Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parkinson
Parkinson
Generalitati
Sus
Vezi galerie foto
Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de
a-si controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de
la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta
chimica numita dopamina.
Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar
tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.
Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput
imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei
bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la caretremorul se instaleaza pe partea
stanga poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta
nevoia unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste.
Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia
bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o
varietate de complicatii pe masura ce evolueaza.
Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori
de risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii
liberi(antioxidanti). Desi aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri,
expertii nu stiu cu siguranta cauza acestei boli.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Afectiuni cu simptome asemanatoare
5. Factorii de risc
6. Consultul de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Diagnostic si investigatii
10. Tratament generalitati
11. Tratament de intretinere
12. Tratament in cazul agravarii bolii
13. Tratament ambulatoriu
14. Tratamentul medicamentos
15. Tratament chirurgical
16. Alte tratamente
17. Profilaxie
Cauze
Sus
Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o cauza genetica a
bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un parinte, un
frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a
ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii
Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta
afectiune la varste mult mai tinere.
- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute
la debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita
rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei,
gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la anchilozare;
- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa
se miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau
schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile;
- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si
persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii.
Vorbirea este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor
fetei poate duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";
Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa.
Initial tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o
intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe
masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale
corpului, desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o singura parte.
Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul,
relaxarea completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc
sau chiar opresc tremorul.
Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape
jumatate din cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala
Parkinson, tremorul de alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data
cu miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa
indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului ne-Parkinsonian
este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata
ca boala Parkinson.
Alte simptome
Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.
Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau
oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal
deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta.
Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa
si confuzie, similare celor dinboala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative
primare, ce se caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala
a bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.
Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate)
si visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in
tratamentul bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare
celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.
Afectiuni cu simptome asemanatoare
Sus
Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome,
care sunt intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite,
tulburari ale echilibrului).
Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson
sunt:
- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie
patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul
fin si rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;
- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune
degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului,
a ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus
pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos
autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta);
- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale
bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;
- leziuni ale sistemului nervos central;
- diferite afectiuni ale tiroidei;
- boli ale ficatului;
- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);
- tumori la nivelul creierului;
- infarctul miocardic;
- intoxicatia cu monoxid de carbon;
- intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul);
- afectiuni psihiatrice.
Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot include depresia si disfunctiile
sexuale. Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant.
Factorii de risc
Sus
Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu
este cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala
Parkinson (nu este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza
dupa 50 de ani, desi boala poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in
cazuri rare, la tineri.
Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de
slabiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme
vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson,
de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni.
Medici specialisti recomandati
Sus
Urmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson:
- medicul de familie;
- medicul de medicina interna;
- medicul neurolog.
Diagnostic si investigatii
Sus
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul
de boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic
amanuntit.
2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele
pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime
tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni
cu simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica
daca nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O
examinare RMN poate fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a
sistemului nervos central.
Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele
scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala
Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte
scumpa si nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.
Tratament generalitati
Sus
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca
simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului
pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele
de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot
fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii
si independentei.
Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este
inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce
includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile
tardive ale bolii.
Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura
ce boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile
privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca
starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un
echilibru intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.
Tratament de intretinere
Sus
Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson
pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit
pacientul sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze
locuinta astfel incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la
indemana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta.
Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul
tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei,
dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In
ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea
sa ceara toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de
proteine poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.
Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta
echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de
mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei
la domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca
boala sa fie diagnosticata.
O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea
de miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la
alta si efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita
eficienta acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de
modificarile ce apar in simptomatologia bolii.
Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson.
Totusi poate avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament
indelungat. Medicul specialist poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi
pramipexol sau ropinirol pentru a pregati inceperea tratamentului cu levodopa. Studii
recente au aratat ca aceste medicamente pot intarzia aparitia efectelor adverse ale
levodopei. De asemenea, doctorul poate prescrie agonistii dopaminergici in acelasi timp
cu levodopa.
Tratament ambulatoriu
Sus
Viata de zi cu zi a unui bolnav cu Parkinson La inceput, boala nu afecteaza intr-o prea
mare masura viata persoanei in cauza, dar o data cu trecerea timpului aceasta devine
din ce in ce mai suparatoare.
Tratamentul la domiciliu ii ajuta pe cei afectati sa se adapteze si pe masura ce boala
avanseaza sa ramana independenti cat de mult este posibil. Calitatea vietii acestuia
depinde in mare masura de continuarea activitatilor de la serviciu, de pastrarea unei
legaturi stranse cu familia si de pastrarea independentei. Folosirea unui baston sau a
unui mergator pot fi utile pe masura ce boala avanseaza.
Astazi, levodopa este considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala
Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi
diagnosticati cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lunga de timp
si in doze crescute au aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dificil de tratat.
De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou aparuti
(cum ar fi pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosirea acestor
medicamente in primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in tratament a
levodopei si astfel se intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosirea acestor
medicamente poate conduce la aparitia complicatiilor motorii.
Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii
dopaminergici este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamurita.
Levodopa controleaza simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Totusi,
avand in vedere studiile efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste efectele pe
termen lung ale administrarii de levodopa in fazele initiale si in doze mari, i-a facut pe
acestia sa recomande tratamentul initial cu agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub
60 de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va putea prescrie concomitent
levodopa si agonisti dopaminergici.
Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidant coenzima Q10 poate
incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii
ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si eficacitatea
acestuia.
De retinut!
Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte adverse
neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele bolii si
efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur
medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efectele
adverse.
Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa
a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele
bolii.
Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in
cateva centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt
limitate si pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare
majoritate a oamenilor.
Optiuni chrurgicale
- electrostimularea profunda craniana;
- paliotomia (se face rar);
- talamotomia (se face rar);
- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).
2. Palidotomia si talamotomia
Cativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dintre ele nu
mai este facuta in mod uzual.
3. Neurotransplantul
Aceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine
persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a
fost documentat nici un beneficiu al acestei nterventii.
Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parkinson. Nici
una dintre acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o
stare cat mai buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata.