Sunteți pe pagina 1din 77

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Geologie si Geofizica

Lucrare de Licenta
CAROTAJUL ACUSTIC IN PROGRAMELE DE INVESTIGARE A SONDELOR DE EXPLORARE PENTRU HIDROCARBURI. APLICATII GEOLOGICE SI GEOFIZICE.

Efectuat : Studentul Meriacre Tudor Verificat : Prof. Doc. Ing. Aurelian Negut

Bucuresti 2009

CUPRINS
Introducere 1.BAZELE FIZICE SI GEOLOGICE ALE CAROTAJULUI ACUSTIC 1.1. Natura semnalelor acustice,viteza de propagare a undelor elastice si factorii care o influenteaza. 2. CAROTAJ ACUSTIC METODA MAJORA DE INVESTIGARE A SONDELOR. VARIANTE PRINCIPALE DE CAROTAJ ACUSTIC.

2.1. Carotajul acustic de viteza classic 2.1.1. Scheme principale de masura; 2.1.2. Traductori acustici utilizati (emitatori,receptori ); 2.1.3. Raza de investigatie sau adimncimea de cercetare ; 2.1.4. Metodologia de investigare Factorii care influenteaza masuratorile de carotaj acustic ; 2.1.5. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora .

2.2. Carotaj acustic compensat. 2.2.1. Sisteme de compensare si scheme principale de masura ; 2.2.2. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora ;

2.3. Carotaj acustic cu traductori multipli . 2.3.1. Descrierea dispozitivului si specificatii; 2.3.2. Modul de operare a dispozitivului ; 2.3.3. Compararea masuratorilor timpului de parcurs compresional ale FMD si STC 2.4. Carotaj acustic de atenuare efectuat in sonde tubate pentru controlul cimentarii sondelor . 2.4.1. Schema principale de masura; 2.4.2. Metodologia de investigare ; 2.4.3. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora ;

3.APLICATII GEOLOGICE SI GEOFIZICE PRINCIPALE

3.1. Detectarea zonelor cu presiune anomala in explorarea pentru hidrocarburi .

3.2. Determinarea porozitatii rocilor din datele carotajului acustic de viteza. Formatiuni curate si argiloase.

3.2.1. Algoritmul Wyllie ;

3.2.2. Algoritmul Raymer,Hunt si Gardner ; 3.2.3. Algoritmul Raiga - Clemenceau ,Martin si Nicoletis .

3.3. Evaluarea porozitatii secundare in formatiunile cu sistemele duale de porozitate .

3.4. Aplicatii principale ale carotajului acustic de viteza continuu pentru prelucrarea si interpretarea datelor prospectiunii seismice pentru hidrocarburi.

3.4.1. Determinarea vitezelor de interval . 3.4.2. Determinarea coeficientilor de reflexive .

3.5. Determinarea litologiei formatiunilor traversate de sonda.

3.5.1. ldentificarea litologiei formatiunilor prin utilizarea graficelor de frecventa Grafice duale M = f ( N ); MIN PLOT; t c = f ( t s);

3.5.2. Sisteme de analiza integrate impreuna cu datelele din carotajul neutronic si de densitate . Grafice duale Inn = f ( t ); t = f ( PN-CNL); = f (t );

4. Studii de caz pentru evaluarea formatiunilor prin utilizarea datelor carotajului acustic de viteza .

Introducere
Carotajul acustic reprezinta in present, alaturi de metodele electrice si radioactive ,una din metodele majore de cercetare geofizica. Principial,carotajul acustic,reprezinta metoda de evaluare a proprietatilor elastice ale rocilor traversate de sonda pe baza popagarii undelor elastice in aceste roci.Carotajul acustic a fost utilizat initial ca element ajutator pentru interpretarea seismogramelor.Ulterior s-au utilizat pentru determinarea porozitatii rocilor, stabilirea profilelor geologice, diferentierea stratelor cu hidrocarburi de cele acvifere si pentru obtinerea deinformatii asupra saturatiei. Determinarea vitezelor de propagare a undelor elastice produse de explozii la suprafata pamintului sau in gauri de mica adincime era efectuata cu ajutorul geofonilor.Astfel de masuratori, effectuate inca cu 60 de ani in urma, au fost denumite carotaje seimice conventionale.Principiul acestor masuratori consta in introducerea unui geofon la o adincime determinate in gaura de sonda cu un cablu electric,producerea unei explozii la suprafata si masurarea timpului necesar ca undele elastice provocate de explozie sa ajunga la geofon . Operatia se repeata la diferite adincimii ( de jos in sus ). In felul acesta este posibil a se trasa curba timpului de propagare a undelor elastice prin diverse formatiunii , in functie de distanta parcursa.Metoda este utilizata si astazi pentru compararea cu masuratorile seismice de suprafata si mai ales pentru a determina discontinuitatile structurale de adincime.

Plecindu-se de la principiul acestei metode s-a ajuns la idea sa se masoare continuu viteza de propagare a undelor elastice in gaura de sonda. Procedeul pentru masurarea continua a vitezei de propagare a undelor elastice in lungul gaurii de sonda s-au pus la punct in 1950 , iar primele masuratorii s-au efectuat in 1952 de catre Magnolia Petroleum Companyiar in Romania, primele masuratori de carotaje acustice s-au facut in anul 1953.

1.BAZELE FIZICE SI GEOLOGICE ALE CAROTAJULUI ACUSTIC


In conditii naturale de zacamint, rocile (cel putin pentru tensiunile care se produc in carotajul acustic ) constituie,practic ,corpuri elastice,adica roca deformata sub actiunea unei forte oarecare care dup nlturarea forelor ce au determinat deformarea, corpul revine la forma iniial. Principalii parametric care caracterizeaza proprietatile elastice ale mediului sunt modulul de elasticitate si coeficientul lui Poisson. Modulul de elasticitate sau madulul lui Young ( E ) se defineste ca raportul intre tensiunea aplicata si alungirea relative:
E= p l

( 1.1) unde:
p= F - tensiunea; S

F forta aplicata; S sectiunea tranversala; l alungirea relative.

Coeficientul lui Poisson

reprezinta raportul dintre contractia

tranversala lc a corpului elastic dat si alungirea relative l :

=
( 1.2 )

l c ; l

Pentru roci,valorile lui E sunt de regula ,cuprinse intre 0,15. 10-6 0,6.10-6 kg/cm2, iar coeficientul lui Poisson are valoare de circa 0,25.

1.1.

Natura semnalelor acustice,viteza de propagare a undelor elastice si factorii care o influenteaza.

Un semnal acustic este de fapt un tren de unde ce rezulta o data cu emisia unei energii acustice. Energia acustica provoaca in mediul inconjurator un dezechilibru de scurta durata. Dezechilibrul este de natura fizico-dinamica si consta in comprimari si dilatari successive de scurta durata,care conduce la transferarea energiei acustice mediului inconjurator.Procesul propagarii successive a deformarilor elastice prin mediu poarte denumirea de unda elastica. Energia acustica depinde de miscarea particulelor si de aceea nu poate fi transmisa in vid. In gaze,transportul energieiacustice este redus. Trenul de unde generat de energia acustica este de scurta durata ( 20 30 s) si se compune din mai multe genuri de unde elastice avind caracteristici diferite. Caracterul diferit al undelor elastice este determinat de modul de miscare a particulelor mediului elastic omogen si izotrop.Teoria elasticitatii arata ca intr-un asemena mediu se pot transmite doua tipuri de unde elastice,longitudionale si tranversale, avind viteze diferite ,care , propagidu-se in interiorul Pamintului,au capatat denumirea de unde de volum. Propagarea undelor neomogene conduce insa si la aparitia unor unde cu caracteristici cinematice si dinamice deosebite, care se propaga pe o limita de separatie, care au fost denumite unde de suprafata. Deci,un tren de unde acustice se compune din unde longitudionale, unde tranversale si unde de suprafata ( cind apar limite de separatie). Parametrii E, si de denistatea rocii ,conditioneaza viteza de propagare a undelor elastice in roci si pentru carotajul acustic, intereseaza in particular, viteza undelor elastice

longitudionale ( de compresiune ) si tranversale. Cantitativ,acestea sunt definite de urmatoarele expresii:


E (1 ) ; (1 + ) (1 2 )

Vl =

( 1.3 ) in care,Vl = viteza undei longitudionale,si

Vt =

E ; 2 (1 +)

( 1.4 ) in care, Vt = viteza undei tranversale . Admitind pentru coeficientul Poisson valoarea = 0,25,din relatiile ( 1.3 ) si ( 1.4 ) se poate deduce ca:
Vl = 1.73 Vt

( 1.5

) adica, viteza de propagare a undei longitudionale este 1.73 ori mai mare decit a undei tranversale. Cunoasterea acestui raport este importanta, atit pentru receptia semnalelor in conditii de sonda cit si pentru interpretarea rezultatelor. Rocile si substantele minerale intilnite in carotajul acustic se diferentiaza net din punct de vedere al vitezei de propagare a undelor elastice. Domeniul de variatie al vitezei este cuprins intre 1500 8000 m/s, un domeniu ceva mai restrins decit al altor parametric fizici, cum ar fi, de ,exemplu, rezistivitatea electrica.Totusi aceasta diferentiere, reprezinta substratul geologic al aplicarii carotajului acustic la separarea rocilor. In tabelul 1.1. se reprezinta datele asupra vitezelor de propagare a undelor elastice longitudionale, respectiv, timpul de parcurs pe unitatea de lungime, pentru rocile si substantele care intereseaza in carotajul acustic. Viteza de propagare a undelor elastice este o functie complexa de compozitia mineralogica a rocilor, gradul de cimentare, de porozitate si tipul porozitatii( granulara, fisurala,

goluri ),continutul in fluide, natura acestor fluide si presiunea la care se afla si presiunea litostatica,strins legate de adincimea de zacamint a rocii. Fara a analiza in detaliu influenta fiecaruia din acesti factori se poate observa ca natura matricei solide a rocii poate avea un efect important asupra vitezei de propagare.Din tabelul 1.1. se poate usor de constatat ca timpul de parcurs pentru rocile cu constitutie mineralogica diferita (calcaroasa, dolomitica, silicioasa ) prezinta variatii importante. De aceea, in prezenta unor formatinui cu matrici complexe, cum ar fi depozitele carbonatice, viteza de propagare observata va fi functie de viteza in matricea calcaroasa, dolomitica si anhidritica si de continutul lor procentual intrucit acestea transmit in mod diferit energia acustica. Gradul de cimentare si natura cimentului conditioneaza, de asemenea,viteza de propagare a undelor elastice. Cu cit roca este mai cimentata,viteza de propagare a undelor elastice este mai mare. Tipul porozitatii este de asemenea foarte important.Aceasta se explica prin aceea ca transmisia energiei acustice are loc in mod diferit in formatiunile cu porozitate de tip intergranular, mai mult sau mai putin uniform distribuita, comparativ cu formatiunile care prezinta o distributie neuniforma de pori,formatiunile vacuolare, fracturate sau eterogene . Viteza Mediu Aer ( 0C pres.atm) Apa pura Apa cu 10% NaCl Apa cu 20% NaCl Aluviuni Argile friabile Argile compacte Anhidrite Calcare Calcare marnoase Dolomite Esantion ciment de sonda Esantion otel pentru coloana de tubaj Fluide de foraj obisnuite Fluid de foraj mineralizat Gresii Marne Metan ( 0C pres.atm) m/s 330 1500 1600 1740 310 1980 - 2630 5300 6600 - 6850 6900 - 7550 3300 - 6900 7550 - 8500 3750 3650 - 6500 1640 - 1740 1780 5900 - 6900 1980 - 5300 480 pic/s 1020 4600 4800 5300 940 6000 - 8000 16000 20000-20500 21000-23000 10000 - 21000 23000 - 26000 11400 17200 - 19700 5000 - 5300 5400 18000 - 21000 6000 - 16000 1450 Timpul de parcurs s/m s/pic 3000 995 668 218 625 208 527 189 3230 1035 505 - 380 168 - 125 189 >62 152 - 146 50 - 49 145 - 132 47.6 43.5 303 - 145 100 47.6 132 - 118 43.5 - 38.5 267 88 177 - 154 58 - 51 610 - 575 560 170 - 145 505 - 189 2080 200 - 189 185 55.6 47.6 167 62.5 690

Nisip Petrol ( 0C pres.atm) Sare

5900 1380 4950 - 5600

13000 4200 15000 - 17000

170 725 200 - 179

55,6 240 67 - 59

Natura fluidului de saturatie (apa, petrol, gaze)are o influenta apreciabila asupra atenuarii semnalelor acustice si, implicit asupra vitezei de propagare in roci slab si mediu cimentate,cu porozitate mare.La rocile destul de compacte, cu porozitate redusa, natura fluidului are o inflenta mai mica asupra vitezei de propagare depinzind in mod practic numai de cantitatea de fluid continuta, fiind, deci, in legatura directa cu porozitatea. Viteza de propagare in rocile petrolifere este mai mica decit in cele acvifere.Cu o viteza si mai mica se caracterizeaza rocile gazefiere. Aceasta diferentiere sta la baza separarii formatiunilor petrolifere, acvifere si gazefiere dupa carotajul acustic. Presiunea la care se afla formatiunile ca si fluidele continute in spatiul poros reprezinta o variabila seminificativa a determinarii vitezelor acustice ale rocilor .Hicks si Wyllie ( 1956 ) si Pickett ( 1956 ) au studiat efectul presiunii diferentiale ( definita ca diferenta intre presiunea medie asupra granulelor matricei rocii si presiunea fluidului din spatiul poros ) asupra vitezei de propagare, in special in formatiunii nisipoase grezoase. Sa constatat ca viteza de propagare creste la cresterea presiunii diferentiale.Aceasta crestere, pentru o porozitate data, devine mai mica la presiuni diferentiate mai mari. Este evident ca, presiunea diferentiala este legata de adincimea de zacamint a formatiunilor, respectiv de prezenta sau absenta compactizarii. Se caonsidera ca nisipurile sunt compacte cind presiunea depozitelor de deasupra depaseste presiunea fluidului de formatiune, compactizarea este de regula suficienta cind diferenta depaseste 350 atm ( Pickett ). Lipsa compactizarii este observata in formatiuni putin adinci, unde presiunea litostatica nu este suficient de mare in raport cu presiunea normala a fluidelor de formatiune si in zonele mai adinci cu presiuni ale fluidelor anormal de mari. In foarte multe situatii practice se considera ca presiunea formatiunilor acoperitoare este suficient de mare pentru a nu lua in consideratie influenta acesteia asupra vitezei si prin urmare, asupra carotajelor acustice. In concluzie, viteza de propagare a undelor elastice, respectiv timpul de parcurs, reprezinta marimi caracteristice, strins legate de natura litologica si petrografica a rocilor. Modul in care rocile se reflecta in carotajul acustic este conditionat de influenta simultana, cu diferite ponderi ,a factorilor mentionati mai sus.

2. CAROTAJ ACUSTIC METODA MAJORA DE INVESTIGARE A SONDELOR. VARIANTE PRINCIPALE DE CAROTAJ ACUSTIC.
Masurarea parametrilor acustici ai rocilor se face cu dispozitive special construite, lansabile in gaurile de sonda cu cabluri electrice. Principial, aceste dispozitive emit impulsuri de frecventa ultrasunetelor, care dupa ce se propaga prin formatiunile geologice , unde sufera o serie de alterari ( atenuari si distorsionari ), sunt receptionate de dispozitiv, amplificate si transmise , prin cablu, la aparatura de suprafata, unde in final,sunt inregistrate digital sub forma de diagrama. In prezent, in practica investigarii sondelor se aplica doua variante de carotaj acustic : Carotajul acustic de viteza, si Carotajul acustic de atenuare

Cele doua variante, folosind aceeiasi aparatura de sonda, se poate efectua separat sau simultan, in functie de problema pusa spre rezolvare si de conditiile de sonda.

2.1. Carotajul acustic de viteza classic


2.1.1. Scheme principale de masura;
Carotajul acustic de viteza are la baza diferentierea rocilor din punct de vedere al vitezei de propagare a undelor elastice,respectiv al timpului de parcurs. Masuratorile efectuate in carotajul acustic de viteza sunt de fapt masuratori de timp. Principial, cu ajutorul unui emitator se produce in gaura de sonda o unda elastica, si se inregistreaza timpul necesarundei, de regula unda longitudionala ( compresionala ), sa ajunga la un receptor situat la o anumita distanta, sau sa parcurga un anumittraseu situat intre doi receptori.

In functie de tipul dispozitivului de sonda folosit, drumul parcurs de unda elastica este reprezentat schematic in figura 1,a ( dispozitiv cu un receptor ) si figura 1,b ( dispozitiv cu doi receptori ) si corespunde undei compresionale refractate. Unda elastica, in drumul sau, parcurge corpul aparatului.noroiul de foraj si formatiunile. Masuratorile nu se pot efectua daca sonda nu contine noroi de foraj,deoarece aerul sau gazele din sonda nu sunt capabile sa transmita in formatiuni energia generata de emitatorul de impulsuri acustice.

Figura 1. Scheme principale de masura in carotaj acustic: a sistem cu un receptor ; b sistem cu doi receptori ;

Pentru dispozitivul cu un receptor, timpul necesar pentru ca unda compresionala sa parcurga distanta emitator receptor se poate scrie :
t = 2a b + ; Vn V R

( 1.6 )

in care: a distanta parcursa prin noroiul de foraj ;

b distanta parcursa prin formatiune ; Vn viteza de propagare prin noroi ; VR viteza de propagare a undei compresionale in formatiune ; Se poate constata cu usurinta, ca o astfel de masuratoare este influentata de drumul parcurs prin fluidul de foraj, depinzind de viteza undei elastice caracteristica noroiului. Prin urmare, termenul in formatiune. Distanta parcursa de unda elastica prin formatiune va fi : b= La 2a sin ; in care: La Lungimea dispozitivului de carotaj acustic ; unghiul de refractie, dependent de cele 2 medii de contact, noroi formatiune; ( 1.7 )
2a , introduce o eroare in masurarea vitezei de propagare a undei elastice Vn

Utilizind dispozitive cu doi receptori ( fig 1,b ) ceea ce se masoara este diferenta timpilor de sosire ai undei compresionale la receptorul indepartat ( R 2 ) si receptorul apropiat ( R 1 ). Astfel, timpul necesar undei sa parcurga distanta emitator receptor R1 este :
t1 = 2a b1 + , Vn V R

( 1.8 ) iar timpul necesar undei sa parcurga distanta emitator receptor R2 :


t2 = 2a b2 + , Vn V R

( 1.

9) Efectuind diferenta timpilor de parcurs se obtine :

t = t 2 t1 =

b2 b1 ; VR

( 1. 10 )

Daca dispozitivul de masura se afla intr-un mediu omogen, 1 = 2, iar distanta b2 b1 este egala cu distanta dintre cei doi receptori, adica cu ceea ce se va numi in continuare, baza de masura a dispozitivului de carotaj acustic . Din relatia ( 1. 10 ) rezulta ca prin folosirea dispozitivelor de carotaj acustic cu doi receptori, cind sonda nu prezinta variatii ale diametrului.influenta drumului parcuras de unda elastica prin noroiul de foraj, este eliminata.

2.1.2. Traductori acustici utilizati


Un dispozitiv de sonda pentru carotajul acustic consta dintr-un emitator de impulsuri ( E ) si unul sau mai multi receptori ( R ). De regula emitatorul de impulsuri este reprezentat de un dispozitiv cu magnetostrictiune.Un asemenea emitator magnetostrictiv este constituit dintr-un miez de nichel sau oricare aliaj cu coeficient mare de magnetostrictiune, pe care se plaseaza o bobina. Pentru micsorarea curentilor circulari miezul este alcatuit din tole. Unda elastica ia nastere prin transmiterea in infasurare a unui impuls de curent, obtinut de la un generator de impulsuri. Impulsul de curent poate fi obtinut, de exeplu, prin descarcarea pe infasurare a unui condensator incarcat in prealabil. Cimpul magnetic care se produce la trecereacurentului provoaca schimbarea dimensiunilor miezului, ceea ce conduce la deformari ale mediului inconjurator si formarea undei elastice. Unda elastica va consta din oscilatii succesive de scurta durata transmise de emitatorul magnetostrictiv . Semnalul acustic emis in toate directiile are o frecventa de 20 30 KHz. Undele elstice, dupa propagarea prin mediul sondei se receptioneaza cu receptori magnetostrictivi sau receptori piezoelectrici. Un receptor piezoelectric consta din foi sau cilindri din material care poseda proprietati piezoelectrice plasat intre electrozii metalici. Ca material care poseda proprietati piezoelectrice, in aparatele de carotaj acustic se folosesc substante ceramice ale titanatului de bariu si mai rar, sare Seignette. Aceasta din urma prezinta

dezavantajul ca se distruge la temperatura de 70 - 80C, ceea ce desigur, ar limita folosirea dispozitivului de carotaj acustic. Deformatiile mecanice receptionate se transmit elementului sensibil, provocind aparitia de sarcini electrice pe electrozi. Tensiunea creata de aceste sarcini se amplifica, iar semnalul rezultat caracterizeaza oscilatiile primite de receptor. Pentru a exclude posibilitatea propagarii undei elastice de-a lungul aparatului, pe intervalul emitator receptor, dispozitivul de carotaj acustic este constituit din material cu proprietati de absorbtie mari si cu viteza mica de propagare. La unele tipuri de dispozitive, corpul aparatului este acoperit cu o carcasa metalica prevazuta cu un sistem de deschideri sinuase, marindu-se drumul intre emitator si receptor. In felul acesta unda propagata de-a lungul corpului aparatului soseste mul mai tirziu la receptor decit unda prin formatiune.

2.1.3. Raza de investigatie sau adimncimea de cercetare


Se defineste ca raza de investigatie sau adimncimea de cercetare, distanta laterala considerata de la peretele sondei pina la acele formatiuni care nu mai intervin in masuratoare. Adincimea de investigatie corespunde, de regula celui mai scurt traiect al undei elastice. La evaluarea acesteia trebuie sa se tina seama de frecventa emitatorului de impulsuri. Lungimea de unda a oscilatiei depinde de mediul in care se propaga si se defineste ca :
=
V

(1.11 ) in care V viteza de propagare a unde in formatiune ; frecventa ; Considerind pentru viteza domeniul V = 1500 8000 m/s si pentru frecventa =10000 30000 Hz, rezulta ca = 5 80 cm. Experimental s-a constatat ca o formatiune trebuie sa masoare cel putin 3 in dimensiunea sa minimala pentru ca o unde de compresiune sa se propage pe o distanta de 12 m. Rezulta ca raza de investigatie a masuratorii acustice poate varia

intre 15 cm 2,4 m. Aceasta depinde de grosimea si viteza diferitelor medii care inconjoara dispozitivul. In general, pentru formatiunile cel mai frecvent intilnite adincimea de investigatie ramine la valoarea de 50 60 cm, ceea ce in multe cazuri corespunde zonei de invadarecu filtrat de noroi. Aceasta observatie are o importanta deosebita pentru interpretarea diagramelor de carotaj acustic.

2.1.4. Metodologia de investigare Factorii care influenteaza masuratorile de carotaj acustic.


Masuratorile de carotaj acustic pot sa fie influentate de o serie de factori printr care mentionam: variatii importante ale diametrului gaurii de sonda,in particular, existenta cavernelor ; cicluri lipsa ; carcaterisicele electronice ale aparatelor folosite ; erori in calibrare ; viteza de carotaj prea mare .

Dintre acesti factori, ne vom indrepta atentia asupra influentei pe care o dau in inregistrarile acustice, cavernele si ciclurile lipsa. Influenta cavernelor. Variatii ale diametrului gaurii de sonda in raport cu diametrul nominal al sapei, produc schimbari ale valorilor timpilor de parcurs inregistrati in carotajul acustic. Influenta este diferita asupra curbelor inregistrare cu dispozitivul cu un receptor fata de aceea inregistrata pe curbele obtinute cu dispozitive cu doi receptori. Sa consideram aceste influente pentru cazul unui mediu omogen de viteza constanta, cind singurul parametru variabil este diametrul sondei. Pentru cazul unui dispozitiv cu un receptor ( fig.2. ) cind acesta se afla intr-o portiune a sondei al carei diametru ramine egal cu duametrul nominal al sapei, se inregistreaza un timp de parcurs t corespunzator vitezelor in fluidul de foraj Vn si in formatiune VR. Acest timp poate fi calculat cu formula 1.6.

Fig. 2. Reprezentarea schematica a influentei cavernelor asupra curbelor obtinute cu dispozitivul cu un receptor. Cind dispozitivul ajunge in fata unei caverne, dupa cum se poate constata in figura 2, drumul parcurs prin noroi mediu cu viteza mai mica decit a formatiunii se mareste. Marirea timpului de parcurs observat incepe de fapt, imediat ce emitatorul depaseste limitele cavernei, ca urmare a maririi traiectului undei prin noroi. Rezulta deci, ca o variatie a diametrului sondeiproduce o marire a timpului de parcurs observat,care nu este legat deschimbari in viteza de parcurgere a formatiunii. De fapt, fara o cavernograma ca element suplimentar, aceasta marire a timpului de parcurs observat,nu poate fi neaparat interpretata ca o variatie a diametrului gaurii de sonda.

Considerind acum un dispozitiv cu doi receptori ( fig.3 ) influenta cavernelor se manifesta in mod diferit si caracteristic modificind pe linga amplitudeni si configuratia curbelor inregistrate.

Fig. 3. . Reprezentarea schematica a influentei cavernelor asupra curbelor obtinute cu dispozitiv cu doi receptori

Cind dispozituvul se afla intr-o portiune a sondei al carei diametru este egal cu diametrul nominal al sapei, timpul de parcurs observat, va corespunde timpului de formatiune, deoarece, efectuind diferenta timpilor de parcurs ( v. formula 1.10 ),influenta noroiului este eliminata. Aceeasi valoare se inregistreaza in cazul cind dispozitivul se afla in dreptul cavernei. Modificari ale timpului observat se remarca in cazul cind dispozitivul se afla la limitele cavernelor. Din figura 3 se poate constata ca daca dispozitivul se afla la limita inferioara a cavernei, cu receptorul R1 in caverna si receptorul R2 pe portinunea sondei cu diametrul nominal, timpul de parcurs t1

corespunzator receptorului R1 va fi mult marit datorita parcursului mai lung prin noroiul de foraj. Prin urmare, diferenta timpilor de parcurs t2-t1 este redusa si la limita inferioara a cavernei apare un pic care corespunde descresterii timpului observat. Dimpotriva, la limita superioara a cavernei datorita faptului ca drumul parcurs prin noroi este mai mare pentru receptorul R2, timpul observat creste,aparind ca un pic de semn opus. Cele doua picuri de semn opus la limitele cavernelor reprezinta modul caracteristic de manifestare a cavernelor pe carotajul acustic cu dispozitive cu doi receptori. Aceste doua picuri, se compenseaza practic total pe curba integrata. Comparind curbele inregistrate cu cele doua tipuri de dispozitive, se poate pune imediat in evidenta prezenta cavrenelor si implicit, sunt evitate interpretarile gresite. Influenta ciclurilor lipsa. Sistemul de inregistrare a semnalelor acustice care ajung la receptor functioneaza cind amplitudinea acestora atinge un nivel, numit nivel de prag. Daca prima sosire a undei compresionale are o amplitudine prea mica ca sa deblocheze sistemul de masurare rezulta un ciclu lipsa. In acest caz se inregistreaza timpul de sosire al altui ciclu cu amplitudine suficienta, mai mare decit nivelul de prag ( e ) ( fig. 4 ).

Ciclurile lipsa cresc cu frecventa oscilatiilor sursei de impulsuri elastice si pot sa fie cauzate de o puternica atenuare a undelor elastice de catre mediu. Formatiuni fracturate, formatiuni colectoare cu hidrocarburi, in special gazoase, noroauele gazefiate reprezinta citeva din cauzele care pot conduce la aparitia ciclurilor lipsa. Ciclul lipsa, poate sa fie determinat si de alegerea neadecvata a niveluluide prag pentru sistemul de masurara, nivel stabilit pe cale electronica. Considerind ca frecventa sursei de impulsuri elastice este de 20 KHz, timpul dintre doua oscilatii ale unde este de 50 s. Daca receptorul nu este declansat de prima sosire ci de cea de a doua oscilatie , la carotajul cu un receptor timpul de parcurs observat va creste cu 50 s. Daca inregistrarile au fost facute cu dispozitive cu doi receptori, in principiu este posibil ca semnalele sa nu aiba amplitudinea corespunzatoare si sa nu se inregistreze cu nici un receptor. De fapt, in acest caz intilnit rar, nu se remarca un ciclu lipsa. Ciclul lipsa este evident cind semnalul este inregistrat de primul recepror ( R1 ) si nu este remarcat de receptorul indepartat ( R 2 ).Si in acest caz, se obtine o marire a timpului de parcurs observat. De aceea, cind ciclurile lipsa sunt evidente, valorilor inregistrate trebuie sa li se aplice corectiile corespunzatoare.

2.1.5. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora.


Obisnuit,curbele inregistrate in carotajul acustic de viteza sunt : Curba timpului de parcurs, cu dispozitiv cu un recepror ; Curba timpului de parcurs, cu dispozitiv cu doi receprori ; Curba integrata sau curba timpului total.

Cind intr-o sonda sau in aceeasi zona au fost efectuate atit carotaj seismic conventional cit si curba integrata obtinuta in carotajul acustic continuu, cele doua curbe se completeaza reciproc. In toate cazurile, simultan cu curbele de carotaj acustic pot fi inregistrate curba radiatiei gama naturale sau curba de PS, ca elemente suplimentare in carcaterizarea litologica a formatiunilor. Uneori, la acestea se mai adauga cavernograma.

2.2. Carotaj acustic compensat.


Variatiile diametrului gaurii de sonda precum si inclinarea dispozitivului in raport cu axa sondei reprezinta surse importante de anomalii fictive pe curba timpilor de parcurs, fapt ce limiteaza folosirea carotajulelor acustice pentru determinari de porozitate, indeosebi in strate subtiri, si pentru corelare. Aceste limitarii au fost depasite prin introducerea in practica geofizicii de sonda a dispozitivelor de carotaj acustic compensat.

2.2.1. Sisteme de compensare si schemele principale de masura


Particularitatea unui dispozitiv de carotaj acustic compensat consta in aceea ca este alcatuit din doua dispozitive cu doi receptori suprapuse in asa fel, incit sistemul care contine doi emitatori de impulsuri, unul superior ( E1 ) si altul inferior ( E2 ) si doua perechi de receptori, R2 -R4 si R1-R3 cazul dispozitivul Schlumberger ( fig.5 ), si doi receptori R1-R2 pentru cel construit de Dresser Atlas (fig.6 ) Dispozitivul Schlumberger asigura in primul rind compensarea efectului provocat de variatia diametrului gaurii de sonda. Considerind separat efectul pe care o caverna il are asupra fiecaruia din dispozitivele cu doi receptori suprapusi, se constata urmatoarele: - cu dispozitivul obisnuit in care emitatorul se afla la partea superioara (E1- R2 -R4 ), in zona sondei cu diametrul uniform,parcursul undei prin noroi fiind acelasi pentru cei doi receptori se inregistreaza un timp corect ( fig. 7 ). In momentul in care receptorul superior R2 intra in zona cavernei, semnalul in acest receptor va fi modificat datorita unui drum suplimentar prin noroi. Aceasta face ca diferenta timpilor de parcurs intre cei doi receptori sa fie micsorata. Cind

dispozitivul se afla in intregime in zona cavernei, din nou, timpul de parcurs inregistrat este corect. La limita superioara a cavernei, receptorul R2 va inregistra un timp de masura mic iar receptorul R4 un timp de parcurs lung determinat de drumul suplimentar prin noroi. Prin urmare, diferenta timpilor de parcurs va fi mare, avind loc o crestere a timpilor de interval la limita superioara a cavernei. Aceste anomalii de semn opus sunt observate pe curba timpului de parcurs la dispozitive obisnuite cu doi receptori. .

Fig.5. Dispozitiv Schlumberger

Fig.6. Dispozitiv Dresser Altas

- Daca se considera acum dispozitivul E2- R1-R3 , in acelasi sens de miscare, de jos in sus, in mod asemanator se pot constata doua anomalii la limitele cavernei, dar opuse ca semn fata de cazul anterior Daca se noteaza cu t1 timpul de interval obtinut cu dispozitivul E1- R2 -R4 si cu t2 timpul de interval obtinut cu dispozitivul E2- R1-R3, in sistemul compensat, t masurat reprezinta media timpilor de interval ai caror doua dispozitive ale celor doua dispozitive suprapuse :
t = t1 + t 2 2l

(1.12 )

l baza dispozitivului ( distanta intre cei doi receptori )

Fig.7. Raspunsul dispozitivelor cu doi receptori la limitele cavernelor si ilustrarea compensarii efectului acestora. In felul acesta, anomaliile tind sa se anuleze una pe alta adica se compenseaza. Datorita faptului ca drumul parcurs de unda elastica nu este acelasi pentru unda care pleaca de la

emitatorul superior si inferior, anomaliile la limitele unei caverne nu sunt imaginea in oglinda, si nici nu se afla exact la aceiasi adincime. De aceea, cind raspunsul de la cele doua dispozitive separate se mediaza, se poate constata un semnal rezidual. Pentru obtinerea unei compensari optime intr-un domeniul larg de variatie a diametrului sondei, in dispozitivul de carotaj acustic compensat perechile de receptori folosite sunt deplasate una in raport cu alta cu o mica distanta. La aceasta deplasare se tine seama de faptul ca vitezele in formatiune in portiunile largite ale sondei (argile, sare) sunt mai mici decit in portiunile in care diametrul sondei este egal cu diametrul nominal al sapei (calcare, dolomite). Sistemul acustic compensat Schlumberger elimina de asemenea erorile cauzate de inclinarea dispozitivului in raport cu axa sondei. Considerind drumul parcurs de unda elastica de la emitatorul, se poate usor constata ca la dispozitivul inclinat in gaura de sonda ( fig. 8) timpul de parcurs prin noroi la receptorul R2 este mai mare decit la receptorul R4. Prin urmare se inregistreaza un t mai mic decit cel real. Pe de alta parte, drumul prin noroi parcurs de unda elastica care pleaca de la emitatorul inferior la receptorul R3 este mai mic decit drumul prin noroi la receptorul indepartat R1. Se inregistreaza astfel un t mai mare decit cel real. Atunci cind cei doi t se mediaza, asa cum se procedeaza in sistemul de carotaj acustic compensat, efectul inclinarii dispozitivului este in mod practic eliminat.

Fig.8. Ilustrarea eliminarii efectului inclinrii dispozitivului acustic in sonda .

Dispozitivul Dresser Altas (E-R1-R2) asigura compensarea in panoul de suprafara folosind principiul reciprocitatii si inregistrarea electronica a semnalelor

Fig. 9. Conform principiului reciprocitatii raspunsul dispozitivului E-R2 ( fig. 9,b ) trebuie sa fie egal cu al dispozitivului R2- E ( fig. 9,b ), iar al dispozitivului E-R1 ( fig.9,c ) trebuie sa fie egal cu al dispozitivului R1-E ( fig. 9,c ). Astfel, inregistrerea diferentei timpilor de percurs B si A echivaleaza cu amplasarea unui al doilea emitator E2 ( fictiv ) sub receptrorii R-R2 (fig. 9,d ). Practic, in mod automat, valoarea curenta t, este combinata cu valoarea masurata intr-un moment anterior, inainte de deplasarea emitatorului, respectiv, dispozitivului, pe o distanta egala cu baza de masura R1-R2 ( l ).
t1 t 2 B A + C D = ; 2 2

t =

( 1.13 )

In pozitia ( c ) emitatorul se afla la nivelul pe care-l are receptorul R2 in pozitia ( a )pozitia curenta. In aceasta pozitie se masoara timpul de parcurs A cu dispozitivul E-R1,retinut (memorat si intirziat ) in aparatura de suprafata. In pozitia ( b) emitatorul E deplasat pe pozitia pe care o are receptorul R1 in pozitia ( a ) pozitia curenta. In acest moment se masoara timpul de parcurs ( B ) cu dispozitivul E-R2,care va fi inregistrat in aparatura de suprafata. Cind dispozitivul s-a deplasat in pozitia ( a ) aceste doua masuratori sunt echivalente cu timpul de

parcurs rezultat de la un al doilea emitator situat sub cei doi receptori, in conformitate cu principiul reprocitatii.

2.2.2. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora.


In sistemul de carotaj acustic compensat Schlumberger si Dresser Atlas se inregistreaza doua curbe (fig. 10 ) Curba timpului de parcurs t, in scara liniara ; Curba timpului total sau curba integrata.Aceasta este redata sub forma unor picuri pentru fiecare crestere a timpului cu o milisecunda, marcind de fiecare data cea de a zecea milisecunda cu un pic de amplitudine mai mare. Simultan se pot innregistra si curba radiatiei gama naturale sau curba de PS, ca elemente suplimentare in caracterizarea litologica.Uneori, la aceasta se mai adauga si cavernograma. Informatiile aditionale asupra conditiilor de sonda si litologiei, pot fi utilizati in orice program de carotaj. In caul in care nu exista variatii semnificative de diametru atunci :
t BHC = t E R1 R2

( 1.14 ) Pentru a se identifica usor curba t


BHC

, de obicei se decaleaza cu 3 diviziuni ( 15 s/ft )

spre stinga si se inregistreaza intre acele doua curbe(cu un receptor si cu doua receptoare) Curba timpului total ( ITT ) se utilizeaza pentru calculul vitezelor de interval, necesare in prelucrarea si interpretarea datelor seismice.Pina la aparitia carotajului acustic de viteza continuu, dar si in prezent, vitezele de interval erau calculate din carotajul seismic conventional ( CS ).Compararea datelor obtinute din carotajul seismic conventional ( CS ), cu cele din carotajul acustic ( CA ), a dus la constatarea faptului ca, in mod sistematic
VCA <VCS

Pentru aceasta diferenta dintre viteza din carotajul seismic conventional si cea determinata din carotajul acustic,au fost aduse trei explicatii posibile:

1. Spectrul de frecventa al pulsului seismic este de aproximativ intre 10-100 Hz, in timp ce pulsurile transmise in carotajul acustic sunt de 10-30 Hz.Fenomenul cunoscut sub denumirea de dispersie indica faptul ca la frecvente mai inalte pulsul acustic este transmis un pic mai repede; insa, acesta trebuie sa fie 2. Fizica masuratorilor este diferita: Mediul investigat de carotajul acustic nu este acelasi cu cel investigat e carotajul seismic conventional . 3. Atit masuratorile acustice cit si cele seismice pentru determinarea vitezei pot fi, simplu, facute gresit, datorita tehnologiilor neeadecvate. Deoarece, viteza obtinuta din carotajul acustic concorda cu viteza determinata din prelucrarea datelor seismice de reflexie in suprafata, ramine ca suspecte dispozitivele de carotaj acustic folosite, deci tehnologia de efectuarea a carotajului acustic de viteza. Astfel, este important sa cunoastem ceea ce masuram si daca masuratoarea este corecta. Pentru doua medii: gaura de sonda si formatiunile cuprinse in peretii ei (fig.10),

fig.10. Reprezentarea schematica a drumului parcurs in cazul a doua medii.

hodograful de reflexie va arata astfel (fig.11):

VR =

x12 l = ; t 2 t1 t 2 t1

(1.15 ) in care l = R1 R2 - baza de masura a dispozitivului

Fig.11. Hodograful de reflexie in cazul a doua medii,gaura de sonda si roca

In mediile trizonale ( sonda, zona de invazie, roca ) (fig.12) se va diferentia o viteza pentru :

zona de invazie a filtratului de noroi,in formatiunile poroase-permiabile sau in , zona de alterare a argilelor la nivelul formatiunilor argiloase impermiabile,astfel avem :
Vn < Vi < V R

Fig.12. Reprezentarea schematica a drumului parcurs in cazul mediilor tizonale.

Doar in cazul in care: x1(R1) > xc


VR = x12 l = ; t 2 t1 t 2 t1

(1.16)

Hodograful undei refractate prntru mediul trizonal arata astfel:

Fig.13. Hodograful de reflexie in cazul mediilor trizonale,gaura de sonda,zona de invazie si roca Se pare ca si in practica xc > 10 ft ( 3m). Astfel, numai dispozitivele lungi cu E-R1 10 ft ( 3m ) si E-R2 = 12 ft (4m) pot da valori corecte. Dispozitivele cu E-R1 3 ft ( 0,9 m) si E-R2 = 5

ft (1.5m) vor da valori t prea mari ( viteza prea mica ) pentru ca de fapt, ele masoara in zona alterata ( Vi ). Aceasta fiind cauza majora a dezacordului cu VCS ,de aceea, pentru calculul vitezelor de interval se folosesc inregistrari acustice continuiisub denumirea de LSS- Long Space Sonic. Curba timpului total ( integrat ) este calculata din masuratoarea cu dispozitive acustice lungi ( LSS). Si vitezele de interval obtinute concorda cu cele calculate din carotajul seismic conventional (CS) sau din preluarea datelor seismice de prospectiune.

2.3. Carotaj acustic cu traductori multipli .


Carotaj acustic cu traductori multipli asigura analiza completa a formei de unda prin digitizarea intregii formei de unda acustice si foloseste un procesor matricial pentru prelucrarea semnalului. Din aceasta analiza pot fi obtinute mai multe informatii (Fig. 14) ca: viteza undelor longitudionale (compresionale); viteza undelor tranversale ; viteza undelor Stoneley

In formatiunile de mare viteza, unde unda tranversala este mai rapida decit viteza prin noroi, dispozitivul obtine masuratori directe pentru valorile undele tranversale, compresionale si Stoneley. In formatiunile de viteza mica, dispozitivul de carotaj acustic cu traductori multipli obtine masuratori in timp real ale vitezelor undelor compresionale, Stoneley si noroiului de foraj. Valorile undelor tranversale pof fi derivate din aceste viteze. Dispozitivul acustic cu traductori multipli, cu aranjamentul lui liniar de opt receptori, furnizeaza mai multe esantioane spatiale a cimpului de propagare a undelor pentru analiza formei de unda complete decit dispozitivele standard cu doi receptori .Acest aranjament permite masurarea componentelor de propagare a undelor mai adinci intr-o formatiune care depaseste zona alterata. O cea mai buna imagine a undei mixte si caracteristicele componentelor ei sint obtinute prin prelucrarea intr-un procesor matricial de mare viteza folosind metoda coerentei timpului de parcurs (Slowness time coherence (STC ) method ).( Slowness este reciproca vitezei si corespunde timpului de parcurs masurat cu dispozitive sonice standard ). Rezultatele obtinute pentru undele compresionale, tranversale si Stoneley sunt utile pentru multe aplicatii. Dispozitivul are si alte posibilitati :

1. Una este noua rezolutie verticala de 6-in. Aceast t de mare rezolutie este important pentru indentificarea si evaluarea stratelor subtiri . 2. Masurarea valorilor t ale undelor compresionale si tranversale prin coloana pentru evaluarea formatiunilor. 3. In plus, dispozitivul poate furniza toate masuratorile standard ale dispozitivelor acustice existente incluzind carotajele BHC scurt si lung, si carotajele CBL/VDL .

2.3.1. Descrierea dispozitivului si specificatii


Configuratia sistemului de carotaj acustic cu traductori multipli este aratat in Fig.15. si e constituit din urmatoarele parti:

Sonic Logging Sonde Dispozitivul de sonda Contine traductori acustici pentru efectuarea carotajului cu baza de masura mica 3-5 ft si 5-7 ft ( depth-derived borehole compensated (DDBHC)) in sonde deschise si 3 ft pentru carotajul CBL si 5 ft pentru carotajul VDL in sonde tubate. Sonic Logging Receiver Receptori de carotaj acustic Contine un aranjament de opt receptori situati la 6 in distanta unul fata de altul pentru obtinerea datelor necesare pentru analiza completa a frontului de unda. Acestia pot fi folositi, de asemenea pentru obtinerea masuratorilor compresionale cu 6-in rezolutie verticala.Doi din receptori fac carotajele cu distanta mare 8-10 ft si 10-12 ft in carotajul DDBHC.

Mud Velocity Measurement Section Masoara continuu viteza noroiului pe masura ce fluidul se misca prin sectiune in timpul carotajului. Sonic Digitizing Cartridge Transmite formele de unda acustice ca date digitizate telemetrate spre suprafata intre dispozitivul care genereaza unde seismice si ca semnale analogice transmise la suprafata prin cablu de carotaj. Sonic Telemetry Tool Module Detectorii cu prag dual prelucreaza semnalele analogice din aparatul inregistrator si determina timpul de parcurs si amplitudinile folosind prelucrarea primei miscari detectate. Array Processor Ca o unitate periferica a CSU, procesorul matricial de mare viteza realizeaza analiza formei de unda la sonda pentru masuratori in timp real .Poate fi utilizat in combinatie cu alte dispozitive. Tool Specifications Temperatura Presiunea Diametrul dispozitivului Lungimea dispozitivului Banda acustica Durata formei de unda Intervalul de esantionare Viteza decarotaj 175C 20000 psi. (13.8 kPa) 3 5/8 in ( 9.2 in) 37.9 ft (11.6m) 5 kHz pina la 18 kHz 5 ms normal, 10 ms maxim 5 s, 10 s, 20 s/ esantion 550 m/h pentru dispozitivul cu 8 receptori.

2.3.2. Modul de operare a dispozitivului


Dispozitivul de carotaj acustic cu traductori multipli are flexibilitatea de a atinge necestitatea specifica cu un numar minim de masuratori in sonda. El poate fi operat in oricare din cele patru moduri ori in combinatie de moduri cum este aratat. 1. Sistemul liniar 2. DDBHC 3. Rezolutia veritala de 6-in 4. CBL/VDL Modurile combinate include sistemul liniar cu DDBHC si sistemul liniar cu CBL/VDL.

Modul sistemului linear


Modurile sistemului linear scurt si lung sunt aratate in Fig. 17 si este folosit la obtinerea datelor necesare pentru prelucrarea STC. Aceste figuri reprezinta diferite lungimi transmitatoremitator folosite: Dispozitiv scurt - E-R = 11.5 ft Dispozitiv lung E-R = 13.5 ft

Modul DDBHC
Dispozitivul obtine forma de unda pentru determinarea t standard in aceiasi maniera ca in dispozitivele acustice anterioare. Modurile dispozitivul DDBCH scurt si lung sunt aratate in figura 18. Aceste moduri pot fi efectuate simultan cind masuratorile timpului de parcurs compresional sunt necesare pe un domeniul larg de distante.

Modul rezolutiei verticale de 6-in.


Masuratoarea compresionala de 6-in rezolutie verticala este obtinuta din sase masuratori de timp de parcurs efectuate pe adincimea de masura ( Fig. 19). Pentru a obtine masuratoarea, sunt efectuate trei citiri ale timpului de parcurs cu receptorii de-a lungul zonei de interes pentru a obtine o masuratoare de timp de parcurs necompensata. Alte trei masuratori sunt obtinute in momentul cind emitatorii se deplaseaza pe zona de interes. Cele sase masuratori sunt combinate pentru a da semnalul DDBHC. Daca una din citiri (masuratori) are un ciclu lipsa evident, softul il va indeparta inainte ca ele sa fie mediate. Deoarece masuratoarea t de mare rezolutie de 6-in este efectuata cu o distanta transmitator-receptor mare, aceasta furnizeaza timpi de parcurs ai formatiunii vergine in cele mai multe cazuri. Pentru intervalele de esantionare pe adincime datele sunt extrase la fiecare 1.2 in de adincime a sondei. Aceasta necesita un set complet de patru distante emitator-receptor la fiecare

1.2 in. Viteza maxima de carotaj pentru aceste masuratori este de 1350 ft /ora. Exemple ale modurilor sistemului liniar, DDBHC, si rezolutiei verticale de 6-in sunt aratatae in Fig. 20.

Fig. 20. Exemple de diagrafii acustice inregistrate in sistemul de carotaj cu traductori multipli

Modurile CBL/VDL
Modul standard CBL ( Cement Bond Log ) ( Fig. 21) dubleaza carotajul CBL traditional. Astfel, dupa ce sectiunea deschisa a sondei este carotata, un carotaj CBL/VDL poate fi obtinut la suprafata in coloana intermediara cu acelasi mars. Cu un dispozitiv de carotaj acustic cutraductori multipli, un carotaj CBL/VDL poate fi inregistrat simultan cu un carotaj acustic in sonde tubate. Carotajele CBL/VDL pot fi afisate in timpul carotajului sau pot fi obtinute prin

redare de pe banda (Fig. 22). Datele CBL ar putea fi obtinute de fiecare data cind sistemul linear este efectuat prin coloana.

2.4. Carotaj acustic de atenuare efectuat in sonde tubate pentru controlul cimentarii sondelor .

2.4.1. Schema principale de masura

Carotajul acustic de atenuare efectuat in sonde tubete pentru controlul cimentarii a fost descoperit de Schlumberger, pentru a imbunatati calitatea evaluarii cimentului.Acest dispozitiv este un sistem elicoloidal cu opt traductori acustici operind cu o raza de 500 kHz cercumferential in jurul sondei si masuratorile sunt facute in sectoare separate intre ele cu cite 45 ( Fig.23).

Acest dispozitiv furnizeaza informatii semnificative care nu erau oferite de carotajele pentru controlul cimentarii anterioare. Carotajul CET impreuna cu CBL/VDL ofera o imagine completa a formatiunei si annulusului.

Specifications
Lungimea 286 31 ( 8.5 9.1 m)

Greutatea Raza de investigare Presiunea Temperatura Deviatia maxima

489 556 lbs 11.5 25 cm 140 Mpa 175 C 60

Viteza maxima de carotaj : 2000 m/ora

2.4.2. Metodologia de investigare


In carotajul acustic de atenuare se urmareste modul in care energia undelor elastice este disipata la trecerea prin roci.Cind o unda oarecare se propaga intr-un mediu oarecare se poate remarca o descrestere a amplitudinii o data cu marirea distantei parcurse, adica se observa o atenuare. Amplitudinea undelor elastice ca si in procesul de atenuare a acestora in formatiuni depinde de un anumit tip litologic depind de frecventa semnalului acustic. Rocile se diferentiaza net din punct de vedere al proprietatilor de absorbtie a semnaleor acustice, oferind posibilitatea studierii lor cu ajutorul carotajului acustic de atenuare. Variatia amplitudinii unei oscilatii elastice se face dupa o lege exponentiala de forma :
A = A0 e l

(1.17)

in care: coeficient de absorbtie, care determina capacitatea de absorbtie a rocii l intervalul pe care s-a propagat semnalul acustic. Uzual, capacitatea de absorbtie a rocilor poate fi caracaterizata prin atenuarea undelor elastice intr-uninterval de timp. Principala aplicatie a carotajului acustic de atenuare este controlul cimetariicoloanelor tubate, atit sub aspectul determinarii si localizarii nivelului de ciment cit si sub aspectul caracterizarii calitatii cimentului.Ideea de baza consta in aceea ca, cuplajul semnalului acustic produs in sonda cu formatiunea se realizeaza in mod diferit, in functie de gradul de realizare a legaturii cimentului de sonda si formatiune. Ca urmare, se produc modificari in aplitudinea semnalelor acustice care pot fi interpretate in termeni de calitate a cimentarii.

Carotajul acustic efectat pentru controlul cimentarii consta intr-o inregistrate a amplitudinii masurate la un anumit timp sau intr-un interval de timp in trenul de unde acustice, in functie de adincime. Masuratorile de amplitudine se realizeaza, in majoritatea cazurilor, simultan cu o masuratoare a timpului de parcurs in coloana, folosind de regula un dispozitiv cu un receptor, de o anumita lungime. Masuratoarea in timp in coloana este foarte utila pentru interpretarea curbelor de amplitudine deoarece da informatie cu privire la valoarea vitezei formatiunilor in raport cu viteza in coloana si ciment. Timpul sau intervalul de timp din trenul de unde acustic, la care se masoara amplitudinea se controleaza pe cale electronica. Uneori se inregistreaza numai amplitudinele mai mari decit un nivel prestabilit, intr-un domeniu de timp dat. In general, trenul de unde acustice in sonda este foarte complicat, si in functie de nivelul de prag si domeniul de receptie stabilite, pot rezulta variatii importante de amplitudini, greu de interpretat.

2.4.3. Curbe inregistrate si forma de prezentare a acestora

3.2. Determinarea porozitatii rocilor din datele carotajului acustic de viteza. Formatiuni curate si argiloase.
Pentru calculul porozitatii se utilizeaza curbele de carotaj acustic de viteza ( t) inregistrate cu sisteme cu doua receptoare sau sisteme compensate. In prezent, plecind de la datele carotajului acustic, porozitatea poate fi calculata pe baza a trei algoritmi distincti: 3.2.1. Algoritmul Wyllie ( 1956) Formatiuni curate compactizate (Ca = 0) La baza determinarilor de porozitate sta ecuatia Wyllie:
1 P 1P = + v vf vm

(1.18) cunoscuta sub denumirea de "ecuatia timpului mediu". In termeni de timp de parcurs, ecuatia (1.18) se transcrie:
= P f + (1 P ) m t t t

(1.19) in care: t - timpul de parcurs masurat in carotajul acustic; tf - timpul de parcurs in fluidul continut in spatiul poros al rocii; tm - timpul de parcurs in matricea minerala a rocii ; Rezolvind ecualtia (1.19) in raport cu porozitatea, rezulta:
t t m =P t f t m

PA =

(1.20)

Porozitatile calculate cu relatia (1.20) sunt apreciate ca bune pentru formatiuni a caror porozitate este mai mica decit 25 % in conditiile cunoasterii compozitiei minerale a rocii.Pentru calculul porozitatii este necesar sa se cunoasca timpul de parcurs in matricea rocii tm si timpul de parcurs in fluidul din pori tf .

Datorita faptului ca, semnalul acustic are o penetratie mica, masuratoarea se raporteaza, zonei de invadare; atunci, fluidul din spatiul poros al rocii, pe raza de investigatie a caiotajului acustic este filtratul de noroi.Acesta poate fi dulce, pentru care se accepta un timp de parcurs tf =189 s/ft. Pentru filtratul de noroi mineralizat (sarat) tf =185 s/ft. Mult mai dificil se evalueaza timpul de parcurs in matrice. Acesta poate fi determinat fie prin masuratori directe, pe probe uscate, fie indirect, din diagrafia geofizica, prin intermediul graficului de dependenta R t. In acest din urma, caz, timpul de parcurs in matrice corespunde intersectiei abscisei cu dreapta saturatiei in apa. Acest punct corespunde, de asemenea, unei rezistivitati infinite a rocii, in conceptul admis intotdeauna, ca scheletul mineral al rocii este izolant ( R ) Valorile uzual admise ale timpului de parcurs in matrice t, sunt indicate in Tabelul 1.2 Tabelul 1.2 Roca Nisipuri,gresii Calcare Dolomite Anhidrite Sare gema
v m ( ft / s ) t m ( s / ft )

18000 21000 21000 23000 23000 26000 20000 15000

55.6 47.6 47.6 43.5 43.5 38.5 50.0 67.0

Formaliuni curate necompactizate (Ca = 0)


Este cazul nisipurilor necompactizate intilnite la adincimi mici in sonde sau in zonele cu formatiuni suprapresurizate. Se considera ca formatiunile apar insuficient de compactrzate cind timpul de parcurs observat in argilele adiacente este ta > 100 s/ft. S-a constatat ca marimea corectiei pentru efectul de necompactizare creste liniar cu cresterea timpului de parcurs in argile peste valoarea ta = 100 s/ft. De aceea, pentru nisipurile necompactizate s-a propus relatia:
t t m 100 t f t m ct a

P=

(1.21)

Deoarece ta variaza, mult cu gradul de compactizare al argilelor, corectia pentru lipsa de compactizare (c) nu se poate determina separat. De aceea, se determina valoarea produsului cta prin compararea valorilor de porozitate din carotajul acustic cu cele obtinute din carotaiul de rezistivitate sau de densitate in nisipuri acvifere curate. Relajia (1.21) se poate scrie:
100 ct a

P = PA

(1.22)

in care: PA este porozitatea determinata din carotajul acustic cu relatia (1.20) ca si cind formaliunile ar fi compactizate, iar P este porozitatea calculata din carotajul de rezistivitate sau carotajul de densitate. Astfel:
PA P

ct a = 100

(1.23)

Cunoscind produsul cta, care variaza uzual intre 110 si 160, se poate determina porozitatea corectata pentru lipsa de compactizare.

Formaliuni argiloase compactizate (Ca > 0)


In formatiuni argiloase, intr-o formulare generala, porozitatea calculata pe baza datelor carotajului acustic (Fertl gi Timko, 1970) se poate scrie:
PA = P +C a PA, a

(1.24) in care PA,a reprezinta porozitatea argilei din carotajul acustic (raspunsul carotajului acustic in dreptul unei argile curate). Porozitatea argilei din carotajul acustic se determina cu relatia:

PA,a =
(1.25)

t a t m ; t f t m

Pentru argile normal compactizate se accepta, curent, ca. ta = 90 - 95 s/ft. Valori ceva mai reduse au fost observate pentru argilele situate la adincimi mari (peste 5000 m). Cunoscind Ca si PA,a, porozitatea corectata pentru efectul argilei se scrie:
P = PA +C a PA, a

(1.26) sau
P= t t m t t m Ca a ; t f t m t f t m
(1.27)

care se poate transcrie:


P=
(1.28)

t t m C a ( t a t m ) t (1 C a ) t m C a t a = ; t f t m t f t m

Formaliuni argiloase necompactizate (nisipuri argiloase) (C" t 0) In acest caz, pe linga corectia pentru efectul argilei trebuie sa se aplice si corectia pentru lipsa de compactizare. Astfel, relalia (1.26) devine:
100 C a PA,a ct a

P = PA

(1.29) sau
t t m 100 t t m Ca a ; t f t m ct a t f t m

P=

(1.30)

in care ta > 100 s/ft.. Timpul de parcurs in argile se poate determina fie prin citire directa in dreptul unei argile

groase curate din sectiunea analizata, fie statistic, cu ajutorul graficelor de frecvenfa, in particular grafrcul I =f (t), in faza de preinterpretare a diagrafiei geofizice pentru evaluarea complexa a formatiunilor.

3.2.2. Algoritmul RAYMER, HUNT si GARDNER (1980)


Pe baza unei analize de detaliu a dependentei timp de parcurs - porozitate, autorii mentionati au propus un nou algoritm de calcul, pentru tot domeniul de porozitati. Astfel: Pentru domeniul de porozitate 0 - 37 % (P < 37 %):
v1 = (1 P ) v m + P v f
2

(1.31)

unde:
t = 10 6 v1

(1.32)

Pentru domeniul de porozitate 47 - 100 % (P > 47 %):

t 2 =

Pt 2 f f

(1 P ) t m m

(1.33)

Pentru domeniul de porozitate 37 - 47 % (37 % < P < 47 %), raspunsul observat pe carotajul acustic functie de porozitate este dat de relatia:
0.47 P P 0.37 t1 + t 2 0.1 0.1

t =

(1.34) sau o relatie mai simpla:


t = 0.47 P P 0.37 t1 + t f 0.1 0.1

(1.35) Ultima relatie elimina necesitatea de a calcula vreodat t2, marime care implica si

utilizarea carotajului de densitate. De altfel , porozitati mai mari de 47 % sunt rar intilnite. Acest algoritm de calcul, in viziunea autorilor, prezinta urmatoarele avantaje: Porozitatea este oblinuta direct, fara a fi nevoie de corectii speciale, cum ar fi corectia pentru lipsa de compactizare;

Vitezele in matrice pentru mineralele pure au valori singulare: Nisipuri, gresii: Calcare Dolomite : : vm = 17850 ft/s vm = 20500 ft/s vm = 22750 ft/s

Se poate aplica si pentru alte fluide de saturatie decit apa, daca viteza in fluid si densitatea sunt cunoscute.

Pentru determinarea porozitatilor formatiunilor la P < 40 % si valori singulare ale vitezelor in matrice, pentru principalele tipuri litologice care intereseaza in practica (gresii, calcare si dolomite) a fost construita, o dependenta grafica (Fig. 1.17).

3.2.3. Algoritmul RAIGA-CLEMENCEAU, MARTIN Si NICOLETIS (1988)

Pe baza unei analize sistematice, pe probe, a porozitatii formatiunilor de diferite litologii (gresii, calcare si dolomite) in comparatie cu masuratorile de timp de parcurs, in cadrul companiei TOTAL - Franta s-a stabilit urmatoarea relalie care leaga porozitatea de timpul de parcurs inregistrat in carotajul acustic:
t x P =1 m t
1

(1.36)

Valorile tm si x sunt indicate in Tabelul 1.3. Tabelul 1.3

Matricea minerala Silice SiO2 Calcit CaCO3 Dolomit CaMg(CO3)2

tm (s/ft) 55.5 47.6 43.5

x 1.60 1.76 2.00

Acest algoritm imbunatateste algoritmul Raymer, Hunt si Gardner. Valorile de porozitate oblinute prin intermediul algoritmilor Raymer et al. si RaigaClemenceau et al., in cazul formatiunilor argiloase (Ca> 0) sunt corectate pentru efectul argilei ca si in cazul algoritmului Wyllie.

3.4. Aplicatii principale ale carotajului acustic de viteza continuu pentru prelucrarea si interpretarea datelor prospectiunii seismice pentru hidrocarburi.
Carotajul acustic de viteza continuu a fost dezvoltat pentru a furniza inregistrari detailate a vitezei pentru seismologi si chiar azi majoritatea carotajelor acustice sunt inregistrate pentru acest scop. O examinare a principiului dispozitivelor acustice folosite indica citeva limitari pe care adesea le cupinde, care pot cauza mari erori din punct de vedere seismic, chiar cind carotajele sunt permanent calibrate inainte de o inregistrarea a vitezelor. Perfectionarea tehnicilor pentru calibrarea carotajului in timpul inregistrarilor compenseaza limitarile dispozitivelor actuale. Cu toate ca dezvoltarile curente pot reduce importanta seismica a carotajelor acustice, de dezvoltarea dispozitivelor va beneficia analistii.

Cerinte seismice pentru informatiile vitezelor


In timp ce tehnologia seismica de reflexie a fost dezvoltata la un pret ridicat in scopul cercetarii pentru hidrocarburi, este necesar de a transforma informatia seismica dintr-o scara liniara in timp intr-o scara liniara in adincime devenind aparent crescatoare. Aceasta conversie

necesita o inregistrare a vitezei ca o functie a timpului sau a adincimii, care este un carotaj acustic. In plus, o metoda de corelare a reflexiilor seismice cu evenimentele specifice pe carotaje a fost foarte dorita. Reflexiile acustice au loc la suprafata unde exista o schimbare in impedanta acustica, si puterea lor este direct relatata prin marirea acestei schimbari. Mai simplu, Impedanta acustica = Denistatea volumului de roci x Viteza acustica Domeniul de variatie a densitatii in rocile sedimentare obisnuite este de la aproximativ 2.15 pina la 2.95 g/cm3 , iar domeniul de variatie este de la aproape 6700 pina la 20 000 ft/sec. Astfel schimbarea vitezei poate fi un factor principal in cazul reflexiilor. Carotajul acustic de viteza continuu a fost asadar dezvoltat sa furnizeze un timp de conversie a adincimii si sa asocieze evenimentele din sectiunea seimica de reflexie cu inregistrarea schimbarilor fizice corespunzatoare carotajelor. O combinatie a acestor doua functii este facuta in seismograma sintetica ( Figura 1)

3.4.1. Determinarea vitezelor de interval . 3.4.2. Determinarea coeficientilor de reflexive .

3.5.Determinarea litologiei formatiunilor traversate de sonda.


Identificarea litotogiei formatiunilor pe baze cantitative se poate realiza pe mai multe cai: 1. Prin utilizarea graficelor de frecventa, intre care mentionam: Graficul dual M = f(N); Graficul dual de identificare a matricei (MID-PLOT) Graficul tc = f(ts)

In cele mai multe cazuri, aceste grafice sunt folosite ca tehnici de lucru distincte, in faza de preinterpretare, pentru stabilirea modelului geologic intr-o anumita sonda si zona de cercetare. 2. Prin analiza integrata a carotajelor majore de porozitate (neutronic, densitate, acustic).

3.5.1. ldentificarea litologiei formatiunilor prin utilizarea graficelor de frecventa

Graficul dual M=f(N)


Formatiunile cu litologie complexa pot fi corect definite daca programele de investigare realizate au cuprins cele trei carotaje majore de porozitate: neutronic (PN), densitate () si acustic (t). Parametrii M si N, combinind datele celor trei metode, se definesc astfel:

M =

t f t

0.01

(1.37)
PN , f PN

N =

(1.38) Parametrul M este multiplicat cu 0.01 pentru a avea o magnitudine comparabila cu N. M si N sunt dependenti numai de caracteristicile matricei si fluidului si independenti de porozitate. Pentru un fluid de foraj dulce (obisnuit), relaliile (1.37) si (1.38) devin:

M =

189 t 0.01 1

(1.39)
N = 1 PN 1

Semnificatia parametrilor M gi N rezulta imediat, prin construirea graficelor de dependenta:


= f ( ) t PN = f ( )

(1.40)

Reprezentarea valorilor M si N conduce la obtinerea graficului din Fig. 25, in care fiecare mineral principal este reprezentat printr-un punct. Cele trei tipuri litologice principale, gresii, calcare si dolomite, contureaza un triunghi litologic cu pozitie variabila, in funclie de natura fluidului de foraj utilizat.

Fig.25. -Graficul M: f(N) pentru identificarea litologiei (dupa Schlumberger). Din aceste grafice rezulta. ca M si N reprezinta pantele dreptelor care unesc punctul matricei minerale (P = 0 %) si punctul fluidului (P =100 %). Valorile tipice ale parametrilor M si N sunt prezentate in Tabelul 1.4, pentru fluide de foraj dulci (f = 1.0 g/cm3; tf = 189 s/ft) si

sarate (f = 1.1 g/cm3; tf = 185 s/ft). In condilii reale, plecind de la carotajele geofizice initiale (neutronic, densitate, acustic) se calculeaza parametrii M si N pe intervalul de investigare dat, la un pas de esantionare prestabilit.Apoi, valorile oblinute se reprezinta pe graficul teoretic M = f(N). Daca roca este monominerala, punctele de observatie se grupeaza in jurul punctului teoretic de pe grafic (gresie, calcar, dolomit). Distribulia punctelor pe dreptele care unesc punctele gresie-calcar, calcar-dolomit sau gresie-dolomit indica prezenta unei roci biminerale, in proportii cantitative care urmeaza. a fi definite.

Tabelul 1.4
Fluid de foraj (f = 1.0) Mineralul M N M N Gresie 1 Vm =18000 ft/s 0.810 0.636 0.835 0.667 Gresie 2 Vm =19500 ft/s 0.835 0.636 0.862 0.667 Calcar 0.827 0.585 0.854 0.621 Dolomit 1 P = 5.5 30% 0.778 0.489 0.800 0.517 Dolomit 2 P = 1.5 5.5% 0.778 0.500 0.800 0.528 Dolomit 3 P = 0.5 1.5% 0.778 0.513 0.800 0.542 Anhidrit m =2.98 g/cm3 0.702 0.504 0.718 0.533 Gips 1.015 0.296 1.064 0.320 Sare 1.269 1.086 (Observatie: Valorile N sunt calculate pentru carotajul neutronic compensat - CNL) Fluid de foraj sarat (f = 1.1)

Prezenta argilelor in intervalul analizat deplaseaza punctele de observatie in zona centrala si dreapta-jos a graficului; efectul gazelor in formaliunile traversate, ca si prezenta sarii geme,conduc la deplasarea punctelor in directia dreapta-sus fata de linia calcar-gresie, iar porozitatea secundara, deplaseaza distributia de puncte in sus fata de linia calcar-dolomit.

Rezumind, graficul dual M = f(N) poate fi utilizat pentru: Definirea litologiei; Selectarea parametrilor de calcul, inclusiv definirea punctelor si parametrilor argilei, Identificarea porozitatii secundare; Identificarea prezentei gazelor.

Graficul dual de identificare a matricei (MID-PLOT)


Acest grafic, cunoscut sub denumirea de MID-PLOT (Matrix ldentification Plot) este considerat o perfectionare a graficului M = f(N) si foloseste doi parametri caracteristici ai rocilor independenti de porozitate, si anume: densitatea aparenta a matricei ( m,a ) si timpul de parcurs in matrice aparent ( tm,a). Acesti parametri sunt obtinuti din grafice duale special scalate: densitate-neutronic (Fig. 26) si acustic-neutronic (Fig. 27). Ambele grafice duale depind de tipul carotajului neutronic folosit (neutron-neutronic epitermal cu dispozitiv presat pe peretele sondei SNP sau neutron-neutronic compensat - CNL) si de densitatea filtratului de noroi (fluidul existent in spatiul poros al rocii, pe raza de investigatie a carotajelor de densitate, neutronic si acustic).

Fig.26. - Graficul dual Densitate - Neutronic (dupa Clavier si Rust).

Fig.27. - Graficul dual Acustic - Neutronic (dup[ Clavier gi Rust).

Pentru determinarea parametrilor m,a si tm,a se poate utiliza si o alta metoda: Din graficele duale de porozitate-litologie se determina o porozitate totala aparenta Pt,a din combinatiile densitate () - neutronic (PN) si acustic (t) neutronic (PN) Calculul celor doi parametri cu relatiile (Schlumberger,1989):
Pt ,a f
1 Pt ,a

m,a =

(1.41)

t m , a =

t Pt , a t f 1 Pt , a

(1.42) Pentru combinatia densitate-neutronic, Pt,a se poate determina cu relalia:

Pt , a =

PD + PN 2

(1.43) In cazul combinatiei acustic-densitate, in graficul dual litologie-porozitate, pentru calculul porozitatii din acustic se poate utiliza algoritmul Raymer, Hunt si Gardner (1980). Atunci, pentru determinarea valorii tm,a se aplica relatia (Schlumberger, 1989):
Pt , a t c

t m , a = t

(1.44) unde c reprezinta o constanta cu valoarea aproximativa 0.68.

Parametrii m,a si tm,a definiti prin relaliile (1.42) si (1.42) se pot obline si pe cale grafica,cu ajutorul dependentei complexe prezentata in Fig. 28. Valorile calculate sau determinate grafic se reprezinta apoi pe graficul de identificare a matricei (Fig. 29), unde fiecare matrice minerala principala este caracterizata de un punct bine definit. Matricele minerale complexe se vor plasa pe acest grafic intre punctele corespunzatoare mineralelor pure.

Fig.28. - Determinarea parametrilor m,a si tm,a din datele carotajelor de densitate, neutronic si acustic (dupa Schlumberger).

Fig.29. Graficul dual de identificare a matricei minerale (MID-Plot) m,a =f( tm,a) (dupa Schlumberger). Prezenta gazelor va deplasa punctele de observatie in directia dreapta-sus, pe un model unic si usor de identificat. Porozitatea secundara (fracturi, vacuole), datorita raspunsului caracteristic al carotajului acustic ( timpul de parcurs t este mai mic ), conduce la deplasarea punctelor de observalie spre stinga.

Sarea si anhidritul sunt usor identificate pe acest grafic, daca sunt suficient de pure. Atunci cind se intilnesc in amestecuri complexe, cunoasterea cadrului geologic local ajuta la identificarea lor.

Graficul dual t c = f ( t s);


Pe baza datelor experimentale (misuratori de laborator efectuate pe carote) ale vitezei undelor longitudinale (compresionale), respectiv ale timpului de parcurs (tc), si ale vttezei undelor transversale, respectiv ale timpului de parcurs (ts), Pickett (1963) a stabilit o legatura intre raportul ts / tc si litologie, ptezentata, in gradficul din Fig. 1 .36 pentru formatiuni curate, cu litologie monominerala (Tabelul 1.5). Tabelul 1.5 Litologie Gresii Dolomite Calcare ts / tc 1.6 1.7 1.8 1.9

Aceste date experimentale au putut fi valorificate pentru identificarea litologiei formatiunilor, odata cu introducerea in practica a cratotajului acustic cu traductori multipli ( Array Sonic ) si utilizarea in intregime si prelucrarea intregului semnal acustic ( Full Waveform Recording and Analysis ). Acest sistem modern de carotaj acustic permite inregistrarea continua a trei curbe ale timpilor de parcurs pentru: Unda longitudinala - tc (tp); Unda transversala, - ts Unda Stoneley - tSt

ca si a raportului ts / tc care poate fi interpretat direct in termeni litologici. Valorile individuale ts si tc, la orice nivel de adincime pe intervalul analizat, pot fi

reprezentate pe grafrcul din Fig. 30; prin punctul de intersectie trece o dreapta cu modulul ts / tc, care indica o compozitie monominerala sau un sistem mineral dual.

Fig. 30. - Graficul tc = f(t) (dupa Pickett).

3.5.2. Sisteme de analiza integrate impreuna cu datelele din carotajul neutronic si de densitate .
Rapunsul carotajelor neutronic, de densitate si acustic depinde, in afara, de varialiile de porozitate, si de natura matricei minerale si a fluidelor continute in roci. Deoarece aceste metode sunt afectate in mod diferit de variatiile in natura mineralogica a matricei, combinarea acestor carotaje furnizeaza datele necesare pentru identificarea tipului matricei si, implicit, determinarea mai exacta a porozitatii. Pentru roci cu litologie simpla (doua componente mineralogice si porozitatea), cu ajutorul unor dependente construite pe baza datelor a doua carotaje de porozitate, se pot efectua determinari ale continutului procentual al componentelor mineralogice si porozitatii. In functie de combinarea carotajului acustic cu cel neutronic si cel de densitate, aceste dependente duale pot combina urmatorii parametri:

INN = f( ); = f ( PN) sau PD = f (PN ); INN = f ( t ); t = f ( PN-CNL); = f (t ); = f (Pe);

Dependenta INN = f( ); = f ( PN) sau PD = f (PN ); Graficul INN = f() se utilizeaza, atunci cind varianta de carotaj neutronic aplicata a fost carotajul neutron-neutronic epitermal. Graficul de tip = f ( PN) se construieste luind in considerare porozitatea neutronica raportata,la matricea de calcar, derivata din carotajul neutron-neutronic epitermal cu dispozitive presate pe peretele sondei (SNP -

Sidewall Neutron porosity Log) sau carotajul neutron-neutronic compensat (dual) de tip CNL (Compensated Neutron Log). In Fig. 31. este prezentata dependenta duala = f ( PN-CNL) care, in acelasi timp, este si o dependenta duala PD = f(PN), prin scala de porozitate (PD) indicata in partea dreapta pentru o densitate a matricei m = 2.7 g/cm3. Astfel de dependente duale pot fi construite pentru densitati ale fluidului din spaliul poros de 1.0 g/cm 3 (apa dulce) si 1.1 g/cm3 (apa sarata). Separatia semnificativa intre curbele corespunzatoare pentru gresii, calcare si dolomite permite determinarea porozitatii si a fractiunilor minerale cu o precizie buna.

Fig. 31. - Graficul dual = f ( PN-CNL) (dupa Schlumberger).

Dependenta INN = f(t) sau t = f(PN)


Pentru dependentele duale de acest tip se poate lua in considerare direct raspunsul carotajului neutron-neutronic epitermal (u.n.API) sau porozitatea neutronica (PN,CALC) din carotajul neutron-neutronic compensat CNL. Fiecare dependenta poate fi construita pentru timpi de parcurs in fluid de 189 s/ft (filtrat de noroi dulce) sau 185 s/ft (filtrat de noroi sarat). In Fig. 31. se prezinta dependenta t = f(PN-CNL), pentru doua algoritme de calcul al

porozitatii din carotajul acustic: Wyllie - "ecuatia timpului mediu" si Raymer-Hunt-Gardner (curbele intrerupte). Din grafic se poate observa din nou ca gresiile se diferentraza, net in raport cu rocile carbonatice (calcare si dolomite) pentru tot domeniul de porozitati intilnite in practica.

Fig. 32. - Graficul dual t = f(PN-CNL) (dupa Schlumberger).

Dependenta = f (t )
Graficul dual de acest tip (Fig. 32), construit pentru domeniul de porozitati 0 40 %, indica o separatie redusa intre curbele corespunzatoare celor trei componente mineralogice (cuart, calcit, dolomit). Aceasta face ca porozitatea evaluata din aceasta dependenla sa fie exacta, in timp ce precizia de determinare a componentelor pentru un sistem mineral dual sa fie redusa .

Fig. 33. - Graficul dual = f (t ) (dupa Schlumberger).

Dependenta = f (Pe);
Graficul dual = f (Pe) (Fig. 34.) combina densitatea, determinata din carotajul gamagama de densitate compensat, cu indicele de absorbtie fotoelectrica determinat din carotajul gama-gama litologic. In tehnologiile actuale de lucru cele doua curbe sunt inregistrate simultan,

iar dependenta indicata este usor de utilizat. Separatia mare dintre curbe pentru cele trei componente mineralogice majore asigura o buna precizie in determinarea litologiei si a porozitatii.

Fig. 34. - Graficul dual = f (Pe) (dupa Schlumberger).

Modul de lucru cu aceste grafice este simplu: In dreptul formatiunii de interes se citesc valorile , t, PN,CALC (din carotajul

neutronic epitermal sau compensat) ; Se alege graficul dual de utilizat, in funtie de combinatia de carotaje geofizice

disponibile; de intersectie; in functie de pozitia acestui punct, prin interpolare, se determina cantitatile fiecarei componente minerale si valoarea corecta a porozitatii. Daca matricea rocii este constituita dintr-un singur mineral, punctul de observalie se plaseaza pe curbele corespunzatoare unei anumite componente minerale (gresii, calcare, dolomite, anhidrite etc.) la o porozitate data, astfel incit formatiunea este complet definita. Dependentele duale pot fi utilizate si pentru formatiuni argiloase; in acest caz, valorile inregistrate trebuie sa fie corectate, in prealabil, pentru efectul argilei. In prezent, pentru formatiunile cu litologie complexa, determinarea porozitatii si a componentelor minerale se realizeaza pe cale analitica, in diferite sisteme de prelucrare automata a diagrafiilor. Ipoteza de baza utilizata, in astfel de determinari este aceea ca valorile inregistrate in carotajele geofizice pot fi reprezentate ca ecuatii liniare de forma: Se plaseaza valorile corespunzatoare pe abscisa si ordonata, obtinindu-se un punct

RC = RiVi
i =1

(1.45) in care: RC = valoarea inregistrata in carotaj, corespunzatoare unui anumit parametru fizic al mediului cu o litologie complexa, avind n componente;

Ri = valoarea parametrului fizic atribuita componentei minerale i a mediului, la porozitate zero (valoarea in matrice); Vi = fractiunea volumetrica a componentei i; Cea de-a doua ecuatie care trebuie sa fie satisfacuta este ecuatia unitara:

V
i =1

=1

(1.46)

In astfel de analize sunt utilizate, de regula, datele carotajelor majore de porozitate (neutronic, densitate, acustic). In mod explicit, ecuatiile (1.45) si (1.46), pentru diferite modele litologice definite in prealabil, se scriu (luind in considerare, de exemplu, un dolomit acvifer):

t = t DOL V DOL + t APA V APA 1 = V DOL + V DOL

(1.47)

Din sistemul de ecuatii anterior, daca se cunosc valorile tDOL si APA, se pot determina fractiunile de dolomit (VDOL si de apa (VAPA, reprezentind, de fapt, porozitatea). Similar, avind la dispozitie carotajul de densitate, se obtine:

= DOL V DOL + APA V APA


1 = V DOL + V DOL

(1.48) Din rezolvarea sistemului de ecuatii (1.48) rezulta, din nou valorile VDOL si VAPA, oferind astfel un dublu control asupra evaluarii fractiunilor minerale.

Luind in considerare cele de mai sus, rezulta ca pentru formatiuni monominerale fractiunea volumetrica a mineralului si porozitatea pot fi evaluate prin intermediul unui singur carotaj geofizic. Pentru formatiunile cu litologie complexa este necesar sa se utilizeze dalele mai multor carotaje geofizice. Astfel, pentru un calcar dolomitic acvifer, sistemul de ecuatii se scrie:

= CALC VCALC + DOL V DOL + APA V APA t t t t

= CALC VCALC +DOL VDOL +APA V APA


1 = VCALC + V DOL + V APA

(1.49) din rezolvarea sa determinIndu-se VCALC , VDOL si VAPA , cu conditia ca toate valorile Vi sa fie pozitive. In prezent , toate sistemele de analiza , integrata a datelor carotajelor geofizice folosite pentru definirea cantitativa a litologiei sunt sisteme automate, operate pe statii de lucru (workstations), cuprinzind si alte obiective ale procesului de evaluare a formatiunilor, intre care: Determinarea porozitatii (primare si secundare); Evaluarea continutului in argila Saturatia in apa in zona neinvadata; Saturatia in apa in zona spalata; Saturatia in hidrocarburi (totale, mobile, reziduale); Estimarea permeabilitatii; Estimarea in situ a densitatii hidrocarburilor.

3.5.1. Grafice duale M = f ( N ); MIN PLOT; t c = f ( t s);

3.5.2. Grafice duale Inn = f ( t ); t = f ( PN-CNL); = f (t );