CARACTERISTICA GENERALĂ A ANTIBIOTICELOR

ANTIBIOTICE – substanţe de origine naturală cu acţiune antibacteriană.

• În practica medicală se constată în ultimii ani creşterea alarmantă a infecţiilor

cu bacterii rezistente la antibioticele comune
• Cu toate progresele realizate până în zilele noastre, infecţiile bacteriene au
rămas o ameninţare importantă pentru viaţă, ca şi infecţiile virale, bolile
cardiovasculare sau tumorile

CONSECINŢE
 Creşterea timpului de spitalizare
 Creşterea riscului de deces
 Creşterea costului terapiei

CAUZE

 Prescrierea exagerată a AB şi uneori inadecvată

- terapie empirică exagerată
- alegerea greşită a antibioticului eficace
- prescrierea antibioticelor în infecţii respiratorii virale
 Utilizarea necorespunzătoare a AB de către pacienţi
-oprirea tratamentului imediat după dispariţia simptomelor,
-nerespectarea dozelor recomandate şi a intervalului între administrări,
-automedicaţia;
 Creşterea numărului de pacienţi imunodeprimaţi: bolnavi trataţi cu citostatice,
imunosupresoare şi bolnavi de SIDA;
 Utilizarea excesivă a AB în medicina veterinară şi ca stimulatori de creştere;
 Eliberarea AB din farmacii la cerere;
 Promovarea agresivă a AB de către companiile producătoare către medici şi
farmacişti;
 Circulaţia liberă şi rapidă a persoanelor care permite răspândirea germenilor
rezistenţi;
 Regresul cercetărilor în domeniul descoperirii de noi clase de antibiotice
antibacteriene (cost ridicat, doar 1/3 din cele mai recent autorizate au adus
profit companiilor producătoare)

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR

1. Clasificarea chimică:
 Betalactamine (heterociclice)–peniciline, cefalosporine;
 Fosfonaţi – fosfomicina;
 Lincosamide – lincomicina, clindamicina;
 Macrolide – eritromicina, oleandomicina, azitromicina;
 False macrolide – rifamicine;
1
  Polipeptide – polimexine, bacitracina;
 Glicopeptide – vancomicina, teicoplanina;
 Aminoglicozide – streptomicine, neomicine, canamicine, gentamicine;
 Tetracicline (aliciclice)
 Arilalchilice(aromatice) – fenicoli, cloramfenicol;
 Diverse: fusidanine, cumarine, sinergistine, ciclotialidine, oxazolidinone,
chinolone.

2. Clasificarea după mecanismul de acţiune:

 Antibiotice, care dereglează sinteza pereţilor celulelor bacteriene –
peniciline, cefalosporine, glicopeptide, polipeptide;
 Antibiotice, care dereglează funcţia membranei citoplasmatice –
polimixine, amfotericina, antimicotice;
 Antibiotice, care dereglează funcţia ribosomilor – aminoglicozide,
macrolide, tetracicline;
 Antibiotice, care inhibă prin diferite metode sinteza acizilor nucleici –
antibiotice antitumorale.

Tinte ale actiunii antibioticelor

ADHF - acid dihidrofolic

ATHF - acid tetrahidrofolic (folinic)

2
 REZISTENŢA BACTERIANĂ
BAZE GENETICE

Rezistenţa intrinsecă (naturală)

Cauze:
 asimilarea scăzută a antibioticului prin porine în interiorul celulei
(impermeabilitatea celulară)
 sisteme de eflux
Aceste bacterii au virulenţă joasă, dar rezistenţa lor multiplă le permite să persiste
în mediul spitalicesc şi să cauzeze infecţii nosocomiale (ex Ps. aeruginosa).

Rezistenţa dobîndită
 Datorată mutaţiilor ce afectează gene de pe cromozomii bacterieni sau
mutaţiilor în gene mobile dobîndite.
 Mutaţiile implică de obicei ştergerea, substituirea sau adiţia uneia sau mai
multor perechi de baze cauzând substituirea unuia sau câtorva aminoacizi
dintr-un peptid esenţial.

Rezistenţa transferabilă
 conjugare (pasaj intercelular al plasmidelor sau transpozonilor)- cea mai
comună metodă de transfer a rezistenţei la bacteriile importante clinic
 transducţie (transfer de ADN prin bacteriofagi)
 transformare (asimilarea de ADN)

Bacterii “problemă”:
Stafilococi rezistenţi la meticilină (MRSA);
Enterococi rezistenţi la vancomicină (VRE);
Pneumococi rezistenţi la penicilină (PRP);
Pseudomonas aeruginosa;
Micobacterium tuberculosis.

METODE DE ANALIZĂ ALE ANTIBIOTICELOR

DOZAREA:
 Metode biologice:
 Determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor prin metoda
difuzimetrică
Se bazează pe compararea zonelor de inhibiţie ale creşterii unui microorganism-test,
produse de concentraţii cunoscute dintr-un antibiotic-standard, cu zonele de inhibiţie
produse de concentraţii presupuse egale ale antibioticului de analizat.
 Determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor prin metoda
turbidimetrică:

3
Se bazează pe măsurarea concentraţiei (la fotocolorimetru sau turbidimetru) celulelor
de microorganism-test carea formează o densitate optică (tulbureală) în rezultatul
creşterii lor în prezenţa unei cantităţi minime de antibiotic.
 Metode fizico-chimice:
 Spectrofotometria (UV, VIS, IR)
 Fotocolorimetria
 Fluorimetria
 Cromatografia

UNITĂŢI DE ACŢIUNE ANTIBACTERIANĂ

1 UA antibacteriană este cantitatea minimă de antibiotic, care manifestă

acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra coloniei standard de test-
microorganism într-un anumit volum al mediului de cultură.

Acţiunea biologică se măsoară în UA, care se conţin în 1 ml de soluţie sau 1

mg de substanţă.

4
 TETRACICLINE

D C B A

tetracenă (naftacenă)
H3C CH R R1
R1 3
OH R N H
H3C * H H tetraciclină
* * *
7 6 5 4
3 OH H Cl clortetraciclină
8 *
9 10 11 12 * 1
2 C - NH2 OH H oxitetraciclină
OH bromtetraciclină
OH O OH O O H Br

formula generală a tetraciclinelor

Proprietăţile amfotere ale tetraciclinelor

H3C CH3 H3C CH3 H3C +CH3
N H . Cl
-
N H3C OH N
* * * *
NaOH * 5 4 HCl
ONa 8
7 6
3 OH OH
C - NH2 9 10 11 12* 12 C - NH2 C - NH2
OH OH OH
O OH O OH O O O O
O

Izotetracicline
H3C N CH3 H3C N CH3
HO CH3 HO CH3
NaOH NaOH
OH OH
+ H2O - H2O
C NH2 C NH2
OH HO C OH
OH O OH O O OH OH O O
O
CH3 H3C N CH3

OH
O
C NH2
C OH
O O
OH O

1
 Anhidrotetracicline

H3C OH CH3 N
N
H2SO4 conc.
OH
OH - H2O
C NH2
C NH2
OH
OH O O
O OH OH O
OH O OH O

CH3 N CH3 N

OH OH
O
C NH2 C NH2
C
OH OH
O O O
O OH OH O
OH OH O

Epitetracicline Formarea azocolorantului

N SO3H
HSO3
-
OH N
OH + Cl
N N
CONH2 CONH2
OH OH OH N N+ OH
O O

CLORHIDRAT DE TETRACICLINĂ
Tetraciclini hydrochloridum
N (CH3)2
H3C OH
OH . HCl
C NH2
OH
OH O
O OH O

Clorhidrat de 4-dimetilamino-1,4,4a,5,5a,6,11,12a-octahidro-3,6,10,12,12a-pentoxi-6-metil-1,11-dicetonaftacen-2-carboxamidă.

CLORHIDRAT DE OXITETRACICLINĂ
Oxytetraciclini hidrochloridum
OH N (CH3)2
H3C OH
OH . HCl
C NH2

OH OH
O OH O O
Clorhidrat de 2-dimetilamino-1,4,4a,5,5a,6,11,12a-hidroxi-6-metil-1,11-dicetonaftacen-2-carboxamidă

2
 TETRACICLINE DE SEMISINTEZĂ

Formula generală a tetraciclinelor de semisinteză

H3C CH3
R3 N
R1 R2

OH
C NH - R
4
OH
OH O OH O O
a) Derivaţi ai carboxamidei:

R4 ------------------------ CH2 N O

morfociclină
b) 6-dezoxiderivaţi
H3C H3C CH3
CH3
CH3 OH N
HO CH3OH N

OH OH
C NH2 C NH2
OH OH
OH O OH O OH O OH O O
O
doxiciclinã
H3C
CH3
CH2 OH N

OH
C NH2
OH
OH O OH O O
metaciclinã
c) tetracicline substituite la inelul D
N(CH3)2 NO2
NaNO3
OH 7

CONH2 HF (lichid)
+ 9

OH O2N
OH OH
O OH O OH
6-dezoxi-demetiltetraciclina
H2 / Pd H2 / Pd
2CH2O
N(CH3)2

7
+ 9

H2N
OH OH

minociclina aminociclina

3
d) tetracicline de semisinteză de uz parenteral

N(CH3)2
H3C OH
OH
CONH2

OH OH CH2O +
O OH O
CH2O + HN
HN N - CH2CH2OH
CH2O +
H2N-(CH2)4-CH-COOH

N(CH3)2 NH2
N(CH3)2
OH N(CH3)2
OH
OH
CONH - CH2
CONH-CH2-N N
O N CONH - CH2
O
O HN-(CH2)4-CH-COOH CH2CH2OH

Rolitetraciclina Limeciclina Piperaciclina

CONSIDERAŢII TERAPEUTICE ALE TETRACICLINELOR

 Antibiotice de ales în:
 bronşitele cronice; bruceloză;
 infecţii date de chlamidii, tularemie,
 infecţii cauzate de Vibrio cholerae, tifos, dizenterii bacilare şi ameboidene,
 infecţii ale pielii;
 La pacienţii alergici la peniciline T se indică în tratamentul leptospirozelor, sifilis, actinomicoze,
infecţii ale pielii.
SPECTRU DE ACTIVITATE AL TETRACICLINELOR
Spectru larg care cuprinde bacterii Gram (+) şi Gram (-), ricketsii, chlamidii, micoplasme, spirochete,
actinomicete, protozoare.
Active pe bacterii:
 coci Gram (+) – streptococi, stafilococi (în deosebi cele de semisinteză);
 coci Gram (-) – gonococ, meningococ;
 bacili gram (+) – difteric, cărbunos, tetanic:
 bacili gram (-) – Haemophilus influenzae, Esherihia coli, Salmonella.

4
 MECANISMUL DE ACŢIUNE AL TETRACICLINRLOR
Efectul principal este bacteriostatic, în doze mari – bactericid. Acţionează la nivel ribosomal (penetrarea
celulei prin porine sau prin difuzie în stratul fosfolipidic).

REZISTENŢĂ BACTERIANĂ A TETRACICLINELOR

Se datorează excreţiei transmembranare active (eflux) după penetrarea în celula bacteriană, fenomen
controlat de proteine speciale (TET).

EFECTE NEDORITE ALE TETRACICLINELOR

 tulburări digestive datorate iritării mucoasei la acest nivel: greaţă, esofagită, stomatite, arsuri
epigastrice,

 colorarea în galben sau brun a dinţilor copiilor şi afectarea mugurelui dentar;

 fotosensibilitate după expunerea prelungită la soare;

 în mod excepţional – hepatite, afecţiuni renale, tulburări vestibulare.

RELAŢII STRUCTURĂ-ACŢIUNE (RSA) ÎN SERIA TETRACICLINELOR

Alternanţa grupeloe fenol-oxo-enol-oxo şi prezenţa grupei dimetilamino (p.4) sunt indispensabile
activităţii
Înlocuirea grupei carboxamidice (p.2) cu un rest acetil sau cian scade activitatea;
Alchilarea carboxamidei permite obţinerea de compuţi mai solubili;
Prezenţa unei grupe OH- pe C5 (oxitetraciclina) conduce la craşterea stabilităţii moleculei în mediu acid;
Modulările la C6 au condus la tetracicline de semisinteză cu t 1/2 superior celor naturale şi cu activitate
superioară;
Modulările pe ciclul D au adus la obţinerea minociclinei şi aminociclinei, foartze active pe stafilococi
rezistenţi pe alte tetracicline şi betalactamine.
INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
 nu se asociază cu medicamente sau alimente cu conţinut de Ca2+; Mg2+; Fe2+ din cauza diminuării
absorbţiei prin formarea unor compuşi nonabsorbabili;
 risc de hipertensiune intracraniană în caz de asociere cu vitamina A şi retinoizi;
 potenţează efectele antivitaminelor K;
 activitatea antibiotică scade la asociere cu inductori enzimatici;
 nu se asociază cu penicilinele.

5
 PERSPECTIVE ÎN CERCETAREA TETRACICLINELOR

N(CH3)2
S
OH
CONH2

OH OH
O OH O

Tiaciclina

Cl S OH N(CH3)2

OH
CONH2

OH OH
O OH O

6 – [(31 clorpropil) – tio] – 5 – hidroxi – 6 - dioxi - tetraciclină

N(CH3)2

O OH
(H3C)2N
9 CONH2
HN OH
OH
O OH O

9-N,N-dimetilglicilamido-6-dimetil-6-deoxitetraciclina

N(CH3)2 N(CH3)2

O OH
(H3C)2N
9 CONH2
HN OH
OH
O OH O

9-N,N-dimetilglicilamido-minociclina

6
 NITROFENILALCHILAMINE

Chloramphenicolum
Cloramfenicol (Levomicetina)
O

NH - C - CHCl2
O2N CH - CH - CH2OH
OH

D-(-)-treo-1-para-nitrofenil-2-dicloracetil- amino-propandiol-1,3

Sinteza levomicetinei:
O O
Br2 (CH2)6N
O2N C - CH3 O2N C - CH2 Br
HCl O
O O O HC
(CH3CO)2O
H
O2N C - CH2 - NH2 . HCl O2N C - CH2 - NH - C - CH3

NH - C - CH3 NH2
[H] ; NaOH
O2N C - CH - CH2OH O2N CH - CH - CH2OH
- CH3COONa
O OH
O
O
NH - C - CHCl2
Cl2CH - C - OCH3
O2N C - CH - CH2OH
OH

O OH
NH - C - CHCl2 O2N C - CH - CH2OH
O2N C - CH - CH2OH NH - C - CHCl2
OH
O
D (-) – treo-izomer L (+) – treo-izomer

OH NH - C - CHCl2 O 2N C - CH - CH2OH

O2N C - CH - CH2OH OH NH - C - CHCl2

O
L (-) – eritro-izomer D (+) – eritro-izomer

1
 O
Identificare
O NH - C - CHCl2
1) O2N CH - CH - CH2
NH - C - CHCl2
CuSO4
C - CH - CH2OH O OH
O 2N
NaOH
OH Cu
O OH

O2N CH - CH - CH2

NH - C - CHCl2

O
albastru violet
2) Formarea azocolorantului:
a) O

NH - C - CHCl2 NH2
2H
O2N C - CH - CH2OH
-2H 2 O
OH

NH - C - CHCl2
N N C - CH - CH2OH
OH
violet
b) OH
OH

Zn NaNO2 + R-N=N
NO2 - R R - NH2 . -
R-N N Cl
HCl HCl
roşu
Determinarae cantitativă:
- bromatometric
- fotocolorimetric
- spectrofotometric
- nitritometric după reducerea grupei nitro aromatice

Laevomycetini stearas
O
NH - C - CHCl2

O2N CH - CH - CH2 - O - C - (CH2 )16 - CH3

OH O

2
ANTIBIOTICE, CU CONTINUT DE INEL AZETIDINIC

N
O
ciclu betalactamic (azetidin-2-onic)
O O
R - C - NH OH R
R - C - NH
N
O N
O O R
C
OH

nocadicine monobacta me
OH
R
Me - HC OH
S - CH2 - CH2 - NH
Me - HC
N
O O N - Me
N
C O O
OH R
C
OH
carbapeneme trine me, tribactame
O
O S
CH - CH2OH R - C - NH
CH2O - Ac
N N
O O O
C
O
OH C
OH

acid clavulanic peneme

O
O R1 S
S R2 -C - NH
R - C - NH CH3
CH3 N
N O CH2 - O - Ac
O
C O C O
OH OH
peniciline cefalosporine
R1 = Н, cefalosporine
R1 = ОМе, cefeme
R1 = CHO, hitinovorine

1
 PENICILINE
S CH3 CH3
4 S
R - C - NH 6 5 3 CH3
7
A 1 B2 CH3 acid penicilanic
N C O N
O O O COOH
H OH
A – ciclu -lactamic
B – ciclu tiazolidinic
Clasificarea penicilinelor dupa structură chimică
H H CH3
R-CO-NH S
CH3
N H
O COOH
I. Peniciline naturale
DCI R
Benzilpenicilina CH2-C6H5
(Penicilina G)
Fenoximetilpenicilina CH2-O-C6H5
(Penicilina V)

II. Peniciline semisintetice

DCI R
Amino peniciline
Ampicilina CH-C6H5
NH2

Amoxicilina CH-C6H4-OH
NH2

Carboxi peniciline
Carbenicilina CH-C6H5
COOH

Izoxazolil peniciline
Oxacilina
H3C N
O

2
 Obţinerea penicilinelor

1. Biogeneza penicilinelor naturale şi biosinteza dirijată:

NH2 CH3
SH
HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-COOH + CH + CH CH3
NH2 COOH H2N COOH
acid alfa-aminoadipic L-cisteina L-valina

S CH3
HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-CO-NH CH3
NH2 N H
Adicilina O COOH
transacilare
penicilinamidaze

S CH3 precursori ai catenei S CH3

R-CO-NH H2N CH3
CH3 laterale
N H N H
O COOH O COOH
6-aminopenicilinã

2. Sinteza totală:
Teoretic:
R-CO-NH HS CH3 CH3
CHO R-CO-NH S DCCI
CH3
+ CH3 Penicilina
O H2N H - H2O O N
OH H - H2O
COOH H
OH COOH
acid penaldic D-penicilamina acid peniciloic

DCCI - diciclohexil-carboiimida C6H11-N=C=N-C6H11

3
 Realitate:
H3C CH3 COOH
O HS CH3 1.CH -COONa
3
CH3 2. separarea izomerilor S NH
+ O
N CH-CHO H2N H
COOC(CH3)3 COOH N CH
O D-penicilamina
COOC(CH3)3
O
H3C CH3 COOH
1. N2H4
S CH3
2. HCl C6H5-O-CH2-COCl CH3
S NH C6H5-O-CH2-CO-NH-CH
N
trietilamina H COOH
(CH3)3COOC
H2N CH
COOC(CH3)3
C6H5OCH2CO-NH S CH3
HCl S CH3 KOH CH3
C6H5-O-CH2-CO-NH-CH CH3 N H
piridina DCCI O COOK
N
COOH Penicilina V
COOH H (sare potasica)

3. Semisinteza penicilinelor
a. Obţinerea acidului 6-aminopenicilanic: dezacilarea enzimatică, chimică
b. Acilarea chimică a acidului 6-aminopenicilanic
Dezacilarea chimică:
C6H5-O-CH2-CO-NH S CH3 C6H5-O-CH2-C=N S CH3
CH3 CH3
N H OH N H
O COOH O COOH

C6H5-O-CH2-C=N S CH3 n C4H9OH

ClSi(CH3)3
CH3
Cl N H
PCl5
O COOSi(CH3)3

CH3 H2N S CH3

C6H5-O-CH2-C=N S H2O
CH3 CH3
OC4H9 N H N H
O O COOH
COOSi(CH3)3

Acilarea acidului 6-aminopenicilanic:

RCOOCOR1

R-CO-NH S CH3
CH3 RCO-Cl
H2N S CH3
CH3 N H
N H O COOH
DCCI
O COOH
RCOOH

4
 DEGRADAREA ENZIMATICĂ A PENICILINELOR
S CH3
S CH3 Amidaze H2N
R - C - NH CH3
CH3 N C O
O
O N C O H OH
O
H OH
Acid 6-aminopenicilanic
Penicilinaze
S CH3
R - C - NH
CH3
O C HN C O
O
OH Acid peniciloic
OH

DEGRADĂRI CHIMICE
S CH3
CH3
S H+ C6 H5 - C - NH
C6 H5 - C - NH CH3
CH3 O C HN COOH
O N COOH O
O
OH

COOH HS CH3
S CH3 C6 H5
N CH3
CH3 O N COOH
H5C6 N COOH
O
Acid penilic Acid penicilenic

Interacţiunea cu alcaliile diluate

S CH3 +
S CH3 - R - C - NH [H ]
[OH ]
R - C - NH CH3 o
CH3 C HN COOH t
COOH O
O N O
O
OH

R - C - NH CHO HS CH3
+ CH3
O
O C H2N COOH
OH
Acid penaldic Penicilamina
- CO2

R - C - NH - CH2 - CHO

Peniloaldehidă

5
 PENICILINE NATURALE

Benzylpenicillinum-natrium Benzylpenicillinum-kalium
Benzilpenicilină sodică Benzilpenicilină potasică
O
S CH3
CH2 - C - NH CH3 O
N C
O ONa (OK)
PENICILINE RETARD

Benzylpenicillinum-procainum
Procain Benzilpenicilina
NH2
O
S CH3
CH2 - C - NH O
CH3 .
N C _- C2 H5
O +
O
C -O-(CH2)2-N
C2 H5
O

Benzylpenicillinum benzatinum
Benzatină benzilpenicilină (Bicillină-1)
O
S CH3
CH2 - C - NH O + +
CH3 . C H - CH - NH - (CH ) NH - C H
C 6 5 2 2 2 2 2 6 5
N _-
O O

PENICILINE DE SEMISINTEZĂ

Fenoximetilpeniciline de uz oral
O
S CH3
O
O - CH - C - NH
CH3
R N C
O
OH
R DCI
CH3 Feneticilină (Maxipen, Oralopen)
C2H5 Propicilină (Baycilină, Ultrapen)
C6H5 Fenbenicilină

Oxacilina O
Oxacillinum natrium S CH3
C - NH O
Oxacilină sodică CH3 .H O
2
N N C
O CH3 O ONa

6
 PENICILINE CU SPECTRU LARG (DE GRUP A)

Ampicilina S CH3
O
HO CH - C - NH
CH3
Ampicillinum trihydratum NH2 O N C
O
Ampicilină trihidrat OH
Analogi structurali ai ampicilinei
Amoxicilina
O
Amoxicillinum
S CH3
HO CH - C - NH CH3 O . 3 H2O
NH2 N C
O OH
 Epicilina
 Ciclacilina
CARBOXIPENICILINE
O Carbenicilina
S CH3
CH - C - NH O Carbenicillinum natrium
CH3
N C
C O ONa Carbenicilină disodică
O ONa

REACŢII CHIMICE DE IDENTIFICARE A PENICILINELOR

CH
Reacţia cu ninhidrina
S 3 HCl R - C - NH CHO HS CH3
R - C - NH
CH3 O
+ CH3
O N COOH O C
O H2N COOH
O O OH
CH3 HS CH3
HS
CH3 + C=O OH + NH3 + CO2 + CH3

H2N COOH CHO

O O
O O O
O

OH + NH3 +O N
- 3 H2O
O O O O

colorant indaminic (violet)

Reacţia de formare a hidroxamaţilor de cupru sau fer
- S CH3
S CH3 OH NH2OH
R - C - NH
R - C - NH CH3
CH3 C HN COOH
N COOH O O
O O
OH

CH3 S CH3
S
R - C - NH Cu (Fe) R - C - NH
CH3 CH3
C HN COOH O C HN COOH
O O O
NHOH
(Fe/3) Cu NH

complex verde (violet) O

7
 este realizabil numai în mediu alcalin sau neutru.
Produsele penicilinei se deosebesc unul de altul prin formarea diverselor coloranţi cu acidul
cromotropic în prezenţa acidului sulfuric.
Reacţia este specifică pentru fenoximetilpenicilina, după hidroliză căruia se formează acid glicolic,
acesta de pe urmă se oxidează cu formarea de formaldehidă în prezenţa acidului sulfuric concentrat.
H2SO4
HO - CH2 - COOH H-C-H + CO2 + H2O
[O]
SO3 H O
HO3S
HO O H2SO4
OH
+ H-C +
HO H - H2O
OH
SO3 H HO3S

SO3 H HO3S SO3 H HO3S

HO CH2 OH [ O ] HO CH2 O

HO OH HO OH

SO3 H HO3S HO3S

SO3 H

Colorant aurinic (violet)

 Cu reactivul Feling (аmpicilina);
 Сu reactivul Marqus:
CH3 O
O H2SO4 S
S CH3 H2N CH3 O + O - CH2 - C - OH
O - CH2 - C - NH CH3 N
O C
N C O OH
O OH

O O
H2SO4
O - CH2 - C - OH OH + CH3 - C - OH

H C H
H2SO4 cont.
HO H + O + H OH
H2O

H
[O]
HO C OH HO C O
H H2SO4 cont. H
2H
Buna calitate (impurităţi):
 Impurităţile absorbante – se determină extincţia specifică (spectrofotometric)
 Conţinutul de apă: titrarea cu reactivil Karl Fisher,

8
  pH-ul soluţiilor sau suspensiilor: potenţiometric
 transparenţa şi culoarea soluţiilor;
 puritatea microbiologică
 toxicitatea, pirogenitatea, sterilitatea.
 Solvenţii riziduali (cromatografia de gaze)

DOZAREA PENICILINELOR PRIN METODA IODOMETRICĂ

O
S CH3
C6 H5 - CH2 - C - NH O
CH3
N C
O ONa
benzilpenicilină sare de Na
-
[ OH ]

O
S CH3
C6 H5 - CH2 - C - NH O
CH3
C N C
O ONa
ON2

H+
O
C6H5 - CH2 - C - NH - CH - C HS CH3
H C
O CH3
acid penaldinic H2N - CH - COOH penicilamina
I2
3 I2
C6 H5 - CH2 - C - NH - CH - COOH HO3S CH3
C
O COOH CH3

acid fenilacetilaminomalonpenicilinaminic H2N - CH - COOH acid

penicilaminic

O Dozarea penicilinelor prin metoda gravimetrică

S CH3
C6 H5 - CH2 - C - NH O
CH3 +
N C
O OH N
C6 H5
O
S CH3
C6 H5 - CH2 - C - NH
N
CH3
C
O . +
O - N
O
H C2 H5

alb
9
Alte metode de dozare
 Neutralizare în mediu anhidru (se determină conţinutul de N, N' –
dibenziletilendiamină în benzatinbenzilpenicilină);
 Alcalimetria indirectă (oxacilina şi sarea bisodică a carbenicilinei):
R
H O N H
R N S
CH3 2 NaOH S
NaO CH3
O N CH3
CH3
O O HN
COONa
COONa

 Titrarea formolică după Sierens (ampicilina):

NH2 N = CH2
O
CH - COOH + CH - COOH
HC + HO
2
H

N = CH2 N = CH2
CH - COOH CH - COONa + HO
+ NaOH 2

 Dozarea microbiologică;
 Spectrofotometria UV-VIS;

10
 CEFEME – STRUCTURA GENERALĂ
Y
X
R1CONH
O N
R2
COOH

X Y Cefeme

S H Cefalosporine
S OCH3 Cefamicine
O H Oxacefalosporine
CH2 H Carbacefeme

S S
1 2

O N O N 3

2-Cefeme 3-Cefeme
(inactive) (active)

Nomenclatura cefalosporinelor
H H H H
S S
R1CONH 7 6
5 4 R1CONH 7 6
1 2

8 1 3 8 5 3
O N 2 O N 4
R2 R2
COOH COOH

H H
S
HOOC - CH - (CH2)3 - CONH 5 4
7
8 I 16 II 3
O N 2
NH2
CH2OCOCH3
COOH
Cefalosporina C
H H H H
S S
5 4 H2N 5 4
7
8 I 16 II 3 7
8 I 16 II 3
O N 2 O N 2
CH2OCOCH3 CH2OCOCH3
COOH COOH

Acid Cefalosporanic Acid 7-amino-Cefalosporanic

6R, 7R
1
 R2
X
R1CONH
O N
R3
COOH
Clasificarea cefalosporinelor de semisinteză

Se clasifică în 4 generaţii după următoarele criterii:

- spectrul antibacterian;
- stabilitatea faţă de beta-lactamaze;
- activitatea antibacteriană intrinsecă exprimată prin CMI (concentraţia minimă inhibitorie);

Generaţia I
S
R-CO-NH
N R'
O
COOH
DCI R R’ Denumiri Uz
comerciale
Cefalotina S -CH2OCOCH3 Cefalotina parenteral
(FR X) CH2

Cefazolina CH2- -CH2-S S CH3 Cefazolin parenteral

N N N
N
N N
Cefalexina C6H5-CH- - CH3 Cefalexin oral
Keflex
NH2 Ospexin
Cefadroxil HO-C6H4-CH- - CH3 Cefadroxil oral
Cexyl
NH2 Duracef
Cefaclor C6H5-CH- - Cl Cefaclor oral
Ceclor
NH2 Ceclodyne
Alte cefalosporine de generaţia I: cefacetril, cefapirina, cefaloridina (uz parenteral), cefradina,
cefatriazina (uz oral)
- rezistenţă crescută faţă de betalactamaze secretate de stafilococi meticilino-rezistenţi; cefalotina
este cea mai activă pe stafilococi din acest grup;
- activitate mai slabă decât penicilina G pe streptococi şi pneumococi;
- activitate pe unii bacili Gram – non-producători de cefalosporinaze;
- inactive pe Pseudomonas, slab active pe Haemophilus;
Indicaţii majore: infecţii urinare şi respiratorii cu germeni sensibili.
2
 Generaţia II
DCI R R’ Denumiri Uz
comerciale
Cefamandol C6H5-CH- N N Mandol parenteral
-CH2-S N
OH N

CH3
Cefuroxim O -CH2OCONH2 Zinnat oral
Axetine parenteral
N-OCH3 Zinacef
Cefoxitina S -CH2OCONH2 Mefoxin oral
(Cefamicina) CH2-

- OCH3
- activitate superioară cefalosporinelor din generaţia I-a pe enterobacterii;
- rezistenţă crescută faţă de cefalosporinaze;
- au spectru mai extins pe bacterii Gram – comparativ cu cefalosporinelor din generaţia I-a;
- cefoxitina este rezistentă la betalactamaze;
Indicaţii majore: otite medii, sinuzite, uretrite gonococice, infecţii pulmonare.

Generaţia III
DCI R R’ Denumiri Uz
comerciale
Cefotaxima S -CH2OCOCH3 Cefotax parenteral
(FR X) H2N
N N-OCH3
Ceftriaxona S N Rocephin parenteral
H2N H3C N OH
N N-OCH3 -CH2S
N O
Cefoperazona N N Cefobid parenteral
H
HO C -CH2-S N Medocef
N
NH
C2H5 N N C=O CH3

O O

Alte cefalosporine de generaţia III: latamoxef (cefamicină), cefotiam, ceftazidima, cefotetan (uz
parenteral)
- spectru de activitate este superior cefalosporinelor din generaţiile 1 şi 2, au proprietăţi
farmacocinetice superioare (difuziune tisulară, timp de înjumătăţire), se utilizează numai curativ,
în infecţii grave (antibiotice de rezervă)
- au activitate foarte bună pe enterobacterii, inclusiv pe cele secretoare de betalactamaze
(indicate în infecţii intraspitaliceşti multirezistente)
- rezistenţă crescută la inactivarea prin cefalosporinaze;
3
 - ceftriaxona este medicament de elecţie în meningita meningococică, infecţii gonococice,
slamoneloze, pneumonii nozocomiale;
- ceftazidima are o excelentă activitate contra Pseudomonas şi rezistentă la betalactamze;
- cefoperazona are cea mai bună concentrare biliară (peste 70%) dintre toate cefalosporinele,
poate fi administrat şi în insuficienţă renală.

Generaţia IV
DCI R R’ Denumiri Uz
comerciale
Cefpirona N Cefrom parenteral
H2N NOCH3 +
S CH2 N

Cefepima N H3C + Axepin parenteral

H2N NOCH3 N
S CH2
- au o structură “zwitterionica” care le permite penetrarea mai uşoară prin porinele din peretele
bacterian
- au spectru antibacterian ultra-larg care le conferă activitate asupra majorităţii bacteriilor
Gram +

Unele cefalosporine din generaţiile 2 şi 3 au fost transformate în esteri dublii la nivelul grupei
carboxil, în scopul obţinerii de cefalosporine de uz oral.
S
R-CO-NH
R'
O
COOR"
DCI R R’ R” Denumiri
comerciale
Cefuroxim O -CH2OCONH2 CH-OCOOCH3 Zinnat
axetil
N-OCH3 CH3
Cefpodoxim N -CH2-O-CO-CH3 CH-OCOOCH(CH3)2 Cefodox
proxetil H2N NOCH3 CH3
S

4
1. Biosinteza Cefalosporinei C:
NH2 CH3
SH
HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-COOH + CH + CH CH3
NH2 COOH H2N COOH
acid alfa-aminoadipic L-cisteina L-valina

HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-CO-NH
SH
NH2 H3C tripeptida
NH CH3
O
oxigenaza COOH

HOOC-CH-CH2-CH2-CH2-CO-NH
SH
NH2 H3C
NH CH2OCOCH3
O
ciclizare oxidanta
COOH

HOOC-CH-(CH2)3-CO-NH S

NH2 N CH2OCOCH3
O
COOH

Cefalosporina C

5
2. Semisinteza cefalosporinelor:

1. Obţinerea acidului 7-aminocefalosporanic

Procedeul Morin:
HOOC-CH-(CH2)3-CO-NH S NOCl
HOOC-CH-(CH2)3-CO-NH S
NH2 N CH2OCOCH3 OH N CH2OCOCH3
O
O
COOH
COOH
ciclizare H2O
N S
O
HOOC N CH2OCOCH3
O
COOH
H2 N S

+ HOOC-CH-(CH2)3-COOH
N CH2OCOCH3
O
OH
COOH
acid 7-aminocefalosporanic acid 2-hidroxi-adipic

Procedeul Peter:
HOOC-CH-(CH2)3-CO-NH S HOOC-CH-(CH2)3-C=N S
NH2 N CH2OCOCH3 OH OH N CH2OCOCH3
O
O
COOH
COOH
HOOC-CH-(CH2)3-C=N S C2H5OH
POCl3
OH Cl N CH2OCOCH3
Pyr O
COOH
H2 N S
HOOC-CH-(CH2)3-C=N S
hidroliza
OH OC2H5 N CH2OCOCH3
N CH2OCOCH3 O
O COOH
COOH
acid 7-aminocefalosporanic

2. Acilarea chimică a acidului 7-aminocefalosporanic

Acilarea şi modularea la C3
H2 N S 1. acilare
R-CO-NH S
2. modulare la C3
N CH2OCOCH3
O N R'
O
COOH
COOH
acid 7-aminocefalosporanic

6
Identificare:
♦ Spectroscopie UV, IR;
♦ Metoda HPLC si spectroscopia RMN1Н;
♦ Formarea hidroxamatilor (vezi penicilinele);
♦ Oxidarea cu amestec de solutii 80% de H2SO4 si solutie 1% de HNO3 (cefalexina→coloratie galbena);
♦ Reactia cu ninhidrina (vezi penicilinele);

Impuritati: HPLC, Cromatografia de gaze.

Dozare:

♦ Metoda iodometrica (vezi penicilinele);

♦ Metoda spectrofotometrica;
♦ Metoda HPLC;
♦ Neutralizarea in mediu anhidru cu solvent protogeni:
+
NH3 H
NH2 H
N S
N S -
HClO4
. ClO4
+ O N
O N O CH3
O CH3
COOH
COOH

cefalexina

♦ Metoda fotocolorimetrica.

7
 I. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE

Bacitracina
Bacitracinum (EPh7)
Bacitracinum zincum (EPh7)

Bacitracina A

 1945 – izolat din Bacillus licheniformis ;

 Bacitracina: A (80%), A’, B, C, D, E, F1, F2, F3, G3;
 spectru asemnător cu penicilinele naturale;
 utilizat extern în aplicaţii locale;
 oral nu se absoarbe – sterilizarea intestinului;

Polimixina B
Polymyxini B sulfas (FR X, EPh7)

1
- 1947 – izolat din Bacillus polymyxa;
- Polimixina: A, B, C, D, E
- în terapie se utilizează Polimixina B, Polimixina E;
- spectru de activitate bacili Gram -.

Colistini sulfas (FR X, EPh7)

Colistina – Polimixina E

II. GLICOPEPTIDE

Vancomicina
Vancomicinum

2
A fost izolat din Amycoleptosis orientalis (Nocardia orientalis) in anul 1956. Se
utilizeaza in infecţii stafilococice severe.

Teicoplanina
Teicoplaninum

III. AMINOGLICOZIDE

Sulfat de streptomicina
Streptomycini sulfas (FR X, EPh7)
O
CHO OH
H3C O aglicon-oză-oză
OH
OH HO streptidina-streptoza-N-metilglucozamina
O NH - C - NH2 . 3 H2SO4
HO O HN - C - NH2 NH
CH2OH
CH3 - NH
NH
OH
2

Identificare:
1. Reacţia maltolului – identificarea streptozei:
O O O CH3 O CH3
(HO-) + Fe 3+
CHO
H3C
OH 3 O
OH O
O O Fe/3
 2. Reacţia Sakaguchi – identificarea streptidinei:

Neomicine
H2N
NH2
CH2-NH2
2-dezoxistreptamina

HO OH O OH
Neomicina R R1
NH O CH2OH
B H CH2NH2
O
O C CH2NH H
NH2 R NH 2
NH-C-NH 2
neozamina
O HN N O
OH NH
HO OH
HO + O2 R1 OH neobiozamina
HO NH-C-NH2 HO
- 2 H2O HO NH
HO OH
HO N N O
NHO H
2

Gentamicine

R1
H2N
NH2
R-NH-CH
Gentamicina R R1
O O OH
C1 CH3 CH3
O O CH3-NH C2 CH3 H
OH CH3 C1A H H
purpurozamina NH2 2-dezoxistreptamina OH garozamina

Kanamicina A

H2N
NH2
CH2NH2 CH2OH

O O
OH O O H2N OH
HO
OH

OH 2-dezoxistreptamina
OH
6-dezoxi-6-amino-D-glucoza kanozamina
Kanamicina A
Identificare
Reacţia cu orcina:
H H
HO OH
HCl O
H (conc.) H2N - H2C C
C C H O H
H2N - H2C OH HO C O
H

4
 6-dezoxi-6-amino-D-glucoza 5-aminometilfurfurol
CH3 CH3
O HCl conc.
H H
+ H2N - H2C C + - H2O
HO OH O H HO OH

Orcină
CH3 H CH3
CH3 H CH3
C
C [O]
FeCl3 HO OH HO
HO OH HO OH O
HCl conc.

O
O
coloraţie verde
CH2NH2
CH2NH2

Sulfat de amikacină
Аmikacini sulfas

Identificare
Reacţia cu antronol:

O +
H2N - H2C C - H2O
O H

H H
5-aminometilfurfurol antronol

CH CH2 - NH2
O
produsul reacţiei de culoare albastră

5
 IV. LINCOSAMIDE

Lincomicina Clindamicina
CH3
H7C3
CH OH CH3
O
H7C3
O HC Cl
C-NH-CH
N C-NH-CH
N
OH O
CH3 OH O
CH3
OH OH

SCH3 SCH3
OH
OH

V. MACROLIDE

Clasificarea Macrolidelor după strucrura macrociclului:

 macrolide nepolienice cu acţiune antibacteriană (eritromicina, claritromicina,
azitromicina),
 macrolide polienice cu acţiune antimicotică (nistatina, amfotericina B,
natacina).

Erythromycin (EPh7)
Erythromycini ethylsuccinas (FRX, EPh7)
Erythromycini lactobionas (FR X, EPh7)
Erythromycini stearas (EPh7)
Eritronolida

CH3 CH3 H C OH
3
O
CH3
HO O
O D-desozamina
HO HO
O CH3 N
H3C H3C CH3
CH3
C2H5 O Eritralozamina
O

H3C
HO O L-Cladinoza
H3C OCH3

Săruri ale eritromiciniei cu acizi graşi (stearat, laurilsulfat):

CH3 -
O Laurilsulfat de eritromicina CH3-(CH2)10-CH2-OSO3
HO
NH -
+ Stearat de eritromicina CH3-(CH2)16-COO
H3C CH3 6
 Esteri ai eritromicinei (propionat, etilsuccinat):

CH3
O Propionil eritromicina CH3-CH2-CO-
RO
N
H3C Etilsuccinat de eritromicina C2H5O-CO-(CH2)2-CO-
CH3

Claritromicina
Clarithromycinum (Eph7)
CH3 CH3 H C OCH3
3
O
CH3
HO O
O
HO HO
O CH3 N
H3C H3C CH3
CH3
C2H5 O
O

H3C
HO O
H3C OCH3

Azitromicina
Azithromycinum (EPh7)

VI. FALSE MACROLIDE

Rifampicine
Clasificare
• Rifampicine de biosinteză: Rifampicinele A-E
Sursa: Streptomyces mediterranei, Nocardia mediterranei

7
• Rifampicine de semisinteză:
Rifampicinele S, SV – retrase; Rifampicina; Rifabutina; Rifapentina; Rifalazil;
Rifaximina.
Rifamicine de biosinteză
Rifamicina B

- farmacocinetică necorespunzătoare (nonabsorbţie orală)

- activitate antibacteriană modestă

Rifamicine de semisinteză
Rifampicina

 pulbere rosie, greu solubilă în apă

 derivat de semisinteză, cu spectru larg
 absorbţie orală bună
 distribuţie excelentă în ţesuturile pulmonare
 concentraţii ridicate în sucul biliar şi urină

8
 Spectrul rifampicinelor
– coci Gram (+): streptococi (inclusiv pneumococi), enterococi, stafilococi
– coci Gram (-): gonococ, meningococ
– bacili Gram (+): difteric, tetanic, C. difficille, Mycobacterii (M. tuberculosis,
M. leprae, M. avium)
– bacili Gram (-): E. coli, Proteus vulgaris, Shigella, Salmonella, Legionella,
Brucella, Bordetella pertussis
– virusul zonei zooster
În plus:
– efect inductor enzimatic
– acţiune imunosupresivă

Indicaţiile Rifampicinei
Tuberculoză, lepră, infecţii stafilococice Meti-R şi cu enterococi rezistenţi la
betalactamine
Alte indicaţii: infecţii cu unii Gram (-): E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella,
Legionella(+ o macrolidă), infecţii biliare, urinare, gonoree, meningite
(profilactic), bruceloză, tuse convulsivă, colite.

VII. ANTIBIOTICE CUMARINICE

9
 Novobiocin

Identificare:
 Spectrofotometria in UV, care depinde de pH:
Soluţia de Novobiocin în mediu de HCl are maximum de absorbţie la 324 nm,
Soluţia de Novobiocin în mediu de H2SO4 în etanol are maximum de absorbţie la 334 nm,
Soluţia de Novobiocin în mediu de soluţie tampon fosfat 1% are maximele de absorbţie la 238
nm, 250 nm, 290 nm şi 304 nm,
Soluţia de Novobiocin în mediu de КОН în etanol are maximum de absorbţie la 311 nm,
Soluţia de Novobiocin în mediu de NaОН are maximum de absorbţie la 230 nm.

Dozare:
 Metoda biologică;
 Fotocolorimetric în urma reacţiei cu triclorchinonimina.

10