Sunteți pe pagina 1din 106

Maria Prisacariu

GESTIUNEA MODERNĂ A PORTOFOLIULUI

- SUPORT DE CURS-

BĂNCI SI PIETE FINANCIARE

2009

CUPRINS

CAPITOLUL 1: CONŢINUTUL GESTIUNII PORTOFOLIULUI

3

1.1. DEFINIŢIA PORTOFOLIULUI ŞI TIPURI DE PORTOFOLII

4

1.2. FORMELE GESTIUNII PORTOFOLIULUI

6

1.2.1. Gestiunea pasivă

6

1.2.2. Gestiunea activă

6

1.3.

ORGANIZAREA GESTIUNII PORTOFOLIULUI

7

CAPITOLUL 2: FIXAREA POLITICII DE INVESTIŢII ÎN PORTOFOLII

13

2.1. FUNCŢIA DE UTILITATE ŞI PROPRIETĂŢILE ACESTEIA

14

2.2. ATITUDINILE FAŢĂ DE RISC ALE INVESTITORILOR

15

2.3. MĂSURAREA AVERSIUNII FAŢĂ DE RISC

18

2.3.1. Indicatorii de măsurare a aversiunii faţă de risc

19

2.3.2. Chestionar de apreciere a atitudinii faţă de risc a investitorilor

20

CAPITOLUL 3: ANALIZA FINANCIARĂ A ACŢIUNILOR

25

3.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ A ACŢIUNILOR

26

3.2. ANALIZA FUNDAMENTALĂ

28

3.3. ANALIZA TEHNICĂ

30

3.3.1. Analiza tehnică clasică

32

3.3.2. Analiza tehnică modernă

34

3.4.

COMPARAŢIE ÎNTRE ANALIZA FUNDAMENTALĂ ŞI ANALIZA TEHNICĂ

39

CAPITOLUL 4: MODELUL MARKOWITZ

41

4.1.

CONCEPTE STATISTICE FUNDAMENTALE PRIVIND RENTABILITATEA ŞI RISCUL

42

4.1.1.

Rentabilitatea şi riscul unui titlu financiar

42

4.1.2.

Relaţii între rentabilităţile şi riscurile a două sau mai multe titluri financiare

44

4.1.3.

Rentabilitatea şi riscul portofoliului format din două clase de acţiuni

49

4.2.

SELECTAREA PORTOFOLIILOR EFICIENTE ŞI A PORTOFOLIULUI OPTIM ÎN MODELUL MARKOWITZ

52

4.2.1.

Comportamentul investitorilor în portofolii

52

4.2.2.

Setul eficient

52

4.2.3.

Alegerea portofoliului optim

55

CAPITOLUL 5: MODELUL DE PIAŢĂ

57

5.1. RENTABILITATEA ACŢIUNII ŞI PORTOFOLIULUI

58

5.2. RISCUL ACŢIUNII ŞI PORTOFOLIULUI

60

5.3. FACTORUL BETA (Β)

61

5.4. VARIAŢIA REZIDUALĂ

63

CAPITOLUL 6: MODELUL EVALUĂRII ACTIVELOR DE CAPITAL (CAPM)

67

6.1.

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA PIEŢEI DE CAPITAL ŞI CAPM

68

6.1.1. Condiţiile CAPM

68

6.1.2. Activul fără risc

69

6.2. DREAPTA PIEŢEI DE CAPITAL (CML)

71

6.3. DREAPTA TITLULUI FINANCIAR (SML)

75

CAPITOLUL 7: MODELUL EVALUĂRII PRIN ARBITRAJ (APT)

82

7.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MODELUL EVALUĂRII PRIN ARBITRAJ (APT)

83

7.2. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A MODELULUI EVALUĂRII PRIN ARBITRAJ

84

7.3. COMPARAŢIE ÎNTRE CAPM ŞI APT

87

CAPITOLUL 8: EVALUAREA PERFORMANŢEI PORTOFOLIULUI

91

8.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APRECIEREA PERFORMANŢEI PORTOFOLIULUI

92

8.2. METODA TREYNOR

94

8.3. METODA SHARPE

96

8.4. METODA JENSEN

98

8.5. METODA RATEI DE INFORMARE

100

8.6. METODA M 2

101

8.7. RELAŢII ÎNTRE METODELE DE EVALUARE A PERFORMANŢEI PORTOFOLIULUI

103

BIBLIOGRAFIE

105

CCAAPPIITTOOLLUULL 11

CCOONNŢŢIINNUUTTUULL GGEESSTTIIUUNNIIII PPOORRTTOOFFOOLLIIUULLUUII

Obiectiv fundamental să ştie în ce constă procesul de gestiune de a portofoliului

în ce constă procesul de gestiune de a portofoliului Obiective operaţionale a) Obiective cognitive să

Obiective operaţionale

a) Obiective cognitive să definească conceptul de portofoliu; să clasifice portofoliile; să delimiteze gestiunea activă de gestiunea pasivă a portofoliului; să înţeleagă principiile, metodele şi operaţiunile care stau la baza gestiunii portofoliului; să ştie categoriile de participanţi implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului.

implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului. b) Obiective afective să participe activ la discuţiile
implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului. b) Obiective afective să participe activ la discuţiile
implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului. b) Obiective afective să participe activ la discuţiile
implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului. b) Obiective afective să participe activ la discuţiile
implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului. b) Obiective afective să participe activ la discuţiile

b) Obiective afective să participe activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii;

activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezba terii; să formuleze întrebări pri vitoare la materialul

să formuleze întrebări privitoare la materialul prezentat. vitoare la materialul prezentat.

Tehnici şi procedee didactice

a) Metode expozitive:

expunerea;Tehnici şi procedee didactice a) Metode expozitive: explicaţia; descrierea. b) Metode conversative: dialogul

explicaţia;şi procedee didactice a) Metode expozitive: expunerea; descrierea. b) Metode conversative: dialogul colectiv;

descrierea.didactice a) Metode expozitive: expunerea; explicaţia; b) Metode conversative: dialogul colectiv; conversaţia.

b) Metode conversative:

dialogul colectiv;

dialogul colectiv;

conversaţia.

conversaţia.

Termeni cheie: portofoliu, gestiune activă, gestiune pasivă, diversificare.

11

11

DDeeffiinniiţţiiaa ppoorrttooffoolliiuulluuii şşii ttiippuurrii ddee ppoorrttooffoolliiii

Portofoliul este o combinaţie de active financiare, deţinută de un investitor individual sau instituţional cu scopul reducerii riscului prin diversificare 1 . În sens restrâns, noţiunea de portofoliu se utilizează numai pentru combinaţiile de valori mobiliare (titluri financiare în terminologia anglo-saxonă) sau active de capital. Portofoliile sunt de variate tipuri cu respectarea unor criterii. 1. În funcţie de natura pieţei care oferă active pentru portofoliu sunt:

portofolii pe piaţa financiară care includ active financiare diverse, de la depozite în moneda naţională, certificate de trezorerie, valute, până la opţiuni şi indici bursieri;natura pieţei care oferă active pentru portofoliu sunt: portofolii pe piaţa monetară care se constituie din

portofolii pe piaţa monetară care se constituie din titluri de credit pe termen scurt, de exemplu certificate de trezorerie, care se constituie din titluri de credit pe termen scurt, de exemplu certificate de trezorerie, înscrisuri cambiale, depozite la termen;

portofolii pe piaţa valutară formate din depozite în diferite valute;de trezorerie, înscrisuri cambiale, depozite la termen; portofolii pe piaţa de capital care conţin active de

portofolii pe piaţa de capital care conţin active de capital primare (acţiuni, obligaţiuni), derivate (opţiuni. Futures) şi sintetice (indici bursieri). 2. Natura activului financiar determină existenţa următoarelor tipuri de portofolii: 2. Natura activului financiar determină existenţa următoarelor tipuri de portofolii:

portofolii de devize constituite numai din depozite în valute;determină existenţa următoarelor tipuri de portofolii: port ofolii de acţiuni care includ acţiuni ordinare emise

portofolii de acţiuni care includ acţiuni ordinare emise de societăţi pe acţiuni; ofolii de acţiuni care includ acţiuni ordinare emise de societăţi pe acţiuni;

portofolii de obligaţiuni formate din obligaţiuni emise pe termen lung de către stat şi municipalităţi;includ acţiuni ordinare emise de societăţi pe acţiuni; portofolii de opţiuni formate din opţiuni call şi

portofolii de opţiuni formate din opţiuni call şi put, având ca suport diverse active financiare (valute, acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri); erse active financiare (valute, acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri);

portofolii de indici bursieri constituit din indici aparţinând burselor de valori dintr-o anumită ţară; -o anumită ţară;

portofolii mixte care conţin în anumite proporţii două sau mai multe categorii de titluri financiare (acţiuni şi obligaţiuni etc.). 3. Deţinerea într -un portofoliu de active financiare e titluri financiare (acţiuni şi obligaţiuni etc.). 3. Deţinerea într-un portofoliu de active financiare naţionale sau internaţionale determină tipurile:

portofolii naţionale formate din active financiare emise şi tranzacţionate în moneda naţională pe pieţe financiare naţionale;naţionale sau internaţionale determină tipurile: portofolii internaţionale compuse din active financiare

portofolii internaţionale compuse din active financiare internaţionale, de exemplu euroobligaţiuni, obligaţiuni străine.în moneda naţională pe pieţe financiare naţionale; 1 John Downs, Jordan Elliot Goodman – Dictionary of

1 John Downs, Jordan Elliot Goodman Dictionary of Finance and Investment Terms, Barron’s Educational Series, Inc., New York, 1995, p.425

4. În funcţie de modelul adoptat pentru gestiunea unui portofoliu se disting:

portofolii individuale administrate de investitorii individuali care alocă o parte din timp pentru a lua decizii de ate de investitorii individuali care alocă o parte din timp pentru a lua decizii de cumpărare sau vânzare a unor categorii sau clase de active financiare;

portofolii colective numite fonduri mutuale sau fonduri deschise de investiţii cumpărate sub forma unităţilor de fond de către investitori şi administrate de companii de management; companii de management;

portofolii de mandat administrate de către specialişti în schimbul unui comision suportat de investitori. 5. Etapele principale respectate în gestionarea portofoliului determi nă tipurile: suportat de investitori. 5. Etapele principale respectate în gestionarea portofoliului determină tipurile:

portofolii posibile formate în etapa de constituire şi aflate într- un număr foarte mare în funcţie de ponderea fiecărui activ; -un număr foarte mare în funcţie de ponderea fiecărui activ;

portofolii eficiente selectate din cele posibile în etapa de selectare în funcţie de teorema setului eficient; teorema setului eficient;

portofoliul model care frecvent coincide cu portofoliul de piaţă dat de indicele reprezentativ al pieţei foliul model care frecvent coincide cu portofoliul de piaţă dat de indicele reprezentativ al pieţei financiare şi stă la baza cumpărării portofoliilor posibile, eficiente şi optim;

portofoliul optim selectat din cele eficiente în funcţie de obiectivul investitorilor, măsurat prin rentabilitate şi risc. 6. Obiectivul principal al investitorului în gestionarea portofoliului stitorilor, măsurat prin rentabilitate şi risc. 6. Obiectivul principal al investitorului în gestionarea portofoliului determină diferite tipuri 2 :

portofolii cu securitate maximă care vizează protejarea capitalului investit prin asigurarea unei rentabilităţi sigure ; asigurarea unei rentabilităţi sigure;

portofolii cu rentabilitate regulată constituite din obligaţiuni cu dobândă fixă, certificate de trezorerie; certificate de trezorerie;

portofolii prudente care asigură valorificarea capitalului investit printr-o rentabilitate sigură într -un anumit interval de timp , scurt sau lung; -o rentabilitate sigură într-un anumit interval de timp, scurt sau lung;

portofolii de creştere aparţinând investitorilor care îşi fixează ca obiectiv câştig mare, acceptând şi un grad de risc mare pe termen mediu ; pe termen mediu;

portofolii clasice care pe termen mediu valorifică capitalul investit peste nivelul pieţei (să bată piaţa) în condiţiile unui risc cunoscut; peste nivelul pieţei (să bată piaţa) în condiţiile unui risc cunoscut;

portofolii ofensive care vizează obţinerea de câştiguri mari în condiţiile unui risc ridicat pe termen mediu; risc ridicat pe termen mediu;

portofolii speculative care aduc investitorilor pe termen scurt sau mediu câştiguri rapide cu un risc destul de important. rapide cu un risc destul de important.

2 S. Peryrard La Bourse, 2 e edition, Vuibert Entreprise, Paris, 1993, pp.214-216

Diferitele tipuri de portofolii reclamă gestionări diferite pentru atingerea obiectivului propus de investitor. De exemplu portofoliul de obligaţiuni guvernamentale este gestionat pasiv, iar cel de acţiuni, activ.

11 22

FFoorrmmeellee ggeessttiiuunniiii ppoorrttooffoolliiuulluuii

Portofoliul de acţiuni oferă deţinătorului randamente mai mari comparativ cu un portofoliu din obligaţiuni. Teoreticienii diferenţiază gestiunea portofoliului în funcţie de gradul de risc al activului de capital din compoziţie: gestiune activă şi gestiune pasivă.

11 22 11

GGeessttiiuunneeaa ppaassiivvăă

Gestiunea pasivă are la bază cumpărarea unui portofoliu sau constituirea acestuia, de regulă din obligaţiuni care să reproducă cât mai fidel portofoliul de piaţă. Gestionarii vând numai la scadenţa (maturitatea) activelor de capital sau la dorinţa investitorilor. Susţinătorii managementului pasiv sunt numeroşi şi se bazează pe teoria pieţelor eficiente elaborată de Eugene Fama. Potrivit acestei teorii preţurile acţiunilor în evoluţie acumulează influenţa tuturor factorilor economici, financiari, monetari şi psihologici. Variaţiile preţurilor nu pot fi anticipate, deci nu există investitori care să bată substanţial piaţa. Din acest motiv există mai mulţi manageri (gestionari) pasivi decât activi. Ei explică diferit înclinaţia spre această formă de management. Două exemple sunt edificatoare. Merton Miller, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1990, susţine că pieţele reuşesc să încorporeze informaţiile în preţurile acţiunilor. Rex Linguefield explică că nici un investitor nu poate deţine toate informaţiile privind piaţa deoarece informaţia se modifică în fiecare secundă. Deci numai piaţa poate strânge informaţiile reflectându-le apoi în preţurile acţiunilor.

11 22 22

GGeessttiiuunneeaa aaccttiivvăă

Gestiunea activă constă în decizia gestionarului (managerului) de a constitui portofoliul din acţiuni individuale după o analiză a acestora, cu respectarea obiectivului investitorului privind rentabilitatea şi riscul sau numai unul dintre aceşti doi termeni, urmărind prin cumpărări şi vânzări să bată piaţa.

Susţinătorii managementului activ sunt gestionarii care au reuşit să bată piaţa frecvent şi consistent. Filozofia acestora se bazează pe următoarele:

companiile cu o dezvoltare agresivă prezintă cele mai mari creşteri în venituri şi profituri preluate în preţul acţiunilor în acelaşi sens, numite şi acţiuni în creştere;consistent. Filozofia acestora se bazează pe următoarele: creşterea profiturilor este principalul factor care

creşterea profiturilor este principalul factor care influenţează în timp creşterea preţurilor acţiunilor;în acelaşi sens, numite şi acţiuni în creştere; investiţia în acţiuni ale companiilor cu dezvoltare

investiţia în acţiuni ale companiilor cu dezvoltare agresivă aduce pe termen lung randamente superioare; randamente superioare;

companiile cu dezvoltare agresivă sunt dinamice şi inadaptabile la schimbările în economiile naţionale permiţând menţinerea randamentelor superioare pe termen lung. În concluzie, gestiunea activă se bazează pe o previziune corectă a preţurilor acţiunilor, în timp ce cea pasivă pe datele curente oferite de piaţă. Dilema gestiune activă sau gestiune pasivă poate fi rezolvată prin apelarea la strategii de investiţii în funcţie de înclinaţia către risc a fiecărui investitor. investitor.

11 33

OOrrggaanniizzaarreeaa ggeessttiiuunniiii ppoorrttooffoolliiuulluuii

Gestiunea portofoliului reprezintă totalitatea principiilor, metodelor, operaţiunilor care stau la baza constituirii, selectării portofoliului optim şi evaluării performanţei acestuia. Principiile gestiunii portofoliilor sunt:

nu cumpăra prea scump;acestuia. Principiile gestiunii portofoliilor sunt: diversificarea portofoliului. Principiul nu cumpăra prea

diversificarea portofoliului. Principiul nu cumpăra prea scump constă în cumpărarea unui număr de valori mobiliare de clase sau nu cumpăra prea scump constă în cumpărarea unui număr de valori mobiliare de clase sau tipuri diferite, care să satisfacă obiectivul sau obiectivele investitorului. În acest stadiu, investitorul trebuie să cunoască rapid preţul unei valori mobiliare şi tendinţa acestuia. El se informează direct din rapoartele emitenţilor, din analizele publicate în presa financiară sau indirect, apelând la profesionişti (analiştii de valori mobiliare). Principiul diversificarea portofoliului constă în minimizarea riscului prin modificarea structurii portofoliului. Metodele de gestionare a portofoliului au la bază modelele de analiză a valorilor mobiliare, constituirea portofoliului, selectarea portofoliului optim, măsurarea performanţei portofoliului. De exemplu, metoda statistică de analiză a titlurilor şi constituire a portofoliului. Operaţiunile care stau la baza constituirii portofoliului şi selectării celui optim sunt tranzacţiile specifice bursei de valori: cumpărare (vânzare) de titluri primare sau derivate la vedere sau la termen.

Organizarea gestiunii portofoliului respectă cele două principii de bază: alege metoda sau metodele de gestionare şi efectuează operaţiuni cu titluri financiare din portofoliu. Metodele şi operaţiunile sunt alese în aşa fel încât să respecte obiectivul investitorului (preferinţele risc- câştig al acestuia). Schematic organizarea gestiunii portofoliului este prezentată în figura 1.

Economişti Comitetul de plasament Gestionarii Aprobarea listelor Analiştii de de portofoliu Tehnicieni titluri
Economişti
Comitetul de plasament
Gestionarii
Aprobarea listelor
Analiştii de
de portofoliu
Tehnicieni
titluri financiare
Stabilirea modelului de
portofoliu
Experţii pieţei
RAPOARTE
Fixarea politicii de plasament

Figura 1.1.

Organizarea gestiunii portofoliului

Economiştii, tehnicienii şi experţii pieţei grupaţi într-o organizaţie de gestionare a portofoliului (de exemplu Societatea de Investiţii Financiare) sau liber profesionişti, efectuează prognoze privind economia, pieţele de capital. Aceste prognoze se materializează în rapoarte, trimise analiştilor de titluri financiare.

Analiştii de titluri financiare fac previziuni asupra titlurilor financiare. Fiecare analist răspunde de o categorie de titluri, aparţinând emitenţilor dintr-una sau mai multe ramuri ale economiei. Din acest motiv sunt denumiţi specialişti de ramură. Previziunile analiştilor rareori specifică rentabilitatea sperată (aşteptată a câştigului) şi perioada după care performanţele estimate se vor realiza. Previziunile analiştilor sunt codificate astfel:

Analiştii de titluri financiare transmit codificarea însoţită de rapoarte Comitetului de plasament.

Comitetul de plasament (investiţii) reprezintă conducerea superioară a companiei de investiţii şi are un rol esenţial în gestionarea portofoliilor. Activitatea Comitetului se finalizează cu: lista aprobată a valorilor mobiliare care fac obiectul constituirii portofoliului şi „portofoliului model”. Titlurile de pe listă pot fi achiziţionate, în timp ce acelea care nu figurează pe listă, trebuie păstrate sau vândute. „Portofoliul model” indică aprecierile conducerii faţă de unele titluri care să corespundă strategiei adoptate.

Gestionarii de portofoliu primesc lista titlurilor avizate şi modelul de portofoliu. La firmele de plasament specializate, gestionarii de portofoliu sunt şi analiştii de titluri, evitând Comitetul de plasament. Această libertate decizională a gestionarilor este discutabilă sub aspectul performanţei portofoliilor administrate.

Gestionarii de portofolii procedează diferit la selectarea titlurilor din portofoliu:

în strategia activă selectează titlurile subevaluate;procedează diferit la selectarea titlurilor din portofoliu: în strategia pasivă selectează titlurile care reproduc

în strategia pasivă selectează titlurile care reproduc cel mai bine piaţa. Compania sau instituţia de gestionare a portofoliului este organizată pe patru nivele, delimitate în figura Compania sau instituţia de gestionare a portofoliului este organizată pe patru nivele, delimitate în figura 2 3 :

serviciul de studii economico-financiare;organizată pe patru nivele, delimitate în figura 2 3 : comitetul de investiţii; serviciul de gestiune

comitetul de investiţii;figura 2 3 : serviciul de studii economico-financiare; serviciul de gestiune a portofoliului; serviciul de control.

serviciul de gestiune a portofoliului;de studii economico-financiare; comitetul de investiţii; serviciul de control. Serviciul de studii

serviciul de control.de investiţii; serviciul de gestiune a portofoliului; Serviciul de studii economico-financiare este format din

Serviciul de studii economico-financiare este format din economişti, experţi ai pieţei şi analişti. Aceşti specialişti, pe baza datelor cantitative şi calitative (1) privind economia, piaţa financiară şi în mod special piaţa de capital apelând la modele economico-financiare (2) şi efectuează operaţiunile.

crearea unei baze de date care să ofere o imagine cât mai fidelă a pieţei de capital;economico - financiare (2) şi e fectuează operaţiunile. identificarea activelor de capital subevaluate sau

identificarea activelor de capital subevaluate sau supraevaluate pe piaţă;să ofere o imagine cât mai fidelă a pieţei de capital; estimarea rentabilităţii şi riscului ataşat

estimarea rentabilităţii şi riscului ataşat fiecărei clase de activ de capital, a ratei dobânzii pe piaţa monetară a cursului de schimb pe piaţa valutară; capital, a ratei dobânzii pe piaţa monetară a cursului de schimb pe piaţa valutară;

identificarea divergenţelor rezultatelor oferite de utilizarea diferitelor modele pentru gestionarea portofoliilor deja existente pe piaţă;piaţa monetară a cursului de schimb pe piaţa valutară; elaborarea listei portofoliilor cu rentabilităţile cele

elaborarea listei portofoliilor cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente; cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente;

stabilirea structurii portofoliului de referinţă (portofoliul model) care de cele mai multe ori coincide cu compoziţia indicelui reprezentativ al pieţei de capital. Toate informaţiile rezultate din operaţiunile respective sunt accesibile comitetului de investiţii şi gestionarilor de portofolii. Principalele rezultate ale analizei care se transmit comitetului sunt: comitetului sunt:

lista activelor de capital cu rentabilităţile şi riscurile estimate (3);rezultate ale analizei care se transmit comitetului sunt: lista portofolii lor cu rentabilităţile cele mai mari

lista portofoliilor cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente (4); lor cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente (4);

structura portofoliului model (5).rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente (4); 3 Yves, Simon – Encyclopedie des marches

3 Yves, Simon Encyclopedie des marches financieres(vol I), Ed. Economica, Paris, 1997, p. 563-566

15

Date cantitative şi calitative Modele economico-financiare 1 2 Serviciul de studii economico-financiare 4 3 Lista
Date cantitative şi calitative
Modele economico-financiare
1
2
Serviciul de studii economico-financiare
4
3
Lista portofoliilor cu rentabilităţile cele
mai mari şi riscurile aferente
5
Lista activelor de capital cu
rentabilităţile şi riscurile estimate
Portofoliul de referinţă (model)
Comitetul de investiţii
6
7
Portofolii recomandate (posibile)
Portofoliul de referinţă (model)
7
Gestionari de portofolii
8
9
Selectarea activelor în portofoliu
Evidenţa contabilă a portofoliilor
Serviciul control
10
10
Verificarea conturilor
11
Compararea rezultatelor portofoliilor cu
strategiile fixate
13
12
Evaluarea performanţei analiştilor,
comitetului de plasament şi gestionarilor
Analiza performanţei, rentabilităţii şi
riscului portofoliilor
Revizuirea portofoliilor
14

Figura 1.2.

Organizarea instituţiei de gestionare a portofoliilor

Comitetul de investiţii are rolul esenţial în gestionarea portofoliului. El recomandă portofolii într-o anumită structură în funcţie de natura strategiei adoptate:

în strategia pasivă fixează un nivel maxim al riscului;structură în funcţie de natura strategiei adoptate: în strategia activă urmăreşte cea mai mare

în strategia activă urmăreşte cea mai mare rentabilitate, acceptând şi poziţii speculative pentru anumite titluri. Portofoliile recomandate (6) construite de comitetul de plasament şi portofoliul speculative pentru anumite titluri. Portofoliile recomandate (6) construite de comitetul de plasament şi portofoliul model (7) transmis de serviciul de studii economico-financiare sunt accesibile gestionarilor de portofolii.

Gestionarii de portofolii selectează activele de capital care formează portofoliul administrat în numele clientului, persoană fizică sau juridică. Rolul gestionarilor este mai mic sau mai mare în selectarea titlurilor financiare în funcţie de gradul dependenţei faţă de portofoliile recomandate de comitetul de investiţii şi informaţiile primite de la serviciul de studii economice şi financiare. Gestionarii care se bazează pe informaţiile primite de la serviciul specializat, comitetul de plasament şi propriile estimări procedează astfel:

în strategia pasivă selectează numai titlurile care reproduc mai bine piaţa (8);de plasament şi propriile estimări procedează astfel: în strategia activă selectează titlurile subevaluate (8).

în strategia activă selectează titlurile subevaluate (8). Gestionarii care iau decizii personale şi recomandările comitetului de investiţii rămân orientative selectează titlurile de pe diferite componente ale pieţei de capital. Aceştia se numesc specialiştii pe sectoare şi sunt preferaţi de către investitorii în portofoliu.numai titlurile care reproduc mai bine piaţa (8); Controlul constă în verificarea realizării obiectivelor

Controlul constă în verificarea realizării obiectivelor prin măsurarea performanţei portofoliului. Informaţiile care stau la baza controlului sunt furnizate de:

poziţiile şi soldul conturilor de titluri ale clienţilor (10);ile care stau la baza controlului sunt furnizate de: contul global al fiecărui gestionar (10); poziţiile

contul global al fiecărui gestionar (10);şi soldul conturilor de titluri ale clienţilor (10); poziţiile şi soldul portofoliului global al companiei de

poziţiile şi soldul portofoliului global al companiei de investiţii (10). Rezultatele verificării conturilor sunt utilizate pentru: conturilor sunt utilizate pentru:

compararea rezultatelor portofoliilor cu strategiile fixate (11);Rezultatele verificării conturilor sunt utilizate pentru: analiza performanţei, rentabilităţii şi riscului

analiza performanţei, rentabilităţii şi riscului portofoliilor (12);rezultatelor portofoliilor cu strategiile fixate (11); evaluarea performanţei analiştilor, comitetului de

evaluarea performanţei analiştilor, comitetului de plasament şi gestionarilor (13); Serviciul control transmite rezultatele controlului: Serviciul control transmite rezultatele controlului:

serviciului de studii economice şi financiare pentru a relua etapele în gestionarea portofoliilor (revizuirea) dacă s- au constatat diferenţe între obiectivele clienţilor şi performanţele portofoliilor admin istrate (14, 15); -au constatat diferenţe între obiectivele clienţilor şi performanţele portofoliilor administrate (14, 15);

comitetului de investiţii care le compară cu portofoliile recomandate şi dacă constată diferenţe mari instrucţionează gestionarii să cumpere sau să vândă anumite clase de titluri financiare din portofoliile administrate (15); titluri financiare din portofoliile administrate (15);

gestionarilor de portofolii pentru a cunoaşte rezultatele gestionării (15). Organizarea gestionării portofoliilor sugerează r de portofolii pentru a cunoaşte rezultatele gestionării (15). Organizarea gestionării portofoliilor sugerează următoarele etape:

1. analiza activelor de capital;

2. fixarea obiectivului de investiţii pentru fiecare investitor;

3. constituirea portofoliilor posibile;

4. selectarea portofoliilor eficiente şi a portofoliului optim;

5. analiza rentabilităţii, riscului şi performanţei portofoliilor;

6. revizuirea portofoliilor

TTeessttee ddee aauuttooeevvaalluuaarree

1.

Definiţi portofoliul în sens restrâns.

2.

Caracterizaţi tipurile de portofolii delimitate în funcţie de scopul investitorului.

3.

Precizaţi în ce constă gestiunea activă a portofoliului.

4.

Arătaţi care sunt diferenţele între gestiunea activă şi cea pasivă a portofoliului.

5. Reprezentaţi grafic schema organizării tradiţionale a gestiunii portofoliului şi prezentaţi atribuţiile Comitetului de Investiţii.

TTeessttee ggrriillăă

1. Portofoliul:

a) este o combinaţie de active financiare;

b) este construit cu scopul reducerii riscului prin diversificare;

c) poate îmbrăca forma unui fond mutual;

d)

este gestionat pasiv atunci când este format numai din acţiuni.

2.

Gestiunea activă a portofoliului:

a)

constă în decizia managerului de a constitui portofoliul din acţiuni individuale după o analiză

a acestora;

b) urmăreşte ca prin cumpărări şi vânzări la intervale regulate ale titlurilor financiare, în funcţie de evoluţia acestora, „să bată” piaţa;

c) presupune cumpărarea unui portofoliu sau constituirea acestuia, de regulă din obligaţiuni

care să reproducă cât mai fidel portofoliul de piaţă;

d) se caracterizează prin vânzarea numai la scadenţă a activelor de capital.

CCAAPPIITTOOLLUULL 22

FFIIXXAARREEAA PPOOLLIITTIICCIIII DDEE IINNVVEESSTTIIŢŢIIII ÎÎNN PPOORRTTOOFFOOLLIIII

Obiectiv fundamental

să ştie cum se manifestă relaţia dintre funcţiile de utilitate şi atitudinile faţă de risc ale investitorilor dintre funcţiile de utilitate şi atitudinile faţă de risc ale investitorilor

Obiective operaţionale

a) Obiective cognitive

să definească funcţia de utilitate;Obiective operaţionale a) Obiective cognitive să cunoască axiomele fundamentale în investitor; să

să cunoască axiomele fundamentale în investitor; investitor;

să clasifice atitudinile investitorilor faţă de risc;să cunoască axiomele fundamentale în investitor; să prezinte forma funcţiilor de utilitate şi

să prezinte forma funcţiilor de utilitate şi reprezentarea grafică a acestora pentru fiecare din atitudinile faţă de risc;să clasifice atitudinile investitorilor faţă de risc; să determine şi interpreteze indicatorii de măsurare a

să determine şi interpreteze indicatorii de măsurare a aversiunii faţă de risc;a acestora pentru fiecare din atitudinile faţă de risc; apreciază atitudinea faţă de risc a investitorilo

apreciază atitudinea faţă de risc a investitorilor pe baza

de utilitate a fiecărui

construirea funcţiei

r pe baza de utilitate a fiecărui construirea funcţiei să înţeleagă cum se chestionarelor. b) Obiective

înţeleagă

cum

se

chestionarelor.

b) Obiective afective

să participe activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii;înţeleagă cum se chestionarelor. b) Obiective afective să formuleze întrebări privitoare la materialul

să formuleze întrebări privitoare la materialul prezentat.activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; Tehnici şi procedee didactice a) Metode expozitive:

Tehnici şi procedee didactice

a) Metode expozitive:

expunerea;Tehnici şi procedee didactice a) Metode expozitive: explicaţia; descrierea. b) Metode conversative: dialogul

explicaţia;şi procedee didactice a) Metode expozitive: expunerea; descrierea. b) Metode conversative: dialogul colectiv;

descrierea.didactice a) Metode expozitive: expunerea; explicaţia; b) Metode conversative: dialogul colectiv; conversaţia.

b) Metode conversative:

dialogul colectiv;expunerea; explicaţia; descrierea. b) Metode conversative: conversaţia. Termeni cheie : funcţie de utilitate ,

conversaţia.descrierea. b) Metode conversative: dialogul colectiv; Termeni cheie : funcţie de utilitate , aversiune faţă

Termeni cheie: funcţie de utilitate, aversiune faţă de risc, indiferenţă faţă de risc.

22

11

FFuunnccţţiiaa ddee uuttiilliittaattee şşii pprroopprriieettăăţţiillee aacceesstteeiiaa

Fixarea obiectivelor de investiţii în portofolii constă în identificarea de către gestionarii de portofolii a atitudinii investitorilor faţă de risc şi a dorinţei acestora privind rentabilitatea. Investitorii stabilesc obiectivele în condiţii de risc şi rentabilitate estimată şi trebuie să aleagă în condiţii de incertitudine. Specialiştii în gestionarea portofoliilor apelează la funcţia de utilitate.

Funcţia de utilitate este forma cea mai uşor de utilizat în alegerea din mai multe posibilităţi oferite. Conform teoriei utilităţii elementul ales de un investitor este cel mai util din ansamblul alegerilor posibile. Dintre teoreticienii funcţiei de utilitate cei mai reprezentativi sunt:

Daniel Bernoulli în 1738 demonstrează că într- o economie incertă funcţia de utilitate specifică este funcţia speranţei u tilitate; -o economie incertă funcţia de utilitate specifică este funcţia speranţei utilitate;

Neumann şi Morgenstern în 1947 construiesc funcţia de utilitate şi prezintă axiomele acesteia; acesteia;

Debreu în 1959 elaborează teoria alegerii în condiţii de incertitudine care se aplică şi în universul cert. Pentru un investitor în portofolii, utilitatea reprezintă maximizarea câştigurilor viitoare în condiţiile prezenţei riscului. Funcţia de utilitate adaptată pentru rentabilitatea şi riscul unei acţiuni se prezintă astfel:funcţia de utilitate şi prezintă axiomele acesteia; unde: U f R , i i i U

unde:

U f R , i i i U (2.1) i R - funcţia de utilitate
U
f R ,
i
i
i
U
(2.1)
i
R
- funcţia de utilitate a speranţei obţinerii unui câştig;
i
- speranţa obţinerii rentabilităţii maxime pentru acţiunea i;

i - dispersia sau deviaţia standard a rentabilităţilor estimate în raport cu rentabilitatea i - dispersia sau deviaţia standard a rentabilităţilor estimate în raport cu rentabilitatea

sperată sau riscul ataşat acesteia pentru acţiunea i. Funcţia de utilitate adaptată pentru rentabilităţile sperate şi riscurile acestora pentru acţiunile de tipurile i, j, k, …, z se scrie:

U

U

acţiunile de tipurile i, j, k, …, z se scrie: U U R f f R

R f f R , , R , , R , , , , R

1

2

3

1 2 3
1
2
3

k

k
k

(2.2)f R , , R , , R , ,  , , R 1 2

(2.3)

unde:

- funcţia de utilitate a riscurilor obţinerii rentabilităţilor sperate pentru acţiunile de funcţia de utilitate a riscurilor obţinerii rentabilităţilor sperate pentru acţiunile de

tipul 1,2,

Portofoliul este o investiţie riscantă pentru investitori. Pentru fiecare investitor se poate construi propria funcţie de utilitate plecând de la axiomele de raţionament aplicabile investiţiilor

riscante.

axiomele de raţionament aplicabile investiţiilor riscante. U ,k; - funcţiile de utilitate ale rentabilităţilor

U

,k;

- funcţiile de utilitate ale rentabilităţilor sperate pentru acţiunile de tipul 1,2,

,k;

Axiomele fundamentale care permit construirea funcţie de utilitate sunt: comparativitatea, tranzitivitatea, continuitatea, independenţa şi monotonia.

Comparativitatea permite investitorilor ca între două titluri financiare sau două portofolii sigure şi riscante să prefere întotdeauna A lui B, dacă A>B, B lui A dacă B>A sau să fie indiferent dacă A=B unde A şi B reprezintă rentabilităţile (de exemplu) a două clase de acţiuni sau două portofolii.

Tranzitivitatea face posibilă alegerea între trei titluri financiare sau trei portofolii. De exemplu întotdeauna investitorul preferă A lui B şi lui C, dacă A>B şi B>C deoarece A>C. Investitorul este indiferent dacă A=B şi B=C deoarece şi A=C.

Continuitatea permite investitorului să găsească un alt titlu financiar sau să constituie un alt portofoliu D dacă A>B>C şi există probabilitatea p pentru A, 1-p pentru C. Portofoliul D, de exemplu, este format din A şi C, are probabilitatea 1 (p+1-p) şi D=B.

Independenţa asigură investitorului integrarea a două titluri financiare sau portofolii egale cu aceeaşi probabilitate cu alt titlu financiar sau portofoliu, obţinând în final alte portofolii (de exemplu). Deci dacă A=B cu probabilitatea p, există C cu probabilitatea 1-p care împreună cu A sau B să formeze portofoliul D sau E, cu probabilitatea 1 şi echivalente D=E.

Monotonia permite investitorului să constituie portofoliile iniţiale A şi B, să prefere unul dintre acestea combinând două titluri financiare sau portofolii C şi D (C>D) cu probabilitatea p şi q (p>q). Rezultatul este A>B şi investitorul preferă A.

Cele cinci axiome permit construirea funcţiei de utilitate asociată sumei de bani investită în titluri financiare sau portofolii.

22 22

AAttiittuuddiinniillee ffaaţţăă ddee rriisscc aallee iinnvveessttiittoorriilloorr

Relaţia dintre utilitate şi capitalul investit în portofoliu exprimă atitudinea investitorului faţă de risc. Această atitudine poate fi una din următoarele 44 :

aversiune faţă de risc;Această atitudine poate fi una din următoarele 4 4 : indiferenţă faţă de risc; acceptarea riscului.

indiferenţă faţă de risc;fi una din următoarele 4 4 : aversiune faţă de risc; acceptarea riscului. 4 Robert A.

acceptarea riscului.: aversiune faţă de risc; indiferenţă faţă de risc; 4 Robert A. Haugen – Modern Investment

4 Robert A. Haugen Modern Investment Theory, Prentice Hall Inc., New Jersey, 1997, pp. 134-140

Pentru aversiunea faţă de risc, funcţia de utilitate are reprezentarea din figura 2.1 şi

U a b c 0 şi b 0 . forma 2 , unde a U
U
a
b c
0 şi b
0 .
forma
2 , unde a
U
i
B
U
2
D
f(U i )
U
c
C
U
s
U
A
1
C
C
C
C 1
C s
c
2
i

Figura 2.1. Utilitatea şi aversiunea faţă de risc

Din grafic se constată următoarele:

utilitatea creşte la o creştere în timp a capitalului investit;

utilitatea creşte la o creştere în timp a capitalului investit;

rata de creştere la un anumit nivel al capitalului este mai mică decât rata de

rata de creştere la un anumit nivel al capitalului este mai mică decât rata de creştere a nivelurilor care-l preced;

utilitatea marginală descreşte. Reacţia investitorilor faţă de rezultatele utilităţii sperate privită ca o speculaţie (joc), vizavi de cele a rezultatelor certe, califică atitudinea faţă de risc. Presupunem că simbolurile din vizavi de cele a rezultatelor certe, califică atitudinea faţă de risc. Presupunem că simbolurile din figura 2.1 au pentru investitor semnificaţiile:

utilitatea marginală este un „joc” (speculaţie) între nivelurile C 1 şi C 2 ; C 1 şi C 2 ;

câştigul sperat este p 1 C1 + p 2 C 2 unde p 1 = p 2 şi p 1 C1 + p 2 C 2 unde p 1 = p 2 şi p 1 + p 2 = 1;

utilitatea fiecărui rezultat este U 1 şi U 2 ; U 1 şi U 2 ;

capitalul sperat esteutilitatea fiecărui rezultat este U 1 şi U 2 ; C s C C 1 2

C s

C C 1 2
C
C
1
2

2

şi grafic este reprezentată prin punctul care se află în

mijlocul dreptei AB cu A = f(U 1 ) şi B = f(U 2 ). Utilitatea sperată pentru U(C s ) este U s . Pentru a determina utilitatea asociată unui capital cert C c se duce o paralelă prin punctul D la axa orizontală şi punctul unde intersectează axa orizontală este U c . Se constată că utilitatea sperată asociată speculaţiei (incertitudinii) este întotdeauna mai mică decât cea asociată certitudinii (U s < U c ). În concluzie, aversiunea faţă de risc este specifică investitorilor care acceptă echivalenţele certe a speculaţiilor mai mici decât valorile sperate (C c < C s ).

Indiferenţa faţă de risc este o funcţie liniară de forma U

faţă de risc este o funcţie liniară de forma U a b C , cu a

a b C , cu a

0
0

şi b

0
0

(figura 2.2). Creşterea în utilitate este constantă pentru fiecare creştere succesivă a capitatului.

U i U D 2 C A U 1 C 1 C s C 2
U
i
U
D
2
C
A
U
1
C 1
C s
C 2
C i
Figura 2.2. Utilitatea şi indiferenţa faţă de risc

Indiferenţa faţă de risc se caracterizează prin:

utilitatea marginală a investitorului constantă;de risc Indiferenţa faţă de risc se caracterizează prin: echivalentul cert al speculaţiei egal cu valoarea

echivalentul cert al speculaţiei egal cu valoarea sperată. speculaţiei egal cu valoarea sperată.

şi

0 (figura 2.3). Creşterile succesive a capitalului determină creşteri cu o rată mai mare a utilităţii.

Acceptarea riscului nu este o funcţie liniară, ci are forma

U

a
a

b c

2 cu

a

0
0

b

este o funcţie liniară, ci are forma U a b c 2 cu a 0 b
U i U B 2 U c C U s D A U 1 C
U
i
U
B
2
U
c
C
U
s
D
A
U
1
C
C
C
C 1
C s
c
2
i

Figura 2.3. Utilitatea şi acceptarea riscului

În figura 2.3 se observă că nivelul aversiunii faţă de risc a investitorului este determinat de natura funcţiei de utilitate. Acceptarea riscului se caracterizează prin:

utilitatea creşte la o creştere a capitalului investit;de utilitate. Acceptarea riscului se caracterizează prin: echivalentul cert al speculaţiei este deseori mai mare

echivalentul cert al speculaţiei este deseori mai mare decât valoarea sperată; speculaţiei este deseori mai mare decât valoarea sperată;

se plăteşte o primă direct proporţională cu mărimea speculaţiei.o creştere a capitalului investit; echivalentul cert al speculaţiei este deseori mai mare decât valoarea sperată;

22

33

MMăăssuurraarreeaa aavveerrssiiuunniiii ffaaţţăă ddee rriisscc

În figurile 2.4 şi 2.5 sunt prezentate curbele pentru funcţiile de utilitate care definesc aversiunea faţă de risc la nivele diferite. În figura 2.4 concavitatea funcţiei este mică şi echivalenţa certă pentru capitalul speculat C s (jucat) este C d .

U

U

i

2

U

d

U

1

C C d C s C C 1 2 i
C
C d C s
C
C
1
2
i

Figura 2.4. O aversiune mai mică faţă de risc

U

U

i

2

U

d

U

1

C C C s C C 1 d 2 i
C
C
C s
C
C
1
d
2
i

Figura 2.5. O aversiune mai mare faţă de risc

În figura 2.5 concavitatea funcţiei este mai mare şi echivalenţa certă pentru capitalul speculat C s este C d . Dată plata pentru o speculaţie de C s se poate calcula rentabilitatea sperată a investiţiei. O aversiune mai mare faţă de risc are un preţ mai mic , decât o aversiune mai mică faţă de risc .

investiţiei. O aversiune mai mare faţă de risc are un preţ mai mic , decât o

Rata rentabilităţii se calculează după relaţia:

unde:

r

C

rentabilităţii se calculează după relaţia: unde: r C s d C 1 r - rata rentabilităţii

s

d

C

1
1

r - rata rentabilităţii capitalului investit;

C

C d

s

- rezultatul sperat al investiţiei;

- mărimea investiţiei.

(2.4)

Este evident că funcţia de utilitate cu concavitatea mai mare caracterizează investitorii care au aversiunea mai mare faţă de risc. Pentru a obţine gradul aversiunii faţă de risc trebuie măsurată concavitatea funcţiei de utilitate. Aversiunea faţă de risc se măsoară în mărime absolută şi mărime relativă.

22 33 11

IInnddiiccaattoorriiii ddee mmăăssuurraarree aa aavveerrssiiuunniiii ffaaţţăă ddee rriisscc

Aversiunea faţă de risc în mărime absolută măsoară reacţia investitorului la incertitudinea schimbărilor în capitalul care-l deţine. Pentru un nivel particular a capitalului, sau punct de pe curba utilităţii, mărimea absolută a aversiunii faţă de risc se măsoară prin schimbarea relativă care are loc la panta funcţiei în punctul respectiv.

unde:

ARA

f

f f

f

"(

U

)

'(

U

)

ARA mărimea absolută a aversiunii faţă de risc;

(2.5)

f ' U f " U - derivata întâi a funcţiei de utilitate în punctul
f ' U
f " U
- derivata întâi a funcţiei de utilitate în punctul de pe curba utilităţii corespunzător
unui nivel al capitalului investit;
- derivata a doua a aceleiaşi funcţii de utilitate.

Mărimea relativă a aversiunii faţă de risc măsoară în procente incertitudinea la schimbările în capital.

f U

"(

RRA

RRA C ARA

C
C
la schimbările în capital. f U "( RRA RRA C ARA C ) f '( U

)

f

'( U )

sau

(2.6)

unde: RRA - mărimea relativă a aversiunii faţă de C; C capitalul investit. În concluzie, dacă investitorii se caracterizează prin diminuarea mărimii absolute a aversiunii faţă de risc, se pot aştepta să obţină un câştig mai mare la capitalul investit. Dacă se diminuează mărimea relativă a aversiunii faţă de risc, se poate aştepta un procent mai mare la investiţia riscantă.

22

33 22

CChheessttiioonnaarr ddee aapprreecciieerree aa aattiittuuddiinniiii ffaaţţăă ddee rriisscc aa iinnvveessttiittoorriilloorr

1. În ce categorie de vârstă te încadrezi?

a) mai puţin de 30 ani

b) între 31 şi 44 ani

c) între 45 şi 54 ani

d) între 55 şi 64 ani

e) peste 65 ani

2. Care este orizontul de timp investiţional – pentru ce perioadă eşti dispus să investeşti?

a) mai mult de 20 ani

b) între 15 şi 20 ani

c) între 10 şi 14 ani

d) între 5 şi 9 ani

e) sub 5 ani

3. Care a fost perioada cea mai lungă în care ai investit în fonduri mutuale sau direct în acţiuni şi obligaţiuni?

a) mai mult de 10 ani

b) între 5 şi 10 ani

c) între 3 şi 4 ani

d) între 1 şi 2 ani

e) mai puţin de 1 an

4. În ce categorie te încadrezi din punctul de vedere al veniturilor anuale?

a) mai mult de 25.000 RON

b) între 17.771 şi 25.000 RON

c) între 11.111 şi 17.770 RON

d) între 4.441 şi 11.110 RON

e) mai puţin de 4.440 RON

5. Câte persoane ai în întreţinere, incluzând copii majori şi părinţi în vârstă care depind de asistenţa ta financiară?

a) nici una

b) 1

c) 2

d) 3 sau 4

e) 5 sau mai multe

6.

Ce aşteptări ai în legătură cu salariul tău pentru următorii ani?

a) Anticipez o creştere constantă a salariului

b) Mă aştept la un nivel corespunzător al salariului

c) Cred că va fluctua puternic

d) Anticipez o scădere a salariului

e) Mă tem că s-ar putea să-mi pierd locul de muncă sau că mă voi pensiona

7. Care din propoziţiile de mai jos descrie cel mai bine cum intenţionezi să adaugi sau să retragi sume de bani din portofoliul tău de investiţii în viitorul apropiat?

a) Mă aştept să investesc o sumă considerabilă de bani în mod regulat în portofoliul meu

b) Cred că pot să investesc neregulat sume modeste de bani

c) Nu am în vedere să contribui cu alte sume de bani la portofoliul meu, dar, de asemenea, nu anticipez nici retrageri

d) Voi retrage sume reduse din portofoliul meu în mod regulat

e) Trebuie să retrag sume considerabile de bani din portofoliul meu în mod regulat

8. Cum ai putea descrie rezervele tale financiare pentru a răspunde unor cerinţe urgente cum ar fi înlocuirea unui automobil furat sau unor cheltuieli majore cum ar fi avansul la cumpărarea unei locuinţe?

a) Mai mult decât corespunzătoare. Am resurse importante investite într-un fond monetar sau în alte investiţii pe termen scurt. S-ar putea să fiu asigurat chiar mai mult decât este necesar.

b) Corespunzătoare. Deţin importante active lichide. Sunt suficient de bine asigurat, iar obligaţiile mele lunare pot fi satisfăcute.

c) La limită. Nu deţin decât sume modeste de bani şi s-ar putea să fiu nevoit să renunţ la o parte din investiţiile mele sau să mă împrumut în caz de urgenţă

d) Necorespunzătoare. Rezervele mele sunt insuficiente în momentul de faţă.

9. Cât de important este pentru tine un beneficiu regulat asigurat de investiţii?

a) Neimportant. Scopul meu este de a construi un fond de numerar văzut ca o rezervă („nest egg”)

b) Cât de cât important pentru liniştea sufletească. Prefer o mărime redusă a beneficiului adus de portofoliul meu chiar dacă nu am nevoie de aceasta. Mă simt doar mai confortabil dacă am investiţii care aduc numerar

c) Important. Beneficiul din investiţiilor mă ajută să fac faţă obligaţiilor, dar nu depind în totalitate de el

d) Foarte important. Beneficiul din investiţii mă ajută la satisfacerea tuturor nevoilor mele. Am nevoie de investiţii care să aducă beneficii previzibile

10.

Care este atitudinea ta vizavi de a te asigura?

a) Nu cred că e nevoie să mă asigur mai mult decât este absolut necesar

b) Sunt asigurat corespunzător, dar cumpăr poliţe de asigurare cu deduceri mari pentru a reduce primele

c) Sunt asigurat corespunzător şi deduceri mele sunt reduse

d) Sunt foarte bine asigurat pentru că nu vreau să sufăr pierderi mari. Cheltuiesc mult pentru poliţe cu deduceri mici pentru că vreau o acoperire deplină a riscului

11. Care din propoziţiile de mai jos descrie cel mai bine cunoştinţele tale despre investiţii?

a) Foarte bun cunoscător. Înţeleg foarte bine cum funcţionează piaţa acţiunilor şi a obligaţiunilor, şi sunt deosebit de interesat de informaţiile financiare

b) Într-o anumită măsură cunoscător. Înţeleg destul de bine ce înseamnă investiţia, dar aş vrea să ştiu mai multe

c) Cunoştinţe minime. Nu ştiu mare lucru despre lumea financiară

d) Neofit. Nu ştiu nimic despre investiţii şi nu consider subiectul prea interesant

12. Care dintre propoziţiile de mai jos descrie cel mai bine experienţa ta investiţională?

a) Vastă. Am investit într-o varietate de instrumente, precum acţiuni, obligaţiuni şi fonduri mutuale. Sunt genul de investitor „fă-o pe cont propriu”. Am experimentat şi o piaţă în scădere sau două

b) Medie. Am ceva experienţă în fonduri mutuale şi acţiuni. Îmi fac propriile cercetări, dar uneori ascult şi sfatul altora

c) Limitată. Am investit în fonduri mutuale şi în câteva acţiuni, dar experienţa mea este limitată şi mă bazez pe profesioniştii pieţei financiare pentru a mă ghida

d) Neînsemnată. Adesea investesc în instrumente de economisire precum certificate de depozit, deşi recent am început să particip la un plan privat de pensii

e) Virtual nici una. Sunt nou în domeniul investiţiilor

13. Cum ai reacţiona dacă portofoliul tău de acţiuni ar scădea cu 30% pe o piaţă în scădere?

a) Nu aş fi supărat pentru că a în vedere un orizont de timp îndelungat şi aş putea folosi acest moment ca o oportunitate de a investi mai mult la preţuri mici (e chilipir)

b) Aş fi într-o anumită măsură preocupat deoarece o pierdere de 30% pe hârtie este substanţială. Nu aş „arunca însă prosopul” şi aş vinde

c) Nu m-aş simţi deloc confortabil în această situaţie. Nu sunt sigur ce aş face

d) Probabil aş vinde înainte de a pierde şi alţi bani

e) Nu aş fi investit în acţiuni încă de la început deoarece nu pot tolera riscul

14. Care dintre propoziţiile de mai jos descrie cel mai bine filozofia ta investiţională?

a) Îmi place să ţin pasul cu modalităţile de investire cele mai noi, în fiecare zi. Acestea includ opţiuni, futures, oferte publice iniţiale şi fonduri mutuale volatile, şi îmi place să investesc utilizând bani împrumutaţi

b) Aştept ca investiţiile mele „să bată piaţa”. Managerii de fonduri buni nu ar trebui să aibă probleme în a fi mai performanţi ca reperele pieţei precum indicele BET, şi cred că pot face acelaşi lucru cumpărând acţiuni individuale

c) Recunosc că este dificil să „baţi” un indicator al pieţei în ansamblul ei precum indicele BET-C. Aş fi bucuros dacă investiţia mea în acţiuni ar avea acelaşi randament pe termen lung.

d) Filozofia mea este de „a juca precaut” cu fonduri ale pieţei monetare, obligaţiuni cu ratinguri ridicate, certificate de depozit şi obligaţiuni individuale. Acţiunile nu sunt pentru mine.

Acum calculează-ţi punctajul pe baza valorilor din tabelul de mai jos.

Toleranţa faţă de risc

Întrebarea

A

B

C

D

E

 

1 10

8

6

3

1

 

2 10

7

5

3

1

3 7

 

5

3

1

0

4 8

 

6

4

2

1

5 7

 

5

3

2

0

6 6

 

4

3

2

0

7 6

 

4

2

1

0

8 6

 

4

2

0

fr

9 6

 

4

2

1

fr

10 5

 

4

3

1

fr

11 4

 

3

2

0

fr

12 5

 

3

2

1

0

13 6

 

4

2

1

0

14 6

 

4

2

0

fr

TOTAL =

PUNCTE

Scorul obţinut poate fi interpretat după cum urmează:

63-92

Toleranţă faţă de risc peste medie. Indivizii care s-au încadrat în partea de sus a

38-62

acestei categorii au o toleranţă faţă de risc sensibil mai mare decât cei din partea de jos, dar ambii ar trebui să pună la baza portofoliilor lor acţiuni. Toleranţă medie faţă de risc. Din nou, există o mare diferenţă între persoanele de la

12-37

capetele intervalului, dar toţi investitorii din a doua categorie ar trebui să facă apel la acţiuni. Toleranţă scăzută faţă de risc. Mulţi din această categorie sunt persoane în vârstă

11 sau

cărora le lipsesc probabil resursele financiare adecvate sau experienţa investiţională. Dacă este posibil, ar trebui să menţină o parte din resurse în acţiuni în încercarea de a face faţă inflaţiei. Intoleranţă faţă de risc. Persoanele care înregistrează un astfel de scor sunt

mai puţin

probabil prea conservatoare pentru a intra pe piaţa de capital.

TTeessttee ddee aauuttooeevvaalluuaarree

1. Prezentaţi comparativitatea ca axiomă fundamentală în construirea funcţiei de utilitate a unui

investitor.

2. Reprezentaţi grafic funcţia de utilitate a unui investitor cu aversiune faţă de risc.

3. Precizaţi care este forma funcţiei de utilitate a unui investitor caracterizat prin indiferenţă

faţă de risc şi reprezentaţi-o grafic.

4. Arătaţi cum se calculează şi interpretează indicatorii de măsurare a aversiunii faţă de risc.

TTeessttee ggrriillăă

1.

a)

b)

c)

d)

mare a utilităţii.

Aversiunea faţă de risc:

are o funcţie de utilitate de forma

are o funcţie de utilitate liniară de forma U

se caracterizează printr-o utilitate marginală a investitorului constantă;

U

a
a

b c

2

a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0 b ;

, unde a

a b c 2 a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0
a b c 2 a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0
a b c 2 a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0
a b c 2 a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0
a b c 2 a b C , cu 0 a şi 0 b şi 0

0 ;

corespunde cazului în care creşterile succesive a capitalului determină creşteri cu o rată mai

2.

Utilitatea :

a)

reprezintă maximizarea câştigurilor viitoare în condiţiile prezenţei riscului;

b)

are o funcţie liniară în cazul unui investitor cu aversiune faţă de risc;

c)

are o funcţie liniară în cazul unui investitor care acceptă riscul;

d)

are o funcţie pătratică în cazul unui investitor care respinge riscul.

CCAAPPIITTOOLLUULL 33

AANNAALLIIZZAA FFIINNAANNCCIIAARRĂĂ AAAACCŢŢIIUUNNIILLOORR

Obiectiv fundamental să ştie cum se analizează acţiunile

fundamental să ştie cum se analizează acţiunile Obiective operaţionale a) Obiective cognitive să

Obiective operaţionale

a) Obiective cognitive să definească analiza financiară în sens larg şi în sens restrâns; să cunoască scopurile analizei financiare; să identifice instituţiile specializate în analiză financiară; să clasifice informaţiile care stau la baza analizei fundamentale; să determine şi interpreteze indicatorii analizei fundamentale; să definească analiza tehnică; să prezinte teoriile care stau la baza analizei tehnice; să prezinte strategiile utilizate în cadrul analizei tehnice moderne; să înţeleagă care sunt diferenţele majore între analiza fundamentală şi analiza tehnică.

b) Obiective afective să participe activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii;

activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr
activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii; să formuleze întrebări privitoare la materialul pr

să formuleze întrebări privitoare la materialul prezentat. ezentat.

Tehnici şi procedee didactice

a) Metode expozitive:

expunerea;Tehnici şi procedee didactice a) Metode expozitive: explicaţia; descrierea. b) Metode conversative: dialogul

explicaţia;şi procedee didactice a) Metode expozitive: expunerea; descrierea. b) Metode conversative: dialogul colectiv;

descrierea.didactice a) Metode expozitive: expunerea; explicaţia; b) Metode conversative: dialogul colectiv; conversaţia.

b) Metode conversative:

dialogul colectiv;

dialogul colectiv;

conversaţia.

conversaţia.

Termeni cheie: analiză financiară, analiză fundamentală, analiză tehnică, PER, trend, medie mobilă, coridor de tranzacţionare.

33

11

CCoonnssiiddeerraaţţiiii ggeenneerraallee pprriivviinndd aannaalliizzaa ffiinnaanncciiaarrăă aa aaccţţiiuunniilloorr

Din numeroasele definiţii date analizei financiare a valorilor mobiliare individuale, două se detaşează prin claritate. Prima, în sens larg, include în analiza financiară determinarea nivelurilor de risc şi a rentabilităţii aşteptate ale activelor financiare individuale şi grupurilor de active financiare. De exemplu, analiza financiară are ca obiect acţiunile „Antibiotice”, acţiunile din industria farmaceutică şi însăşi piaţa acţiunilor (indicele BET şi BET-C). Rezultatul analizei se concretizează într-o decizie privind împărţirea capitalului de investit între acţiuni, obligaţiuni şi pieţe monetare, precum şi decizia de a cumpăra sau vinde acţiuni pe piaţa acţiunilor sau piaţa farmaceutică în general, şi acţiuni „Antibiotice” în particular. A doua, în sens restrâns, mai pragmatică, reduce analiza financiară la activitatea de furnizare a informaţiilor necesare procesului de administrare a portofoliilor. De aici şi analistul financiar, sinonim cu analist de capital sau analist de portofoliu, „persoană care analizează titlurile de valoare (activele financiare) şi face recomandări în această privinţă”. Analiza financiară a valorilor mobiliare este efectuată de profesionişti angajaţi de societăţi de analiză financiară. Aceste societăţi sunt renumite în S.U.A., Canada, Australia, Japonia şi Brazilia, şi ţările vest-europene. Există Federaţia Europeană de Analişti Financiari care are ca membri societăţi financiare din zece ţări europene. În S.U.A., instituţiile specializate în analiza financiară sunt bine conturate din punct de vedere a localizării şi anume:

societăţi locale de analiză financiară;bine conturate din punct de vedere a localizării şi anume: Asociaţia pentru managementul investiţiilor şi cercetare

Asociaţia pentru managementul investiţiilor şi cercetare (A.I.M.R., care şi-a schimbar de curând denumirea în Chartered Financial Analyst (CFA) Institute), organism naţional care include -a schimbar de curând denumirea în Chartered Financial Analyst (CFA) Institute), organism naţional care include automat societăţile locale;

Institutul analiştilor financiari autorizaţi acordă titlul de analist financiar autorizat. Trei sunt obiectivele inst itutului: stabilirea unui pachet comun de cunoştinţe despre portofolii şi standarde Trei sunt obiectivele institutului: stabilirea unui pachet comun de cunoştinţe despre portofolii şi standarde etice pentru profesioniştii în investiţii; examinarea profesioniştilor cu experienţă în investiţii şi a celor care urmează cursurile institutului; publicarea şi aplicarea unui set de principii profesionale directoare. În prezent există circa 20.000 de analişti financiari autorizaţi. Scopurile angajării analizei financiare sunt în principal două:

stabilirea caracteristicilor valorilor mobiliare;angajării analizei financiare sunt în principal două: identificarea valorilor mobil iare greşit evaluate. 1.

identificarea valorilor mobiliare greşit evaluate. 1. Determinarea caracteristicilor valorilor mobiliare constă în estimarea reacţiei evoluţiei iare greşit evaluate. 1. Determinarea caracteristicilor valorilor mobiliare constă în estimarea reacţiei evoluţiei viitoare a unui titlu financiar la acţiunea unor factori în termeni de rentabilitate şi risc.

Rentabilitatea titlului financiar, în particular a acţiunii, este influenţată în mod direct de dividend şi preţul bursier. Dividendul este estimat peste un an în funcţie de politica de dividende a emitentului acţiunii şi posibilele venituri nete ale acestuia. Extrapolarea dividendului obţinut în ultimul an este evitată. Preţul acţiunii la bursa de valori este estimat în funcţie de influenţa evenimentelor ce se vor produce la emitent şi a celor ale pieţei bursiere. Riscul este estimat în funcţie de evoluţia surselor acestuia şi rentabilitatea estimată. 2. Identificarea titlurilor financiare greşit evaluate este abordată în două moduri. Primul mod constă în determinarea valorii intrinseci a titlului financiar şi compararea acesteia cu preţul de piaţă. Dacă preţul de piaţă este substanţial mai mare decât valoarea intrinsecă, titlul este supraevaluat. Dacă preţul de piaţă este substanţial mai mic decât valoarea intrinsecă, titlul este subevaluat. Uneori, analistul financiar estimează câştigul aşteptat al titlului peste o anumită perioadă, cunoscându-se preţul de piaţă actual şi valoarea intrinsecă. Acest câştig aşteptat şi estimat se compară cu câştigul aşteptat al altor titluri financiare similare. Pentru analişti dificultatea constă în determinarea valorii intrinseci. Frecvent ei multiplică profitul pe acţiune realizat în perioada precedentă cu un coeficient normal sau justificat. Coeficientul „justificat” se obţine prin înmulţirea vânzărilor estimate pe acţiune cu raportul preţ bursier – vânzări realizate. Al doilea mod de abordare constă în estimarea de către analist a uneia sau două caracteristici ale unui titlu financiar şi compararea acesteia sau acestora cu estimările altor analişti. De exemplu, estimarea profitului pe acţiune pentru anul viitor comparată cu a analiştilor consensuali se poate concretiza în una din situaţiile:

estimarea profitului analistului în cauză excede substanţial estimările analiştilor consensuali, caz în care titlul financiar respectiv (acţiune) este o investiţie atractivă deoarece va exista o creştere a preţului de piaţă a acţiunii şi investitorii vor realiza un câştig mult mai mare decât normal;consensuali se poate conc retiza în una din situaţiile: estimarea profitului de către analist este substanţial

estimarea profitului de către analist este substanţial sub cel estimat de analiştii consensuali şi acţiunea este o investiţie proastă care va aduce investitorilor un câştig sub cel normal. Estimarea profitului aşteptat de către analist şi compararea cu estimările consensuale caracterizează sub cel normal. Estimarea profitului aşteptat de către analist şi compararea cu estimările consensuale caracterizează optimismul sau pesimismul acestuia recomandând în primul caz investirea cu prioritate în titlul sau titlurile financiare cu venituri variabile (acţiunile) în defavoarea celor cu venituri fixe, obligaţiunile, şi în al doilea caz, recomandând investirea în titluri cu venit fix. Analiştii financiari evaluează cu atenţie perspectivele emitenţilor de acţiuni, ramurilor industriale şi economiei naţionale, în general pentru a identifica titlurile de proprietate greşit evaluate. Dacă este găsit un titlu subevaluat atunci el este cumpărat. Cumpărarea masivă

(cererea) va depăşi în timp vânzarea (oferta) şi va împinge preţul de piaţă în sus spre valoarea intrinsecă. Deci, analiza financiară urmăreşte apropierea preţului de piaţă de valoarea intrinsecă, cu alte cuvinte să facă piaţa eficientă. Principala deosebire în rândul analiştilor financiari constă în forma de analiză financiară folosită:

analiza fundamentală , efectuată de aşa - numiţii analişti fundamentali sau „fundamentalişti”; ală, efectuată de aşa-numiţii analişti fundamentali sau „fundamentalişti”;

analiza tehnică, efectuată de analişti tehnici, „tehnicieni” sau „chart - işti” ; , efectuată de analişti tehnici, „tehnicieni” sau „chart-işti”;

33 22

AAnnaalliizzaa ffuunnddaammeennttaallăă

Analiza fundamentală se bazează pe informaţii provenind din diferite surse care permit calculul unor indicatori utilizaţi în identificarea subevaluării sau supraevaluării fiecărei clase de acţiuni pe termen mediu şi lung. Analiştii fundamentali (fundamentaliştii) apelează la următoarele informaţii:

informaţii generale;(fundamentaliştii) apelează la următoarele informaţii: inform aţii de la emitenţi; informaţii bursiere.

informaţii de la emitenţi; aţii de la emitenţi;

informaţii bursiere. Informaţiile generale privesc în general politica economică, politica monetară, bursa din New York. Politica economică şi mai ales cea fiscală influenţează preţul acţiunii. De exemplu, creşterea New York. Politica economică şi mai ales cea fiscală influenţează preţul acţiunii. De exemplu, creşterea economică este favorabilă investirii în acţiuni, la fel şi scăderea fiscalităţii. Politica monetară este apreciată prin rata dobânzii la împrumuturile pe termen mediu şi lung, şi a depozitelor la termen. De exemplu, scăderea ratei dobânzii la depozite determină investitorii să-şi orienteze capitalul către acţiuni. Bursa din New York este modelul la care toate bursele naţionale ţintesc. În plus, aceasta publică un indice urmărit de toţi analiştii de pe glob. Acesta se compune din comenzile la bunuri de consum, evoluţia la aprobările în construcţii, creşterea masei monetare, evoluţia preţurilor valorilor mobiliare, cererile de indemnizaţii de şomaj, durata medie a săptămânii de lucru, comenzi neonorate etc. În plus, rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung este urmărită de analişti, deoarece modificarea ei atrage şi modificarea preţurilor acţiunilor pe Wall Street. De exemplu, o creştere a ratei dobânzii antrenează o scădere a investiţiilor în acţiuni americane. Rata dobânzii la împrumuturile la termen va creşte şi în celelalte ţări ale lumii, cu efect de scădere a investiţiilor

în acţiuni. Explicaţia constă în aceea că emitenţii nu vor apela la împrumuturi pentru dezvoltare şi de aici profit mai mic şi dividend mai mic. Informaţiile bursiere sunt luate din publicaţiile de specialitate şi din cele oferite în mod special investitorilor de către:

băncile de date financiare create la iniţiativa emitenţilor sau analiştilor (Puls Capital);din cele oferite în mod special investitorilor de către: scrisorile de piaţă care contra cost recomandă

scrisorile de piaţă care contra cost recomandă chiar anumite acţiuni;la iniţiativa emitenţilor sau analiştilor (Puls Capital); televiziune oferit ă de Societatea de bursă. Informaţii

televiziune oferită de Societatea de bursă. Informaţii oferite direct de emitenţi privind: ă de Societatea de bursă. Informaţii oferite direct de emitenţi privind:

emisiunea de acţiuni cu principalele prevederi ale prospectului de natură juridică, a acţionariatului, bilanţul şi anexa la bilanţ etc.;bursă. Informaţii oferite direct de emitenţi privind: evenimente importante cum este AGA, vânzarea u nei filiale,

evenimente importante cum este AGA, vânzarea unei filiale, numirea unui nou manager. Toate informaţiile sunt utilizate la calculul următorilor indicatori : nei filiale, numirea unui nou manager. Toate informaţiile sunt utilizate la calculul următorilor indicatori:

Profitul pe acţiune după relaţia: după relaţia:

PA

indicatori : Profitul pe acţiune după relaţia: PA PN N , unde PA = profit pe

PN

N

, unde

PA = profit pe acţiune;

PN = profit net (după plata impozitului pe profit); N = numărul de acţiuni emise

Rata de distribuire a dividendului: :

RD

, undede acţiuni emise Rata de distribuire a dividendului : RD DN = dividendul net (după plata

DN = dividendul net (după plata impozitului pe dividend);

Această rată depinde de decizia managerului:

o

o

o

o

decizia de autofinanţare se regăseşte în RD 0 ;

decizia de menţinere a interesului acţionarilor se regăseşte în RD

decizia de a nu constitui rezerve din profit - în RD

decizia de a apela la rezerve constituite anterior - în RD

de a apela la rezerve constituite anterior - în RD 100% 100% ; ; Dividendul pe
de a apela la rezerve constituite anterior - în RD 100% 100% ; ; Dividendul pe

100% 100% ; ;

la rezerve constituite anterior - în RD 100% 100% ; ; Dividendul pe acţiune calculat după

Dividendul pe acţiune calculat după relaţia: calculat după relaţia:

DA

PNR 100 N
PNR
100
N

, unde

PNR = profitul net repartizat acţionarilor;

100 N , unde PNR = profitul net repartizat acţionarilor; 100% ; Acesta este venitul adus

100% ;

Acesta este venitul adus acţionarilor şi reprezintă un flux de numerar.

Randamentul acţiunii calculat după relaţia: calculat după relaţia:

RA

DA P P 1 0
DA P P
1
0

P

0

100 , unde

P , P

1

0

după relaţia: RA DA P P 1 0 P 0 100 , unde P , P

preţul de vânzare, respectiv de cumpărare;

Coeficientul multiplicator al capitalului (PER- Price Earnings Ratio) este cel mai utilizat şi se determină prin relaţia: este cel mai utilizat şi se determină prin relaţia:

PER

P

cel mai utilizat şi se determină prin relaţia: PER P t PA , unde P t

t

PA

, unde

P

t

şi se determină prin relaţia: PER P t PA , unde P t p reţul acţiunii

preţul acţiunii în momentul t, iar PA – profitul pe acţiune.

PER se interpretează în două moduri contradictorii:

PER se interpretează în două moduri contradictorii: arată cât de scumpă este acţiunea, deci indică alegerea

arată cât de scumpă este acţiunea, deci indică alegerea acţiunii cu PER cel mai mic;

anticipează piaţa, deci dacă prezintă creştere în evoluţie, şi preţul acţiunii creşte; Datoria celor două abordări, PER prezintă limita că nu poate , şi preţul acţiunii creşte; Datoria celor două abordări, PER prezintă limita că nu poate fi utilizat pentru a compara acţiuni din sectoare diferite decât dacă se corectează cu coeficienţi de sector.

33

33

AAnnaalliizzaa tteehhnniiccăă

Analiza tehnică permite studierea informaţiilor interne ale bursei de valori. Cuvântul „tehnic” indică studiul pieţei însăşi şi nu a factorilor externi care influenţează piaţa. Influenţa factorilor externi este redusă la volumul tranzacţiilor şi preţurile acţiunilor. De regulă, tehnicienii încearcă să răspundă la întrebarea „când?” prin:

încearcă să răspundă la întrebarea „când?” prin: previziunea mişcărilor preţurilor acţiunilor pe termen

previziunea mişcărilor preţurilor acţiunilor pe termen scurt;

recomandări privind cumpărarea şi vânzarea acţiunilor individuale, a grupurilor pe acţiuni pe ramuri. Metodologia analizei tehnice se sprijină pe previziunea tendinţelor preţurilor acţiunilor, volumului tranzacţiilor. Tehnicienii susţin că studiul celor două mărimi în trecut permite investitorilor să identifice cu exactitate acţiunile sau grupurile de acţiuni subevaluate sau supraevaluate. Din numeroasele definiţii date analizei tehnice cele mai sugestive sunt:

Robert Edwards şi John Magee – „ştiinţa care se ocupă cu înregistrarea în general sub formă grafică a istoriei reale a tranzacţiilor (modificări de preţ, volum tranzacţii) pentru un titlu financiar sau indice bursier, deducând tendinţa viitoare sau probabilă”;

M. Keynes – „investiţiile făcute de profesionişti asemuite cu un concurs de fete drăguţe pe baza pozelor din ziare (premiul celui cu preferinţe medii)”. Adepţii analizei tehnice au încredere în grafice susţinând următoarele:

tehnice au încredere în grafice susţinând următoarele: informaţia economică sau contabilă nu poate influenţa
tehnice au încredere în grafice susţinând următoarele: informaţia economică sau contabilă nu poate influenţa
tehnice au încredere în grafice susţinând următoarele: informaţia economică sau contabilă nu poate influenţa
tehnice au încredere în grafice susţinând următoarele: informaţia economică sau contabilă nu poate influenţa

informaţia economică sau contabilă nu poate influenţa preţul la bursă;

sau contabilă nu poate influenţa preţul la bursă; preţul la bursă este dictat de raportul cerere

preţul la bursă este dictat de raportul cerere-ofertă şi influenţa factorilor psihologici emoţionali Studiile recente demonstrează că analiza tehnică este utilă investitorilor deoarece analiştii apelează la următoarele strategii:

deoarece analiştii apelează la următoarele strategii: strategii de tendinţă şi contrare acesteia; strategii

strategii de tendinţă şi contrare acesteia;

strategii: strategii de tendinţă şi contrare acesteia; strategii bazate pe media mobilă şi spargerea coridorului

strategii bazate pe media mobilă şi spargerea coridorului de tranzacţionare. Analiza tehnică se bazează pe două teorii: teoria lui Dow şi teoria lui Eliott. Teoria Dow, după numele Charles Dow, fondatorul publicaţiei Wall Street Journal şi creator al indicelui Dow Jones respectă principiile:

variaţiile preţurilor acţiunilor urmează tendinţele;piaţa reflectă tot ceea ce este important în economie, finanţe etc.; posibilitatea reperării de semnale

piaţa reflectă tot ceea ce este important în economie, finanţe etc.;variaţiile preţurilor acţiunilor urmează tendinţele; posibilitatea reperării de semnale care să schimbe tendinţa;

posibilitatea reperării de semnale care să schimbe tendinţa;tot ceea ce este important în economie, finanţe etc.; trecutul se repetă. Succint, autorul afirmă că

trecutul se repetă. Succint, autorul afirmă că preţurile acţiunilor variază reprezentate grafic comparabil cu valorile cu trenduri (figura 3.1): parabil cu valorile cu trenduri (figura 3.1):

crescătoare (bull market); (bull market);

descrescătoare (bear market). Pt 4 6 7 8 3 5 2 1 a b c
descrescătoare (bear market).
Pt
4 6
7
8
3
5
2
1
a
b
c
d
t

Figura 3.1. Trendul

Trendul este împărţit în trei faze:

Faza de acumulare, când interesul publicului pentru o acţiune este minimă. Ştirile proaste influenţează foarte puţin preţul, reacţia investitorilor mică (a, b). Ştirile favorabile determină o reacţie mare (b, c).Figura 3.1. Trendul Trendul este împărţit în trei faze: Faza make up, când investitorii în cazul

Faza make up, când investitorii în cazul confirmării ştirilor bune şi infirmării ştirilor proaste tranzacţionează masiv. Menţinerea veştilor bune păstrează trendul, reapariţia veştilor proaste modifică trendul.b). Ştirile favorabile determină o reacţie mare (b, c). Faza de distribuţie, când piaţa a ajuns

Faza de distribuţie, când piaţa a ajuns la un nivel ridicat şi interesul investitorilor atinge interesul maxim. În acest moment, investitorii care au cumpărat în faza de acumulare ar trebui să vândă (c, d). Teoria Eliott se baze ază pe aceeaşi mişcare a preţurilor acţiunilor, în valuri, dar trendul Teoria Eliott se bazează pe aceeaşi mişcare a preţurilor acţiunilor, în valuri, dar trendul cuprinde numai două faze:

faza de creştere a preţului în perioadele (1, 3, 5, 7);în valuri, dar trendul cuprinde numai două faze: faza de scădere a preţului în perioadele (2,

faza de scădere a preţului în perioadele (2, 4, 6, 8).în valuri, dar trendul cuprinde numai două faze: faza de creştere a preţului în perioadele (1,

33

33 11

AAnnaalliizzaa tteehhnniiccăă ccllaassiiccăă

Analiza tehnică clasică apelează la instrumente specifice şi anume:

reprezentările grafice ale preţurilor;ă clasică apelează la instrumente specifice şi anume: trendul; configuraţii grafice. Reprezentările grafice

trendul;şi anume: reprezentările grafice ale preţurilor; configuraţii grafice. Reprezentările grafice sunt:

configuraţii grafice. Reprezentările grafice sunt: graficul bară, graficul liniar şi graficul prin semne (x şi o). Trendul Reprezentările grafice sunt: graficul bară, graficul liniar şi graficul prin semne (x şi o). Trendul permite identificarea semnalelor de cumpărare şi de vânzare. Practic, în graficul liniar se trasează două drepte:

dreapta suport care uneşte cele mai mici două preţuri;Practic, în graficul liniar se trasează două drepte: dreapta de rezistenţă care uneşte cele mai mari

dreapta de rezistenţă care uneşte cele mai mari două preţuri. Dacă cele două drepte sunt paralele se formează un canal de trend . Trendul ascendent exemplificat prin grafic se caracterizează prin: canal de trend. Trendul ascendent exemplificat prin grafic se caracterizează prin:

fiecare preţ maxim este mai mare decât precedentul (situate unele pe dreapta suport);ascendent exemplificat prin grafic se caracterizează prin: fiecare preţ minim este mai mare decât precedentul preţ

fiecare preţ minim este mai mare decât precedentul preţ minim (unele situate pe dreapta de rezistenţă). Dacă un preţ nu ajunge la dreapta de rezistenţă există posibilitatea străpungerii dreapta de rezistenţă). Dacă un preţ nu ajunge la dreapta de rezistenţă există posibilitatea străpungerii dreptei suport, deci schimbare de trend Trendul descendent se caracterizează prin:

fiecare preţ maxim este mai mic decât preţul maxim precedent;de trend Trendul descendent se caracterizează prin: fiecare preţ minim este mai mic decât preţul minim

fiecare preţ minim este mai mic decât preţul minim precedent; Schimbarea de trend se produce când un preţ nu mai ajunge la dreapta suport şi se aşteaptă străpungerea dreptei de rezistenţă. Semnalele de cumpărare şi vânzare intervin astfel:preţ maxim este mai mic decât preţul maxim precedent; semnalul de cumpărare este dat de momentul

semnalul de cumpărare este dat de momentul apropierii preţului de dreapta suport;Semnalele de cumpărare şi vânzare intervin astfel: semnalul de vânzare, când preţul se apropie de dreapta

semnalul de vânzare, când preţul se apropie de dreapta de rezistenţă.este dat de momentul apropierii preţului de dreapta suport; Configuraţiile grafice sunt date de forma reprezentării

Configuraţiile grafice sunt date de forma reprezentării grafice şi anume: cap-umeri; cap- umeri inversată; zig-zag; în W, în M; colţ; triunghi.

Configuraţia cap-umeri se formează pe durata a 2-3 luni şi anunţă o scădere importantă a preţului acţiunii dacă se atinge linia cea mai de jos ( a umerilor) şi trebuie vândut neapărat dacă preţul trece spre linia umerilor. Explicaţia configuraţiei este următoarea:

umărul stâng marchează sfârşitul unei perioade a cumpărărilor masive care vor duce la creşterea preţurilor;şi trebuie vândut neapărat dacă preţul trece spre linia umerilor. Explicaţia configuraţiei este următoarea: 32

capul este consecinţa cumpărărilor masive la umărul stâng şi caracterizat prin cumpărări masive care vor duce la scăderea preţului; ului;

umărul drept este consecinţa saturării pieţei urmat în general de o scădere continuă a preţurilor determinând un semnal de vânzare;cumpărări masive care vor duce la scăderea preţ ului; linia umerilor se obţine prin unirea punctelor

linia umerilor se obţine prin unirea punctelor de minim de pe grafic şi sub care preţul scade pe termen lung. Valoarea tranzacţiilor determină şi ea configuraţia cap -umeri: scade pe termen lung. Valoarea tranzacţiilor determină şi ea configuraţia cap-umeri:

umărul stâng până la formarea capului sunt determinate de valori în creştere;tranzacţiilor determină şi ea configuraţia cap -umeri: după formarea capului şi umărul stâng sunt consecinţa

după formarea capului şi umărul stâng sunt consecinţa scăderii valorii tranzacţiilor. Dacă avem în vedere doar configuraţiile observate pe parcursul unei luni, forma acestora şi semnalele către investitori sunt prezentate în le observate pe parcursul unei luni, forma acestora şi semnalele către investitori sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3.1. Configuraţiile grafice şi semnalele pentru preţul acţiunii

sunt prezentate în tabelul următor. Tabelul 3.1. Configuraţiile grafice şi semnalele pentru preţul acţiunii 33

33

33 22

AAnnaalliizzaa tteehhnniiccăă mmooddeerrnnăă

Analiza tehnică modernă îşi are începuturile după anul 1970. Ea vizează adoptarea strategiilor de tranzacţionare, foarte utilă pentru investitori. Ea se bazează pe:

sistemul mediei mobile;foarte utilă pentru investitori. Ea se bazează pe: sistem de indicatori; strategia de spargere a coridorului

sistem de indicatori;investitori. Ea se bazează pe: sistemul mediei mobile; strategia de spargere a coridorului de tranzacţionare.

strategia de spargere a coridorului de tranzacţionare. Sistemul m ediei mobile, după unii autori specific analizei tehnice clasice, aparţine analizei tehnice moderne. Sistemul mediei mobile, după unii autori specific analizei tehnice clasice, aparţine analizei tehnice moderne. Justificarea este dată de combinarea mediei mobile cu spargerea coridorului de tranzacţionare. Media mobilă se calculează în doi paşi. Primul pas constă în calculul mediei aritmetice simple a preţurilor unei valori mobiliare în perioada T.

T P t P t 1 i T
T
P
t
P
t
1
i
T

, unde

mobiliare în perioada T. T P t P t 1 i T , unde P i

P i preţul

mediu

al

valorii

mobiliare

i

aferent

perioadei

T,

exprimată în zile şi de recomandat cât mai mare, de la 30 până la 200 de zile;

P

t

preţul valorii mobiliare în ziua t;cât mai mare, de la 30 până la 200 de zile; P t t 1,2, ,

t

la 200 de zile; P t preţul valorii mobiliare în ziua t; t 1,2, , T

1,2,

,

T , zilele la care se referă

P

t

.

Al doilea pas are ca scop calcularea mediei mobile pentru fiecare T+1, renunţând la prima zi din perioada t ş.a.m.d.

P i ,1

T 1 P t
T
1
P
t
t 2
t
2

T

Se repetă calculul pentru cel puţin un număr de zile egal cu T. Al treilea pas constă în reprezentarea grafică a preţului de piaţă (de exemplu preţul de închidere) din fiecare zi din cele T şi a mediei mobile. Al patrulea pas este destinat identificării semnalului de cumpărare sau vânzare după situarea punctului de intersecţie a celor două grafice:

dacă graficul mediei mobile intersectează graficul preţurilor prin partea de jos, semnalul este de vânzare;situarea punctului de intersecţie a celor două grafice: dacă aceeaşi întâlnire are loc în partea de

dacă aceeaşi întâlnire are loc în partea de sus, semnalul este de cumpărare. Mediile mobile prezintă avantajele:preţurilor prin partea de jos, semnalul este de vânzare; uniformizează variaţiile preţurilor unei valori mobiliare

uniformizează variaţiile preţurilor unei valori mobiliare pe termen scurt;este de cumpărare. Mediile mobile prezintă avantajele: evidenţiază sensul ascendent sau descendent al trendului;

evidenţiază sensul ascendent sau descendent al trendului;Mediile mobile prezintă avantajele: uniformizează variaţiile preţurilor unei valori mobiliare pe termen scurt; 34

permit identificarea semnalului de cumpărare sau vânzare. Sistemul de indicatori are scopul de identificarea a tendinţelor area semnalului de cumpărare sau vânzare. Sistemul de indicatori are scopul de identificarea a tendinţelor şi punctele în care acestea se modifică. Ei pot fi grupaţi în trei mari grupe:

indicatori de trend;se modifică. Ei pot fi grupaţi în trei mari grupe: indicatori oscilatori; indicatori diverşi. Indicatorii de

indicatori oscilatori;Ei pot fi grupaţi în trei mari grupe: indicatori de trend; indicatori diverşi. Indicatorii de trend

indicatori diverşi. Indicatorii de trend sunt mediile mobile (MACD = Moving Average Convergence Divergence), histrograma mediilor mobile, Indicatorii de trend sunt mediile mobile (MACD = Moving Average Convergence Divergence), histrograma mediilor mobile, sistemul direcţional. MACD este unul dintre cei mai utilizaţi indicatori şi se determină după relaţia:

MAVG(12) MACD MAVG(12) MAVG(26) , unde:

MAVG(26)

MAVG (12) MACD MAVG (12) MAVG (26) , unde: MAVG (26) media mobilă exponenţială pe 12
MAVG (12) MACD MAVG (12) MAVG (26) , unde: MAVG (26) media mobilă exponenţială pe 12
MAVG (12) MACD MAVG (12) MAVG (26) , unde: MAVG (26) media mobilă exponenţială pe 12

media mobilă exponenţială pe 12 zile;

media mobilă exponenţială pe 26 zile;, unde: MAVG (26) media mobilă exponenţială pe 12 zile; Pentru a calcula MACD sunt necesari

Pentru a calcula MACD sunt necesari patru paşi:

calcularea mediei mobile exponenţiale pe 12 zile a preţurilor unei valori mobiliare;26 zile; Pentru a calcula MACD sunt necesari patru paşi: calcul area mediei mobile exponenţiale pe

calcularea mediei mobile exponenţiale pe 26 zile a preţurilor unei valori mobiliare; area mediei mobile exponenţiale pe 26 zile a preţurilor unei valori mobiliare;

calcularea diferenţei MAVG (12) MAVG (26) ; MAVG(12) MAVG(26) ;

mobiliare; calcularea diferenţei MAVG (12) MAVG (26) ; calcularea mediei mobile pe 9 zile a liniei

calcularea mediei mobile pe 9 zile a liniei MACD şi reprezentarea rezultatului ca o linie punctată – numită linie de semnal. Cele mai MACD şi reprezentarea rezultatului ca o linie punctată – numită linie de semnal. Cele mai comune utilizări ale MACD sunt în număr de trei: