Iluzii optice

I. INTRODUCERE
Iluzia este percepia falsa a unui obiect, care, spre deosebire de halucinaie, are loc in prezenta obiectului. Totui, percepiile eronate sunt considerate iluzii numai daca sunt valabile pentru un numr foarte mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare psihofiziologica normala sunt determinate de insasi legile formarii percepiilor. In cele ce urmeaz, ne vom apleca asupra iluziilor optice.

1. Ce numr vezi? Cei care vad bine culorile, pot observa 3 culori de baza: rou, verde si albastru . In acest fel pot vedea numrul 74 . Cei care sufer de daltonism (confunda rosul cu verde), vad in acest caz numrul 21 .

2. Poi sa-ti gseti pata oarba, daca ridici in fata ta, cu braele ntinse, aceasta pagina . nchide, sau acoper ochiul stng, iar cu ochiul drept uita-te la cercul verde din tanga . Apropie foaia ncet spre tine, pana cnd cercul rou dispare . In acel

moment ai ajuns in acel loc al retinei, de unde pornete nervul optic pata oarba .

3. Pentru a obine lumina alba, e suficient sa amestecam 3 culori: rou, verde si albastru . Acestea sunt culorile de baza . Culoarea alba este o combinaie de culori . Culorile galben, mov si purpuriu se obin din combinaia a cate 2 culori de bazaacestea sunt culori secundare .

II. ILUZII DE LUNGIME

Cea mai faimoasa si studiata iluzie de lungime este, probabil, iluzia Muller-Lyer, creata de psihiatrul german Franz Muller-Lyer in 1889. Care dintre segmentele orizontale AB si CD pare mai lung ? Dei sistemul vizual indica segmentul AB ca fiind mai lung, in realitate, segmentele sunt egale ca lungime daca le msuram. La realizarea iluziei contribuie liniile oblice. O explicaie a iluziei Muller-Lyer este ca trecerea de la percepia tridimensionala la cea bidimensionala se face incorect. Din cauza liniilor oblice ndreptate ctre exterior, aparatul optic uman interpreteaz segmentul AB ca fiind mai deprtat de ochi fata de segmentul CD, care, din cauza liniilor spre interior, pare mai apropiat. Ochiul uman nu poate aprecia dimensiunea unui obiect fara a tine cont de distanta ; de aceea, dei doua obiecte au ca rezultat proiecii egale pe retina, tindem sa consideram obiectul care pare mai ndeprtat mai mare. O alta iluzie cunoscuta este iluzia Ponzo, denumita dup psihologul italian Mario Ponzo. Ca si in iluzia Muller-Lyer, cele doua linii orizontale apar inegale in lungime, dei in realitate sunt egale. Explicaia acestei iluzii este legata de percepia adncimii. Pentru ochiul uman, liniile oblice creeaz senzaia de adncime, ceea ce duce la aprecieri diferite a distantelor pana la cele doua segmente (segmentul de sus pare mai ndeprtat). Cu toate acestea, imaginile formate pe retina de cele doua segmente sunt egale.

O alta iluzie interesanta de lungime este iluzia orizontal-vertical, ce consta in faptul ca oamenii percep o linie verticala mai lunga dect una orizontala de aceeai lungime. Un exemplu elocvent este Gateway Arch din St. Louis, Missouri. Inaltimea ei pare mai mare dect lungimea, dei ambele msoar 192 m.

III. ILUZII DE FORMA

In figura de mai jos este reprezentata iluzia Zollner : un ptrat apare a fi trapezoidal din cauza fundalului pe care este suprapus. Din nou, intervine senzaia de adncime, creata de liniile oblice - latura de sus a ptratului pare mai ndeprtata, si deci mai mare.

Un exemplu la scara mare de iluzie de lungime a fost construit de greci acum 2500 de ani. Este vorba despre Parthenon, un templu grec faimos care pare a fi construit cu unghiuri perfect drepte. Dar aceasta este o iluzie, ntruct Parthenonul nu prezint nici un unghi

perfect drept. Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus la imaginea unui templu strmb si ncovoiat, arhitecii Parthenonului au construit coloanele uor ctre interior. Pe langa aceasta, ei au construit baza si alte elemente orizontale, mai nalte in centru fata de margini, iar coloanele au fost "umflate" puin in jurul mijlocului.

IV. ILUZII DE MARIME

In cadrul percepiei false a distantei, intervin nu numai greeli de interpretare a lungimii si a formei, dar si a mrimii in spaiu.

Pilonii din prima imagina sunt egali, ca si cercurile centrale din cea de-a doua. Fotografia de mai jos, denumita "camera Ames", este o fotografie neretuata. Fata din dreapta fotografiei pare uriaa in comparaie cu femeia din stnga, dei ambele au aceeai inaltime in realitate. Iluzia rezulta din faptul ca cele doua par a fi la aceeai distanta de aparatul de fotografiat, cnd, de fapt, persoana "mai mica" este mult mai ndeprtata dect persoana "mai mare". Camera in sine este astfel construita incat induce ochiul in eroare in privina distantelor. Coltul din stnga este mult mai ndeprtat de ochi dect coltul din dreapta. De asemenea, jumtatea din partea dreapta a camerei este ridicata astfel incat picioarele ambelor femei sa apra la aceeai inaltime in cmpul vizual. Iluzia de mrime survine deoarece, in mod normal, daca doua persoane se afla la distante diferite de ochi, picioarele persoanei mai deprtate apar mai sus in cmpul vizual. Aceasta camera neobinuita a fost creata de oftalmologul american Adelbert Ames, prin anii 1940. O iluzie care a frmntat oamenii de tiina si gnditorii pe parcursul multor secole este iluzia Lunii. Ea consta in creterea aparenta a dimensiunilor Lunii aproape de orizont de 2,5-3,5 ori mai mult fata de cnd se afla in naltul cerului. Ptolemeu a formulat printre primii o teorie spre explicarea acestei iluzii; el considera ca Luna pare mai mare din cauza unor efecte atmosferice, dar, ulterior s-a dovedit ca Ptolemeu se inselase. Explicaiile moderne afirma ca oamenii percep greit distanta pana la Luna, dei aceasta ramane constanta. O alta

explicaie ar fi ca oamenii apreciaz marimea Lunii de la orizont in comparaie cu alte elemente din cmpul vizual, precum copaci, dealuri sau cldiri. Comparata aadar cu aceste elemente, Luna apare bineneles mai mare. Cnd Luna se afla deasupra capului, ea este privita fara vreun punct de referina, si, de aceea, pare mai mica. In amurg si pe un cer nnorat, efectul este si mai puternic. Cert este ca iluzia Lunii este un fenomen psihic si este valabil pentru Soare si stele de asemenea. Au fost fcute ncercri de a reduce fenomenul descris mai sus la turtirea aparenta a boltii cereti. Ideea consta in faptul ca ne nchipuim Luna (si Soarele) la aceeai distanta fata de ochi ca si cerul nconjurtor; acolo unde bolta cereasca pare mai ndeprtata, discul lunar (solar) apare mrit. In ziua de astzi, inca nu s-a ajuns la o explicaie general acceptata in privina acestei iluzii.

V. ILUZII DE CONTUR
In ilustraiile alturate, apare o aa numita iluzie de contur. Ochiul uman percepe, in figura din stnga, un triunghi alb determinat de cele trei cerculee si de triunghiul ntrerupt. Dar, daca figura este privita cu atenie, se observa ca fiecare latura a triunghiului alb este spaiu gol. Similar, in figura din dreapta, este perceputa o linie ondulata, dei aceasta nu exista in realitate. Explicaia acestor iluzii ar fi ca triunghiul alb si linia ondulata reprezint cea mai simpla interpretare a figurilor. Conform psihologiei ntemeiate de Gestalt, ochiul uman tinde sa vad un ntreg organizat, mai degrab dect multe pari individuale. Alta explicaie vine din cercetri asupra vederii si a creierului. Descoperirile recente indica faptul ca un creier de maimua conine celule care "umplu" golurile din conturul unui obiect, dnd natere unui contur iluzoriu. Aceste celule permit animalelor sa obtina imagini complete din informaii incomplete.

Iluzii ntemeiate pe relaia obiect-fundal.

VI. FIGURI IMPOSIBILE

O alta forma de iluzie optica survine la perceperea unui obiect care, dei pare raional, este imposibil de construit. Cele doua figuri de mai jos nu pot exista in realitate.

Explicaia acestei iluzii se bazeaz pe faptul ca ochiul uman nu percepe un obiect in ntregime, ci numai pe bucati. De aceea, daca privii un capt al tridentului, obiectul in sine pare raional, ceea ce este valabil si pentru celalalt capt. Imposibilitatea construirii obiectului survine numai atunci cnd ncercai sa unii cele doua capete.

VII. ILUZII DE MISCARE

Filmul este o bine cunoscuta iluzie vizuala. Pe ecran nu se produce nici un fel de micare, iluzia muscarii fiind produsa de derularea foarte rapida a unor cadre, la o rata de 24 de cadre pe secunda. Fiecare cadru se difereniaz puin de precedentul. Similar, in cazul televizorului, cadrele se succed cu o rata de 30 pe secunda (sau 25). Din niruirea aceasta rapida de cadre, ochiul uman percepe o micare continua si fluida, fenomen cunoscut sub numele de micare stroboscopica. Explicaia acestei iluzii se gsete in mecanismul vzului : ochiul uman retine, timp de aproape o zecime de secunda, o imagine, dup ce aceasta dispare, si leag aceasta imagine de cea urmtoare. Rata derulrii cadrelor trebuie insa sa fie precisa pentru crearea iluziei de micare fluida - daca rata este prea mica, se percepe o licrire, iar daca rata este prea mare, imaginea devine neclara. In unele condiii, oamenii percep micarea de la un punct la altul chiar daca nu observa concret micarea pe traseul dintre cele doua puncte. De exemplu, cnd doua surse staionare si adiacente de lumina se aprind si apoi se sting foarte repede si intr-o succesiune rapida, un observator percepe micarea luminii de la o sursa la alta. Acest tip de iluzie de micare se numete fenomen phi si este des utilizat in teatru. Din nou, intervalul dintre cele doua aprinderi succesive trebuie sa fie adecvat - cam o zecime de secunda intre cele doua flash-uri. Altfel, nu se produce nici un fel de iluzie. O alta iluzie se produce la observarea unei roti in micare intr-un film. Roata pare ca se mica in sens invers naintrii vehiculului. Aceasta deoarece rata de micare a rotii difer de rata de prezentare a filmului.

VIII. ILUZII LEGATE DE REPAUS SI MISCARE

Este desigur binecunoscuta iluzia care apare cnd, prin geamul unui vagon care sta pe loc, privii cum se pune in micare un tren vecin. Pentru o clipa vi se pare ca trenul in care va aflai pornete ncet din staie. Daca privim un timp oarecare norii care se mica deasupra unui turn nalt, avem impresia ca norii stau pe loc, iar turnul se mica. Tot astfel se poate vedea cum Luna gonete deasupra maselor de nori imobile. La trecerea peste un parau cu un pode ngust, ameeala apare cu sigurana daca privirea este ndreptata ctre apa care curge; aceasta deoarece concepiile despre repaus si micare sunt perturbate din cauza faptului ca o parte neobinuit de mare a cmpului vizual se afla in micare. Cercetrile psihologice mai profunde au artat ca omul inclina sa considere ca mobile acele obiecte, care, din propria experiena, sunt in mod obinuit elemente mobile ale peisajului. Pe de alta parte, in aceste cazuri acioneaz si o alta lege, de natura generala : omul leag in mod automat repausul de spaiul mai ntins, de elementele

care mrginesc cmpul vizual, in timp ce micarea este legata in mod automat de elementele care se afla in interiorul acestui cadru. Intr-o serie din cazurile enumerate mai sus, aceasta de-a doua lege se opune primei legi, deci nvinge experiena zilnica si da natere la iluzii. Un tip de iluzie legata de micare si repaus se produce si la observarea ndelungata a miscarii continue intr-un anumit sens. Dup ce privii o cascada pentru cteva minute, de exemplu, atunci cnd va uitai in alta parte, obiectele nemicate par ca se mica in sens invers sensului de curgere al cascadei. Aceasta iluzie ia natere probabil fiindc celulele care percep micarea intr-un anumit sens obosesc, lsnd doar celulele care detecteaz micarea in celalalt sens sa acioneze. Au fost efectuate experiene care constau in aceea ca observatorul privea un timp oarecare obiecte mici luminoase care se micau in mod continuu dintr-un anumit punct central in toate direciile. Cnd micarea nceta, se prea ca punctele luminoase se ntorc din toate partile napoi spre centru. Probabil ca muchii ochiului s-au obinuit sa urmeze incontient micarea punctelor, iar creierul, obinuit de asemenea sa atribuie vitezei o anumita valoare in fiecare poriune a cmpului vizual, continua sa fac acest lucru si dupa ce miscarea a incetat. De aici, apare o micare aparenta in sens invers dup stingerea miscarii reale. Condiiile favorabile apariiei iluziilor prezentate mai sus sunt : a) micarea trebuie sa dureze cel puin un minut ; b) ea nu trebuie sa fie prea rapida ; c) ochiul trebuie sa fie ndreptat tot timpul asupra unui obiect mobil sau imobil, si anume astfel, incat imaginile care ajung la retina sa prezinte un contrast puternic si amnuntele sa fie clar conturate .

IX. ILUZII LEGATE DE DETERMINAREA POZITIEI SI DIRECTIEI

Sa presupunem ca putem deosebi in cmpul vizual doua grupe de obiecte. In interiorul fiecrei grupe obiectele sunt aezate fie paralel, fie perpendicular unul fata de celalalt; totodat grupele sunt nclinate una fata de cealalt. In acest caz cu sigurana o grupa va prea "predominanta" si va fi considerata etalon pentru determinarea direciilor orizontale si verticale. Daca se ntmpla ca un tren sa se opreasc sau sa isi incetineasca mersul la o cotitura si, datorita acestui fapt, vagonul se inclina intr-o parte, toate obiectele din peisaj par nclinate in direcia opusa . Omul

sesizeaz poziia nclinata a vagonului in care se afla, dar numai pana la un anumit grad. La coborrea de pe o panta a unui munte, orizontul pare foarte ridicat. Un ciclist simte ceva asemntor cnd apreciaz pantele mici ale oselei. Poriunea oselei pe care merge ii apare ntotdeauna perfect orizontala; cnd coboar de pe un deal, fiile de apa care se ivesc de-o parte si de alta a oselei, de exemplu, nu i se par orizontale, ci parca se ridica in ntmpinarea sa. Pe o panta lina ciclistul are impresia ca, in continuare, oseaua urca, desi in realitate ea ramane orizontala ; un urcu pare din deprtare mai abrupt, iar un coboras lung, mai lin dect este in realitate. Ochiul observa mai ales cum variaz panta soselei si impresia vizuala este adeseori in discordanta cu cea pe care o produce efortul depus la pedalare. Astfel de senzaii vizuale sunt ntrite daca la ele contribuie si simul echilibrului, si ncordarea sistemului muscular. In timpul aterizrii unui avion, pasagerii vad peisajul inclinat fata de cabina si totodat simt aciunea combinata a forei gravitaionale si a forei centrifuge. Impresia vizuala devine din aceasta cauza si mai convingtoare. Daca un tren cotete in plin mers, se observa cum toate obiectele verticale din peisaj ncep sa se ncline. Aici intervine impresia vizuala si senzaia musculara. Daca trenul se oprete brusc in aceasta poziie sau isi ncetinete mersul, efectul dispare imediat. O iluzie interesanta poate fi observata in tren in momentul frnarii. Privind casele, courile, ramele ferestrelor sau orice alt obiect vertical, in clipa cnd trenul isi ncepe sensibil mersul, apare impresia ca toate aceste linii se inclina nainte. In aceste momente, chiar si cmpia orizontala apare pentru un moment nclinata, ca apoi sa revin la poziia obinuita. Explicaia consta in faptul ca la frnare, datorita ineriei si corespunztor cu senzaia musculara, obiectele nconjurtoare sunt si ele nclinate in direcia in care tinde sa se ncline si corpul uman.

X. FIGURI AMBIGUE (cu dubla interpretare)

Unele desene si forme pot fi percepute in mai multe moduri. Ele se numesc figuri ambigue si nu sunt iluzii propriu-zise deoarece nu se produce nici o percepie falsa. Figurile ambigue las loc la doua sau mai multe interpretri, toate corecte. Explicaia lor consta in dificultatea observrii simultane a celor doua imagini, deoarece sistemul vizual uman prefera sa ia fiecare interpretare in parte.

XI. DESPRE MIRAJE

Mirajul este un fenomen optic produs prin refracia treptata a razelor de lumina in straturile de aer cu densitati diferite ( de exemplu, in straturile de aer din vecintatea solului, atunci cnd temperatura acestuia este diferita de aceea a atmosferei). Datorita mirajului, obiectele deprtate, aflate in apropierea orizontului, apar nsoite de imaginea lor rsturnata. In general, apar doua tipuri de miraje. Cnd straturile de aer inferioare sunt mai calde (ex. la amiaza, in desert; de-a lungul unei osele), imaginea rsturnata se afla sub obiect, ceea ce poarta numele de miraj inferior. Apariia mirajului se explica foarte uor : indata ce privirea este ndreptata asupra unui punct de pe suprafaa Pamatului dincolo de o anumita limita, raza vizuala ptrunde in straturile nclzite ale aerului (unde indicele de refracie se micoreaz) sub un unghi suficient de inclinat pentru a suferi o deviere brusca. Efectul este identic cu aezarea unei oglinzi in acest punct : obiectul pare ca se mparte in doua - o parte superioara si una inferioara, rsturnata si identica cu prima. Curbura suprafeei Pamatului si curbarea obinuita a razelor exercita o mare influenta asupra mirajelor ndeprtate. Din cauza curburii suprafeei Pamatului, baza obiectelor ndeprtate ramane invizibila mai jos de o anumita "linie de dispariie". Intre aceasta "linie de dispariie" si linia "limita" situata ceva mai sus, se afla acea parte a obiectului care se vede reflectata. Deasupra liniei "limita", se vad obiectele care nu sunt reflectate. Cnd straturile de aer inferioare sunt mai reci (ex. dimineaa, in desert; pe marile de la latitudini mari), imaginea se vede deasupra obiectului - miraj superior. In acest caz, daca obiectul se afla sub linia orizontului, este posibil sa se vad numai imaginea lui. Uneori, curbarea razelor in sus produce reflexii multiple; raza se propaga nestingherita pe drumul ei (spre deosebire de reflexia inferioara, cnd raza intalneste in calea ei pamantul) si se observa imagini ciudate, drepte si rsturnate, care variaz din clipa in clipa, in funcie de distanta observatorului de obiect si de distribuia temperaturii in atmosfera. Acest miraj este bine cunoscutul fata morgana.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate