pe linia
graniţei româno-ungare, de la
Arad la Braşov, au apărut în
m u lte lo c u ri „ b re şe " (La
Arad, Beiuş, Oradea, Luduş,
Sărmaş), ia r pe D ealul
Feleacului, zona Someşul
R e c e -C lu j-A ito n - Turda a
oferit posibilitatea salvării mai
m ultor mii de evrei.
vare un ro l c e n tra l a avut
prof. Raoul Şorban, care şi-a
mobilizat prietenii, cunoscuţii,
a găsit printre ţăranii români,
care locuiau pe linia graniţei,
oameni gata să ne fie de aju­
tor. El a fost cel care, cu peri­
colul vieţii, s-a întors la Cluj
cu I200 de legitimaţii necom­
p le ta te de m em bru al
Partidului Naţional-Ţârănesc pe care le-a p ri­
m it de la luliu Maniu pen tru a fi îm p ă rţite
evreilor de acolo. Din păcate, aceştia fuseseră
între tim p deportaţi. Profesorul Raoul Şorban
a fost arestat de autorităţile ungare şi a petre­
cut patru ani şi jumătate în închisoare. „ Yad
Vashem" din Ierusalim l-a desemnat printre
„ D re p ţii p o p o a re lo r" (H assidei U m o th
Haolam), iar Statul Israel l-a distins cu titlul de
„ Cetăţean de onoare" . Nu putem uita nici
numele avocatului clujean D r. A u re l Socol,
care a desfăşurat o activitate eroică şi primej­
dioasă p e n tru tre c e re a în R om ânia a
r e fu g ia ţilo r e vre i. Să cităm din ca rte a sa
( „ F urtună deasupra A rd e a lu lu i" , p. 62:)
„ Cum avusesem întotdeauna şi am şi azi p ri­
eteni din toate neamurile, deci şi evrei, m-a
cutrem urat gândul la ce îi aştepta şi mi-am zis
că e o crimă să nu încerc to t ce pot pentru a-i
ajuta" . A ajutat într-adevăr şi a avut de suferit
pentru aceasta. A fost arestat împreună cu 12
refugiaţi evrei din Polonia şi a fo s t dus la
Budapesta,în închisoarea G e sta po ulu i din
Svâbhegy. După te rm in a re a ră zb o iu lu i s-a
întors în Transilvania, la Braşov, unde a m urit
de tânăr. Episcopul greco-catolic luliu Hossu a
emis în 2 aprilie 1944 o pastorală cu titlu l
„ Către Preoţi şi Mireni chemare pentru aju­
torarea Evreilor" , în care scria următoarele:
„ Chemarea noastră se îndreaptă stăruitor
către voi to ţi, veneraţi Fraţi şi Prea Iubiţi Fii,
să-i ajutaţi pe evrei nu numai cu gândul, dar şi
cu jertfa voastră ştiind că azi nu putem face
lucru mai bun decât această creştinească şi
românească ajutorare, din caldă iubire ome­
nească. Prima preocupare a ceasului de faţă să
fie această acţiune de ajutorare" .
Eu însumi, însoţit de Ernest Hâtszegi, l-am
v iz ita t pe m in is tru l p ro f. Emil H aţieganu.
Cererea mea a fost să intervină la Antonescu
în favoarea refugiaţilor care vo r sosi acolo, nu
cumva să fie trim işi înapoi.
Evreii părăseau Clujul noaptea, în grupuri,
însoţiţi de ţărani români, spre graniţa de pe
Feleac. (După o jumătate de veac, în 1990, cu
prilejul uneia din vizitele mele la Cluj, m-am
întâlnit cu m embrii unei familii de ţărani din
Aiton, care, primejduindu-şi viaţa, e drept, nu
fără răsplată, treceau dincolo, la A ito n şi de
acolo la Turda, refugiaţi evrei.) Această activi­
tate de salvare era supravegheată şi urmărită
nu numai de autorităţile ungare, ci şi de ger­
mani. D r. Kauntz - consulul de la C luj al
Germaniei naziste - care locuia, de altfel, în
apropierea templului comunităţii israelite clu­
jene şi a lo c u in ţe i m ele, a r a p o r ta t
am basadorului D r. M anfred K illin g e r de la
Bucureşti despre activitatea de salvare din
Transilvania de N o rd . Pe baza in fo rm a ţiilo r
doctorului Kauntz, Killinger a trim is un raport
la Berlin asupra faptului că evreii se refugiază
din Ungaria în România, unde guvernul român
îi tratează ca refugiaţi politici şi le înlesneşte
călătoria mai departe, spre Palestina.
Killinger avea dreptate. Douăsprezece vo­
lume de „ Documents concerning the Fate of
Rom anian Je w ry d u rin g th e H o lo c a u s t" ,
selectate şi editate de Jean Ancei, cu sprijinul
„ Fundaţiei Beate Klaerfeld" , aruncă lumină
nu numai asupra s u fe rin ţe lo r e v re ilo r din
România, ci şi asupra s p rijin u lu i im p o rta n t
acordat de români refugiaţilor. La fel, cele 94
de d o c u m e n te p u b lic a te de M in is te ru l
Afacerilor Externe al României în volumul inti­
tu la t „ Em igrarea p o p u la ţie i e v re ie ş ti din
România în anii 1940- 1944“ (Culegere de
d ocum ente, B u cure şti, 1993. în g r ijit de I.
C ala fetea nu (re s p o n s a b il), N . D in u şi T.
Gheorghe) aruncă o lumină asupra atitudinii lui
Antonescu şi a guvernului român de atunci,
asupra acţiunilor şi deciziilor politice în p ri­
v in ţa p ro b le m e i e v re ie ş ti în gen eral din
România şi îndeosebi, a sprijinirii emigraţiei şi
a călătoriei mai departe a evreilor refugiaţi în
această ţară. Ca să dăm doar câteva exemple,
legaţia română din Budapesta a emis în acele
vrem uri peste 5 1 000 de vize de tranzit, iar
M in is te ru l de E x te rn e al R om âniei a dat
in s tru c ţiu n i am basadelor de la Budapesta,
Berlin, Roma, Atena să protejeze evreii cu
cetăţenie română. în anii 1941- 1944, con­
d u c ă to r ii e v re im ii din R om ânia: D r. W .
Filderman, Şef-rabin Dr. A lexandru Şafran,
Mişu Benvenisti au întins şi ei o mână de ajutor
89
fra ţilo r evrei din Ungaria, deşi ei înşişi erau
p re o cu p a ţi de situ aţia grea a e v re ilo r din
România. Prin intervenţia dr. W . Filderman, în
10 august 1944, a sosit de la Budapesta la
B u c u re ş ti un g ru p de 40 de e v re i cu
paşapoarte ro m â n e şti, deşi erau ce tăţen i
ungari._/?e/'ese din cele de mai sus ceea
ce intuiam deja în acele vremuri, anume
că România, în faţa eşecurilor militare
germane, nu a cedat integral în faţa pre­
tenţiilor naziste şi şi-a menţinut deschis
porturile în faţa refugiaţilor, permiţând
şi înlesnind evadarea evreilor din cercul
morţii, spre Palestina, in adresa sa
datată 12 m artie 1943, Antonescu
com unică g erm anilor că ,p en tru
rezolvarea finală a problemei evreieşti
din România există -d u p ă părerea
noastră - o singură soluţie: em i­
grarea“ . Ion Antonescu şi-a dat seama,
chiar dacă tardiv, că nu masacrele în
masă din Transnistria sau laşi, constitu­
ie calea, ,/n o d a lita te a “ pentru
rezolvarea problemei evreieşti, ci exclu­
siv libertatea emigrării. Avea dreptate A.L.
Zissu ( 1886— I956), personalitate de frunte a
sionismului românesc, pe care Jewish Agency
l-a numit în mai 1944 responsabil pentru pro­
blemele emigraţiei evreieşti din România, atun­
ci când constata: „ N u Ion A n to ne scu s-a
schimbat, ci situaţia politică mondială" . Acest
lucru a făcut posibil ca între I939 şi I944 vase
mai mari sau mai mici (între care vase pentru
tra n s p o rtu l cărbunelui, bărci cu m o to r) să
părăsească Galaţi, Brăila, Constanţa cu refu­
giaţi evrei. Să pomenim aici câteva:
I939 iunie, Sandu, 269 pasageri
I939 iunie, Colorado A, 370 pasageri
I939 iulie, Colorado B, 377 pasageri
1939 august, Colorado C, 377 pasageri
I939 august, Sabarith, 350 pasageri
1939 august, Dora, 480 pasageri
1939 august, Parita, 850 pasageri
1939 august, Pentoho, 729 pasageri
I94I martie, Dorian, 789 pasageri
1941 decembrie, Struma, 769 (scufundat la
24 februarie 1942 în Bosfor)
1942 mai, Mihai, I8 pasageri
1942 august, D o r de Val, 15 pasageri
I942 septembrie, Europa, I2 pasageri
1942 octombrie, Viitorul, I20
1944 martie, Milka A, 239 pasageri
1944 aprilie, Maritza A, 244 pasageri
1944 mai, Maritza B, 3 18 pasageri
1944 iunie, Belassita, 150 pasageri
1944 iulie, Kazbek, 735 pasageri
I944 august, Morina, 308 pasageri
I944 august, Mefkure, 4 I6 sau 379 (scufun­
dat de un submarin german)
I944 august, Bulbul, 4 10 pasageri

Deci, în acele luni ale anului 1944 (aprilie-iulie) când autorităţile ungare făceau pregătirile
pentru deportarea la Auschwitz a evreilor din Ungaria, printre care şi a celor din Transilvania
de N ord, din p orturile româneşti plecau vase cu evrei spre libertate (Maritza A, Milka B,
Maritza B, Kazbek). Pasagerii acestor vase, imediat ce ele ancorau în Bosfor, primeau de la
Jewish Agency aprobarea de intrare în Palestina. Călătoria era plină de primejdii. Submarinele
germane şi ruseşti împânzeau Marea Neagră şi Marea Mediterană, plantând mine şi scufundând
vase (Struma şi Mefkure). Ura antievreiască a germanilor, politica engleză favorabilă arabilor,
piedicile puse de turci (în probleme de viză şi altele), indiferenţa americanilor, lăcomia m ultor
proprietari de vase, au constituit dificultăţi în plus pe calea refugiului plin oricum de primejdii.
C om itetul de Salvare din N ordul Transilvaniei, care-şi începuse activitatea la iniţiativa noas­
tră încă în 1936, a încercat să-şi îndeplinească misiunea ce părea imposibilă, beneficiind de spri­
jinul unor fo rţe româneşti. Ne-am exprimat recunoştinţa faţă de episcopul luliu Hossu şi mi­
nistrul Emil Haţieganu atunci când în mai 1988 am depus coroane de flo ri la mormintele lor.

Şef rabin Moshe Carmily-Weinberger

90
 IF ă i/m ş

NICI O
LACRIMĂ!
Eram copil, dormeam în prepeleac la vie pe un braţ de lucernă.
Mirosea frumos a struguri pârguindu-se şi a regina nopţii. Miros spre
stingere, zic acum, miros din amurgul florilor. Şi din amurgul verii.
Acrişor coboară în mine un înger şi văd Calea Laptelui despletindu-se şi
Pleiadele aruncând în spaţii mici gheme de foc ce se prefac în virgule
galbene, mult prelungite şi aud un cântec cântat de băieţii ieşiţi cu caii la
păscut pe miriştele pline de mohor înspicat:
...mareşale, mareşale,
lasă războiul mai moale
că tot tineretul moare...

Altă amintire scăpărând pe un blid de argint
un unchi al meu, ţinea între două icoane, pe
perete, înrămată de tatăl meu (era lemnar),
fotografia mareşalului. „ Când a venit pe front
mareşalul, am ieşit la raport şi i-am spus: domnule
mareşal, sunt concentrat de cinci ani, acasă femeia
nu mai dovedeşte cu muncile şi un băiat pe care-l
am la liceu nu primeşte bursă. Peste o spătămână,
băiatul era băgat în drepturi/'
Fotografia cu pricina l-a dus pe bătrânul meu
unchi la canalul Dunăre-Marea Neagră.
în 1946 mă aflam, ca elev, în gradul de fruntaş
(mi se pare că aşa ceva nu se mai poartă, azi, prin
armată) la licerul m ilita r din laşi, refugiat la
Câmpulung Muscel. înaintea vacanţei mari,
maiorul Ene, o fiţer însărcinat cu E.P. (edicaţia
politică) a strâns batalionul în careu şi ne-a
anunţat solem n: c rim ina lul de război Ion
Antonescu a fost executat. Din to t pieptul, de trei
ori ura! pentru Uniunea Sovietică!
Copii de suflet ai spadei şi pistolului, am stri­
gat Iar în Valea Plângerii de la Jilava, căreia, nu ştiu
de ce i se mai spune şi Valea Piersicilor, murise
poate cel mai drept bărbat al războiului purtat de
români pentru întregirea neamului. Din rană
curge şi azi sânge şi lumină îndurerată.
Lucram, în deceniul şase, în presa literară. Şi
iată că-ntr-o bună zi, Biroul executiv al Uniunii
scriitorilor, a decis să fim trimişi, vreo zece poeţi
şi prozatori, la ziarele de provincie, pe timp de
şase luni, ca să cunoaştem viaţa. Am fost reparti­
zat la (se putea altfel?!) „ Viaţa nouă" din Galaţi,
împreună cu bunul meu prieten Nicolae Velea. El
ţinea pe d ru m u rile din p o d g o rii: Jariştea,

91
Odobeşti, Panciu, eu pe decindea Dunării, la vale.
Secretarul cu propaganda al regiunii, Ion
Apostolescu (de mult trecut în lumea umbrelor),
care fusese în război cu tatăl meu şi mă simpatiza,
luase obiceiul să mă invite cu el ,, pe teren" .
într-o seară de aprilie, când ne oprisem într-o
livadă de pruni înfloriţi, mi-a spus: vreau să te duc
să vezi pe cineva, dar jură-m i că n-ai să spui
nimănui niciodată" . Jurământ floral, întărit de
miresmele primăverii şi de sunetul inspirat al
Dunării. Şi am fost dus în satul Rubla, situat între
Viziru şi însurăţei, unde locuiau, cu domiciliu
obligatoriu, foşti deţinuţi politici. Eram acolo, dar
nu i-am văzut şi Corneliu Coposu, N. Carandino
şi Alexandru Ivasiuc. Am văzut-o doar pe Maria
Mareşal Antonescu. Pentru această întâlnire
făcusem jurăm ânt în grădinile secrete. Era o
bătrână scăzută, trecută prin umilinţi şi încovoieri
pustiitoare. Nea Apostolescu i-a dat două sticle
cu lapte. Am plecat, lăsând-o în pragul risipirii.
Peste ani, când am scris romanul „ Scaunul sin­
gurătăţii" scena aceasta, mult lărgită şi acoperită
de închipuiri, urgisite şi mânie, am trecut-o în
ţesătura cărţii, împreună cu ultima scrisoare pe
care mareşalul a scris-o soţiei. Nici azi nu înţeleg
cum a izbutit Constantin Mitea (o prietenească
strângere de mână!) să-i înduplece pe cei de la
cenzură să convină la publicarea scrisorii, care
începe astfel:
„ Dragă Rica,
Am stat cu faţa în sus şi fără teamă în faţa
judecăţii, după cum stau şi în faţa instanţei
supreme. Aşa să stai şi tu! Nimeni în această ţară
nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, de­
zinteresare, cum l-am servit eu. l-am dat tot, de la
suflet până la viaţa noastră, fără a-i cere nimic.
Nu-i cerem nici azi,"
ca să sfârşească aşa:
......Coborând în m orm ânt, eu azi şi tu
mâine, ne vom înălţa, sunt sigur.
Acolo va fi singură şi dreaptă răsplată. Te
strâng în braţele mele cu căldură şi te îmbrăţişez
cu dragoste.
Nici-o lacrimă!"
Ion
Peste ani, ducându-mă la Nicolae Velea, în
strada Mozart din cartierul Floreasca, am întâlnit
la el în casă un bătrân beţivan, puţin într-o dungă
şi puţin tâmpit. Erau vecini de apartament şi din
când în când se înfăţişa cu o sticlă de votcă, la
taclale. în ziua cu pricina venise şi cu nevasta, o
rusoaică vorbind stâlcit româneşte, buhăită de
băutură şi care îngâna la nesfârşit câtece de stepă,
de la genul „ galubaia rubaşka" . Ştii cine-i ticălo­
sul ăsta? m-a întrebat Velea. îl cheamă Dumitru
Săracu şi a fost asesor al poporului în procesul
mareşalul Antonescu. (răstit) De ce l-aţi împuşcat,
mă, nemernicule!? Bătrânul râdea zgâlţâit şi o lăsa
pe nevastă-sa să răspundă: El, bandit, Antonescu,
atacat Basarabii..Potlogarul de asesor fusese cofe­
tar de mâna a şaptea, în Franţa (partidului comu­
nist francez i se mai spune, acolo, partidul cofetar­
ilor). Nevastă-sa o spioană de doi lei - amândoi
pradă uşoară în mâinile trupelor de ocupaţie sovi­
etice şi în ale guvernanţilor impuşi de Kremlin.
De câte ori îi întâlneam îmi venea în minte
seara de aprilie, jurământul din livada de pruni,
soţia mareşalului.
N-AM VĂZUT VALEA PIERSICILOR. DAR
ŞTIU CĂ PRIN IERBURILE El ALEARGĂ MEREU
UN GLONŢ SPRE INIMA TRAGICULUI ŞEF AL
TRAGICII NOASTRE OŞTIRI, NEIZBUTIND
VREODATĂ S-O ATINGĂ. CĂCI NEMURIREA
EROILOR NU POATE FI ÎMPUŞCATĂ...

P.S.: Unde azi se află un magazin particular, intersecţia căii Dorobanţi cu

Calea Floreasca, era o cârciumioară vizitată des de subsemnatul, Nicolae Velea,
Dumitru Săracu şi Andruţa Ceauşescu, om în vârstă şi dezgustător minunat, care,
cam la a patra votcă îşi înjura fiul (şeful statului) spre a ne face nouă plăcere,
întâlnirea se sfârşea totdeauna cu, următoarea întrebare pusă de nea Andruţă:
,rnă, Mitică (bineînţeles, se adresa lui Dumitru Săracu) de ce l-aţi împuşcat, mă?
Mare comandant, află de la mine!"
Fănuş Neagu

92
 r - J ,

G'b îl C 'O n ^ h in iln

srs.— --^SSSSSE

ncr- ^ i H r ^ - T T B- a^ u- - - “r s 's ^ r r

ind arestarea

U N Q R iH ^ I

jU R N ^ y ! ! :
l
F IE R B ? *
_ T Q iioUSl 1 9 4 4
februarie ' a » —
(fraguiente)

ponderat şi mai documentat, Stârcea - mai

impulsiv, la care se adaugă şi ura personală ce
o are faţă de Mareşalul Antonescu.

18 martie 1944. Ofensiva rusă este în

Luna februarie 1944
plină desfăşurare. Au reuşit să ocupe centre
Către sfârşitul lunii februarie, se naşte în
importante între Bug şi Nistru.
capul nostru ideea unui armistiţiu. Ne adunăm
la „ Casa Mică" - locuinţa Regelui din spatele 21 martie 1944. Am fost la Sinaia pentru
Palatului din Calea Victoriei şi începem primele a pune pe Rege la curent cu situaţia şi a-l iniţia
discuţii. La aceste discuţii iau parte: Regele, ce trebuie să vorbească cu Mihai Antonescu,
Niculescu-Buzeşti - m inistrul de externe care va fi p rim it în audienţă to t azi. Mareşalul
Stârcea - lo c ţiito r de mareşal al Palatului - , cu Mihai Antonescu v o r pleca la H itler, care
loaniţiu - secretarul Regelui - şi cu mine. în poate să ne ofere Ardealul. Nu trebuie accep­
aceste discuţii constat: Niculescu-Buzeşti e mai ta t aşa uşor, fiindcă nu avem siguranţa în a-l

93
păstra; nu trebuie făcut din unguri victime în
ochii opiniei publice mondiale. Ardealul să ne
revină printr-un plebicist şi să cădem de acord
cu ungurii prin intermediul germanilor...
23 m artie 1944. Regele a v e n it la
Bucureşti. Mareşalul şi Mihai Antonescu au
plecat în Germania.
Din cauză că ungurii nu prezentau destule
garanţii, germ anii au ocupat Ungaria luând
administraţia în mână. Pentru a nu se întâmpla
şi la noi la fel, s-au luat măsuri interne.
D inu B ră tia n u îm i tr im ite în c o p ie o
s c ris o a re de p r o te s t pe ca re a tr im is - o
Mareşalului. După amiază am stat de vorbă cu
G-al Mihail, care are legături cu oamenii poli­
tici, spre a afla ideile tuturor.
Seara, la Casa Mică, cu Regele, Buzeşti şi
Stârcea cllscutăm până noaptea târziu cum am
putea încheia armistiţiul.
25 martie 1944. Buna Vestire. Sperăm să
avem şi noi vreo veste bună cu prilejul acestei
sărbători. Realitatea este însă tristă. Inamicul
în ain tea ză peste to t. C apul de pod din
Basarabia s-a lărgit; frontul dintre Bug şi N istru
s-a dat înapoi. în tre Tarnopol şi Proskurov
fr o n tu l e ru p t şi ru ş ii au atins N is tru l la
Zalesciki. începe dezastrul, probabil. Exodul
populaţiei din Moldova este impresionant.
Se aşteaptă înapoierea M areşalului din
Germania.
27 martie 1944. Ieri Mareşalul a fost în
audienţă la Rege. îmi face impresia că a venit
de la H itler fără vreun rezultat pozitiv şi că nici
el nu mai crede în eficacitatea măsurilor ce se
vo r lua. Nici vorbă de o contraofensivă ger­
mană din regiunea Lemberg pe direcţia gene­
rală Tarnopol-Proskurov-Bugul mijlociu, singu­
ra ce o so co te sc sa lva to are. Dacă nu se
reacţionează astfel, se va pierde o rară ocazi-
une de succes.
Regele a plecat la Sinaia. Se preconizează
ideea unui consiliu de coroană; nu sunt de
p ă re re , p e n tru că se angajează persoana
Regelui, care până acum n-a fost consultat în
94
nimic şi acum se vrea să i se arunce în spinare
toată răspunderea. Se pune apoi întrebarea
cum vor privi germanii acest consiliu; oare nu
ne vor ocupa complet, ca pe unguri, şi pier­
dem astfel orice libertate de acţiune?
Se merge cu paşi mari către dezastru. Cei
ce vin din Moldova mă informează că armata
se prezintă foarte prost din punctul de vedere
al echipamentului şi disciplinei. La Galaţi s-au
adunat mii de dezertori germani; foarte mulţi
au început a-l blestema pe H itle r, de unde
până acum îl venerau. Lumea este înnebunită,
căci refugiaţii din Moldova propagă panica pe
unde trec.
30 martie 1944. Dejun intim la Casa
Mică; Regele, Mareşalul, Mihai Antonescu şi
cu m ine. După dejun exam inăm s itu a ţia .
O arecare divergenţe în tre Mareşal şi Mihai
Antonescu. Se pare că acesta din urmă înclină
în partea noastră, de a se cere a rm istiţiul.
Mareşalul doreşte să se întărească pe poziţia
D ealul M are-Târgu Frum os-S trunga, unde
crede că inamicul ar putea fi oprit. A r fi un
m are câştig să rezistă m aici până la t e r ­
minarea războiului, pe care Mareşalul nu-l
vede departe. Regele a cerut să nu fie golită
de tru p e regiunea Bucureşti şi Ploieşti. în
acelaşi tim p , s-a căzut de acord a se face
ta to n ă ri la Ankara pentru un a rm is tiţiu cu
Rusia...
1 aprilie 1944. în tru c â t Majestatea Sa
Regele începe să activeze pe tărâmul politic,
îm i p ro p u n e a deveni m areşal t it u la r al
Palatului. Ca şef al Casei M ilitare, aş da de
bănuit că primesc şi stau de vorbă cu persoane
politice, pe când ca mareşal al Palatului îmi
revine această legătură cu persoanele din afară
chiar prin atribuţiile fireşti ale acestei funcţii.
Ca mareşal al Palatului sunt primul demnitar al
Palatului şi am mai multă libertate de acţiune.
Chiar azi s-a întocm it decizia regală de numire
a mea în această funcţie, care s-a tip ă rit în
M onitorul Oficial.
Am fost la "Tatărăscu acasă cu care am dis­
cutat situaţia nenorocită în care ne aflăm. Am
decis de a merge la Mihai Antonescu pentru a
determina guvernul să ia o hotărâre.
15 aprilie 1944. La ora 11.30 se dă alar­
ma. Aviaţia anglo-americană îsi face apariţia
peste 20 de m inute şi bombardează cum plit
centrului oraşului, atingând clădirile din jurul
P a latu lui Regal şi P a latu lui T e le fo a n e lo r.
In c e n d iile m ari la U n iv e rs ita te şi Casa
Românească.
După-amiază, am ieşit cu Regele pe bule­
vardul Brătianu şi strada Academiei să vedem
pagubele p ricin u ite . Lumea, înspăimântată,
blestema în gura mare pe Mareşal, pe care-l
făcea responsabil de nenorocirile ce s-au abă­
tu t asupra oraşului...
20 aprilie 1944. La Dinu Brătianu m-am
întâlnit cu Maniu. S-a redactat telegrama ce va
fi trim isă lui Ştirbey, prin care consimţim să
discutăm armistiţiul pe textul trimis de Aliaţi şi
pe cel trimis de opoziţie.
Am ajuns la convingerea că to t Mareşalul
ar fi cel mai indicat să trateze arm istiţiul. In
orice caz, dacă nu vrea să-l facă, cel puţin să se
demită, pentru ca noul guvern să aibă de furcă
numai cu germ anii, nu şi cu el. M areşalul
plecând, uşor am putea pune mâna pe trupe;
a ltfel, ar asculta t o t de el, şi în Bucureşti
M areşa lul are un re g im e n t de gardă la
dispoziţia sa (Regele are numai un batalion de
gardă); în plus, jandarmii ar asculta de G-ral
Vasiliu, care este devotat Mareşalului...
 28 aprilie 1944. Am p rim it pe Cancicov,
care are bune relaţii cu Mareşalul. Mi-a părut
un om bine documentat şi m-a pus la curent
cu toată evoluţia ide ilo r Mareşalului, care în
mai multe rânduri a avut ideea să se despartă
de germani. In momentul de faţă Mareşalul se
gândeşte la rezistenţă. Şi Cancicov este de
părere că arm istiţiul nu poate fi făcut decât de
Mareşal; un guvern de m ilitari nu are şansă să
guverneze, căci va fi arestat imediat de nemţi,
ba chiar va complica situaţia.
1 mai 1944. S unt ch e m a t d is -d e -
dimineaţă la Sinaia. în lipsa mea, Regele şi cu
cei mai tineri din jurul său au hotărât să nu mai
aştepte nim ic şi să dea ei lo v itu ra de stat.
Planul constă în a tre c e fro n tu l în n o rd u l
Moldovei, la Botoşani, unde vor lua legătura cu
ruşii şi vo r încheia armistiţiul. Au ales maşinile
şi camioanele ce vor lua parte la această expe­
diţie, au num it personalul ce-i va însoţi, încât
to t Palatul este pus la curent. Natural că se
contează pe mine pentru a-i însoţi, îşi dau
seama că to t e bine să fie şi unul mai bătrân cu
ei, pentru eventualitatea când s-ar ivi vreo
complicaţie...
Le-am arătat că planul propus nu are şansă
de reuşită. Mai întâi, n-au păstrat secretul; per­
sonalul destinat a-i însoţi trebuie să creadă că
pleacă la una din proprietăţile Regelui; apoi, nu
cunosc situaţia frontului şi deci nu ştiu pe unde
vor trece - ar punea germanii mâna pe ei ime­
diat., şi, în fine, condiţiile armistiţiului trebuie
discutate în prealabil şi apoi accentuate.
Ce vrei, tinereţea a fost dornică totdeauna
de aventură!
3 mai 1944. în locuinţa lui Vişoianu ne­
am adunat cu Maniu pentru a discuta plecarea
lui Vişoianu la Cairo, unde puterile aliate au
a c c e p ta t a t r im it e pe cineva să d is c u te
condiţiile armistiţiului.
Seara am p r im it la Palat cu m u ltă
precauţiune pe Dinu Brătianu şi Maniu ca să
stea de vorbă cu Regele. Ei cereau un consiliu
de coroană, dar le-am demonstrat că nu este
de folos m om entan, ar însemna să tragem
96
clop otele. Am c e ru t din partea Regelui ca
opoziţia să facă o scrisoare prin care să-şi ia
toate riscurile schimbării de guvern şi deci de
politică.
Peste noapte a fo st un bom bardam ent
englez asupra Bucureştiului. Alarma a durat o
oră şi jumătate; au fost stricăciuni mai ales în
cartierul de sud al oraşului.
8 mai 1944. B o m b a rd a m e n te le de
te ro a re s-au succedat fără milă şi ziua şi
noaptea. Ele au avut ca obiectiv şi oraşe fără
n ici o in d u s trie de răzb o i. La B u cu re şti,
cartierul Bonaparte este în flăcări. în grădina
Palatului au căzut două bom be - de s-a
c u tre m u ra t adăpostul în care ne găseam.
Una din bombe a lo v it pivniţa unde erau vi­
nuri rare şi scumpe ce nu putuseră fi evacu­
ate.
Seara am avut o întrevedere cu Pătrăşcanu
- şeful P a rtidu lu i C o m u n is t - , care mi-a
comunicat că este pe cale a realiza un bloc al
o p o z iţie i. Socotesc că este bine ca to a tă
opoziţia să fie unită, pentru ca efortul să fie
mai puternic şi opinia publică în întregime cu
noi. De altfel Regele a fost acela care a d o rit
această unire a întregii opoziţii. Pătrăşcanu îşi
dă şi el seama de greutatea ieşirii noastre din
Axă şi, dacă este nevoie, se oferă să plece la
Moscova pentru a aranja clauzele armistiţiului.
Pătrăşcanu pune m u lt suflet şi este un om
dinamic, încât am toată încrederea că ne va fi
de mare folos.
11 mai 1944. întâlnire cu Dinu Brătianu
şi Maniu, care mi-au remis o scrisoare prin
care se angajează a susţine guvernul de militari
ce va face armistiţiul, preluând apoi puterea.
15 mai 1944. Am fost pe front, unde la
Bacău şi Roman am întâlnit diferiţi comandanţi.
Frontul are cu totul altă părere asupra acţiunii
ce trebuie întreprinsă în vederea armistiţiului.
Onoarea de soldat nu le poate îngădui un act
de felonie faţă de germani - a întoarce armele
contra lor, cum au făcut italienii - , mai ales că
germanii îsi dau toată silinţa să menţină frontul
actual. Ei luptă alături cu m ult elan şi ne-au dat
materialele de care aveam nevoie. Toată lumea
este pentru armistiţiu, însă făcut cu demnitate
şi cavalereşte. Să se profite de o situaţie grea
şi pe faţă să le cerem germanilor autorizaţia de
a ieşi din acţiune.
Va fi o mare consternare când voi aduce
aceasta la cunoştinţa grupărilor politice, care
au ca deviză: „ Scopul scuză mijloacele." Iar
eu înţeleg prea bine pe camarazii mei de pe
fro n t şi regret că nu sunt în mijlocul lo r to t
tim pul...
8 iunie 1944. întrucât trecerea bruscă de
partea A liaţilor nu prezintă sorţi de izbândă în
momentul de faţă, ne gândim a face o diversi­
une, a scoate pe Mareşal de la putere cu asen­
tim e n tu l germ anilor şi a in stitu i un guvern
Gigurtu, care este simpatizat de germani. în
acest scop am vizitat azi pe Gigurtu, căruia i-
am expus planul.
Un guvern Gigurtu nu ne-ar împiedica în
acţiunea noastră. Gigurtu a şi luat legătura cu
Clodius, reprezentantul Germaniei în Balcani,
să vadă dacă g erm anii ar accepta această
schimbare.
19 iunie 1944. Cu to a te străduinţele
depuse, Gigurtu n-a reuşit. Era natural ca ger­
manii să nu aprobe o schimbare de guvern
acum; deşi îşi dau seama că Mareşalul nu mai
are nici o popularitate în ţară, ei cred că to t
Mareşalul are ascendent asupra armatei.
22 iunie 1944. Azi se împlinesc trei ani
de război. Când am început războiul, cred că
nimeni nu prevedea că va dura atât. Se face un
Te D eum la P a tria rh ie , unde mă duc ca
reprezentant al Regelui.
Mai în fiecare noapte ne întrunim discret
în d ife rite case p e n tru a lu cra în d e ta liu
acţiunea internă în cazul când se va pune în
aplicare planul de separare de germani. în
mod permanent la aceste în trun iri iau parte:
g e n e ra lii M ihai şi V a siliu Răşcanu, C o l.
Dămăceanu, Buzeşti, Stârcea, Pătrăşcanu şi
Bodnăraş. De aceşti doi din urm ă e mare
nevoie pentru ca să organizez m uncitorii din
fabrici, pe care contez să-mi suplinească lipsa
de trupe.
Luna iulie 1944
în primele zile ale lui iulie suntem ocupaţi
a pune la punct planul de acţiune, cu toate
detaliile. Trebuie să lărgim cercul nostru cu
persoane de care avem absolută nevoie. Astfel,
cu G-al aviator Vasiliu pentru chestiunile de
aviaţie şi artilerie antiaeriană, cu G-al Eftimiu
C. pentru chestiunile referitoare la transmisiu­
ni. Col. Dămăceanu lucrează la comandamen­
tul Capitalei, unde are funcţie de şef de stat
major, G-al Vasiliu Răşcanu în zona petroliferă,
peste care este comandant, şi Bodnăraş îşi
organizează masele de lucrători din fabrici şi
mai ales din instituţiile de stat, cum ar fi Poşta,
Telefoanele, M o n ito ru l O ficial, Radio etc.,
fiindcă aceşti lu c ră to ri p o t fi chemaţi să-şi
apere singuri instituţiile, nedispunându-se de
trupe suficiente...
Luna auaust 1944
Asupra form ării guvernului nu cădem de
acord. Oamenii politici doresc un guvern de
militari. Eu mă opun la aceasta, pentru că un
guvern de m ilita ri are aerul de d ictatură a
Regelui şi Regele rămâne prea descoperit.
Apoi, eu ştiu bine că Aliaţii ar dori un guvern
politic, din reprezentanţii tu tu ro r partidelor,
spre a fi reprezentată toată opinia publică.
După multe discuţii, Maniu este câştigat
pentru această idee, dar pune condiţia ca în
acest g uve rn să in tre D in u B ră tia n u şi
M ihalache, în care caz el p rim e ş te să fie
preşedintele guvernului. Eu ştiu însă bine că
atât Dinu Brătianu cât şi Mihalache nu vor să
audă de guvern p o litic , ci sunt p en tru un
guvern de militari.
4 auaust 1944. M-a chemat G-al Şteflea
pentru a-mi arăta, din o rd in u l Mareşalului,
situaţia g e rm a nilor în ţară. în adevăr, sunt
peste 650000 răspândiţi în toată ţara, deci va fi
riscant a întreprinde ceva contra lor.
97
 De altfel acesta a fost şi gândul Mareşalului
când a hotărât ca şeful Marelui Stat Major să
mă pună la curent; era un avertisment să ne
vedem de treabă şi să renunţăm la ideea unei
acţiuni.
20 august 1944. Toată această perioadă
s-a scurs în discuţii cu oamenii politici. A fost
prim it şi Mihalache de Rege, care ne-a spus că
ce vrem noi să facem este o aventură şi că
numai Mareşalul poate încheia arm istiţiul. în
o rice caz, este co n tra unui guvern p o litic,
fiindcă oamenii politici nu pot semna un act
prin care se cedează o parte din Bucovina şi
Basarabia, pe când noi, militarii, putem semna!
N -am în ţe le s log ica lui M ih ala che ; dacă
Mareşalul nu vrea să facă nimic, oare toată
lumea trebuie să stea cu braţele încrucişate?
Natural că sunt riscuri; fără riscuri ştie oricine
să se înhame la o treabă...
23 auaust 1944. miercuri. Zi memorabilă,
care va rămâne în istoria poporului român.
Mai toată noaptea m-am zbătut cu ştirile
proaste ce soseau de pe front; este cert că la
această oră fro n tu l nostru este destrămat şi
trupele în derută. Peste măsură de obosit, am
aţipit înspre ziuă.
La ora 9 am intrat în biroul meu destul de
abătut. Aflu că Mareşalul a venit de pe fro n t şi
a convocat un consiliu de m iniştri la Snagov,
unde probabil va lua o ultimă hotărâre; de-ar fi
hotărârea cea bună, adică cererea armistiţiului
şi încheierea o stilită ţilor...
Dinu Brătianu îmi comunică prin telefon
să trec imediat pe la el. La 9.30 am fost la el
acasă unde-mi spune că a trim is pe George
Brătianu la Antonescu pentru a se decide în
favoarea arm istiţiului; to t de la el aflu că şi
Maniu a trim is pe Mihalache, în acelaşi scop.
Vorbind cu Dinu Brătianu asupra unui guvern
politic în cazul demisiei Mareşalului, se arată
in tra n sig e n t, fiin d de p ărere ca numai un
guvern de m ilitari se poate alcătui în aseme­
nea îm prejurări. Prin urmare cade deziderat­
ul ce am p ro p u s m ereu - să se facă un
guvern politic.
98
M-am întors la Palat, unde m-au înnebunit
telefoanele, fiecare dorind a ştie dacă s-a luat
vreo hotărâre. Sunt chemat cu insistenţă la
telefon de şeful de stat major al Armatei a IV-
a, Col. Dragomir, care-mi comunică situaţia
jalnică a Armatei şi cere de la mine sugestii, ce
să facă faţă de directivele operative date de
germ ani ca să treacă pe C arpa ţi cu to a te
fo rţe le . în faţa acestei în tre b ă ri am rămas
foarte nedumerit, întrucât nu am calitatea de a
lua vreo dispoziţie, mai ales că şeful Marelui
Stat M ajor (G-al Şteflea) este în zonă. l-am
spus colonelului Dragomir să ia legătură imedi­
ată cu G -al Şteflea, care tre b u ie să aibă
instrucţiuni de la Mareşal.
Pe la ora 11.30 sunt chemat la telefon de
Preşedinţia de Consiliu şi vorbesc cu Mihai
Antonescu, care mă întreabă dacă Regele este
în Bucureşti, li comunic că este şi atunci Mihai
Antonescu îmi spune ca la ora I5.30 va veni la
Palat cu Mareşalul spre a vedea pe Rege. Am
co m u nica t aceasta im e dia t M ajestăţii Sale
Regele, iar eu am plecat la Maniu spre a-i
aduce la c u n o ş tin ţă a cest fa p t pe ca re -l
socoteam im p o rta n t. Eram în s o ţit de Col.
Dămăceanu. La Maniu acasă, i-am spus că dacă
Antoneştii au cerut să vadă pe Rege înseamnă
că au luat o hotărâre în urma consiliului de
miniştri ţinut şi că această hotărâre nu poate fi
decât: sau face Mareşalul arm istiţiu, sau îşi
depune demisia. în primul caz nu avem nimic
de făcut, în al doilea caz însă trebuie să facem
guvernul. Şi Maniu ezita asupra unui guvern
politic. Văzând cum stau lucrurile, am plecat la
Palat spre a raporta Regelui că, în cazul că tre ­
buie să facem un guvern, apoi îl vom face din
generali în tru c â t oam enii p o litic i nu sunt
dispuşi la riscuri.
La ora I3 am luat masa cu Majestatea Sa
Regele într-o atmosferă de mare îngrijorare.
La ora I5.30 a sosit Mihai Antonescu sin­
gur; Mareşalul a întârziat cam vreun sfert de
oră. După venirea lui am trecu t la Casa Mică,
unde ne aştepta Regele. Am in tra t în salon:
Regele, Mareşalul, Mihai Antonescu şi cu mine,
luând loc în jurul unei mese rotunde. Alături,
în b iro u l R egelui, aştep ta u n e ră b d ă to ri
 Buzeştii, Stârcea, G-al Aldea, Col. Dămăceanu,
G-al Anton şi loaniţiu.
Voi căuta să redau cât mai fidel această
întrevedere dintre Rege şi Antoneşti, întrucât
se vo r găsi mulţi care să denatureze adevărul.
Trebuie să spun de la început că nu ne
gândisem să-i arestăm, întrucât eram convinşi
că vin să-şi prezinte demisia, ipoteză ce o
socoteam mai probabilă, în tru c â t a face ei
arm istiţiul era o chestiune mai delicată, căci
trebuiau luate măsuri contra germanilor.
După ce am luat loc în jurul mesei, Regele
întreabă:
- Care este situaţia, domnule Mareşal?
- D is p e ra tă , M ajestate. F ro n tu l este
străpuns şi în Moldova şi în Basarabia.
După obiceiul Mareşalului, în continuare
începe to t el să atace, făcând răspunzătoare de
acest dezastru armata care nu mai vrea să
lupte, şi aceasta din cauza agitaţiei oamenilor
politici, şi lăsând chiar să se înţeleagă că şi
Regele cu mine avem parte de vină, căci am
stat de vorbă cu oamenii politici, pe care i-am
încurajat în acţiunea lor. Regele are răbdarea
să-l lase să-şi verse focul şi, profitând de o
pauză, pune întrebarea:
- Ce trebuie să facem? Nu credeţi că este
momentul a încheia arm istiţiul, fie dumneav­
oastră, fie un alt guvern?
Mareşalul răspunde categoric că nu tre ­
buie să încheiem armistiţiul.
Acest răspuns produce asupra Regelui şi a
mea o mare consternare, pe care probabil o
sesizează Mihai Antonescu, care intervine:
- Se poate să cerem şi armistiţiul, însă să
mai aşteptăm două zile, căci trebuie să vină
nişte răspunsuri de la Ankara şi Madrid.
- D om nule vicepreşedinte, zic eu, nu
credeţi că aşteptând două zile riscăm să ni se
retragă condiţiile de armistiţiu şi să cădem în
capitulare fără condiţii? Am impresia că eveni­
mentele se precipită şi că e vorba de ore, nu
de zile.

Majestatea Sa Regele se adreseaă Mareşalului:

- Ce intenţionaţi să faceţi?
- Vom încerca să rezistăm pe frontul fortificat Focşani-Oancea- Bolgrad, zice Mareşalul.
- Cu ce? - întreb eu - întrucât lucrările de fortificaţii nu sunt gata şi trupele germane şi
române ce se retrag nu vor fi în stare să ocupe aceste poziţii, fiindcă se retrag în mare dezor­
dine.
- Cu batalioanele de recruţi, zice Mareşalul, pe care le-am trimis acolo, şi cu alte trupe ce
vor veni din interior. De altfel, dacă nu vom reuşi să oprim inamicul pe această linie, ne vom
retrage în munţi şi vom încerca să mai rezistăm, nu putem părăsi pe germani.
Faţă de acest răspuns categoric, Regele s-a sculat în picioare şi, fără a rosti o vorbă, le-a
întins mâna şi a ieşit afară. Antoneştii au rămas cu mine, în picioare, în tr-o tăcere chinu­
itoare.
Cei din biroul Regelui au auzit convorbirea şi au luat măsuri de arestare; îndată ce Regele
a intrat la ei, a dat aprobare să trecem la arestarea Antoneştilor şi să facem lovitura de stat.
Prea puţin tim p s-a scurs de la ieşirea Regelui, şi a intrat în salon maiorul Dumitrescu
Anton, din Batalionul de Gardă al Palatului, cu patru soldaţi, care a procedat la arestarea
Antoneştilor. Mareşalul s-a îngălbenit şi mi s-a adresat mie - cum putem să-i facem acestă
ofensă? Nu i-am răspuns nimic, întrucât eram şi eu destul de emoţionat, fiindcă îmi dădeam
seama de greutăţile şi răspunderile ce urmau acum.
Era ora 17. Dimpreună cu Regele, am trecut cu to ţii în Palat, în biroul meu, pentru a porni
la cele ce trebuia să facem.
(fragment din „ Jurnalul" apărut la Ed. Humanitas)

99
 UN SECRET PE CARE MAREŞALUL N-A VRUT
S Ă I PĂZEASCĂ LOGODNA SA CU EVREICA
RAŞELA MENDEL!
Sublocotenent în garnizoană la Tecuci, Ion Antonescu face cunoştinţă cu
Raşela Mendel, o frumoasa şi bogată evreică.
Idila începe furtunos şi romantic. îndrăgostit, tânărul sublocotenent Ion
Antonescu se logodeşte cu Raşela. Logodnica flirtează şi cu un alt pretendent,
evreu.
Cum s-ar fi derulat istoria României dacă viitorul mareşal se căsătorea cu o
evreică?

în excelenta carte în trei volume „ Adevărul
despre Mareşalul Antonescu (Editura Păunescu,
1991), colonelul George Magherescu relatează un
moment inedit din biografia lui Ion Antonescu.
în august 1944, mareşalul şi suita sa se bucu­
rau la Gioseni de o spita lita te a proverbială
moldovenească a Georgetei Cancicov, soţia mi­
nistrului Mircea Cancicov, şef al spitalelor de
campanie ale P atron aju lu i din M oldova şi
Basarabia. Conacul din Gioseni era o ruină, dar
gazda o poleise cu multă căldură sufletească. Aici,
la Gioseni, a locuit Mareşalul vreo patru luni,
cele mai intense din viaţa sa de militar şi con­
ducător al ţării.
C ine se afla în im ediata a p ro p ie re a
mareşalului?
„ In afară de col. Davidescu şi de mine, se
mai aflau dr. Zilişteanu - medicul mareşalului,
nelipsit în orice.deplasare, maiorul Anghel - sec­
retarul particular al mareşalului şi câţiva ofiţeri
din garda personală: m aior Georgescu, cpt.
Dimitriu şi It. N. Popescu. Acesta era modestul
şi restrânsul personal ai suitei mareşalului, care-l
urma pretutindeni. Simpli, fără strălucirea grade­
lor mari şi a decoraţiilor, modeşti ca nişte dis­
cipoli diligenţi, răspundeau cu promptitudine şi
devotament admirativ exigenţelor acelui mare
comandant. Firul principal care lega pe mareşal
cu armata şi ţara trecea - prin col. Davidescu şi
prin mine - direct la marile unităţi. Ceilalţi satis­
făceau obligaţii legate de protocol şi persoana sa:
reprezentare, corespondenţă particulară, pază.

100
 Până aici îşi redusese şi simplificase aparatul său
de comandă.'*
Situaţia era foarte gravă. în după amiaza zilei
de 2 1 august, grupul de armate sovietice condus
de mareşalul Malinovski şi grupul de armate ale
mareşalului Tolbuhin declanşează atacul pe toată
lungimea frontului în direcţia laşi-Vaslui şi Galaţi.
Ruşii înaintaseră destul de rapid deşi aveau în faţa
lor 21 de divizii germane plus două divizii blin­
date conduse de generalul Friessner şi 23 divizii
româneşti printre care Armata a lll-a română a
generalului Petre Dumitrescu.
Rămânea ca linia de rezistenţă să se sta­
bilească pe traseul Focşani-Galaţi şi totodată să
fie grăbit procesul semnării unui armistiţiu.
Mareşalul era informat că în paralel cu con­
tactele secrete, dar oficiale, cu Moscova şi ţările
aliate, alte forţe militare şi politice complotează
în spatele său. Avea însă certitudinea că nimeni
altul în afara sa n-avea autoritatea şi nu se va
bucura de sprijinul armatei să încheie armistiţiul.
Aşadar, la 22 august 1944, mareşalul lua
masa în salonul conacului din Gioseni. Se aflau în
jurul mesei, duduia Georgeta Cancicov, colonelul
Davidescu, colonelul Magherescu, d o c to ru l
Zilişteanu, maiorul Anghel etc. Ludovic şi Carol,
cei doi valeţi, serveau ceremonios masa.
Bucăţile sunt bune, lumea calmă, atmosfera
pastorală; nici n-ai crede că la câţiva km. războiul
e în toi şi că tăvălugul morţii e atât de aproape.
Mareşalul laudă bucatele m oldoveneşti,
duduia Gerogeta se scuză că masa nu e chiar atât
de bogată.
„ între feluri, relatează George Magherescu,
duduia G eorgeta, povesteşte cu graiul ei
moldovenesc, atât de pitoresc, o întâmplare cu
nişte evrei care au venit la ea să-i spună că
„ norocul lor era mareşalul, care le-a salvat viaţa
şi că în fiecare sâmbătă se roagă toţi la sinagogă
pentru sănătatea lui şi că mareşalul este pentru
evreii din România ca un al doilea Mesia" .
Auzind acestea, mareşalul izbucni în râs:
- Când mă gândesc, că eu, cel de azi, care
sunt obligat să fac politică antisemită, eram cât
pe ce să mă căsătoresc cu o evreică!
- ?!?
- Eram tânăr sublocotenent în garnizoană la
Tecuci, reluă Antonescu.
„ Mergeam des la Galaţi unde am fost intro­
dus într-o familie evreiască, Mendel, care avea
două fete foarte frumoase. Erau şi foarte bogate
şi bine educate. M-am îndrăgostit de una din ele
şi nici mai mult, nici mai puţin, ne-am logodit.
Consternare în familie şi între prieteni. Mama
nici nu vroia să audă, dar cu mine nu se putea
discuta. Intervine o mutare din garnizoană şi nu
mai pot s-o văd aşa des. în acest timp, aflu printr-
o indiscreţie că domnişoara mai primea curtea
unui tânăr evreu. Asta m-a răcorit, altfel nu ştiu
cum ar fi evoluat lucrurile. N-am mai ştiut nimic
de această familie evreiască, probabil că au plecat
din ţară.
Cei aflaţi în jurul său la masă, deşi ne dam
seama că mărturisirea aceasta, atât de intimă şi
cu to tu l neobişnuită, nu era de fapt decât o
diversiune, o încercare de a crea o atmosferă
destinsă, dinadins poate pentru a se uita tensi­
unea clipelor care se scurgeau atât de tragic pe
frontul de la 30-40 km. depărtare, ne lăsarăm în
voia acestei amăgiri şi ni se luminară chipurile
sub o înseninare trecătoare, gândind la favoarea
ce ne-o daseră împrejurările de a putea privi de
aproape şi în adâncul sufletului acestui om. în
zâmbetul nostru era respectul la un loc cu
recunoştinţa...
- Este o fatalitate, dragă Ionel, în chestia
asta cu căsătoria, reluă discuţia amfitrioana. Când
e să se facă, se face, când nu, nu. Să vă povestesc
şi eu cum l-am cunoscut pe Mircea. Mama, care
era o mare artistă, pe cât era de cheltuitoare, îşi
ipotecase moşiile şi nu mai ştia cum să se des­
curce de creditori. Atunci cineva îi recomandă
pe Mircea Cancicov, un tânăr avocat la baroul
din Bacău şi care-şi crease o oarecare faimă.!'.
Era târziu, dar mareşalul, continua să asculte
pălăvrăgeala gazdei. Avea, desigur nevoie, de o
relaxare după inspecţia ce o făcuse pe front.
De ce oare însă mărturisise o întâmplare
atât de intimă ca logodna sa cu frumoasa evreică?
Şi dacă s-a vorbit de fatalitate, într-adevăr, ce
s-ar fi întâmplat oare cu viitorul conducător al
ţării româneşti dacă s-ar fi căsătorit cu Raşela
Mendel?
101
(fostul responsabil cu problemele evreieşti în guvernul lui Antonescu)

ANTONESCU^ A FOST PRIMUL GENERAL STRĂIN

CARE A COMANDAT TRUPE GERMANE

• Hitler nu i-a cerut Generalului român participarea Ia război.

• Antonescu a crezut că Germania va fi biruitoare.
• Primul general străin de la Napoleon încoace care a avut sub
comanda sa trupe germane a fost Antonescu.
• Sânge românesc pentru cauza germană.

La Legaţia G erm ană din B u cure şti, în
luna mai 1941 nim eni nu bănuia că în iunie
România va in tra în război c o n tra Rusiei
Sovietice. Intrarea în război a Rom âniei a
fo s t h o tă râ tă în p rin c ip iu de g e n e ra lu l
A n to n e s c u , d ir e c t cu H itle r. H itle r nu a
c e ru t lui A ntonescu participarea la război.
Antonescu s-a o fe rit să participe. K illinger
m i-a re p e ta t de mai m u lte o ri acest fapt.
Ce l-a d e te rm in a t pe generalul A ntonescu
să in tre în război alături de puterea care îi
ciuntise ţara? El credea că G erm ania va fi
b iru ito a re , iar el va tre c e în isto rie ca om ul
ca re a c o n d u s a rm a te le ro m â n e v ic t o ­
rioase. El era atât de am biţios şi d o rn ic de
glo rie personală (cum am p u tu t constata la
Jilava în 1946, în nenum ărate c o n v o rb iri cu
el), încât nu dorea să ţină seama de faptul
că putea o bţin e Basarabia fără război, dacă
n e m ţii erau v ic to rio ş i. El sim ţea că acest
p u n ct este fo a rte slab şi din cauza asta a
pus în circulaţie fabula că H itle r îi va re s ti­
tui A rdealul şi că drum ul la Cluj tre ce prin
Caucaz. M egalomania m ergea până a colo
în c â t spunea că el e ste p rim u l g e n e ra l
străin de la N apoleon I încoace, care a avut
sub comanda sa tru p e germane, glo rie care
cade şi asupra ţării.
T o t p e n tr u a m asca s ă ră c ia a rg u ­
m e n te lo r, care ar fi p u tu t e xista p e n tru
intrarea României în război, s-a pus în c ir­
culaţie versiunea că G erm ania ar fi obligat
pe A n to ne scu să in tre în război. Această
v e rsiu n e este a b s o lu t din d o m e n iu l fa n ­
teziei. C um putea H itle r şi generalii nem ţi
să a ib ă în c r e d e r e în a rm a ta Ţ ă rii
R om âneşti, după ce această ţa ră suferise
d ic t a tu l de la V iena? D e a lt fe l, când
A n to ne scu s-a o fe r it să in tre în război a
c e ru t arme, iar H itle r, de teamă ca aceste
arm e să nu se întoarcă co n tra lui, a răspuns
că nu poate da arm e decât s o ld a ţilo r pe
f r o n t , ia r nu în s p a te le f r o n t u lu i (în
România).
în 1945, fiind la Moscova, am v o rb it cu
amiralul Guse fo st com andant al flo te i ger­
m ane d in M area B a ltică. El făcea p a rte
d in tr-u n consiliu su pe rio r al războiului care
era c o n vo ca t din când în când de H itle r.
îm i spunea că nim eni din şefii arm atei ger­
mane, în special fe ld m a re şa lu l Erich von
Manstein, nu înţelegea ce caută România în
acest Război.
S-a mai spus că A n tonescu a in tra t în
război de frica legionarilor, care, desigur, s­
a r fi o f e r i t să in t r e ei în ră z b o i dacă
Antonescu ar fi rămas neutru. în acest caz
nem ţii ar fi în lo cu it guvernul Antonescu cu
un guvern Sima. Acest argum ent are un mic
sâmbure de adevăr şi a ajutat pe Antonescu
în goana lui după glorie personală.
Antonescu, înţelegându-se cu H itle r cu
câteva zile înainte de 22 iunie 1941 asupra
intrării României în război, întorcându-se în
ţară a ce ru t avizul lui Maniu şi lui Brătianu,
despre cele hotărâte. Care sunt cauzele care
au p utu t determ ina pe aceşti doi şefi de par­
tid să-şi dea c o n s im ţă m â n tu l la in tra re a
R om âniei în război a lă tu ri de Germ ania?
Sigur că ei nu goneau după glorie m ilitară şi
nu erau nici atât de naivi să creadă că pe
această cale se va recâştiga Ardealul, iar ei
ştia u b in e că in tra re a în ră z b o i p e n tru
Basarabia era absurdă pentru m otivele ară­
tate mai sus. Ei şi-au dat consimţământul nu
cu gândul la ţară, ci numai la persoana lor,
judecând că refuzul de a-şi da consimţămân­
tu l la o c h e s tie ca re , în fo n d , e ra deja
h otă râ tă , îi punea în c o n flic t personal cu
G erm ania. Se gândeau poate la soarta pe
care o avusese Leon Blum în Franţa şi nu
doreau să calce pe urm ele lui. Totuşi, eu per­
sonal sunt convins că refuzul lui Maniu şi
B ră tia n u de a -l u rm a pe A n to n e s c u în
războiul absurd şi criminal, pe care urma să-l

CINE POARTĂ RĂSPUNDEREA CRIMELOR
_____ Şl BESTIALITĂŢILOR ANTISEMITE?
Una dintre cele mai odioase am intiri pe
care ţarism ul le-a lăsat în isto rie este, fără
îndoială, sângeroasa persecuţie a e vre ilo r.
Distrus sub regimul sovietic până la ultimele
sale rădăcini, în toate ţin u tu rile fostei Rusii,
antisemitismul a reapărut în inima Europei sub
fo rm e şi mai c ru d e şi mai b e stia le .
P ro g ro m u rile , crim e le şi ja fu rile „ s o tn iile
negre“ par neînsemnate în com paraţie cu
m asacrele şi b a rb a riile com ise, o ficia l, de
regimul nazist în Germania şi în ţările ocupate
sau de oamenii regim urilor totalitare, în toate
ţă rile căzute sub influenţa celui de al lll-lea
Reich. România ocupă, din n e n o ro cire , un
ruşinos loc printre acestea din urmă.
104
facă alături de H itler, contra
Rusiei, a r fi d e te rm in a t pe
nem ţi să renunţe la un aliat
m ilita r a tâ t de dubios, care
p ro m ite a să fie mai m u lt o
povară decât un a ju to r pen­
tru arm ata hitleristă. Foarte
mulţi generali, o fiţeri şi diplo­
maţi nem ţi mi-au spus, după
22 iunie 1941, că pentru ei a
fo s t o s u rp riz ă cu t o t u l
n e a şte p ta tă şi agreabilă că
armata română a înţeles să-şi
verse sângele, fără economie,
pe c â m p iile R usiei p e n tru
cauza germană.
Ani întregi opinia publică românească a
fo s t o tră v ită p rin tr-o infamă com panie de
presă antisemită. Minciuna, calomnia, falsul şi
cea mai neruşinată demagogie - totul şi-a găsit
o egală întrebuinţare. Şi nu doar scribii unor
ziare quasi-pornografice s-au făcut vinovaţi de
o asemenea a titu d in e , lată ce scria însăşi
„ C onducătorul Statului" , în tr-o scrisoare
adresată d-lui Dr. Fildermann, şi dată public­
ităţii în anul 1942:
„ înainte chiar de apariţia trupelor soviet­
ice Evreii din Basarabia şi Bucovina au scuipat
ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt
u n ifo rm e le şi când au p u tu t au o m o râ t
mişeleşte soldaţii cu bâtele. Am dovezi" .
 Aceste „ d o ve zi" n-au fo s t n iciodată
fă cute cu n o scu te p u b lic u lu i, care era, în
schimb, împins prin asemenea afirmaţii la cele
mai sângeroase acte de răzbinare.
Mai mult. „ V-aţi întrebat d-voastră de ce
şi-au incendiat Evreii din Basarabia casele
înainte de a se retrage? Va puteţi explica de ce
înaintea noastră au găsit copiii de evrei de 14­
15 ani cu buzunarele pline de grenade? Sunt
acte de ură împinsă până la nebunie pe care
Evreii d-voastră au afişat-o împotriva poporu­
lui n o s tru to le r a n t, dar astăzi dem n şi
conştient de drepturile lui" .
Aceasta era un direct îndemn la pogrom.
Dar pentru ca infamia să fie dublată şi de
ridicol, iar toate susţinerile să se năruie sub
greutatea u no r evidente ine pţii, în aceeaşi
scrisoare stă scris negru pe alb că ,, d re p t
răspuns la mărinimia cu care aţi fost prim iţi în
m ijlocul nostru şi to le ra ţi, evreii d-voastră
ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovie­
tice din regiunea Odesei, printr-o teroare fără
seamăn, m ărturisită de prizonierii ruşi, la un
masacru in u til numai p en tru a ne provoca
nouă pierderi" .
Cu alte cuvinte întreaga rezistenţă a tru ­
pelor sovietice era opera exclusivă a Evreilor,
iar scopul precis era răzbunarea, pe temeiu de
rasă, împotriva Românilor...
Violentele campanii antisemite, precum şi
manifestările asemănătoare celor de mai sus
caracterizează, de fapt, o bine cunoscută şi
obişnuită tactică, utilizată de toate m inorităţile
asupritoare. Justificarea p ro priilo r fără de legi,
ele încearcă s-o găsească prin copleşirea vic­
tim elor de toate ticăloşiile, şi crimele posibile şi
imposibile, mai ales de ticăloşiile şi crimele pe
care le comit, în primul rând.
Şirul lung şi oribil de cruzimi antisemite
din ultimii ani va rămâne o veşnică şi puternică
acuzare împotriva regimului care le-a patronat,
dela asasinatele individuale şi colective, comise
de legionari, s-a trecu t la exterminarea sistem­
atică şi m e to d ic ă , în masă, a p o p u la ţie i
evreeşti. S-au organizat pog ro m u ri oficiale,
soldaţii şi organele Statului fiind puse să le exe­
cute. S-au condamnat la moarte - prin foame
şi îngheţ - m ii şi zeci de m ii de oam eni,
bărbaţi, femei, copii, bătrâni, prin deportările
în plină iarnă, peste N istru, în ţin u tu ri com ­
plect pustiite. Când se vor cunoaşte toate cele
făptuite, după Iunie 1941, în Moldova şi peste
P ru t, când v o r fi date în vileag m iile de
execuţii, fără judecată şi fără altă vină a celor
astfel suprimaţi decât faptul de a se fi născut
Evrei, când se va face procesul tu tu ro r acestor
crime, atunci nu doar oamenii dictaturii care
le-au ordonat, nu numai acei care le-au făptuit,
dar însăşi regimul în numele căruia au lucrat
to ţi aceştia, va trebui să răspundă.
„ N u p e rm it să se e x c ite sim ţu l de
bestialitate al naţiei pentrucă poate duce la
o situaţie tragică neamul rom ânesc" -
declara m areşalul A n tonescu în şedinţa
Consiliului de m iniştri din 27 Septembrie
1940, după primele excese legionare.
Valul de sânge şi masacru abătut asupra
ţării în ultim ii doi ani, rezultat al „ excitării
simţului de bestialitate a naţiei" a transformat
mii şi mii de soldaţi, jandarmi şi de funcţionari
civili în simpli şi vulgari asasini, în incendiatori
şi jefuitori calificaţi, asmuţiţi asupra unei popu­
laţii în neputinţă să se apere. Toate actele de
cruzime şi sălbăticie nu-şi pot găsi justificarea
în necesităţile războiului sau în uzanţele lui.
Dar toate acestea vor avea urmări sigure, într-
un viito r nu prea îndepărtat. Dar nu „ neamul
românesc" va fi dus „ la o situaţie tragică" ,
ci doar acei care, individual şi ca guvernanţi,
poartă întreaga răspundere. Aceştia vo r simţi,
în propria lo r soartă, acest tragism.
(Lucreţiu Pătrăşcanu
„ Problemele de bază ale României"
ediţia a doua, 1945 - pag. 209-212)
Conducătorul Mişcării Legionare după moartea Căpitanului Corneliu Zelea-Codreanu
UN PUNCT DE VEDERE LEGIONAR
♦ HORIA SIMA, comandan­
tul legionarilor îl acuză pe
Antonescu că ar fi fost un
om orgolios şi crud
♦ Din cauza firii lui orgo­
lioase, Antonescu era
„capabil de toate crimele şi
trădările44 .
♦ Vinovată de otrăvirea
relaţiilor dintre legionari şi
conducător a fost... camari­
la infamă însetată de bani
şi putere.
♦ După ce în urma ultimatu­
mului lui Hitler, legionarii
au încetat rezistenţa,
Antonescu a dat ordin să se
tragă în mulţime. 800 de
vieţi omeneşti au fost sece­
rate de mitralieră. Printre
ei, doar 20 de legionari!
♦ Horia Sima îi reproşează lui
Antonescu un „lanţ lung de
ticăloşii44 .
♦ Comandantul legionarilor
insinuează că generalul
Antonescu s-ar fi aliat cu
evreii în scopul lichidării
Mişcării Legionare.
♦ O culme a răstâmăcirii isto­
riei: nu legionarii ar fi
autorii progromului de Ia
Bucureşti, din zilele rebeli­
unii legionare, ci...
Antonescu!
♦ Horia Sima considera că
„istoria nu-1 va ierta nicio­
dată44 pe Antonescu!
106
Bun cunoscător al culiselor politice din România deceni­
ului al patrulea, Horia Sima, el însuşi un personaj controver­
sat, insondabil şi imprevizibil, dezvăluie Iară complexe, ca­
racterul Generalului: orgolios, crud, influenţabil, nestatornic.
Dintotdeauna, lupul şi hiena s-au urât, s-au pândit, une­
o ri chiar s-au coalizat. încă o dată, viaţa politică confirmă
legile junglei: Antonescu şi Sima, cruzimea lupului şi laşitatea
hienei sau prudenţa ei, căci ea se hrăneşte întotdeauna
numai cu hoituri. Mulţi ani după ce mişcarea legionară a fost
zdrobită de Antonescu, în exil, unde fusese s ilit să fugă,
Horia Sima cu o ură animalică avea să-l caracterizeze astfel
pe Mareşal:
credea numai în sta t, iar
I . Firea lui orgolioasă. p o p o ru l nu era altceva
Nu putea suporta pe nimeni d ecâ t un fel de m a te rie
lângă el care să-i în g ră ­ primă, destinată să întreţină
dească exerciţiul puterii lui. Statul cu sacrificiile lui. Era
Nu era capabil de o colabo­ un p a tr io t su i-g e n e ris ,
rare loială, de o împărţire a înţelegând prin patriotism
ră s p u n d e rilo r, căci odată supunerea celorlalţi propriei
lui persoane.
ajuns la un rang în Stat,
ţintea la o poziţie mai înaltă.
P e n tru a-şi a ting e ţe lu l,
n-avea nici un scrupul. Era
3 . Bun militar, dar nu
capabil de toate crimele şi
om politic. Nu era capabil
trădările. Pactul cu Mişcarea
să se orienteze în timp, să
era o s o lu ţie p ro v iz o rie ,
vadă dincolo de interesele
impusă de necesitatea de a­
imediate, care se confundau
şi consolida puterea, dar,
cu propriile lui interese de
din primul moment, s-a gân­
d o m in a ţie p erson ală . A
d it să depăşească această
fază, fie aservind Mişcarea,
mers în 1940 cu Axa, penru
că numai cu sprijinul german
fie înlăturând-o.
putea să ajungă la putere şi
să se m en ţină . D a r când
frontul din răsărit a început
O cruzime înăscută. să se clatine, şi-a u ita t de
Nu iubea poporul şi vărsa vechile lui declaraţii de loia­
sângele lui cu uşurinţă. El lita te faţă de H itle r şi a
început să sondeze partea cealaltă, pentru a se
desprinde de Axă la momentul oportun.
O nouă camarilă. în jurul Generalului
Antonescu s-a c o n s titu it un a lt anturaj, de
aceeaşi extracţie infamă ca şi a Regelui Carol
II. C a m a rila îl îm pingea la o ru p tu ră cu
Mişcarea. Setea de putere, banii şi alte interese
s-a în treţe sut, form ând platform a politică a
noii camarile. în tre anturajul antonescian şi
Mişcare s-a produs o rivalitate crescândă, care
nu putea duce decât la o tră vire a re la ţiilo r
noastre cu Conducătorul.
3 . O camarilă înstrăinată de neam.
Anturajul Generalului Antonescu nu era ani­
m at de se n tim e n te naţionale ca să-şi dea
seama de răul ce-l poate face ţă rii. Era o
camarilă deschisă infiltraţiilor străine, din care
n-au lipsit nici agenţii p u te rilo r ostile Axei:
englezi, americani, bolşevici. Obiectivul acestor
infiltraţii din imediata apropiere a Generalului
era să p ro v o a c e ru p tu ra G e n e ra lu lu i de
Mişcare, căci odată rămas singur în fruntea
Statului, uşor putea fi manevrat."
H oria Sima nu-i putea ierta Mareşalului
baia de sânge în ca re acesta z d ro b is e
in s u re c ţia le g io n a ră . Io n A n to n e s c u a
c u m p ă n it în d e lu n g până ce a o r d o n a t
arm atei să-i lichideze pe legionari, dar în
clipa în care a decis, a făcut-o cu o ferm itate
e xe m p la ră . H o ria Sima rela te a ză e v e n i­
m entele desigur, subiectiv. M e rită însă să
c u n o a ş te m s fâ rş itu l „ ro m a n u lu i de
dragoste" d in tre Ion Antonescu şi legio­
nari, şi din punctul de vedere al lui H oria
Sima, cel care se afla în fru n te a M işcă rii
Legionare în ianuarie 1941...
107
 Care este explicaţia acestei ieşiri sang-
vinare, prin nimic justificate în acele îm pre­
jurări?
A fo s t un act de răzbunare bestială al
Generalului Antonescu, furios pentru rezis­
tenţa ce-a întâmpinat-o. Era cătrănit până în
adâncul s u fle tu lu i că n-a iz b u tit să facă
„ ordine" în ţară, aşa cum îşi imaginase el în
Horia Sima ar fi vrut să i se uite aceste crime bestiale comise în timpul rebeliunii
din 21-23 ianuarie 1941. Zeci de români au fost ucişi în închisoarea Jilava şi în
pădurea Jilava şi foarte mulţi evrei au fost omorâţi în abatorul din Bucureşti.
prim a zi, după re ţe ta din tim p u l d ic ta tu rii
carliste, al cărui adept a fost, adică armata să
ocupe in s titu ţiile publice fără îm p o triv ire ,
tre c â n d peste o rd in e a c o n s titu ţio n a lă în
vigoare. După rezistenţa ce-a întâm pinat-o,
după eşecul suferit chiar din partea armatei,
care în m ulte puncte ale ţă rii refuzase să-i
urmeze ordinele seceierate, îşi pusese în gând
să-şi ia revanşa. Finalul „ rebeliunii" nu va fi
cum cred legionarii, ci se va sfârşi printr-o baie
de sânge, pe care o s-o ţină minte. Nebunia lui
Antonescu au plătit-o cu viaţa 800 de româ-
naşi de-ai noştri.
Dar ordinul dat de Antonescu să cureţe
strada de „ rebeli" mai avea şi un dedesupt
politic. Lui nu-i convenea să se spună că ne-am
supus lui în urma ultimatumului lui H itler. A
p ro fita t de acest ultim atum , dar orgoliul lui
108
suferea. Ţara trebuia să ştie că el a zd ro b it
„ rebeliunea" , în tim p ce ordinul Fiihrerului
era necunoscut m arelui public. Şi atunci a
semănat moarte pe străzile Capitalei, pentru a
arăta, p rin m orm anele de cadavre, cine e
biruitorul. Ce Hitler, ce armată geramnă! El şi
numai el, cu bravii lui ostaşi, a culcat la pământ
insurecţia legionară şi a restabilit liniştea în
ţară. O concepţie de guvernare fioroasă, pe
care a tre b u it să o suporte poporul român
patru ani, sub scutul „ umbrei o cro tito a re a
marelui Fiihrer" .
Lanţul tic ă lo ş iilo r antonesciene nu se
opreşte aici. Conform angajamentelor luate de
Antonescu faţă de guvernul german, co n fir­
mate de Neubacher şi de to ţi şefii de unităţi
germani care au intervenit contra legionarilor,
în caz de în c e ta re im ediată a re z is te n ţe i,
aceştia nu v o r avea n im ic de s u fe rit, iar
Mişcarea nu va fi trasă la răspundere. Dar abia
încetase focul spre seară, şi grupe de soldaţi,
conduse de o fiţe ri, după listele p rim ite, au
început să facă descinderi pe la casele legiona­
r il o r şi să-i a re steze , c o n d u c â n d u -i la
Malmaiţon. între alţii au fost deţinuţi, Sturdza,
Zăvoianu, Constant, Protopopescu, Brăileanu,
Cosmovici, Biriş şi alţii. Fireşte că dacă ar fi
ştiut ce li se întâmplă, s-ar fi ascuns sau s-ar fi
re fu g ia t şi ei la se d iu l SD. D a r ei s-au
încredinţat garanţiei dată de guvernul german
că nu vor fi urmăriţi.
C e rc u rile e v re ie ş ti n a ţio n a le şi care apar întotdeauna în situaţii revoluţionare,
internaţionale fac o clamoare până la cer pen­
tru cei 124 coreligionari ai lo r căzuţi în aceste
zile, dar nu varsă o lacrimă pentru cei 800 de
oameni asasinaţi din ord in u l lui Antonescu.
Aceştia nu erau decât români creştini şi nu
aparţineau poporului ales. Ei nu merită nici o
consideraţie. Lamentariile evreieşti n-au înce­
tat nici până astăzi.
E regretabil ce s-a întâmplat cu aceşti bieţi
evrei anonimi, luaţi la întâmplare şi ucişi, dar
originea acestor crime trebuie fixată în ansam­
blul situaţiei de atunci. Trebuie culese toate
informaţiile, din toate locurile, şi în lumina lor
analizate aceste fapte, dacă vrem să ajungem la
o judecată obiectivă.
I.
Când au fost ucişi aceşti evrei? In care
timp, în care perioadă? Nu în cursul guvernării
legionare, ci după dezlănţuirea loviturii de Stat a
Generalului Antonescu, între 21-23 Ianuarie
1941. Atunci nu pot fi imputate aceste ucideri
unei acţiuni de guvern sau conducerii legionare.
E un lucru foarte important care trebuie reţinut
de un spirit obiectiv. Aceşti evrei au căzut vic­
timă, când autorităţile erau baricadate, înfrun-
tându-se, iar Capitala fără nici o protecţie.
2. Nefiind o autoritate constituită a Statului
responsabilă de aceste crime, cine le-a săvârşit?
Elemente iresponsabile de la periferia Capitalei,
spărgând casele oamenilor, jefuind şi asasinând.
Fenomenul nu e nou. Se întâmplă în toate rev­
oluţiile din lume. E un fapt consemnat istoriceşte.
Nici revoluţia franceză şi nici cea rusă nu s-au
distins prin respectul averii şi vieţii altora.
3. Dacă e vorba să tragem pe cineva la
răspundere, apoi acesta nu poate fi decât
Generalul Antonescu, creatorul acestei stări de
dezordine din ţară. El a pregătit lovitura de Stat
cu toată minuţiozitatea, fără să-şi dea seama
probabil de consecinţe. Evreii ucişi sunt în
primul rând victimele rebeliunii lui Antonescu
contra formelor constitutive ale Statului.
4. în al doilea rând conducerea evreiască
de pe atunci nu poate fi scutită de răspunderi.
Ei au intrigat pe lângă Antonescu, alături de
alte forţe, să ne lovească pe la spate. Evreii au
fo s t b e lig e ra n ţi în această c io c n ire . Pe
Filderman, preşedintele evreilor din România,
l-am văzut adeseori urcând sau coborând
scările Preşedinţiei, mergând sau venind de la
o consfătuire cu Antonescu. El n-a fost străin
de lovitura de Stat a Generalului.

Aşadar în optica deformată a lui Horia Sima nu el, comandantul legionarilor e vinovat­
ul de abominabilele crime comise, c i ... generalul Ion Antonescu şi evreii.
Iată cum poate fi răstălmăcită istoria. Niciodată însă Istoria nu-1 va ierta pe Horia Sima!

109
GREŞEALA

Iar cu noi, ro m â n ii, ce s-a întâm plat?

C re d că nu se p oate imagina o ţa ră mai
fe ric ită ca România în 1921. Pentru prim a
oară, România Mare este o nesperată reali­
tate, iar chestiunea ţărănească pare în fine
pusă în te rm e n i co n v e n a b ili, p rin m area
r e fo r m ă a g ra ră . Cu c o n c u rs u l unor
Brătianu, Ferdinand, M arghilom an, fiecare
din poziţia şi cu a po rtu l său specific, norocul
României este uriaş şi, nu ştiu cum să spun,
oarecum neverosim il. N u ne lipsea decâ o
lungă pace prosperă pen tru ca to tu l să fie
perfect. N -a fo st să fie. N o ro c u l rom ân ilo r
pare să fi apus în 1940. Din 1940, nimic din
ce s-a întâm plat cu noi nu a mai fo st n o ro ­
cos, fe ric it sau cu adevărat bun. T im pul a
încetat să mai aibă răbdare cu rom ânii, iar
Dumnezeu pare a-şi fi în to rs faţa de la noi,
p lic tis it de c o n e riile şi cecitatea noastră.
Fundătura contraistorică în care am tr ă it de
atunci ar fi tre b u it să ne facă să ne gândim
ce a num e a fo s t g re ş it sau p ro s te s c în
faptele noastre. Cu ce am greşit, de ne-am
p ie rd u t atât de radical norocul?
Tema de reflecţie pe care o propun c iti­
to r ilo r este urm ătoarea: Ce ar fi tre b u it să
facem şi nu am făcut? Care este calea cea
mai bună de a ne relua destinul în mâini şi
a-l convinge pe Dumnezeu că m erităm să îşi
întoarcă din nou faţa spre noi? Aceste în tre ­
b ă ri su n t, după p ă re re a mea, e sen ţiale.
Trebuie să găsim un răspuns lucid la în tre ­
barea p riv ito a re la n o ro c u l şi n e n o ro c u l
nostru în istorie. Am să închei citând câteva
din cuvintele pe care Ion N egoiţescu le-a
ro s tit, aproape in a rtic u lo m o rţiş , re fe ri­
to a re la acest su b ie ct d elicat: „ România
Mare se dusese de râpă. Dacă astfel de tr e ­
b u ri s-ar fi p e tre c u t în urm a unui război
p ie r d u t, s itu a ţia n -a r fi fo s t a tâ t de
groaznică. U m ilinţa suferită [în 1940] avea
să aibă co n s e c in ţe fa ta le p e n tru su fle tu l
naţiei. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în
A pus, la m o m e n tu l în care ceea ce este
ero ic şi tragic trebuie neapărat să-şi spună
cuvântul, aveam s-o plătim scump, în stra­
tu rile m orale, vrem e de generaţii" ( Straja
D ragonilor, pp. 194- 195).
Poate că ne-am p ierdut norocul pentru
că nu am luptat atunci când trebuia să luptăm
şi am spus mereu da atunci când ar fi trebuit
să spunem, cu repulsie şi categoric, Nu.
„ Despre noroc şi memorie în istorie" ,
22, nr. 29/1995

110
ORICE EROARE ________________
ESTE UN FO ST ADEVĂR...
O m ul nu p oa te crea
nimic fără o pornire tainică de
a se distruge. A trăi, a te afla
înlăuntrul existenţei înseamnă
a nu putea adăuga nimic vieţii.
Când însă eşti în afară de ea,
apucat pe o cale primejdioasă,
urm ărit de scandalul neîntre­
rupt al fatalităţii, ros de mân­
dria disperată a implacabilei
ursite, deschis prim ăvăratic
ambasadorul SUA în România
,A-L GLORIFICA AZI PE
ANTONESCU ÎNSEAMNĂ A
RECUNOAŞTE CĂ GERMANIA
NAZISTĂ AVEA DREPTATE“ ..
A lfre d Moses, ambasa­
d o ru l SUA la B u c u re ş ti, a
d e c la ra t, jo i, 23 fe b ru a rie
1996 la Cluj, în tr-o conferinţă
de presă, că ridicarea statuii
mareşalului Ion Antonescu la
C lu j ar fi „ o in iţia tiv ă
greşită" . Primarul C lujului,
Gheorghe Funar, a intenţionat
să ridice în municipiu statuia
prăbuşirii, cu ochii ţin tu iţi în
c rim ă şi în n eb un ie sau
învineţiţi de povara măreţiei
- atunci încarci viaţa de to t
ce-n tine n-a fost ea.
Din chin se naşte to t ce
nu-i evidenţă.
N-ai soartă decât în furia
irezistibilă de-a-ţi măcina re­
zervele fiinţei, atras voluptuos
de chemarea p ro p rie i ruini.
lui Antonescu, dar iniţiativa a
fo s t respinsă de C o n s iliu l
loca l. Cu to a te acestea,
Gheorghe Funar a declarat că
este hotărât să introducă pe
ordinea de zi a fiecărei şedinţe
a Consiliului local aprobarea
ridicării statuii. Ambasadorul
A lfre d Moses a a firm a t că
mareşalul A ntonescu a dus
Destin înseamnă a lupta dea­
supra sau alături de viaţă, a-i
face concurenţă în pasiune,
răzvrătire şi suferinţă.
(E. Cioran: „ Amurgul
gândurilor" )
România, la un m om ent dat,
în tim p u l ră zb o iu lu i, în tr-o
d ire c ţie g re şită, a lă tu ri de
Germania nazistă. „ A-l glori­
fica azi pe Antonescu, înseam­
nă a recunoaşte că Germania
nazistă avea d re p ta te şi că
s ta te le a lia te c o n tra
hitleriştilor au greşit" , a mai
declarat dl. Moses. (Mediafax)
111
 mnw m m
COMUNIŞTII N-AU VRUTSĂ-I SALVEZE VIAŢA
LUI ANTONESCU, DAR MAREŞALUL
A SALVAT VIAŢA UNOR COMUNIŞTI
BeluZilber, unul din intelectualii cei
m ai deseam ăai Rom âniei antebelice,
caredeşi comunist devotat azăcut 17
ani înînchisorile comuniste, relatează
înm emoriilesaleopovesteincredibilă.
Pentru că socialismul în România tre ­
buia să p o a rte p e ce te a lui lo s if
Visarionovici Stalin şi pe cea a lui... Ion
Luca Caragiale, cruzimea crim inală s-a
îm pletit pe deplin cu ridicolul. Exclus din
Partid şi am eninţat să fie asasinat legal
din p ric in a p rie te n ie i cu L u c re ţiu
Pătrăşcanu, Belu Z ilb e r se adresează
Comisiei C entrale de C o n tro l. El cere
dreptate şi vrea să dovedească că este
victimă a unei înscenări.
Inchizitoarea, Liuba Chişinevski (soţia
ideologului losif Chişinevski) răsfoieşte în
silă dosarul lui Belu Z ilb e r şi-l somează
să ră spundă de ce s-a a d re s a t lui
Antonescu.
Belu Z ilber recunoaşte că a interve­
nit pe lângă Antonescu să readucă în ţară
comuniştii evrei deportaţi la Vapniarka,
112
în Transnistria, înainte ca tru ­
pele SS în re tra g e re să-i fi
masacrat (cum au făcut cu cei
aflaţi în lagărul de la Râbniţa).
Scârbită, Liuba Chişinevs­
ki îl întreabă:
- Aşa p ro ce d e a ză un
comunist?
Belu Zilber îi răspunde:
- Dacă în România ar fi existat parti­
zani, poate m-aş fi gândit să iau lagărul cu
asalt. Dacă aş fi reflectat mai mult, p ro ­
babil că aş fi renunţat însă la acest plan,
fiindcă s-ar fi soldat cu un masacru ge­
neral. Cum n-au existat partizani, nici nu
mi-a tre cu t prin minte altceva decât să
rog pe prinţul Ştirbei şi alţii să vorbească
cu Mareşalul Antonescu, ceea ce a avut
ca rezultat că 725 de oameni au rămas în
viaţă" .
Liuba Chişinevski i-a ascultat cu dez­
gust explicaţia, a p riv it sem nificativ la
ceilalţi judecători, şi ... Belu Zilber a fost
definitiv exclus din partid. Apoi au urmat
chinurile, procesul şi I7 ani de temniţă
grea.
 'a
(istoric, Israel)
R O M Â N I I , A N
____________________ Ş l E V R E I I _________________
Pagini necunoscute din viaţa M areşalului
$ Cine a fost dr. W illy Filderman? Avocat de
profesie, Filderman era fiul unui tipograf care
reuşise sâ strângă o frumoasă avere şi să se
bucure de reputaţie în lumea evreiască.
Bogat, cu strălucite calităţi intelectuale, dr.
W illy Filderman pleda pentru asimilarea
evreilor în lumea românească. Când gene­
ralul Ion Antonescu cucerise puterea, dr.
W illy Filderman era preşedintele Uniunii
Comunităţilor de evrei din România.
$ Printr-un ciudat joc de contrarii, istoria năs­
cuse concomitent un om providenţial pentru
soarta românilor, şi un om providenţial pen­
tru soarta evreilor. Se prea poate ca balanţa
istoriei să fi avut nevoie de un anume echili­
bru.
O Ion Antonescu nu-l uitase pe elevul evreu cu
care se întrecuse pentru titlul de „ Premiant
al clasei" şi avea pentru W illy Filderman
sentimente de preţuire şi amiciţie.
O Generalul moştenise o României în dezor­
dine, aflată în orbita Germaniei hitleriste, cu
destule legi rasiste şi un comandament S.S.
implantat la Bucureşti cu ordine precise
privind lichidarea evreilor.
Cum va reacţiona Ion Antonescu la presiunile
Berlinului?
$ Şi care va fi reacţia lui Filderman la instalarea
guvernului care-l avea în frunte pe fostul său
coleg de şcoală ajuns generalul Ion
Antonescu?
0 Ce dezvăluie Memoriile lui W ily Filderman
aflate la „ Yad Vashem" , Ierusalim.
T O N E S C U
& „ Cuvântul generalului Antonescu este ca şi
un angajament... Evreii nu vor avea nimic de
suferit dacă..."
$ Ce i-a promis Generalul lui Filderman.
$ Memorii, memorii, sute de memorii, scrisori,
jalbe adresate aproape z iln ic iui ion
Antonescu. înnebunit, generalul îi trimite lui
Filderman o scrisoare de răspuns îngrozi­
toare.
$ Antonescu continuă să se întâlnească cu
Filderman.
- „ Voi accepta dispoziţia dvoastră şi am să port
cu mândrie semnul galben al lui David, pen­
tru că nu m i-e ruşine că fac parte din
poporul care a dat pe Dumnezeu, Biblia şi pe
lisus“ - îi spune Filderman.
$ Generalul îl cheamă pe dr. Lupu, aghiotantul
său, şi ordonă:
- „ Sâ se suprime în toată ţara dispoziţia cu
semnul galben" !
§ Sătul, Antonescu îl arestează pe Filderman şi-l
deportează într-un lagăr în Transnistria.
$ Frontul se prăbuşeşte. Antonescu apelează la
Filderman...
$ în anul 1940. an de cumpănă în is to ria
românilor şi în soarta evreilor care trăiau în
România, Destinul îi aduce faţă în faţă pe
aprigul general Ion Antonescu şi pe evreul
prigonit W illy Filderman.
$ începea sâ se deruleze una din poveştile cele
mai bizare pe care le-a înregistrat istoria
Holocaustului european.
Teşu Solomovici
113
 BIZAR A „ P R IE T E N IE "
A DICTATORULUI
CU E V R E U L PRIGONIT
F ild e rm a n l-a s tu d ia t pe g e n e ra lu l
Antonescu sub aspect psihologic şi a ştiut să
exploa te ze o rg o liu l lui n a ţio n a l, de a ltfe l
fo a r te s in c e r. A in t u it că a lia n ţa d in tr e
Antonescu şi H itle r era un mariaj de interes
şi nu unul întemeiat pe afecţiuni sentimentale.
De aceea a reuşit să fie singurul conducător
evreu p rim it de dictatorul unui stat nazist şi
să discute cu el problemele evreieşti - dacă
nu pe picior de egalitate, în orice caz să fie
recunoscut şi tra ta t drept conducător al po­
p u la ţie i e v re ie ş ti. In d ire c t, p rin d ife r ite
manevre de persuasiune, şi direct când a stat
de vorbă cu Antonescu, a reuşit să-l sensibi­
lizeze în ce p riv e ş te s o a rta ră z b o iu lu i.
Filderman a îndrăznit să-i spună că nemţii vor
pierde partida şi la masa tratativelor de pace
România va fi obligată să răspundă de toate
a tr o c ită ţile a n tis e m ite . A d m ir a to r al lui
Filderman, a cărui inteligenţă o admirase pe
când erau amândoi elevii aceluiaşi liceu şi de a
cărui a ctivitate politică luase cunoştinţă în
momentul când a venit la putere - nu este
exclus ca Antonescu să fi rămas impresionat
de previziunile acestui strălucit jurist evreu, în
care a recunoscut un mare cap politic, şi chiar
să fi tră it sub „ teroarea" lor. Consideraţia
pentru Filderman şi teama de consecinţele
anunţate de el, au cântărit m ult în atitudinea
mareşalului. Cu toate presiunile Berlinului, s-a
p re ta t la unele concesiuni su rp rin zăto are .
Suprimarea semnului galben a făcut parte din
aceste concesiuni, dar a fost în acelaşi tim p şi
un orgolios act de bravadă faţă de ingerenţele
naziste. îm potriva indicaţiilor de la Berlin, a
recunoscut în Filderman pe principalul expo­
nent al evreilor. în tim p ce-l primea în cabine­
tu l lui de lucru şi-i asculta doleanţele, dr.
G hingold, p reşedintele C e n tra le i E vreilor,
instalat în această funcţie ca reprezentant al
in te re s e lo r naziste, n-a p u tu t ajunge mai
departe de Radu Lecca, îm puternicitul pentru
chestiunile evreieşti num it de la Berlin gene­
ralul Ion Antonescu. Unii istorici pretind că
Antonescu ar fi văzut în Filderman un viito r
aliat în cazul când va tre b u i să se rupă de
nemţi, în speranţa că evreii v o r fi alături de el,
ceea ce tre b u ie p rim it cu to a tă rezerva.
„ D eclaraţiile lui Antonescu şi felul cum se
co m p o rta , nu lăsau nici o îndoială că era
executorul unor angajamente contractate faţă
de Berlin, dar Filderman a re ţin u t faptul că
orgolios cum era, nu suporta să fie excedat
de presiuni şi controlat de agenţii nazişti. Şi-a
dat seama că alianţa germ ano-rom ână este
viciată de suspiciuni reciproce care fermentau
latent şi nu se putea să nu ducă la divergenţe.
Antonescu avea ambiţia de a rezolva proble­
ma evreiască singur şi nu d irijat de alţii. Era
c o n ş tie n t că A n to n e s c u se b u c u ra de
aprecierea personală a lui Hitler, şi cunoştea
rolul im portant pe care acesta i-l rezervase în
războiul anti-sovietic. Faptul că a reuşit să se
derogheze de la unele cereri ale naziştilor, se
datoreşte admiraţiei lui H itle r pentru calităţile
lui militare. Nimeni, şi nici măcar Mussolini,
nu s-a bucurat în ochii Fuhrerului de atâta
consideraţie. El era singurul aliat căruia în
situaţii critice îi cerea sfatul" . (Paul Schmidt,
Statist auf diplom atichen Buhne, Athenaum
Verlag, Frankfurt/M, 1964).
Foşti colaboratori ai lui Antonescu susţin
că de la o anumită perioadă generalul înce­
puse să fie obsedat de ideea că H itle r va
pierde războiul şi prevăzuse chiar că va trebui
să se despartă de el. Desfiinţase partidele
politice dar rămăsese în legătură cu unii din
vechii oameni politici şi unora din ei le-a măr­
tu risit aprehensiunile sale. După ce recucerise
Basarabia, fusese s fă tu it de Maniu şi Dinu
Brătianu să nu mai continue războiul şi dacă
nu i-a ascultat pentru motive de „ onoare mil­
ita ră " , a înţeles to tu ş i că cei doi fruntaşi
p o litic i e x p rim a u un consens n a ţio n a l.
Această stare de s p irit a C onducătorului a
fost confirmată de unul din colaboratorii săi,
economistul Mircea Vulcănescu, fost subsec­
retar de stat în guvernul Antonescu, în proce­
sul ce i s-a in te n ta t de co m u nişti. M ircea
Vulcănescu s-a refe rit la neînţelegerile surve­
nite în tre germani şi rom âni în legătură cu
c e re rile de arm e ale acestora. C ităm din
apărarea acuzatului: „ Reichul tem ându-se
însă că armamentul livrat României să nu fie
folosit eventual îm potriva tru p e lo r germane,
s-a opus dintr-un început ideii de a livra mate­
rial de război tru p e lo r române aflate în ţară,
socotind că livrările trebuie limitate la trupele
de pe fro n tu l de Est“ . M ircea Vulcănescu
ara tă că „ în tre a g a c o n d u c e re a s ta tu lu i
român căuta mijloacele de a ieşi din război şi
că era nevoie pen tru aceasta de o armată
puternică şi bine înzestrată" . Totdeauna bine
inform at graţie legăturilor păstrate cu vechea
lume politică şi uneori chiar cu cadrele m o­
derate din anturajul lui Antonescu, Filderman
a cunoscut reticenţele acestuia, pe care însuşi
Antonescu i le m ărturisise în cursul prim ei
audienţe ce i-a acordat când i-a spus că nu e
dispus să cedeze la toate imixtiunile Reichului
şi făcea din această rezistenţă o chestiune de
orgoliu naţional.
Studiind psihologia lui Antonescu,
Filderman a ajuns la convingerea că şeful
statului totalitar şi antisemit era perme­
abil la intervenţii şi se va putea sta de
vorbă cu el. Tentaţia era mare dar
îndrăzneala şi mai mare.
Dr. N andor Ghingold, instalat de nemţi la
conducerea C entralei Evreilor, n-a ajuns în
r a p o r tu rile sale cu org an ele s ta tu lu i mai
departe de Radu Lecca, îm puternicitul guver­
nului pen tru problem ele evreieşti, de fapt
interpusul naziştilor germani. Spre deosebire
de alţi cond ucă to ri ai e v re ilo r din Europa,
Filderman a înţeles în ce lume trăieşte şi cum
trebuie să se com porte ca s-o poată aborda.
Filderman mai aflase că persoana lui nu era
necunoscută lui Antonescu. Acesta declarase
unui om politic român că îşi aducea aminte de
el, de când erau amândoi elevi ai unui liceu
din Bucureşti şi când Filderman se relevase ca
un element excepţional. Mai era de reţinut şi
faptul că Antonescu funcţionase ca ataşat m ili­
ta r în F ranţa şi M area B rita n ie , de unde
revenise oarecum influenţat de tra d iţiile şi
cultura acestor ţări. Pe acest fundal psiholog­
ic, Filderman avea să-şi traseze planul lui de
bătaie. La constituirea guvernului Antonescu,
Filderman şi-a făcut un profund examen de
conştiinţă „ Ne găsim în faţa unei prăpăstii.
Dacă România cade în mâinile lui H itle r şi
acoliţilor săi, ea va deveni o colonie cu regim
în fiorător. Era m oartea sigură pentru toată
p o p u la ţia e vre ia scă . C in e p u te a să
reacţioneze? De două m ii de ani p o p o ru l
evreu lupta pentru existenţa sa, fără arme,
hotărât să piară decât să cedeze opresiunii şi
persecuţiei. Totdeauna susţinut de credinţa sa
în Dumnezeu, având drept arme cărţile sfinte,
Thora, tăria sufletului său, preferând moartea
decât să cedeze nedreptăţii. Mi-am dat seama
de aceste pericole, care sporeau în fiecare zi,
pe măsură ce se înmulţeau victoriile lui Hitler.
Ţara se afla sub co n d uce re a unui guvern
gardist şi sub ocupaţie nazistă. Ambele însem­
nau e x te rm in a re a n o a s tră . In asem enea
m om ente nu se poate prevedea, nici spera
salvarea întregii com unităţi. D ar ea putea fi
încurajată şi să i se arate că cei de la condu­
cerea ei se află la locurile lor, pentru a suferi
alăturea de ea, apărând-o contra atacurilor
antisemite. Zi şi noapte. Fără odihnă. Să lup­
tăm, fie, dar îm potriva cui? C ontra imposibilu­
lui? Nu vedeam decât un singur mijloc: să iau
contact d ire c t cu generalul Antonescu, să-i
pun în m od b ru ta l p ro b le m a , cu to a te
riscurile. N-am avut niciodată ra p o rtu ri cu
generalul, n-am ştiut măcar că fusese ministru
de război în cabinetul Goga-Cuza.
M-am gândit la atitudinea ce trebuie să
iau. Nu puteam să am în vedere nici o acţiune
violentă. Eram condus numai de spiritul meu
şi prin el simţeam că trebuie să înving. Aşadar,
să nu mă înclin, să nu im plor mila, ci să duc o
activitate legală, care singura putea să ne fie
de folos. Puteam să refuz guvernului orice
ajutor, cu propriul meu risc, dacă nu mi s-ar fi
dat toate garanţiile pentru salvarea vieţii şi
a v u tu l c o r e lig io n a r ilo r m ei. E lim in a re a
e v re ilo r din viaţa econom ică va avea d re p t
consecinţă înlocuirea lo r cu germani, dat fiind
că ro m â n ii p re fe ra u to td e a u n a p o litic a şi
funcţionarismul în locul com erţului şi indus­
triei. Deci nici o teamă, nici o sfidare insolen­
tă, nici curaj exagerat, ci num ai raţiunea
ju s tiţie i va reuşi să pună la adăpost viaţa
evreilor.
Pericolul era total. El nu ameninţa
numai o clasă sau o religie şi nici măcar o
rasă. Era ameninţată în mod direct inde­
pendenţa şi existenţa poporului român.
Aceasta era de fapt semnificaţia ocupaţiei
naziste, acesta era scopul urm ărit de H itler;
dom inaţia lum ii, ceea ce a şi spus şi scris.
H itle r urm ărea distru ge re a e v re ilo r ca să
ajungă apoi la distrugerea tu tu ro r ţă rilo r spre
folosul G erm aniei. El urm ărea distrugerea
iudaismului spre a înlocui pe evrei cu germani.
Ce era de făcut în faţa acestei catastrofe? Să
aşteptăm agresiunea Gărzii de Fier, încercând
să obţinem de la general represiunea ei, pen­
tru ca între tim p, să ne putem pune la adă­
post? Nu întrevedeam nici o altă soluţie decât
aceea de mă întâlni cu generalul Antonescu.
De altfel atacul a început să se simtă pe cale
legală: cultul mozaic a fost exclus de la drep­
tu rile acordate celorlalte culte. A lte atacuri
erau în pregătire şi trebuia făcut to t posibilul
spre a le împiedica*1 (Memorii, Yad Vashem).
PR IM U L CONTACT CU ANTO N ESC U
întrebarea era cum să ajungă la general?
Tentativa era îndrăzneaţă, având în vedere că
până la el n ic i un c o n d u c ă to r de o b ş te
evreiască n-a stat de vorbă cu un conducător
nazist din Germania sau din statele cotropite
cu nazişti. Filderman rămâne singurul exemplu
în istoria celor 12 ani de prigoană rasistă în
Europa. Trebuia găsită o legătură care sâ-i
deschidă drumul. Deşi Antonescu aplica un
116
regim de dictatură, se înconjurase de perso­
n a lită ţi şi s fe tn ic i ca re nu to td e a u n a
împărtăşeau antisemitismul lui şi nici conce­
siunile făcute Berlinului. A tunci, povesteşte
Filderman. i-a venit ideea sâ-l întâlnească pe
Eftimie Antonescu, fost preşedinte al C urţii
de Casaţie sau pe fratele acestuia, avocat şi
profesor la Facultatea de drept, cu cai >.
relaţiuni excelente. S-a o p rit la cel dintâi, cai e
l-a p rim it cu m ultă am a bilitate, l-a expus
intenţia sa şi acesta s-a o fe rit să-i obţină o
audienţă. De la el aflase că generalul e dispus
să-l primească dar i-a atras atenţia să fie cât
se poate de precaut. Pe când fusese ministru
de ră z b o i în c a b in e tu l G o g a -C u z a , Ion
Antonescu aflase de călătoria lui Filderman la
Paris în 1938, de activitatea ce a desfăşurat la
Liga N a ţiu n ilo r şi mai ales de cuvântul de
ordine ce dăduse evreilor de a se abţine de la
tranzacţii de cumpărări şi vânzări, contribuind
prin această activitate la doborârea primului
guvern antisemit. Inform aţiile comunicate de
E ftim ie A n to n e s c u nu l-au d e ru ta t. N u
in te n ţio n a să fugă de răsp un de re şi să-şi
renege o activitate pe care o considerase per­
fect întemeiată. Credea că acest amănunt este
în favoarea lui, căci dovedea că populaţia
evreiască, aflată în spatele lui, este capabilă de
o reacţie şi se poate întemeia pe sprijinul ei.
A făcut deci cerere de audienţă şi chiar în
ziua urm ătoare a p rim it convocarea să se
prezinte în ziua de 17 septembrie, lată cum
descrie Filderman acest m om ent istoric:
„ A doua zi, la 7 seara, m-am prezentat
colonelului Elefterescu (aghiotantul şi şeful de
cabinet al primului ministru) şi am luat loc pe
canapeaua din fundul anticam erei, de unde
puteam să observ persoanele care intrau şi
ieşeau din cabinetul generalului. După câteva
minute am văzut intrând în sala de aşteptare
pe p ro feso rul A.C . Cuza. Spre marea mea
stupefacţie, mi-a întins mâna, prezentându-se
scut: Profesor Cuza. Evident, i-am întins şi eu
mâna, prezentându-mă la rândul meu: D o cto r
F ild e rm a n . Cuza a răm as u lu it. Plin de
in d ig n a re s-a re tra s la c e lă la lt capăt al
canapelei iar după câteva clipe s-a ridicat şi
s-a instalat într-un alt colţ al sălii" .
Puţin mai târziu a intrat profesorul Lupu,
preşedintele C urţii de casaţie, care zărindu-l
pe Filderman, a venit să se aşeze lângă el. La
un m om ent dat uşa de la cabinetul primului
m inistru s-a deschis şi colonelul Elefterescu
l-a anunţat cu glas tare pe Cuza. „ încă nu" ,
s-a auzit dş dincolo, vocea lui Antonescu, „ să
vie mai întâi domnul preşedinte al Casaţiei" .
D upă zece m in u te , acesta a ie ş it şi
a g h io ta n tu l l-a a n u n ţa t din nou pe Cuza.
„ încă n u “ , s-a a u z it din nou vocea lui
A n to n e s c u : „ Să vie dom nu l F ild e rm a n "
„ ceea ce, - spune Filderman, - am p rim it nu
num ai cu sa tisfacţie , dar şi cu m are s u r­
prindere" .
A intrat, şi generalul, după ce l-a p o ftit să
ia loc, a început să depene am intiri din liceul
unde au învăţat amândoi, evocând cu simpatie
şi bine dispus, activitatea lui Filderman ca elev
fruntaş al şcolii. Deodată s-a în tre ru p t şi i-a
spus:
- Dom nule Filderman, ştiu că în tim pul
guvernului Goga-Cuza ai dat ordin populaţiei
evreieşti să nu cumpere şi să nu vândă nimic
şi populaţia a executat cu încredere ordinul
d-tale. Ei bine, de data aceasta, te rog să dai
o rd in c o r e lig io n a r ilo r d -ta le să nu mai
saboteze guvernul.
- Regret, dom nule preşedinte, dar nu
pot să dau un asemenea ordin şi chiar l-aş da,
sunt sigur că populaţia nu-l va urma.
*
P ro fitâ n d de a u d ie n ţa la A n to n e s c u ,
Filderman a socotit că era un prilej binevenit
să-i supună toate problemele care frământau
în acele z ile p o p u la ţia co nd usă de el,
depunând pe masa generalului A n tonescu
copiile d ife rite lo r m em orii adresate m inis­
te re lo r respective. în chestiunea învăţământu­
lui încă nu fusese clarificată p oziţia noului
regim. De aceea ceruse ca toate comunităţile
evreieşti să fie autorizate să-şi menţină şcolile
proprii de toate gradele şi de toate categori­
ile; acolo unde nu este posibilă funcţionarea
unor astfel de şcoli, elevii evrei să fie prim iţi
în şcolile de stat. Pentru studenţii evrei cerea
ca Facultăţile şi şcolile superioare să-i înscrie
şi să le p e rm ită să-şi tre a c ă exam enele.
C e re rile acestea n-au fo s t p rim ite dar s-a
obţinut organizarea de şcoli evreieşti pentru
învăţământul secundar şi cel superior.
în p ro b le m a c u ltu lu i ce re a d re p tu l
e v r e ilo r de a-şi re s p e c ta t r a d iţ iile
permiţându-li-se să-şi ţină magazinele în zilele
de s ă rb ă to ri. în chestiunea p ro fe s iu n ilo r
lib e re , a in s is ta t să se p re cize ze situ a ţia
m edicilor. Colegiul medical pregătea o dis­
poziţie spre a se retrage m edicilor evrei lib­
era practică. A cerut ca această măsură să nu
fie aplicată, căci ea vine în contradicţie chiar
cu S ta tu tu l ppom ulgat de guvern. P entru
avocaţii excluşi din barouri propunea să li se
perm ită introducerea unor acţiuni spre a se
stabili din ce categorie fee parte, cu dreptul de
a profesa pentru avocaţii evrei din categoria
întâia; în orice caz să se acorde tu tu ro r un te r­
men de şase luni pentru a-şi lichida dosarele. A
mai solicitat retractarea deciziilor de excludere
a sa la ria ţilo r evrei din în tre p rin d e ri; să se
anuleze decizia care interzicea elevilor să-şi
cum pere manualele didactice şi rechizitele
şcolare de la librari evrei; să se revină asupra
r e z ilie r ii c o n tr a c te lo r de f u r n itu r i ale
industraşilor şi comercianţilor evrei. Precum şi
alte cereri privind aite categorii de evrei.
*
P rim a în tâ ln ire în tr e F ild e rm a n şi
A n to n e s c u n-a p u tu t să în s e m n e , în
condiţiunile de atunci, un succes pe toată
linia dar ameliorările obţinute şi însuşi fap­
tul că conducătorul regimului a p rim it să
stea de vorbă cu el, au m ărit puterea de
rezistenţă a populaţiei evreieşti cu speranţa
unei posibile uşurări a situaţiei.
Este c e rt că F ild e rm a n a in s p ira t lui
A n to n e scu convingerea că o c o m p o rta re
omenoasă faţă de evrei nu poate fi decât în
117
folosul statului şi al guvernului. Primirea lui
Filderman de către şeful statului n-a fost bine
văzută de cola bo rato rii săi extrem işti. Ei au
considerat-o ca o deviere de la normele statu­
lui legionar. Promisiunile făcute de Antonescu
lui Filderman, precum şi faptul că s-a opus van-
dalismelor, au fost primele motive de discordie
cu conducătorii Gărzii de fier. în schimbul de
scrisori d in tre Antonescu şi H oria Sima, în
perioada când au început disputele dintre ei,
acesta din urmă se plângea de „ uşurinţa cu
care (Antonescu) ia în consideraţie toate recla-
maţiunile ce ajung la el, fără să dea suficientă
atenţiune izvorului de unde vin şi de intenţiile
cu care este bombardat zi de zi cu aceste recla­
maţii. Constat că to ţi oamenii aceştia găsesc o
largă înţelegere în sufletul d-voastră pe care-l
speculează aceşti nem ernici în d e trim e n tu l
regimului" . (Horia Sima, Era libertăţii, Statul
naţional legionar, voi. I, edit. Mişcării legionare,
Madrid, 1982).
în aceleaşi evocări Horia Sima se apără de
a fi patronat jafurile legionarilor şi-l acuză pe
Filderman că îi supunea lui Antonescu recla­
m aţii nejustificate. „ N u se poate contesta,
spune el, că s-au petrecut şi ilegalităţi, că au
fost şi cazuri de prăvălii luate sub ameninţare,
abuzuri săvârşite de elemente care nu s-au
in te g ra t în m en talita te a de s ta t" . în altă
parte recunoaşte că „ pierderile suferite de
evrei în cursul ciocn irilor din ianuarie, sunt un
fapt netăgăduit. (...) în tim p u l reb eliun ii o
mulţime de magazine evreieşti au fost sparte
şi je fu ite " . C ât despre rebeliunea în sine,
afirmă că a fost provocată nu de legionari ci
„ de A n to n e s c u la in s tig a ţia c e r c u r ilo r
evreieşti" (Horia Sima, op. cit.).
„Prioritatea sângelui"
Rupând le g ă tu rile cu le g io n a rii,
Antonescu va aplica singur şi pe cont propriu
legislaţia antisemită. Fuhrerul român îşi ţinea
cuvântul dat lui Filderman în scris că evreii nu
118
v o r avea nim ic de s u fe rit dacă... Şi acest
„ dacă" nu era decât o portiţă deschisă, pe
unde să introducă legislaţia abominabilă în
baza că re ia fusese adus la p u te re . La 5
o cto m b rie , după o lună de la prom isiunile
făcute lui Filderman, se publică o serie de
decrete-legi cu excepţiuni discriminatorii. De
fapt nu era decât o completare şi o lărgire a
decretului dat de Carol al ll-lea prin care se
statua „ prioritatea sângelui" şi se proclama
principiului că „ naţiunea română este cre­
atoare de stat, cu prom ovarea c a teg oriilo r
funcţionale naţionale ca realităţi politice de
bază şi d is tin c ţia ju rid ic ă şi p o litic ă în tre
ro m â n i de sânge şi c e tă ţe n i ro m â n i"
(M o n ito ru l O fic ia l, N r. 183, 9. 8. 1940).
Aceste principii guvernul Antonescu începe să
le trad ucă în fapt, după ce e v re ii au fo s t
d e p o se d a ţi de o ric e d re p t de c e tă ţe n ie .
C o n c o m ite n t apăruse şi legea p e n tru
înfiinţarea comisarilor de românizare pe lângă
întrep rin de rile evreieşti, „ sarcinile acestora
fiind să supraveghieze toate actele de admi­
nistraţie ale în trep rin de rilor" .
De câte ori lua cunoştinţă de abuzuri,
Filderman se adresa de cele mai multe ori
direct lui Antonescu şi mai de fiecare dată
îi amintea promisiunile făcute. îl asigura că
evreii au rămas „ încrezători în cuvântul
domnului general Antonescu că populaţia
evreiască nu va avea de suferit" .
Când află că se pregăteşte exproprierea
cim itirelor evreieşti îi scrie că „ religia noas­
tră ne interzice de a ne deshuma m o rţii şi
este cu neputinţă ca organe de cult să calce
poruncile religiei" .
A ra tă că şcolile, spitalele, orfe lin a tele ,
azilurile de bătrâni nu mai primesc contribuţii
de la stat „ deşi plătim impozite pentru cult şi
şcoală, dar întreţinerea lo r nu poate fi asigu­
rată decât din veniturile c im itire lo r (...) Nu
poate fi suferinţă mai crudă decât inegalitatea
în tre m o rţi, suprim area c u ltu lu i m o rţilo r,
degradarea religiei noastre şi a noastră ca
oam eni şi c re d in c io ş i, d e c â t a ne vedea
îm piedicaţi să ne îngropăm m o rţii p o triv it
poruncilor Bibliei noastre, atunci când cim i­
t ir e le t u t u r o r c u lt e lo r s u n t lăsate să
funcţioneze, atât în centrul oraşului cât şi în
afară de oraş" .
P ro ie c tu l m in is te r u lu i c u lt e lo r de a
expropria unele cim itire evreieşti a început la
Bucureşti cu exprop rie re a vechiului c im itir
din str. Sevastopol şi în provincie cu expro­
prieri similare, sub pretextul unei „ urbanizări
m o d e rn e " . De o bicei când se adresa lui
A n to n e s c u , F ild e rm a n specula nu num ai
obsesia acestuia că situaţia economică a ţării
se va degrada, d a r se adresa şi fo n d u lu i
emoţional al generalului şi sentim entelor sale
de bun creştin. Intervenţia şi-a produs efectul.
A n to n e scu o rd o n ă în ce ta re a d e z g ro p ă rii
m o rţilo r din cim itirul Sevastopol şi autoriză
fu ncţio na rea tu tu r o r c im itire lo r evreieşti.
M in is tr u l le g io n a r al c u lte lo r , Radu
Budişteanu, dă o decizie „ din ord in u l d-lui
general Ion A ntonescu ... nu este îngăduit
nimănui nici un act de silnicie contra cultelor
străine, persoane sau bunuri" .
în aceeaşi perioadă Filderman va
obţine revenirea asupra unor evacuări din
unele orăşele, ridicarea interdicţiei pentru
tăieri rituale, suprimarea inscripţiilor insti­
gatoare puse de legionari pe magazinele
evreieşti, uşoare am eliorări în in te r­
pretarea unor prevederi din Statutul
Evreilor, readucerea unor grupe de evac­
uaţi la locurile lor de origine, permisiunea
unor artişti evrei de a-şi organiza propriul
lor teatru ş.a.
La 30 septembrie face o nouă intervenţie
în chestiunea em igrărilor. El prezintă copia
m em oriului ce adresase fostului rege Carol,
intervenţie făcută cu colaborarea sioniştilor şi
a tu tu ro r organizaţiilor evreieşti. Din cauza
evenim entelor - detronarea suveranului -
memoriul a rămas în suspensie şi Filderman îl
informează pe generalul Antonescu că organi-
zaţiunile evreieşti cer reactualizarea proble­
mei, cu atât mai m ult cu cât „ zeci de mii de
evrei sunt ameninţaţi să moară de foame, sin­
gura soluţie fiind să li se permită plecarea din
ţară" .
în aceeaşi chestiune Filderman luase mai
de m ult contact cu Reginald Hoare, ministrul
Angliei la Bucureşti, căruia îi prezentase toate
datele problemei. în tr-o adresă oficială ceruse
diplomatului britanic să transm ită guvernului
său din Londra că în România se găsesc grupe
de refugiaţi germani, polonezi, unguri etc.
care dacă nu vo pleca la tim p, riscă să fie
izolaţi într-un lagăr, ceea ce ar însemna „ o
grea povară pentru populaţia evreiască, aflată
astăzi în tr-o situaţie extrem de precară" . îl
informează că guvernul român ar fi dispus să
permită plecarea evreilor ca un vapor româ­
nesc, numai dacă guvernul Marei Britanii nu
va împiedica libera lui circulaţie. în caz con­
trariu, va fi nevoie să se afecteze un vas sub
pavilion străin, cu destinaţia Turcia.
*
Intervenţiile necontenite ale lui Filderman
au ajuns să enerveze pe unii miniştri.
Trecând peste am eninţări, Filderman a
făcut sute, poate chiar mii de intervenţii, dacă
ţinem seama că în afară de chestiuni obşteşti,
a in te rv e n it şi în elucidarea u r o t cazuri în
care evreii erau victimele personale ale unor
abuzuri şi proceduri ilegale.
RĂZB O IU L A NTl-SO VIETIC
La 22 iunie Antonescu lansează faimosul
o rd in c ă tre a rm a ta ro m â n ă : „ T re c e ţi
Prutul!" cu care a început războiul contra
Uniunii Sovietice alături de trupele hitleriste.
în această perioadă necesităţile de p ro pa ­
gandă spre a crea în populaţia românească o
„ p sih oză p a tr io tic ă " se axează pe o
înverşunată campanie antisemită. Ziarele sunt
pline de reportaje şi comunicate de pe fro n t
în care evreii sunt identificaţi cu „ inamicul
Patriei" . Măsurile antievreieşti devin şi mai
aspre şi se agravează în zilele când trupele
române încep să întâmpine o rezistenţă mai
serioasă din partea armatei sovietice.
Măsurile antisemite produceau îngrijorare
printre fruntaşii vechilor partide care - unii
de la început, alţii mai târziu - s-au îndoit de
victoria lui H itler. Când războiul a izbucnit,
ce ru se ră lui A n to n e s c u să se lim ite z e la
cucerirea Basarabiei şi să nu depăşească acest
o b ie c tiv . T o to d a tă au d e z a p ro b a t a n ti­
semitismul lui excesiv, atrăgându-i atenţia că
se va întoarce îm potriva ţării. Dinu Brătianu
In faţa acestor asalturi Antonescu a
simţit nevoia să se explice şi să încerce o
justificare. îi adresează lui Filderman o
scrisoare cu un cert caracter propagandis­
tic, într-un moment când armata coman­
dată de el suferea pierderi grele pe front.
D ocum entul este junic în istoria
Holocaustului. Nici un şef de stat nazist nu
s-a adresat vreodată unui conducător al
populaţiei evreieşti spre a legitima
prigoana, lată scrisoarea:

„Domnule Filderman,

în două petiţii succesive îmi scriţi „de

tragedia zguduitoare“ ş i mă „im ploraţi“
în cuvinte im presionante, ream intind de
„conştiinţă “ şi de „om enie“ şi subliniind
că sunteţi „dator“ să apelaţi „la m ine“ şi
„ n u m a i“ ia m in e p e n tr u e v r e ii d in
R om ânia care s u n t tre c u ţi în g h e tto u ri
p re g ă tite p e n tru e i p e B ug. P e n tru a
am esteca şi tragicul în intervenţia d-voas-
tră, s u b lin ia ţi că a ce a stă m ăsură „este
moartea, moartea fără vină, fără altă vină
decât aceea de a fi e vrei“ .
Domnule Filderman, nim eni nu poate
să fie m ai sensibil ca m ine la suferinţele
celor umili şi fără apărare. înţeleg durerea
d-voastră dar trebuie, dar m ai ales trebuie
să înţelegeţi şi d-voastră toţi, la timp, pe a
mea care era aceea a unui neam întreg. Vă
g â n d iţi, \/-aţi g â n d it ce s-a p e tre c u t în
sufletele noastre, anul trecut la evacuarea
Basarabiei, şi ce se petrece astăzi, când zi
cu zi, ceas cu ceas, plătim cu mărinimie şi
i-a s c ris d in p rim e le z ile ale g u v e rn ă rii
cu sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care
antonesciene dezamăgirea lui că nu este, aşa
coreligionarii d-voastră din Basarabia ne-au
cum ar fi fost de aşteptat, „ o garanţie pentru
tratat la retragerea din Basarabia şi ne-au
ordinea publică, pentru averea particulară şi
tratat de la Nistru până la Odessa ş i pe
pentru siguranţa individuală'1 . în acelaşi sens
meleagurile Mării de Azov?
i-a scris şi luliu Maniu în tim p ce Filderman îi
D ar p o triv it u n e i tra d iţii, vo iţi să vă
amintea regulat în m em oriile sale de prom isi­
transform aţi şi de astădată, din acuzaţi în
unea ce a făcut că va prezida un regim de
acuza tori, făcându -vă că u ita ţi p ricin ile
„ omenie" şi de „ dreptate" .
care au de te rm in a t s itu a ţiile pe care le
 plângeţi. S ă-m i da ţi voie sâ vă întreb şi
p rin d -v o a s tră sâ în tre b p e to ţi c o r e li­
g io n a rii d -v o a s tră ca re au a p la u d a t cu
atât m ai frenetic, cu cât suferinţele şi lovi­
turile prim ite de noi erau m ai mari. Ce aţi
făcut D-voastrâ anul trecut, când aţi auzit
cum s-au p u rta t e vre ii din B asarabia şi
Bucovina, faţă de trupele rom âneşti care
s e r e tră g e a u ş i c a re p â n ă a tu n c i
a p ă ra s e ră lin iş te a ş i b e lş u g u l a c e lo r
evrei? Vă ream intesc eu:
înainte chiar de apariţia trupelor so vi­
etice, evreii ce apăraţi, din Basarabia şi
Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au
sm uls epo le ţii, le -a u ru p t u n ifo rm e le şi
c â n d a u p u tu t a u o m o r â t m iş e le ş te
so ldaţii cu bâtele. Avem dovezi. A ceiaşi
tic ă lo ş i au în tâ m p in a t ve n ire a tru p e lo r
s o v ie tic e cu flo ri ş i a u s ă rb â to rit-o cu
exces de bucurie. Avem fotografii dovedi­
toare.
Drept răspuns la m ărinim ia cu care aţi
fo s t p rim iţi în m ijlo c u l n o s tru ş i trataţi,
evreii D-voastră, ajunşi com isari sovietici,
îm p in g tru p e le s o v ie tic e d in re g iu n e a
O dessei, p rin tr-o te ro a re fără seam ăn,
m ă r tu r is ită d e p r iz o n ie r ii ru ş i, la un
masacru inutil, num ai pentru a ne provoca
nouă pierderi. în regiunea M ării de Azov,
trupele noastre, retrăgându-se temporar,
şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe
loc. Când au reluat înaintarea şi-au găsit
ră n iţii m u tila ţi în g ro zito r. O a m e n i c a re
puteau fi salvaţi şi-au dat ultim ul suspin în
chinuri groaznice. Li s-ctu scos ochii, li s-a
tă ia t lim b a , n a s u l ş i u r e c h ile . ( A ic i
A n to n e s c u a a d ă u g a t cu m âna lu i sub
textul dactilografiat cazul unui soldat din
Piatra Neamţ, pe care „crim inalii sovietici
jid a n i“ l-ar fi îngropat de viu).
în tim p u l o c u p a ţie i bolşevice, aceia
pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat
p e b u n ii ro m â n i, i-a u d e n u n ţa t u rg ie i
co m u n iste ş i au a d u s ja le a ş i d o liu l în
m u lte fa m ilii ro m â n e ş ti. D in p iv n iţe le
C hişinăului se sco t zilnic, oribil mutilate,
ca d a vrele m a rtirilo r noştri, care au fost
astfel răsplătit fiindcă 20 de ani au întins o
mână prietenească acestor fiare ingrate...
S u n t fa p te ce s e c u n o s c , p e c a re le
cunoaşteţi desigur şi D-voastră şi pe care
le p u te ţi afla o ricâ n d în am ănunt. V-aţi
întrebat D-voastră de ce şi-au incendiat
evreii din Basarabia casele, înainte de a
se re tra g e . Vă p u te ţi e x p lic a de ce în
înaintarea noastră am găsit copii evrei de
1 4 -1 5 a n i, cu b u z u n a re le p lin e de
genade? V-aţi întrebat câţi din ai noştri au
căzut om orâţi m işeleşte de coreligionarii
D -vo a stră, c â ţi din e i au fo s t în g ro p a ţi
înainte de a fi omorâţi? Voiţi şi în această
privinţă dovezi, le veţi avea.
S u n t note de ură, îm p in să p â n ă la
n e b u n ie , p e c a re e v re ii D -v o a s tră au
a fişa t-o îm potriva p o p o ru lu i nostru to le ­
rant şi ospitalier dar acum şi conştient de
drepturile sale.
îţi dai, Domnule Filderman, seama de
spectacol? Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
Te întrebi de ce atâta ură, din partea unor
e vre i ruşi cu care nu am a vu t niciodată
nim ic de îm părţit? D ar ura lor este a tutu­
ror, este ura D-voastră. Nu vă înduioşaţi,
dacă aveţi cu adevărat suflet, de ceea ce
nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce m er­
ită. Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut
în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care
ş i-a u fă cu t ş i lo r ş i vă fac ş i D -voastră
atâta rău. “
Filderman nu putea să intre într-o
polemică imposibilă cu Conducătorul
statului, care, influenţat de starea de spirit
creată de propaganda antisemită, lua de
bune toate informaţiile colportate în presă
sau furnizate de serviciile secrete. Totuşi
nu i-a rămas dator cu răspunsul.
Era un prilej să repete ceea ce mai spu­
sese mareşalului verbal şi prin m em oriile sale:
că atrocităţile din Basarabia n-au fost comise
de evrei, ci de ruşi, ukrainieni, comunişti şi
delicvenţi eliberaţi de către autorităţile sovie­
tice din închisori.
Cu toate acestea, Antonescu a continuat
să prim ească m e m o riile lui F ilderm an şi,
răspunzând la intervenţiile sale, a revenit une­
o ri asupra m ăsurilor regimului său, aducând
mici uşurări.
A ntonescu refuza categoric să sprijine
cultul mozaic cu subvenţii de stat, dar era dis­
pus să-i recunoască libertatea de funcţionare.
LU P TA CO N TRA S EM N U LU I G ALB EN
O a ltă în tâ ln ir e în tr e F ild e rm a n şi
Antonescu a fost cauzată de hotărârea guver­
nului de a impune e vre ilo r p o rtu l stelei lui
D avid. Măsura a în c e p u t să se aplice din
ordinul unor prefecturi şi al unor comanda­
mente m ilitare teritoriale, fără să fi existat o
dispoziţie centrală. T re p ta t, semnul fusese
introdus la Bacău, laşi, Rădăuţi, Piatra Neamţ,
Ploieşti, Huşi, Botoşani, Fălticeni, Baia Roman,
Bălţi, Soroca. Era efectul campaniilor isterice
întreţinute de presa antisemită care a început
să dea o atenţie deosebită problemei semnu­
lui distinctiv.
în M em oriile sale, Filderman notează că a
c o n s id e ra t p ro b le m a cu to a tă g ra v ita te a
cuvenită. A adresat un m em oriu m inistrului
de interne , aducându-i la cu no ştinţă că în
unele localităţi se aplică semnul galben şi că
mii de evrei au fo st arestaţi findcă nu s-au
conform at acestei dispoziţiuni, „ una din cele
mai g ra ve ca re se punea e v r e ilo r " .
N e p rim in d răspuns, s-a a d re s a t şi
vicepremierului Mihai Antonescu, protestând
îm potriva unei măsuri „ pe care nici o lege n­
o autoriză. Semnul galben împiedică pe evrei
să circule, să muncească, să se aprovizioneze,
să răspundă la chem ările a u to rită ţilo r, de
teamă să nu fie molestaţi pe stradă.
Plecând de la P re fe c tu ra de p o liţie a
redactat un lung m em oriu destinat personal
lui Antonescu. Documentul este relevant atât
122
prin argumentele invocate, cât şi prin tonul cu
care se adresează şefului statului antisemit.
îi cere să retragă o rd in u l care este o
insultă nemeritată de evrei. Semnul distinctiv
nu se aplică nici în Germania, nici în Italia, ci
numai în ţările ocupate. O ri România nu este
o ţa ră ocupată. D e z o rd in ile v o r deveni o
stare permanentă, mai ales că presa acuză zi
de zi pe evrei de asasinate, de trădare, sabo­
taj, speculă şi altele, cu toate că din datele ce
i-a prezentat rezultă co n tra riu l. în Polonia
m ăsura p oate fi a plicată , căci arm ata de
ocupaţie face legea, dar în tr-o ţară liberă cum
este R om ânia, n -a re n ic i o bază legală.
Adm inistraţia nu poate să introducă discrimi­
nări printre locuitorii ţării, ea fiind obligată să
aplice legile. N ici o lege nu-i dă dreptul să
recurgă la astfel de măsuri d iscrim in a to rii.
„ Timp de un an de zile, de la venirea guver­
nului d-voastră, am executat cu scupulozitate
a n g a ja m e n te le ce m i-a m lu a t, nu num ai
împiedicând acte de sabotaj, ci dim potrivă,
stimulând pe evrei să-şi continue activitatea în
m od norm al. Am transm is populaţiei asig­
urările date de d-voastră la 3 august, când d.
m in is tru de fin a n ţe m-a c o n v o c a t în
chestiunea îm p ru m u tu lu i de stat, cu care
prilej d-sa mi-a transmis că d-voastră garantaţi
viaţa evreilor. Şi astăzi, co n tra r tu tu ro r asi­
gurărilor d-voastră că legea va fi respectată şi
dreptatea va fi dată ce lo r ce o au şi o cer,
contrar asigurărilor că evreii, deşi nu v o r mai
putea beneficia de avuturile lor, vor putea trăi
to tu şi în pace, (...) ei se văd stigmatizaţi şi
insultaţi, iar existenţa lo r morală nu mai este
garantată, ci dimpotrivă, ameninţată. Am pus
la punct aparatul necesar pentru a răspunde
la ce rin ţe le d-voastră în ceea ce p riveşte
îm p ru m u tu l, a ju to are p e n tru arm ată, aju­
to ra rea refu gia ţilor evrei evacuaţi, dar mai
m u lt nu mai pot. Sunt dezamăgit de to ate
a ceste m ă su ri. N u mai p o t tra n s m ite
populaţiei executarea unui ordin lipsit de bază
legală. Dacă ordinul e m enţinut, nu-mi mai
rămâne decât să trag consecinţele şi să mă
re tra g de la c o n d u c e re a c o le c tiv ită ţii
evreieşti, lăsând altora sarcini pe care eu nu
le mai pot îndeplini" .
*
în istoria anilor de prigoană nu există un
exem plu sim ilar de curaj şi d em nitate din
partea unui conducător evreu adresându-se
şefului suprem al statului. Memoriul în sine i
s-a p ă ru t însă lui F ild e rm a n in s u fic ie n t.
T re b u ia să ajungă din nou în fa ţa lui
Antonescu, spre a-i comunica răspicat şi prin
viu grai ceea ce îi comunicase în scris şi risca
să răm ână lite r ă m o a rtă pe masa
Conducătorului. Luă deci hotărârea să-i ceară
m areşalului o nouă audienţă. S-a adresat
vechiului său prieten, dr. N. Lupu, fost m in­
istru, care era şi amicul mareşalului. A cerut
şi c o n cu rsu l a rh ite c tu lu i C lejan, o veche
cunoştinţă a lui Antonescu, căruia i-a constru­
it o vilă la Predeal, rugându-l să-l însoţească în
această audienţă. Clejan a p rim it să semneze
alături de el cererea de audienţă, transmisă
p rin dr. Lupu. F ilderm an s-a s e rv it şi de
bunele oficii ale unuia din fraţii Karmitz, p ro ­
prietarii unui mare depozit de produse farma­
ceutice care făcuseră im portante donaţii de
medicamente Societăţii de patronaj condusă
de Maria Ion Antonescu.
în ziua de 8 august Filderman fusese con­
vocat din nou la Prefectura de poliţie, unde
un comisar de serviciu îi predă textul ordinu­
lui pentru introducerea semnului distinctiv.
Semnează de prim ire dar repetă că nu este
rolul lui să facă difuzarea în populaţie şi nu-şi
ia nici o răspundere în această privinţă. în
aceeaşi d im in e a ţă i se co m u n ic ă de la
Preşedinţia Consiliului de miniştri că este invi­
tat de mareşalul Antonescu şi acesta îl aşteap­
tă îm preună cu a rh ite ctu l Clejan, la ora 6
seara. Va tr e b u i să plece la o ra 5 din
Bucureşti, spre a ajunge la ora fixată în comu­
na Butimanu (între Periş şi Buftea) unde era
vila fa m ilie i A n to n e s c u . A o b ie c ta t că
deoarece nu mai are maşină, care i-a fo s t
rechiziţionată, şi fiind zi de duminică, e prob­
lem atic că va găsi un ta xi disp on ibil. I s-a
răspuns că i se va trim ite o maşină. într-ade-
văr, către orele 5 a sosit o maşină însoţită de
un gardian public.
Antonescu îi dă satisfacţie
lui Filderman
lată cum a decurs această audienţă, după
notele lui Filderman: La 6,45 a sosit însoţit de
Clejan la vila din Butimanu. Peste puţin şi-a
făcut apariţia şi Maria Antonescu, cu care a
s c h im b a t câ teva c u v in te . A p o i M ihai
Antonescu, care era şi el de faţă, i-a comuni­
cat că mareşalul este pentru mom ent reţinut.
S-au retras to ţi trei într-un pavilion din parcul
vile i. A ic i Mihai A n to n e s c u a în c e rc a t să
explice şi să justifice convingerile sale, citând
dintr-un dosar adus cu el fragmente din pro­
cese verbale ale Consiliului de m iniştri în care
s-au discutat legile de expropriere urbană şi
cea p riv ito a re la munca o bligatorie. în ce
priveşte semnul distinctiv, a declarat că a citit
m e m o riu l lui Filderm an şi a fo s t neplăcut
im presionat de afirm aţia că semnul galben
este o întoarcere la Evul Mediu şi găseşte că
expresia este deplasată. Apoi a citit alte frag­
m e n te din e x p u n e rile sale la ş e d in ţe le
C o n s iliu lu i de m in iş tri, o m iţâ n d a nu m ite
pasagii. T e rm in â n d le c tu ra d o s a ru lu i, a
declarat că nu este antisemit, ci naţionalist şi
că nu înţelege să comită nedreptăţi numai din
motive de ură.
în cele din urmă Filderman şi Clejan au
fo s t in v ita ţi pe te ra s ă unde îi a ş te p ta
Antonescu şi dr. Lupu.
Mareşalul părea şi de data aceasta în
bună dispoziţie. După câteva fo rm u le de
politeţe, Filderman ceru voie să treacă la
obiect. La care Antonescu i-a replicat:
- Iar mi-ai venit cu o bibliotecă de me­
m orii, după care adresându-se d-rului Lupu, îi
zise: „ Totdeauna vine aşa şi aduce o întreagă
bibliotecă de m e m o rii" . Pe to n u l cel mai
123
degajat, Filderm an îi răspunde că de data
aceasta a venit numai pentru o singură prob­
lemă, despre care, de altfel, i-a şi remis un
mem oriu scris. Discuţia intră în fond. La un
m o m e n t d at m areşa lul îl în tre ru p e şi se
adresează adjunctului său:
- Te rog să dai o rdin să se suprim e în
to a tă ţa ra d is p o z iţia cu se m n ul g alben.
Filderman adusese cu el un alt m em oriu -
purta numărul 1065 - pregătit în cursul zilei,
în care introdusese un argument în eventuali­
ta te a că A n to n e scu se va re fe ri la ştire a
apărută în ziare că în Germania a început să
se aplice semnul, deoarece în mem oriul ante­
rio r afirmase că nu se aplică, ceea ce era real
în momentul în care îl întocmise. în ziua aceea
ziarele au reprodus o telegramă din Berlin,
anunţând că la I septembrie, guvernul german
a d a t o o rd o n a n ţă in te rz ic â n d t u t u r o r
evreilor, de la vârsta de 6 ani, să apară în pu­
blic fără steaua galbenă (Universul, 8.9.1941).
Răspunsul favorabil a lui Antonescu tre ­
buia să încheie audienţa, dar Filderman a vru t
să folosească prilejul spre a expune din nou
alte doleanţe, despre care mareşalul fusese
sesizat prin m em orii separate, depuse anteri­
or. A început prin a cere scutire de la munca
o b lig a to rie a fu n c ţio n a rilo r c o m u n ită ţilo r.
Aceştia aveau de în d e p lin it d ife rite sarcini
tra s a te de s ta t şi fă ră un p e rso n a l lib e r
Com unităţile nu se puteau achita de misiunile
lo r. D in nou m a re şa lu l se adresează
v ic e p re ş e d in te lu i in v itâ n d u -l să fixe ze lui
Filderman o audienţă de lucru spre a examina
problema. A fo st abordată apoi chestiunea
muncii obligatorii. Dacă e adevărat că evreii
nu sunt mobilizaţi pe fron tu l de război şi că
tre b u ie să com penseze această absenţă, îl
întreba pe Ion Antonescu dacă un comerciant
sau un meseriaş nu sunt mai u tili în cadrul
profesiunii lor, decât să fie trim işi la munci
pentru care n-au nici o pregătire şi deci nu
pot da nici un randament, în care caz cheltu­
ielile pentru întreţinerea detaşamentelor de
muncă devin o risipă. M areşalul i-a fă cut
semn să se o p re a scă şi a c e ru t lu i M.
Antonescu să-şi noteze şi această chestiune,
urmând ca la şedinţa de lucru ce se va fixa, să
se studieze propunerile lui Filderman.
A mai adus v o rb a de v o ia jo r ii e vre i,
îm p ie d ic a ţi să călătorească, ceea ce face
imposibilă circulaţia m ărfu rilor. Mareşalul a
rămas pe poziţia lui: interdicţia de călătorie
pentru voiajori nu se poate ridica. S-a con­
statat că printre evrei se află mulţi spioni şi
datorită acestora, avioanele inamice au putut
ataca tren uri militare. Discuţia s-a încheiat cu
înţelegerea ca chestiunea să fie tratată într-o
audienţă la vicepreşedintele guvernului. Altă
chestiune ridicată a fost cazul a 50.000 evrei
evacuaţi din tâ rg uri com une rurale. Aceşti
oameni sunt inactivi şi nu p o t aduce nici o
contribuţie pentru economia ţării. Mareşalul
răspunde că în actuala situ aţie nu se poat
reveni asupra acestei măsuri. Speră ca în 2-3
zile Odessa să fie ocupată de trupele române
şi atunci se va crea altă atmosferă în ţară şi se
va putea găsi o soluţie. Filderman a insistat.
Antonescu l-a întrerupt:
- Dumneata vrei să-ţi admit to t ce-mi ceri...
Filderman n-a v ru t să cedeze; a conti­
nuat să insiste, cerând ca măcar anumite
categorii din cei evacuaţi să poată reveni la
casele lor. Antonescu nu s-a lăsat convins.
A fost nevoie de intervenţia d-rului Lupu
pentru ca Filderman să admită ca discuţia
să fie reluată cu alt prilej.
Ultima chestiune ridicată a fost cea a emi­
grării, problemă asupra căreia şeful statului a
fo st sesizat şi de m em oriile co nd ucă to rilor
sionişti. L-a inform at pe Antonescu că mulţi
evrei vo r să plece dar nu li se eliberează viza
de tra n z it prin Germania, în tim p ce evreii
u n g u ri, la in te r v e n ţia g u v e rn u lu i din
Budapesta, obţin asemenea vize. Mareşalul se
miră; el a aprobat cererea în acest sens dar
F ilderm an îl inform e ază că m in is te ru l de
externe pretinde că- problema nu va putea fi
re z o lv a tă d e c â t după ce se va te rm in a
războiul. A ici Antonescu ridică to nu l: dacă
G erm ania a a prob at tra n z itu l e v re ilo r din
Ungaria, va interveni ca şi evreii din România
să poată beneficia de această viză. A r d ori
însă să ştie de ce nu pleacă evreii prin Turcia
şi Filderman îl informează că pentru Turcia nu
se găsesc vapoare.
La plecare, Conducătorul i-a reamintit
lui Filderman ceea ce spus şi în alte rân­
duri: că face distincţie între evreii regăţeni
şi cei din noile provincii, având intenţia de
a acorda celor dintâi oarecari „ privilegii" .
Audienţa a durat tre i sferturi de oră.
Scopul primordial a fost atins: semnul gal­
ben nu va mai fi introdus
Filderman mai notează că atunci când i-a
spus mareşalului că steaua lui David nu se
aplică în Germania şi Italia, ci numai în ţăriie
o c u p a te , acesta a s c h iţa t un g est de
nem ulţum ire şi a spus că nu înţelege de ce
germanii cer României să facă evreilor ceea
ce ei înşişi nu fac evreilor lor...
* l
D ouă zile după audienţă F ilderm an e
înştiinţat în mod oficial că semnul galben nu
se mai aplică. La 13 septembrie prim eşte o
adresă din p a rte a M a re lu i s ta t m a jo r al
armatei în acelaşi sens. în plus i se face cunos­
cut că pe memoriul său M. Antonescu a pus
următoarea rezoluţie şi a cerut sâ-i fie comu­
nicat oficial: „ D. Filderman n-ar trebui să se
mai adreseze într-un limbaj atât de provocă-
t o r dacă ţin e să-l p rim esc spre a discuta
doleanţele d-sale. Am luat - fără să fi fost
solicitat - o serie de măsuri foarte înţelegă­
toare faţa de evrei dar nu voi tolera un limbaj
p ro vo că to r. O are d. Filderm an n-a învăţat
nimic? Să se ia măsuri de executare imediată.
SUB OCHII G ESTAPO U LU I
Unul din prim ele obiective ale agenturii
naziste instalată în Rom ânia a fo s t să se
debaraseze de persoana lui Filderman. în ochii
naziştilor era iremediabil compromis. în 1933,
când H itler a venit la putere, Filderman luase
atitudine combativă îm potriva nazismului. în
m od d e m o n s tra tiv va ve ni în a ju to ru l
re fu g ia ţilo r evrei din Germania, creând un
fond special d in tr-o taxă de 10 la sută per­
cepută la to ate încasările co m u n ită ţilo r. în
1939 ia iniţiativa de a se trim ite evreilor ger­
mani 4 vagoane cu azime de Paşti. A susţinut
cu energie campania de b o ico t contra p ro ­
duselor germane. S-a prezentat personal la
legaţia germană, protestând contra o ro rilo r
antisemite din Germania.
Aceste a cţiuni fuseseră în re g is tra te în
dosarul lui în tre ţin u t de serviciile de spionaj
de la Berlin. Când reprezentanţii Gestapoului
s-au instalat în România, îl aveau înscris pe
„ lista neagră" . D e-a lungul c a rie re i sale
politice a stat în permanenţă sub ameninţările
antisemiţilor, iar la instalarea agenţilor nazişti
în R om ânia v ia ţa lu i a fo s t şi mai m u lt
ameninţată.
l-a trim is vorbă lui G hingold: „ Nu voi
pleca decât dacă m i-o va ce re m areşalul
Antonescu şi numai însoţit de o ordonanţă a
acestuia, până la frontiera unei ţări neutre'1 .
(Dar generalul Ion Antonescu îl voia pe W illy
Filderman în viaţă, la Bucureşti.)
Faptul că Antonescu n-a cedat la to ate
cererile lui H itle r se datoreşte, în mare parte,
dacă nu c h ia r to ta l, p e t i ţ i i l o r cu ca re
Filderman îl bombarda aproape zi de zi. Cel
mai mare succes a fost că l-a determ inat să nu
deporteze pe evrei în masă. Antonescu oprise
jafurile legionarilor, în schimb a adoptat un
sistem de estorcare sub form ă de rechiziţii,
e x p ro p rie ri, confiscări, taxe excepţionale,
impuneri fiscale excesive, colecte fo rţate de
e fe c te , to a te im puse sub a m e n in ţa re a
deportării.
N em ţii au e xercitat necontenit presiuni
asupra lui Antonescu să grăbească lichidarea
e vreilor. în acest sens acţiona cu m u lt zel
Manfred von Killinger, num it în ianuarie 1941
ambasadorul Reichului la Bucureşti. La una
din întrevederile sale cu Antonescu, îi ceruse
„ să ducă până la capăt p o litica antisem ită
preconizată de legionari" . Killinger şi Gustav
Richter, reprezentant al Gestapoului, camuflat
sub titlu l de îm puternicit al Reichului pentru
p ro b le m e e v re ie ş ti, fu s e s e ră tr im iş i la
Bucureşti cu misiunea de a acţiona pentru
deportarea e vre ilo r din România în lagărele
din Polonia, unde maşina de exterm inare era
în plină activitate.
D intr-un proces verbal al unei conferinţe
ţinută de funcţionari nazişti superiori, reiese
că d e p o r tă rile din R om ânia tre b u ia u să
înceapă din septembrie 1942. C onform planu­
lui în to cm it la acea conferinţă, în decurs de
câteva zile urmau să fie d e p o rta ţi 280.000
evrei români cu destinaţia Treblinka, Belzek şi
Sobibor. La conferinţă fusese invitat şi un de­
legat al g u ve rn u lu i rom ân. A cesta, având
probabil instrucţiunile lui Antonescu, a cerut
amânarea o pe ra ţiei, invocând d ificu ltă ţi de
126
ordin tehnic, între altele şi prioritatea ce tre ­
buia acordată tran spo rturilor pe calea ferată
p e n tru s u s ţin e re a fr o n tu lu i din R ăsărit.
Obiecţiunea delegatului român n-a fost bine
prim ită de nemţi, dar datorită interesului lui
H itle r de a-l menaja pe A n to n e s c u , care
dădea asigurări că va rezolva problema la tim ­
pul o p o rtu n şi cu m ijloace p ro p rii, a fo st
volens-nolens acceptată.
Antonescu a considerat to t timpul proble­
ma evreiască d re p t un d o m e n iu a fla t la
discreţia lui şi înţelegea să activeze numai după
inspiraţia lui. După părerea m u lto r sto rici,
Antonescu a fost incontestabil antisemit, în
orice caz s-a comportat ca atare. în faţa isto­
rie i el rămâne responsabil de s u fe rin ţe le
îndurate de evrei sub guvernarea sa. Rezistenţa
faţă de presiunea germană a fost sinceră; ea
însă nu s-a datorat repulsiei faţă de barbaria
nazistă, ci orgoliului său. Acceptarea integrală a
normativelor de la Berlin ar fi fost dovada unei
capitulări, la care nu putea conveni din orgoliu
naţional. Accepta antisemitismul, dar numai cel
iniţiat de el.
A lţi istorici cred că Antonescu a vru t să
păstreze măcar o parte a populaţiei evreieşti
- pe regăţeni - ca o rezervă în cazul unei
situaţii critice, când i-ar fi o fe rit spre a obţine
de la H itler anumite concesiuni majore. în tr-o
anumită fază a războiului, Antonescu începuse
să se îndoiască de şansele lui H itler. Din ia­
nuarie 1943 a înţeles că Germania a pierdut
războiul. A încercat să convingă pe H itle r să
în c h e ie o pace se pa ra tă . N e p u tâ n d să-l
convingă, s-a gândit încă din ianuarie 1943 la
ie ş ire a c o le c tiv ă din ră z b o i a Ita lie i şi
sateliţilor axei (România, Ungaria, Bulgaria şi
Slovacia). Dar Mussolini a tergiversat.
Prevăzând eşecul războiului,
Antonescu s-a gândit şi la momentul când
situaţia l-ar fi obligat să rupă alianţa cu
Germania şi credea că se va putea bizui pe
„ fidelitatea" populaţiei evreieşti.
 Toate aceste ipoteze au rămas un secret
al is to r ie i, în ju r u l c ă ru ia se p o t face
speculaţiuni, dar fără nici o bază controlabilă.
ANTO NESC U Şl TRANSNISTRIA
Antonescu a refuzat să predea pe evrei în
mâinile naziştilor, dar a creat el însuşi un lagăr
de d ep o rta re care din punct de vedere al
m etodelor de exterm inare nu era mai prejos
decât lagărele conduse de naziştii germani.
După cucerirea Basarabiei de către trupele
române, a fost înfiinţat aşa zisul guvernământ
al T ra n snistrie i, cu un s ta tu t adm in istrativ
specific, organizat pe raioane şi p re fecturi,
după m odelul a d m in istra ţie i din România,
condus de fu n c ţio n a ri rom ân i asistaţi de
o fiţe r i germ ani. „ T ra n s n is tria n-a fig u ra t
niciodată în vreun atlas geografic sau manual
de istorie, ci s-a născut în urma unei convenţii
germano-română. După ce Antonescu luase
contact personal cu H itle r la 12 iunie 1941,
acesta a ridicat problema evreilor români şi
regimul care trebuia să li se aplice. La o nouă
întrevedere, H itle r îi comunică planul de a
ataca Uniunea Sovietică. Cerându-i să par­
ticipe la război alături de Germania, îi arată că
acesta este singurul mijloc pentru România de
a recăpăta Basarabia şi Bucovina de nord şi
deschidea to to d a tă perspectiva de a putea
ocupa şi administra o parte a te rito riu lu i sovi­
etic de la răsărit de N istru. De asemenea îl
lasă să întrevadă că decizia de la Viena este
re v iz u ib ilă . A s tfe l s-a n ă scu t p ro b le m a
Transnistriei - cum a fost denum it u lte rio r
ţin utu l d intre fluviile N istru şi Bug“ (D ora
Litani, Transnistria, Tel Aviv, 1981).
Transnistria fusese aleasă ca o variantă a
lagărelor de internare din Polonia, urmând să
fie locul de concentrare şi izolare a evreilor
din România. Timp de patru ani cât a durat
guvernarea lui Antonescu, Transnistria a con­
s titu it un spectru al m o rţii pentru populaţia
e vreiască. în ce p â n d din 1941, e v re ii au
început să fie deportaţi în această rezervaţie
pentru cea mai mică abatere, pentru pretexte
inventate sau din „ m otive strategice" , când
deportarea se făcea în masă. Planul a început
să fie a p lic a t p r in tr - o p rim ă d e p o rta re a
câtorva zeci de mii de evrei bucovineni, după
care au urm at şi evacuări din diferite centre
din nordul M oldovei. A p oi s-a p rocedat la
deportări individuale, sau cu familia, a unor
evrei din Regat: cei ce nu erau în măsură să
facă faţă asprelor obligaţii fiscale, cei cărora li
se înscenau delicte de speculă, cei suspectaţi
de propagandă subversivă sau acuzaţi de
pretinse acte de sabotaj, cei ce absentau de la
munca obligatorie, etc.
Din octom brie 1941 până în decembrie
1943, au fost deportaţi circa 140.000 evrei.
Deplasarea lo r s-a făcut în cond iţiu ni neu­
mane, în convoaie pe jos, pe distanţe de sute
de kilom etri, sub arşiţa soarelui sau sub ploile
reci de toamnă, spre a fi abandonaţi în satele
din T ra n s n is tria , d is tru s e şi p ă ră s ite de
lo c u ito ri din cauza războiului. Locu rile de
cazare erau alese intenţionat acolo unde nu
mai existau posibilităţi de adăpost şi nici de
aprovizionare, d e p o rta ţilo r fiindu-le interzis
să circule dincolo de raza satelor, care au
d e ve n it şi ch ia r au căpătat d enum irea de
„ gheto" . Trăind în case şi grajduri ruinate,
într-o nemaipomenită promiscuitate, neavând
nici o îngrijire medicală, neputând să-şi asigure
medicamente, deportaţii au pierit cu zecile de
m ii, d egeraţi în tim p u l g e r u r ilo r specifice
regiunii, seceraţi de boli infecţioase, m orţi de
foame, împuşcaţi de jandarmi sau soldaţi hit-
lerişti din faimoasele grupe de comando şi de
poliţia ukraineană din serviciul armatei ger­
mane; alţii şi-au pus capăt zilelor spre a scăpa
de aceste suferinţe infernale.
*
în măsura în care faptele au ajuns şi la
cunoştinţa opiniei publice româneşti neanga­
jată în p o litic a antisem ită, a în cep ut să se
o bserve şi din p artea ei - în special din
partea vechii elite politice - o atitudine de
reprobare. Chiar şi unele cercuri naţionaliste
care au sprijinit alăturarea României la ţările
Axei, şi-au dat seama de greşeala acestei o ri­
entări şi au încercat să avertizeze factorii de
răspundere asupra consecinţelor nefaste ale
b a rb a rie i a n tise m ite . în această epocă, la
intervenţia lui A.L. Zissu, are loc un schimb
de scrisori între ziaristul Pamfil Şeicaru, direc­
to r u l c o tid ia n u lu i „ C u r e n tu l" , şi M ihai
Antonescu, căruia îi atrage antenţiunea că la
viitoarea conferinţă de pace România va avea
de dat socoteală de regimul inchizitorial apli­
c a t e v r e ilo r (D o s a ru l P am fil Ş eicaru,
„ Toladot" , Ierusalim, mai-iulie, 1972).
Guvernul începe să răspundă cu oare­
care docilitate la dem ersurile conducăto­
r ilo r evrei. Se fac in te rve n ţii în favoarea
d ep orta ţilo r şi în cele din urmă se obţine,
în o c to m b r ie 1943, re a d u c e re a d in
Transnistria a evreilor regăţeni internaţi ca
infractori la legea muncii obligatorii.
în d e c e m b rie s u n t readuşi e v re ii din
D o ro h o i d e p o rta ţi la izbucnirea războiului
antisovietic, apoi cei deportaţi sub pretextul
că sunt comunişti sau cei ce au cerut viza de
plecare în Uniunea Sovietică. în m artie 1944
se a pro b ă re p a trie re a a 1.884 de o rfa n i
m in o ri - ai c ă ro r p ă rin ţi au p ie rit în anii
deportării - şi emigrarea lo r în Israel. Restul
e v re ilo r a p u tu t reveni după ce regiunea a
fost evacuată de trupele germano-române şi
în tim p ce la B u cure şti se pregătea actul
istoric de la 23 August.
S Ă TU L DE A T Â T E A P E T IŢ II,
A N TO N ES C U O RDO NĂ D EP O R T A R EA
LUI F IL D E R M A N ÎN TR A N S N IS TR IA
Un m o m e n t de te n s iu n e în tr e
A ntonescu şi Filderm an a fo s t decretarea
unui îm pru m u t fo rţa t de patru m iliarde lei.
Filderman protestează, fără să ţină seama de
r is c u r ile p e rs o n a le la ca re se e xp u n e a .
128
Episodul este relatat de el în tr-u n interviu
acordat unui ziar din Tel Aviv: „ Antonescu
avea n e v o ie de fo n d u r i p e n tru a duce
războiul co ntra ru ş ilo r şi tre b u ia să para­
lizeze străduinţele germ anilor la deportarea
generală şi să câştige tim p. Am fost convocat
la Centrală împreună cu foştii mei colabora­
to ri. Mi s-a adus la cunoştinţă că generalul
Antonescu cerea patru m iliarde de la evrei
ca să poată face faţă războiului şi mi se cerea
ca eu şi fo ştii mei c o la b o ra to ri să form ăm
com itetele de strângere a fo n d u rilo r iar cei
d in tre noi care nu-şi v o r face „ d a to ria "
vo r fi deportaţi.
în tre b a t de preşedintele C en trale i, dr.
G hing old, am răspuns: „ Ce mai pierdem
tim pul? Să plecăm de pe acum cu to ţii în
T r a n s n is tr ia ." F o a rte s u rp rin s , d -r u l
G h in g o ld m -a în tr e b a t: „ D e ce? l-a m
răspuns: ,, P e ntru că m axim um ce se va
putea realiza de la evrei este de 750 m il­
ioane, adică mai puţin de 25 la sută din suma
cerută de Antonescu." „ De ce?" a în tre ­
bat ia r G hing old. „ P entru că li s-au luat
evre ilo r aproape toate averile, au fost alun­
gaţi din to a te p ro fe s iu n ile ." A tu n c i dr.
Ghingold mi-a cerut să-i tr im it un memoriu
explicativ, ceea ce am făcut. Dr. Ghingold a
p re d a t m e m o riu l meu lui Radu Lecca, iar
acesta ar fi spus m areşalului că dată fiind
d e c la ra ţia mea, n um ai o a m e n in ţa re cu
deportarea ar putea să mă silească să caut a
încasa mai m ult."
Urm area la refuzul lui Filderman a fost
deportarea în Transnistria. A plecat în so ţit
de soţia sa de bună voie, aceasta nevoind să­
I lase singur, ştiind că viaţa lui era în perma­
nenţă am eninţată. Ceea ce R ichte r a fo s t
împiedicat să com ită cu mijloacele specifice
ale Gestapoului, devenea posibil în această
îm p re ju ra re . Se pare însă că A ntonescu a
luat anum ite măsuri discrete să îm piedice
orice atingere a persoanei prizonierului său.
Ajuns la locul su rghiunului, Filderm an s-a
p o m e n it în m ijlo c u l unui in fe rn m u lt mai
fioros decât îşi imaginase.
 D e p o rta re a lui F ilderm an a p ro v o c a t
mare em oţie în unele cercuri ale publicului
ro m â n e s c . O a m e n ii p o lit ic i cu ca re
A ntonescu mai în tre ţin e a re la ţii i-au atras
atenţia asupra acestei e ro ri care nu făcea
d e c â t să c o n fir m e to ta la în fe u d a re a
României la ţe lu rile Reichului nazist. Vestea a
ajuns şi în străin ăta te , unde s-a produs o
reacţie puternică oglindită în presa occiden­
ta lă . La B u c u re ş ti au în c e p u t să cu rg ă
p r o te s te le d in to a tă lum ea . P r in tr e
in te rv e n ţiile în favoarea lui a fo st şi cea a
Papei Pius al X ll-le a . El a te le g ra fia t lui
Antonescu cerând eliberarea d e p orta tulu i.
După două luni, Filderman a fo st readus în
Bucureşti.
PR ĂB U Ş IR EA REG IM ULUI
ANTO N ESC IAN
U ltim u l c a p ito l în s c ris de d r. W .
Filderman în istoria anilor de prigoană a fost
participarea lui la prăbuşirea regimului nazist
şi p re g ă tire a a c tu lu i de la 23 A u g u s t.
Războiul a ntisovietic era v irtu a l p ie rd u t şi
fa c to rii p o litic i au în c e p u t să exam ineze
modalitatea cea mai bună de a salva ceea ce
se mai putea salva. în ianuarie 1943 Mihai
Antonescu a plecat la Roma să propună lui
M ussolini să ia c o n ta c t cu re p re z e n ta n ţii
m arilo r aliaţi în vederea unei păci separate,
în iu lie el face o nouă v iz ită la Roma în
acelaşi scop. Demersul rămâne fără rezultat
din cauza evenim entelor care s-au precipitat
în Italia. Era, de altfel, şi prea târziu. Trupele
m arilor aliaţi erau în ofensivă pe toate fro n ­
turile.
D iscuţiile se duceau concom itent, de-o
parte prin delegaţii regelui şi ai p a rtid e lo r
p o litic e , de c e a la ltă p rin m e s a g e rii lu i
Antonescu, care în cele din urmă au angajat
tra ta tiv e cu d-na K olontay, ambasadoarea
Uniunii Sovietice în Suedia. Unul din mem o­
rialiştii români, ocupându-se de această fază
a tra ta tiv e lo r de la C airo, scrie următoarele:
„ Voi semnala că la această dată (a p rilie
1944, n.a.) a u to rită ţile engleze erau în p o ­
sesia unei im p o rta n te sc ris o ri adresată de
a v o c a tu l F ild e rm a n , ş e fu l C o m u n ită ţii
israelite din România, către principele Ştir-
bey. Scrisoarea era destinată, e vid en t, să
întărească mâna p rin c ip e lu i în negocierile
sale. De altfel, mareşalul s-a gândit el însuşi,
văzând că negocierile de la C airo nu înain­
tează, să trim ită pe avocatul Filderman ca pe
un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Yalta
şi c ru c ific a re a R om ân iei, E dit. D u m itru ,
Munchen, 1983).

Timpul însă nu mai avea răbdare.

Filderman n-a mai apucat să acţioneze în favoarea Mareşalului. Regele Mihai I şi generalii
Palatului (Sănătescu, Aldea etc.), l-au arestat pe Mareşal şi au anunţat arm istiţiul.
Se spune că la procesul lui Ion Antonescu, avocatul W illy Filderman a fost împiedicat să
pledeze în favoarea mareşalului. Totuşi el nu s-a putut abţine să amintească de „ favorurile"
Mareşalului.
Povestea aceasta bizară se va încheia cu împuşcarea lui Ion Antonescu şi fuga peste
hotare a lui W illy Filderman. D eparte din străinătate, W illy Filderman nu va înceta să
amintească celor care voiau să-l asculte că Antonescu a fost prigoana şi salvarea evreilor din
România.
Vreau să cred că W illy îi păstra într-un co lţ al inimii recunoştiinţa lui Ion Antonescu...
Istoria - acest mare tribunal al lumii este nepărtinitoare, chiar dacă, aşa cum spunea Heine
„ nu e cu putinţă să zugrăveşti trecutul fără a-i da conturul p ro priilo r tale sentimente" ...

Teşu Solomovici

129
Din amintirile unui martor ocular

(secretar al Regelui Mihai I)

AŞA A FOST ARESTAT

MAREŞALUL
ION ANTONESCU

înainte de a începe să descriu cele ce ştiu despre evenimentele ce au dus la

actul de la 23 august 1944, trebuie să fac anumite precizări. în ciuda celor ce s-au
scris, Partidul Comunist român nu a iniţiat şi nu a condus acţiunea care a cauzat
ieşirea României din război. De asemenea, în toate publicaţiile apărute sub con­
trol comunist se vorbeşte d e ,insurecţia armată română“ . Nu a existat o
insurecţie, armată sau dezarmată. A existat un ordin regal transmis prin organele
militare competente de către şeful noului guvern, generalul Constantin
Sănătescu. Demiterea Mareşalului Antonescu s-a făcut la cererea regelui Mihai,
când acesta a constatat că măsurile pe care Ion Antonescu intenţiona să le ia, nu
corespundeau cu situaţia gravă în care se afla ţara. Pot să declar fără nici o
şovăire că: Şefii partidelor politice majoritare au sprijinit fără rezerve pe regele
Mihai, iar ordinele sale au fost urmate fără ezitare sau defecţiuni de toţi coman­
danţii de mari unităţi militare de pe front şi din interior.
Deci nu poate fi vorba de o ,insurecţie armată“ , fără a schimba înţelesul
cuvântului,insurecţie" aşa cum este definit în dicţionar. Numirea generalului
Sănătescu a fost făcută prin decret regal, întocmai cum fusese numit şi Ion
Antonescu, prim-ministru de către Carol II cu câţiva ani înainte. Aceeaşi pro­
cedură legală a fost folosită în cele două ocazii pentru numirea şefului guver­
nului român. Armata română nu a fost Jnsurecţionistă" căci nu s-a răzvrătit
împotriva unei autorităţi, ci dimpotrivă a executat ordinul regal şi cele ale
căpeteniilor militare. Deci cuvântul„insurecţie" este folosit intenţionat în mod
greşit pentru a falsifica adevărul istoric. Actul de la 23 August a fost sprijinit
şi aprobat de poporul român, armata şi reprezentanţii politici susţinând fără
şovăire această acţiune. Deci nu poate fi vorba d e ,insurecţie" . După aceste
rânduri, propun să examinăm evenimentele de atunci cu obiectivitatea pe care
trecerea anilor ar trebui să ne-o dea.

130
 m căutat să reţin cu cât mai mare fideli­
A tate amintirile de la 23 August şi de fapt
ale întregii săptămânii (20-26 august), dându-
mi seama că aveam de a face cu momente ce
v o r intra în istorie. Mi-am dat osteneala să
înregistrez cât mai multe detalii care să ajute
mai târziu la reconstrucţia evenimentelor. Nu
credeam însă că vo r trece atâţia ani.
Am c itit cu mare răbdare cele scrise de
unii care în tr-u n fel sau altul, au asistat la
unele aspecte din acea zi. în general, relatările
lo r conţin câte unul sau mai multe grăunţe de
adevăr, dar fiind scrise urmărind fie interesul
personal sau cel al unui grup, îşi pierd din au­
tenticitate. Linele au fost scrise la îndemnul
unui agent al regimului comunist (securitatea,
istoricii partidului) de către persoane în stare
de arest, altele pentru a satisface dorinţe ale
personagiilor simandicoase ale regimului sau
pentru a scoate în evidenţă m erite personale
născocite pentru a justifica privilegiile. Sunt
puţini cei care nu au căutat recompense pen­
tru participarea lo r la acţiunea care a dus la
ieşirea ţării din alianţa cu Germania. Mă pot
număra şi eu printre ei, fiind m ulţum it că am
fost şi eu „ acolo" .
într-adevăr, cea mai mare m ulţu m ire a
fo st să văd în seara de 23 august 1944 pe
regele Mihai în balconul central al Palatului
Regal din Calea V icto rie i, în lumina reflec­
to a r e lo r ca re nu fu sese ră a p rin se de la
începutul războiului. După ce s-a anunţat la
Radio B u cure şti în cetarea o s tilită ţilo r cu
Puterile Aliate, o mulţime s-a adunat în piaţă
câ ntând im n u l regal şi ce râ n d să apară
Suveranul. Tipic, el a dovedit din nou curajul
personal, apărând singur în balcon în lumina
o rb ito a re a re fle cto a re lo r şi a fo st aclamat
îndelungat de mulţimea entuziastă. Nu mulţi
conducători, în situaţii tulburi, cu inamici înar­
maţi în libertate, iau riscul de a se pune în
mijlocul ţintei.
Nu am d o rit să scriu despre acele zile,
co nvins fiin d că n u-m i a p a rţin e a această
sarcină. D ar cum au tre c u t atâţia ani şi am
intrat în amurgul vieţii, şi constatând că există
atâta confuzie cu privire la evenimente, am
socotit că a sosit momentul de a consemna
impresiile şi reflexiile din acele zile pentru ca
cei, care, nu din vina lor, nu au avut prilejul, să
cunoască o parte a istoriei neamului.
Aşadar, fără a fi specialist în afacerile mil­
itare, dar discutând cu o fiţe rii superiori din
Casa Militară a Regelui şi din Comandamentul
M ilita r al C a p ita le i în vara a nu lu i 1944,
ajunsesem la concluzia împărtăşită de majori­
tate că situaţia era catastrofală.
R E G E L E V R EA CA IEŞ IR EA DIN
RĂZB O I S-O P R O C LA M E A N T O N ES CU
imineaţa, cred că pe la nouă, am fo st
D tre z it de telefonul care suna în biroul
R egelui. T e le fo n is tu l îm i spune că M ihai
Antonescu este pe fir. Uitându-mă pe fereas­
tră, cer legătura cu vicepreşedintele. Regele
încă dormea. Cerul era senin anunţând o altă
zi călduroasă de vară. A fară, lu c ru rile se
desfăşurau după rutina obişnuită. Grădinarii
erau ocupaţi cu stropitul şi greblatul printre
copacii verzi ce aruncau umbre întunecate pe
rozele din răsaduri.
Stătusem târziu în seara dinainte ca să
discutăm alternativele planului original. Regele
împreună cu sfătuitorii săi erau de acord că
ieşirea României din război nu putea să aibă
loc fără ca Antonescu să nu fie consultat. Din
pricina situaţiei grave pe front, Mareşalul tre ­
buia să aibă p rile ju l să facă acest pas fără
în tâ rziere . D oa r aşa se clarifica poziţia lui
A n to n e s c u faţă de c o n d iţiile e n u n ţa te la
Cairo, care de fapt nu erau diferite de cele de
la Stockholm. întrevederea era necesară pen­
tru a determ ina dacă Antonescu refuză să
încheie arm istiţiu. Un refuz acum îi asigura
reţinerea la Palat, împiedicându-l să ia legătura
cu auto rită ţile germane. De asemenea, per­
soana sa nu mai putea fi folosită ca un focar în
jurul căruia să se strângă elementele proger-
mane, semănând confuzie în rândul populaţiei
civile şi mai ales în armată. Noul guvern numit
de Rege va decide mai tâ rz iu s o a rta lui
131
Antonescu în acord cu legile în vigoare. Dar
lipsa Mareşalului din Bucureşti punea ieşirea
din război în tr-o altă lumină în care şansele de
reuşită erau aproape anulate.
Nu era vorba de a-l atrage în cursă, cum
au indicat unii apologeţi ai lui Antonescu. Era
o chestiune de răspundere. Când mareşalul
Antonescu s-a instalat la putere în calitate de
„ C onducător" , el şi-a asumat răspunderea
continuării existenţei statului. Acum din p rici­
na campaniei din Rusia, naţiunea se afla la
marginea abisului. Regele avea obligaţia să dis­
c u te , îm p re u n ă cu p rim u l său m in is tru ,
măsurile pe care le va lua pentru a minimaliza
şi circum scrie efectele dezastrului. Dacă nu
era convins de eficacitatea lo r şi le considera
nesatisfacătoare, era datoria lui să găsească o
altă soluţie. Discuţiile duse în seara din ajun,
chiar şi după ce aflasem că Ion Mihalache,
vicepreşedintele Partidului Naţional-farănesc,
se va duce la Snagov p e n tru a vedea pe
Mareşal cu intenţia de a-l convinge să întârzie
plecarea pe fr o n t p en tru a se prezenta la
Palat, au continuat pentru mai multe ore.
S-au examinat mai multe alternative. Dar
acum îmi vorbeşte Mihai Antonescu în aparat.
El îmi spune că ar dori să vină la Palat în audi­
enţă şi că Mareşalul va veni mai târziu. îl asi­
gur că voi trim ite mesajul său Regelui şi că va
avea un răspuns n e în tâ rz ia t. Dacă îm i
amintesc bine, este una din rarele ocazii când
m-am dus să-l trezesc pe Rege.
O dată tr e z it, regele este de acord ca
ambii Antoneşti să vină în audienţă după masă
la ora tre i. îi comunic com andorului Arpad
G heorghel, adjutan tu l de serviciu, o rd in u l
Suveranului, şi el ia legătura cu Preşedinţia
C on siliului de M in iştri. Regele îşi urmează
programul stabilit înainte, adică va pilota unul
din avioanele la dispoziţie la aeroportul m ili­
tar de la Străuleşti. Din această cauză speram
ca spionii din palat să nu ra p o rte ze nim ic
anormal.
Când se reîntoarce, Regele doreşte să se
confrunte cu sfă tu ito rii săi. Aşa că pe rând
apar generalii Aldea şi Sănătescu, Buzeşti şi cu
Stârcea. în biroul Regelui din Casa Nouă, sunt
132
împărtăşite ultimele inform aţii prim ite de pe
fro n t şi din ţară. Situaţia nu s-a îmbunătăţit.
Pe fr o n t nu se putuse organiza o linie de
apărare coerentă, ci doar puncte de rezis­
tenţă izolate care erau expuse la învăluiri din
p artea b lin d a te lo r s o v ie tic e . în regiunea
Chişinău, un mare număr de unităţi române şi
germane fuseseră în c e rc u ite , iar v â rfu rile
unităţilor de tancuri ruseşti se aflau acum în
a p ro p ie re de C âm pulung M oldovenesc în
N o rd . O breşă mare deschisă în regiunea
Bacău şi alta în regiunea Bârlad perm iteau
p ă tru n d e re a A rm a te i R oşii în C âm pia
Moldovei de Sud şi ameninţau restul ţării.
Auzind înşiruirea de insuccese, mici şi
mari, mi se strânge inima. Ştiam că fiecare din
ele însemna un nou doliu pentru o familie din
ţară.
R aidurile aeriene masive continuau cu
intensitate. Ploieştiul, instalaţiile petrolifere şi
fe ro viare din îm p re ju rim i, fuseseră atacate
fără întrerupere în zilele şi nopţile de 17, 18,
19 august cu pierderi în rândul populaţiei şi
distrugeri serioase ale instalaţiilor industriale.
La sunetul sirenelor înceta orice activitate, şi
cei care nu fuseseră dispersaţi cu serviciile
lo r, se refugiau în satele din ve c in ă ta te .
Raidurile de noapte erau executate de aviaţia
engleză şi însemnau te rm in a re a abruptă a
şedinţelor secrete cu factorii politici care tre ­
buiau duşi în taină la casele lor. Ei nu puteau
să apară în a d ă p o s tu l de la Palat fă ră a
dezvălui prezenţa lo r spionilor care ne încon­
jurau.
în dimineaţa zilei de 23 august, după ce
Regele hotărâse ca acţiunea de scoatere a
României din război să aibă loc chiar în acea
zi, nu mai exista posibilitatea de a primi avizul
şefilor partidelor politice. Cei de la Palat nu
ştiau unde s-au dispersat conducătorii par­
tid e lo r , în tru c â t nu ne gândisem că va fi
nevoie de a lua legătura cu dânşii înainte de
26 august. Prin urmare, Regele de unul singur
îşi ia răspunderea acţiunii. După ce a ascultat
pe fiecare din cei prezenţi, el decide să ridice
problema arm istiţiului în tim pul audienţei cu
Antonescu, iar dacă acesta refuză deschiderea
im ediată a n eg o cie rilo r, să-l dem ită şi să-l
fie văzuţi, să afle ultimele zvonuri şi să audă
reţină la Palat. După ce a aflat că Antoneştii ultimele bancuri. Circulaţia era mai activă în
v o r veni la Palat, şi în urma hotărârii de a-itimpul prânzului şi seara, înainte de cină, între
confrunta cu chestiunea arm istiţiului, s-a decis
Ateneu şi Capşa.
ca reprezentanţii p artidelor să fie avizaţi de R e ve n iţi din oraş, B uzeşti şi Stârcea
noile circum stanţe şi de avansarea acţiunii raportează Suveranului rezultatul m isiunilor
m ilita re cu tre i zile. Buzeşti şi Stârcea vo r
lor. Buzeşti nu izbutise să-l vadă pe Maniu, dar
încerca să ia legătura cu Maniu şi Pătrăşcanu, i se promisese că îl va putea întâlni mai târziu.
respectiv, pentru a-i informa de cele hotărâte.Stârcea găsise pe o m ul de legătură al lui
Eu am p rim it însărcinarea de a comunica Pătrăşcanu, care îi făgăduise că Pătrăşcanu şi
c o lo n e lu lu i Dămăceanu decizia Regelui şiTitel Petrescu vo r veni la Palat, însă nu înainte
ca să se întunece. Deci, în momentele hotărâ­
ordinul de a iniţia faza finală a operaţiilor m il­
itare în Capitală imediat şi nu la 26 august, toare, elementele reprezentative politice nu
cum fusese plănuit. se aflau în preajma Suveranului. Absenţa lor,
A ş te p tâ n d s o sire a c o lo n e lu lu i
justificată sau nu, a lăsat întreaga povară a
Dămăceanu, am putut observa de la ferestrele deciziilor ce trebuia să fie luate în ceasurile
următoarele, pe umerii Regelui.
Palatului că fo rfo ta p ie to n ilo r de pe Calea
V ic to rie i era neschim bată în ciuda e ven i­ în aşteptare, revizuiam din nou to a te
m entelor de pe front. Desigur că multă lume detaliile planului pentru a ne convinge că am
părăsise o ra ş u l p e n tru a nu se e xpu ne prevăzut problemele dificile şi că au fost luate
raidurilor aeriene, dar afluenţa pedeştrilor pec o n tra m ă s u rile necesare. Regele pune la
Calea Victoriei nu părea să fie influenţată de c u re n t pe co lo n e lu l Emilian lonescu şi pe
situaţie. Era o biceiul atunci, ca şi în zilele m a io ru l A n to n D u m itre s c u , com andantul
adjunct al Batalionului de Gardă, pentru a face
d in a in te de ră z b o i, ca o ră ş e n ii de to a te
v â rs te le să se p lim b e pe a cest C o rs op re p a ra ţiile de apărare s u p lim e n ta re ale
b u cu re ş te a n . A c o lo se în tâ ln e a u tin e r ii,
P a la tu lu i, cu mâna de s o ld a ţi ce erau la
îndemână. Mai târziu am aflat că nu aveau la
artiştii, scriitorii, jurnaliştii şi politicienii ca să
dispoziţie decât 80
ostaşi din batalion,
restul fiind la Sinaia,
unde fuseseră
tra n s p o rta ţi ca să
fo rm e ze apărarea
în conform itate cu
p la nu l o rig in a l.
C o lo n e lu l Şerban
N eg ule scu este
trim is la Sinaia ca
să pună la c u re n t
pe regina Elena cu
u ltim a d e c iz ie a
R egelui şi ca să
p re gă te ască un
convoi de maşini cu
care dânsa, îm pre­
Câteva zile înainte de 23 august, mareşalul Ion Antonescu îl deco­ ună cu anturajul de
rează pe generalul german Schobert cu ordinul .jVlihai Viteazul" . la Sinaia, să călă­

133
torească la Craiova, pentru a evita să devină
ostatică în mâna nemţilor. Regele vorbeşte cu
regina Elena la telefon dându-i de înţeles, pe
ocolite, de cele hotărâte.
Pe la ora unu ne reunim în jurul mesei din
sufrageria de la Casa Nouă. Afară căldura
crescuse şi ne aflam în mijlocul unei adevărate
zi de vară bucureşteană.
în tim pul mesei de prânz eram cu to ţii
preocupaţi, căutând să găsim un detaliu ce fu­
sese neglijat în planurile ce urmau să fie puse
în aplicare în viitoarele ore. Dacă Mareşalul va
trebui reţinut, escorta care-l însoţise, trebuia
să fie şi ea arestată, iar m aşinile duse din
Calea V ictoriei, unde erau în văzul tre că to ­
rilor, la garajul Palatului. Eu urma să intru în
legătură cu un prieten ce lucra la societatea
de te le fo a n e , in g in e ru l A n d re i (D o d o )
C h ris s o g h e lo s , să-i c o m u n ic că a s o s it
momentul ca să taie legăturile telefonice ale
comandamentelor şi centrelor germane, care,
în mare parte, treceau prin centrala din Calea
V ic to r ie i. El îm p re u n ă cu in g in e ru l Dan
Brătianu, identificaseră circuitele acum câteva
săptămâni, şi promisese că le va face inope­
rante, executând ordinul Suveranului, fără a
cere o altă autorizare. Momentul se apropi­
ase.
Pentru a m icşora efectele unei
reacţiuni militare, se decisese că vor
trebui să fie neutralizaţi şi câţiva din
colaboratorii apropiaţi ai mareşalului.
A ceştia erau g e n e ra lii C onstantin
Pantazi. m in istru l de Război.
Constantin (Pikv) Vasiliu. secretar de
stat la Ministerul de Interne. Gheorahe
Tobescu. comandantul Jandarmeriei,
colonelul Mircea Eleftererscu. prefectul
Capitalei şi şeful Siguranţei. Eugen
Cristescu. în fu n cţiile pe care le
îndeplineau, fiecare dintre ei putea să
creeze incidente în rândul unităţilor
rom âneşti, reducând şi m ai m ult
şansele de succes, care erau deia
scăzute considerabil.
134
SOARTA NAŢIUNII D EP IN D EA DE 0
A U D IE N Ţ Ă .. . _________________
impul trecea încet, dar ora audienţei, o
T clipă în care soarta ţă rii va depinde de
convingerile şi cuvintele a doi oam eni, nu
întârzia. Uitându-mă la cei prezenţi, mi-am dat
seama că Regele purta aceleaşi haine sport cu
care plecase din Sinaia. D e sig u r că nu se
pregătise o şedere a tâ t de îndelungată în
Capitală. Ciudat este că în momente de tensi­
une, detalii n eim p o rta nte sunt re ţin u te în
memorie. Regele era îmbrăcat cu o bluză de
sport şi pantaloni de flanelă gri.
B iro u l R egelui din Casa N o u ă , care
noaptea devenea camera mea improvizată de
d o rm it în tim pul acestei vizite la Bucureşti,
era acum plină de fum ul ţig a re te lo r, care
indică seriozitatea consfătuirii. Sosise ora trei,
dar nu vizitatorii. Avusese loc o nouă schim­
bare de planuri? Dar după câteva momente
de aşteptare, iată că apare pe aleea ce lega
clădirea Palatului cu Casa Nouă, mica vilă în
care locuia Regele, Mihai Antonescu în soţit
de c o lo n e lu l E m ilian lo n e s c u . Regele îl
p rim e ş te în salon îm p re u n ă cu g eneralul
Sănătescu. Acesta era un bărbat firav, cu faţa
uscată, dar cu talia şi portul unui tânăr ofiţer.
Vorbea cu glas molcom de moldovean, fără
să-l fi auzit să ridice glasul în prezenţa mea.
Era devotat Regelui şi p rin cip iilo r democra­
tice. Cu toate că fusese camarad cu mareşalul
Antonescu, amândoi fiind ofiţeri de cavalerie
(se tu tu ia u - Io n e l şi M ata ch e ), el nu
împărtăşea vederile acestuia. Fusese decorat
pentru eroism în timpul Războiului şi purta cu
m â n d rie o rd in u l „ M ih ai V ite a z u l'1 . S-a
dovedit a fi un element îm păciuitor în timpul
discuţiilor ce aveau loc la Palat, care câteo­
dată deveneau cam încinse.
în audienţa cu Mihai Antonescu, Regele
discută evenimentele de pe fro n t şi se intere­
sează de cauza întârzierii Mareşalului. După
vreo jumătate de oră de conversaţie, Regele
se întoarce în biroul său, iar Mihai Antonescu
împreună cu Sănătescu se întorc în Palat pen­
tru ca să aştepte pe Mareşal. în ju ru l o re i
patru apar din nou, de data asta întovărăşit de
Ion Antonescu în uniformă de o fiţe r de cava­
lerie. Mihai Antonescu în ţinută protocolară
cu haină neagră şi pantaloni reiaţi. Mai târziu,
c o lo n e lu l lonescu mi-a spus că M areşalul,
intrând în Palat, s-a împiedicat pe trepte şi era
gata să cadă. El era de părere că,este un semn
bun.
Cu excepţia lui Emilian lonescu, ceilalţi
in tră în salonul „ galben" din Casa Nouă,
unde după câteva clipe apare şi Regele. Cum
n-am fost prezent la audienţă, nu p ot decât să
repet ce am aflat mai târziu de la Rege şi de la
Sănătescu. Am aşteptat împreună cu Aldea,
Stârcea şi Buzeşti în biroul Regelui.
Discuţia se pare că a fost destul de aprin­
să, Regele fiind irita t de întârzierea Mareşalu­
lui. Ion Antonescu nu a ascuns Suveranului
gravitatea situaţiei de pe fron t. Când Regele îl
întreabă dacă nu ar fi p ru d e n t să înceapă
negocieri de pace, Mareşalul declară că s-au
luat anumite contacte. D ar el nu poate intra
în discuţii pentru încheierea arm istiţiului fără
a avertiza pe nemţi şi fără a prim i asigurări că
ţa ra nu va fi o cu p a tă , g ra n iţe le s ta tu lu i
urmând a fi stabilite doar în cadrul discuţiilor
pentru tratatul de pace. Regele şi Sănătescu
Coloană de prizonieri germani în Bucureşti, păziţi de soldaţi români
menţionează urgenţa începerii negocierilor,
însă A ntonescu declina să urm eze această
alternativă dacă nu primeşte în prealabil asen­
tim e n tu l g erm a n. Regele şi g e n e ra lu l
Sănătescu ştiau că el era la c u re n t cu
condiţiile transmise de la Cairo lui Maniu, căci
mesajele îi erau adresate şi lui. Suveranul a
ajuns la concluzia că Antonescu nu dorea sau
nu socotea că era m om en tu l de a începe
negocieri, cu toate că frontul fusese străpuns
şi că o p a rte din ţa ră era sub c o n tr o lu l
armatei sovietice. Antonescu menţionează că
va c o n tin u a o s tilită ţile pe lin ia Focşani-
Nămoloasa-Galaţi şi dacă va fi nevoie chiar pe
crestele C a rp a ţilo r. Şi apoi anunţă că fără
a g re m e n tu l g erm an nu va în cep e n ic i o
negociere.
în aceste condiţii, Regele cu calmul său
o b iş n u it, cu vocea d o m o a lă , d e c la ră că
Mareşalul nu se mai bucură de încrederea sa
şi că A n to n e s c u tre b u ie să se c o n s id e re
demis. Mareşalul este surprins de vorbele
Regelui, care spune în continuare că Mareşalul
adoptând această atitudine, nu-i mai lăsa nimic
de discutat şi părăseşte salonul. La un semn al
Regelui, m aiorul D um itrescu in tră în odaie
în so ţit de tre i subofiţeri, aleşi mai dinainte.
Colonelul lonescu se opreşte în prag. Există
 un m om ent de ezitare întrucât nici unul din
p e rs o n a je le d ra m e i în d e sfă şu ra re nu-şi
cunoştea rolul. Mareşalul se uita la Sănătescu,
care ridica din umeri. Subofiţerii ştiind că tre ­
buie să-i escorteze pe cei doi A ntoneşti la
etaj în camera destinată reţinerilor, au rămas
totuşi înlemniţi. Există astăzi diferite variante
cu privire la cuvintele lui Antonescu în aceste
clipe. Nu p ot să verific nici una din ele. Am
a u z it însă pe c o lo n e lu l lonescu strigâ nd :
„ Executarea" şi dânsul mi-a e xplicat mai
târziu că văzând ezitarea subofiţerilor a reîn­
noit ordinul de execuţie a arestării. In în cor­
darea m om entului, bănuiesc că Mareşalul a
înţeles că este vo rb a de execuţia lui şi se
adresează lui Sănătescu spunând că Mareşalul
Antonescu nu poate fi tra ta t ca un bandit.
Apoi urmează pe ostaşi. O clipă mai târziu îl
văd îndreptându-se către scări urm at de Mihai
A ntonescu, livid la faţă. M areşalul p rivin d
înapoi striga: „ Mâine veţi fi spânzuraţi cu to ţii
în Piaţa Palatului" . Gândul meu im ediat a
fost că aveam atâtea alte lucruri programate
pentru zilele următoare cu urmări mai atrac­
tive şi că spânzurătoarea nu era una din ele,
oricât de „ înălţătoare" ar fi fost operaţia.
Ne aflam din nou în biroul Regelui, Aldea,
Sănătescu, Stârcea, Buzeşti şi cu mine, aştep­
tând pe Suveran, care bea un pahar de apă. El
va da dispoziţii lui Emilian lonescu şi lui Anton
Dumitrescu să aresteze în mod discret escorta
M areşalului şi să gareze maşinile în incinta
Palatului, unde nu pot fi observate de trecători.
Nu era nevoie ca să fie alarmaţi nici ei, nici
autorităţile germane de ce se petrece la Palat.
Apoi recapitulăm alte măsuri ce trebuiesc
luate fără întârziere. Reprezentanţii partidelor
politice fiind absenţi, urmau să fie avizaţi de
noua situaţie. Trebuie numit noul guvern. Unii
din colaboratorii apropiaţi ai Mareşalului tre ­
buie a re s ta ţi. T ru p e le sub c o n tr o lu l
Comandamentului M ilitar al Capitalei trebuie
să înceapă ocuparea poziţiilor predeterminate
în oraş. Marele Stat Major trebuie să ordone
unităţilor româneşti de pe fro n t să se replieze.
Trebuiau înştiinţaţi de cele petrecute emisarii
de la Cairo şi Alexandru Cretzianu la Ankara.
136
Dar, în primul rând trebuia numit un prim-
m in istru. în absenţa „ fa c to rilo r p o litic i" ,
Regele, cu avizul celor prezenţi, se hotărăşte să
încredinţeze conducerea noului guvern gene­
ralului Sănătescu. Originalul şi copia pe care am
fă cu t-o nu cred că au s u p ra v ie ţu it eveni­
m entelor ce au urmat, dar ulterior s-au făcut
noi decrete pe formularele oficiale.
Cum am te rm in a t de b ă tu t la maşină
d e c re tu l şi după ce Regele l-a sem nat,
Sănătescu ia originalul pe care îl împătureşte
cu grijă, îl pune în buzunar şi cere un autom o­
bil care să-l ducă la clădirea M arelui Stat
M ajor, aflat atunci pe strada Ştirbei-Vodă.
Câteva luni mai târziu, Sănătescu mi-a descris
m o m e n te le p rin ca re a tr e c u t când s-a
p re ze n ta t la Statul M ajor. „ Puteau să mă
aresteze pe loc, măi băiete" , îmi spuse el,
„ căci eram fără escortă şi îmbrăcat civil, cum
ştii" . Eu nu i-am spus că şi noi la Palat eram
îngrijoraţi de cum va fi prim it, căci singura lui
p ro te cţie era o bucată de hârtie. Pentru o
vreme ne întrebam dacă mai aveam un prim-
ministru în libertate.
D eo are ce g eneralul llie Şteflea, şeful
Marelui Stat Major se afla pe front, Sănătescu
in tră la subşef, generalul Socrate Mardare,
scoate din buzunar decretul regal, îl despă-
tureşte cu atenţie şi-l prezintă. Acesta, după
ce-l citeşte, se ridică de pe scaun, îl salută şi
se pune imediat la dispoziţia lui. Peste vreo
oră, după ce unele din ordinele indicate au
fost transmise comandanţilor de mari unităţi
de pe fron t, Constantin Sănătescu se întoarce
la Palat nevătămat.
A ici atm osfera se schimbase. De unde
lăsase cinci oameni în m odestul b iro u din
Casa Nouă discutând, acum găseşte că centrul
de activitate se mutase în birourile din Palatul
cel M are unde un g ru p de m ilita r i şi
fu ncţio na ri civili lucrau de zor. în tre tim p,
vorbisem la telefon cu Dămăceanu şi prin cod
i-am am intit de întrevederea ce am avut-o la
prânz, confirmând că Mareşalul fusese demis
şi insistând să urgenteze măsurile plănuite.
Dămăceanu a c e ru t să m enţinem secretul
arestării pentru cât mai multă vreme pentru a
da tim p unităţilor din Bucureşti să intre în dis­
pozitivul predeterminat. Am chemat la telefon
pe inginerul Chrissoghelos şi-i spun că a sosit
m om entul când treb uie sc tăiate c irc u ite le
telefonice germane...
„P A T R IO JII INGINERULUI C EAU Ş U “
(BODNĂRAŞ) P R EIA U P A ZA
M AR EŞ A LU LU I________________
upă ce Regele părăsise Capitala, a avut
D loc transferul pazei Mareşalului şi al lui
M ihai A n to n e s c u de sub răsp u n d e re a
Batalionului de Gardă în grija echipei civile
organizate de Partidul Comunist sub suprave­
gherea „ in g ine ru lui Ceauşu“ . S-a pus de
multe o ri întrebarea de ce s-a făcut acest pas.
Unii au folosit acest incident ca o nouă dovadă
de trădare. Ei vedeau în aceasta intenţia de a
vătăma integritatea şi moralul armatei române
de către o conspiraţie internaţională sau pen­
tru a deschide hoardelor bolşevice zăgazul, cu
scopul de a distruge naţiunea română.
Adevărul este că, hotărârea cu privire la
paza lui |on Antonescu, de va treb ui să fie
arestat, a fost luată cu câteva luni înainte de
şefii partidelor politice împreună cu Regele la
una din şedinţele ţin ute la Palat. La nici un
m om ent nu s-a propus executarea lui. Toţi
participanţii au fost de acord ca soarta lui să
fie decisă de noul guvern pe baza legilor exis­
tente. Cu toate că în emisiunile posturilor de
radio aliate se vorbea fără încetare de cei în
p o s tu ri de răspundere care erau pe lista
crim inalilor de război, niciodată în discuţiile
de la Cairo nu s-a menţionat dacă, cei ce erau
răspunzători de operaţiile m ilitare din Rusia,
se aflau pe această listă. Se poate că aceasta
se datora englezilor care nu uitaseră că Ion
Antonescu fusese ataşat m ilitar la Londra şi
care bănuiau ei că, o dată ce va înţelege că
războiul este pierdut, se va detaşa de Hitler.
Li se părea lo g ic că re a lin ie re a p o litic ii
R om ân iei a lă tu ri de
aliaţii tra d iţio n a li este
mai u şo r de în fă p tu it
cu Antonescu la postul
de com andă în tru c â t
avea sub controlul său
armata şi întreg apara­
tul de stat.
Când s-a r id ic a t
problem a are stării lui
Ion Antonescu s-a dis­
c u ta t şi c h e s tiu n e a
deţinerii sale pentru o
vreme mai îndelungată
până când va putea fi
ju d e c a t de c ă tre
in s ta n ţe le ro m â n e ş ti
după legile în vigoare.
In n ic i un caz, el nu
trebuia să ajungă în rândurile u nităţilor ger­
mane, unde ar fi p u tu t să organizeze un
guvern rebel creind disensiuni în rândurile
populaţiei şi ale armatei. Comandanţii de mari
unităţi pe care Regele îi sondase în această
privinţă, au fost unanimi în a declara că misi­
unea armatei este de a lupta pentru apărarea
ţării şi nu de a păzi prizonierii politici. Regele
era de acord cu această poziţie a armatei.
în această privinţă, Regele şi factorii politi­
ci aveau o problemă dificilă de rezolvat, cauza-
137
 R O M Â N IA STĂPÂNĂ PE SOARTA EI
PROCLAMAŢIA M S. REGELUI MIHAI I
r o m â n ia a acceptat
FORM AREA M X U I UUVHKN. -
,JJniversul“ din 24 august 1944, .România stăpână pe soarta ei“
tă de lipsa de încredere în poliţie şi în jan­
darmerie, organele statului pentru păstrarea
ordinei. Ele fuseseră transformate în ultimii ani
în organizaţii de persecuţie a o p o n e n ţilo r
regimului antonescian, şi deci Antonescu nu
putea fi în c re d in ţa t n ici p o liţie i, n ici ja n ­
darmeriei. Lucreţiu Pătrăşcanu a propus ca să
se organizeze în mod provizoriu un grup de
civili, oameni de încredere din cele patru par­
tid e p o litic e care să preia te m p o ra r paza
Mareşalului, până când poliţia şi jandarmeria
vor fi reorganizate. El era gata să ofere volun­
tari din rândul Partidului Comunist şi sugera ca
şi celelalte partide să facă acelaşi lucru. A tât
Maniu cât şi Brătianu au declarat că vor studia
problema şi că vor da un răspuns la viitoarea
şedinţă. Regele a fost de acord cu aceasta, fiind
de părere că se discuta o problemă ce cădea în
atribuţiile partidelor.
în şedinţa următoare la Palat (cred că era
la I7 august), Maniu a fo s t singurul care a
anunţat că are o echipă de naţional-ţărănişti
sub ordinele lui llie Lazăr disponibilă pentru
U niversităţile trebuie să fie pentru noi
zidurile nevăzute ale veşniciei româneşti, iar
pentru cei din afară, cetăţile adevărului, ale
d r e p tu r ilo r şi m â n d rie i n aţio na le . Toate
popoarele, din toate vrem urile, s-au înalţat,
au d eve nit m ari, când au ş tiu t să-şi în te ­
meieze şcoli mari.
Ion Antonescu
(Sibiu. Deschiderea Universităţii,
10 noiembrie 1940)
138
condiţiile a r m is t iţ iu l u i
m cX i-A M A T IA G l V f I M U l M tlM U J. M.VSl Kl
această misiune. Atunci s-a hotărât ca aceşti
prizonieri speciali vo r fi păziţi de civili, care
nu vor fi intimidaţi de uniformă, nici de rangul
celor aflaţi în grija lor. D ar după 23 august,
Maniu a comunicat că llie Lazăr şi cu echipa
lui era în Transilvania, participând la lupte, şi
deci nu era lib e r p e n tru m isiu ne a de la
Bucureşti. în urma acestei d eclara ţii, paza
M areşalului a rămas în sarcina P a rtid u lu i
Comunist, din pricina carenţei celorlalte par­
tid e . în şe d in ţa m e n ţio n a tă mai sus, îm i
amintesc că la cererea Regelui şi a generalului
Sănătescu şi în prezenţa lui Maniu şi a lui
Brătianu, Lucreţiu Pătrăşcanu a dat asigurări
formale şi categorice în numele său personal
şi al Partidului C om unist cu privire la trata­
mentul arestaţilor. El a garantat că aceştia vor
fi trataţi cu demnitate şi omenie şi că nimeni
nu se va atinge de un fir de păr din capul lor.
Din câte ştiu, nimeni nu s-a plâns de felul cum
au fost trataţi arestaţii până când au fost pre­
luaţi de către armata sovietică.
Poporul Românesc trebuie să aibă to t
mai adânc sentimentul mândriei şi al rostului
său în această regiune europeană. Pentru
aceasta însă, U n iv e rs ita te a şi Şcoala
Românească trebuie să fie un adevărat fo r de
îndrumare şi un amvon de credinţă şi mân­
drie românească.
Ion Antonescu
(Pentru învăţământul naţional,
14 septembrie I940)
(expert grafolog)

Scrisul lui Antonescu - _______________

al unui om impetuos, susceptibil,

neîncrezător...

Test grafologic
Ion Antonescu a fo s t o
personalitate puternică, pre­
destinată să conducă, pose­
sor al unui complex de supe­
rio rita te , în care nevoia de
putere facea parte integrantă
din structura sa c a ra c te ro ­
logică. A m b iţio s, împingând
------.-------=------- ■ 7 /
acest a trib u t până în sfera A — y -r ~ T
idealului, în zestra t cu s p irit
de observaţie c ritic care nu
s u p o rta ju m ă tă ţile de
m ăsură şi n ici fa lsitate a în
atitudine sau com portam ent, "■’ ~ W CT ^ 5 = ^ ^
în astfel de situaţii devenea
n e rv o s , de n e s tă p â n it, se
, <
irita uşor, pierzând raportul V " 5" - - - ■ 4
n o rm a l cu re a lita te a .
D in a m ic p rin e x c e le n ţă ,
refuza cu obstinaţie perspec­
tiv a de a se c o m p la c e în Testamentul Mareşalului
pasivitate, de a pierde tim pul
fără să facă nim ic şi acelaşi via ţa sa se scurgea ca un echivoc. Prin aceste disponi­
lucru îl pretindea şi su bo r­ fluid, d atorită unei capacităţi bilităţi ale personalităţii sale
donaţilor săi. Spontan, precis de m o b iliz a re instantanee, pe care le deţinea, era rele­
în a c ţiu n ile sale, o rd o n a t, pe un fond de hotărâre fără vantă te n d in ţa de a-i obosi

139
pe cei din preajma sa, care, anterioare, extrăgea esenţa m uncă, plin de fa n te z ie şi
având tem peram ente diferite care să-l conducă spre acel imaginativ, uita de el însuşi
nu p u te a u r e a c ţio n a în n u m ito r co m u n fa v o ra b il, a tu n c i când o p ro b le m ă
aceeaşi măsură, pe aceeaşi caracteristică de altfel gener­ arzătoare îl absorbea şi nu
lungime de undă, cu aceeaşi ală p e r s o a n e lo r fo a r te renunţa până la rezolvarea
p ro m p titu d in e . In te lig en t şi a c tiv e . S p ir it ra ţio n a l, cu ei. Excesiv în toate, agresiv,
autoritar, marcat de o tenaci­ d ip lo m a ţie înăscută, o n e st nerăb dă to r, im petuos, sus­
tate ieşită din comun, pe care fără disim ulări, deţinea acea c e p tib il, d e ve n e a re p e d e
o împingea până la îndărătni­ fo rţă in te rio a ră care-l ajuta n e în c re z ă to r a tu n c i când
cie, nu admitea eşecul, nici al să respingă cu aplomb şi si­ sim ţe a a p a riţia unei fis u ri
său dar nici al celor cu care g uran ţă o ric e im ix tiu n e în într-un ansamblu de măsuri,
lucra. C o n s e rv a to r în o b i­ p ro b le m e le de c a re e ra m ai ales când se în c e rc a
c e iu ri şi ju d e c ă to r lucid al răspunzător, in d ife re n t din camuflarea realităţii. Aseme­
s itu a ţiilo r, era ataşat p rin ­ partea cui ar fi venit aceasta. nea procedee îi generau ver­
cipiilor şi o b ice iu rilo r sale de Era deschis şi generos dar itabile crize de furie care se
viaţă, adm iţând cu greutate fire ciclo tim ic ă , trece a cu soldau cu d e s c ă rc ă ri v io ­
opiniile contrare de cele mai u şu rin ţă în e x tre m ă deve­ len te . V anitos, ţin te a spre
m u lte o ri d in tr-u n o rg o liu nind e x p lo zib il atunci când id e a lu ri în a lte , aşa cum se
e x a c e rb a t. G â n d ire a sa, intuia că i se pun obstacole întâmplă de cele mai m ulte
peste medie, se alinia disci­ spiritului său în trep rin zăto r. o ri cu personalităţile auten­
plinată cu autoritatea, o p ti­ D o ta t cu mare capacitate de tice.
m is m u l şi fe r m ita te a în
luarea deciziilor. Perseverent
şi r e z is te n t fiz ic şi psih ic,
în flă c ă ra t şi aspru până la
d uritate , devenea agresiv şi
u ş o r ir it a b il în s itu a ţiile
ambigui pe care nu le tolera
şi a căror eradicare o încer­
ca u n e o ri m izând ch ia r pe
viole nţă . D a to rită p rin c ip i­
il o r sale de v ia ţă , ca re
oscilau în tre auster şi sever,
p utea fi c o n s id e ra t d ific il,
p o s e s iv şi cu m a n ife s tă ri
d e s p o tic e ; nu s u p o rta
se rvilism u l dar nici rep lica
obraznică situată la antipodul
inteligenţei. Gândirea sa era
o rie n ta tă spre esenţa valo­
rilo r m orale şi estetice, mai
m u lt d e c â t s p re v a lo a re a
u tilitară imediată. C ontabili-
zându-şi cu m eticulozitate în
m e m o rie e xp e rie n ţe le sale

140
A ÎNCERCAT ANTONESCU,
/A / CAPTIVITATEARUSEASCĂ
SĂ SE SINUCIDĂ
In a u g u s t 1944, în tre ţin â n d u -s e cu g e n e ra lu l g erm an G u d e ria n ,
discuţia ajunge şi la atentatul eşuat al generalilor germ ani asupra
lui H itle r. P a r a fr a z â n d u -I pe re g e le G u s ta v -A d o lf al S u e d ie i,
Mareşalul A ntonescu îi spune lui Guderian:
„ La n oi în a rm a tă a r fi de n e c o n ­
ceput o asemenea acţiune infamă. Eu p o t
d o rm i lin iş tit cu capul pe genunchii gene­
ra lilo r m e i" .
A n to n e scu însă se înşela. în Palatul
R eg al, un m a re n u m ă r d e g e n e r a li
ro m â n i c o m p lo ta u îm p o triv a sa. Şi nu
generali oarecare, ci câţiva d in tre cei mai
strălu ciţi m ilita ri ai arm atei rom âne.
Erau acolo un grup de o fiţe ri su p e ri­
o ri şi c o la b o ra to rii a p ro p ia ţi ai Regelui:
c o lo n e lu l E m ilia n lo n e s c u , c o lo n e lu l
Dămăceanu, m aioru l A n to n D um itrescu ,
M ircea loaniţiu, Ionel Stârcea, N iculescu,
B u z e ş ti şi în fr u n t e a lo r , g e n e r a lu l
C o n s ta n tin Sănătescu, pe ca re în suşi
A n to ne scu îl numise Mareşal al Palatului
Regal.
Ţin să afirm şi să subliniez că, de
pierderea graniţelor, nu este şi nu tre­
buie făcută vinovată Armata.
Cunosc Armata.
Cunosc pe soldaţii şi pe ofiţerii ei.
Oricare ar fi fost starea materială a
Armatei, ofiţerii şi soldaţii s-ar fi bătut.
C olonelul Magherescu povesteşte:
„ La în c e p u tu l v e rii I9 4 4 , s e rv ic iu l
s e c re t ra p o rta s e m iş c ă ri su s p e c te de
p e rs o a n e , z iu a şi n o a p te a , la P a la t.
M a r e ş a lu l a d a t d is p o z iţ iu n i să se
urm ărească şi să i se ra p o rte z e despre
ce se întâm plă. După un tim p, şeful se r­
viciului secret se p re zin tă cu in fo rm a ţia
că la Palat se punea la cale o acţiune sus­
pectă. M areşalul a a s c u lta t a te n t şi, la
sfârşit, a spus:
- Bine, bine, d a r în capul lo r cine
este?
- D o m n u l general Sănătescu, a fo st
răspunsul.
La auzul acestui num e M areşalul a
izbu cnit în tr-u n râs spontan:
Pentru salvarea Ţării, pentru păstrarea
onoarei, pentru mândria tradiţiilor ei şi
pentru respectul morţilor ei, Armata s-ar fi
luptat.
Ion Antonescu
(Pentru judecarea opiniei publice.
I octombrie I940)
141
 - D acă el e s te în o rd o n a ţi să tr im it C ele ce s-au p e tre c u t
c a p u l lo r , nu p o a te fi în tă riri... la Palat nu fac alta decât
nim ic serios. în o ric e caz, - Nu e n e v o ie , să ilustreze în cel mai în alt
u r m ă r iţ i şi ţ in e ţ i- m ă la D avid e scu , a răspuns cu
grad princip ialitatea sa.
curent. un aer p lis tis it M areşalul.
-F a c a r m is t iţ iu în
D e u r m ă r i t au f o s t E de a juns şi asta, d o a r
c o n d iţiile fix a te de m ine,
u rm ă riţi, d a r M areşa lului m erg în casa Regelui.
d u p ă ce v o i a n u n ţa pe
nu i s-a m ai adus la în a c e s t ră s p u n s se
cu no ştinţă nim ic şi, astfel, p o a te c it i g ra n d o a re a H itle r ( m o tiv in v o c a t de

c o m p lo tiş tii, n e stin g h e riţi co nce ptu lui său despre un re g e p e n tr u a ju s t if ic a

de n im e n i, au
p re g ă ti c u rs a în c a re a
căzut vic tim ă a în c re d e rii
lui în cinste şi p rieten ie.
D e z n o d ă m â n tu l d in
după-am iaza zilei de „ 23
A u g u s t" îşi află d e z le ­
g a re a t o t în în c lin a ţ ia
M a r e ş a lu lu i de a avea
în c re d e re to ta lă în cei cu
care conlucra în tr-o cauză
a tâ t d e g ra v ă c u m e ra
v iito r u l şi d e s tin u l
N e a m u lu i, în c a re e ra
a n g a ja t şi v iito r u l
C oroa n ei.
A s t fe l că a tu n c i, în
m o m e n tu l în
Mareşalul urm a să se urce
în maşina care tre b u ia să-l
d u c ă la P alat, c o lo n e lu l
D a v id e s c u îl a ju n g e ş i-i
spune cu glas ta re să fie
a u z it şi de p u ţ in ii c a re
eram de faţă:
- D o m n u le M areşal,
nu găsiţi că garda care vă
în soţeşte (2 o fiţe ri de jan­
d a rm i şi 6 s u b o fiţe r i în
două tu rism e - n.a.) este
in s u fic ie n tă ? Vă r o g să
p u tu t re g e . N ic i n u -i p u te a actul a re s tă rii) degajă pe
tre c e p rin m in te că acela M a re ş a l de o r ic e p r o b ­
p o a te cădea a tâ t de jos, le m ă de c o n ş t iin ţ ă ,
în c â t să c o m ită un a c t
p re ze n tâ n d u -l ca un ade­
care să-l înfiereze pe viaţă
v ă ra t o m de c a ra c te r şi
în Istorie.
o n o a re " .
P rin a c e le c u v in te
A re s ta t şi apoi p re da t
M a r e ş a lu l îş i sem nase
p ro p ria sentinţă. r u ş ilo r , m a r e ş a lu l Io n
C ele ce au u rm a t au A n to n e s c u va fi a ru n c a t
fo s t c o n s e c in ţa lo g ică a în tr-o celulă.
în c re d e rii sale n e lim ita te C um a tr ă it în captivi­
în oam enii cu care venea ta te ? U n d e s u n t în s e m ­
în contact.
nările sale scrise în celula
D eci M a re ş a lu l
în chiso rii ruseşti?
preferase să se arunce în
A r h iv e le s e c re te ale
vâltoare, decât să blameze
Rusiei ascund încă aceste
c a re C o ro a n a , a r ă tâ n d u - ş i
n e în c re d e re a sa în Rege d o c u m e n te d e -o im p o r ­
în fa ţa a s is t e n ţe i, p r in ta n ţă p rim o rd ia lă p e n tru
lu a re a u n o r m ă s u ri de noi.
pază c a re a r fi d o v e d it Se ş tie că în c a p tiv i­
lip s ă de în c r e d e r e în tatea rusească a în c e rc a t
S uveran şi a trib u ir e a de
să se s in u c id ă . P o liţ ia
gânduri ascunse.
s e c r e tă b o lş e v ic ă n -a
în a c e a s tă p o s tu r ă ,
re u ş it însă să-l înconvoaie.
Mareşalul se înalţă pe cea
C ând a fo s t adus în
mai de sus tre a p tă a cava­
le r is m u lu i şi a o n o a r e i România, ca să fie judecat,
m ilita r e : un m o n a rh nu Io n A n to n e s c u avea o
tre b u ie bănuit. ţin u tă dreaptă, de soldat...

142
 In publicistică, sporadic din 1929. în literatură, aşişjderi, din 1932, sub diferite pseudonime. în mişcarea
antifascistă, tot din 1932. în 1944, sub îndrumarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi în colaborare cu Bellu Zilber şi
Mihai Neculce, redactează şi strânge semnături pe memoriul înaintat de floarea intelectualităţii române Iul Ion
Antonescu, în care se cerea ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite.
După 1944, conduce acţiunea de ajutorare a regiunilor devastate de război şi lovite de secetă din Moldova.în
1947, director politic şi apoi secretar general la Ministerul Afacerilor Externe, de unde va fi înlăturat în 1948,
pentru a reveni abia în 1956, ca adjunct al ministrului şi, în final, ambasador în Suedia. în interval, Ministru al
Artelor şi Preşedinte al Comitetului pentru Cultură şi Artă, vice-preşedinte al Societăţii pentru răspândirea
ştiinţei şi culturii. Din mini-romanul directoru l Nostru" (1954), extrage un scenariu pentru filmul cu acelaşi
nume, realizat de regizorul Jean Georgescu, o satiră muşcătoare împotriva birocraţiei socialiste. Din 1960,
refuză sistematic colaborarea cenzurată ia presa cotidiană, iar din 1962 nu i se mai publică nici o lucrare lite­
rară. Revine în publicistică după Revoluţia din decembrie 1989 cu articole politice şi comentarii sau cu
extrase din însemnările zilnice, cu caracter istoric şi politic, consemnate de-a lungul a mai bine de trei
decenii. în 1993 publică vo lu m u l,Mareşalul Antonescu şi catastrofa României" (Ed. Artemis) din care repu­
blicăm aceste fragmente. Se punea întrebarea dacă o infecţie sifilitică primară din tinereţe a influenţat starea
sănătăţii Iul Antonescu şi deciziile sale. întrebare ce ne trimite la celebra carte
,Aceşti mari bolnavi care ne guvernează..."

A INFLUENŢAT BOALA DECIZIILE ISTORICE

ALE LUI ANTONESCU

începând din anul I943,
degradarea severă a facultă­
ţ i l o r m in ta le ale lu i Ion
Antonescu pare să se accen­
tueze. El m anifestă semne
to t mai grave de incoerenţă
în gândire şi acţiune.
Pe la ju m ă ta te a anului
19 43 , „ ... M a re ş a lu l
început să nu se mai simtă
b in e . S ta re de o b o s e a lă ,
cefalee, fe b ră . Supus exa­
m in ă r ii u n u i c o n s u lt de
medici, după examene com ­
p le m e n ta re de la b o ra to r,
s-au emis două p o sib ilită ţi:
reactivarea vreu nu i proces
de sifilis latent sau malarie?!
S-au re p e ta t analizele, dar
n im ic c o n c lu d e n t ... Şeful
S e rv ic iu lu i S a n ita r al
Arm atei, cunoscând bine pe
d o cto ru l Zilişteanu ca renu­
m it b a c te rio lo g , a h o tă râ t
a să-i în cre d in ţe ze lui v e rifi­
carea analizelor. D o cto ru l a
lu a t d in n ou sânge de la
p a c ie n t şi a r e p e ta t ana­
lizele. D upă tre c e re a unui
interval de aproape o săp­
tămână, tim p necesar dez­
vo ltării c u ltu rilo r pe care le
făcuse, acesta se duse t r i ­
u m fă to r la şe fu l lui şi
declară: M alarie, d o m nu le
g e n e ra l. M i-a ie ş it c la r la
m icroscop m orbul ... mala­
riei...
Judecând după c o n ţin u t
şi după te r m e n ii f o lo s iţi,
în s e m n ă rile de m ai sus
aparţin evident unui profan
în ale m e d ic in e i. N u este
însă mai puţin adevărat că,
în absenţa re a c ţiilo r se ro -
logice pozitive - îndoielnice
în m anifestările ta rd iv e ale
acestei maladii - problem a
unui sifilis latent nu putea fi
luată în considerare decât în
te m e iu l u n o r in f o r m a ţii
o b ţin u te de la p a c ie n t cu
p rivire ia o infecţie sifilitică
p rim a ră din tin e r e ţe . D a r
dacă acel „ sifilis latent ar fi
fo st să fie, aşa cum se poate
re z o n a b il p re s u p u n e , o
fo rm ă n e rv o a s ă , în sp eţă
cerebrală, a maladiei, cunos­
cută în term eni de speciali­
ta te sub d e n u m ire a de
Paralizie G enerală P ro g re ­
sivă - p re s c u rta t P.G.P. -
c h ia r Ş eful S e r v ic iu lu i
S a n ita r al A r m a te i de pe
atunci ar fi tre b u it să ştie că
acea stă fo rm ă tâ r z ie şi
u ltim ă a s ifilis u lu i nu este
decelabilă pe cale se ro lo g -
ică. Nu numai reacţia B W în
sânge, dar chiar şi în lichidul
cefalp-rahidian poate fi neg­
a tiv ă în a s tfe l de c a z u ri.
Diagnosticul maladiei poate
fi pus numai pe calea obser­
vaţiei îndelungate a pacien­
tului şi examenului psihiatric
minuţios.
D in p ă c a te , aşa cum
a u to r u l a c e s to r r â n d u ri
observa cu ani în urm ă cu
re fe rire , fire ş te , la ce lă lalt
„ C o n d u că to r" cu care ne­
a pro cop sit istoria sau piaza
rea a destinului nostru, din­
t r e to a te r a m u r ile m e d i-
c in e i, p s ih ia tria este acea
specialitate a cărei sferă de
a p lic a re e s te lim ita tă la
tre p te le in fe rio a re şi medii
ale ierarhiei sociale. De la
o a n u m ită tre a p tă în sus,
nici cel mai calificat psihiatru
nu m ai c u te a z ă să facă
d e o s e b ire a în tr e o î n t r e ­
p rin d e re m ăreaţă, în tre un
plan gigantic de dezvoltare a
t o t ce se p o a te d e z v o lta ,
sau î n t r e o p re o c u p a re
extrem ă de vigilenţă şi deli­
rul de grandoare sau de per­
secuţie p ro p rii acestei faze
târzii a maladiei sifilitice.
D o c u m e n ta ru l p ub lica t
recent oferă şi alte m ărturii
ale d e te rio ră rii mintale a lui
Ion A ntonescu, mai ales în
perioada u ltim ă a dom nie i
sale, cum este, de pildă, cea
a lui G eorge I. Duca, p e r­
sonaj care pare să fi lucrat
în s u b o rd in e a lui şi să-l fi
c u n o s c u t de a p ro a p e pe
mareşal:
„ Cu acea inconştienţă a
m ilita rilo r ajunşi în fruntea
t r e b u r ilo r , M a re ş a lu l a
c r e z u t că d â n su l e ste
a to tş tiu to r, având răsp un ­
su ri tă io a s e p e n tru o ric e
problemă, fie ea cât de grea.
Rezoluţiile pe hârtiile ce i se
p re z e n ta u au răm as de
pomină prin virulenţa, arbi­
tra ru l şi, uneori, prostia lor,
tăind în carne vie cu un per­
fe c t d is p re ţ p e n tru s e n ti­
m e n te le o m e n e ş ti sau
politice.
Stilul său dictatorial era
re v o ltă to r şi hazliu în acelaşi
tim p : b ru ta l, n e ră b d ă to r,
nestăpânit, c o n tra d ic to riu ,
crud, lipsit de bună creştere
şi de e la s tic ita te în ra p o r­
t u r ile cu c e ila lţi o a m e n i.
DECRETA - şi rom ân ii se
dădeau peste cap spre a-l
satisface, servi şi m ulţum i...
Megalomania lui m-a amuzat
întotdeauna: autoîm bătarea
sa în clipele de succes, o bi­
ceiul de a vorbi despre sine
la persoana a treia, decorul
- cu m ult gust, de altfel -
cu care se înconjura, m-au
fascinat de la început. N u i-
am ie r t a t n ic io d a tă , ca
ro m â n , b ă d ă ră n ia şi
dispreţul pe care le-a arătat
n e c o n te n it S uveranilor, cu
toate că această atitudine a
avut în cele din urmă avan­
tajul de a nu mai asocia pe
rege p o liticii sale” .
A c e s t fo a rte lung c ita t
c o n s titu ie d o a r in t r o d u ­
c e re a în m a te r ie . Pe
m ăsura d e te rio ră rii
situaţiei militare a Axei,
cu care declarase de la
în c e p u t că va m erge
.sută la sută“ până la
.m oarte“ . sem nele de
a lte ra re a ju d e c ă ţii şi
ale bunului simţ politic
se în d e s e s c şi se
agravează.
Am arătat deja că, încă
în septem brie 1940, la tre i
săptăm âni de la p ie rd e re a
Transilvaniei de n ord şi de
la înscăunarea sa ca şef al
s ta tu lu i „ n a ţio n a l- le g io -
nar“ , Ion Antonescu revela
C o n s iliu lu i de M in iş tr i
o b ie c tiv e le p o lit ic ii sale
naţionale şi tactica adoptată
p e n tru a le atinge: „ ... Eu
vreau să ră s to rn a rb itra ju l
de la V ie n a - fă ră s-o
s p u n ...” Ca şi cum a r fi
p utu t constitui pentru cine­
va un s e c re t fa p tu l că
România şi conducătorii ei,
o ric a re ar fi fo s t, afară de
stipendiaţii d irecţi ai servici­
i l o r s e c re te h it le r is t e -
le g io n a rii, - nu se puteau
împăca în rup tul capului cu
ciuntirea monstruoasă a te ­
rito riu lu i ţă rii!
La a douăsprezecea sau
a cincisprezecea întrevedere
cu H it le r , de la c a s te lu l
K le sshe im din A u s tr ia , la
Prin politica noastră, nouă şi demnă înăuntru, leală şi sin­
ceră în afară, noi voim să dovedim tu tu r o r că P oporul
Românesc merită să fie privit cu adevărat un popor stăpân şi
sigur de drepturile lui de ieri şi de totdeauna.
Ion Antonescu
(Sibiu. Deschiderea Universităţii,
10 noiembrie 1940)
23-24 aprilie 1944, când se nu mai avea nici un rost. Iar
punea p ro b le m a evacu ării soarta Reichului german era
p re c ip ita te a C rim e e i, iar d e fin it iv şi ire m e d ia b il
f r o n t u l de în a in ta r e a pecetluită. N ici o m inte cât
arm atei s o vie tice ajunsese de cât lucidă nu mai putea
deja în partea de n ord-est a crede în victo ria Germaniei
ţării, pe te rito riu l României, şi în capacitatea ei de a dis­
generalul Ion Gheorghe, pe pune de t e r i t o r i i l e şi
a tu n c i m in is tr u p le n i­ p o p o a re le din Europa sau
p o te n ţ ia r la B e rlin , r e la ­ de a iu re a . în s u ş i Ion
tează: A n to n e s c u c a re în g ă d u ia
...... în ce le d in u rm ă , deja de câ tă va v re m e şi
H itle r şi-a e xprim a t pentru c h ia r fa c ilita c o n ta c te le
prim a dată faţă de Mareşal o p o z iţ ie i d e m o c ra te cu
n e m u lţu m ir e a d in cauza aliaţii occidentali în vederea
situaţiei din Ungaria. ieşirii României din război,
- M -am c o n v in s de in s tr u is e r e p r e z e n ta n tu l
d re p ta te a R o m â n ie i, a României de la Stockholm,
declarat ei, şi sunt decis să C o n s ta n tin N anu, să c o n ­
anulez dictatul de la Viena. tacteze d ip lo m a ţii sovietici
Vă c e r însă, d o m n u le în v e d e re a d is c u tă r ii
M a re ş a l, să mă lă s a ţi pe c o n d iţ iilo r u n u i e v e n tu a l
m ine să aleg m o m e n tu l în arm istiţiu.
c a re v o i face c u n o s c u tă Or. Ion Antonescu.
hotărârea mea. Până atunci nu n u m ai că nu ia
vă rog să păstraţi o discreţie declaraţiile Fiihrerului
absolută” : ca un semn de pierdere
Enunţul de mai sus pare a lucidităţii şi a capac­
extras d in tr-o dramă sarcas­ ită ţii de a p re c ie re a
tică a lui Eugen lonescu, în s itu a ţie i, ci re la te a ză
care p erson aje le delirează plenipotenţiarului
pe aripa absurdului! rom ân .jcu în s u fle ţire
La acea dată, U n g a ria c o n v o rb ire a sa cu
era ocupată de mai bine de Hitler. El vedea în aces­
şase săptămâni de Arm atele te cuvinte referitoare la
germane. Politica de „ bas­ Transilvania în sfârşit o
culă” faţă de cele două ţări ră s p la tă p e n tru e fo r-
145
tu rile sa le în ace astă
problemă “ .
în a p rilie 1944, H itle r
putea să-i p ro m ită lui Ion
Antonescu, nu numai re s ti­
tu ir e a p ă r ţii de n o r d a
Transilvaniei, ci şi anexarea
B elgiei, a P ennsylvaniei, a
G ro e n la n d e i sau a A rg e n ­
tinei. Prom isiunile lui H itle r
ţineau acum s tric t de dom e­
niul delirului calificat!
N u însă şi p e n tru Ion
Antonescu care, după ce le
d e z v ă lu ie , sub p e c e te a
s e c re tu lu i, g e n e ra lu lu i Ion
G h e o rg h e , m e rg e şi m ai
departe.
T ot din relatările fo s tu ­
lui m inistru plenipotenţiar la
B e rlin a flă m că, la r e în ­
to a r c e r e a de la c a s te lu l
K le s s h e lm , în tâ ln in d pe
doam na V e tu ria G oga, cu
c a re s o ţii A n to n e s c u
întreţineau relaţii strânse de
prietenie, „ C on du cătorul"
îi spune:
- P o ţi să -m i s ă ru ţi
mâna, căci am re d o b â n d it
Transilvania” .
D o a m n a G oga e ra nu
numai transilvăneancă, cum
n o te a z ă g e n e ra lu l Io n
Gheorghe, ci şi p ro p rie ta ra
c a s te lu lu i de la C iu c e a ,
m oştenit de la soţ, situat pe
lin ia C lu j- H u e d in , c a re
rămăsese în te rito riu l cedat
Ungariei, în urm a dictatului
de la V ie n a . N u p o a te
ră m â n e n ic i o în d o ia lă
asupra s e rio z ită ţii cu care
Ion Antonescu luase p ro m i­
siu n e a lu i H it le r . Lui
Antonescu i se p o t a trib u i,
146
Viaţa popoarelor este o veşnică şi încordată luptă; o luptă
pentru drepturi şi pentru dreptate, o luptă pentru afirmare şi
pentru înălţare.
(Cuvântare la radio, 5 noiembrie 1941)
pe d re p t o ri pe nedrept, fel
de fel de v irtu ţi sau defecte:
nimeni n-o să poată susţine
că a r fi a v u t şi s im ţu l
um orului. Fie şi macabru!
Ca să ne în to a rc e m la
alt aspect al stării mintale a
„ C o n d u c ă to ru lu i" , acela
re ve la t de re z o lu ţiile puse
pe d if e r it e le h â r tii ce
a ju ng ea u pe masa lu i de
lu c ru sau cu p r ile ju l
d ife rite lo r inspecţii pe care
le efectua în ţară, amintesc
că, în p erio a da ră zb o iu lu i,
una din fo rm e le a c tiv ită ţii
psihologice de subminare a
regimului, în care m-am aflat
angajat, a fo s t şi aceea de
născocire şi punere în circu­
laţie a unor „ m on stre" de
r e z o lu ţii a tr ib u ite lui Ion
A n to n e scu care, îm preună
cu cele a u te n tic e , făceau
ocolul şi hazul C apitalei şi,
probabil, al ţării. Din păcate
nu s u n t în s ta re să -m i
amintesc acum decât unele
cu v ă d it c a ra c te r o bsce n
c a re , o r ic â t a r fi fo s t de
r e u ş ite şi de e fic ie n te în
epocă, nu sunt com patibile
cu s e rio z ita te a lu c ră rii pe
care o p re zin t astăzi c itito ­
rilo r.
C ercetând însă arhivele
v re m ii, în c ă u ta re de a lte
m a te r ia le , am d a t p e s te
unele d estu l de sugestive,
Ion Antonescu
din care transcriu aici câte­
va:
A s tfe l, cu p r ile ju l
in s p e c ţie i e fe c tu a te în
comuna Leţcani, din judeţul
la şi, d e s p re c a re am
p o m e n it d e ja , Ion
A ntonescu nu scapă ocazia
de a n o ta în r e g is tru l de
inspecţii al Primăriei locale:
„ Să se ţină evidenţă de
persoanele care vin la baie,
la baia c o m u n a lă ia r acei
care nu fac baie să fie arătaţi
ca un e x e m p lu rău în
şedinţele educative."
T o t a ici se e m ite şi o
sentinţă sau o soluţie pentru
una din cele mai grele şi mai
c o m p lic a te p ro b le m e cu
care se frăm ântă omenirea,
de la Bacchus încoace:
„ Plugarii să fie s fă tu iţi
să nu mai bea..."
Cu vădită în ţelepciune,
„ C o n du cătorul" se abţine
de a decreta ce urmează să
se facă cu cei c a re nu
ascultă acest sfat cuminte.
C on tinu ân d u-şi tu rn e u l
de in s p e c ţii şi ajungând în
comuna Răcăciuni, din judeţul
Bacău, unde-l nemulţumeşte
fe lu l cum a ra tă a n u m ite
a c a re tu ri, Ion A n to n o s c u
ordonă să se noteze în regi­
strul de inspecţii:
„ Să se p re z in te D -lu i
Mareşal de către M inisterul
de In te rn e to a te p la n u rile
de c o n s tr u c ţie ( p r im ă r ii,
case, grajduri) care urmează
să fie revizuite" .
Enormitatea cerinţei nici
nu m e rită com entată, dacă
ne p re z e n tă m p r o p o r ţ iile
hom erice ale în tre p rin d e rii.
Num ai urm aşul său de mai
tâ r z iu va fi în s ta re să-i
repete perform anţele!
Ceva mai încolo, adaugă:
„ în cadrul m uncii de folos
o b ş te s c să fie u tiliz a te şi
fetele..."
Nu, nu era vorba de ce­
i venea în m inte oricui, sau
cum a r fi d e fo rm a t sensul
cei care unelteau din umbră
în v e d e re a d is c r e d ită r ii
regim ului! însemnarea con­
tinuă cuminte:
„ ...M a i ales p e n tru
c u ră ţa re a şi în d r e p ta re a
gospodăriilor co nce ntra ţilo r
sau a oam enilor nevoiaşi."
Ceea ce nu înseamnă că
unele din rezoluţiile sale nu
conţineau şi o doză de bun
s im ţ, pe c a re , dacă a r fi
asim ilat-o succesorul său în
dem nitate şi vocaţie mesia­
nică, n-ar fi fo st chiar aşa de
rău.
A s tfe l, pe te x tu l tr a n ­
scrierii dactilografiate a unui
poem în zece strofe, închi­
nat lui de un anonim de prin
ju d e ţu l N e a m ţ, c a re se
încheia cu v e rs u rile in s p i­
rate:
„ O lisuse m ult iubite,
în g en un chi mă ro g şi
cer:
Dă pute ri nebiruite
Generalului de fier...” ,
cu scrisul lui deja senil şi
nesigur, Ion Antonescu pune
la d a ta de 2 0 .I X . 1940 o
rezoluţie acceptabilă:
„ Se va m ulţum i. Nu se
va citi la Postul de Radio -
aşa cum c e re a p o e tu l de
ocazie - fiindcă sunt fanatic
adversar al reclamei. Postul
de ra d io este în s e rv ic iu l
Propagandei neamului, nu al
om ului."
O m ul, singurul „ o m " ,
fireşte, era dânsul.
Pentru halul de d e te rio ­
rare mintală în care ajunsese
147
Ion A n to n e s c u în u ltim e le
zile ale d o m n ie i sale, su nt
semnificative şi cele relatate
de un om d in a n tu ra ju l
re g e lu i, G h. lo n e s c u -
Bălăceanu, cu p rivire la audi­
enţa lui Mihai Antonescu la
rege în ziua de 23 A u gu st
1944, orele 15.
După cum se ştie, regele
convocase la Palat pe ambii
Antoneşti, dar la ora 15 nu se
p re z e n ta s e d e câ t M ihai
Antonescu care, în tre altele,
l-a informat despre hotărârea
a d o p ta tă de C o n s iliu de
M in iş tri, cu câteva ceasuri
înainte, cu p rivire la co n tin ­
uarea ră z b o iu lu i a lă tu ri de
nemţi, la cererea expresă a lui
Ion Antonescu:
Dacă pentru justificarea
a c e s to r h o tă râ ri, luate de
Ion A n to ne scu singur, fără
să-şi c o n s u lte m ăca r
C o n s iliu l de M in iş tr i pe
c a re -l p re z id a , se in v o c ă
n e c e s ita te a de a spăla
onoarea naţională grav leza­
tă de dictatul de la Moscova
din 26 iunie 1940, prin care
guvernul so vie tic impusese
R o m â n ie i e va c u a re a
Basarabiei şi a Bucovinei de
N o r d , e ra n o rm a l să ne
a ş te p tă m ca U n iu n e a
Sovietică să-şi spele, la rân­
dul ei, o n o a re a p ăta tă de
o cu p a ţia rom ână. M ândria
n a ţio n a lă a p o p o a re lo r şi
g u v e r n e lo r nu p o a te fi
măsurată cu două măsuri.
S c h im b u l a ce sta de
spălături de o no are şi alte
accesorii a co s ta t p o p o ru l
român şi patria noastră, pe
lângă p ie rd e rile im ense în
o a m e n i şi m a te ria le , deja
pom enite, experienţa ce lo r
mai bine de patru decenii de
to ta lita r is m c o m u n is t, cu
to a te co n s e c in ţe le cu n o s­
cute, pe plan economic, cul­
tural şi spiritual.
încercările de reabil­
itare şi de aşezare a lui
Ion Antonescu în gale­
ria marilor martiri şi eroi
ai neamului nostru, pe
care le întreprind astăzi
u n ii is to ric i şi unele
c u ib u ri p o litic e sau
civice, mărturisesc nos­
talgii primejdioase după
vrem urile falim entarei
c ru c ia d e îm p o triv a
bolşevismului -care n-a
avut nevoie de vreo cru­
ciadă din afară, ca să se
p ră b u ş e a s c ă ! - şi a
asocierii acesteia, sub
in flu e n ţa d o c trin e lo r
ra s ia le h itle ris te . cu
exterm inarea sau adu­
cerea în stare de robie a
n e a m u rilo r s lave din
acest răsărit al Europei,
care începe la graniţa
de pe O d e r-N e is s e a
G e rm a n ie i şi m erge
până la Urali. şi dincolo
de U rali. până la
Pacificul de Nord şi la
strâmtoarea Behrina. în
care n e a m u l n o stru
trăieşte de la apariţia lui
pe lume, şi în care este
sortit să trăiască şi de
aici înainte.
R e a b ilita re a lu i Ion
A ntonescu şi anularea v e r­
d ic tu lu i de o s â n d ire a lui
p e n tru c rim e le de ră z b o i
pen tru care a fo s t judecat,
nu poate avea loc decât aso­
ciată cu reabilitarea ide olo ­
g ie i şi p o lit ic ii e x te r n e a
Fuhrerului A d o lf H itle r şi a
G e rm a niei naziste, a cărei
cauză şi-o însuşise „ sută la
sută“ , „ până la m o a rte " .
Faţă de care s-a sim ţit legat
până în ultim a clipă a dom ­
niei sale, de cuvântul dat şi
de „ onoarea" lui de m ili­
tar.
Din nefericire, după cât
se pare, în România noastră
de azi, care se străduie să
devină un stat de d re p t şi o
d em ocraţie autentică, după
mai bine de o jum ătate de
veac de totalitarism de vari­
ată natu ră şi o rie n ta re , se
pare că există destule fo ru ri
civice şi politice care profe­
sează conving ere a că d ru ­
m ul R o m â n ie i s p re o
d em ocraţie autentică, în te ­
m eiată pe re s p e c tu l d re p ­
t u r i l o r o m u lu i, tr e c e -
aproape cum spunea pe v re ­
m u ri „ C ă p ita n u l" Z ele a
C o d re a n u , p rin m la ş tin a
rasismului, a şovinismului, a
antisemistismului, a antislav-
is m u lu i şi a p rig o a n e i
îm p o tr iv a c e lo r c a re nu
acceptă re a b ilita re a to ta li­
tarism ului m ilitaro-fascist de
tip antonescian.
De aceea n ici nu s u r­
prinde faptul că, în tre argu­
m e n te le in v o c a te p e n tru
d em on strarea c a lită ţilo r şi
c a p a c ită ţilo r de s p e c ia lis t
m ilita r şi de m are com an­
d a n t de o ş ti ale lu i Ion
A n to n e s c u , in tră şi unele,
t ip ă r it e cu lit e r e fo a r te
groase de felul acesta:
„ H itle r a a v u t p e n tru
M a re ş a lu l A n to n e s c u cea
mai m are stim ă, ch ia r mai
m u ltă decât p e n tru
M ussolini."
A fir m a ţia acea sta se
întemeiază pe m ărturia fos­
tu lu i in te rp re t al lui H itle r,
D r. Paul Schmidt, care era,
desigur, o a u to rita te incon­
testabilă în m aterie; şi care
adaugă p e n tru a co m p le ta
caracterizarea personalităţii
lui Ion Antonescu:
„ Un soldat excelent, un
adept loial al Fiihrerului şi un
anti-bolşevic ferm. Antonescu
putea fi c re z u t in te g ra l" ,
socotea A d olf Hitler...
D ocu m e n tarul din care
am extras citatul de mai sus
nu r e p ro d u c e însă un a lt
mesaj, încă mai sugestiv, din
cartea fo s tu lu i in te rp re t al
lui H itler. îl redau mai jos în
toată strania şi grotesca lui
integritate:
„T ra ta m e n tu l cu a u to ­
s u g e s tia a fo s t în c e r c a t
odată mai m u lt la Stagiunea
de la S a lzbu rg , d in 1944,
însă a cum u n ii d in t r e
p a c ie n ţi în c e p u s e ră să se
r e v o lt e . O b s e r v a ţiile lu i
A n to n e s c u d e ve n ise ră de
câtva tim p t o t mai c ritic e şi
m ai p ro v o c a to a r e . A c e s t
v e c h i e le v al C o le g iu lu i
fra n c e z de S ta t M a jo r
dezvăluia fără milă slăbiciu­
nile şi e ro rile strategiei lui
H itler. Vorbele frum oase nu
mai aveau tre ce re la dânsul,
iar eu observam cu interes
că H itle r renunţase la orice
încercare de a mai conduce
c o n v e rs a ţia pe lin ia lu i
C oue (M etodă fantezistă de
tra ta m e n t a m a la d iilo r psi­
h ice , în sp ecial a s tă r ilo r
d e p re s iv e , în te m e ia tă pe
a u to s u g e s tie , p re c o n iz a tă
de fa r m a c is tu l fra n c e z
Coue.). Ca urm are, o bse r­
vam cum a t o t p u t e r n ic u l
d ic ta to r co nsulta cu m o d ­
estie pe m areşalul rom ân.
N u ştiu dacă ar tre b u i să
e va cu e z sau să a p ă r
C rim eea. Ce mă sfătuieşti,
m a re ş a le ? ! în tr e b a el.
N iciodată nu mi s-a întâm ­
plat să traduc pentru H itle r
o a s tfe l de p r o p o z iţie ,
în a in te de a ră s p u n d e la
în tr e b a r e a dv. spuse
A n to n e scu , cu un aer mai
curând condescendent, tr e ­
buie să-mi spuneţi dacă aţi
r e n u n ţa t d e f in it iv la
U craina. O ric e s-ar în tâ m ­
pla, tre b u ie să re c a p tu re z
anul v iit o r U c ra in a spuse
H itle r, refe rin du -se la anul
1945, d e o a re c e m a te riile
p rim e de a c o lo ne s u n t
indispensabile p e n tru duc­
erea războiului.
Atunci, Crimeea trebuie
păstrată, a fo st ve rd ictul lui
Antonescu” încheie Schmidt.
La c a s te lu l K le ssh e im
de lângă S alzburg au a vut
lo c în 1944 d o u ă î n t r e ­
v e d e ri î n t r e H i t l e r şi
A ntonescu: la 26-27 fe b ru ­
arie şi la 23-24 aprilie,
Cu greu s -a r m ai
g ăsi o m ai g ră ito a re
pildă de preţuire re c i­
procă a doi faliţi si. mai
ales, a falitului m a x i m
faţă de falitul minor. în
c o n d iţii cân d p ră b u ­
şirea fin a lă a am b ilo r
fa liţi avea să aibă loc
p es te tre i-p a tru lu n i
pentru primul, şi ceva
mai mult de un an pen­
tru celălalt. De notat, de
asemenea, că obiectul
c o n s u lta ţie i şi al s fa ­
tu rilo r co m p e te n te
o fe rite de A n to n escu
p riv e a u o p e ra ţiu n ile
plănuite de Fiihrer pen­
tru vara a n u lu i 1945.
când zdrenţele sufletu­
lui său nepieritor aveau
să zacă deia în cine ştie
ce ladă de g u n o i din
Walhalla!
C o n vo rb ire a reprodusă
de fo s tu l in te r p r e t al
F iih r e r u lu i, cu ră c e a la
m edicului d in tr-u n serviciu
de p s ih ia tr ie , c a re
în to c m e ş te p r e lim in a r iile
fo ii de o b s e rv a ţie unor
p a c ie n ţi r e c e n t in te r n a ţi,
a re iz de h a lu c in a ţie
grotescă. După ce, de-a lun­
gul unei campanii vijelioase,
cu s u iş u ri şi c o b o r â ş u r i,
refuzase să asculte, neglijase
sau re s p in s e s e s fa tu r ile
c o m p e te n te ale c e lo r mai
buni specialişti de la înaltul
C om andam ent al W e h rm a -
c h tu lu i, F iih r e r u l a s c u ltă
acum spăsit recom andările
fanteziste ale falim entarului
său asociat şi subaltern!
149
Arestarea
conducătorului

D upă am iaza z ile i de 23 a ug u st s-a

desfăşurat ca un film cu suspens. M artori ocu­
lari povestesc că la ora 16,12 pătrundea prin
poarta principală a Palatului coloana „ con­
d u c ă to ru lu i" fo rm a tă din tr e i m aşini, la
m ijlo c fiin d M erced es-u l b lin d a t din care
co b o rî Mareşalul. A răta furios, plesnind cu
cravaşa de cavalerist pe care o purta mereu la
carâmbul cizmei. De câte o ri venea la Palat îl
apuca furia, căci regele era singurul om din
România, care, constituţional, se afla deasupra
lui, sfidare vie a autorităţii lui de „ conducă­
to r " .
Fu in tro d u s în salonul galben, unde se
aflau regele, generalul Sănătescu şi Mihai
Antonescu. în spatele unei draperii groase, în
biroul lui Mihai, urmăreau scena cu respiraţia
tăiată Baronul Mocsony, Niculescu-Buzeşti,
generalul A ldea şi M ircea lo a n iţiu , fiecare
având asupra lui un p istol încărcat pen tru
o ric e eventualitate, deşi ştiau că o echipă
condusă de maiorul Anton Dumitrescu, ajutat
de plu to nieru l m ajor Bâlă D u m itru , aştepta
p e n tru a p ro c e d a la a re sta re a c e lo r d oi
Antoneşti.
Cu o voce sugrumată de emoţie, regele îl
pofti pe mareşal să şadă şi cu greu izbuti să
rostească:
- „ Am aflat că ruşii au spart frontul. Aş
dori să ştiu ce măsuri intenţionaţi să luaţi?"
M areşa lul în ce p u să e x p lic e s itu a ţia ,
recunoscând că inamicul înaintase, dar că în tr-
o zi, două, înaintarea va fi oprită.
Regele îşi cunoştea însă bine partitura, pe
care o repetase de zeci de ori. El spuse cu un
ton vădit autoritar:
- „ Situaţia e foarte critică şi cred că ar
trebui să cereţi arm istiţiu."
De data asta, m areşalul fu ir ita t. Era
p rim a d ată când reg ele îi v o rb e a pe un
asemenea ton. Se foi în fotoliu, o vână începu
să-i zvâcnească lângă tâmplă, sângele îi năvăli
în obraji (de unde şi porecla „ câinele roşu" )
şi repetă mânios:
- „ Voi cere arm istiţiu când voi crede eu
de cuviinţă şi în anumite condiţiuni." La care
regele spuse:
- „ E prea târziu pentru a ne apuca să ne
tocm im ."
C ă u tâ n d să-şi stăpânească n e rv ii,
Antonescu spuse:
- „ Vreau garanţii, iar dacă nu mi se dau,
voi continua lupta a lă tu ri de tru p e le g e r­
mane."
Această replică îl făcu pe Mihai să fie mai
hotărât.
- „ S oluţiile Dvs. nu sunt acceptabile.
Trebuie să cereţi arm istiţiu."
Asta era prea de to t. Mareşalul izbucni:

150
 - „ Ştiu să-mi aleg şi singur m om entul.
Nu trebuie să fiu învăţat."
Aici, Mihai avea pregătită replica:
- „ Dacă nu acceptaţi, ar fi corect să vă
daţi demisia."
- „ Nu-m i dau demisia" , ţipă mareşalul,
roşu ca focul, şi adăugă celebra frază: „ Nu
cumva credeţi că voi da ţara pe mâna unui
copil?"
Era rândul lui Mihai să-şi piardă cumpătul.
D ar şi această situaţie fusese prevăzută în
scenariu. Se scuză şi ieşi să bea un pahar de
apă m inerală în camera alăturată, unde se
aflau intim ii săi. Aceştia îl încurajară să dea
lovitura decisivă. Se întoarse în salonul galben
şi zise:
- „ Regret că nu vreţi să faceţi ceea ce vă
cer."
La care mareşalul ripostă brusc:
- „ Nu-m i voi schimba planurile, voi con­
tinua războiul."
Sosise m o m e n tu l lo v it u r ii în d e lu n g
pregătite:
- „ în cazul acesta, domnule mareşal, mă
văd nevoit a ţine seamă de voinţa poporului
meu, exprimată prin cele patru partide demo­
cratice şi de a lua măsuri pentru a scoate ime­
diat ţara din război, pentru a o salva de la un
dezastru. în acest scOp, am hotărât să efec­
tuaţi chiar astăzi arm istiţiu, iar dacă refuzaţi,
vă ordon să demisionaţi chiar acum!"
Trem urând de furie, Antonescu ripostă
cu energie:
- „ N u p rim e s c n ic i un o rd in de la
nimeni. Eu sunt cel care porunceşte şi nu cel
care primeşte porunci."
- „ Dacă acesta este răspunsul, sunteţi
destituit" - rosti regele cuvântul magic" .
în acel m o m e n t, e chipa m a io ru lu i
D u m itre s c u in tră în salon şi p ro c e d ă la
arestarea celor doi Antoneşti, iar plutonierul
m ajor Bâlă îi conduse în seiful din d orm itorul
re g e lu i, unde fu ră îm p in şi cu fo rţa . Bâlă
închise uşa în urm a lo r şi răsuci cele şase
butoane ale cifrului. Erau în sfârşit la „ loc
sigur" .
Restul scenariului se desfăşură cu rapidi­
ta te . U rm au să fie im p rim a te p roclam aţia
regelui către poporul român şi ord in u l său
către armată...
Baronul KiHinger intră în scenă
T otul se desfăşurase co nfo rm planului.
D e o d a tă , însă, o lo v itu r ă de tr ă s n e t.
M in istru l G erm aniei la B ucureşti, Baronul
M anfred von K illin g e r, ceruse o audienţă
urgentă la rege. îl inform a se despre cele
în tâ m p la te după am iază la p a la t şe ful
Siguranţei, Eugen Cristescu, dar nici acesta
din urmă nu ştia exact cum se petrecuseră
lucrurile şi nici nu avea idee despre planul
co n cre t al insurecţiei. Baronul fusese su r­
prins de even im e nte la vila de la Săftica,
und e p e tre c e a cu s e c re ta ra sa, H e lla
Petersen, o tânără blondă cu o ţin u tă m i-
litărească, trecută prin şcoala Gestapoului şi
prin patul şefilor ei ierarhich. Mic de statură,
cam ro to fe i, cu un respectabil Bierbauch,
B a ro n u l se fă cuse p ă m â n tiu la c h ip în
m om en tu l când p rim i năpraznica veste la
telefon. Păstrându-şi aplombul de gestapistă,
H ella tre c u s e la v o la n u l M e rc e d e s u lu i şi
şofând cu mare viteză, ajunseră la Legaţie în
ju r u l o re i 19,30 seara. B a ro n u l îşi puse
repede u n ifo rm a d ip lo m a tic ă şi b ic o rn u l,
apoi o rd o n ă ş o fe ru lu i să pornească spre
palat. Acolo, ofiţerul de serviciu îi făcu semn
să trag ă în faţa in t r ă r ii „ C re tz u le s c u " .
Semn rău: era prima dată când baronul era
p rim it la o intrare lăturalnică.
D in r e la tă r ile m a r t o r ilo r (g e n e ra lu l
Sănătescu, nou p rim m in is tr u , G r ig o re
Niculescu-Buzeşti, noul ministru de externe şi
mareşalul C u rţii, baronul Mocsony) această
dramatică şedinţă poate fi uşor reconstituită.
K illinger adoptă un to n a m eninţător în
germană:
- „ î n numele şi din ordinul personal al
F u h re ru lu i, doresc a com unica m ajestăţii
151
voastre profunda sa îngrijorare în legătură cu
soarta mareşalului Antonescu, conducătorul
statului român, care azi la ora 18 trebuia să
plece pe fron t, dar, aşa cum mi s-a raportat, a
fost chemat la palat şi arestat. In consecinţă,
Fuhrerul Germaniei cere majestăţii sale să-i
răspundă imediat: care este cauza, sensul şi
situaţia m in iştrilo r aflaţi aici şi, în sfârşit locul
unde se află prietenul său personal, mareşalul
Antonescu" .
Regele era crispat, dar se ţinea drept, cu
capul sus. Avea răspunsul bine p re g ă tit şi
repetat:
- „ Ion şi Mihai Antonescu mi-au făcut o
vizită. Au ţin u t să-mi atragă atenţia că situaţia
este foarte grea şi că nu văd altă ieşire decât
a-şi prezenta demisiile pentru a se retrage în
viaţa particulară."
Baronul, abea ascunzându-şi furia, rosti cu
un ton de comandă:
- „ Vă întreb: unde se găseşte mareşalul
Antonescu?"
- „ l-am p rim it demisia şi am form at un
nou guvern" - fu răspunsul prem editat al
regelui.
- „ Vă în tr e b încă o dată: u n d e -i
mareşalul?" , spunea Killinger.
- „ Ion şi Mihai Antonescu şi-au manifes­
ta t in te n ţia de a-şi petrece re stu l v ie ţii la
Predeal" - preciză regele.
Roşu la faţă, Killinger spuse ameninţător:
- „ Acest capitol e departe de a fi închis. O
să aveţi de suportat consecinţe. Sunt absolut
convins că mareşalul n-a părăsit palatul.
Se scurseră câteva m inute în tr-o tăcere
penibilă, apoi Grigore Niculescu-Buzeşti ţinu
să-i prezinte m inistrului german noua situaţie
politică creată în urma demisiei guvernului
Antonescu şi a constituirii noului guvern sub
preşedenţia generalului de corp de armată
Constantin Sănătescu, cu sprijinul celor patru
p a rtid e p o litic e din B lo c u l N a ţio n a l
Democrat.
Pentru prima dată, Killinger realiză întrea­
ga dim ensiune p o litic ă a p ro b le m e i şi, cu
experienţă profesională întrebă:
152
- „ Şi ce intenţii are noul guvern?"
- „ P ro b a b il a r m is tiţiu cu R usia" ,
răspunse regele pe un ton sec.
- „ E o a d e v ă ra tă tr ă d a r e !" ţip ă
Killinger. „ Vă pretaţi la un joc periculos. Veţi
fi zdrobiţi în numai câteva zile" .
- „ De acum înainte, asta-i treaba noas­
tră " , preciză regele. „ Mă văd nevoit să vă
cer să apreciaţi noua situaţie şi să vă retrageţi
imediat forţele din România, în ordine şi fără
vărsare de sânge." Era o temă scumpă lui
Mihai, deşi atât Pătrăşcanu cât şi Bodnăraş îl
avertizaseră că nemţii nu se vor da bătuţi şi
vor reacţiona violent.
într-adevăr, Killinger răcni spumegând de
furie:
- „ în numele Fiihrerului şi al guvernului
german, protestez în mod categoric împotriva
ruperii alianţei de către un guvern pe care nu-
I recunoaştem şi a cărui declaraţie o resp­
ingem!"
Aici interveni Niculescu-Buzeşti:
- „ Excelenţă, guvernul regal al României
nu ia act de protestul dvs. personal, deoarece
nu are nici o valoare. Sunteţi a cre dita t pe
lângă Majestatea Sa Regele Mihai şi nu pe
lângă guvernul căzut al mareşalului Antonescu
şi nu a v e ţi n ici un d r e p t să vă d e p ă ş iţi
plenipotenţele, anticipând asupra a titu d in ii
guvernului dvs."
P e n tru a în c h e ia a u d ie n ţa re g e le îşi
recăpătă aplombul, conchizând:
- „ Ca H ohenzollern, nu p o t decât să
regret evoluţia evenimentelor şi rog guvernul
Reichuiui să se folosească de condiţia pe care
o o fe r pentru a-şi retrage neîntârziat, fără
v io le n ţă şi în o rd in e tru p e le germane din
România" .
Era, însă, preludiul ciocnirilor sângeroase
ce v o r urm a în zile i u rm ă to a re odată cu
reacţia violentă a comandamentului german,
la o rd in u l F u h re ru lu i, îm p o triv a a rm a te i
române. D ar C om itetul M ilita r era pregătit
pentru confruntare...
(fragment din cartea de memorii)
ANTONESCU NU SE PREDĂ__________________________
Şl LUPTĂ PANĂ IN ULTIMA CLIPĂ__________________
A PROCESULUI. MEMORIUL DEPUS
LA 15 MA11946 TRIBUNALULUI POPORULUI
-O PAGINĂ DE ISTORIE!

• La 15 mai 1946, Ion A ntonescu adresează

Tribunalului Poporului un emoţionant Memoriu.
• Ţara era bolnavă.
• Rusia a fost agresorul.
• „L-am avertizat pe generalul german Hauffe: dacă
continuă să împuşte evrei, dacă nu încetează aces­
te crime pe teritoriul românesc în contra unor
cetăţeni români, dau telegramă Fiihrerului şi mă
retrag din război.
• La 23 august 1944 Antonescu decise să ceară
armistiţiul.
• „Tendinţa mea era să revin la Constituţia democ-
ratică“
• Un penibil şi trist spectacol.
• Dacă nu era Antonescu nici un evreu şi nici un
comunist nu ar fi rămas în viaţă.

_______________________________________________________________ 1 U A _____
 Neavând putinţa, în tim ­
pul d ezb ate rilo r, să p re z in t
Tribunalului elementele, strict
in d is p e n s a b ile , p e n tru
aprecierea, la justa lo r valoare
a învinuirilor care mă privesc
şi care sunt cuprinse în actul
de acuzare şi în a firm ă rile
făcute de d-nii acuzatori pub­
lic i, am o n o a re a a depune
acest memoriu.
în el se arată p u n ct cu
punct, însă fo a rte pe scurt,
elementele esenţiale, pe care
aveam intenţiunea să le dez­
v o lt, în apărarea mea, în
şedinţa publică.
Sunt acuzat:
Că am pus la cale
venirea Coloanei a V-a în
România la putere.
- C odreanu a m u rit în
1938.
- Cu nici un alt şef sau
element marcant legionar nu
am pus la cale nimic, fiindcă
nu am c u n o s c u t şi nu am
văzut pe nim eni din sta tu l
major legionar.
- Pe H o ria Sima l-am
văzut o singură dată, în iulie
1940, când era m in is tru .
F ro n tiera de Est a ţă rii era
prăbuşită. Simţeam că se vor
prăbuşi în curând şi celelalte
dacă în ţa ră nu a r fi fo s t
ordine.
Scrisesem în acelaşi sens
o scrisoare Regelui Carol şi,
în tr - o a u d ie n ţă , i-am dez­
v o lta t această te m e re . T o t
această temere m-a determ i­
154
nat să accept întrevederea cu
Horia Sima.
Două zile mai târziu am
fost închis la Bistriţa, unde nu
am mai a vu t n ici
întrevedere politică.
- Cu g e rm a n ii nu am
avut niciodată, nici direct nici
indirect, nici o legătură.
Fiindcă economic, politic
şi m ilita r devenisem depen­
denţi total de Germania, prin
p ră b u şire a E u ro p e i, p rin
re p u d ie re a g a r a n ţiilo r
engleze, prin convenţiile eco­
nom ice de p e tro l - fo a rte
o neroase - , p rin p rim ire a
g a ra n ţiilo r germane şi p rin
chemarea misiunii militare de
in s tru c ţie , am s o c o tit (pe
baza in fo rm a ţiilo r ce p rim i­
sem, că mi se va încredinţa în
curând conducerea) că era în
interesul la rii să clarific unele
principii de bază cu Germania.
Prin două note succesive
am arătat Legaţiei Germane,
care sunt principiile economi­
ce şi politice pe care înţeleg
să stau.
în rezumat, arătam că:
- în politica internă nu
voi admite nici o imixtiune,
- în p o litic a e x te rn ă ,
în ţe le g ca România să aibă
toată libertatea,
- în politica economică,
înţeleg ca România să fie sin­
gură stăpână a avuţiilor sale,
a ră tân d că nu a d m it
penetraţia capitalului străin
decât până la o limită plafon
care să nu ne îngrădească li­
bertatea noastră de deciziune.
în politica petrolului ară­
tam dorinţa mea de a reduce
în patrimoniul naţional fondul
acestei bogăţii şi intenţia ce
aveam de a face to tu l ca să
îm p ie d ic epuizarea acestei
m aterii prime, indispensabile
o
dezvoltării statului şi apărării
lui.
Deci nici o prem editare
cu coloana V-a şi susţinătorii
ei, pentru a lua puterea.
N ic i nu aveam nevoie.
Puterea mi se oferise, în 1937
şi 1938, de acela care singur
avea căderea să o facă: de
Rege.
Sunt acuzat:
Că am fă c u t p rim u l
guvern cu bază legionară.
Am e x p lic a t şi la
instrucţie şi în şedinţa publică
că nu era în ţa ră , la acea
epocă, altă bază politică.
Era de ales între anarhie,
cu consecinţele ei - protec­
to ra t şi prăbuşirea to ta lă a
graniţelor - şi încercarea de
a linişti, de a canaliza, de a
d om in a sau de a stin ge o
m işca re al c ă ru i c a ra c te r
te ro ris t putea prăbuşi to ta l
neamul românesc.
Am ales „ încercarea" şi
în cele cinci luni de guvernare
legionară am tra ta t Ţara în
bolnav, lăsând poporului posi­
bilitatea ca prin convingere să
extirpeze singur virusul care-l
contaminase şi-i ameninţase
existenţa.
 Sunt acuzat

Că am sprijinit România
pe Germania, despărţind-o
de aliaţii ei fireşti.
„ Aliaţii ei fireşti" , de la
acea epocă, se prăbuşiseră: ♦
se pră bu şise F ra n ţa, se
prăbuşise Mica înţelegere şi
înţelegerea Balcanică; ♦ se
pră bu şise P o lo n ia , Ţ ă rile
B a ltice şi F inlanda, ♦ se
prăbuşise Ligă N a ţiu n ilo r şi
securitatea colectivă.

Se prăbuşiseră şi to a te
graniţele noastre, şi procesul
nu era terminat.
U n g u rii p re tin d e a u t o t
Ardealul. Rusia, după cum ne­
a declarat-o de mai multe ori
d -n ii R ib b e n tro p şi H itle r,
p re tind ea M oldova până la
Carpaţi, Delta Dunării şi baze
strategice în Dobrogea, ceea
ce însemna şi pierderea aces­
tei provincii.
în faţa acestei perspective
şi în lipsă de altceva, regele
Carol, pentru a salva ţara şi
pe el, a dat, pe plan econo­
mic, Germaniei, t o t ce i s-a
pretins, a admis cursul mărcii
la 60 şi chiar la 80; a repudiat
public garanţiile britanice; a
propus Germaniei un pact de
alianţă p erpetuă m ilita ră şi
p o litică ; a c e ru t trim ite re a
unei misiuni militare germane,
a tâ t p e n tru in s tru ire a
c a d re lo r n o a stre , cât, mai
ales, ca un s im b o l al
g a ra n ţiilo r date; a acceptat
aderarea la Pactul Tripartit; a
d at G e rm a n ie i m o n o p o lu l
e x p o rtu lu i p e tr o lu lu i în
schimbul armamentului nece­
sar a rm a te i, in trâ n d astfel
total, şi fără putinţa de ieşire,
în orbita germană.
Aceasta este situaţia eco­
nomică şi politică internaţio­
nală pe care am găsit-o în
septembrie 1940.
Orice altă politică nu era
posibilă.
Orice gest de ieşire făcut
ar fi dus la protectorat, sigur
la p ie rd e re a A rd e a lu lu i de
Sud şi p o a te la ocup area
M o ld o v e i, a D e lte i şi a
Dobrogei de către Rusia.
Propunerile făcute Rusiei
de înţelegere, în noiem brie
1940, au rămas fără răspuns.
R aporturile în tre i noi şi
ruşi au fost, între iulie 1940 şi
iunie 1941, foarte încordate.
în a rh iv a M a re lu i Stat
Major şi a Cabinetului M ilitar
se găseşte o d o cu m e n ta re
completă.
Stâlpii graniţei provizorii,
stabilite după acceptarea ulti­
m a tu m u lu i, erau z iln ic
deplasaţi; se schimbau zilnic
focuri; după urma lo r cădeau
m orţi şi răniţi; avioanele ruse
făceau zilnic incursiuni până în
Carpaţi. D -l Lavrentiev mi-a
c e ru t C o n d o m in iu m la
Dunărea Maritimă şi dreptul
pentru vasele de război ruse
de a pătrunde până la Brăila;
to t d-sa mi-a cerut să dau din
vasele şi m aterialul rulant şi
locomotive, cota corespunză­
to are suprafeţei te rito riu lu i
ocupat, ceea ce nu era pre­
văzut în c o n d iţiile u ltim atu ­

156
m ului. S-a o cup at cu fo rţa
insulele din bra ţul C hilia -
d e c e m b rie 1940 - şi s-a
în c e rc a t să se pătrundă cu
fo rţa în Canalul Sulina la 2
ianuarie 1941.
T oate aceste acte de
agresiune erau cunoscute de
m in iş tr ii M a rii B rita n ii şi
Americii.
fn concluzie:
Am mers cu Germania
fiindcă am găsit Ţara anga­
jată în această politică şi nu
putea n im e n i a tu n ci,
oricine ar fi fost el, să-i dea
altă o rie n ta re , fără riscul
de a prăbuşi total Ţara.
T re b u ia deci fă cută o
politică de m om ent pentru a
evita p ro te cto ra tu l cu toate
consecinţele lui cunoscute.
- în ce priveşte trecerea
a rm a te i germ ane p rin
România în Balcani, nu aveam
de ales.
Când mi s-a pus această
problemă, în ianuarie 1941,
legion arii organizau re b e li­
unea în ţară şi la Bucureşti se
înarmau şi ocupau milităreşte
to a te a u to r ită ţile , de la
p rim ă rii până la p re fe c tu ri;
staţiile de radio şi depozitele
„ D istribuţiei" erau în mâna
lo r ; tru p e le germ ane se
găseau cu capul lo r de
coloane pe linia Cluj-Oradea-
A ra d -T im işo a ra ; Ungaria şi
Bulgaria acceptaseră.
Dacă refuzam, ar fi trecut
cu fo rţa , cum au tr e c u t şi
fo rţe le ruse Prutul în 1877­
78, fo rţâ n d pe d o m n ito r,
g u ve rn u l şi arm ata să se
retragă în O ltenia şi să lase
restul ţării la dispoziţia ocupa-
torului.
De data aceasta perspec­
tiva era mai gravă, fiin d că
dacă respingeam propunerea,
H o ria Sima ar fi învins, cu
concurs german, la 23 ianua­
rie 1941. Consecinţele se pot
deduce.
Regim H o ria Sima sau
ocupaţie cu forţa a te rito riu ­
lui n o s tru ar fi în sem na t:
omorârea tu tu ro r evreilor, a
tu tu ro r comuniştilor, a tu tu r­
o r cadrelor politice şi intelec­
tuale, ar fi însemnat jefuirea,
până la secare şi fără nici o
contravaloare, a a vu ţiilo r şi
muncii româneşti.
Am fi avut din 19 4 1 soar­
ta Serbiei.
S-a spus de acuzare
că, cu această
ocazie, toată ţara a
fost ocupată.
Nu este exact.
T ru p e le germ ane s-au
concentrat în lungul Dunării,
între Giurgiu şi Bechet (exact
cum au făcut trupele ruse în
1877-78) şi la sfârşitul lunii
martie nu mai era nici un sol­
dat din această a rm a tă în
România.
Cum însă am refuzat să
mobilizez, pentru a nu provo­
ca Rusia - cu care, mi s-a
spus, că erau înţeleşi - , ger­
manii au trimis prin Galiţia 2
divizii, nu 7 cât s-a afirmat.
Prezenţa lo r acolo avea
numai un caracter simbolic.
Am fost acuzat:
Că am p re m e d ita t
războiul în contra U.R.S.S.
S-a s p r ijin it această
afirmaţie cu planurile găsite
la Marele Stat Major şi cu
c râ m p e ie de d is c u ţii
extrase din co nversaţiile
pe care generalul loaniţiu
le avea cu g e n e ra lu l
H ansen, şeful M is iu n ii
Militare.
Am e x p lic a t în şedinţă
pub lică că p la n u rile se
încadrau în lucrările cu carac­
te r te hn ic al ip o te z e lo r de
război, defensiv sau ofensiv,
pe care orice armată din lume
le întocm eşte anual, pentru
apărarea g ra n iţe lo r ţă rii în
eventualitatea războiului. A r fi
o crimă de trădare dacă nu s­
ar face. Franţa a fost zdrobită
în 1870 pentru că nu a avut
pregătite aceste planuri...
Am fost pus la curent de
hotărârea luată de a se ataca
Rusia numai în mai 1941 şi de
data atacului la 10 iunie 1941.
D ovadă că nu am avut
in te n ţia să p a rtic ip la
operaţiuni, decât până la limi­
ta r e v e n d ic ă rilo r şi d re p ­
tu rilo r noastre, o face faptul
că nu am m obilizat decât o
tre im e din fo r ţe şi nu am
exercitat comanda decât până
la Nistru.
 Nu pot fi socotit agresor,
fiindcă România era în stare
de ră zb o i cu U.R.S.S. din
1940 iunie, când Rusia a fost
agresorul.
Acceptarea ultimatumului
nu a fo s t decât o retragere
strategică şi p olitică la care
recurge orice ţară, orice om,
când este surprins fără sprijin
şi nu este. în măsură de a se
apăra.
D in iu lie 1940 până în
aprilie 1941, actele izolate de
agresiuni parţiale ruse au con­
tinuat. Am arătat aceasta mai
sus.
Deci, în 1941 iunie a fost
o acţiune care se încadra şi
era o urm are a agresiunilor
pe care le suferise p op orul
român.
în iunie 1941 am atacat în
cadrul unui război început în
1940 şi, cum orice atac este
un act de agresiune, nu p ot fi
c o n s id e ra t a g re so r, d ecâ t
numai în acest sens, şi deci nu
p o t fi în c a d ra t în Pactul
Kellog.
Am tr e c u t N is tr u l la
început numai cu Cavaleria şi
3 divizii de vânători de munte,
pentru că mi s-a ce ru t scris
de H itler, după dispoziţia ce
luasem ca trupele române să
nu treacă Nistrul.
U lterior, situaţiile militare
succesive au impus m o d ifi­
carea h o tă râ r ii in iţia le ce
luasem de a nu mă angaja în
nici un fel.
Dovada o face faptul că
nu am m o b iliz a t în tre a g a
arm ată, decât când fo rţe le
ruse de la Odessa, rămase în
coasta a rm a te lo r germ ane
158
care ajunseseră la Bug şi în
poarta Basarabiei, mi-a im ­
pus-o.
D upă O dessa am adus
întreaga armată, care partici­
pase la aceste operaţiuni, în
ţară şi am demobilizat-o.
Nu am remobilizat decât
în iunie 1942, to t la cererea
scrisă a d-lui H itle r şi, după
dezastrul suferit de noi, le-am
d e m o b iliz a t în n o ie m b rie
1942, pentru a le remobiliza
în m a rtie 1944, când ru ş ii
pătrunseseră în Basarabia şi
Moldova de N ord. Sunt fapte
care dovedesc lupta continuă
pe care o duceam pentru ca
să menajez fo rţe le noastre
militare.
Dar oricum ar fi interpre­
ta te aceste a cţiun i până în
Crimeea, Caucaz şi Stalingrad,
ele nu p o t fi în c a d ra te în
crime de război, fiindcă sunt
impuse de legile războiului,
care cer imperios când începi
o acţiune să o duci până la
sfârşit, urm ărind fo rţe le ina­
mice până la distrugerea lo r
totală.
A ce ste legi au dus pe
Scipione de la Roma până la
Cartagina; pe Napoleon până
la Moscova; pe Alexandru I
până la Paris; pe americani şi
englezi până la Tokio şi Berlin.
Ocuparea şi adminis­
trarea Transnistriei
Nu a fost premeditată.
Dovada o face: legea de
bază a in s titu ir ii G u ve rn ă ­
mântului, care a fost făcută pe
front, în tren, la Tighina, unde
era Cartierul meu.
A c o lo am văzut pen tru
prima oară pe d-l Alexianu;
Personalul necesar, pen­
tru administraţie, a fost căutat
cu începere de la acea dată.
De ce am a c c e p ta t, la
propunerea ce mi s-a făcut, să
ocup şi să administrez te rito ­
riul rus până Nipru, nu numai
Transnistria?
Am fă c u t-o , în p rim u l
rând, pentru un interes eco­
n om ic. în to a te tim p u rile ,
arm atele s-au alim entat din
te rito riile ocupate.
Altă posibilitate nu este.
Principiul este că războiul
să se în tr e ţin ă singur. Nu
puteam , ca ţa ră m ică şi
săracă, să derog de la acest
principiu.
De altfel, lungimea liniilor
de comunicaţie şi criza care
era încă în ţară, în vara 1941,
nu ar fi îngăduit alimentarea
trupelor în bune condiţii.
D in p u n c t de ve d e re
politic, Transnistria era un gaj
şi o prevedere politică pentru
cazul unei victorii germane.
Se ştiu în c e rc ă rile g e r­
mane de a ajunge la Bagdad.
D ou ă căi duc c ă tre
ţelurile asiatice germane. Una,
pe dâra de populaţii germane
care, d in Boem ia până în
Banat, duce la Salonic şi
Constantinopol. Altă dâră de
populaţii germanice care se
în tin d e din Silezia, p rin
Lemberg, la Odessa.
România ar fi intrat într-un
cleşte g erm anic, care ar fi
subjugat-o econom iceşte şi
politiceşte.
Pentru a înlătura această
eventualitate m-am decis să
ocup Transnistria şi, în spe­
cial, Odessa.
Nu am făcut însă nici un
gest p u b lic sau o fic ia l în
această privinţă.
Din contra, am declarat
la B e rlin când, la c e re rile
n o a s tre de a se re ve n i la
A rb itra ju l de la Viena, ni se
răspundea, „ luaţi la Est cât
v r e ţ i" , la care eu am
răspuns: „ R om ânia nu se
maghiarizează la Vest şi nu se
slavizează la Est" .
Iar la o notă diplomatică
scrisă, p rin care d -l
R ib b e n tro p ne în tre b a în
1942 ca ri s u n t p re te n ţiile
n o a s tre la Est, d -l M ihai
Antonescu a răspuns, după
in s tru c ţiu n ile mele: „ A tâta
tim p cât nu cunoaştem statu­
tul politic european de mâine,
nu putem răspunde" .
Nici o declaraţie publică
nu cuprinde intenţiile noastre
în p riv in ţa a n e x ă rii
Transnistriei.
Citaţiile făcute de acuzare
co nstitu iesc simple d iscu ţii
te o re tic e care preced t o t ­
deauna găsirea unei s o lu ţii
d efinitive în cadrul o rică re i
acţiuni omeneşti, individuale
sau colective.
Nu contează însă decât
manifestările oficiale.
- Sunt acuzat de jafurile
şi oro rile din Transnistria.
Jafuri propriu-zis organi­
zate nu au fost.
Transnistria a fost model
de a d m in is tra ţie . Au c o n ­
s ta ta t-o m in iş tr ii s tră in i,
z ia r iş tii n o ş tr i şi s tră in i,
N u n ţiu l Papal, Şeful C ru c ii
Roşii Internaţionale.
în Transnistria era o stare
economică mai înfloritoare ca
la n o i. A c o lo se p utea
cumpăra orice fără cartelă.
Mareşalul Petain a spus
d-nei Cantacuzino, în faţa mini­
strului nostru la Vichy: „ Cea
mai mare glorie a d-v de to t­
deauna va fi modul civilizat în
care a d m in is tra ţi T ra n s n i­
stria!" Documentul se găseşte
în Arhiva Statului.
L u c ru rile rid ic a te din
Transnistria, în 1943-44, s-a
făcut în scopul de a ne pune
la adăpost de răspunderi. Era
şi re z u lta tu l m u n cii şi
in ve stiţiilo r noastre. Balanţa
n o a stră de s c h im b u ri cu
Transnistria era în dezavanta­
jul nostru.
Dacă lăsam bogăţiile rea­
lizate, erau să fie ridicate de
nemţi sau distruse din cauza
lu p te lo r şi t o t noi răspun­
deam.
Au fo s t rid ic a te din
ordinul meu.
O b ie c te le de a rtă de
asemenea.
însă a fost ordin scris „ să
fie înregistrate şi păstrate în
bune condiţii pentru a putea fi
re s titu ite ru ş ilo r la pace" .
Acesta este adevărul.
Ororile:__________
Nu-mi însuşesc crimele.
Nici aceea îngrozitoare de
la Odessa.
Am dat o rdin de repre­
salii. Eram în cadrul dreptului
in te rn a ţio n a l care a uto riză
represaliile când adversarul
în tre b u in ţe a z ă m ijlo a c e
nepermise:
- înarmarea şi lupta pop­
ulaţiei civile,
- partizanii,
- maşini infernale etc.
Era cazul în plin.
Am ordonat represalii şi
am indicat câţi să fie omorâţi.
Nu ştiam câţi căzuseră vic­
timă maşinii infernale. Ştiam
că comandamentul unei divizii
are 7-8 ofiţeri şi 15-20 secre­
tari.
D a r când o p e ra ţia s-a
tra n s fo rm a t în m asacru,
C o m a n d a n tu l A rm a te i şi
şeful lui de Stat M ajor care
erau p re z e n ţi, tre b u ia u să
intervină şi să mă avertizeze.
Nu au făcut nici una, nici alta.
Ceva mai mult, nici nu au
raportat ce s-a întâmplat.
Totul mi s-a ţinut ascuns.
O n or. Tribunalul a con­
statat, în şedinţe, că nu a fost
n ici un caz în care mi s-a
c e ru t clem enţă, ie rta re sau
renunţarea la o dispoziţie cu
ca ra cte r penal, fără să dau
curs, im ediat şi fără ezitare,
cererei.
Eu am crezut atunci că,
căzuseră victime 5-6 ofiţeri şi
10-15 soldaţi.
Eram şi în tr - o sta re
sufletească grea. D im ineaţa
văzusem la un spital un ofiţer
şi p a tru s o ld a ţi o rb i şi cu
toate membrele amputate de
la bază.
159
 Erau to ţi victim e a unei
maşini infernale, ataşată de
clanţa unei uşi, care, când s-a
apăsat pe ea de o fiţe r , a
explodat.
Primisem în acea vreme
un r a p o r t, p rin care
G u v e rn a to ru l Basarabiei
raporta că se deportaseră în
1940, 50.000 de ţărani din cei
mai v re d n ic i şi b o g a ţi şi
nimeni nu ştia de ei. îmi trim i­
tea, în acelaşi timp, fotografi­
ile c a d a v re lo r găsite în
pivniţele lo c a lu rilo r în care
funcţionase poliţia rusă.
Mai m enţionez că, dacă
am pus atâta tim p şi am sacri­
ficat, atâţia oameni ca să iau
Odessa - operaţiune cu car­
a c te r s tra te g ic im p e rio s
impusă de siguranţa militară a
României - , a fost, mai ales,
din cauză că lu c r ă to r ii şi
lu crătoa re le din Odessa, în
număr de 300.000, au luptat,
din ordinul Comandamentului
Suprem rus, în râ n d u rile
soldaţilor.
D intre aceşti lucrători s­
au re c ru ta t co ntin uu p a rti­
zanii din catacombe.
A c e ş ti p a rtiz a n i au
om orât în 2 ani câteva mii de
s o ld a ţi ro m â n i în O dessa.
(D eclaraţie făcută de însuşi
şeful partizanilor din Odessa
în tr-o broşură oficioasă care
apare la Moscova).
Care este realitatea
în privinţa
masacrelor de la
Odessa?
160
în b ro ş u ra rusă care a
apărut la Stockholm, în iulie
1944, s-a afirm at că au fost
masacraţi 27.000.
La Moscova mi s-a impus
sa semnez, în iunie 1945, un
protocol în care se afirma că
au fost om orâţi 225.000 ruşi.
Tot la Moscova mi s-a impus,
în inuarie 1946, să semnez un
protocol în care se afirma că
au fost masacraţi 100.000.
D-l acuzator public a afir­
m at în ş e d in ţă că au fo s t
om orâţi 20.000, adăugând că
au fo st încolonaţi până la 4
barăci - de 25 m etri pe 16 —
aflate pe drumul Dalnicului.
Dalnicul se afla la 4-5 km
de Odessa. 20.000 de soldaţi,
încadraţi milităreşte, se întind
pe şosea, pe 20 km.
Patru barăci, a c ă ro r
dimensiune era 25/16, repre­
zintă 1200 m.p. Socotind 2 şi
c h ia r 3 o am eni pe m e tru
pătrat, ceea ce este o imposi­
bilitate, nu depăşim cifra de
3.000 de oameni.
lată, Domnule Preşedinte,
ce am de s u b lin ia t p e n tru
D o m n ia V o a stră şi p e n tru
O noratul Tribunal în această
privinţă.
Ca să facă dovada crim i­
n a lită ţii m ele, d-sa a c ita t
dintr-o stenogramă o conver­
saţie pe care am avut-o cu d-l
Alexianu 2-3 luni mai târziu,
pentru evacuarea evreilor din
Odessa.
Conversaţia a avut loc în
n o ie m b rie 1941, când
S e va sto p o lu l nu căzuse şi
întreaga flotă de război rusă şi
de transport erau acolo.
Informaţiuni date de ger­
mani şi de serviciile noastre
de spionaj ne a vertizau că
ruşii pregăteau o debarcare la
Odessa.
Nu aveam a colo decât
20.000 soldaţi răspândiţi pe o
mare lungime în lungul coast­
ei. în oraş se găseau peste
100.000 de com unişti evrei.
Nu puteam risca o debarcare
cu inamici în spate şi în faţă.
S-ar fi întâm plat un masacru
general de pe urma căruia ar
fi căzut m ulte victim e şi în
oraş şi p r in tr e s o ld a ţii
români. Aveam datoria să evit
această eventualitate.
Acesta este ro stu l con­
versaţiei cu Alexianu, din care
d-l acuzator public nu a c itit
decât pasajul, care recunosc
că era un lucru neserios şi
sinistru, „ să-i arunci în mare,
să faci ce ştii, numai să mă
scapi de ei mai repede de
acolo" .
Dar, d-l acuzator public a
om is să citească to tu l. în
aceeaşi conversaţie spuneam:
„ D om nule Alexianu, ce s-a
întâmplat la Odessa s-a întâm­
plat, dar să nu se mai întâm­
ple. Te fac ră sp u n ză to r pe
d-ta. Du-i într-un loc sigur" .
lată, Domnule Preşedinte,
adevărul.
D -v o a s tră ş tiţi că
T rib un alu l re v o lu ţio n a r din
Paris, în tim p u l T eroarei, a
co n d a m n a t pe un om de
ştiinţă pentru o frază în care,
schimbându-se locul virgulei,
se schim base şi în ţe le s u l
fra z e i. Când s-a o b s e rv a t
eroarea, v o ită desigur, era
prea târziu.
 S-au pus la d o sa ru l
acuzării copii după declaraţiile
făcute la Consiliile de Miniştri
sau în alte ocazii, din care s­
au o m is, a ră tâ n d u -se cu
p u n c te -p u n c te : la unele
în c e p u tu l fra z e i; la a lte le
mijlocul; la altele sfârşitul şi la
unele şi începutul şi mijlocul şi
sfârşitul.
Este uşor de închipuit la
ce poate duce acest sistem.
Citez ca dovadă: răspun­
sul la m e m o riu l G a ro flid ,
exemplul de mai sus şi docu­
mentul prin care încercându-
se să se demonstreze că eram
total în serviciul nemţilor, se
Regele Mihai şi mareşalul Antonescu într-un spital militar.
citează că am afirmat: „ ... dau
până la maximum nem ţilor" .
O r, în c e p u tu l fra z e i este:
„ După ce se satisfac to ta l
nevoile noastre econom ice,
din ce rămâne dau până la
maximum nem ţilor" .
Este cu totul altceva.
- R evenind la o r o r ile
com ise în T ra n s n is tria , vă
declar şi cu această ocazie că
în marea lo r m a jo rita te nu
mi-au fo st comunicate şi că
t o t ce am cunoscut - cum
este cazul p re fectulu i de la
O vid io p o l — am sancţionat
foarte grav prin justiţie. Acest
prefect a fost condamnat la
10 ani p e n tru că a to le r a t
asasinarea a 40 de ruşi.
Este uşor de închipuit că
aş fi p ro ce d a t la fel pentru
orice caz similar care mi s-ar
fi semnalat.
Afirm însă că asasinatele
comise în lagărul din lungul
Bugului este (sic) opera si­
nistră exclusiv germană.
Administraţia românească
nu a in tr a t în fu n c ţiu n e în
ju d e ţe le din lungul Bugului
d ecâ t tâ rz iu , în p rim ăva ra
anului 1942, când asasinatele,
erau înfăptuite.
Prezenţa unui prefect, pe
care nu-l cunosc, în judeţ, pe
când se comiteau asasinatele, puşi în lagărul Vapniarka, to ţi Se găseşte la M inisterul
nu cred că poate constitui o ceilalţi au fost liberi în oraşele de E x te rn e şi co pia unui
vină a sa. El nu avea aparatul şi orăşelele în care au fo st ra p o rt făcut în această priv­
a d m in is tra tiv in s ta la t în internaţi. inţă de şeful C ru c ii ro ş ii
fu n cţiu n e , când s-au com is Personal am v iz ita t, în In te rn a ţio n a le şi tr im is la
crimele. 1942, pe cei de la Mohilev, Geneva.
îl apăr, fiindcă m-am găsit Râbniţa şi alte două localităţi, Trec la morţi. Aici se fac
şi eu într-o situaţie similară în al căror nume îmi scapă. cele mai mari exagerări.
Basarabia în 1941 septembrie. Lucrau în fabrici de unt, D-l Filderman a afirmat în
Fiind instalat în spatele de săpun, de cârnaţi etc. Erau faţa Tribunalului că s-au întors
fro n tu lu i, în Tighina, m-am foarte graşi, bine îmbrăcaţi şi în ţară numai 150.000 şi au
plim bat în tr-u na din seri pe voioşi. Locuiau în case simi­ m urit 150.000. D-l Benvenisti
strad ă. Când am ajuns în lare cu acelea pe care le a afirmat că au fost om orâţi în
apropierea cetăţii, care era aveau în Basarabia. Transnistria 270.000.
ocupată de germani, am auzit Regiunea era sănătoasă, O r statistica din 1930 a
ţip e te şi îm p u ş c ă tu ri. pitorească şi fo a rte bogată. s ta b ilit că în Basarabia şi
T rim iţâ n d pe c o lo n e lu l Mulţi nu s-a mai fi întors. Bucovina erau - dau cifre din
E le fte re s c u să vadă ce se A ceeaşi c o n s ta ta re au m e m o rie - 270 .00 0 -
petrece, mi-a rap orta t că se fâcut-o ziariştii, Nunţiul Papal, 300.000 evrei.
împuşcau evrei. şeful Crucii Internaţionale de In tre I 9 3 0 - 1940, m u lţi
Am chemat pe generalul la Geneva. e vre i au p ă ră s it în special
H auffe, a taşat pe lângă D e c la ra ţiile care mi-au Basarabia şi s-au răspândit în
Comandamentul nostru pen­ fost făcute, după întoarcerea ţară în regiunile mai propice
tru a face legătura operativă lo r, se găsesc în A rh iv a com erţului şi îm bogăţirii; în
cu în a ltu l C o m a n d a m e n t Statului. 1940 m u lţi s-au refu gia t în
Getman, i-am spus: „ Dacă nu ţară, fugind de ruşi; în timpul
încetează im e d ia t aceste
crime pe te rito riu l românesc
în c o n tra u n o r c e tă ţe n i
ro m â n i, dau te le g ra m a
Fuhrerului şi mă retrag din
război1' .
M asacrele au în c e ta t,
după cum încetaseră şi la laşi
în urm a d e m e rsu lu i ce am
făcut, când s-au om orât evreii
de conivenţă cu legionarii.
- în ce p rive şte tra ta ­
mentul la care au fost supuşi
e v re ii d e p o r ta ţi în
Transnistria, din Basarabia şi
B ucovina, şi din ţa ră (în
1944), afirm că se exagerează
şi se va dovedi aceasta mai
tâ rz iu , a tâ t în p riv in ţa
m o r ţilo r , cât şi în p riv in ţa
tra ta m e n tu lu i; afară de cei
ocupaţiunii ruse m ulţi evrei
au fo s t d e p o rta ţi odată cu
rom ânii deportaţi. Când am
revenit noi, foarte mulţi evrei
din acei care o cupaseră
funcţiuni adm inistrative sub
o cup aţie au u rm a t tru p e le
ruse în retragere.
în sfârşit, la intrarea tru ­
p e lo r noastre în Basarabia,
mulţi evrei profitând de con-
fuziunea care urmează imedi­
at luptelor, până la instalarea
noilor autorităţi, s-au strecu­
rat printre trupe în ţară.
N u au fo s t d e p o r ta ţi,
după calculele m ele, decât
m axim um 150 - 170.000
evrei.
15.000 au răm as
Cernăuţi. Mulţi din cei daţi pe
lista m o r ţilo r sunt în viaţă.
Dau un singur exemplu: S-a
prins la Bucureşti un aparat
de emisiune servit de un căpi­
tan rus şi de un evreu din
C e rn ă u ţi, care era pe lista
ce lo r m o rţi în Transnistria.
Căpitanul s-a împuşcat, după
ce a ars c ifru l, iar evreul a
fost arestat.
D a r cum p oa te d -l
Filderman să afirm e că s-au
întors 150.000, fiindcă numai
ruşii care au ocupat provinci­
ile pierdute ar putea şti?
Şi cum poate afirma D-l
Benvenisti, cu certitudine, că
au m urit 270.000.
(Ce pot să afirm cu certi­
tu d in e este că dacă nu-i
duceam în Transnistria, nu mai
era nici unul în viaţă astăzi).
lată, Domnule Preşedinte,
aspectul problemei.
D esig ur, în v â lto r ile
lu p te lo r care au avut loc în
1944, când n oi părăsisem
Transnistria şi ţinând seama
de confuziunea sângeroasă pe
care o p ro d u c e a a cţiu n e a
foarte violentă a partizanilor,
au putut cădea multe victime
regiunea fiind accidentală şi
foarte păduroasă, cine a fugit
la tim p în pădure a scăpat.
Pentru a termina cu ana­
liza completă a acestei prob­
leme, reamintesc că acuzarea
a subliniat „ măsura care s-a
luat în 1943 sau 1944 de a se
ridica în masă populaţia din
Transnistria" .
Ce a fo s t cu această
problemă? Din 1941, la cere­
rea lo r, am a p ro b a t să se
lalib e re z e din lagăr 75.000
soldaţi ruşi şi 5.000 o fiţe ri
p riz o n ie r i o rig in a r i din
Transnistria - afirmau ei.
Aceştia au fo st înarm aţi
prin baloturi lăsate de avioane
şi s-au tra n s fo rm a t, cu
începere din 1943, în partizani.
în faţa acestei situaţiuni,
am dat ordin să fie ridicaţi şi
retrimişi în lagăre.
lată adevărul şi în această
privinţă.
- P entru a te rm in a cu
Transnistria, este necesar să
arăt că, din cauza Germaniei,
am luat în stăpânire, succesiv,
diferitele regiuni ale p ro vin ­
ciei. Operaţiunea a durat din
s e p te m b rie 1941 până în
aprilie 1942. N em ţii nu îngă­
duiau a utorităţilor noastre să
se instaleze decât după ce
te rm in a u de r id ic a t to a te
depozitele.
în al doilea rând, to a te
fabricile şi instalaţiile au fost
d is tru s e c h ia r din o rd in u l
C o m a n d a m e n tu lu i Suprem
Rus, de trupele ruse în timpul
retragerii.
Există un album fotografic
în care se arată cum a fo st
găsită fiecare in stitu ţie eco­
nomică şi în ce stare a fost
predată în 1944 nemţilor.
D -l a c u z a to r p u b lic ,
v ro in d să dovedească
„ s lu g ă rn ic ia " cu care
„ m -am pus în s e rv ic iu l
n e m ţilo r " , a c ita t în
întregim e scrisoarea trim isă
d-lui H itler, când mi-a cerut
să administrez şi să ocup cu
forţe româneşti ţinutul şi prin
care afirmam „ că accept, dar
nu pun nici o condiţie" .
îm i p e rm ite ţi să afirm ,
Domnule Preşedinte, că inter­
pretarea este total greşită.
Era un schimb de docu­
mente între doi şefi de state.
Este evident că prin faptul că
am subliniat că „ nu pun nici o
co n d iţie " , am v ro it tocmai
să m archez că România nu
are nici o pretenţie politică
asupra Transnistriei, fiindcă
alte condiţii - economice sau
m ilita re — nu se tra te a z ă
d e câ t p rin organe te h n ic e
care încheie şi semnează con-
venţiunii.
în concluzie
generală:________
Transnistria, Domnule
P re ş e d in te , nu a fo s t
„ je f u ită " . S-au fă c u t
a c o lo ş c o li, b is e ric i,
şosele, aerog ări cum nu
avem în ţară.
163

S-au re p a ra t to a te spi­
talele, care erau un model de
o rd in e şi de cu ră ţe n ie ; s-a
re p a ra t p o r tu l O dessa,
îndiguirile, s-a pavat cu granit
drum ul n e îm p ie trit Odessa-
T ira s p o l; s-au re p a ra t c o l­
hozurile, s-au făcut plantaţii
de p om i fr u c t if e r i. P e n tru
punerea în funcţiune a fabri­
c ilo r , s-au adus m aşini şi
m o to a re din E lve ţia şi
Germ ania. S-au fă cut peste
t o t cantine p e n tru c o p ii şi
săraci. Totul a fost vizitat de
mine. Peste 80% din pedepse­
le cu moartea au fost comu­
tate de mine.
Piaţa de la Odessa era
mai abundentă ca aceea din
Bucureşti. Libertăţile au fost
complete.
Cu ocazia p rim e i mele
vizite, făcute în aprilie 1942,
am declarat în faţa guvernato­
rilor, a generalilor germani şi
a căpeteniilor ruse rămase în
Odessa:
„ N u am v e n it aci în
c u c e r ito r i. Vom sta cât
o peraţiunile m ilitare ne v o r
impune. Nu ne amestecăm în
ideologia d-v. Crede cine vrea
în cine vrea şi în ce vrea“ .
„ Ne vom strădui să aveţi
to t ce vă trebuie. Numai din
acest punct de vedere să ne
ajutaţi.
Vă ce re m o rd in e şi
muncă în folosul d-v.”
Declaraţia a devenit pub­
lică prin publicarea ei în ju r­
nale şi tra n s m ite re a p rin
radio.
- Sunt a cuzat de
deportări.
- Am deportat evreii din
Basarabia şi Bucovina pentru
m otive de siguranţă politică
m ilita ră şi p en tru siguranţa
lo r proprie.
- S iguranţa p o litic ă şi
militară.
Am a ră ta t mai sus că
profitând de confuziune, mulţi
evrei au trecu t prin front.
Siguranţa Statului cerea
să nu-i lăsăm să pătrundă în
ţară si mai ales în capitală.
O rg a n e le de Siguranţă
semnalaseră că m ulţi din ei
urm aseră şcoli speciale de
spionaj şi erau prevăzuţi cu
aparatele de recepţie şi emisi­
une (s-au şi găsit).
Marele Stat M ajor cerea
internarea lo r pentru motive
de siguranţă militară.
In faţa acestei situaţii, am
dispus formarea ghetoului de
la Chişinău, unde se grămădi­
seră evrei din târgurile arse
din ju r u l o ra ş u lu i, în tr -u n
ghetou.
Am făcut-o şi din cauză
că în Chişinău nu rămăsese ne
ars decât cartierul românesc
şi populaţia românească nu a
acceptat cu nici un p re ţ să-i
primească.
Evreii din regiunea Bălţi
au fo st internaţi în lagăr, de
germ ani, în tr -o pădure din
vecinătatea oraşului.
B ă lţi era c o m p le t ars.
Incendiile fuseseră provocate,
după declaraţiile lo c u ito rilo r
români, to t de evrei, care au
e x e c u ta t o rd in e le c o m a n ­
danţilor m ilitari ruşi, pe când
rom ânii au refuzat. Românii
erau foarte agitaţi şi porniţi în
contra evreilor din cauza ati­
tudinii pe care aceştia o avus­
eseră pe tim p u l o c u p a ţie i.
R eam intesc că B ucovina,
reg iu n ea B ă lţi, S o roca şi
Chişinău, erau centrele cele
mai puternice naziste şi anti­
se m ite pe care c u z iş tii şi
c o d r e n iş tii îşi s p rijin e a u
agitaţiile lor.
De acord cu germanii, se
punea la cale un Sf.
Barholomeu românesc.
Având în ve d e re ce se
petrecuse la laşi, la Tighina şi
la F lo re ş ti, peste v o in ţa şi
intenţiile noastre, am hotărât
să-i scot din zonele de etape
pe care se mişcau către fro n t
rezervele şi coloanele g e r­
mane şi să-i tr im it în nordul
Transnistriei.
Operaţia evacuării lor era
cerută şi de comandanţii mili­
tari.
Se ştie că toate armatele
evacuează p o p u la ţia din
sp ate le fr o n tu lu i pe o
adâncime de 30-40 km. Am
făcut această operaţiune şi cu
românii.
Acestea sunt
cauzele care au
determinat
deportările evreilor.
(Germanii au cerut
să le predăm pe toţi
evreii pentru a-i
duce la lucru în
Germ ania. Am
refuzat.)________
E xe cuţia a fo s t însă
detestabilă, mai ales din cauza
stării de sp irit care domnea
atunci.
A mai intervenit şi iarna
tim purie şi extrem de aspră,
care a făcut multe victime şi
în rândurile arm atelor belig­
erante şi a populaţiei ruseşti
care fugea c ă tre U ra li din
cauza invaziei.
T ot aceasta a fost cauza
pentru care germanii au pier­
dut bătălia de la Moscova. Au
căzut cu ocazia deplasării din
această cauză şi evrei s u r­
prinşi în curs de deplasare.
Taranii nu-i primeau în casele
lor.
Vina a fost a acelora care
erau însărcinaţi cu execuţia,
fiindcă nu au o p rit coloanele.
Am ordonat o anchetă şi
se ştie rezultatul. Un colonel
de Stat Major, şi un căpitan, a
fo s t d e g ra d a t şi tr im is pe
fro n t ca soldat, unde a m urit
eroic.
Au mai fost şi alte grave
sancţiuni.
C ert este că, dacă-i lăsam
pe loc, ar fi fost to ţi omorâţi
de germani cu sprijinul unor
fanatici terorişti din rândurile
populaţiei româneşti.
ŢIGANII
D in cauza cam uflajului,
p o p u la ţia o ra ş e lo r era,
noaptea, terorizată de bande
sau de indivizi, de m ulte o ri
înarmaţi, care jefuiau şi uneori
chiar om orau. A u to rii erau
ţiganii. Toţi cereau împuşcarea
lor. Am pus să se studieze
facerea unor sate în Bărăgan
pur ţigăneşti.
Transnistria ducea mare
lipsă de braţe.
A tu n c i am h o tă râ t ca
ţiganii care aveau la activul lor
crime sau mai mult de trei fur­
tu r i să fie d e p o rta ţi în
Transnistria.
- Evrei comunişti. Au fost
deportaţi 1120. în ţară aveam
nevoie de linişte. Statul Major
cerea arestarea tu tu ro r acelo­
ra care erau trecuţi pe tabelele
lor ca comunişti.
Cunoşteam abuzurile care
se făceau la întocmirea acestor
tabele - abuzuri poliţieneşti şi
acte de răzbunări - , am
hotărât să se trimită numai cei
condamnaţi.
Nu ştiam cum se v o r
desfăşura operaţiunile.
Toată populaţia evreiască
şi comunistă ar fi riscat viaţa
dacă o pe ra ţiun ile germ ano-
ruse s-ar fi desfăşurat pe te ri­
toriul nostru.
Aceasta este p ro ble m a
deportărilor.
Nu numai noi am recurs la
această măsură. Ruşii au
deportat, în 1942, toată popu­
laţia germ ană din regiunea
Volga şi, în 1945, d re p t
pedeapsă, to a tă p o p u la ţia
tă ta ră din C rim ee a, deşi
ambele populaţii erau constitu­
ite în republici.
- în fine, ca să te rm in
capitolul „ o ro rilo r" comise
în teritoriile dezrobite în 1941,
îmi îngădui a ream inti că în
Actul de acuzare se afirmă că
„ nu este sat cât de mic din
Bucovina şi Basarabia în care să
nu se fi comis crime şi o ro ri" .
Nu s-a citat nici un singur
caz.
Am vizitat personal mare
p arte din satele a c e s to r
provincii, nimeni nu mi-a sem­
nalat, din populaţie, nici un caz.
Am declarat că ţăranii aveau
putinţa să comunice direct cu
mine prin intermediul cutiilor
de poştă instalate în sate, din
care corespondenţa era rid i­
cată de oameni străini din sat.
Sunt acuzat
de crime politice
N ic i un om p o litic
proeminent nu a fost arestat,
trimis în lagăr sau în judecată.
Toţi d ictatorii suprimă, chiar
în tim purile actuale, adversarii
politici...
N u s-a e x e c u ta t şi nici
judecat nici un evreu in tra t
clandestin în ţară.
N u s-a e x e c u ta t şi nici
judecat nici un evreu fugit din
Transnistria.
Nu s-a executat nici un
evreu fu git de la munca de
fo lo s obştesc. C a z u rile de
condam nări la alte pedepse
sunt şi ele foarte puţine. Nu
s-a executat nici un sectant.
80% din d e z e rto rii con­
dam naţi la m o a rte au fo s t
graţiaţi.
Am a ră ta t în şe dinţa
publică procedura la care am
recurs p e n tru ca să frânez
execuţiile.
 R O M A N IZA R EA Şl
LE G ILE R A S IA LE
Daca nu eram eu, nici
un evreu şi nici un comunist
nu mai erau azi în viaţă.
Problema s-a dezbătut pe
larg în faţa O n o r a tu lu i
Tribunal. Nu mai insist. îm i
îngădui însă să reamintesc că
le-am fă c u t ca să p o to le sc
strada, dar le-am aplicat cu
omenie.
D -l V lădescu avea în
pregătire un nou statut care
desfiinţa orice era cu caracter
rasial în legile existente...
A RM ISTIŢIU L
Am arătat la instrucţie şi
a reieşit şi din dezbateri că,
încă din 1943, căutam bazele
şi pândeam momentul p otrivit
pentru a ieşi din război.
D-l Mihai Antonescu şi cu
mine căutam, pe căi diferite,
să o bţin em de la adversari
fo rm u la care să îngăduie
României să iasă, în condiţii
acceptabile, din luptă.
Primele co n d iţii au fo st
prim ite de la Cairo, în aprilie
1944. Ele nu erau acceptabile,
fiin d c ă ni se im punea să
întoarcem arm ele în contra
germanilor, ceea ce dezonora
armata şi ţara; să acceptăm
cedarea Basarabiei şi
Bubovinei, ceea ce făcea să
pierdem b eneficiul „ C ă rţii
Atlanticului" , care prevedea
că la pace nu se va
„ recunoaşte nici o cesiune
de te r ito r iu care nu a fo st
liber consim ţită" ; şi în fine
lăsa o p o a rtă deschisă în
privinţa d repturilor învingăto­
rilo r între armistiţiu şi pace.
Erau necesare preciziuni în
această privinţă, pentru a evita
o ocupaţie m ilitară de lungă
durată, cu consecinţele ei.
Am discutat cu oamenii
p o litic i aceste c o n d iţiu n i şi
to ţi au fo s t de acord că nu
sunt acceptabile şi că trebuie
să continuăm tratativele.
Oamenii politici au perse­
verat în a-mi cere să închei eu
A rm istiţiul, „ ca singura per­
soană în măsură să o facă" ,
„ fără prea mari riscuri pentru
ţară din partea Germaniei" .
 Puţin tim p după aceea s­
au prim it şi condiţiunile de la
S to c k h o lm , d ate de d-na
Kollontai. Aceste condiţiuni
erau mai acceptabile. D ar,
to tu ş i şi p e n tru aceste
condiţiuni, oamenii politici au
fo s t de a c o rd să c o n tin u e
tratativele pentru a încerca să
o b ţin e m şi mai bune
condiţiuni.
Subliniez că, to tu şi şi în
cazul u n o r c o n d iţiu n i mai
bune, nu puteam la acea epocă
să ieşim din război, în contra
voinţei Germaniei, fiindcă am fi
riscat o distrugere în ultimul
moment a bogăţiilor ţării şi a
oamenilor ei, de la comunişti
până la evrei şi de la
populaţiunea de jos până la
oamenii politici, aceasta fiindcă
germanii aveau în ţară peste
zece divizii blindate.
C ând, în august 1944,
ţara a fost golită de trupele
b lin d a te , din cauza e v e n i­
mentelor de la Varşovia, atun­
ci abia s-au re a liz a t
c o n d iţiu n ile de s e c u rita te ,
care ar fi p u tu t să ne dea
putinţa să ieşim din război,
contra voinţei Germaniei, cu
mai puţine riscuri.
Prin o rg a n e le de
execuţie, pregăteam, încă din
luna mai 1944, posibilitatea
ieşirii din război, chiar în con­
tra v o in ţe i G erm aniei, dis­
punând pe to a tă suprafaţa
ţă r ii fo r ţe capabile să se
opună unei re ziste n ţe g e r­
mane şi să îm p ie d ic e d is ­
tru g e re a d e p o z ite lo r şi
masacrarea populaţiei.
Aceste fo rţe au fo s t în
poziţii de luptă, în ziua de 23
august 1944, când mă deci-
sesem să cer armistiţiul.
Am comunicat, în scris şi
chiar în şedinţă, că în ziua de
22 august am c e ru t
G e rm a n ie i lib e rta te a de
acţiune şi, în dimineaţa de 23
august, d-l Clodius a răspuns
că are de la Berlin îm puterni­
cire să discute această prob­
lemă, răspunsul fiind favorabil.
D -l Mihai A n to ne scu îi
dăduse întâlnire pentru ora 6.
Cum însă la o ra 4 am fo s t
arestaţi, în Palat, întâlnirea nu
a mai avut loc, şi ieşirea din
ră zb o i s-a fă c u t fără o
în ţe le g e re p re a la b ilă cu
Germania.
Consecinţele se cunosc.
AM LU PTAT PEN TR U
D R EP TATE
Şl LIB ERTATE
D om nu le P reşedinte şi
O n o ra t T rib u n a l, am fă cut
războiul în co n tra U.R.S.S.-
u lu i, fiin d c ă m i-a im p u s-o
onoarea poporului românesc
şi imperativele sacre ale ţării
noastre.
Istoria şi D -voastră veţi
aprecia.
- Am continuat războiul,
fiindcă nu puteam ieşi la timp
din el, fără a risca distrugerea
ţării şi protectoratul.
De altfel, orice s-ar afir­
ma astăzi, nici un om politic
nu a vo it să-şi asume această
răspundere.
Pe plan internaţional, atât
d-l Mihai Antonescu, cât şi eu
făceam continuu e fo rtu ri să
găsim o bază acceptabilă pen­
tru ieşirea din război.
In ce priveşte ororile, aţi
văzut, domnule Preşedinte şi
O n o r a t T rib u n a l, şi se va
vedea mai târziu, când se vor
ce rc e ta c o m p le t A rh iv e le ,
care a fo s t adevărata mea
p o z iţie în ceea ce priveşte
omenia, care trebuie respec­
tată în raporturile cu poporul
şi cu inamicul.
Se va vedea, de aseme­
nea, câte e fortu ri făceam zil­
nic să readuc pe to ţi, prin sfa­
t u r i şi s a n c ţiu n i, pe calea
omeniei, a legii şi a dreptăţii.
Am fost depăşit.
N u a ru nc n im ic pe
nimeni.
In c o n s iliile de m in iş tri
am afirmat de mai multe ori,
„ că to t ce s-a făcut bun, sub
g u v e rn a re a mea, a p a rţin e
m in iş tr ilo r , şi că-m i iau
răspunderea pentru to t ce s-a
făcut rău, în afară de abuzuri
şi crim e" .
Ca şef, este drept să trag
consecinţele.
Nu aprob însă crim ele,
mă plec respectuos în faţa
u m b re lo r lo r şi cer ie rta re
acelora care au avut de sufer­
it de pe urma lor.
Dom nule Preşedinte, nu
am c e ru t n ic io d a tă n ici o
favoare, cu atât mai mult când
atinge interesele altora.
Nu o cer nici astăzi, dar
cred că este drept ca atunci
când sunt eu şi alţii judecaţi
pentru crime de război, să se
ţină seama că nu a fost război,
de la imperiile asiatice şi până
astăzi, în care să nu se comită,
de m u lte o r i peste capul
167
 şefilor, crime odioase, de pe
urma cărora au căzut victime
mii şi mii de fiinţe omeneşti...
Am redus astfel, în tim p
de ră z b o i, caz u n ic , nu
numai în isto ria econom ică
a României, cu 26 m iliarde
s ta b iliz a ţi d in tr - o d a to rie
to ta lă de 105 m ilia r d e
moştenite.
- Am adus, p rin s tr ă ­
d u in ţe le s u p ra u m a n e ale
dom nului Mihai A ntonescu,
7 vagoane cu aur. Subliniez
că până la 1940, în tim p de
25 de ani de pace, Banca
Naţională nu reuşise să real­
izeze decât o a c o p e rire în
devize şi aur, echivalentă cu
16 vagoane.
La 23 a u g u st 1944,
Banca naţională avea în con­
secinţă 23 vagoane aur.
D atorită acestui fapt şi a
p o liticii m onetare prudente,
acoperirea leului ajunsese la
27,1/2 suta, pe când Statutul
B ăncii N a ţio n a le p re v e d e
25%.
lată s itu a ţia m on eta ră.
D in ea şi din munca o rd o ­
nată a p o p o r u lu i ro m â n
decurge adevărata situ a ţie
economică a ţării.
Am pus a c c e n tu l, în
această privinţă, şi pe munca
o rd o n a tă a m u n c ito ru lu i şi
ţăranului român.
D om nule Preşedinte, în
patru ani de guvernare, spre
cinstea m uncitorului român,
care şi cu această ocazie a
d o v e d it în ţe le p c iu n e a şi
p a tr io tis m u l, nu a fo s t o
g re vă , nu a fo s t o m a n i­
fe s ta re de s tra d ă . N u am
scos în patru ani niciodată
armata în contra m ulţim ii.
Am g ă s it in s ta la tă
baioneta, de la licee la uni­
versităţi, de la sate, până în
to a te in s titu ţie a dm in istra ­
tive, de pe to a tă suprafaţa
ţării.
Când regimul legionar a
fost lichidat, toate baionetele
au fost retrase în cazărmi şi
n ic io d a tă nu au mai fo s t
scoase până în august 1944.
Am fost prezentat în faţa
d u m n e a v o a s tră d re p t
dictator.
Dumneavoastră, O n o ra t
T rib u n a l, ş t iţ i că de la
Cetatea Antică şi până astăzi,
dictatorii, to ţi, fără excepţie,
au exterm inat adversarii lo r
politici.
 lată , Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, numai câteva fapte capitale,
care vă îngăduie să apreciaţi în ce măsură am fost sau nu dictator.
Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, am term inat.
îmi în g ă d u i, cu perm isiunea D -v o a s tre , să vă ream intesc că Scipione
A fric a n u l, după ce a b ă tu t pe H anibal în Ita lia , l-a urm ărit prin Fra n ţa
M eridională, a străbătut toată Spania, a trecut în Africa şi după ce l-a zdrobit
la Zam m a, a ras de pe glob, pentru totdeauna, cea mai puternică şi temută
cetate a lumii din acele ţinuturi: Cartagina.
Prin această strălucită şi unică acţiune, Scipione a pus bazele economice
şi militare pe care Roma antică a clădit cel mai vast imperiu care a existat
vreodată.
Ca şi Temistocle şi Napoleon, ca şi mulţi a lţii, care au servit om enirea,
într-un fel sau a ltu l, de la Socrate şi până astăzi, Scipione, drept răsplată, a
murit în exil şi a terminat testamentul său politic cu următoarea sentinţă:
„Ingrat popor, nu vei avea nici corpul meu“ .
Departe, Domnule Preşedinte, de a mă situa în istorie pe acelaşi plan cu
cei patru mari oameni reamintiţi mai sus, voi spune totuşi în testamentul meu
politic, dacă voi avea timpul să-l scriu:
„Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune
cu îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar;
Sunt mândru că am avut în viaţă drept far strălucitor şi călăuzitor Coroana
de lauri a marelui Traian şi sublimul sacrificiu al Regelui Dac.
Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta ,
scump popor, pentru drepturile tale şi pentru libertăţile tale;
Sunt fericit să cobor şi să mă aşez, cu un minut mai devrem e, atât alături
de martirii şi luptătorii noştri de peste veacuri, cât şi de aceia ai adversarilor
noştri, fiindcă, deşi în câmpuri diferite, toţi am luptat pentru dreptatea şi
libertatea noastră şi pentru înfrăţirea tuturor neamurilor care va trebui să vină.
- Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, s-a dat a c i, în faţa poporului
nostru, a istoriei noastre şi a conştiinţei universale, un penibil şi trist spec­
ta col. M ajoritatea foştilor mei colaboratori au găsit că este de demnitatea
lor şi a neamului nostru să se desolidarizeze de guvernarea la care au par­
ticipat.
Eu , Onorat Tribunal, declar solem n, în acest ceas, că în afară de crime şi
de furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea toate greşelile pe care, eventual,
cu ştiinţa sau fără ştiinţa m ea, le-au făcu t.

I. Antonescu
16 .V .19 4 6
fost Şef-rabin al evreilor din România, Rabinul-şef al Genevei
KILUNGER REFUZĂ BRUTAL,
ANTONESCU ŞOVĂIE,
PATRIARHUL NICODIM SE
ÎNDUPLECĂ, REGINA MAMĂ
INTERVINE...
Toamna anului 1941 a fost umedă şi rece. A
venit şi vremea sărbătorii de Sucot, când evreul
îşi părăseşte locuinţa pentru a sta într-o suca, o
colibă unde timp de o săptămână comemorează
drumul străbătut în deşert de strămoşii săi până
la Pământul Făgăduinţei. în 1941, evreii din
România începeau şi ei o îndelungată rătăcire
prin câm piile reci şi mlăştinoase ale p ă rţii
răsăritene a României şi ale părţii apusene a
Ucrainei. Acest nume nou, Transnistria, era deja
pe toate buzele. Supravieţuitorii masacrelor din
Basarabia, din Bucovina, ca şi din comunitatea din
D orohoi, erau deportaţi acolo în condiţii inu­
m ane...Eram z d ro b iţi de supărare. Eu şi
Filderman, după ce am discutat toate aspectele
dramatice ale situaţiei, am hotărât să redactăm
un apel către mareşalul Antonescu. înainte chiar
de a începe, Filderman mi-a spus: „ Domnule Şef
Rabin, scrieţi exact ce vă dictează inima în acest
moment" . După ce a citit textul meu, a părut
foarte emoţionat, pe punctul de a avea lacrimi în
ochi. Nu l-am văzut niciodată reacţionând astfel.
Era în ziua de 11 octom brie şi aveam, de
câteva zile, impresia - care se amplifica mereu -
că anturajul mareşalului încerca să întârzie o
întâlnire cu noi. Probabil, pentru ca deportările
să aibă loc şi ca nimic să nu le mai poată opri.
Am contactat-o atunci pe soţia sa, Maria, care
avea asupra soţului ei o puternică influenţă. Ea
prezida numeroase organizaţii de binefacere -
uneori finanţate cu fonduri extorcate sau furate
chiar de la evrei, l-am solicitat urgent o audienţă,
căci fiecare oră era hotărâtoare pentru noi.
Ştiind, probabil, de ce doream s-o văd, ea m-a
refuzat, spunându-mi că trebuie să mă adresez
ministerului de resort. Mareşalul, dimpotrivă, a
sfârşit prin a accepta întâlnirea. Odată ajuns în
faţa lui, emoţia m-a copleşit. L-am implorat să-i
fie milă de cei în nenorocire, hăituiţi, alungaţi de
la casele lor, şi să nu-i trimită la moarte. O clipă
am crezut că l-am impresionat, dar imediat s-a
apucat să ţipe şi să profereze ameninţări. Am
încercat atunci să-l calmez şi să-l fac să înţeleagă
faptul că un singur cuvânt al lui ar fi suficient ca
să oprească cursul acestei tragedii, acestei dis­
trugeri şi asasinate. S-a mulţumit să mă privească
cu un aer glacial, declarând că, „ evreii şi-au meri­
tat soarta" . A roşit apoi, a devenit brusc palid,
părând gata să mă facă bucăţele. A trebuit să-mi
adun to t ce mi-a rămas din forţa spirituală pentru
a înfrunta această întâlnire, când deodată am
început să m urmur Şema Israel ca şi cum aş
muri...
Amintirea fiecărei clipe a acestei înspăimân­
tătoare întrevederi a rămas întipărită în sufletul
meu, şi ceea ce am sim ţit atunci nu se poate
exprima prin cuvinte.
 Am spus deja că Antonescu era dezechilibrat
din punct de vedere psihic. Trecea de la extremă
la alta cu uşurinţă de la o relativă amabilitate, pe
neaşteptate, la o turbare totală.
Din această întâlnire, am reuşit totuşi s-o
văd pe Maria, soţia sa. Am în treb at-o la un
moment dat, cum ar putea, ca femeie, să refuze
să asculte strigătele de disperare ale copiilor,
rugând-o să aibă milă. l-am spus că ea ar putea
să-şi influenţeze în mare măsură soţul, ca să pună
capăt la atâta suferinţă. S-a m u lţu m it să-mi
răspundă că mareşalul se îngrijea înainte de toate
de interesele superioare ale ţării.
- „ Dar este în interesul ţării să fie torturaţi
oameni nevinovaţi?" - am întrebat-o eu.
întrebarea mea a rămas fără răspuns.
Fiindcă n-am obţinut nimic de la Antoneşti,
iar situaţia nu înceta să se agraveze, m-am dus la
Patriarhul Nicodim în speranţa că el va reuşi să-l
înduplece pe mareşal. Era un om rece, sever,
antisemit de modă veche. Şi-a arătat indispoziţia
faţă de „ jidani" , care nu meritau decât dispreţul
„ bunilor români" şi în nici un caz încrederea
sau mila „ bunilor creştini" . Propaganda potrivit
căreia evreii erau răspunzători pentru toate
nenorocirile ţării i se părea perfect justificată. M-
a ascultat fără a-mi arăta nici cea mai mică sim­
patie. Dimpotrivă. Conversaţia noastră s-a trans­
fo rm a t în tr-u n simplu m onolog, fiindcă nu
reacţiona la nimic din ceea ce-i spuneam.
Incapabil să mai suport mult timp impasibili­
tatea sa, i-am strigat: „ Nu-nţelegeţi deci că vă
vorbesc despre zeci de mii de fiinţe absolut nevi­
novate? Veţi purta povara unei zdro bito are
responsabilităţi dacă veţi lăsa să se com ită
asemenea n edreptăţi!" . Ridicând vocea am
adăugat: „ Sunteţi Patriarh, omul lui Dumnezeu!
Nu vă gândiţi că veţi fi chemat într-o zi în faţa
Judecătorului Suprem să daţi socoteală pentru
ceea ce aţi permis aici, în România, să se comită
sub ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră
de om al Bisericii?" .
Nemaiputând să mă controlez, am înge­
nuncheat în faţa lui. A fost foarte impresionat şi a
coborât de pe tronul pe care stătea, venind să
mă ridice cu ajutorul secretarului său. Atmosfera
s-a schimbat deodată în mod miraculos. El mur­
mura acum, jumătate pentru el însuşi, jumătate
pentru mine: „ Ce pot să fac?" . Am răspuns
im ediat: „ P uteţi face fo a rte m ult. Sunteţi
Patriarhul acestei ţări, aveţi mari răspunderi şi în
acelaşi timp o mare autoritate..".
în ciuda emoţiei sale vizibile, şovăia încă să
se angajeze formal. A promis totuşi că va vedea
ce s-ar putea face şi că va rămâne în contact cu
mine, ceea ce mi-a redat curajul. Am înţeles că
are intenţia să ceară sprijinul reginei-mame.
M-am fe rit să-i pomenesc despre ostilitatea
mareşalului Antonescu, de la care oricum n-ar fi
obţinut nimic. Am insistat asupra faptului că ar fi
necesare eforturi imense, dată fiind situaţia gravă.
în ce mă priveşte, am rămas în contact per­
manent cu Palatul regal şi ştiind că Patriarhul se
va duce acolo ca să discute, am căutat să iau legă­
tura imediat cu regina-mamă. Femeie nobilă prin
inimă şi spirit, ea s-a arătat foarte emoţionată de
expunerea mea, mai ales de soarta copiilor. A
făcut şi ea apel, fără succes, la Antonescu. A avut
apoi ideea, sprijinită de rege, de a-i invita la un
dineu, la Palat, pe P atriarh, pe mareşalul
Antonescu şi pe Mihai Antonescu, iar cum cei
doi din urmă spuneau că to t ce p riveşte
deportările depindea de nemţi, l-a invitat şi pe
ambasadorul Germaniei la Bucureşti, baronul von
Killinger. Acesta venise în România după pogro­
mul din ianuarie 1941, dar a avut deja ocazia să-şi
dem onstreze cruzimea opunându-se o p ririi
„ evacuărilor" . Regele Mihai şi regina Elena îşi
închipuiau că reunind aceşti oameni în jurul
mesei regale va fi mai uşor să se discute.
N-a foat aşa. Atmosfera a rămas încordată,
iar la un moment dat a luat chiar o întorsătură
dramatică. Simpla cerere a reginei, care a cerut
direct să se dea dovadă de îndurare faţă de nevi­
novaţi, nu l-a impresionat deloc pe Killinger.
D im potrivă, s-a arătat, în refuzul său brutal,
impertinent şi încăpăţânat în acelaşi timp. în felul
acesta, el a reuşit să lovească în orgoliul naţional
al Patriarhului, care a reacţionat viguros. Ca şi
cum el ar fi întruchipat independenţa României,
N icod im s-a în to rs anume către mareşalul
Antonescu, făcând apel la sentimentele sale cele
mai naţionaliste. A sfârşit prin a obţine, susţinut
de regină, o încetinire a convoaielor, iar pentru
acelea care n-au pornit încă o oarecare amânare..
(din cartea de memorii „ Un tăciune smuls
flăcărilor" Ed. Hasefer, 1996)
171
 ANTONESCU
IN „ANII ILIESCU“
Brusc, după Revoluţia din decembrie 1989, mareşalul Ion Antonescu a
revenit în atenţia publică românească. Implicit se pune din nou în discuţie rolul
său în istoria ţării. Alianţa mareşalului cu Hitler şi războiul României, până la 23
august 1944 împotriva Puterilor Aliate (Statele Unite ale Americii, Anglia, Franţa
şi Uniunea Sovietică) întunecă efigia eroului.
Pentru lumea occidentală mareşalul a fost şi rămâne dictatorul care a luptat
sub steagurile fascismului. Cronologia întocmită de ,Sfera politicii" (revistă de
ştiinţe politice editată de Fundaţia .Societatea Civilă" -Nr. 32/1995) este, în acest
sens, concludentă

1990 scenţa antisem itism ului în România, reabili­

8 m artie - P r im - m in is tr u l P e tre
Roman p ro m ite rabinului-şef Moses Rosen
că guvernul Roman nu va to le ra renaşterea
fascismului.
1991
• 21 ianuarie - Parlamentul României
com em orează 50 de ani de la p ro g ro m u l
de la Bucureşti, când I2 0 de evrei au fo st
asasinaţi de G a rd a de F ie r • 10 m ai -
P N Ţ C D se d is o c ia z ă de a ta c u rile a n ti­
sem ite ale p re ş e d in te lu i filia le i p a rtid u lu i
d in R ă d ă u ţi • 4 iu n ie - G u v e rn u l
României dă p ub licită ţii o declaraţie în care
condamnă campania antisem ită din ţară • 1
iulie - A re loc com em orarea a 50 de ani
de la p ro g ro m u l de la laşi. La B ucureşti,
p r e ş e d in te le S e n a tu lu i, A le x a n d r u
Bârlădeanu, c ite ş te mesajul p re ş e d in te lu i
lliescu, care face un apel la to le ra n ţă şi la
asumarea p ro p rie i is to rii, rămânând la un
nivel relativ general. ■ 8 iulie - Rezoluţia
I8 6 a S e n a tu lu i şi C a m e r e i R e p re ­
z e n ta n ţilo r ale S.U.A. condam nă re c ru d e ­
tarea mareşalului Ion A ntonescu şi jign irile
la care a fo st supus Elie W iesel. Rezoluţia
cere g uvernului Rom âniei să ia p o ziţie în
a ce s te p ro b le m e şi c e re p r e ş e d in te lu i
S tatelor U n ite să ia în considerare şi aces­
te aspecte în evaluarea n ivelului re la ţiilo r
d in tre SUA şi România • 11 iulie - Z iarul
p ro -g u v e rn a m e n ta l „ A d e v ă r u l" neagă
e x is te n ţa H o lo c a u s tu lu i în R om ân ia, îl
descrie pe Ion A n to ne scu ca pe un erou
tr a g ic şi c e re ca d is tr u g e r e a e v r e ilo r
rom âni să fie uitată • 1 iulie - Is to ric u l
D inu G iurescu publică un a rtic o l în care
analizează H olocaustul în România, sublini­
ind re sp o n sa b ilita te a lui A n to n e s c u • 14
iulie - O rganizaţia „ Vatra Românească"
atacă v io le n t în Parlam ent pe preşedintele
Ion lliescu şi pe rab in u l-şe f Moses Rosen
pen tru pretinsele neadevăruri afirm ate cu
ocazia co m e m o ră rii pog ro m u lui de la laşi.
1992
■ 20 ian u arie - în re v is ta E xp res
Magazin, ziaristul C o rn e l N isto re scu pub­
lică un a rtic o l sub titlu l „ fa c e re a din ju ru l

172
crimei** , în care ridică p roblem a c o m p li­
cită ţii m orale a in te le c tu a lilo r rom âni care
ignoră H olocaustul în România • 18 mar­
tie - P re şed in te le Ion Iliescu condam nă
ca m p an ia a n tis e m ită d in R om ân ia ■ 19
martie - G u ve rn u l R om âniei condam nă
ca m p an ia a n tis e m ită d in R om ân ia • 15
iu lie - C o lo n e lu l A m z a T u d o r , ş e fu l
Inspe cto ra tu lu i de P oliţie Ialom iţa, anunţă
o c o le c tă in iţia tă de In s p e c to r a tu l de
Poliţie pen tru ridicarea unui bust al lui Ion
A ntonescu la Slobozia. Este anunţat şi con­
tu l bancar al c o le c te i, cu
4 5 .10.5.542. • 30 septembrie -
R e p r e z e n ta n ţ ilo r re fu z ă să
R o m â n ie i c la u z a n a ţiu n ii
fa vorizate (M F N ) • 9 noiembrie -
în tâ ln ire la T em plul C o ra l din B u cure şti,
lid e rii PAC şi P N Ţ C D , N icolae Manolescu
şi C o r n e liu C o p o s u , c o n d a m n ă m a n i­
festările antisem ite din România.
1993
■ 18 iunie — Filiala T îrgu-M ureş a ve­
te r a n ilo r de ră z b o i c e re a p ro b a re a
p rim ă rie i o ra ş u lu i p e n tru rid ic a re a unui
b u s t al lui Ion A n to n e s c u ■ 15 iulie -
P reşedintele Ion lliescu cere P ro c u ra tu rii
să ia m ăsuri severe îm p o triv a p a rtid e lo r şi
p u b lic a ţ iilo r a n tis e m ite . P ro c u ro ru l
G eneral Vasile Manea P ră g u lin răspunde
negativ c e re rii preşedintelui • 29-30 iulie
- în ziarul O ra , sub sem nătura lui Mihai
Pelin, apare unul d in tre p u ţin e le a rtic o le
de mare am ploare în care se dem onstrează
im plicarea d irectă a lui A ntonescu în crim e
de răzb oi • 9 septem brie -
te ra n ilo r de război din T îrgu -M u re ş dă în
judecată C onsiliul Local T îrgu-M ureş pen­
tru a o bţin e aprobarea rid ică rii unui bust al
lui Ion A n to ne scu • 10 octombrie
tim p u l unei noi în tâ ln iri cu A lfre d Moses,
p r e ş e d in te le lu i „ A m e r ic a n J e w is h
C om m ittee** , p re şed inte le Parlam entului
României, A drian Năstase, p ro m ite că noul
C od penal care va fi v o ta t va conţine clare
şi grele pedepse p en tru cei care incită la
ură interetn ică şi m ulţum eşte pen tru sp ri­
jin u l a co rd a t în o b ţin e re a clauzei naţiunii
n u m ă ru l
Camera
a c o rd e
c e le i m ai
La o
c e le
m ai fa v o r iz a te (M F N ) • 22
octombrie - Cu participarea unei unităţi
de p o liţie şi a se cretarului de stat pentru
cultură, este inaugurat la Slobozia un bust
al lui Ion A n to n e scu • 29 noiem brie -
E ste a n u n ţa tă in t e n ţ ia v e t e r a n ilo r de
răzb oi din ju d e ţu l N e a m ţ de a rid ic a un
bust al lui Ion A ntonescu la Piatra N ea m ţ •
7 decembrie - A n d re i C odrescu publică,
Filiala ve ­ în N e w Y o rk Times, un a rtic o l în care a fir­
mă că, p r in r id ic a r e a b u s tu lu i lu i Io n
A n to n e s c u de la S lo b o z ia , R o m â n ia
sfidează Statele U nite ■ 15 decembrie -
- în î n t r - o s c ris o a re a d re s a tă z ia ru lu i N e w
Y o r k T im e s , p u r t ă t o r u l de c u v â n t al
Preşedinţiei României protestează îm p o tri­
va a rtic o lu lu i lui A n d re i C o d re scu din 7
n o ie m b rie 1993, afirm ând că acei care îl
re a b ilite a z ă pe A n to n e s c u au în ve d e re
e lib e ra re a Basarabiei şi nu a c ţiu n ile sale
antisem ite • 15 decembrie - Un grup de
m em bri ai C am erei R e p re z e n ta n ţilo r din
S.U.A. adresează preşedintelui Ion lliescu o
s c ris o a re în care p ro te s te a z ă îm p o triv a
in a u g u ră rii b u stu lu i lui Ion A n to n e s c u la
Slobozia şi în care cer să se prevină p a rtic i­
parea o ric ă ro r o ficia lită ţi rom âne în ce re ­
m o n ii sim ilare . S em natarii s c ris o rii a ve r­
tiz e a z ă că a c c e p ta re a r e a b ilit ă r ii
Antonescu poate afecta relaţiile d in tre cele
două ţă ri • 16 decembrie - C om unicatul
D epartam entului de Stat dat p ub licită ţii cu
o cazia v iz ite i m in is tr u lu i de E x te rn e al
Rom âniei la W a sh in gton e xp rim ă în g rijo ­
ra re în legătură cu rid ic a re a unui m o n u ­
m e n t ca re îl o n o re a ză pe m areşalul Ion
A n to n e s c u . M in is tru l de E x te rn e rom ân
p ro m ite că guvernul rom ân îşi va inten sifi­
ca e fo rtu rile în com baterea extre m ism ulu i
şi a discrim in ării etnice • 30 decembrie -
T ele viziu n e a Rom ână p re z in tă un s c u rt-
m e tr a j r e a liz a t de S tu d io u l TV
G u v e rn u lu i şi de p u rtă to ru l de cuvânt al
P a r tid u lu i R o m â n ia M a re , în c a re Io n
A ntonescu este reabilitat.
1994
■6 ianuarie - Preşedintele Ion lliescu
asigură pe m em brii C onsiliului care p ro te s ­
ta s e ră la I5 d e c e m b rie I9 9 3 îm p o tr iv a
rea bilitării lui Ion A ntonescu de poziţia sa
de ferm ă condam nare a acestei reabilitări,
afirm ând că nu există nici un fel de im p li­
care oficială în acest tip de a ctivită ţi • 18
ianuarie - Preşedintele Ion lliescu afirm ă
că in iţia tiv a rid ic ă rii unei sta tu i a lui Ion
A n to n e s c u la S lo bo zia a a p a rţin u t u n o r
174
a s o c ia ţii p a r tic u la r e şi a s ig u ră „ A n t i-
D e fa m a tio n League“ că se va fo lo s i de
to a te p u te rile co nstitu ţion a le pentru a p re ­
veni şi curm a antisem itism ul ■ I februarie
- Presa ro m ân ea scă a n u n ţă d e z v e lire a
unui m onum ent dedicat lui Ion Antonescu
în in c in ta g a rn iz o a n e i L u g o j, ş tir e
d e z m in ţită de p u r t ă t o r i i de c u v â n t ai
A rm a te i ■ 12 februarie - A re loc gala fil­
m ului „ O glinda" , al lui Sergiu Nicolaescu.
Filmul, care îl reabilitează pe A ntonescu şi
descrie favorabil pe A d o lf H itle r, este elo­
giat de presa românească • 14 februarie
lu i - V ic e p r e ş e d in te le PNŢCD, Ion
D iaconescu, declară că 80-90% din film u l
„ O g lin d a " al s e n a to ru lu i PSDR Sergiu
N ic o la e s c u , e s te c o r e c t d in p u n c t de
vedere is to ric • 15 februarie - Tribunalul
din Tîrgu-M ureş autorizează ridicarea bus­
tu lu i lui Ion A n to n e s c u , dând câştig de
cauză asociaţiei de veterani de război care
dăduse în judecată C o n s iliu l Local T îrgu -
M u re ş . în s e n tin ţă se a firm ă că Ion
Antonescu a fo st reabilitat, că el s-a opus
d e p o rtă rii e v re ilo r şi că acei care se opun
rid ică rii bustului p o t fi taxaţi ca străini de
al neam şi de ţară • 24 februarie - Istoricul
A n d re i Pippidi consideră că Ion Antonescu
a fo s t un crim inal de război • 10 a p rilie -
G u vernu l României e xp rim ă re g re tu l faţă
de v ic tim e le p o g r o m u r ilo r de la laşi şi
B u c u r e ş ti, d a r a tr ib u ie c r im e le d in
Basarabia şi din T ra n s n is tria g e rm a n ilo r.
D e a se m e n e a , d e c la r a ţia neagă o r ic e
c o o p e r a r e în tr e R o m â n ia şi G e rm a n ia
nazistă în distrugerea e v re ilo r rom âni • 29
mai - Preşedintele Ion lliescu trim ite un
mesaj cu ocazia c o m e m o ră rii a 50 de ani
de la deportarea e v re ilo r din Transilnistria
de N o r d , p r e m ie r u l N ic o la e V ă c ă ro iu
neagă o ric e responsabilitate românească în
masacrele din Basarabia şi T ransnistria • 20
m ai - C o n g r e s m e n u l T o m L a n to s
protestează îm p o triv a declaraţiei guvernu­
lui rom ân din IO aprilie, în care se neagă
responsabilitatea a u to rită ţilo r rom âneşti în
masacrele din Basarabia anului 1941 • 17
iunie - O fiţe ri ai A rm a te i Române, în uni­
fo rm ă , c e r în e m is iu n e a de te le v iz iu n e
„ P r o - P a tr ia “ r e a b ilita r e a lu i Ion
Antonescu • 5 august - în tr-u n interviu
a c o r d a t p o s tu lu i de r a d io „ E u ro p a
L ib eră " , după încheierea m isiunii sale în
Rom ânia, a m basadorul John R. D avis Jr.
afirm ă că Statele U nite nu au o p oziţie o fi­
cială în p riv in ţa m areşalului A n to n e scu şi
că g ru p ă rile e x tre m is te nu s u n t e fe c tiv
re p re z e n ta te în g u ve rn u l R om âniei • 26
s e p te m b rie - în v iz ită la L o n d ra ,
p re ş e d in te le Ion lliescu este în tre b a t de
parlam entarii b rita nici evrei despre reabi­
litarea lui Ion A ntonescu • 2 noiembrie -
Un nou b u s t al lu i Ion A n to n e s c u este
inaugurat la Piatra N eam ţ. R eprezentanţi ai
prefectului depun o coroană de flo ri, iar o
unitate m ilita ră defilează în faţa statuii ■ 29
n o ie m b rie - S e n a to ru l
D’ A m a to a d re s e a z ă o s c r is o a r e
p r e ş e d in te lu i Io n llie s c u ,
protestează îm p o triva rid ică rii bustului lui
Ion A ntonescu de la Piatra N eam ţ, cerân-
du-i să ia măsuri co ncrete • 5 decembrie
- „ A n ti-D e fa m a tio h League" protestează
îm p o tr iv a b u s tu lu i m a r e ş a lu lu i
Antonescu de la Piatra Neam ţ.
1995
• 28 m artie - La in v ita ţia Senatului
R om âniei, ra b in u l A le x a n d ru Şafran, fo s t
ra b in -ş e f în tim p u l re g im u lu i A n to n e scu ,
ţin e la B u c u r e ş ti un d is c u rs în c a re
România este pusă a lături de Danemarca,
Bulgaria şi Finlanda ca salvatoare a e vre ilo r
în tim pu l celui de-al doilea război m ondial ■
9 mai - un sondaj IRSOP arată că 62%
d in tre cei inve stiga ţi îl co n sid e ră pe Ion
A ntonescu d re p t un personaj p o zitiv • 21
mai - „ A devărul lite ra r şi a rtis tic " reia
teza reg im u lu i A n to n e s c u , care acuză pe
e v re i de a tr o c ită ţ i în fă p tu ite îm p o tr iv a
arm atei rom âne la retragerea din Basarabia
şi Bucovina, în I940 • 23 iunie - Z iarul
„ C r o n ic a R o m â n ă " a n u n ţă in iţ ia t iv a
„ A sociaţiei Ion A n to n e scu " de a ridica o
nouă statuie a d ic ta to ru lu i rom ân la Bacău
■ I8 iulie - Senatorul A lfonse d’ A m a to şi
congresmenul C ris to p h e r Smith adresează
o s c ris o a re p re ş e d in te lu i Ion llie s c u , în
c a re p ro te s te a z ă c o n tr a b u s t u r ilo r lu i
A n to n e s c u şi c o n tra lip se i de re a c ţie a
a u to rită ţilo r rom âne la vandalizarea c im i­
tiru lu i evreiesc ■ 25 iulie - Vizita lui Elie
W iesel în România. Presa românească cen­
zurează din nou în to ta lita te d e c la ra ţiile
sale p r iv in d r e s p o n s a b ilita te a lu i Ion
Antonescu în masacrarea e v re ilo r rom âni ■
13 august - „ A d evă rul lite ra r şi a rtis ­
A lfo n s e
tic " minimalizează p ro p o rţiile masacrului
în c a re de la Odesa şi afirm ă că m e rite le lui Ion
A n to n e s c u s u n t c o n s e m n a te la M uzeul
H o lo c a u s tu lu i din W a s h in g to n ■ 8 sep­
tem brie - Z ia ru l „ A d e v ă ru l" pub lică
ră s p u n s u l P r e ş e d in te lu i Io n llie s c u la
Io n scrisoarea semnată de se n a to ru l A lfo nse
d’ A m a to şi c o n g re s m e n u l C r is to p h e r
Smith, în care el afirm ă că nim eni nu neagă
în România ro lu l lui A ntonescu în crim ele
co ntra evreilor.
1996
ianuarie-m artie - Gh. Funar p r i­
m arul C lu ju lu i c o n tin u ă să a c ţio n e z e în
vederea rid icării unui m onum ent al lui Ion
A n to n e s c u • A m b a s a d o ru l S .U .A . în
România, dl. A lfre d Moses, protestează din
nou îm p o triv a iniţiativei p rim arulu i clujean.
175
 Doi congresmeni americani
telui Ion lliescu o scrisoare în care, între altele,
îi atrag acestuia atenţia asupra campaniei de
reabilitare a mareşalului Ion Antonescu.___________
f i x c e le K v f e i S a l e
D ov\ J l i e s c u ;
p r e ş e d in te le R o m â n ie i
P ra g ă domuule Preşedinte,
Vă scriem a s t ă z i p e n t r u a
exprima p r o f t m d a n o a s t r ă îngri­
jo ra re f a t ă de o şefie de eve-
niemte din Romania, fiindcă noi
c r e d e m că acestea simt incom­
patibile cu doleanţele declarate
ale R om âniei p riv in d re la ţiile
b ila te ra le strâ n se cu S ta te le
Unite ale ;Americii şi a filiere a
la ^A lianţa Al o r d - A t l a n t i c ă .
(Z o n a re .t, ne referim la c a m p a n ia
continuă de reabilitare a lui O o n
Antonescu şi a mişcării „ C \ a r d a
de Pier" şi la fap tul că nu s-au
p r e z e n t a t o c o n d a m v s a r e oficială
şi o cercetare riguroasă, referi­
toare la p r o fa y \ a r e a principalului
cimitir evreiesc din Bucureşti.
C Z e r e m o declaraţie publică
de d e n u y \ t a r e a lui A ntonescu
drept criminal de război şi aliat
al naziştilor şi iniţierea unei vig­
uroase investigaţii privind pro­
fa na re a cim itirului, urmată de
ju d e c a r e a v in o v a ţilo r p e n t r u
acest act criminal.
JLuănd în c o n s i d e r a r e p r o ­
f a n a r e a c im itirulu i evreiesc şi
c o r \ t i n u a r e a e fo rtu rilo r de a -l
glorifica pe .Antonescu ca pe un
erou naţional, ne temem că în
TRomănia se reactivează fascis­
mul, antisemitismul şi un naţiona­
lism s ă lb a tic pe baze etnice.
O rice viitoare atitudine politică a
Statelor LAnite faţă de "România,
incluzând şi statutul de naţiune
favorizată comercial, va fi puter­
nic influenţată de aceste eveni­
trimis preşedin­
C o m is ia d e s e c u r ita te ş i c o o p e r a r e p e n t r u
E u r o p a W a s h in g t o n , 1 8 i u l i e 1 9 9 5
mente, ca şi progresul României
în domeniul reformei democra­
tice, ghidat de principiile Actului
Pinal de la -Helsinki, ale (Z a r te i
de la P a ris şi ale a lto r d o c u ­
m e n t e & S > (Z & -, a c ă r o r s e m ­
n a t a r ă este şi România.
A»n fost surprinşi să a u z im
c ă există programe p e r io d ic e ale
T e le v iz iu n ii, c o n tr o la tă de
Cg u v e rn , c a r e s p rijin ă re a b i­
lita rea lui Antonescu şi a altor
criminali de război. P r o d u c e r e a
şi difuzarea acestor p r o g r a m e
implică Ouvernul ca sponsor al
acestui efort. Oxistă deja două
statui în o n o a r e a lui Antonescu.
B u s tu l r id ic a t la S lo b o z ia ,
a p a r e r \ t finanţat de poliţia locală,
a fost dezvelit la 22 octombrie
1 9 9 3 / a d oua zi d u p ă ce
Congresul Statelor Mnite a votat
c la u z a n a ţiu n ii ce le i mai
favorizate pev\tru România. La
12 noiembrie 1994, o nouă statu­
ie a lui A n to n e s c u a fo st
d e z v e lită la "Pi a t r a M eamţ.
Reprezentanţi ai Prefecturii au
depus o c o r o a n ă d e flori şi o uni­
tate militară a prezentat onorul în
faţa monumentului. Papti il a fost
uriiAat de o declaraţie publică a
guvernului român, prin c a r e se
a r ă ta că o d e c iz ie a (T urţi i
SupreivAe ce blocl■\ează ridicarea
unei sta tu i s im ila re la T â r g u
AAureş, un oraş etnic m aghiar
(„an ethnically Hungarian town'O/
a r putea fi un a c t ce a r o p ri
amplasarea unei statui similare
în viitor. Acum , o altă statuie a
lui A n to n e s c u este p re g ă tită
pentru dezvelire la Bacău.
P u p ă informaţiile noastre,
nici o altă naţiune e u r o p e a y \ ă nu
a r id i c a t statui vreunui criminal
de război de la sfârşitul celui ce­
ai d o ile a ră z b o i m ondial.
Antonescu a condus un regim
r o i v \ ă n e s c a lia t cu C Â & r m a n ia
n a z is tă şi cu p u te ri le A x e i.
L u p tă to rii a m e r i c a n i a u murit
în fru n ta n d u -i pe n a zişti şi pe
aliaţii lor. Membrii LĂărzii de Pier
a lui Antonescu au figurat pe lis­
tele instanţelor pentru crime de
război şi p e n tr u crime împotriva
umanităţii. P e aceea, la a 50-a
aniv/ersare a încheierii celui de­
al doilea război mondial, tenta­
tiv e le de r e a b ilita r e a lui
Antonescu şi a (Gărzii de Pier nu
pot fi ag reate...
P o . nnuel Preşedinte, spe­
răm că naţiunea romană este
c a p a b ilă să devină o naţiune
d e m o c r a t ic ă / c u o e c o n o m i e d e
piaţă, ceea ce este în deplină
c o Y \ c o r d a n ţ ă c u obligaţiile sale
internaţionale din cadrul comu­
nităţii prietenilor şi aliaţilor noştri,
care au prosperat şi au progre­
sat de la s fâ rşitu l celui d e -a l
doilea război mondial. A n g a ja ­
mentele noastre mutuale privind
rincipii le A c tu l ui Pinal de la
lelsinki, ale ( Z a r tei de la Paris
şi ale altor d o c u m e n t e O S > (Z £ Z nu
permit nici un compromis pe d r u ­
m ul reformelor d e \ n o c r a t\ c e .
A ş te p tă m cu n e ră bda re
ră sp u n su l d u m n e a v o a s tră la
aceste im p o i'ta n te probleme.
( Z i s in c e r it a t e ,
Alfonse P'A m ato,
vicepreşedinte
(Phristopher H. Smith,
preşedinte
 La 18 august 1995, Preşedintele
României a trimis celor doi
copreşedinţi ai Comisiei pentru
Securitate şi Cooptare în
Europa a Congresului SUA
următoarea scrisoare:
« V ă mulţumesc pentru scrisoarea din I8 nici din punct de vedere ju rid ic şi nici din
iulie I995, care mi-a fost adusă în atenţie şi cu punct de vedere practic.
ocazia recentei vizite în România a domnului N u e ste de m ira re că, în asem enea
Tommy P. Baer, Preşedinte internaţional al îm p r e ju r ă r i, s a c rific â n d a c u ra te ţe a
organizaţiei „ B’nei B’rith “ . inform aţiei profundei dum neavoastră în g ri­
înţeleg îngrijorarea dumneavoastră în legă­ jo r ă r i, c e r e ţi „ o d e c la ra ţie p u b lic ă de
tu ră cu p ro b le m e le pe care le rid ic a ţi în denunţare a lui Antonescu d re p t crim inal de
scrisoare şi este foarte posibil ca, privite din război şi aliat al n aziştilor" . încă din I992,
Washington DC şi în afara contextului lo r real, când Antonescu a fo st „ redescoperit" de
lucrurile să pară destul de alarmante. câţiva nostalgici, am făcut declaraţii de acest
Apreciind interesul dumneavoastră con­ fel, în mod deschis şi pe cel mai vehement
stant faţă de evoluţia proceselor democratice ton. Am avut în mod constant o atitudine
din România, nu pot, to tu ş i, să nu rem arc intransigentă şi faţă de inamicii ju ra ţi ai lui
unele in fo rm a ţii c o m p le t g re ş ite pe care Antonescu, de elemente to t atât de nede­
acuzaţiile şi suspiciunile dum neavoastră se m ocratice, legionarii Gărzii de Fier. îmi iau
întemeiază. Form ulări ca „ Târgu Mureş, un libertatea de a vă transm ite, în anexă, câte­
oraş etnic maghiar" sau „ sp rijinitorii Gărzii va din aceste te x te publice.
de Fier a lui Antonescu" dovedesc lipsă de Aş adăuga că cu greu ar putea cineva
cunoştinţe elementare atât de geografie cât şi v o rb i d e s p re o „ cam panie c o n tin u ă de
de is to rie a României: având în tr-a de văr o reabilitare a lui Ion Antonescu şi a mişcării
m inoritate maghiară, Târgu Mureş este un oraş fasciste Garda de Fier în România. Sunt ici şi
locuit în majoritatea de români, iar Antonescu colo asemenea tentative, iniţiate în principal
a desfăşurat lupte de stradă sângeroase şi de organizaţiile v e te ra n ilo r de război, dar
nemiloase îm potriva Gărzii de Fier în ianuarie care nu au conotaţii antisemite, ci urmăresc
I9 4 I p e n tru a-şi asigura puterea; a vo rb i să preţuiască v irtu ţile m ilita re şi postu ra
despre „ Televiziunea, controlată de Guvern" antisovietică a lui Antonescu, care a in tra t
înseamnă a face o afirmaţie care nu are bază în război cu obiectivul de a recupera te r i­
to r iile ro m â n e şti o cupate de s o v ie tic i ca
urm are a Pactului M o lo to v-R ib b e n tro p din
23 august 1939.
Pe de altă parte, nimeni în România nu
neagă r o lu l e x tre m de n e g a tiv al lu i
Antonescu în angajarea României în război
îm p o triva N a ţiu n ilo r U n ite şi răspunderea
sa pentru crim ele îm po triva e vre ilo r comise
la sfârşitul a n ilo r ‘ 30 şi începutul a n ilo r
‘ 40. El a fo st judecat şi condamnat d re p t
crim inal de război şi niciodată nu s-a făcut
vre o te n ta tivă în România de a-l rea bilita
juridic.
Faceţi o rem arcă în scriso a re a d u m ­
neavoastră în sensul că, din câte cunoaşteţi,
„ nici o altă naţiune europeană nu a rid icat
s ta tu i v re u n u i c rim in a l de ră z b o i de la
sfârşitul celui de-al doilea război m ondial" .
Aş menţiona, spre inform area dumneavoas­
tră , c e re m o n iile cu c a ra c te r n a ţio n a l de
reînhum are organizate în iulie-august-sep-
te m b rie 1993 în Ungaria vecină, cu ocazia
re a du cerii în ţară a ră m ă şiţe lo r conducă­
to ru lu i fascist Miklos H orthy, aliat adevărat
şi credincios al naziştilor şi responsabil pen­
tru re p re s iu n i b ru ta le îm p o triv a e vre ilo r.
Mai m ulţi m em bri ai guvernului de atunci al
U ngariei au lu a t parte la acele cerem onii.
Nu îmi aduc aminte de vreo reacţie semni­
ficativă faţă de acest act de reabilitare a lui
H o rth y ca erou naţional al Ungariei....
Un neam poate fi redeşteptat prin
viforul entuziasmului, dar nu poate fi
înălţat decât prin dogoarea muncii şi
patima răspunderii.
Ion Antonescu
(Sibiu. Deschiderea Universităţii,
14 noiembrie 1940)
Preocuparea mea de zi şi noapte
este să îndrept de jos în sus şi să
pedepsesc de sus în jos.
Ion Antonescu
(Către România, I ianuarie 1941)
Dom nilor co-preşedinţi,
Am încercat, cu bună-credinţă, să vă
supun atenţiei faptele ţi contextul în care ele s­
au produs. După părerea mea, ele sunt mar­
ginale şi nu caracterizează societatea noastră,
care evoluează treptat către o societate mo­
dernă, bazată pe respectul drepturilor omului,
al supremaţiei legii ţi al liberei iniţiative.
Aceasta nu înseamnă că nu acordăm atenţie
faptelor de genul celor care au format obiectul
scrisorii dumneavoastră.
Fiţi siguri că, dacă vreun pericol real de
xenofobie, antisemitism, sau vreo tendinţă spre
orice politică revanţardă sau orientată spre
trecut ar apărea în România, vreo ameninţare
la adresa democraţiei ţi a supremaţiei legii,
noi, în România vom f i prim ii care să ne
ridicăm glasul ţi care să luăm măsurile nece­
sare pentru a le opri. In momentul de faţă,
eforturile noastre se concentrează asupra
relansării economiei, pe principii de piaţă,
asupra eliminării sărăciei ţi ţomajului, asupra
denunţării corupţiei, demagogiei ţi politicia­
nismului, asupra asigurării unei vieţi politice
democratice sănătoase - adică asupra tăierii
rădăcinilor potenţialelor extremisme.
Prin tot ceea ce am realizat în România
după Revoluţia din 1989, cred că avem o bază
puternică pentru a dezvolta relaţiile cu Statele
Unite. Edificarea unei relaţii româno-ameri-
cane, privilegiate ţi dinamice, constituie o pri­
oritate a politicii noastre externe».
Legalitate integrală înseamnă libertate
de acţiune, lipsă de teamă, ridicarea pres­
tigiului fiecăruia, sporirea iniţiativei şi cura­
jul necesar pentru a munci şi a înfăptui.
Ion Antonescu
(Ordin circular, 10 septembrie 1941)
Nimic nu se poate înfăptui trainic pe
furtună.
Ion Antonescu
(Pentru judecata opiniei publice,
10 octom brie 1940)
 „DELIRUL"
ENERVEAZĂ
MOSCOVA

Nici nu se uscase bine cerneala de pe paginile romanului lui Marin Preda

“ Delirul”, că “ Liternaturnaia Gazeta” revista scriitorilor sovietici a şi luat atitu­
dine împotriva celui care şi-a permis (fără aprobare) să ia apărarea lui Ion
Antonescu, conducătorul fascist, al unei ţări fasciste. Pentru Moscova nu contă
faptul că Tribunalul de la Niirnberg nu-l tratase pe Antonescu şi pe colaboratorii
lui cei mai apropiaţi, drept criminali de război, nici legile internaţionale, nici drep­
turile legitime ale omului şi ale popoarelor... Kremlinul încă de pe vremea marelui
măcelar Stalin, decretase că Antonescu era criminal şi dorea cu tărie ca opinia
publică românească şi internaţională să ia atitudine împotriva celui care avusese
îndrăzneala să descopere, după aproape 30 de ani de la sfârşitul celui de al ll-lea
Război mondial, ADEVĂRUL sau măcar o parte din adevăr,
lată paginile incriminate din romanul .Delirul’'

4 Le C onducător sau „ c â in e le
roşu“ se confesează, mamei
sale.
♦ „ P u te r e a nu e un o b ie c t,
do m n u le C o d rean u , pe care
pui m âna ş i-l bag i în b u z u ­
nar" .
4 „ Ioane de ce i-ai adus tu pe
oam enii ăştia la putere?"
4 „ Popă pe tun, nici dracu n-a
v ă z u t. A p r o b , ca să se
vadă!"
4 „ Ţ a r a e c u a r m a ta , nu cu
legionarii" ...
în a ce st timp, în a ju n u l sărbătorilor,
generalul Antonescu, „câinele roşu“ cum i
se sp u sese p e vrem uri, ş i despre care
doar p u ţini se întrebau dacă ştie sau nu
ştie ce se petrece cu legionarii pe care îi
adusese el la putere să guverneze (popu­
laţia, cu instinctul ei m ilenar care o face
totodeauna să ghicească sig u r adevărul
aşa cum ştie să nască şi să moară fără să-
şi pună atâtea întrebări, era convinsă că,
b in e în ţe le s d ic ta to r u l ş tia to tu l) se
pregătea ca totdeauna la ora prânzului, în
z iu a de 24 d e c e m b rie 1940, să p ă ră ­
se a scă p re ş e d in ţia c o n s iliu lu i ş i să se
ducă acasă. Era îm brăcat în uniforma sa
de g e n e ra l ş i se p lim b a cu o e xp re sie
posomorâtă de la un capăt la altul a l vas­
tului său birou, întârziase să dea ordin să i

179
se tragă maşina cu paza care îl însoţea în
faţa intrării. Soţiei, care îl aştepta şi care îi
telefonase, îi răspunsese că m ai are tre­
abă. D ar nu m ai lucra. în cele din urmă,
colonelul Elefterescu, aghiotantul şi şeful
său de cabinet, aştepta şi el să-l vadă ca
de ob ice i ie ş in d la orele 13. în cele din
urmă gene ra lu l se opri ş i puse m âna pe
unul din telefoanele de pe biroul său.
-M a m ă , z is e e l d u p ă ce fo rm ă un
nu m ă r ş i un g la s de fem eie în vârstă îi
răspunse de la celălalt capăt a l firului. Eşti
singură acasă?
-N u sunt, dar de ce?
-V re a u să iau masa cu tine, num ai noi
doi. Ş tii, fe m e ilo r, a d ică n e v e s te lo r, le
place, când un bărbat trăieşte un m om ent
g re u , s ă - i d e a e le s fa tu r i, p o v e ţe ...
Nevastă-mea m -ar stingheri ş i m -ar irita...
M aria a ş i in tra t în ro lu l de soţie a c o n ­
ducătorulu i statului, ştii, are idei... N-am
ne vo ie de id e ile n im ă n u i, a le m ele m i-
ajung...
-B ine, te-aştept, zise bătrâna.
Jum ătate de oră m ai târziu conducă­
to ru l s ta tu lu i, le C o n d u că to r, cum i se
s p u n e a în re v is te le m o n d e n e d in ţa ră
s c ris e în lim b a fra n c e z ă ş i în z ia re le
străine din Europa, aşa cum i se spunea
lui Mussolini Duce sau lui Franco Caudillo,
se afla în locuinţa m am ei sale, fosta sa
locuinţă, ş i îşi scotea cizm ele cu vădită
uşurare.
- N u ş tiu c e să m a i p o r t în lo c u l
cizm elor, z is e e l parcă nedum erit, după
câteva ore sim t că îm i strâng picioarele ca
într-o menghină, oricât de largi a r fi. Am
îmbătrânit, mamă.
-Ţ i se pare, zise ea, aşa e cizm a! Fă şi
tu nişte băi, întreabă doctorul...
- D a r nu to td e a u n a p ă ţe s c c h e s tia
asta, se lin iş ti g e n e ra lu l îm b ră c â n d un
halat şi aşezându-se la masă.
Generalul nu împlinise încă şaizeci de
ani, dar în şedinţele de consiliu era auzit
adesea spunând cu deplină seninătate, ba
chiar cu un soi de mândrie care însoţeşte
180
a d e s e a c u v in te le c e lo r m a i în v â rs tă :
„ A s c u lta ţi-m ă p e m in e , că s u n t om
bătrân“ .
într-adevăr, era. Avea în urma lui un
război mondial, primul, şi douăzeci de ani
de carieră în care, de la căpitan la general,
nu călcase pe roze. în 1917 fusese şe f al
b iro u lu i 3 operaţii (post cheie în M arele
s ta t-m a jo r, c a re s e a fla p e a tu n c i în
M oldova) ş i era a tâ t de neînduplecat cu
cadrele m ilitare, făcea să fie schim baţi,
mutaţi, pedepsiţi atâţia maiori, colonei şi
chiar generali, încât, pentru aceste durităţi
şi pentru fidelitatea sa faţă de m areşalul
Prezan, asupra căruia avea o mare influ­
enţă, fusese p o re c lit câinele, ş i fiindcă
a v e a p ă r u l ş i c h ip u l ro ş c a t, „c â in e le
r o ş u " . C e d e v e n is e d u p ă ră z b o i, în
România Mare? Se ştia că prin 1924 fus­
ese numit ataşat m ilitar în Anglia. D ar pe
urm ă? Ca în orice profesiune unde celor
buni li se face adesea loc prin forţa împre­
jurărilor şi jocul valorilor (nu poţi promova
şe f chiar totdeauna un individ recunoscut
de toţi ca incapabil), precum ş i prin jo cu l
adversităţilor (aprobăm şi sprijinim un ins
înzestrat ca să terminăm odată cu un altul,
care deşi e la fel de dotat, e o canalie) fos­
tu l ş e f a l b ir o u lu i 3 o p e ra ţii, ş e f de
prom oţie la Saint-Cyr, unde foarte rar se
întâmpla ca un străin să fie astfel recunos­
c u t de p ro fe s o rii fra n ce zi d re p t ce l m ai
bun, ajunse, zece sau cincisprezece ani
m ai târziu, general şi ş e f a l M arelui stat-
m ajor a l armatei...
G e neralul îl in su lta se pe suveran şi
acesta, ca să se răzbune, îl destituise din
fruntea M arelui stat-m ajor. Ce se întâm ­
p la s e ? U n ii c re d e a u că g e n e ra lu l a r fi
re fu z a t o in vita ţie la o re ce p ţie la p a la t
trim iţând regelui, în scris, urm ătorul bilet:
„Sire, dacă m-aţi fi invitat să vin singur, aş
fi executat un ordin, cu soţia mea însă nu
p o t v e n i să fa c ă c o n v e rs a ţie cu o
ţiitoare“ . Regele trăia pe atunci, în văzul
lumii, cu Elena Lupescu, o frumoasă evrei­
că, ş i se îngrijea prea puţin de faptul că

prestigiul m onarhiei era astfel g ra v atins.
C itind biletul, C arol a l ll-le a a r fi început
literalm ente să urle, să vină im ediat m in­
istrul apărării naţionale ş i să pregătească
decretul de destituire. în realitate, marele
public nu ştia, pe atunci, în fapt, care a fost
cauza destitu irii ş i a ce lo r două procese
din viaţa sa, unul de bigamie, câştigat uşor
la casaţie, ş i unul m ai grav, de depăşire de
atribuţii, unde a fost strălucit apărat de o
rudă a sa îndepărtată, un profesor univer­
sita r de drept, M ihai Antonescu, pe care
generalul, recunoscăto r, avea s ă -l facă
m ai întâi ministru ş i apoi vicepreşedinte al
consiliului. „Sire, i-a r fi răspuns generalul
în acea z i c â n d fusese ch e m a t să facă
parte din guvernul Goga, am fost târât în
procese, dat afară din Marele stat-major, şi
acum sunt chem at aici. Nu m ai am nimic
de a d ă u g a t." „A n to n e s c u , a r fi re lu a t
regele, eşti soldat, îţi ordon să iei condu­
c e re a M in is te r u lu i C o m u n ic a ţiilo r ."
„Maiestate, în faţa ordinului mă supun, dar
maiestatea voastră ştie câte nereguli sunt
la acest minister. Nu p ot patrona necinstea
cuibărită acolo şi deci nu voi putea accep­
ta co ntracte le oneroase ş i sca n d a lo a se
încheiate la M inisterul Comunicaţiilor. De
ce mă trimiteţi tocmai pe mine acolo? Aş fi
s ilit să p le c curând. S ocotesc
deci că m ult m ai bine a r fi să mă
n u m iţi la a p ă ra re a n a ţio n a lă ,
unde sunt atâtea lucruri de făcut
p e n tru a r m a tă “ . R e g e le a
acceptat. M ai târziu, îngrijorat de
a s c e n s iu n e a le g io n a rilo r în
alegerile care se pregăteau, l-a
convocat din nou la palat şi l-a
întrebat: „Cunoşti situaţia politică
d in ţa ră . în lo c u l m eu, c e -a i
face?" „Una din două, m aies­
tate, sau trebuie să respecţi con­
stituţia şi în acest caz este nece­
sa r să te sfă tuieşti cu cei care
au dat jo s g u vernul Tătărăscu,
dom nii Maniu şi Codreanu, sau
să dai o lovitură de stat şi să-ţi
alegi un om cu care să faci ce
v re i!" R e g e le i-a ră s p u n s că p re fe ră
p rim a s o lu ţie , a d ic ă să re s p e c te
c o n s titu ţia . „în a c e s t ca z, a r e lu a t
Antonescu, cred că ar fi bine să faceţi un
guvern naţionalist cu baze lărgite, Goga,
Vaida, Codreanu" . „Te însărcinez, a spus
atunci Carol al ll-lea, să determini o cerere
de audienţă la palat a dom nilor Maniu şi
C odreanu." Generalul a acceptat ş i s-a
adresat prietenului său, Nicolae Mareş, să­
i în le s n e a s c ă în tâ i lu i o în tâ ln ire cu
C o d re a n u . Ş i în tâ ln ire a a a v u t lo c la
Predeal în vila generalului. Auzind despre
ce e vorba, şeful Gărzii a refuzat să ceară
audienţă regelui. Ce vroia de fapt? Nu-I
interesa guvernul G oga-C uza? Era cert,
cuziştii erau demult adversarii Gărzii. „Rău
faci, dom nule Codreanu, a r fi zis atunci
acel Nicolae Mareş, nu vezi cum generalul
A n to n e s c u îţ i d e s c h id e d ru m u l? "
„Domnule Mareş, i-ar fi răspuns Codreanu,
drum ul m i-l deschid eu cu sabia" . Şi a r fi
schiţat cu braţul întins câteva m işcări ca şi
când a r fi avut în clipa aceea cu adevărat
o sabie în mână... Acest răspuns nu i-ar fi
displăcut generalului, deşi acel M areş a
pretins ulterior că i-a r fi făcut o impresie
penibilă.
181
 Un lucru însă e cert: ce i doi n-au rupt
punţile intre ei, dimpotrivă, se pare că s-au
sim ţit bine împreună, au ieşit în pădure cu
schi urile ş i s-au lăsat chiar filmaţi... Şi ast­
fel regele nu re u ş i să facă g u v e rn u l de
coaliţie al partidelor de dreapta, sugerat de
general... S-a prăbuşit ş i guvernul naţion­
alist Goga-Cuza din pricina presiunii inter­
n a ţio n a le e x e r c ita te a s u p ra r e g e lu i:
măsurile rasiste ale acestui guvern indig­
n a se ră o p in ia p u b lic ă d e m o c ra tic ă din
Europa. Carol al ll-lea îl alungă de la p u ­
tere ş i cheam ă p e p a tria rh u l b ise ricii să
formeze un nou guvern, în care generalul
îşi păstra M in iste ru l A p ă ră rii N aţionale...
Ce s-a petrecut însă în acei a n i cu şeful
G ărzii? Cum i-o fi venit ş i de ce tocm ai
atunci, când era atât de aproape de ţelurile
sale, după ce atâţia a n i dovedise m ultă
viclenie şi prudenţă, îm binând asasinatul
cu apărarea legală la bara justiţiei, ca în
procesul N ica d o rilo r când fusese ach ita t
din lip s ă de p ro b e ? Ce se în tâ m p la se ,
deci, de îi venise ideea meschină ş i fatală
de a trim ite lu i lo rg a o s c ris o a re o fe n ­
satoare? Marele cărturar, indignat, în loc s-
o arunce şi el la coş, îi venise şi lui ideea
la fel de nefastă pentru el de a o aduce la
cunoştinţa regelui, asupra căruia avea o
influenţă neştirbită. „Ş i ce să fac eu cu ea,
dom ’ profesor?" l-a r fi întrebat suvera­
nul. „Maiestate, cer arestarea şi judecarea
autorului“ . Regele cere avizul guvernului
şi a l m ai m ultor personalităţi politice care
nu făceau parte di guvern. Antonescu se
opune: „Maiestate, este un abuz de putere,
legionarii vor reacţiona, m aiestatea voas­
tră veţi reacţiona din nou şi vom asista la
asasinate ş i execuţii" . Regele însă nu-l
m ai ascultă ş i se debarasă de acest m ilitar
pe care îl suporta din ce în ce m ai greu. îi
luă Ministerul Apărării Naţionale. D ar p re ­
viziunea acestuia se împlini; generalul însă
nu ştia că regele urmărea acum să reali­
zeze cea de-a doua so lu ţie pe care tot
acesta i-o sugerase, adică să dea o lovi­
tură de stat. Pentru aceasta însă trebuia
182
să n u m a i re s p e c te c o n s titu ţia , să
decapiteze garda, a l cărei şe f refuzase să
ceară au d ie n ţă la p a la t, să d e sfiin ţe ze
com plet regim ul partidelor. N um ai astfel
p u te a a p o i să g u v e rn e z e ca d ic ta to r.
Ocazia de a termina cu Codreanu, oferită
de lorga, trebuia deci folosită fără ezitare.
Şi regele o folosi... Ce-a făcut generalul în
tim pul dictaturii carliste care s-a prăbuşit
d u p ă d o i a n i, la c â te v a lu n i d u p ă
prăbuşirea Franţei şi izgonirea Angliei de
pe continent, resim ţită de noi îndeosebi
prin dictatul de la Viena, când o parte din
Ardeal ne-a fost smulsă? O mare primejdie
plutea pe deasupra întregii noastre ţării.
Pentru noi şi în general totdeauna pentru
urm aşi răm âne o perpetuă enigmă faptul
că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă
om ul ei, care adesea e m enit unui destin
tragic. De ce vine acel om pe scenă, când
nenumărate indicii îi spun că a r trebui să
se ferească? Fapt e că în iulie 1940, şefii
m arilor partide, goniţi dem ult de rege din
viaţa politică a ţării, dar nu elim inaţi, au
continuat, ei, să stea retraşi, deşi purtau o
grea răspundere. Şi pe acest vid de putere
a apărut generalul. Spre sfârşitul acelui
iunie 1940 acest m ilitar im placabil ceru o
a u d ie n ţă la p a la t c a re i se a c c e p tă .
Lacheul îl întâmpină şi îl roagă să treacă
pe la a djutan tul de serviciu, ceea ce el,
indignat, refuză. A tu n c i îşi făcu apariţia
m a re ş a lu l p a la tu lu i, U rd ă re a n u , care,
uitându -se la el ca p rin sticlă, îi spuse:
„Domnule general, vă rog să arătaţi care e
o b ie c tu l a u d ie n ţe i d u m n e a v o a s tră la
Rege" . „Ş i la ce-ţi serveşte dumitale să
a fli? " „A şa cere p ro to c o lu l!" „Ţara se
prăbuşeşte şi dumneavoastră vă ţineţi de
p ro to c o l" , i-a ră s p u n s g e n e ra lu l ş i a
părăsit imediat palatul. Regele, fireşte, află
de in c id e n t şi trim ise un o fiţe r a d ju ta n t
după general, pe care îl p rim i îndată şi
d ire c t.„Antonescu, îi strigă e l rămânând în
picioare, spune la toţi cu care a i de-a face
că nu eu am consim ţit la cedarea terito-
rilor, ci Consiliul de coroană"
 - C e fac eu, m am ă? începu generalul
cu o voce senină, aşezându-se la masă şi
gustând din ţuica tare de A rdeal din care
îşi turnă un păhărel.
Starea aceasta de seninătate i-o trans­
m ite a m a ic ă -s a . A c a s ă la e l îl m u şca
a p roape totdeau na, câ n d in tra pe uşă,
sentimentul blestemului: fiul soţiei sale se
născuse paralitic. Acum era mare, umbla
cu rotile. N ici nu-l ţinea acasă, vederea lui
îl demoraliza, m ai ales acum, când avea
nevoie de toată p u te re a de c re d in ţă în
destinul său; îi închinase un apartam ent în
altă parte şi plătea un om să aibă grijă de
el. Maică-sa, deşi se apropia de optzeci de
ani, el n-o vedea bătrână, lângă ea simţea
că via ţa lu i e cu ra tă , s a u că se p u te a
oricând îndrepta atâta timp cât ea trăia.
-C e s-a întâmplat, Ioane?! zise bătrâ­
na văzându-l că îi e greu să-i vorbească.
Dacă ai fost cumva silit să te minţi pe tine
însuţi, m ai zise ea, să n-o faci cu mine, fii
pe deplin sincer cum a i fost totdeauna.
-M a m ă , începu g e n e ra lu l cu o voce
dram atică, a tre cu t o lună de zile de la
m a s a c ru l de la J ila v a ş i d in b e c iu rile
poliţiei ş i tot nu p o t să mă împac cu gândul
că am căzut într-o cursă pe care m i-am
întins-o singur ş i din care n-o să m ai scap.
Cum să mă îm pac? Sub num ele meu se
com it asasinate. La ce foloseşte ju s tiţia
unei ţări? Degeaba îm i spun că oam enii
aceia erau vinovaţi dacă vinovăţia lo r n-a
fost stabilită de justiţie... Ce să fac, m amă?
-S p u n e -m i ş i mie, Ioane, de ce erau
vinovaţi oam enii aceia? zise bătrâna uitân-
du-se la fiul ei cu severitate. Ţinea mâinile
îm preunate ţă ră n e şte în poală. Apoi, în
timp ce ei începu să vorbească, îşi despre-
ună mâinile şi îi puse sarm ale în farfurie.
Fiul ei era credincios, ţinea obiceiurile, dar
ea nu avea în clipa aceea altceva, nu se
a ş te p ta s e că e l o să v re a să o vadă.
G eneralul m âncă m ultă vreme în tăcere.
C a p u l îi era p lin de n u m e ş i de c rim e
comise de unii când erau la putere, apoi
drept răspuns, de alţii când veniseră ei în
locul acelora ş i luaseră puterea. Ce să-i
spună bătrânei? Să-i treacă pe dinainte fil­
m ul diavolesc al patim ilor umane? Tocmai
de aceea, pentru ca în sfârşit justiţia să-şi
spună cuvântul, la două săptăm âni după
ce luase puterea, dăduse un decret lege
de înfiinţarea unei com isiuni speciale de
Anchetă Criminală, care să cerceteze şi să
p u n ă s u b a c u z a re p e to ţi c e i ca re
săvârşiseră crim e îm potriva legionarilor.
Dar cum să-i explice maică-sii, fiindcă ea
/’ -ar fi întrebat: crimele legionarilor aveau
să fie şi ele judecate? Că aceste crime nu
m ai puteau fi judecate?! De ce? Pentru că
s u n t la p u te re ! N -avea să înţeleagă că
ă s ta era jo c u l ş i că nim e n i, în is to rie ,
venind la putere, nu-şi judecă propriii parti­
zani. Bătrâna n-ar fi înţeles...
- D e g e a b a m ă în v in u ie ş ti, m am ă,
c o n tin u ă g e n e ra lu l, că mă p o rt rău cu
evreii. Eu n-am urmat nici exemplul dom ­
nului Hitler, să-i bag în lagăre. Le-am cerut
doar celor care au venit în ţară în ultim ii
trei ani să plece în răstimp de două luni.
-U n d e să plece, Ioane? zise bătrâna.
-D e unde au venit.
- Ş i dacă au venit tocmai din Germania
domnului Hitler?
- C e pot să fac eu? zise generalul. Să
se ducă în Palestina. Acolo e ţara lor. Şi
sunt şi englezi acolo, care pot să-i prote­
jeze. în orice caz, am dat ordine severe să
se înceteze cu samavolniciile împotriva lor,
şi s-au încetat.
N u e ra a d e v ă ra t, d a r tre b u ia s -o
liniştească pe bătrână!
- D a r vezi că ei nu pleacă ş i mă silesc
în fe lu l ăsta să -i bag în lagăre. Ş i când
pleacă duc cu ei m ari sume de bani, aur,
valută străină, costu m e de haine, câte
d o u ă z e c i d e o d a tă ! e x c la m ă g e n e ra lu l
indignat.
- Ş i ce-ţi trebuie ţie costumele lor? zise
bătrâna cu dispreţ. E şti şeful statului, ai
timp să le num eri costumele? Şi zici că nu-
i bagi în lagăre. De ce îi bagi?
Generalul se m ohorî şi m ai mult.
183

-P e n tru că s-au apucat de comerţ, de
comunism, de tot felul de agitaţii.
- D a ? z is e b ă trâ n a . Ş i de c â n d
comerţul a devenit o agitaţie?
-A m vrut să spun speculă...
Se bâlbâia în faţa ei. Reluă, îndârjit:
- S ă stea acolo, în lagăre, până se vor
hotărî să plece din ţară. Eu trebuie să mă
ţin de cuvânt. Am anunţat un lucru pe care
nu l-am făcut, adică nu i-am băgat în lagăr
până acuma, ei (jidanii) îşi bat jo c de mine.
Trebuie să luăm această m ăsură ş i să -i
silim pe jid a n i să m uncească, pen tru că
numai aşa îi vom face să plece. Şi măsura
asta o s-o luăm nu num ai pentru ei, ci şi
pentru greci, armeni, ţigani, care au intrat
clandestin în ţară.
Hotărât, acest lucru nu-i plăcea deloc
bătrânei mame. Ridică vocea:
-C in e ţi-a dat ţie dreptul să goneşti din
ţa ră o a m e n i c a re se s im t b in e la n o i?
Niciodată nu s-a întâm plat asta în istorie.
Suntem un p o p o r o spitalier ş i am răm as
totuşi rom âni de-a lungul veacurilor. Cine
îţi dă dreptul? repetă bătrâna. Ce lege?
Unde s-a m ai pom enit una ca asta?
-M am ă , şopti generalul, orice stat are
d re p tu l să co n tro le ze im ig ră rile . Nu e o
noutate ceea ce facem noi. în Rusia de
azi, de pildă, nu intră nimeni. Şi
mâine-poimâine şi Statele Unite
vor începe să nu m ai primească
cu braţele deschise chiar pe toţi
aventurierii... După douăzeci şi
şapte noiem brie am desfiinţat
p o liţia le g io n a ră ş i p o rtu l de
armă individual, reluă generalul
cu a e ru l că a c o n v in s -o pe
m am a lu i în c h e s tiu n e a
evreiască şi poate acum să con­
tinue neturburat, şi am convocat
im e d ia t c o n s iliu l de m in iş tri.
Ştiam totul, ş i n-aveam de ales:
o ri a lu n g im e d ia t m iş c a re a
legionară de la putere şi o desfi­
inţez ca p a rtid politic, şi atunci
eram obligat să trim it toate vâr­
furile legionare în faţa comisiei speciale de
anchetă, lucru care m-am hotărât că nu-l
puteam face fără să provoc războiul civil în
ţa ră , cu m a ri p rim e jd ii p e n tru h o ta re le
n o a s tre , o ri m ă p re fa c că n u a c o rd
lu c r u r ilo r decât o g r a v ita te de
circumstanţă, folosind însă prilejul să le iau
pentru început la toţi armele, să-i scot din
poliţie şi treptate şi din alte posturi cheie,
de pildă să schim b încetul cu încetul pe
toţi prefecţii de judeţe legionari şi prim arii
de prin comune... în ce priveşte viitorul,
vom m ai vedea...
Cu alte cuvinte, să se supună lui. l-a
răspuns repetând că un organism politic,
social şi economic trebuie să asculte de o
s in g u ră c o n d u c e re . Ş e fu l re g im u lu i
legionar era el, generalul. De aceea îmbră­
case cămaşa verde...
-R io ş a n u însă, mamă, continua să-mi
a d u c ă ra p o a rte d in c a re re ie ş e a că
legionarii se organizează şi se înarmează,
în ce scop? Acum, în ajunul sărbătorilor mi
s-a sem nalat că există indicii că de Anul
nou se pregătesc să comită în toată ţara
astfel de omoruri încât cele de până acum
sunt doar nişte exerciţii palide. A r fi vorba
să fie asasinaţi toţi foştii oam eni politici din
sate ş i oraşe, pentru ca ţara să înceapă
no u l an p u rifica tă de „lepra tre cu tu lu i“ .
A m d a t o rd in lu i R io şa n u să ia m ă s u ri
e n e rg ic e ş i am a la r m a t a rm a ta să
îm p ie d ic e a c e a s tă n o a p te a s fâ n tu lu i
Bartholomeu legionar. Abil, Horia Sima a
bătut în retragere ş i a trimis o telegramă
prefecţilor, că pe baza unei inform aţii false
s-a transmis un ordin din partea internelor
ca să se vegheze la viaţa foştilor oameni
politici care a r fi ameninţată. Nimic, a zis
el, nu este adevărat, dar prefecţii să aibă
totuşi grijă ca anum iţi agenţi provocatori să
nu profite de sărbători şi să se dedea la
turburări. Deci, mamă, aceşti oam eni nici
nu gândesc să mă asculte. Ei vor ca eu să
devin în mâna lo r un om de paie. Şi nici
m ăcar asta pentru multă vreme. Continuă
ş i v o r c o n tin u a să p u n ă la c a le n o i
răzbunări. Dacă sunt şi eu pe listă? Dacă
n u m e le m e u e d e ja tre c u t p e una d in
echipele lo r ale m o rţii ş i acea echipă a
m orţii a şi ju ra t să mă om oare? De-asta
am venit la tine, să m ai vorbesc cu mama
mea înainte să cad, astăzi sau mâine, sau
peste două săptămâni, sub gloanţele unei
astfel de echipe. Le stau în cale, asta e
limpede. A u legături directe peste mine, cu
ambasada germană, ş i în felul ăsta cu fac­
tori decisivi din fruntea Reichului german.
Dacă mă ucid, ce va deveni, mamă, ţara şi
armata? Pe nem ţi eu îi ţin la respect, fără
m in e ne v o r o c u p a s p re a p o to li
dezordinele ş i dezm ăţul legionar care va
domni. Poate că vom avea c h ia r soarta
Poloniei!
-D a c ă ş tii asta, apără-te, şi apără şi
ţara, zise bătrâna, ce m ai stai? Goneşte-i!
- Ş i să înceapă noi om oruri? Fiindcă ei
nu se vor lăsa şi va trebui să dau ordin să
se tragă în ei.
- N u da ordin să se tragă în ei decât
dacă vo r tra g e e i c e i d in tâ i în arm ată.
Atunci n-o să ai încotro şi o să trebuiască
să dai ordin arm atei să se apere. Ce poţi
face? zise bătrâna fără şovăire.
în clipa aceea chipul ei semăna izbitor
cu al fiului, în ciuda vârstei, şi a l fiului cu al
m am ei. A veau a c e la ş i g â n d ş i a ce e a şi
voinţă. F iul nu luase puterea fără ştirea
m am ei şi se spunea, puţini o ştiau, că într-
un anum it m oment decisiv, când generalul
şovăia dacă să împartă sau nu puterea şi
cu alţii, ea îl îndem nase să n-o împartă.
Era tăcută, dar destul de afurisită. Norei îi
era frică de ea şi nu num ai ei. Acum nu
m ai aveau de ales. Nici mama, nici fiul nu
se gândeau că m ai era încă timp să scape
de a n g re n a ju l fa ta l în care intraseră, şi
odată cu e i ţara, ş i p e n tru care e l abia
urma să răspundă.
- E ş ti m ai tare, continuă ea, ai armata
de partea ta ş i p o p u la ţia a tâ t aşteaptă.
Dacă faci acest lucru, lumea va răsufla.
Generalul turnă din nou vin în pahare.
- Ş i dacă trupele germane îi vor apăra?
zise el din nou, încovoiat de povara destin­
ului său. Sunt în ţară unităţi şi instructori
care p o t interveni. Pot eu să intru în con­
flict cu Germania?
- N u poţi, zise bătrâna după câteva
clipe. Dar urcă-te fără veste în avion ş i du-
te şi vorbeşte cu Hitler ăla. Spune-i că ţara
e cu armata şi nu cu legionarii!
-M am ă, ş i dacă Hitler...
-P re a m ulţi dacă, zise bătrâna sigură
pe judecata şi intuiţia ei. Nu te lăsa.
- B in e , m am ă, p a rc ă s im t că m i-e
sufletul m ai liniştit. A i dreptate: nu eu voi fi
vin o va t dacă se va d e z lă n ţu i un ră zb o i
civil. Mă duc! Mulţumesc că se adevereşte
că noi cei m ai tineri avem nevoie să fim
încurajaţi de cei bătrâni... S unt fericit că
eşti mama mea... Şi n-ai nici o grijă. Evreii
de la noi nu vor avea soarta celor din alte
ţări... „Bineînţeles, gândi generalul, în lagăr
tot îi bag şi la muncă tot îi pun, dacă nu
vor să plece..."
îşi lepădă halatul şi îşi trase cizmele.
Se făcuse târziu. Trebuia să se m ai ducă
şi pe acasă şi să-şi îmbrace un costum de
g a lă , p e n tru p o m u l de C ră c iu n ca re îl
aştepta la preşedinţie...
185
 PRINŢUL
/A / SEC R ET CU GAZETARUL EVREU
BRĂNIŞTEANU. MAREŞALUL ANTONESCU
ERA INFORMAT DAR NU S-A OPUS,
DIMPOTRIVĂ...
B. Brănişteanu a fost unul din marii
gazetari ai României din anii 1900-1944. A
părăsit gazetăria şi ziarul său „ Adevărul"
în s e p te m b rie 1940, când gen e ra lul
A n to n e s c u a in te rz is g a z e ta rilo r şi
artiştilor evrei să mai profeseze. In ultimii
ani ai vieţii, B. Brănişteanu a ţinut un ju r­
nal, care, p o triv it d o rin ţe i sale, a fost
depus la „ Yal Vashem" din Ierusalim. în
cadrul „ Simpozionului ştiin ţific israelo-
român, 12-14 ianuarie 1986“ istoricul
israelian dr. Leon Volovici care a citit ju r­
nalul lui Brănişteanu, a dezvăluit un aspect
însolit de viaţă din România antonesciană.
Prinţul Barbu Ştirbei, fost preşedinte al
C o n s iliu lu i de M in iş tri, nu mai făcea
politică, dar se bucura de stima şi încre­
derea politicienilor români şi a mareşalu­
lui. A n to n e s c u , care înţe le sese că
Germania lui H itle r pierduse războiul,
căuta căi diplom atice pentru semnarea
unui armistiţiu în condiţii acceptabile.
A tâ t A n to n e s c u , cât şi M aniu şi
Brătianu, vedeau în prinţul Barbu Ştirbei
186
BARBU ŞTIRBEI S E CONS
care avea relaţii strânse cu Londra, un
excelent purtător de cuvânt al doleanţelor
româneşti. Prinţul era însă deja bătrân şi
se codea să primească o însărcinare atât
de dificilă. Şi cu cine se sfătuia prinţul dacă
să plece în misiune sau nu? Cu bunul său
amic, gazetarul evreu Brănişteanu!
lată ce nota Brănişteanu în „Jurnalul"
său secret:
«De vre o câteva luni am vâ n tu ra t
această idee cu prinţul Ştirbei, de câte ori
venea să mă vadă, şi, în ultimul timp venea
to t mai des. Părerea lui era, ca şi a mea, că
s-a apropiat m omentul pentru ca să se
întreprindă ceva pentru România. Eram de
acord şi asupra chestiunii că menţinerea la
cârmă a mareşalului Antonescu este o
necesitate, că menajarea germanilor pen­
tru a nu crea la noi situaţia din Italia este o
alta. De asemenea am fost de acord că
unicul om din opoziţie cu care ne puteam
prezenta demonstraţiile A liaţilor, e luliu
Maniu...ne-am dat seama că e singurul om
prezentabil şi chiar dezirabil. Nu mai puţin
eram de acord că orice acţiune salvatoare
s-ar întreprinde, ea trebuie să fie sigură de
to ţi factorii politici cu nume şi calitate, în
special de Dinu Brătianu, ca exponent al
partidului liberal. Pe de altă parte, convin­
gerea mea a fost, cum este, şi am insistat
asupra ei o ri de câte o ri am v o rb it cu
prinţul, că singurul om care ar trebui şi ar
putea cu sorţi de succes să ia contact cu
Aliaţii, pentru a căuta o soluţie onorabilă
şi profitabilă, îmi pare a fi el: prinţul Ştir­
bei. De câte ori am vorbit de aceasta el ne
refuza. Că are peste şaptezeci de ani, că
nu vroieşte şi nu poate să se despartă de
familia sa, soţia fiind foarte bolnavă, copiii
singuri şi fo a rte expuşi. Eu reveneam
mereu â la charge. îi arătam că experienţa
lui, poziţia lui socială, legăturile lui vechi
din Anglia, faptul că v o rb e şte p e rfe ct
engleza, franceza şi germana, averea lui
care-l pune la adăpost de orice bănuială, îl
desemnează pentru aşa nobilă şi patriotică,
şi în acelaşi timp delicată şi discretă misi­
une. încetul cu încetul, şi văzând ce peri­
cole ameninţă ţara, a început să se împace
cu ideea plecării şi să-şi pregătească fami­
lia, asupra căreia am căutat să influenţez şi
eu...
Mai rămânea ca prinţul să obţină un
m andat de la fa c to rii (pe) care i-am
pomenit mai sus. Cu Maniu lucrul era, în
aparenţă, cel mai uşor. De când cu
intrarea în război a ţării, s-au stabilit relaţii
destul de intime între dânsul, familia sa şi
Maniu. Acesta îi vizita foarte des, mai târ­
ziu devenise chiar oaspetele regulat la
dejun în fiecare marţi. Lucrurile pluteau
încă vag, nu luaseră încă nici forma unui
proiect, când mă pomenii cu onoarea şi cu
plăcerea vizitei prinţului, care-mi povesti
că s-a întâlnit cu Mihai Antonescu, la un
dejun, cred, prim ul m inistru şi omul de
încredere, confidetul, prietenul mareşalu­
lui. Amândoi avură prilejul unei lungi con­
vorbiri politice, la sfârşitul căreia primul
ministru conchise: „ dat fiindcă ne-ntâlnim
în părere, cred că ar fi necesar şi bine ca
D -ta , p rin ţu le , să te -n tâ ln e ş ti cu
mareşalul11 . Zis şi făcut.
Primul ministru aranjă întâlnirea, care
avu loc după câteva zile. în ziua următoare
întâlnirii, prinţul mi-a isto risit în câteva
cuvinte m odul cum a decurs. Prim ele
p o lite ţi au fo s t schim bate, după care
amândoi au luat loc. A urm at o tăcere
oarecum penibilă. „ Te ascult“ , a spus
mareşalul. „ Apoi eu nu am ce spune, am
crezut că domnia ta m-ai chemat" . „ Eu?
nu. Trebuie să fie o neînţelegere..". . La
care prinţul replică: „ Atunci, pardon" -
şi porni să plece. Dar mareşelul îl opri şi
de vreme ce to t venise, porni conversaţia,
care a d u ra t două o re şi jum ătate. Fu
vorba şi de necesitatea de a trim ite un om
reprezentativ în străinătate. De aceea se
pare că întreţinuse şi Maniu pe mareşal,
căci mareşalul a spus în concluzie: „ dacă-i
vorba de aceasta, de ce nu te-ai duce d-ta,
prinţule?" Astfel lucrul s-a hotărât. Şi
p rin ţu l a plecat în s o ţit fiind de fiica sa
Elise...(6 martie 1944, pag. 876-877)
Şi istoricul israelian dr. Leon Volovici
comentează: „ Trimisul special român la
tratativele secrete cu marile puteri aflate
în război cu România, sfâtuindu-se, pas cu
pas, cu un gazetar evreu, unul din protago­
niştii mult defaimatei «prese din Sărindar»
- iată încă unul din paradoxurile menta­
lită ţii p o litic ia n u lu i rom ân la această
«cumpănă» a veacului X X " .
187
Scriitor contemporan italian de anvergură mondială

IONESCO A SPUS ODATA CA

,POAR CUVINTELE CONTEAZĂ,
RESTUL E PĂLĂVRĂ

Aveam zece ani în 1942 şi am primit premiul întâi al provinciei lui

Ludi Juveniles, o competiţie spontană, dar obligatorie pentru fiecare
italian tânăr. Am alcătuit cu îndemânare retorică o compunere pe
tema «Trebuie să murim pentru gloria lui Mussolini şi pentru destinul
nemuritor al Italiei?». Răspunsul meu era afirmativ. Eram un băiat
deştept.
Mi-am petrecut doi ani din adolescenţa mea printre membri SS,
fascişti, republicani şi partizani, care se împuşcau între ei, şi am
învăţat să evit gloanţele. A fost un exerciţiu bun.
...în M ai, am auzit că războiul s-a term inat. Pacea mi-a dat o
senzaţie curioasă. Mi se spusese că permanenta stare de război este o
situaţie normală pentru un tânăr italian. în următoarele luni am
descoperit că Rezistenţa nu a fost un fenomen local, ci unul european,
învăţam cuvinte noi, excitante, ca râseau, maquis, armee secrete,
R ote K a p e lle , gh etou l d in Varşovia. Am văzut primele poze ale
Holocaustului, înţelegându-i sensul înainte de a cunoaşte cuvântul.
Am înţeles ce a însemnat eliberarea.

Astăzi, în ţara mea unii oam eni se
întreabă dacă Rezistenţa a avut un impact
militar asupra evoluţiei războiului. Pentru
generaţia mea aceasta este o chesiune
irelevantă: noi am înţeles imediat sensul
moral şi psihologic al Rezistenţei. Pentru
noi era o mândrie faptul că europenii n-au
aşteptat pasivi eliberarea. Iar pentru tinerii
americani care plăteau cu sângele lor eli­
berarea noastră era important să ştie că în
spatele lin ie i fr o n tu lu i e xistau tin e r i
europeni care decontau în avans datoria...
A stă zi, în ţara mea, unii spun că
Războiul de eliberare a fost o perioadă
tragică de dezbinare şi că este nevoie de
reconciliere naţională. Amintirea acestor
ani îngrozitori trebuie reprimată, refulee,
ve rd ră n g t. D a r V erdrăgung provoacă

188
nevroze. Dacă re co ncilie re a înseamnă nazismul în forma sa originară poate să
compasiune şi respect pentru cei care s-au renască în mişcări de im portanţă naţio­
luptat cu bună credinţă, a ierta nu înseam­ nală...
nă a u ita. P ot c h ia r să p resupun că lonesco a spus odată că «doar cuvin­
Eichmann credea sincer în misiunea lui, te le contează, re stu l e pălăvrăgeală».
dar nu pot să spun: «O.K., întoarce-te şi Ticurile lingvistice sunt adesea simptome
ia-o de la capăt!». Suntem aici ca să ne im portante ale sentim entelor nem ărtu­
am intim ce s-a întâm plat şi să afirmăm risite. In consecinţă, merită să ne întrebăm
solemn că «Ei» nu mai trebuie s-o ia de la de ce nu numai Rezistenţa, dar şi cel de al
început. doilea război mondial au fost definite în
Dar cine sunt Ei? general, de către toată lumea, ca o luptă
Dacă ne gândim doa r la guvernele împotriva fascismului. Dacă recitiţi cartea
totalitare la putere în Europa înainte de lui H em ingw ay „ P en tru cine bat
cel de al doilea război mondial, putem clopotele" , veţi descoperi că Bill Jordan
spune că le va fi greu să reapară în aceleaşi îşi identifică duşmanii cu fasciştii, chiar
form e, în circumstanţe istorice diferite. când se referă la Falangiştii spanioli. Iar
Dacă fascismul lui Mussolini se întemeia pe p e n tru R oosevelt « v ic to ria p o p o ru lu i
ideea c o n d u c ă to ru lu i ch a rism a tic, pe am erican şi a a lia ţilo r va fi v ic to ria
utopia destinului imperial al Romei sau pe îm potriva fascismului şi a despotismului
voinţa imperială de a cuceri noi teritorii, criminal reprezentat de el»...
pe n a ţio n a lism e x a c e rb a t, pe id ealul „ Mein Kampf" este manifestul unui
în tre g ii n aţiu n i în re g is tra te în cămăşi program politic complet. Nazismul avea o
negre, pe respingerea democraţiei parla­ teo rie despre rase şi despre popoarele
mentare, pe antisemitism, atunci nu mi-e ariene alese, o concepţie precisă despre
greu să afirm că
Alenza Nazionale
italiană, născută
după ră zb oi din
P artid u l Fascist,
MST, cu c e rtitu ­
dine un partid de
d re ap ta, nu are
prea m u lte în
comun cu vechiul
fascism. In acelaşi
sens, deşi sunt
e x tre m de p re ­
ocupat de d ive r­
sele mişcări neo­
naziste care apar
ici şi c o lo în
Europa, inclusiv în Generalul Antonescu şi Ducele Mussolini -trec în revistă garda
Rusia, nu cred că de onoare, la sosirea în Italia

189
arta degenerată, entarte Kunst, o filosofie
a voinţei de putere şi a iibermensch-ului.
Nazismul era în mod decis anti-creştin şi
neopăgân, în timp ce materialismul dialec­
tic al lui Stalin (versiunea oficială a marxis­
mului sovietic) era în mod evident materi­
alist şi ateu. Dacă prin to ta lita ris m se
înţelege un regim care subordonează sta­
tului şi ideologiei toate actele individului,
atunci şi nazismul şi stalinismul au fost
adevărate regimuri totalitare...
Fascismul italian a fost prima dictatură
de dreapta care s-a instalat în tr-o ţară
europeană, şi apoi toate mişcările similare
au considerat regimul lui Mussolini un
model arhetipal. Fascismul italian a fost
primul care a înfiinţat liturghiile militare,
un folclor, o modă - mult mai influentă cu
cămăşile ei negre decât v o r fi vreodată
A rm âni, B enetton sau Versace. în anii
‘ 30, mişcările fasciste s-au răspândit, cu
Mosley în Marea Britanie, apoi în România,
L eto nia, E stonia, L itua n ia , P olonia,
U ngaria, Bulgaria, G recia, Iugoslavia,
Spania, Portugalia, Norvegia şi chiar în
America de Sud. Fascismul italian i-a con­
vins pe mulţi lideri europeni că noul regim
propunea interesante reforme sociale şi că
se constituia în tr-o alternativă re vo lu ­
ţionară moderată la ameninţarea com u­
nistă.
Totuşi, prioritatea temporală nu mi se
pare a fi o raţiune suficientă pentru a
explica de ce cuvântul fascism a devenit o
sinecdocă, adică un cuvânt folosit pentru
d iferite mişcări tota lita re . Fascismul nu
conţine în sine - ca să spun aşa - sub
form ă de chintesenţă toate elementele
to ta lita ris m u lu i care urm au să apară.
Dimpotrivă, fascismul nu avea nici o chin­
tesenţă. Fascismul a fost un totalitarism
amalgamat, un colaj de idei politice şi ide­
ologice, un ghem de contradicţii.
în dimineaţa zilei de 27 iulie 1943, mi s­
a spus că la radio s-ar fi anunţat că fascismul
s-a prăbuşit şi că Mussolini a fost arestat.
...Mesajul de pe prima pagină anunţa
sfârşitul dictaturii şi începutul libertăţii: li­
bertatea cuvântului, a presei, de asociere
politică. Aceste cuvinte «libertate», «dic­
tatură», «drepturi» le citeam pentru prima
oară în viaţă. Renăşteam ca bărbat al lumii
occid en tale doar p rin v irtu te a n o ilo r
cuvinte.
Trebuie să fim vigilenţi, ca sensul aces­
t o r c u vin te să nu fie din nou u ita t.
Fascismul primordial ne încercuieşte din
nou, uneori în haine civile. A r fi foarte
simplu pentru noi dacă pe scena mondială
ar veni cineva să spună: «Vreau să reînfi­
inţez Auschwitz-ul, vreau să defileze din
nou în pieţele italiene cămăşile brune».

Viaţa nu este atât de simplă. Fascismul primordial reapare sub cele

mai inocente deghizări. Este de datoria noastră să-l descoperim şi să-l
arătăm cu degetul, în toate formele lui noi, în fiecare zi şi în oricare loc al
lumii. Merită să ne reamintim cuvintele rostite de Franklin Roosevelt la 4
noiembrie 1938: «Mă încumet să fac afirmaţia provocatoare că dacă
democraţia americană nu va înainta ca o forţă vie, încercând zi şi noapte,
prin mijloace paşnice, să îmbunătăţească soarta cetăţenilor noştri, fas­
cismul se va întări în ţara noastră».
Libertatea şi eliberarea sunt misiuni eterne.
(Fragmente - 1990)
 rk ___ __wa
L u cZJ
FUNAR
VREA,
IRJMESCU
DOREŞTE,
DAR...
întrebat dacă l-a cunoscut
pe Brâncuşi, - marele sculptor
Ion Irimescu a răspuns: „ Din
păcate, n u !“ l-a fo s t însă
maestru, taciturnul dar profun­
dul Paciurea, de la care „ a
învăţat practic şi moral11 , iar la
Paris, Joseph Benard, gigantul
care luase locul lui Bourdelle.
Dacă cei d o i, mai în ain te
amintiţi, i-au fost idolii, la capi­
to lu l p rie te n i s cu lp to ri, Ion
Irim escu este bucuros să-i
numească pe to ţi marii sculp­
to ri români: Ion Jalea, Medrea,
Mac C onstantinescu, Oscar
Han..şi nu înţelege cum „ pic­
to rii şi sculptorii din alte ţări,
cu nimic mai valoroşi decât
noi, figurează în muzeele şi
conştiinţa iubitorilor de artă şi
a criticilor de pretutindeni, iar
românii nu!“ O dorinţă la cei
93 ani împliniţi la 27 februarie,
în acest an: să-i facă o statuie,
la Tg. Mureş şi Cluj, lui Ion anul electoral.11 Referitor la
acuzaţia adusă că propunerile
Antonescu.
lu i încalcă legea, Funar a
Dar..Ei, bine (cât de bine
declarat: „ Nu am încălcat nici
p oate fi vom ve de a!) -
o lege, pentru că isto ria ne
Consiliul Local Cluj a respins,
ce re să te rm in ă m s ta tu ia
deo cam da tă , p ro ie c te le
Mareşalului.11
iniţiate de Gheorghe Funar,
lată deci că şi is to ria .,
pentru alocarea a 180 de m il­
p o litic ă a v re m ilo r noastre
ioane lei, pentru ridicarea sta­
vrea să se joace „ de-a uite-o,
t u ilo r Iul A n to n e s c u şi
nu e“ , cu cea mai controver­
Titulescu, „ considerând chel­
sată fig u ră din is to ria
tuiala prea mare, în condiţii
României secolului al XX-lea.
de austeritate, şi ca o intenţie
de a acumula capital politic în I.R.
191
 storia a fost comparată cu zeul Moloch sau Baal,
mereu însetaţi de sânge omenesc. A fost conside­
rată un Fatum nemilostiv. Un joc de cărţi, au spus
alţii. O curtezană crudă, care ştie să-şi vândă
scump farmecele. Un exil. O ispăşire. Un joc de puz-
zle. Un labirint de oglinzi. O bibliotecă. O transce-
denţă. O ispită irezistibilă. O cădere. O Golgothă sisi­
fică. O expresie sublimă a nimicniciei omeneşti şi
divine. O zi a lui Buddha. O repetiţie pentru Judecata
de Apoi. O căutare a Graalului. O carte. Un text. O
sfidare a principiilor morale. Vândută şi cumpărată.
Trucată, măsluită, pusă sub peceţi de taină, cenzurată,
Is to ria este fiica naturală a D e m iu rg u lu i; o
Cenuşăreasă nebună, precum Cassandra sau Ofelia,
rătăcind prin paradisurile, purgatoriile şi infernurile,
care degradează sublimul Logos-ului, dar de care
Logos-ul are nevoie pentru a se întrupa şi des-trupa;
pentru a face Lumina şi Apocalipsul. în acest infinit
uman şi divin, totodată, în care ceea ce este sus se află
şi jos; un infinit a cărui circumferinţă este nicăieri şi al
cărui centru - peste tot, destinul tragic al unui om
oarecare - Ion Antonescu - , poate nu întâmplător
născut într-o ţară cu frontiere fluctuante, are valoarea
unui grăunte de nisip, chiar dacă acest „ grăunte de
nisip" va ajunge Mareşal, Dictator, Erou, Criminal de
război, M artir sau Jolly Joker la tarabele şi mesele
tratativelor internaţionale. Rând pe rând, iubit, admi­
rat, contestat, hulit, condamnat, lui Ion Antonescu nu i­
a fost dat încă să se bucure de odihna veşnică. Fantoma
lui bântuie încă prin lume. Neîmpăcată..Tulburând som­
nul mai-marilor lumii din acest final lamentabil de veac.
Şi, mai ales, tulburând raţiunile de stat.
Unii îl aşează alături de Mircea cel Bătrân, Vlad
Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul. Alţii - alături

ION ANTONESCU
192
de H itle r, M ussollini, Stalin.
Poate că şi unii, şi alţii au drep­
tate. Poate că nimeni nu a are
dreptate. Cine şi cu ce instru­
m ente ar putea măsura
greşelile şi m e rite le lui Ion
Antonescu? G re şe lile şi
m e rite le lui R oo seve lt şi
Churchill? Echilibrul isto rie i
este fragil şi ceea ce astăzi este
o Meccă sau un Ierusalim ,
mâine se poate transforma în
Auschwitz şi Hiroshimă.
Nemţii l-au acuzat de tră­
dare; ruşii l-au considerat un
p e ricu lo s a ntib olşevic;
legionarii - un duşman neîm­
păcat; diverşi anonimi - anti­
semit şi antiromân. Nimeni nu
l-a considerat încă un „ grăunte
de nisip" , care privit în lumină
poate să pară diamant; dar,
schimbând unghiul - poate să
devină „ praf şi pulbere" .
S-ar putea ca nisipul din
clepsidra veacului să nu se
scurgă cu totul, şi nemţii să-l
re a b ilite ze pe alia tul lo r -
Mareşalul Ion Antonescu; ruşii
să-l co nside re un în a in te -
m ergător, p ro fe t al „ pere-
s tro ik ă i" şi al „ glasno-
sti“ -ului; alţi anonimi, de astă
dată, să-l declare înflăcărat
filosemit şi filoromân.
D ar nici a tunci, Ion
Antonescu nu îşi va găsi odih­
na, pentru că nici atunci nu se
va fi spus adevărul - această
Fata Morgana a fiecăruia dintre
noi, donquijoteşti prizonieri ai
istoriei.
Aşadar, în perspectiva
„ grăuntelui de nisip" , dacă
Ion Antonescu nu s-ar fi năs­
cut, ar fi trebuit inventat. El nu
a fost un geniu,un M ozart al
artei militare. Prin venele lui nu
a curs n icio da tă sânge de
A lexandri, Hanibali, Cezari,
Neapoleoni, Kutuzovi. Geniul
istoriei, ipocriziile, perversi­
tatea şi cruzimile ei l-au ridicat
pe creasta va lului. Ion
A n tonescu este „ e fectul
Coandă" , care apare în clipa
când dinam ica p o litic ă se
îndreaptă spre tragedie. El este
un subprodus sau un superpro-
dus - depinde din ce unghi îl
privim - al istoriei. Presiunile
politice, interesele oficiale şi
oculte, orgoliile imperiale ale
lui Stalin, H itler şi Roosevelt au
fă cu t d in tr-u n so ld at un
Mareşal şi dintr-un om oare­
care, cu destin probabil de pri­
zonier într-un gulag din Siberia,
un v iito r mare crim in a l de
război şi martir.
Generaţiile post-Niirnberg
trebuie să păstreze vie memo­
ria crim elor de la Auschwitz,
Dachau sau Buchenwald, dar şi
a c e lo r de la Katin şi
Hiroshimă! Amintirea bombar­
d a m e n te lo r de la Pearl
Harbour, Leningrad, Bucureşti,
Berlin! Amintirea crimelor din
Coreea, Vietnam, Nicaragua,
Afganistan! Din Libia şi Algeria!
Aceste generaţii nu au dreptul
să uite! Misiunea lo r este să
repună, periodic, pe rol proce­
sul marilor şi micilor criminali
de război. Procesul de la
Nijrnberg trebuie să devină o
dim ensiune a c o n ş tiin ţe i
europene moderne. Există însă
- supravieţuind în subteranele
istoriei - şi reversul procesului
de la Niirnberg, faţa ascunsă a
Lunii negre. Printre generaţiile
post-Niirnberg se numără nu
numai urmaşii victimelor, ci şi
urmaşii - de sânge şi spirit -
ai călăilor. Ei au înfiinţat curţi
de apel şi tribunale supreme,
ilegale, trucate, ascunse chiar
în miezul N o ii Europe. A ici
aceste întunecate g eneraţii
post-Niirnberg îşi reabilitează
H itle rii, H im m lerii, G oringii,
Goebelsii. Şi poate că mâine,
C h a m b e rla in ii şi D a la d ie rii
viitorului le vor da încă o dată
dreptate, cu acordul Stalinilor
şi M o lo to v ilo r neopere-
stroikişti.
Is to ria este o co le c ţie
neasemuită de crime înfioră­
toare, de ură şi răzbunări. Şi,
ciclic, Marele A u to r Anonim,
care scrie istoria lumii, îşi per­
m ite c a p riciu l să schimbe
rolurile; astfel că victimele de
ie ri devin călăii de mâine,
ş.a.m.d. In tr-u n tâ rz iu ,
generaţiile post-Apocalips îşi
vor da seama că Procesul de la
Niirnberg se cere rejudecat în
recurs; şi că fiecare nouă ediţie
are nevoie de „ e ra tă" , de
„ anexe" , de „ amenda­
m en te" , de „ re v iz u iri" .
Generaţiile post-Apocalips vor
asista atunci la a m n is tie ri,
achitări, re a b ilită ri sau con­
damnări spectaculoase, incredi­
bile, neruşinate chiar, rosto-
golindu-se am eţitor în uriaşa
Groapă Comună a Istoriei, în
care victimele şi călăii aşteaptă
umăr lângă umăr Judecata de
Apoi, după alte criterii decât
acelea din Charta D repturilor
Omului. Până atunci însă to ţi
m uritorii acestui final de mile­
niu au datoria să vegheze ca
echilibrul dintre victime şi călăi
să fie în permanenţă sub con­
tr o l. Şi generaţia post-
Niirnberg trebuie să facă expe­
rienţa convieţuirii, a existenţei
şi întemeierii împreună a unei
Noi Europe.
193
J IE , POPOR INGRAT,______________________________
NU-ŢI VA RĂMÂNE NICI CENUŞA MEA“ .

m mm
♦ în u ltim a zi a p ro c e s u lu i,
la 14 mai 1946, în timp ce în
sala T rib u n a lu lu i a g ita to rii
comunişti strigau ,JLa moarte,
la m o a rte c r im in a lu l" ,
acuzatul Ion A ntonescu îşi
rostea cu un calm suveran
,ultimul cuvânt" .
♦ J u d e c a ta pătim aşă nu mă
înjoseşte şi nu mă atinge" .
♦ ,Nu sunt omul care să facă
tra n z a c ţii cu d e m n ita te a
poporului român" .
♦ „R ăzbo iul cu U n iu n e a
S o v ie tic ă m i-a c e ru t-o
onoarea poporului român şi
imperativul timpului" .
♦ ,Nu am scos niciodată arma­
ta contra muncitorilor" .
♦ ,|_as ţării tot ce a fost bun în
g u v e rn a re a m ea. Tot ce -a
fost rău iau asupra mea, în
afară de crimă" .
 viaţa. Consideraţi, vă
rog, scăpările nu ca o
ie ş ire sau o m ite re
in te n ţio n a tă . Nu am
fost omul unor astfel
de calcule şi nu voi fi.
D a r nu am văzut
piesele d o s a re lo r şi
m iilor de rezoluţii ce
am dat în aceşti patru
ani, în care se găseşte
im p rim a t s u fle tu l şi
acţiunea mea.
Prima mare acuza­
ţie ce mi se aduce, de a
fi p re m e d ita t luarea
p u te rii îm pre un ă cu
Codreanu, vreau s-o
spulber acum.
La in s tru c ţie am
a v u t o n o a re a de a
declara că primul con­
tact cu Legiunea a fost
în 1933, când Regele
mi-a cerut părerea cu
p riv ire la G arda de
Fier. Ştiam că legio­
narii tu lb u ră Ţara şi
periclitează graniţele.
Am spus re g e lu i ce
credeam a tu n ci:
« P re fe r să m o r în
«Un om care, fără nume, fără protecţie, mocirlă, într-o Românie Mare, decât să m or în
fără bani s-a urcat în Stat la cel mai înalt loc de paradisul unei Românii Mici».
conducere şi de răspundere, acel om are dato­ întrevederea de atunci a avut drept scop
ria să se justifice, iar poporul şi istoria au drep­ o rie n ta re a mea. Am ajuns la concluzia că
tul să-l judece. C odreanu nu va putea duce Ţara pe panta
Am să expun faptele şi a cţiu n ile mele ascendentă pe care spera, ci dimpotrivă.
politice, economice şi militare, dar acestea nu Problema dinastiei el o privea sub
vor fi complete în momentul de faţă. o lumină diferită decât mine. Codreanu
Prin dumneavoastră, poporul îşi va da ver­ mi-a declarat că. în 24 de ore de la
dictul, iar mâine, Istoria îşi va spune cuvântul. luarea pu terii, va trece de partea
Expun toate actele şi faptele mele pentru ca G erm aniei şi va cere abdicarea
poporul să ajungă la înţelegerea lor. Regelui. Iar eu i-am spus: «Domnule
Daţi Istoriei adevărul şi nu încercaţi doar Codreanu, în cazul acesta, cel dintâi
să faceţi faţă unei situaţii de moment! pe care va trebui să-l împuşti va fi
Eu vă voi spune adevărul, aşa cum onoarea Generalul Antonescu». în politica internă,
mea de soldat m-a făcut să-l respect toată am arătat că introdusese din nou pistolul, cu
 care ştiam că va aduce vărsare de sânge. In
decembrie 1937, Garda de Fier a făcut un
mare pas în simpatia opiniei publice. Regele a
încredinţat form area guvernului lui Octavian
Goga. A m spus a tu n c i R egelui C a ro l:
«Formaţia Goga nu va putea fi durabilă, decât
introducând în com poziţia ei Legiunea şi pe
domnul Brătianu. De ce? Pentru că, am afir­
mat atunci: «Niciodată ideea nu poate fi dis­
trusă cu pistolul. Mai bine s-o aduci la putere
şi să vezi dacă poate să aducă fericire pentru
neam sau nu...» Ştiam însă că ea nu avea sorţi
b u n i, d e o a re c e to a tă pleava s o c ie tă ţii
româneşti se afla înscrisă în Legiune.
Am d a t R eg elu i ide ea de a aduce
Legiunea la putere şi el m-a însărcinat cu fo r ­
marea guvernului. Am refuzat, nevoind să
tr e c p e ste O c ta v ia n G oga, p e n tru care
aveam o mare stimă. Soluţia Regelui a fost să
in t r u în g u v e rn ca m in is tr u al A p ă r ă rii
Naţionale, pentru că prezenţa mea în guvern
era o m ă rtu rie şi o chezăşie că p o litic a
externă a României nu se va schimba, ştiin-
du-se că program ul lui Codreanu prevedea,
în 24 de o re , o r ie n ta re a Ţ ă rii c ă tre
Germania. Atunci, fo rţa t şi co ntrar uzanţelor
ca m in is tr u l a rm a te i să facă d e c la ra ţii
politice, am făcut-o. Eram convins. Păstram
faţă de Germania amintirea războiului trecu t
şi, mai ales, spre aceasta mă îndemna struc­
tura mea intelectuală.
Guvernul Goga a ţin u t patruzeci de zile şi
o m o ru rile au în c e p u t. In trâ n d în panică,
Regele mi-a încredinţat formarea guvernului.
Am acceptat, pentru că prea des se schimbau
g u v e rn e le . O p in ia pub lică cu no ştea prea
binele cauzele.
Regele voia să introducă în guvern încă
două persoane, pe care nu le puteam accepta.
Am apelat la Codreanu, rugându-l să înceteze
agitaţiile. Cu ocazia acelei c o n v o rb iri, el a
recunoscut că nu avea nici un program de
guvernare. Codreanu a fost arestat şi eu m-
am dus la proces, pentru că, după mine, când
vezi că un om se îneacă, omeneşte este să-i
întinzi o mână.
Pe Horia Sima l-am văzut în tim pul cât el
era m inistru în guvernul Gigurtu. Am avut o
196
c o n v o rb ire , m i-a d e c la ra t: « D o m n u le
General, spuneţi drept, am eu figură de prim-
ministru?»
S-a p e tre c u t u ltim a tu m u l rusesc. Cu
acest grav eveniment, am trim is o scrisoare
de protest îm potriva cedării fără luptă a două
provincii româneşti. La două zile după aceea,
am fo s t dus la m ănăstirea B is triţa . Mi se
im p u tă că aici aş fi p re g ă tit le g ă tu ra cu
G e rm a n ia , în ve de re a lu ă rii p u te r ii. N u
cunosc limba germană şi fo rm a ţia mea in ­
telectuală şi sp irituală mi-am p re g ă tit-o la
şcoala franceză. Nu am uitat odiosul tra ta t de
la Craiova şi de la Bucureşti. Nu am uitat că
în Alsacia şi Lorena avem 2000 de cruci şi nici
jertfele noastre de pe fro n t, în 1916.
La Mănăstirea Bistriţa am aflat că
Regele Carol al ll-lea se îndreaptă cu
faţa spre Germania.
Graniţele se prăbuşiseră.
E lib e ra t de la B is tr iţa , Regele m i-a
încredinţat formarea unui guvern de m ajori­
tate naţională. Am vizitat pe oamenii politici
M aniu, B ră tian u, Stelian Popescu şi a lţii,
c e râ n d u -le să d is c u tă m p ro g ra m u l de
guvernare, datorie sfântă pentru omul desti­
nat să ia conducerea la rii.
Răspunsul tu tu r o r o a m e n ilo r p o litic i a
fost: «întâi, abdicarea lui Carol al ll-lea, apoi
vom discuta». Când s-au prăbuşit graniţele,
am hotărât împreună cu Mareşalul Prezan, să
mergem la Rege şi să formăm un guvern de
c o la b o ra re cu o am en ii p o litic i. O a m e n ii
p o litic i însă nu au v o it. T o ţi s-au sustras
deoparte. Am rămas singur. Au urm at cele
petrecute la 4 septembrie 1940!
Regele mi-a spus: «Nu te las, nu pleca.
Nu am pe altul. Tu eşti un patriot». Strada
fierbea. Am întrebat pe generalul Coroamă,
com andantul D ivizie i de Gardă, dacă îl va
apăra pe rege. Mi-a răspuns: «N u trag în
p o p o r. N u -I apăr pe Rege!» A m c e ru t
părerile aghiotanţilor regali. Toţi, fără deose­
bire, mi-au spus că Regele trebuie să plece.
Am chemat generalii. Absolut to ţi, în afară de
Paul Teodorescu şi Gheorghe Mihail, au spus
că Regele trebuie să abdice.
 Regele s-a co n su lta t to ată noaptea cu
oamenii săi politici şi s-a convins că Ţara cere
abdicarea sa. A pus însă drept condiţie, ca eu
să iau asupra mea prerogativele regale, iar eu
am p ro m is să stau stâ lp de veghe lângă
Voevodul Mihai, viito ru l rege, şi să-i păstrez
tronul.
Am p rim it din partea Regelui puterea...
Deci, iată domnule preşedinte şi onoraţi
judecători, actul prem editării în vederea luării
p uterii de stat, de care am fo st acuzat! Nu
aveam nevoie de sp rijin german, p en tru a
veni la putere, deoarece însuşi regele ţării m i­
a încredinţat-o!
O dată cu luarea co n d u ce rii, a început
adevăratul calvar al vieţii mele!
Prima mea grijă a fost să iau contact cu
forţele politice, care reprezentau forţele sta­
tu lu i. Toate m-au refuzat. D om nul Maniu,
orice ar spune astăzi, mi-a o fe rit atunci pe
M ihail Popovici şi pe A u re l D obrescu. La
această ofertă, i-am spus: «Domnule ministru,
sunt tim puri prea grele pentru Ţară ca să glu­
mim». De aceea, domnilor, în guvernarea mea
nu au figurat persoane marcante.
A sosit şi H oria Sima, care a fo st găsit
deghizat în cioban, la Braşov. El venise pe
baza unei mişcări puse la cale de SS-ul ger­
man.
H o ria Sima avea p re te n ţii fo a rte mari.
Am menţionat de la început că o guvernare
legionară, lăsată singură, ar fi fo s t dezas­
truoasă pentru Ţară. M-am situat pe această
bază la acceptarea unui guvern cu elemente
legionare. S-a spus că poziţiile dominante au
fost ale lui Sima. Nu este adevărat. Armata o
aveam eu, ia r la in te rn e era generalul C.
Petrovicescu, un bun, vechi şi încercat p ri­
eten, al cărui caracter şi curaj se dovediseră.
Când am fost surghiunit la Bistriţa, el a fost
singurul care mi-a adresat lungi fe licită ri şi
scrisori, ştiind bine la ce se expunea în acel
moment. Petrovicescu a în tre cu t pretenţiile
lui Sima şi a fost depăşit. A greşit şi a fost de
m ult pedepsit.
Cu privire la guvernarea cu H oria Sima:
Aveam la Jilava o gardă m ilitară pe care mă
puteam bizui. Am dus acolo pe cei pe care
voiam sâ-i salvez de gloanţele pistoalelor, de
cei ce voiau răzbunare. Aveam două armate
în stat. II lăsam să se uzeze, pentru că nu
toată Armata era de partea mea. Abia ieşise
din catastrofa prăbuşirii graniţelor. Armata a
venit spre mine, atunci când un soldat
s tro p it cu benzină, a fost ars de
legionari. Era un moment hotărâtor
pentru neam ul rom ânesc. A tunci
numai armata a decis soarta eveni­
mentelor.
Partidele politice s-au retras definitiv din
calea mea. Le-am arătat că un guvern de m ili­
ta ri reprezintă ultim a form ă politică pentru
supravieţuirea statului. România nu ajunsese
în situaţia de a avea nevoie de acest guvern
m ilita r, mai avea rezerve. D a r p o litic ie n ii
refuzau să participe la conducere.
F rontierele Tarii se sprijineau pe a cor­
durile Ligii N aţiunilor, pe Mica înţelegere, pe
fo rţe le ei m ilita re . Toate aceste e dificii se
prăbuşiseră.
..N u am premeditat şi nu am pus la cale
prim irea coloanei a V-a germane pe pământul
Ţarii. Nu am avut sprijin german. După cum
ştiu să-mi apăr demnitatea de om, am ştiut să
mă situez pe o linie justă, pentru că nu sunt
om ul care să facă tranzacţii cu dem nitatea
poporului român. Am găsit în Germania un
reazim României, deoarece ea era singura
care oferea garanţia fro n tie re lo r. Conştient,
am co n sim ţit la trecerea tru p e lo r germane
prin Ţară. Nu aveam de ales. O rice rezistenţă
ar fi dus la prăbuşire. Am fi avut soarta sâr­
bilor. Evreii, comuniştii, politicienii ar fi fost
e x te rm in a ţi. Serbia a p ie rd u t 800.000 de
oameni. Generalul Nedici mi-a cerut ajutor:
«Salvaţi-ne. ne omoară pe to ţi: croaţi, unguri,
sârbi, iar la urmă o să ne omorâm noi între
noi!» .
Am făcut război cu Uniunea
S ovietică. A ceasta m i-a cerut-o
onoarea poporului român şi impera­
tivul tim pului. Nu puteam periclita
viitorul Ţării. Orice s-ar afirma astăzi,
aici, nici un om politic nu ar fi luat pu­
terea în acele momente.
197
 w
1 m 'T3LM
M

Nu va trece mult după procesul lui Antonescu că regele Mihai I va fi mazilit şi oamenii
Moscovei vor acapara deplina putere, lată-i: Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca,
Teohari Georgescu, Lotar Rădăceanu, losif Chişimenski, Alexandru Moghioroş
în p riv in ţa o r o r ilo r ră z b o iu lu i, se va Da, în 1944, Banca Naţională a României avea
cunoaşte adevărata mea poziţie si zilnicele în seif patruzeci de vagoane de aur! România
e fortu ri ce le-am făcut pentru a-i ţine pe to ţi nu a dat nimic şi a p rim it to tu l pe bază de
pe calea omeniei. Nu cer nici o favoare, dar acorduri: p etrol, bumbac, cereale. C re ditu l
să se ţină seama când sunt judecat de faptul era de 3 la sută. Am salvat capitalul străin,
că nu există război fără să se săvârşească telefoanele şi chibriturile. Nu am avut legi de
c ru z im i peste capul ş e filo r. De exem plu, vasalitate faţă de Germania, ci de egalitate.
lăsând la o parte războaiele din antichitate, să Mareşalul Antonescu - mi-am zis - nu se
ne referim la războiul de 30 de ani, războiul compară cu generalul Nedici. Bugetul nostru
de Seccesiune, războiul anglo-bur şi altele. de război a fo st e c h ilib ra t faţă de bugetul
Mai m ult, aviaţia a distrus, c o n tra r le g ilo r războiului trecut.
războiului, a făcut zeci de mii de victime, ne-a Cu privire la m uncitori: nu am scos nicio­
om orât copii, studenţi, a atacat spitale şi bi­ dată armata contra m uncitorilor. Nu am avut
serici, distrugându-le. De aceea, să nu se con­ niciodată vreo grevă. Cred că nici un partid
sidere că soldaţii au trădat legile umanităţii. p olitic în această ţară nu poate arăta o filă
Toţi le-au trădat. albă în această problemă.
în ceea ce priveşte aservirea b og ăţiilor De la to a te in s titu ţiile au fo s t retrase
Ţ ă rii, mi se aduce pe n e d re p t această baionetele în cazărmi.
acuzaţie. Dacă mi-aţi fi dat putinţa, v-aş fi ară­ Am fo st prezentat ca d ictato r. Ştim că
ta t le g ile e c o n o m ie i, v-aş fi a ră ta t ce d ic ta to rii îi exterm ină pe adversarii lor. Pe
a c o p e rire bună avea m o n e ta . S-au g ă sit cine am e x te r m in a t eu? A m su sp e n d a t
patruzeci de vagoane de aur, când România, C onstituţia care era teroristă. Am tins spre o
în to ţi anii de pace, abia adunase şaisprezece. democratizare a ei. Presa n-a fost liberă, era
război. Permiteam să se publice numai eveni­
mentele şi faptele, fără polemici, care la noi
ajung tr iv ia le . N ic i un e vre u fu g it din
Transnistria şi judecat în Ţară nu a fost exe­
cutat. Peste şapte mii de legionari au fo st
reabilitaţi pe front. în lagărul de la Tg. Jiu, cu
o capacitate de două m ii de p a tu ri, erau
internaţi doar o mie şase sute. Acest lagăr,
întocm it din tim p de pace, a făcut parte dintr-
un plan al Marelui Stat Major. Prin acel lagăr
s-a pus ca pă t o r i s-a pus frâ u n e b u n ie i
îm bogăţirii de război şi speculei. D eclar că
lagărul nu a fost niciodată complet.
Despre comunişti: ei nu erau cu Ţara. Le-
am o fe rit posibilitatea să plece în Uniunea
Sovietică, pe care o socoteau patria lor. Cui a
vrut, i-am dat voie să plece. Pe cei n o to rii i-
am găsit în lagăre sau în închisori, cu vechi
condamnări. Nu i-am persecutat (vociferări,
u rle te : să i se ia c u v â n tu l! la m o a rte , la
moarte!).
în testamentul meu politic, dacă voi mai
avea tim p să-l scriu, voi spune:
(în sală s-a făcut deodată linişte deplină.
Se auzea doar ţârâitul aparatelor de filmat.
Sala tic s ită de lum e, lipsea aerul, căldura
r e fle c to a r e lo r era de n e s u p o rta t.
Nemaiavând loc, oamenii se aşezaseră pe jos
şi foarte aproape de boxa acuzaţilor.)
Scump popor român, sunt mândru că am
făcut parte d in tr-o naţie cu dublă ascendenţă
romană şi dacă, a cărui istorie a fost luminată
de strălucitoarea figură a lui Traian şi de je rt­
fa marelui Decebal!
Am luptat în două războaie pentru gloria
ta!
Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai
devreme lângă m artirii tăi. Toţi au luptat pen­
tru dreptatea ta!
Foştii mei colaboratori au încercat să se
desolidarizeze de mine. Eu nu mă d e s o li­
darizez de greşelile lor.
Las Tarii to t ce a fost bun în guvernarea
mea. T o t ce a fo s t rău iau asupra mea, în
afară de crimă!
Acest război, care s-a sfârşit cu înfrân­
gerea Germaniei hitleriste, nu va pune capăt
conflictului mondial deschis în 1914.
Prevăd un al treilea război mondial, care
va pune omenirea pe adevăratele ei tem elii
sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii
dumneavoastră, veţi face mâine, ceea ce eu
am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt!
Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în
fiecare oraş al R om âniei. C e r să fiu c o n ­
dam nat la m o a rte şi refuz d in a in te o ric e
graţiere. în felul acesta voi fi sigur că voi muri
pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu
veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi
m orţi.

Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau să vă reamintesc:

Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpiile Franţei, ale
Spaniei, ca să-l înfrângă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama,
râzând de pe faţa pământului marea Cartagină. Astfel, el a pus bazele
strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara,
şi el a murit în exil.
îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă
gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general roman, cuvintele
pe care el, pornind în exil, le-a adresat pe de puntea corăbiei poporului
său: «Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea!»

199
 UL TIMELE CUVINTE
ALE MAREŞALULUI

La I iunie 1946, câteva ore după executarea lui Ion Antonescu au început să circule copii după
un manifest intitulat „ Executarea Mareşalului Antonescu" .
Inspectorul general al Jandarmeriei şi directorul Siguranţei şi Ordinii Publice alertează într-o
„ Notă informativă" Ministerul Afacerilor de Interne, specificând că textul este colportat de către
„ agenţii de propagandă din „ Partidul Naţional Ţărănesc - Maniu" şi „ Partidul Naţional Liberal -
Brătianu" cu scopul de a stârni o răscoală populară împotriva guvernului.
Amănuntele care se dau în manifest îndreptăţeşte bănuiala că ele au fost comunicate de un mar­
to r ocular participant la execuţie:
„ între orele 5 şi 5,30, au fost introduşi în celulele lor membrii familiilor lor, pentru rămas bun.
 Mareşalul Ion Antonescu şi-a întâmpinat soţia cu un buchet de trandafiri roşii şi a mai dat câte un
trandafir şi celorlalte persoane care veniseră să-l vadă pentru ultima oară. Mama Mareşalului, de 80
de ani, doamna Niculescu, soacra Mareşalului, şi o nepoată erau de faţă. După plecarea membrilor
familiei, procurorul a intrat în celula fiecăruia, întovărăşit de preotul comunei Jilava, care plângea.
Mareşalul i-a primit zâmbind, spunându-le că ştia pentru ce au venit, şi bătându-l pe umăr a spus:
„ Sacrificiu şi moartea mea sunt sigur că deschid mai bine ochii poporului român... în care a fost
prăbuşit şi din care eu am vrut să-l scap ducând lupta împotriva bolşevismului, şi că va fi un îndemn şi
mai mare de luptă pentru el. Sunt fericit că mor pentru cauza ţării mele, pentru care am luptat cu
toată înveşunarea, pentru lupta pe care am dus-o. Sunt convins că această moarte va servi mult
poporului român" . A cerut să nu fie legat la ochi şi nici la stâlp.
Privirea şi ochii Mareşalului, rostind cuvintele de mai sus depăşesc orice omenesc, strecurând un
fluid de captivitate.
Mihai Antonescu a declarat: „ Doresc ca biblioteca mea, dacă mai există, să fie dată Facultăţii de
Drept, pentru ca să o folosească studenţii mei dragi. Să se comunice M.S. Regelui că s-a comis cea
mai mare eroare şi nedreptate prin condamnarea la moarte a Mareşalului, care a fost cel mai mare
patriot; nu a voit decât binele ţării căreia i s-a devotat încercând să o salveze din pericolul cel mare
ce ameninţa s-o cuprindă. Istoria îl va aşeza în locul ce-l merită, foarte curând. De executarea mea
nu am nimic de spus" .
Generalul Vasiliu, la fel, proslăveşte pe Mareşalul.
La orele 6, Mareşalul, urmat de d-l M. Antonescu, păşeşte cu capul sus şi în pas militar, într-o
p'nută de măreţie de nedescris, spre locul execuţiei, cei trei sute de metri până în Valea Piersicilor.
Urmează ceilalţi doi, de asemenea într-o atitudine superbă. Mareşalul poartă un mare tricolor pe
piept.
In momentul când se comandă foc, Mareşalul îşi scoate pălăria şi ridicând în sus mâna stângă,
strigă: „ Trăiască România" . Execuţia a fost executată de un detaşament de gardieni publici, ele­
mente comuniste, îmbrăcate în uniformă de gardieni, printre care mai mulţi evrei.
Asistenţa: Avram Bunaciu, evreu, secretar în Ministerul de Interne... (sic) pune de mai multe ori
la punct pe procuror.
De la Preşedinţie: comisar şi procurorul Urdea din S.S., doi delegaţi ai Partidului Comunist şi doi
ruşi de la Comisia de Control, patru delegaţi de la Ministerul Informaţiilor, cinematografişti.
în timpul pregătirilor, s-au prezentat în Jilava reprezentanţii presei americane şi engleze. Au fost
împiedicaţi să intre de către Avram Bunaciu, deşi unul dintre ei avea autorizaţia semnată de primul
procuror. Au urmat telefoane la ministerul de Justiţie, dar nu a fost nimeni de găsit.
După prima rafală s-au prăbuşit toţi patru la pământ Deodată Mareşalul se ridică în picioare şi
strigă: „ Mai trageţi, canaliilor, că nu am m u rit nu sunteţi în stare să mă omorâţi aşa uşor!" Se mai
comandă o rafală, se prăbuşeşte din nou. Medicul legist constată că toţi trăiesc.
Se hotărăşte ca comandantul să-i suprime cu revolverul. Acesta trage în Mareşal şi apoi în ceilalţi,
14 gloanţe. Medicul se apropie iarăşi şi constată că toţi trăiesc. Se mai trage o rafală cu armele în ei,
deşi sunt căzuţi jos, până îşi dau sufletul.
Numai generalul Vasiliu s-a lăsat legat la ochi, zâmbind, spunând că îi este indiferent dar după
câteva minute şi-a dat jos fularul.
în momentul când au început rafalele, adevăraţii ostaşi care erau de gardă la închisoare şi la
poligonul de tragere, pe mare rază, şi-au scos şepcile de pe cap cu mâna stângă, iar cu dreapta îşi
făceau cruce. La toţi le curgeau lacrimile din ochi.
Toţi comandanţii au murit eroi legendari.
în ziua de 2 iunie 1946, Mareşalul Ion Antonescu urma să împlinească 60 de ani."

CE NEVOIE MAI AU RUŞII
DE ARHIVA MAREŞALULUI?
I_a 29 august, dată la care Ion Antonescu a
fost dus la Moscova, C om itetul de apărare al
s ta tu lu i s o v ie tic , era fo r m a t din S talin,
M o lo to v , V o ro ş ilo v , M a le n co v şi B eria.
Inform aţia şi securitatea erau în mâinile lui
Beria. N.K.G.B.-ul l-a preluat pe mareşal şi
prizonierul a fo st supus unor lungi şi chinu­
ito a re c e rc e tă ri. De o b ice i, după ce erau
„ s to rş i de in fo r m a ţii, p r iz o n ie r ii erau
împuşcaţi. Stalin îi ordonase însă lui Beria să-l
păstreze pe Antonescu în viaţă. E, greu de
ş tiu t ce avusese în m in te d ic ta to r u l
Kremlinului când a dat acest ordin. După ce se
autoproclamase Comandant suprem şi gene­
ralisim al Armatei sovietice, Stalin avea pentru
armată un c u lt deosebit. E posibil că, spre
deosebire de H itler şi Musolini pe care-i con­
s id e ra p s e u d o -m ilita ri, m areşa lul Ion
202
Generalul german
Richtofen încearcă
să-l convingă pe
Antonescu că
frontul va rezista...
Antonescu, care era m ilitar de carieră, avea o
altă dimensiune în subconştientul lui Stalin.
Beria care avea o frică maladivă de Stalin, nu i­
a făcut rău fizic lui Antonescu. L-a supus însă
acelor chestionări fără sfârşit în timpul cărora
prizonierul era silit să scrie zi şi noapte, (pro­
cedeu preluat şi de securiştii români, mai târ­
ziu). O parte din declaraţiile lui Antonescu au
ajuns şi pe masa de lucru a lui Stalin. Există o
informaţie după care ar exista şi un „ Jurnal"
scris de Ion Antonescu în cele şapte luni de
detenţie în închisoarea sovietică.
Toate aceste documente au valoare pen­
tru istoria noastră naţională şi ele trebuie să
ajungă în Arhivele româneşti.
Ce nevoie mai au ruşii, acum, de arhiva
mareşalului?
Mareşalul Ion Antonescu i-a spus soţiei
înainte de a fi împuşcat:
„TE SFĂTUIESC SĂ TE RETRAGI LA MĂICUŢE“

♦ Doamna Maria Mareşal Antonescu a fost arestată de ruşi şi de agenţi

comunişti la sfârşitul lunii august 1944, în judeţul Gorj, unde se refu­
giase. Era însoţită de Veturia Goga şi Domnica Negulescu, secretara sa.
♦ în tot timpul captivităţii în Rusia nu s-a văzut cu soţul ei, mareşalul Ion
Antonescu.
♦ în celula umedă unde a fost deţinută, s-a îmbolnăvit grav de plămâni,
rămânând cu o tuse cronică.
♦ în 1946 a fost readusă în România, cu acelaşi tren in care se afla şi
Mareşalul, dar nu ştiau unul de celălalt.
 Povestea d-na M a n a
Antonescu:
„ Deşi afară era o căl­
dură înăbuşitoare, lucru de
care mi-am dat seama după
p ersoa ne le din ju ru l m eu,
ca re su ferea u de că ld u ră ,
eu n-am s im ţ it n e v o ia să
s c o t de pe m ine p ie p ta ru l
îm b lă n it, pe care îl p r im i­
sem în U niunea Sovietică,
de la fiic a g e n e r a lu lu i
N echici, cu care fusesem în
aceeaşi închisoare. Lum ina
de afară mi s-a p ă ru t fo a rte
puternică. M i-a tre b u it mai
m u lt tim p până să mă aco­
m odez."
U rcată în tr-u n a u to m o ­
bil d-na Maria Antonescu a
fo s t dusă î n t r - o d ir e c ţ ie
necunoscută. Ştia însă că se
află la Bucureşti:
„ M i-a m dat seam a
unde su n t, când m aşina a

lată Scrisoarea-testament pe care Mareşalul Ion Antonescu a trimis-

o înainte de a fi împuşcat soţiei, prin Mama sa, doamna Baranga:

«Scumpa mea Rica,

Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa
justiţiei Supreme. Aşa să stai şi tu.
Nimeni în această Ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasi­
une, dezinteres, cum l-am servit eu. l-am dat totul, de la muncă până la banul
nostru, de la suflet până la viaţa noastră, fără a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi.
judecata lui pătimaşă de azi nu ne înjoseşte şi nu mă atinge.
judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.
Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum ştii,
viaţa mea, toată viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un cal­
var. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare!
îm prejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împre­
ună am d o rit cu atâta pasiune să-l facem Ţării noastre!
Suprema voinţă a decis altfel.
Am fost un învins, au fost şi alţii... Mulţi alţii. După dreapta judecată, Istoria
i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi!
Popoarele, în toate tim purile şi peste to t, au fost ingrate. Nu regret nimic,
nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la
nedreptate cu iertare.
Ultima mea dorinţă e să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo vei găsi
liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine pe care azi nu o mai poţi plăti.
Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au fost străbuni şi călăuzi­
to ri, acolo, la lancu Nou! Voi fi între acei cu care am copilărit şi am cunoscut şi
durerile, şi lipsurile. împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu
nu-i va uita niciodată. Poate vei gândi că to t acolo, lângă mine, trebuie să fie şi
ultimul tău lăcaş.
Scoborând în m orm ânt eu azi, tu mâine, ne vom înălţa, sunt sigur. Acolo va
fi singura şi dreapta răsplată.
Te strâng în braţele mele cu căldură. Te îmbrăţişez cu dragoste.
N ici o lacrimă!
Ion»

204
in tra t pe poarta închisorii Jilava. C oborând să-ţi dau ca amintire şalul meu, pe
din maşină, am văzut la capătul aleii din faţa care l-am purtat tot timpul, şi acest
în c h is o rii pe Ionel, care mă aştepta. A m ceas. la-le. Ai grijă să întorci ceasul
înţeles atunci la ce mă puteam aştepta şi
la timp, să nu se oprească niciodată,
mi-am adunat to a te p u te rile să mă susţin în
în el va bate inima mea»... Spunând
marşul ce-l aveam de făcut până la el. A m
acestea, a dat să desfacă cureaua ceasului
aflat, în m od su rp rin zăto r, to a tă tăria pen­
de la mână. A tun ci, paznicul care ascultase,
tru a suporta scena ce urm a s- o trăiesc.
a in te rv e n it spunând: « N u aveţi voie să-l
îm brăcat în costum ul său elegant, Ionel
d a ţi! C e a s o rn ic u l a p a rţin e s ta tu lu i, ca şi
mă aştepta ţinând în mână un bucheţel de
flo ri, culese din răzoarele cu flo ri din faţa întreaga dum neavoastră persoană». A tun ci
c o rp u lu i de gardă. M i-a ie ş it câ ţiva paşi Ionel, cu un gest nervos, a strând din nou
în a in te , ne-am îm b r ă ţiş a t şi m i-a o f e r it cureaua ceasornicului la braţ.
bucheţelul de flo ri. M-a condus la co rp u l Cu aceasta vo rb ire a noastră s-a te rm i­
de gardă şi acolo, la o măsuţă, a sta t de nat. N u p o t exprim a starea de jale cum plită
v o rb ă cu m in e, sub su p ra ve g h e re a unui ce m -a c u p rin s , când l-am îm b ră ţiş a t la
paznic. A început să-mi spună că, faptul de despărţire. L-am p riv it, el era ca îm p ie trit
a fi fo s t adusă să-l văd, dovedeşte că nu mai în d urerea lui.»
are m u lt de tră it. Să nu-m i pară
rău de cele ce s-au în tâ m p la t,
deoarece va veni un tim p când
se va cunoaşte t o t ceea ce am
fă c u t eu p e n tru b in ele acestei
"fari, cât şi sacrificiul şi tragedia
«Te
n o a s tră . M i-a m ai spus:
sfătuiesc să te duci şi să te
retragi la măicuţele noastre
de la Bistriţa. Eie vor avea
grijă de tine. Vei fi uitată şi
vei putea să-ţi sfârşeşti
zilele în linişte. Neştiind că
te voi mai vedea, am dat
pentru tine Mamei mele, pe
care am văzut-o ieri, o
scrisoare în care îţi dau
acelaşi sfat. Ea ţi-o va
înmâna. într-una din
închisori am ştiut că eşti şi
tu, deoarece noaptea te
auzeam tuşind, şi ţi-am
recunoscut felul tău de a
tuşi. Vreau ca acuma, la
ultima noastră despărţire,
colonel, aghiotant al Mareşalului

CUM AU MURIT MAREŞALUL ION

Şl M A R I A A N TO
U
C
ES
N
________________

• Execuţia a fost filmată de operatorul cinematografic Ovidiu Gologan.

• Ce i-a povestit operatorul colonelului G. Magherescu.
(relatare, inclusă în lucrarea „Antonescu. Mareşalul României şi Războaiele de întregire,
editată de Centrul European de Cercetări istorice - Veneţia, sub conducerea d-lui Iosif
Constantin Drăgan).
• Maria Antonescu îi cere lui Petru Groza paltonul, acesta îi trimite... o draperie de creton.
• O cruce mare de piatră albă...

„ în ziua de sâmbătă,
I iunie 1946, povesteşte col.
G. Magherescu, mă aflam în casa
unor prieteni, când cineva mă
chemă deoparte şi-mi spune:
— Acum vre o oră,
Mareşalul şi ceilalţi au fost exe­
cutaţi!
N-am înţeles din prim ul
moment. Am prim it vestea ca
ceva ce venea de dep arte ,
parcă de pe un a lt tărâm .
Impenetrabil. Nici un nerv nu a
tresărit în mine. Mai târziu, acel
prieten care mi-a adus vestea
mi-a spus cât de curios i s-a
părut faptul că primisem ştirea
cu «indiferenţă», ca şi cum nu
m-ar fi privit direct. Oricât de
dure au fost realităţile trăite în
cei doi ani de când mă sepa­
rasem de Mareşal, to t nu mă
obişnuisem cu ideea că i s-ar fi
p u tu t întâm pla o asemenea
nenorocire. îmi spuneam: deci,
au cu teza t! C unoşteam
sentinţa, mă gândeam la Rege,
la şovăielile lui când era vorba
să-şi depună sem nătura pe
d ecrete cu condam nări la
m oa rte ale tâ lh a rilo r şi
asasinilor din timpul camuflaju­
lui. îmi spuneam: va fi el în
stare să depună semnătura pe
d e c re tu l de condam nare a
Mareşalului? Mi se părea de
neconceput. în situ aţia lui
Carol al IX-lea al Franţei, care
şi-a trimis gărzile personale ca
să-l asasineze pe a m iralul
Coligny, preceptorul şi tutorele
său, în noaptea Sfântului
Bartholomeu, avea el să pro­
cedeze în acelaşi chip, cu
acelaşi sânge rece? Dar genera­
lul Sănătescu, oare nu şi-o fi
reamintit scena când îi prezen­
tasem acel decret cu pedeapsa
capitală, când afirm ase că
numele Regelui tre b u ie să
rămână neîntinat?
Fostul mei subaltern de la
trenul Patria, operatorul cine­
matografic Ovidiu Gologan, mi­
a povestit la câteva zile cum a
decurs execuţia Mareşalului.
Ovidiu Gologan era un tânăr
simpatic, disciplinat şi deferent,
detaşat de la secţia de propa­
gandă a Marelui Stat Major la
Cabinetul Militar, chiar la biroul
meu. El îl urma pe Mareşal, în
toate deplasările şi filma tdate
momentele mai importante. A
îndeplinit această atribuţie până
în ultimul moment. După ce-a
tră it acele momente îngrozi­
toare, pe care a trebuit să le
filmeze (bănuia că fusese ales
anume, pentru a-i fi verificate
sentimentele faţă de Conducă­
to r ) , se sim ţea co m p le t
prăbuşit. îl cunoscusem jovial,
sigur pe vorbele sale, amabil şi
curtenitor. Acum apăruse într-
o ţinută neglijentă, cu hainele
ponosite, nebărbierit, părea să
fi îm bătrânit cu douăzeci de
ani. Fiindcă nu-mi spusese la
telefon despre ce este vorba,
nici nu-mi dădusem seama de
rolul pe care l-a jucat el însuşi
în tragedia Mareşalului.
- Ce este, dom nule
Gologan? Ce s-a întâmplat cu
dumneata? A i neplăceri cu
securitatea?
- Sunt un om distrus! a
izbucnit el. Dacă aţi şti ce mi-a
fost dat să fac! Din acea clipă,
nu mai am odihnă, nu mai am
somn, umblu înnebunit prin
oraş.
- Spune-mi, ce poate fi
atât de grav?
- Nu grav, cumplit, dom­
nule colonel! Am fost trimis să
filmez moartea Mareşalului.
M-am cutremurat. El con­
tinua profund tulburat, mistuit
de remuşcări neîntemeiate, de
revoltă şi de disperare.
- închipuiţi-vă ce blestem!
O asemenea faptă cumplită! Nu
pot dormi. Mă urmăreşte zi şi
noapte ropotul gloanţelor, ele
au pătruns şi în trupul meu, nu
numai în trupul lui...
l-am adresat cuvinte încu­
rajatoare, l-am îndem nat să
privească moartea Mareşalului
ca un fapt sublim, să vadă din­
colo de cruzimea oam enilor
măreţia unei existenţe care se
topise în mitul neamului nos­
tru.
Ne-am în d re p ta t p e'jo s
spre Parcul Libertăţii. Am cău­
tat o bancă, ne-am aşezat, l-am
îndemnat să povestească.
- T rem uram to t. Imi
tremurau genunchii, îmi tremu­
rau mâinile, transpirasem pe
to t corpul, deşi era foarte cald,
clănţăneam de frig. îmi era şi
frig, şi frică. Putea să mi se facă
rău. dacă mâinile aveau să-mi
tre m u re to t aşa, nu mai
puteam să fixez mira. Dacă se
bloca aparatul? Mă gândeam la
aceste lu c ru ri cuprins de o
teribilă panică. Dacă ratam fil­
marea, s-ar fi s o c o tit că
săvârşisem un sabotaj. Am
în ce rca t să mă c o n tro le z .
C lip ele de a şteptare se
scurgeau cu greu.
Deodată, a apărut
grupul celor patru
condam naţi, cu
Mareşalul în frunte
Inima parcă a încetat să
bată. Eram numai ochi, ochii
dilataţi, întreaga fiinţă se con­
centrase în ei. G ru p u l se
apropia solem n. Când
Mareşalul a ajuns la câţiva paşi
de mine, am pus aparatul în
funcţiune. Toate gesturile mele
erau maşinale. O b ie c tiv u l
aparatului înterpus între mine
şi realitate îmi dădea impresia
că visez. Am film a t m ereu,
mereu. Aparatul ţârâia cu hăr­
nicie. Acolo, în obiectiv, nu mai
era Mareşalul, ci o fiinţă ete­
rică, desprinsă de această lume.
L-am prins bine în obiectiv. Era
cel dintotdeauna, mai luminos
parcă, mai senin. C ostum ul
impecabil, descoperit, purta
pălăria în mână stângă, mâna
înmănuşată. îi aveam şi pe
ceilalţi în obiectiv, dar ochiul
meu îl vedea doar pe El. în
mersul acesta ceremonios, a
ajuns la locul indicat. Grupul s­
a aliniat cu faţa la cei patru pis­
to la ri. Nu mi-am dat seama
dacă erau paznici sau civili care
îmbrăcaseră vestoane militare.
Pantaloni de haine civile ,
oricum, militari nu erau. Când
s-a a p ro p ia t m om en tu l, am
auzit vocea M areşalului
lim pede şi p ătru n ză to a re :
« D o m n ilo r, suntem gata!
O chiţi cum trebuie! Trăiască
România! Foc!» a comandat
impasibil, ca şi cum n-ar fi fost
vorba de persoana lui. Ceilalţi
trei se închinau, făceau mereu
semnul c ru c ii. Patru rafale
scurte de pistol autom at, în
liniştea de cim itir a acelui colţ
de închisoare. Mihai
A n to ne scu, generalul Piki
Vasiliu, Gh. Alexianu au căzut
re te z a ţi şi tru p u rile lo r au
rămas în nemişcare. Aparatul
ţârâia necontenit, urmăream
îm pietrit scena de coşmar, se
petrecea ceva in c re d ib il.
Mareşalul se ridicase într-un
genunchi şi, înălţându-şi pieptul
şi frun te a, a s trig a t: « N -a ţi
nimerit, domnilor! Ochiţi mai
bine, te rm in a ţi odată!»
Pistolarul din dreptul lui s-a
desprins din rând, a înaintat
câţiva paşi şi a tras în tâmplă,
dându-i lo v itu ra de g ra ţie.
Aparatul zumzăia, sfârâia în tr­
una iar eu, la capătul puterilor,
nu-mi dădeam seama că totul
se încheiase.
în sfârşit, Regele
putea să fie liniştit.
Despre aceasta ne asigură
fostul său adjunct de pe atunci,
în cartea In uniformă pentru
totdeauna, apărută în anul
1977: «Regele, pe toată durata
procesului Mareşalului, a fost
foarte neliniştit. Mereu întreba:
„ Ce-a mai d eclarat
208
Antonescu?’ El nu s-a liniştit
decât atunci când i s-a spus că
sentinţa fusese executată».
Trupurile m orţilor au fost
aşezate în s ic riile dinainte
pregătite, sicrie simple, din
scândură de brad. Pe înnop­
tate, au fost duse cu un auto­
camion la crematoriul cenuşa,
unde au fost imediat incinerate.
Nu se mai ştie nimic despre
soarta u rn e lo r. După unii,
cenuşa Mareşalului (bineînţeles,
şi a celorlalţi trei), a fost risip­
ită pe vastul teren năpădit de
bălării din spatele crematoriu­
lui, denum it pe atunci Valea
Plângerii, azi Parcul Tineretului.
După alţii, urna Mareşalului s­
ar afla şi astăzi sub cheie, la
MAI. Cert este că Mareşalul nu
şi-a aflat loc de veci în pămân­
tul României, adeverindu-se
cele presimţite de el şi expri­
mate în U ltim ul cuvânt. Nici
dorinţa exprimată în scrisoarea
către soţia sa, de a fi îngropat
în lancu N ou, a lă tu ri de
străbuni şi de cei cu care a
copilărit, nu i-a fost respectată.
Astfel, rămăşiţele pământeşti
ale celui care a fost fala neamu­
lui şi slujitorul lui în cumplite
vremuri de răsboi, a rămas ca
şi trupurile atâtor martiri-eroi
ai României, fără mormânt. Ca
şi ostaşii noştri căzuţi pe fron­
tul de Est. Eroarea va trebui să
fie co re ctată de generaţiile
viitoare, deoarece un popor
mic nu se impune în lume
decât prin numărul oamenilor
de valoare pe care îi dă. Oricât
de mulţi vor fi fost o ri sunt
aceşti oameni de valoare, nu
este în găduit să se neso­
cotească nici unul d intre ei,
chiar dacă este un învins. Mai
mult decât atât, un popor nu
este mare numai prin faptul că
din râ n d u rile lui au purces
oameni de seamă, ci şi prin
preţuirea pe care o acordă va­
lo r ilo r sale naţionale, dând
pildă faptele şi gândurile lor
pentru generaţiile ce vor veni.
Maria Antonescu nu s-a
dus la mănăstire, aşa cum o sfă­
tuise cu limbă de moarte soţul
ei. Im ediat după execuţia
M areşalului, cu sănătate
şubrezită, ea a fost internată o
vreme la Spitalul Filantropia.
A colo a v iz ita t-o soţia mea,
condusă de D om nica
Negulescu. Maria Antonescu a
p rim it-o cu plăcere. O
cunoştea de pe vremea când
lucra la un spital al Patronajului,
l-a v o rb it despre cele petre­
cute la proces.
După ce s-a mai întremat,
doamna Antonescu a
căpătat domiciliu obliga­
toriu în locuinţa mamei
sale din Bucureşti, unde
am vizitat-o şi eu.
Era resemnată, îşi purta
crucea cu multă demnitate. Mi-a
arătat aceeaşi bunăvoinţă dintot-
deauna. S-a informat de soarta
o fiţe rilo r din fostul Cabinet
M ilitar, mi-a v o rb it despre
Mareşal, îşi amintea ultimele zile
de la Snagov şi felul cum plecase,
fără nici o grijă la Palat. De la ea
am aflat amănuntul că Mareşalul
suporta greu cizmele. Pe când
am vizitat-o eu, paza locuinţei era
numai de formă. Un miliţian. Pe
urmă, paza a devenit severă, con­
trolând pe cei ce veneau în vizită.
Când am văzut-o a doua
oară, în amintirea Mareşalului,
mi-a dat o şapcă de-a lui şi câte­
va fra n ju ri din şalul pe care
Mareşalul i-l dăduse la întâlnirea
de la Jilava, precum şi câteva
decoraţii. Le-am primit cu multă
emoţie şi le păstrez neatinse, ca
pe nişte scumpe relicve. A apelat
să-i fac serviciu, recuperând
parte din obiectele încredinţate
unor persoane. Am încercat
zadarnic, deoarece acele per­
soane n-au recunoscut că ar fi
avut ceva de înapoiat doamnei
Antonescu.
Când generalul Racoviţă a
fost numit ministru, eu am fost
pus la dispoziţia Ministerului.
Cunoscându-mă bine, deoarece
din comandamentul său fusesem
mutat la Cabinetul Militar, gene­
ralul Racoviţă mi-a încredinţat
misiunea de a merge la Predeal,
la vila Mareşalului, ca să salvez
cărţile de valoare, pentru a le
preda Academiei Române.
Era la jumătatea lunii sep­
tem brie, 1944. Am stat în
locuinţa de la Predeal câteva zile,
respirând atmosfera în care încă
plutea spiritul Mareşalului. Mă
mişcăm cu sfiiciune, parcă aş fi
fost într-un templu. Totul îmi
vorbea despre el: încăperile
modeste, mobilierul simplu dar
cu m ult gust ales şi aranjat,
liniştea, lumina irizată care inun­
da toată vila, creind o atmosferă
de taină. O durere mută în
fiecare d in tre acele lu c ru ri
părăsite. N-am îndrăznit să mă
aşez la biroul său. Stiloul şi bloc­
notesul erau acolo, aşteptând.
Ludovic, valetul său, mi-a arătat
uniformele m ilitare şi hainele
civile, care stăteau frumos rân­
duite şi aerisite în dulapuri.
Ludovic rămăsese la datorie,
aşteptându-şi stăpânul.
Am întârziat mult în grădina
din faţa vilei, admirând peisajul
unic, de pe cel mai înalt punct al
C ioplei, către Bucegi! O
privelişte măreaţă. Ce ochi, ce
dragoste de natură îl călăuzise
să-şi aleagă acel loc minunat,
pentru a-şi contrui un adăpost,
un refugiu. Aici şi-a petrecut cele
mai frumoase zile ale vieţii lui,
aici făurise cele mai îndrăzneţe
planuri şi to t aici şi-a aflat
resemnarea şi şi-a refăcut
m oralul, în urma lo v itu rilo r
primite. în grădină, tulpinele de
trandafiri răsădiţi şi îngrijiţi de
mâna lui, resim ţeau lipsa
stăpânului. Vila era plină de obi­
cei, toate ar fi meritat să fie păs­
trate, aşa că misiunea mea s-a
dovedit ingrată. Am ales un
tablou de Grigorescu (portretul
unei ţigănci) şi alte două picturi
ce mi s-au părut mai valoroase.
Am găsit toate cărţile de valoare
împachetate în şapte lăzi. Restul
bibliotecii, peste o mie de vol­
ume, nu le-am putut lua. Casa a
rămas aproape intactă, sub paza
valetului Ludovic. Am întocmit
un proces verbal de obiectele
ridicate şi cu ele în autocamion,
am pornit spre Bucureşti.
Acele im presii i le-am
îm părtăşit doamnei, care mă
asculta cu lacrimi în ochi.
Când lumea a început să
dea buzna şi c o n tro lu l s-a
înăsprit, nu m-am mai dus. în
schimb, s-a dus soţia mea. Ea a
mai aflat şi alte amănunte din
viaţa în închisoare a Doamnei
Antonescu. Venise iarna,
Doamna nu avea palton gros, a
înaintat o cerere către prim-mi-
nistrul dr. Petru Groza, prin care
cerea să i se trimită o ladă de la
Predeal, în care se aflau hainele
ei de iarnă. A fost adusă o ladă
cu lucruri care-i aparţineau, dar
în ea erau draperii de creton.
Astfel, a rămas să poarte pal­
tonul doamnei Niculescu, al
mamei ei. Doamna Negulescu
aduna lu c ru ri groase de la
cunoştinţe. Nu s-a implinit anul,
când Maria Antonescu a fost
obligată să se ducă într-un sat din
Bărăgan, cu domiciliu forţat. De
aici încolo, a început un alt calvar
care avea s-o ducă la mormânt. I
s-a repartizat o casă cu pământ
pe jos. Era obligată să se ducă
lunar la postul de jandarmi din
comuna alăturată, să se prezinte.
Mergea pe jos, pe arşiţă, pe ploi,
pe ger, adesea înotând prin
zăpezile Bărăganului. Nu avea
nici un mijloc de deplasare. Trăia
din generozitatea prieten ilo r
puţini ce-i mai rămăseseră şi
datorită devotamentului fostei
sale secretare, Domnica
Negulescu. Ea îi aducea alimente,
câte un bidon de gaz lampant,
îmbrăcăminte, ceea ce putea să
colecteze de la diferite persoane.

Când s-a îmbolnăvit grav, în iarna anului 1956 şi a căzut la pat, Domnica Negulescu a fost nevoită
să o interneze la un spital din Călăraşi. Prietenii ei, înformându-l pe prof. dr. Burghele, acesta a con­
simţit să o interneze ia spitalul Panduri, pe care îl conducea. Boala de inimă avansase, faţa era umflată,
era de nerecunoscut. Toate străduinţele prof. Burghele n-au folosit decât pentru a-i oferi condiţii mai
umane şi a-i atenua suferinţele. A fost înmormântată la cimitirul Bellu Militar, în cavoul familiei. La
căpătâiul mormântului se află o cruce mare de piatră albă. Pe lespedea de marmură stă scris: Maria
Antonescu. Deasupra numelui, săpată crucea Consiliului de Patronaj, la capete înflorituri de crin."

209
 Un document pentru posteritate
Executarea sentinţei date de
„ Tribunalul Poporului"
Sâmbătă I iunie 1946 în
închisoarea Jilava următorii
condamnaţi la moarte aşteap­
tă executarea prin împuşcare:
Mareşalul Ion Antonescu,
Mihai Antonescu, Gheorghe
Alexianu, Generalul Piki
Vasiliu.
Doamna Maria Antonescu
vine cu o maşină de la
Bucureşti şi aduce soţului şi
celorlalţi, la cererea lor, 16
metri de panglică tricoloră
(culorile naţionale româneşti).
Ea vine liberă (nu este
arestată) şi stă de vorbă cu
soţul ei (Ion Antonescu) timp
de aproape o oră aşezaţi de o
parte şi de alta a unei mese
care este continuu suprave­
gheată de un agent şi un jan­
darm.
înainte de ora 17,00, în ziua
de sâmbătă I iunie 1946, vine
la celulele condamnaţilor un
preot care îi condamnare la moarte în faţa
împărtăşeşte pe condamnaţilor.
toţi, mai puţin Ion
Antonescu care Procurorul a cerut con­
refuză spunând: damnaţilor ultima dorinţă, l&n
„ lartă-mă părinte Antonescu cere să fie execu­
că refuz tat de armată, nu de gardieni:
împărtăşania i se răspunde ca nu, la care
deoarece am pe Mareşalul răspunde:
conştiinţă pe Mihai Canaliilor, canaliilor.
Antonescu, el tre­
Mihai Antonescu a răspuns că
buia să rămână la
nu are nimic de spus, fiind
Universitate unde era unul
complet epuizat: Alexianu
dintre cei mai emeriţi profe­
idem.
sori, dar eu sunt vinovat cu
asta că l-am luat cu mine la Generalul Piki Vasiliu a spus să
cârma ţării" . fie împuşcat de jandarmii lui,
jandarmii îngrămădindu-se să-l
Au fost duşi cu escorte puter­
vadă; procurorul răspunde că
nice de gardieni la locul de
nu se poate, Vasiliu spune:
execuţie, în aşa-zisa „ Valea
Atenţie jandarmi, făcând semn
Piersicilor" , permiţându-se
cu mâna a salutat jandarmii
doar jandarmilor ce erau de
apoi a spus:,, Adio" -
gardă să asiste, plus operatorii
făcând semn cu mâna apoi a
de cinematograf, ruşi şi
spus: „ Rog pe domnul
români, plus câţiva ziarişti
Procuror să roage pe cama­
(ziariştilor englezi şi americani
razii gardieni să ochească
nu li s-a permis intrarea la
bine, să nu se mai chinuiască,
acest trist ceremonial).
apoi a cerut să fie legat la
Condamnaţii s-au aşezat de
ochi, i s-a răspuns că nu are
voie pe locul de execuţie în
cu ce, iar el şi-a scos fularul
dreptul câte unui par anume
gri de la gât spunând: ,, lega-
amenajat.
ţi-mă cu fularul meu” .
în careu plutonul de execuţie
A urmat comanda de
format din gardieni, plus
execuţie, prin încărcarea
ceilalţi jandarmi, au format
armelor, iar la comanda de
careul în formă de ,, U“ , iar
foc, Mareşalul a salutat
magistratul procuror a citit cu
ridicând mâna dreaptă cu
glas rar şi tare sentinţa de
pălăria în sus, după care au
căzut cu toţii la pământ.
 Mareşalul s-a ridicat imediat
pe mâna dreaptă, sprijinindu-
se în cot şi zicând: „ Nu m-aţi
omorât domnilor, trageţi" -
după care şeful gardienilor s-a
dus cu pistolul la Antonescu,
trăgându-i două cartuşe în
cap, apoi la toţi ceilalţi câte
două to t în cap, a trecut apoi
doctorul să constate moartea
spunând că Mareşalul şi Vasiliu
nu sunt morţi.
Comandantul gar­
dienilor a mai tras
câte un foc de pis­
tol în pieptul lui
Antonescu şi
Vasiliu, apoi iar au
fost examinaţi de
doctor şi spunând
că to t nu sunt
morţi, comandan­
tul gardienilor s-a
dus din nou cu pis­
tolul în mână spre
Vasiliu şi vrând să
tragă s-a defectat
pistolul, şi
rămânând cartuşul
în gura ţevii şi
ţeava crăpată, a
luat apoi o armă de
la gardian trăgând
un foc în capul lui
Vasiliu, s-a defectat
şi arma, având
dublă alimentaţie.
A schimbat-o cu
alta şi a mai tras
încă trei focuri în Vasiliu, în
diferite părţi ale corpului,
după aceia s-a îndreptat spre
Mareşal trăgând trei focuri în
piept: doctorul constatând a
spus că Antonescu este mort,
iar Vasiliu încă mai trăieşte,
din nou s-a îndreptat gardianul
cu armă spre Vasiliu, a mai
tras unul în cap şi apoi exami­
narea medicului. Rezultatul:
Vasiliu, având creerii ieşiţi din
cap din cauza gloanţelor, încă
mai vorbise ceva de neînţeles,
mişcând, gardianul s-a dus din
nou trăgând două focuri în
cap, după care doctorul a
constatat că a murit şi Vasiliu.
Au fost puşi pe tărgi, băgaţi în
dube şi expediaţi.
Din momentul când au plecat
condamnaţii din celule şi până
la îmbarcarea cadavrelor, în
autobuz au fost filmaţi de
către două aparate de filmat.
Militarii din Odorhei
împotriva condamnării
lui Antonescu
Garnizoana Odorhei a p ri­
m it ordin să facă un referen­
dum în legătură cu con­
damnarea la moarte a ex-
mareşalului
Antonescu. In
acest scop, a fost
adunat întreg efec­
tivul Cercului de
Recrutare şi al
Centrului de
Exploatare
Odorhei, cărora
un delegat al
Marelui Stat Major
- Secţia
Propagandei le-a
expus motivele
condamnării lui
Antonescu. Apoi,
cei prezenţi au fost
întrebaţi dacă sunt
pentru sau
împotriva acestei
condamnări.
Răspunsul, dat prin
ridicarea de mâini,
a fost împotriva
condamnării, nefi-
ind pentru con­
damnare decât del­
egatul Marelui Stat
Major.
în urma acestui rezultat s-a
procedat la o nouă votare,
însă şi de data asta to ţi mili­
tarii prezenţi au fost
împotriva condamnării.
211
 mnasti
Apariţia generalului
Ion Antonescu
pe scena politică a României,
sau ce s-a întâmplat______________
la 1 septembrie 1940?

într-o carte docum entară, „ Epistolarul infernului" , care înm ă-

n u n c h ia z ă p e n tru p rim a o a ră la o la ltă c o re s p o n d e n ţa lui Ion
Antonescu cu şefii „partidelo r istorice" luliu Maniu şi Constantin
I.C. B rătianu, pu blicistu l M ihai Pelin creionează cadrul istoric al
ascensiunii politice a m areşalului. O carte de mare interes naţional.
La începutul lui septem brie 1940 când mânia populară atingea
paroxism ul, Maniu, Brătianu şi Ion Antonescu nu se aflau în tabere
diferite, subliniază Mihai Pelin, în prefaţă cărţii „Epistolarul infernu­
lui" . Legionarii pândeau puterea, regele Carol al ll-lea era com pro­
mis, şi exista pericolul real al unei intervenţii străine. Se intuia imi­
nenta a p a riţie a g e n e ra lu lu i Ion A n to n e s c u pe scen a p o litică a
R o m â n ie i. Cu s p iritu l său c la r-v ă z ă to r lu liu M a n iu a p re v ă z u t
e v o lu ţia e v e n im e n te lo r şi a „ n e te z it, sp u n e M ih ai P elin , calea
am biţiosului şi exasperantului m ilitar spre putere" .

Ion A n to n e s c u a evad a t de la de semi-detenţie impus de Carol al ll-lea.

mănăstirea Bistriţa cu concursul activ al
prinţesei A lice Sturdza, o interpusă a
preşedintelui Partidului N aţional Ţără­
nesc. în consecinţă, luliu Maniu a fo st
p rim u l om p o litic rom ân cu care Ion
Antonescu a in tra t în contact după ce
abandonase din proprie iniţiativă regimul
întâlnirea lo r s-a consumat la I septem­
brie I940, la Ploieşti. La procesul din
I9 4 6 , lu liu Maniu a p ro d u s re v e la ţii
interesante cu privire la întrevederea lor
secretă: in te rlo c u to rii şi-ar fi dezvăluit
re c ip ro c p ro ie c te le , în cadrul că ro ra
monarhului nu i s-a mai rezervat nici un
ro l. „ N u vom p rim i un m a n da t din
partea regelui C arol - a a firm at luliu
Maniu, practic Sub prestare de jurământ
- şi am stabilit că în cazul când regele
Carol va abdica vom participa cu to ţii la
g u v e rn , n e p re c iz â n d cine va fi
preşedinte.“ în cadrul acelei înţelegeri
sumare, Ion Antonescu ar fi optat, cu
în c u v in ţa re a lu i lu liu M aniu, p e n tru
Ministerul de Interne şi pentru Ministerul
de Război.
Tot în cadrul întâlnirii de la Ploieşti
s-a r mai fi p e r fe c ta t şi o a ltfe l de
înţelegere. „ Am s ta b ilit că a patra zi
după această întrevedere - a mai mărtu­
risit acelaşi luliu Maniu, în acelaşi proces
- ne vom întâlni la Bucureşti şi amândoi
ne vom prezenta regelui Carol în audi­
enţă şi vom p re tin d e abdicarea sa“ .
Fiind greu de răspuns la întrebarea de ce,
u lte rio r, evenimentele au urm at un alt
curs decât cel p re c o n iz a t la P loieşti.
Agenţii Prefecturii poliţiei bucureştene,
mobilizaţi de Carol al ll-lea, au izbutit să-l
găsească pe Ion Antonescu abia în seara
zilei de 3 septembrie 1940. Generalul l-a
înfruntat singur pe suveran, pe parcursul
unei c o n v o rb iri p ro fu n d te n s io n a te .
Chiar în noaptea spre miezul căreia gene­
ralul şi regele continuau să schimbe repli­
ci de o duritate excepţională, legionarii
au atacat diverse instituţii ale statului din
capitală, din Braşov şi Constanţa, încer­
când să ocupe şi postul de radioemisie
din Bod. La amiaza zilei urm ătoare, 4
s e p te m b rie 1940, C a ro l al ll-le a i-a
în c r e d in ţa t to tu ş i g e n e ra lu lu i Ion
A n to n e s c u m isiun e a de a fo rm a un
guvern nou. între timp, legionarii ieşiţi în
stradă au lăsat să se înţeleagă că nu-i sa­
tisface o simplă schimbare în cabinet şi că
Legaţia Germaniei din Bucureşti îi sprijină
activ în revendicările lor. Ceea ce nu era
chiar adevărat. însă mulţi dintre capii de
afiş ai a celui tim p , în tr e care şi Ion
A n to n e s c u , şi lu liu M aniu, şi D in u
Brătianu, s-au înşelat în m od c e rt cu
privire la puterea reală a legionarilor. Şi
au acţionat în virtutea unei iluzii sau au
acceptat tirania unei iluzii, fapt care i-a
costat.
în seara aceleiaşi zile de 4 septembrie
1940, generalul Ion Antonescu i-a cerut
suveranului să-i acorde depline puteri, iar
decretul prin care Carol al ll-lea a sus­
p e n d a t c o n s titu ţia din 1938 şi i-a
în c re d in ţa t conducerea d ic ta to ria lă a
statului a fost semnat în zorii zilei de 5
septembrie 1940. Spre a scoate ţara din
criză, m ilitarul atras în ochiul ciclonului a
co nsultat nu numai pe şeful G ărzii de
Fier, Horia Sima, ci şi pe liderii Partidului
N aţional Ţărănesc şi Partidul N aţional
L ib e ra l. D in nou, D in u B ră tia n u s-a
m enţinut în umbra şi în tre na lui luliu
Maniu, în co ndiţiile în care luliu Maniu
însuşi prefera o penum bră marcată de
echivoc, evitând lum inile rampei. Cu o
săptămână mai târziu, a produs declaraţia
publică în conform itate cu care, în acele
momente dramatice, ar fi avut „ viziunea
clară că regele Carol al ll-lea nu mai are
prestigiul şi autoritatea necesară pentru a
continua să domnească" . Totuşi, a adop­
tat o atitudine de espectativă şi a crezut
de cuviinţă că era mai prudent să-i trans­
mită monarhului viziunile sale p rintr-un
in term e dia r mai decis şi cu nervii mai
tari. „ în perfectă înţelegere cu dl. C.I.C.
B ră tia n u - s-a c o n fe s a t lu liu Maniu
opiniei Publice, la 13 septembrie 1940 -
am d e c la ra t d o m n u lu i g e n e ra l Ion
Antonescu, care între timp fusese însărci­
nat să formeze guvernul şi care conoştea
de mai înainte vederile mele, ca primul
lucru pe care tre bu ia să-l facă este să
propună regelui să abdice." Totodată,
luliu Maniu i-a comunicat generalului Ion
Antonescu, cu toată ferm itatea de care
era capabil: „ Nu voi da sprijin nici unui
guvern ce s-ar forma sub domnia regelui
C a ro l." D in păcate, p re ş e d in te le
Partidului Naţional Ţărănesc nu s-a decis
să participe la redresarea unui stat în
d e ru tă nici atu n ci când abdicarea lui
Carol al ll-lea a devenit un fapt împlinit.

A urmat un m oment dintr-un anume punct de vedere neclar. Unii comentatori

ai acestei răscruci istorice avansează presupoziţia că Ion Antonescu ar fi preconizat
abolirea instituţiei monarhice înseşi. într-adevăr, împrejurările ar fi fost prielnice, nu
ştim dacă şi gestul ar fi fo st o p o rtu n . D ar in ten ţiile nem ărturisite deschis ale
proaspătului dictator ar fi fost descurajate nu numai de poziţia lui luliu Maniu şi
Dinu Brătianu, ci şi de atitudinea oarecum enigmatică a legionarilor, o mişcare luată
în calcul numai ca forţă, nu şi ca tact. înainte ca tensiunea politică să ajungă la
apogeu, la I septembrie 1940, un manifest al lui Horia Sima, comandantul de cir­
cumstanţă al Gărzii de Fier, acceptase continuitatea dinastiei de Hohenzollern şi
chiar sugera investirea ca rege a fiului lui Carol al ll-lea, Voievodul de Alba lulia,
M ihai. O r, le g io n a rii nu aveau a b s o lu t nici un m o tiv p la u zib il să dorească
supravieţuirea unei dinastii care le suprimase fizic şi pe întem eietorul mişcării şi pe
cei mai im p o rta n ţi m ilitan ţi. Era ceva nu prea clar în tr-o asemenea atitudine,
asemănătoare unui pact cu infernul. în schimb, Partidul Naţional Ţărănesc, la 8 sep­
tem brie 1940, şi-a reafirmat fără dubii „a titud in e a sa monarhică constituţională" .
Şi se afirmă uneori că acest comunicat, inspirat neîndoielnic de luliu Maniu, ar fi fost
menit să-l reţină pe Ion Antonescu de la gesturi ireparabile.

(„ Mareşalul Ion Antonescu. Epistolarul Infernului" .

Prefaţă de Mihai Pelin. Ed. V iitorul Românesc,
1993, pag. 7-10)

214
O statuie
a marilor
ambiţii
născătoare
de mari
dezastre...
g - M a r e ş a lu l A n to n e s c u a fo s t ş i
o p e rs o n a lita te controversată .
'.em, îi rid ică m p â n ă la urm ă ş i o
- ■
Eu cred că am putea să-i ridicăm.
A m arilor ambiţii, da, dar şi a marelui
patriotism.
- In o rd in e a im p o rta n ţe i, c a re a r fi
A fost o figură tragică, în primul rând.
Fără îndoială că a avut. Conflictul lui
cu Carol al ll-lea venea dintr-o ranchiună
care fatalmente coboară mult un om.
- Â c e a r a n c h iu n ă s - a e x t i n s ş i
a su p ra tâ n ă ru lu i R e g e M ih a i I?
După câte îmi dau seama, cred că nu.
Foto: V. Blendea
- T o tu ş i, î n t r e r e g e le M ih a i ş i
M a r e ş a l s - a p r o d u s o fa lie . C â n d
anum e?
Când regele Mibai I a re p re ze n ta t
voinţa naţiunii de a ieşi din război, iar
mareşalul s-a arătat hotărât să-l ducă mai
departe, alături de nemţi. Cred, totuşi, că
în sufletul lui, Antonescu dorea ca nemţii
să fie învinşi - şi cât mai repede. Să nu
uităm că luptase în primul război mondial
şi că fusese ataşat m ilitar la Londra. Iar
apoi, nemţii erau principalii vinovaţi de
Dictatul de la Viena.
- S -a în c ă p ă ţâ n a t to tu ş i s ă -ş i ţin ă
„ c u v â n tu l d a t n e m ţ ilo r “ - a ş a s -a
e x p rim a t, vă a m in tiţi? g
Da. Dar Mihai Antonescu ducea trata­
tive cu aliaţii şi cred că nu fără ştirea
mareşalului. Când acesta a intrat în război
înpotriva ruşilor, spera că vo r fi foarte
I ,IS1
repede învinşi. în spatele lui au fost to ţi
românii însângeraţi de răpirea Basarabiei.
- Spera, p rin urmare, ca ruşii să fie
în v in ş i re p e d e , d a r ş i n e m ţii s ă fie
înfrânţi. N u vi se p a re contradictoriu? Ce
voia, de fapt?
Voia ca fiecare să rămână la casa lui.
- C red e ţi c ă re g e le M ih a i I era p re a
tâ n ă r p e n tru a face faţă a c e le i s itu a ţii
p o litic e a tâ t de p e m u ch ie d e c u ţit?
Regele a dat dovadă de destulă matu­
ritate! O educaţie aleasă poate suplini ani
lungi de experienţe eşuate.
. - D a r tr a ta tiv e le m a r e ş a lu lu i c u
a lia ţii e ra u d u s e în a s c u n s de R e g e ?
Orice acţiune care presupune un risc
se impune să se desfăşoare cât mai în
secret. - Nu cumva aceasta era dovada unei
lipse de consideraţie? Antonescu a privat
Casa Regală de prerogativele ei, lăsându-i
doar rolul de protocol. Să fi procedat astfel
din considerente politice, sau atitudinea
ţinea şi de înclinaţia lui de dictator?
C o n s id e re n te le ţineau, în cea mai
mare p arte , de o rg o liu l lui personal.
Privarea Casei Regale de prerogativele ei
nu au adus ţării nici un folos. Dimpotrivă,
i-a accentuat vulnerabilitatea.
- C r e d e ţi c ă R e g e le M ih a i a r fi
p u tu t e vita , în a c e le c o n d iţii isto rice ,
e x e c u t a r e a M a r e ş a lu lu i? A f o s t
a c e e a o n e c e s ita te p o litic ă ? ;
O n e c e s ita te p o litic ă , desigur.
Execuţia nu s-ar fi putut evita.
- A ţ i fo s t p r e z e n t la p r o c e s u l lu i
A n to n e s c u . V o rb iţi-m i d e s p re s e s-a
În tâ m p la t a co lo .
în tim pul procesului, Antonescu s-a
adresat lui Voitinovici şi i-a spus că el, cel
din banca acuzaţilor, e mai liber decât
Preşedintele Tribunalului şi poate afirma
sus şi tare că: „ Basarabia e pământ româ­
nesc!" Mareşalul a dovedit multă demni­
216
tate, to ţi câţi au fost acolo trebuie să o
recunoască.
- D e ce n u a fă c u t c e re re de
g ra ţie re ? # =‘
Tot din demnitate.
- D e fapt, ce s o lu ţie d e viaţă i s e
o fe re a ? R u ş ii - g h ic im ce a r fi fă c u t
c u e l: g u v e rn u l ro m â n , ca e m a n a ţie
so vie tică , to t a şa - s ă n e g â n d im cum
au m u r it M a n iu , M ih a la c h e ,
G h e o rg h e B ră tia n u ş i a lţii. R e g e le nu
îi m a i e ra a lia t ş i o ric u m s e a fla e l
î n s u ş i în p e r i c o l d e m o a r te .
M a re ş a lu lu i n u i-a r fi ră m a s d e c â t să
fu g ă la n e m ţi, în v re o ţa r ă n e u tră ,
sa u în A m e rica L a tin ă - c e e a ce, tre ­
b u ie să re cu n o a şte m , n u se p o triv e a
c u fir e a lu i. N u ş i- a a le s e l, o a re ,
m o a rte a cea m a i u ş o a ră - ş i , în ir-u n
H el, n e m u rire a ?
C re d că vezi p ro b le m a c o re c t,
într-adevăr, nu avea nici o altă soluţie -
de obicei învinşii nu pot avea soluţii.
- O d a tă c u A n t o n e s c u a u f o s t
e x e c u ta ţi Ică A n to n e s c u , g e n e r a lu l
V a s iliu ş i p r o f e s o r u l G . A le x ia n u ,
g u v e rn a to ru l T ra n s n is trie i. S e în c e r­
c a , a s t f e l, s ă s e d e a s a t is f a c ţ ie
U n iu n ii S o v ie tic e ? . im S w k
Prin to t ce se făcea atunci se urmărea în
primul rând să se dea satisfacţie sovieticilor.
- C in e e ra a u to ru l? ; r, ;Ţ i
Guvernul, bineînţeles, era pro-sovietic.
- C um se n u m e a a c e l g u v e rn ?
Guvernul Groza...
- la tă „o m u l" G ro z a !
ră s p u n s u rile d u m n e a v o a s tră ,
că se v o r încrunta. '
îmi pare rău. S-ar putea totuşi să nu fie
aşa, să înveţe ceva din ceea ce spun, ba chiar
şi din faptul că uneori trebuie să mă contrazic.
(Fragment din cartea „ Eu sunt ţinta -
Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi" .
Ed. Du Style 1996)
DE CE A CIRCULAT LEGENDA ___________________
CĂ LA TEL AVIV AR EXISTA O STRADĂ
CU NUMELE MAREŞALULUI ANTONESCU
Şl CHIAR O STATUIE ___________________________________
RIDICATĂ ACESTUIA,________________________________
DREPT RECUNOŞTINŢĂ?__________________________

• Istoricul dr. Dan Zam firescu dezbate în prefaţa cărţii de

m em orii a lui Radu Lecca (,£ u i-am salvat pe evreii din
R om ânia" ) o p ro b lem ă-ch eie privind destinul evreilo r
din R om ânia în anii lui A ntonescu.
• S ch im b area p oliticii a n to n e s c ie n e faţă de evrei nu are
nim ic de a face cu catastrofa de la Stalingrad şi cu per­
spectivele pierderii războiului.
• în um bră, dar cu ştirea lui Ion A ntonescu s-a putut real­
iza s a lv a re a m a jo rită ţii e v re ilo r-ro m â n i, p e rfo rm a n ţă
unică în Europa.
• Fapte care im pun o mai raţională cum pănire a cuvintelor
şi calificativelor rele la adresa M areşalului.
• în ce m ăsură s-a opus A ntonescu „so lu ţiei finale" ap li­
cate de Hitler.
• A v e a d re p tu l r a b in u l M o s e s R o s e n s ă -l c a lific e pe
A ntonescu „călăul poporului evreu?"
 „ S-a cultivat la noi scrie
dr. Dan Zamfirescu în decurs
de aproape o ju m ă ta te de
secol, un m it frumos, o ima­
gine flatantă pentru o rgoliul
n a ţio n a l, pe ca re re g im u l
c o m u n is t - din d iv e rs e
motive - a promovat-o oficial
şi a favorizat-o pe toate căile:
mitul unei Românii ce s-ar fi
singularizat în mod absolut şi
glorios pe harta unei Europe
laşe, opunându-se dârz, cu
m areşa lul A n to n e s c u în
frunte, „ soluţiei finale" pre­
conizate şi puse în aplicare de
H itle r. Ne-am apărut, nouă
înşine, în ipostaza de salvatori
plini de omenie ai comunităţii
evreieşti, a treia ca mărime din
Europa. A circulat - fireşte,
fără nici o verificare! - până şi
legenda că la Tel Aviv ar exista
o stradă cu numele mareşalului
Antonescu, şi chiar o statuie
ridicată lui, d re p t recunoş­
tin ţă! Ne plăcea să ştim (şi
măcar acest fapt era real!) că
la Auschwitz, unde se înalţă
pentru o nu prea onorabilă
prezenţă steagurile tu tu r o r
ţă rilo r ce şi-au predat evreii
spre exterm inare, lui H itler,
steagul României lipseşte.
Se vorbea - ce-i drept - ,
dar cu jumătate de gură, de
victimele rebeliunii legionare;
de p o g ro m u l de la laşi; de
d e p o rtă rile din Bucovina şi
Basarabia în 1941-1942.
Pentru fiecare d in tre aceste
„ a c c id e n te " e xistau însă
explicaţii: autorii crim elor din
ianuarie 1941 erau legionarii,
adică nişte inşi ce se exclus-
eseră din corpul naţiunii prin
însăşi crim ele lor; de pogro­
mul de la laşi erau vinovaţi în
primul rând germanii, cum se
stabilise de către tribunalele
in te rn a ţio n a le (deşi ei nu
avuseseră nici un amestec în
„ trenurile m o rţii" alcătuite
din vagoane p e n tru v ite ,
în ţe s a te cu o a m e n i!), ia r
deportările au fost consecinţa
comportamentului „ neloial"
al populaţiei evreieşti in tim ­
pul r e tra g e rii tr u p e lo r
româneşti - ca urmare a dic­
tatului moscovit - în vara lui
1940. în felul acesta, chiar şi
cu câteva u m b re , ta b lo u l
rămânea luminos, eroic, uman,
într-o lume atât de întunecată
şi lipsită de omenie...
Ceea ce iese din făgaşul
oricărei discuţii este însă pro­
cedeul adoptat spre a acredi­
ta ideea că, în re a lita te ,
m areşa lul A n to n e s c u , nu
numai că n-a fost un salvator
al e vre ilo r, dar a fost, dim ­
potrivă, un „ călău al poprului
evreu" (calificativul aparţine
E m in e n ţe i Sale dr. Moses
Roses), un veritabil precursor
al lui H itle r în p ra ctica re a
„ soluţiei finale" , ba chiar un
exemplu, adm irat de Fiihrer
faţă de Goebbels.
Cum exista, totuşi, reali­
ta te a masivă a c e lo r c irca
420.000 de evrei rămaşi în
viaţă după furtuna celui de-al
doilea război m ondial, cifră
menită a impune atenţiei real­
ita te a că R om ânia a n ilo r
1940-1944 a fo st ţara euro­
peană supusă d o m in a ţie i
naziste cu cel mai m are
n um ăr de e v re i su stra şi
„ s o lu ţie i fin a le " - s-a
recurs, pe de o parte, la tota­
la „ ocultare" pentru marele
public străin (şi chiar în dis­
c u rs u rile a dresa te
auditoriului român!) a
acestei r e a lită ţi şi
acestei elocvente cifre
iar pe de altă parte, la
explicarea ei - pentru
cei a v iz a ţi - p rin
m otive de pur o p o r­
tunism p o litic : după
Stalingrad, Antonescu
şi-a d at seama că
H itle r va p ie rd e
războiul, şi a c re zu t
să- şi pună pielea la
adăpost, schim bând
politica faţă de evrei.
în felul acesta s-a
ajuns la situaţia că, în
tim p ce se g lo rific ă
internaţional un sat danez -
GILLELESE - ai cărui pescari
au trecut cu bărcile în Suedia
pe evreii danezi ce urmau să
fie predaţi spre exterm inare
în octom brie 1943 (gestul lor,
incontestabil nobil, dă insă o
idee despre num ărul c e lo r
salvaţi), şi în timp ce se sancti­
fică fa p te le d ip lo m a tu lu i
suedez Raoul Wallemberg, cu
m e rite in c o n te s ta b ile în
aceeaşi operă de salvare a
e v re ilo r, de data asta din
Ungaria (numărul celor salvaţi
fiind însă infim faţă de cel al
v ic tim e lo r), se îngroapă în
tăcere fapta României! Care
faptă totuşi există, indiferent
ce reg im p o litic se afla la
B ucureşti. Sau, şi mai bine
spus, cu atât mai demnă de
apreciat cu cât ştim ce regim
politic se afla la Bucureşti!
La fe l, în 1946, la
Conferinţa de Pace de la Paris
ni s-a ignorat co n trib u ţia la
scurtarea celui de-al doilea
război mondial şi ni s-au şters
de pe răbojul istoriei jertfele
date pentru înfrângerea nazis­
mului, refuzându-ni-se recu­
n o a şte re a C O B E LIG E -
RANŢEI, acum, iată, „ Muzeul
H o lo c a u s tu lu i" de la
Washington, inaugurat chiar
de preşedintele C lin to n, nu
reţine pentru memoria vizita­
t o r ilo r , în le g ă tu ră cu
România, decât cele 19.000
de victim e ale re p re s a liilo r
ordonate la Odesa de gene­
ralul Antonescu după aruncar­
ea în aer a Comandamentului
arm atei rom âne, fără a găsi
însă măcare un colţişor unde
să înscrie şi faptul că măcar
îm p r e ju ră r ile sp e cific e
României a n ilo r 1940-1944
(dacă nu se ia în consideraţie
şi s tr u c tu r a sufletească şi
morală a poporului român!)
au dus la supravieţuirea celei
mai n um eroa se p o p u la ţii
e v re ie ş ti din ţă rile asupra
cărora s-a extins dom inaţia
directă, sau sfera de influenţă
hitleristă.
Şi totuşi, cifrele nu pot fi
şterse cu buretele de pe tabla
is to rie i, chiar dacă nu sunt
trecute pe panourile muzeale.
Recent (nr. 6 din 9-15 februa­
rie 1994) revista 22 publica
un interviu acordat domnului
A n d re i C o rn e a de c ă tre
dom nul Radu lo a n id .
D ire cto ru l registrului N aţio ­
nal al s u p r a v ie ţu ito r ilo r
H o lo c a u s tu lu i în „ M uzeul
H olo cau stulu i" , adică p e r­
soana astăzi cea mai bine
plasată spre a putea cunoaşte
cu p re c iz ie şi a c â n tă ri cu
maximă obiectivitate cifrele şi
faptele...
Şi tocm ai de aceea este
cu to tu l re m a rc a b ilă a ti­
tudinea actualului „ D ire c to r
al R e g is tru lu i" de la
W ashington, care a ţin u t să
accentueze faptul că „ Chiar
Transnistria, cu toate o rorile
ei, a a v u t un p ro c e n t de
supravieţuitori m ult mai rid i­
cat decât zonele din Ucraina
aflate sub control german" ,
ceea ce înseamnă că până şi
pe aceste te rito rii ale o ro rii şi
m o r ţii ceva din ceea ce
acţiona în ţa ră p e n tru sal­
varea e v re ilo r a putu să-şi
trim ită reflexul.

,Şi totuşi cum se explică că o parte importantă a evreilor români a

supravieţuit?" -întreba domnul Andrei Cornea, pentru a primi următorul răspuns:
,Acesta este reversul medaliei privind Holocaustul din România. Dintr-un complex
de motive de natură internă şi externă, în toamna anului 1942 Ion Antonescu a
decis să amâne deportările evreilor din Vechiul regat spre lagărele de exterminare
de la Belzek. Aceste proiectate deportări n-au mai avut loc. Mai mult, în 1943 şi
1944 anumite categorii de evrei (orfanii, evreii din Dorohoi, cei deportaţi pentru
sustragerea de la munca forţată) au fost repatriate din Transnistria şi s-a înlesnit
emigrarea evreilor spre Palestina. Aceste măsuri au permis supravieţuirea a
aproximativ jumătate din numărul evreilor români. Pentru o ţară ca România, a
treia în Europa ca mărime a populaţiei evreieşti, o ţară aflată în orbita Germaniei
naziste, un procent de supravieţuire de 50% este foarte mult. Chiar Transnistria, cu
toate ororile ei, a avut un procent de supravieţuire mult mai ridicată decât zonele
din Ucraina aflate sub control german" .
lată cuvinte, conchide dr. Dan Zamfirescu pe care le-am dori citite nu doar în
revista 22, în româneşte, ci pe o plăcuţă din ,Muzeul Holocaustului" , în care
lucrează acum, pe un loc atât de important, unul dintre fiii acelor evrei români
salvaţi de la ,şoluţia finală" !
 Receptarea guvernării Ion
_____________ Sumară retrosă
1990-1994
Deşi nu dispunem încă de necesara m ono­
grafie biografică menită să înfăţişeze, sub toate
aspectele, cariera militară a Mareşalului întinsă
de-a lungul a patru decenii ( 1904-1944), inclu­
siv anii p e tre c u ţi în dip lom aţie , la Paris şi
Londra ( 19 22 -1926), precum şi activitatea sa
politică ( 19 3 8 /19 4 0 -1944), din I990 până în
prezent s-au e dita t mai m ulte volum e con­
sacrate unora dintre laturile activităţii lui Ion
Antonescu, în diferite perioade ale vieţii sale.
M a jo rita te a lu c r ă r ilo r adună în tr e
coperţile lo r documente româneşti (din fon­
durile Arhivelor Statului, Ministerului Apărării
N aţionale, M in isteru lu i A fa c e rilo r externe,
A rh iv e i Is to ric e a B ib lio te c ii A ca d e m ie i
Române, Muzeul M ilitar Naţional) sau străine
(cu precădere, germane) o ri scrieri, cuvântări,
proclamaţii etc. ale Mareşalului. Studiile in tro ­
ductive ale re s p e c tiv e lo r e d iţii reuşesc să
creioneze, în linii mari, personalitatea atât de
complexă a lui Ion Antonescu. în selecţia de
mai jos am mai inclus o scriere memorialistică,
cât şi ree dita re a c ă rţii lui Ion A ntonescu,
tipărită în 19 19, extrem de actuală şi azi. De
asemenea, am inclus şi o cercetare recentă,
axată precumpănitor pe actul de la 23 august
I944, întrucât analizează cu luciditate situaţia
României şi poziţia Mareşalului în anii I9 4 I-
I9 4 4 . în fă ţiş â n d cu o b ie c tiv ita te fa p te le
Mareşalului şi evenimentele conexe, lucrările
220
vit_
ce
p_____
în discuţie pun la îndemâna cercurilor largi de
c itito r i ceea ce până de curând co nstitu ia
„ istorie interzisă" .
Am grupat lucrările prezentate în co nti­
nuare în ordinea cronologică a apariţiei, iar în
cadrul aceluiaşi an, m enţionarea s-a făcut
respectându-se criteriul alfabetic:
Ion A n to n e scu , R o m ânii. O riginea,
trecutul, sa c rific iile ş i d re p tu rile lor,
ediţie îngrijită de m a io r llie Schipor,
editura CI io, B ucureşti, 1990.
Apărută în 19 19, cartea reprezintă, după
cum precizează autorul în m oto-ul volumului
„ o foarte sumară şi rapidă examinare a drep­
tu rilo r în baza cărora România va trebui să iasă
de la Conferinţa de Pace cu graniţele pentru
care a sângerat şi la care aspiră neîntrerupt
mai bine de IO veacuri" . Iar îngrijitorul ediţiei
subliniază că unica scriere de istorie a lui Ion
Antonescu „ are marele m erit de a fi una din
p rim e le c ă rţi care p re zin tă a rg um en ta t şi
convingător te m e iurile in tră rii României în
prima conflagraţie mondială" .
T o t el co m p le te a ză v o lu m u l cu Fişa
biografică a Mareşalului (. 10 6 -107) şi Repere
cronologice p riv ito a re la implicarea lui Ion
Antonescu în viaţa politică a României (p. 108-
I I I ) , am bele o fe rin d c it it o r ilo r date e le ­
mentare despre activitatea Mareşalului.
G h e o rg h e B uzatu, Isto rie interzisă.
M ă r t u r ii ş i d o c u m e n te d e s p r e
m a r e ş a lii R o m â n ie i: A le x a n d r u
A v e re s c u , C o n s ta n tin P re z a n , Ion
A ntonescu , E ditura C u rie ru l D oljean,
Craiova, 1990.
Două treim i din economia volumului este
destinată Mareşalului Ion Antonescu (p. 5 I-
I8 I) . Sunt grupate aici m ă rtu rii aparţinând
c o lo n e lu lu i G eorge Magherescu (o fiţe r în
cadrul cabinetului M ilitar al mareşalului, p. 5 1-
118), precum şi diferite documente: fragmente
din proclamaţiile lui Ion Antonescu, Ordine de
zi, scrisori ale lui Constantin I.C. Brătianu şi
luliu Maniu adresate Conducătorului statului,
testamentul politic al Mareşalului şi codicilul la
testament.
G h e o rg h e B u z a tu , M a re ş a l
A n to n e s c u în faţa isto rie i, e d iţie în
c o la b o ra re cu S te la C hep te a , V.FI.
D ob rin e scu , I. S aizu, V o i l-ll, laşi,
1990.
C o rp u s de d o c u m e n te ro m â n e ş ti şi
străine re fe rito a re la perioada 19 4 0 -1946,
m ărturii privind actul de la 23 august 1944,
procesul şi execuţia Mareşalului. U til instru­
m ent de lucru, volum ul p e rm ite mai buna
cu no aşte re şi în ţe le g e re â e v e n im e n te lo r
petrecute în anii celui de-al doilea război mon­
d ia l, a p o litic ii duse de M areşalul Ion
Antonescu.
*** A n to n e s c u — H itle r .
C o re s p o n d e n ţă ş i în tâ ln ir i in e d ite
(1940-1944), ediţie de Vasile Arim ia,
Ion A rdelean u, Ş tefan Lache, c o o r­
d o n a to r ş tiin ţific dr. F lo r in
C o n s ta n t in iu , E d itu r a C o z ia ,
Bucureşti, 1991.
Introducerea semnată de Ion Ardeleanu şi
Vasile Arimia (voi. I, p.5-14) pune în temă citi­
torul cu epoca şi obiectul lucrării, iar cele 86
documente din perioada 6 septembrie I940 —
2I august I944 constituie o autentică frescă a
relaţiilo r politice, m ilitare, economice dintre
România şi G erm ania, în anii I 9 4 0 - 1944.
Documentele relevă permanente preocupare a
C onducătorului statului român pentru anu­
larea dictatului de la Viena, pentru apărarea
intereselor economice ale ţării, pentru îngrădi­
rea amestecului Germaniei în politica internă
românească, precum şi pentru respectarea
principiilor de colaborare militară româno-ger-
mană. N otele în g rijito rilo r ediţiei (la sfârşitul
fiecărui document) şi un Indice general com­
pletează volumele.
G e ro g e M a g h e re s c u , A d e v ă ru l
d e s p re M a re ş a lu l A n to n e s c u , e d i­
tu ra P ă u n e s c u , B u c u re ş ti, 1991,
v o i l- lll.
Scriere m em oralistică, inerent tribu tară
scăderilor şi disponibilităţilor acestui gen de
lucrări, tratând perioada 26-28 iunie I940 — I
iunie I946.
G e n e r a l- lo c o te n e n t (r) Io n Ş u ţa ,
R o m â n ia la c u m p ă n a is t o r ie i.
A u g u s t ‘ 4 4 , e d itu r a Ş tiin ţ if ic ă ,
B ucureşti, 1991.
îm b in â n d fe r ic it rig o a re a şi p re c iz ia
o fiţe ru l cu e xig e n ţe le c e rc e tă rii is to ric e ,
lu c ra re a răm âne o c o n tr ib u ţie u tilă la
cunoaşterea d erulă rilor p o litico-m ilitare din
anii ce lu i de-al d o ile a ră z b o i m o n d ia l.
P reocupat de e v o lu ţia tra ta tiv e lo r vizând
desprinderea României din Axă, a utorul îşi
concentrează atenţia asupra e fo rtu rilo r depuse
de guvernul român, sub îndrumarea directă a
Mareşalului, pentru scoaterea "jarii din război.
Analiza mersului negocierilor dintre Mareşal şi
U.R.S.S. şi a consecinţelor loviturii de stat de
la 23 august I9 44 îl conduce pe general-
221
locotenent (r) Ion Suţa la două concluzii: a)
Mareşalul Ion Antonescu nu trebuia înlăturat
de la putere, ci lăsat să ducă până la capăt
acţiunbea proiectată şi desfăşurată în interesul
poporului român, şi nu în interes personal; b)
de lovitura de stat de la 23 august 1944 au
beneficiat sovieticii, com uniştii com internişti
români şi regele Mihai.
G h e o rg h e B a r b u l, M e m o r ia l
A n to n e s c u . A l tre ile a o m a l A x e i,
ediţie ş i s tu d iu in tro d u c tiv de Valeriu
F lorin D obrinescu, tra d u ce re ş i note
de S a nd a -M a ria A rd e le a n u ş i M ihail-
C o n s ta n tin A r d e le a n u , I n s t it u t u l
European, laşi, 1992
Volumul reprezintă traducerea lucrării cu
acelaşi titlu apărută în anul I950, în Franţa.
Secretar al lui Mihai Antonescu, m inistru de
externe în guvernul Ion Antonescu, autorul s-a
găsit alături de Mareşal, fie în timpul întâlnirilor
acestuia cu A d o lf H itle r , fie în tim p u l
d ep la sărilor pe F ro n tu l de Est. După cum
menţionează îngrijitorul şi prefaţatorul cărţii,
Valeriu Florin Dobrinescu, aceasta „ reprezintă
prima încercare a unui a uto r de a prezenta
coordonatele esenţiale ale p o liticii antones-
ciene, exegetului lipsindu-i documentele, dar
având a v a n ta ju l p a r tic ip ă rii d ir e c te " în
Addenda volum ului se găseşte şi un a rtico l
publicat de G heorghe Barbul în p erio d icu l
„ Lupta" , de la Paris, la 7 octom brie 19 9 1.
* * * M a r e ş a lu l Io n A n to n e s c u .
S e c re te le g u v e rn ă rii. R e z o lu ţii a le
C o n d u că to ru lu i S ta tu lu i (sep te m b rie
1940 - a u g u s t 1944), c u v â n t înainte,
s e le c ţie , n o te ş i in d ic i d e V a s ile
A r im ia ş i Io n A r d e le a n u , e d itu r a
Rom ânul, B ucureşti, 1992.
Volumul conţine 255 de rezoluţii (27 din
I940, 58 din 19 4 1, 54 din I942, 74 din I943,
42 din I944) ale lui Ion Antonescu, puse pe
222
diverse docu m e nte re fe rito a re la situaţia
p o litic ă , e c o n o m ică , socială, c u ltu ra lă a
României.
R ezoluţiile „ dezvăluie discernăm ântul,
puterea de analiză, consecvenţa Mareşalului
Ion Antonescu în luarea unor decizii, faptul că
acesta, cu imensă putere de muncă la vârsta de
60 de ani, era animat în cel mai înalt grad de
dorinţa şi voinţa de a sluji cu credinţă interese­
le neamului" (Cuvânt înainte, p.5-6).
* * * C .I.C . B r ă tia n u , C a r o l II, Io n
A n to n e s c u . A m in tiri. D o c u m e n te .
C o r e s p o n d e n ţă , C u v â n t în a in te ,
note, în g rijire de e d iţie ş i in d ic i de
Io n A r d e le a n u , E d itu r a F o ru m
S.R.L., Bucureşti, 1992.
Volumul conţine opt memorii înaintate de
C o n s ta n tin I.C . B ră tian u g e n e ra lu lu i Ion
Antonescu, în intervalul septembrie I940 —
fe b ru a rie I 9 4 1, p re cu m şi răspunsul lui
Antonescu din martie 19 4 1.
G e n e ra l-m a io r M irc e a A g a p ie , cpt.
R. 1 dr. Jipa Rotaru, Ion A ntonescu.
C a rie ra m ilita ră (S c ris o ri in e d ite ),
E d itu ra A c a d e m ie i de în a lte S tu d ii
M ilitare, Bucureşti, 1993.
C ro n o lo g ia c a rie re i m ilita re a lui Ion
A ntonescu (p.9-11) şi un studiu consacrat
acestuia (p. I2-56) preced 74 documente, în
parte inedite (p.57-196), cuprinzând corespon­
denţă p a rtic u la ră şi o fic ia lă , p ro c la m a ţii,
O rd in e de zi, c u v â n tă ri ale M a re şa lu lu i.
Documentele oferă o grăitoare imagine asupra
lui Ion Antonescu în diferite perioade ale acti­
vităţii sale.
*** M a r e ş a lu l Io n A n to n e s c u .
E p is to la ru l In fe rn u lu i. A v e rtis m e n t,
n o te ş i in d ic e d e n u m e d e M ih a i
P e lin , e d itu ra V iito ru l R o m â n e s c ,
1993.
 Volumul grupează 48 documente (p. 15­
420), scrisori şi memorii ale lui Constantin I.C.
B ră tia n u şi lu liu M aniu a d re sa te lui Ion
A ntonescu şi Mihai A n to ne scu, precum şi
răspunsuri ale acestora la câteva m em orii.
Lectura documentelor relevă „ tragica sinceri­
ta te a p a rte n e rilo r de dialog şi, to to d a tă ,
deplina lo r loialitate faţă de interesele ţării [...],
ceea ce i-a unit a fost mult mai semnificativ şi
profund decât ceea ce putea provoca între ei
o discordie sau alta. Nu întâmplător, au sfârşit-
o prin a împărtăşi un destin relativ similar. De
asemenea, nu tre b u ie să uităm că această
corespondenţă a fost posibilă în tr-o europă în
care an ihilarea morală şi surpimarea fiz ic ă a
adversarilor politici s-au concretizat nu odată
în fapte curente, la ordinea zilei, bântuind ca o
m aladie ţă ri p re tin s mai c iv iliz a te d ecâ t
România'1 (Avertisment, p. 12).
M a re şa lu l Ion A n to n e scu , Istoria m ă
va ju d e c a . S c r ie r i in e d ite , s tu d iu
in tro d u c tiv de g e n e ra i-m a io r M ircea
A g a p ie , d o c u m e n te d e m a io r
C onstantin Hlibor. editura A c a d e m ie i
de în a lte S tu d ii M ilita re , B u cu re şti,
1993.
Studiul introductiv (p.6-21) înfăţişează, din
perspectiva scrierilor lui Ion Antonescu, larga
paletă a p re o c u p ă rilo r acestuia. M aterialul
documentar, grupat în tre i capitole judicios
împărţite, cuprinde: evocări, cuvântări şi con­
ferinţe ţinute de Ion Antonescu; note şi obser­
vaţii referitoare la bătălia de la Odessa; textul
intitulat Directive spirituale, datând din 19 4 1,
pus în circulaţie pentru prima oară în respec­
tiv u l volum ; răspunsul M areşalului (august
I943) la memoriul lui Constantin I.C. Brătianu
şi luliu Maniu. în ansamblul său, volumul oferă
publicului „ aspecte inedite din gândirea şi con­
cepţia mareşalului Antonescu despre societate
şi instituţiile ei fundamentale, în special despre
armată" . (Cuvânt înainte, p.3). Documentele
sunt însoţite de bogate note explicative.
lo a n D an, „ P ro c e s u l“ M a re ş a lu lu i
Io n A n to n e s c u , E d itu ra T e m p u s ,
Bucureşti, 1993.
Abordarea critică a înscenării judiciare din
mai I946, analiza contextului istoric dat şi a
momentelor-cheie din perioada guvernării lui
Ion Antonescu îi perm it autorului să demon­
s tre z e in c o n s is te n ţa a c u z a ţiilo r aduse
C on du cătorulu i statului rom ân, netemnicia
condamnării acestuia.
Dr. J ip a R o ta ru , L e o n id a M o is e ,
N e c u la i M oghior, A l treilea m a re şa l
al R o m â n ie i. Io n A n to n e s c u .
în c e p u tu l c a r ie r e i m ilita r e ( 1 8 8 2 ­
1919), e d itu ra M e tropol, B ucureşti,
1993.
Studiul in tro d u c tiv (p.5-47) şi cele 90
documente diverse, acoperind perioada iunie
I904 — decembrie 19 19, pun în evidenţă cali­
tăţile tânărului ofiţer Ion Antonescu, precum şi
etapele unei strălucite cariere militare.
lu liu M aniu - k m A ntonescu, O p in ii şi
c o n f r u n t ă r i p o lit ic e . 1 9 4 0 -1 9 4 4 ,
C u v â n t în a in te , în g rijire de e d iţie ,
n o te şi c o m e n t a r ii de Io n
C a la fe te a n u . e d itu ra D a c ia , C lu j-
N apoca, 1994.
Volumul conţine scrisori şi memorii înain­
tate de Constantin I.C. Brătianu şi luliu Maniu
lui Ion Antonescu, în in te rva lu l n oiem brie
1940 — m a rtie I944, două răspunsuri ale
Mareşalului, precum şi un raport al serviciilor
de in fo rm a ţii asupra a c tiv ită ţii p o litic e a
naţional-ţărăniştilor şi a lui luliu Maniu.
(din „ Arhivele totalitarism ului"
nr. I2/I994).
223
 Cărţi editate de „Tess Express"
( c e p o t f i c o m a n d a t e la te l.6 5 0 .3 2 .5 3 s a u 6 5 0 .3 1 .6 4 )

„ISTORIA FILOZOFIEI MODERNE" „PACEPA CONTRA PACEPA"

(d e la Renaştere la Kant)
O carte se n z a ţio n a lă de
După ce a fost „îngropată41 vreme Alexandru Nichita.
de 50 de ani această carte de mare preţ, O isto rie a se r v ic iilo r secrete
scrisă de Ctin N oica, Mircea ro m â n eşti până la căd erea lui
V ulcănescu, Edgar Papu, Petru Ceauşescu.
Comărnescu, etc. reapare, ca un omagiu
adus unor martiri ai culturii româneşti"
„ANECDOTE CIRCUMCISE"
„ Evenimentul zilei" - Cătălin Blebea
O antologie cd 1001 de glum e
„AMORURILE UNUI REGE" evreieşti. O apariţie unică în tiparul
românesc!
O româncă: Zizi Lambrino;
0 g rec o a ică : R e g in a -M a m ă
Elena; HAIM C O H N
Şi o evreică: Lupeasca; Preşedintele Tribunalului
Suprem al Israelului
în luptă pentru dragostea Prinţului de
1 lohenzollem CAROL al 11-lea, „ARESTAREA, PROCESUL Şl
Rege al României MOARTEA LUI IISUS HRISTOS"

VIAţA Şl MOARTEA LUI ION Pentru prima oară în istoria cărţii

ANTONESCU un judecător evreu rejudecâ şi dă ver­
d ictu l în p ro cesu l „Fi ul ui lui
(50 de ani de la moartea mareşalului)
Dumnezeu"
ALMANAH ISTORIC

Redactor şef: lu liil Raţiu

Consilier ştiinţific: dr. Narcis Zărnescu
Coperta: Laura Albani
Tehnoredactarea: Bogdan Dufescu
Tiparul: Rom fel (str. Lizeanu 35, tel. 2102328)

Mulţumim pe această cale A u to rilo r şi Editurilor care au contribuit la

apariţia acestui Almanah comemorativ
ISBN:973-97267-4-7

224
 ,P o r e s c n e a m u lu i r o m â n e s c s ă -ş i
în d e p lin e a s c ă id e a lu rile p e n tr u c a re c a d
e u a s tă z i a ic i“ .
io n A n to n e s c u
 V IA T A SI M O A R T E A LU I A N T O N E S C U

A c e s t alm a ria h s e d o re ş te a fi. în fon\d. o M A S A R O T U N D A im a-

Iginară, la care, cu e x tra s e d in cărţi, articole, e s e u ri ş i inte rviuri, pa rticip a i
\40 d e p e rs o n a lită ţi m a rcan te, regi, ş e fi d e stat, p o liticie n i, istorici, s c riito ri,\
zia rişti, m ilita ri ş i d ip lo m a ţi - ca re , s fid â n d le g ile tim pului, a le m orţii, alei
p ro p riilo r c o n v in g e ri, a d e s e a ire c o n c ilia b ile ,- s -a u în tâ ln it p e n tru a
d e scifra tain a a c e lu ia c a re a fo s t u n m a re ş i c o n tro v e rs a t b ă rb a t a l istoriei\
ro m â n e ş ti - m a re ş a lu l Io n A n to n e s c u ... \