Sunteți pe pagina 1din 125

George LOJEWSKI

Nicolae MILITARU

MMIICCRROOUUNNDDEE

Culegere de probleme

M M I I C C R R O O U U N N D D

EEDDIITTUURRAA EELLEECCTTRROONNIICCAA 22000000

Microunde – Culegere de probleme

1

LINII DE TRANSMISIUNE TEM

1.1 Să se calculeze parametrii lineici ai unui cablu coaxial fără pierderi având

Cablul are

raza conductorului interior

r = 3mm şi raza interioară a cămăşii

R = 1cm.

dielectricul din polietilenă,

ε

r

= 2,2.

Rezolvare:

Într-un sistem de coordonate cilindrice, dată fiind simetria circulară a cablului coaxial, fiecare dintre cele două câmpuri conţine câte o singură componentă, iar aceste

componente nu depind de coordonata unghiulară ϕ :

componente nu depind de coordonata unghiular ă ϕ : E ρ H ϕ = = E

E

ρ

H

ϕ

=

=

E 0

H

r

ρ

r

0

ρ

,

E

0

=

Z

d

H

0

Sarcina electrică lineică

q

L de pe suprafaţa conductorului interior poate fi

cilindrice, coaxiale cu

dedusă din legea fluxului electric aplicată unei suprafeţe cablul, de lungime unitară şi rază oarecare ρ, (r < ρ < R):

Σ

q L

=

Σ

D

n

Σ

dA

=

Σ

E

ε

n

Σ

dA

=

2

π

1

∫∫

0

0

E

()

ε ρρϕ

ρ

d

dz

=

2

E

πε

r

0

Cunoscând câmpul, tensiunea dintre conductoare poate fi determinată aplicând definiţia ei clasică:

U

=

B

A

E

d

l

=

R

r

E

ρ

()

d

ρ ρ

=

R

r

E

0

r

ρ

d

ρ

= E

0

r

ln

R

r

în care A şi B sunt două puncte arbitrare, situate fiecare pe câte unul dintre cele două conductoare. Rezultă astfel capacitatea pe unitatea de lungime a conductoarelor:

1 2,2

2

π

rE

0

36

π

10

9

q

L

2

πε

C

101,5 10

12

F m = 101,5 pF m
F m
=
101,5 pF m

L

=

=

U

rE

0

ln

R

r

=

ln

10

3

=

Linii de transmisiune TEM

Pe de altă parte, orice undă

TEM

se propagă cu o viteză de fază

viteza undelor plane în mediul dielectric respectiv,

iar

1

v = ϕ L C L L 1 c = εμ
v
=
ϕ
L
C
L
L
1
c =
εμ

c. Astfel, ştiind că

din egalarea celor două expresii rezultă relaţia:

L

L

C

L

= εμ .

v

ϕ

egală cu

Cu alte cuvinte, inductanţa lineică a cablului coaxial poate fi exprimată în funcţie de capacitatea sa lineică. Se obţine:

L

L

=

μ

ln

R

=

4

π

10

7

ln

10

2

π

r

2

π

3

=

0,241 10

6

H m = 241 nH m .
H m
=
241 nH m .

1.2 O porţiune dintr-un cablu coaxial fără pierderi de lungime

l = 10 cm,

o reactanţă de intrare capacitivă

i = −138 k. Mărind treptat frecvenţa, se constată o scădere a modulului impedanţei

de intrare până la frecvenţa

să se determine permitivitatea electrică a dielectricului din cablu şi impedanţa caracteristică a cablului.

, la care apare un minim. Din aceste măsurări

terminată în gol, prezintă la frecvenţa

f

1

= 100 kHz

X

f

2

= 433 MHz

Rezolvare:

Impedanţa de intrare a unei linii fără pierderi, terminată în gol, are expresia:

Z

i

Z

S

=∞

= Z

C

Z + j Z tg β l S C Z + j Z tg β
Z
+ j
Z
tg
β l
S
C
Z
+ j
Z
tg
β l
C
S

Z

S

=∞

=−

j

Z

C

ctg

β

l

=−

j

X

i

,

unde X

i

=

Z

C

ctg β l este reactanţa de intrare a liniei de transmisiune considerate.

La creşterea frecvenţei, minimul modulului impedanţei de intrare are loc când βl = π 2 , adică l = λ 4 . Folosind datele din problemă, rezultă:

l = λ 4 . Folosind datele din problem ă , rezult ă : c λ
l = λ 4 . Folosind datele din problem ă , rezult ă : c λ
c λ 2 = = 4 ⋅l = 40 cm. f 2 Pe de altă
c
λ 2 =
=
4 ⋅l =
40 cm.
f
2
Pe de altă parte,
c c
λ
0
02
=
=
λ 2 =
f
f
2
ε r
ε r
2

de unde rezultă valoarea constantei dielectrice:

ε

r

= ⎜

⎝ ⎜

λ

02

λ

2

⎠ ⎟

2

La frecvenţe intrare devine

= ⎜ ⎜ ⎝

0

2

= ⎜ ⎜ ⎝

3 10

8

6

2

c

4 lf

2

mici

0,4

433 10

= 3 .

⎞ ⎟ ⎟ 6 ⎠ 2 c 4 lf 2 mici 0,4 433 10 ⋅ =

tg βl = tg 2πl λ βl

( λ >> l ),

astfel încât impedanţa de

Z

i

≈−

j Z

C

1

β

l

=−

j

Z C

λ

l

2 π

=−

j

Z C

c

fl

2 π

=−

L 1 L j ⋅ C ω l L C L L L
L
1
L
j
C
ω l
L C
L
L
L

=−

j

1

ω C

i

,

Microunde – Culegere de probleme

unde

C

i

= l C

L

reprezintă capacitatea de intrare a liniei.

La frecvenţa

X

i

=−

1

ω

1

C

i

f

1

la care

=−

1

ω

1

C

L

l

λ >> l , se poate deci scrie

astfel încât se poate deduce capacitatea lineică a cablului coaxial de lungime l :

C =−

L

1

2

πf

1

X l

i

=

1

2

π

10

5

138 10

3

0,1

=

115 10

12

F m = 115 pF
F m
=
115 pF

m .

De aici rezultă şi impedanţa caracteristică a cablului:

deci

Z

Z

C

=

C =

L 1 1 ε r c 0 L = L C = = = L
L
1
1
ε
r
c 0
L
=
L
C
=
= =
L
L
C
C
c
C
C
4
lf
L
L
L c
0
L
2
3
π ⋅
10 5
138 10
=
50
Ω
.
6
2
433 10

(

2

f X

π

1

i

)

=−

f X

π

1

i

2 f

2

1.3 Cât este rezistenţa lineică a unei linii de transmisiune având impedanţa

, terminată adaptat, dacă s-a constatat o atenuare a semnalului

caracteristică

de

Z

C

= 100 Ω

10 m

1dB

la fiecare

parcurşi? Pierderile în dielectricul liniei se consideră neglijabile.

Rezolvare:

Constanta de atenuare a unei linii este legată de parametrii săi lineici prin relaţia:

α = Re{γ }, unde constanta de propagare γ are expresia:

(

L

L

)(

L

L

)

γ= R + jωL G + jωC .

L L )( L L ) γ = R + j ω L G + j

R

Dacă

se poate scrie:

L

<< ωL

L

(pierderi mici în metal) şi

γ

(

R

L

jj)

L

ωω

L

C

L

≅+

⋅=

j

LC LL
LC
LL

ω

G

L

0

(pierderi neglijabile în dielectric),

R L 1 + j ω L L
R
L
1
+
j ω
L L

j

⎛ R ⎞ ω L L C 1 + ⎜ ⎟ L L 2 j
R
ω
L
L C
1
+
L
L
2 j
ω
L
⎠ .
L

Rezultă astfel expresia constantei de atenuare a liniei considerate:

R L R L α= L C = . L L 2 L L 2
R
L R
L
α=
L
C
=
.
L
L
2
L
L 2 Z
C
Cu valorile problemei se obţine:
A
0,1
α
=
= 0,1dB m =
Np m
=
0,0115 Np m
l
8,7
de unde rezultă:
R
= 2
αZ
= 2 ⋅ 0,0115 ⋅100 = 2,3Ω m
.
L
C

,

1.4 Se consideră circuitul cu schema din figura de mai jos în care tronsonul de

linie de transmisiune folosit este fără pierderi, are drept dielectric aerul iar impedanţa sa

caracteristică prezintă valoarea

f = 1GHz , folosind

Z

C = 50 Ω . Se cere:

a)

Să se calculeze puterea activă în sarcină, la frecvenţa expresia impedanţei de intrare în linie;

Linii de transmisiune TEM

b) Să se calculeze aceeaşi putere, folosind tensiunea pe sarcină.

l = 3,75cm U Z 1 S Z U C 2 10V 100 Ω z
l = 3,75cm
U
Z
1
S
Z
U
C
2
10V
100 Ω
z
−l
O

Rezolvare:

Lungimea de undă pe linie corespunzătoare frecvenţei de lucru este:

λ

=

c

0

3 10

8

=

f

10

9

=

0,3 m

=

30 cm

şi deci, în raport cu λ , linia folosită are lungimea:

l =

λ

8

.

a) Impedanţa de intrare în tronsonul fără pierderi cu lungimea l are expresia:

Z

in

=

şi întrucât

tg

βl

Z

=

Z

S

+

j

Z

C

tg

β

l

C

Z

C

+

j

Z

S

tg ⎜ ⎛ 2

π

λ

λ

8

tg

β

l

= 1 ,

rezultă valoarea impedanţei de intrare:

100

+

j50

Z

in

=

50

=(

40

)Ω

.

j30

50 + j100 Puterea activă la intrarea circuitului are expresia:

2 U 1 = ⋅ Re Z { } . P in in 2 2
2
U
1
=
Re Z
{
}
.
P in
in
2
2
Z
in

Deoarece linia folosită este fără pierderi, puterea activă de la intrare este egală cu puterea în sarcină:

10

2

P

S

=

P

in

=

⋅ ( ) 2 2 2 2 40 + 30 Z in
(
) 2
2
2
2
40
+
30
Z in

40 =

0,8 W

.

Observaţie: Termenul

poate fi determinat direct, ştiind că impedanţa de intrare a

unei linii de lungime

λ 8 , fără pierderi, terminată pe o sarcină pur rezistivă, are

modulul egal cu impedanţa sa caracteristică,

Z

in

=

Z

C

= 50 Ω

.

b) Pentru o linie fără pierderi de lungime l şi impedanţă caracteristică

Z

C ,

ecuaţia tensiunii pe linie poate fi pusă sub forma:

U(z)

=

U

0

cos β

z

j

Z

C

I

0

sin β

z

,

Microunde – Culegere de probleme

în care amplitudinile undelor directă şi inversă au fost exprimate în funcţie de tensiunea

totală de la sarcină

Cu notaţiile din figură, relaţia precedentă devine:

U

0

şi curentul total de la sarcină, .

I

0

U

1

=

U()l

=

U

2

cos β

j

()l Z I

C

2

sin β

( l)

şi deoarece curentul prin sarcină, sarcină,

rezultă:

I 2 =

U

Z

2

S

,

I

2

, poate fi exprimat în funcţie de tensiunea la

⎛ 2 π λ ⎞ 50 π λ ⎞ 1 ⎛ = U cos ⎜
⎛ 2
π λ
50
π λ
1
= U
cos
⎟+ j
U
sin ⎜ ⎛ 2
⎟=
1
j
U 1
+
1 ⎞ ⎟U
2
2
2
λ
8
100
λ
8
2 ⎝
2

de unde poate fi dedusă tensiunea la sarcină în funcţie de tensiunea de la intrarea liniei:

U

2

=

1

ţ ie de tensiunea de la intrarea liniei: U 2 = 1 U 1 . Puterea

U

1

.

Puterea transmisă sarcinii pur rezistive are expresia:

2 U 2 P = S 2 Z S şi valoarea: 2 ⎛ 2 2
2
U
2
P
=
S
2 Z
S
şi valoarea:
2
2
2
⋅ 10
5
P
=
= 0,8W
.
S
2
⋅ 100

1.5 Pentru circuitul cu schema din figura de mai jos să se deseneze distribuţia

amplitudinii tensiunii în lungul liniilor de transmisiune la frecvenţa f = 3GHz , dacă tronsoanele
amplitudinii tensiunii în lungul liniilor de transmisiune la frecvenţa
f = 3GHz
, dacă
tronsoanele de linie de transmisiune sunt considerate fără pierderi iar dielectricul liniei
este aerul,
ε
=1
.
r
l
= 10cm
l
= 5cm
l
= 2,5cm
1
2
U
U
1
2
U
Z
Z
Z
R
in
C
C 1
C 2
2
U
R
24V
150
Ω
50 Ω
1
150
Ω
100 Ω
450 Ω

Rezolvare:

Lungimea de undă pe linie corespunzătoare frecvenţei de lucru este:

λ

c

==

f

8 c 3 ⋅ 10 0 = 9 f ε 3 ⋅ 10 r
8
c
3
⋅ 10
0 =
9
f
ε
3
⋅ 10
r

=

0,1m

=

10cm

.

Primul tronson are deci lungimea egală cu o lungime de undă λ , al doilea

iar cel de-al treilea tronson - inversor de

tronson este repetor de impedanţă (

impedanţă (

treilea tronson - inversor de tronson este repetor de impedan ţă ( impedan ţă ( l

l 1 = λ

2)

treilea tronson - inversor de tronson este repetor de impedan ţă ( impedan ţă ( l

l 2 =λ

4)

.

Linii de transmisiune TEM

Impedanţa de intrare în linia de lungime

Z

i

2

=

Z

2

C

2

R

2

150 2

=

100

= 225Ω

.

l

2

este:

Tronsonul

l

2

este terminat pe o sarcină pur rezistivă,

Z

C2

= 15

0 Ω , caz în

ei valoare

care raportul de undă staţionară pe linia de

R

2

= 1 00 Ω , a căr

este mai mică decât

lungime

l

2

se poate calcula direct cu relaţia:

σ

2

=

Z C

2

R

2

150

=

100

= 1,5

.

Impedanţa de sarcină a tronsonului de lungime

l

1

are deci valoarea

Z

S

1

=

R

1

||

Z

i

2

=

R

1

Z

i

2

450 225

=

R 1

+ Z

i 2

450

+ 225

=

150

Ω

.

Impedanţa de intrare în tronsonul de lungime aceeaşi:

Z

i

1

=

Z

i

|

l =

λ / 2

=

Z

S 1

=

150

Ω .

l

1

(repetor de impedanţă) este

Deoarece linia cu lungimea

l 1 este terminată pe o sarcină pur rezistivă, cu o

,

valoare mai mare decât impedanţa caracteristică a liniei raportul de undă staţionară se poate calcula cu relaţia:

Z

S1

= 150 Ω >

Z

C1

= 50 Ω

σ

1

=

Z

S

1

Z

C

1

150

=

50

= 3

.

Primul tronsonul are drept impedanţă de sarcină impedanţa de intrare în

,

iar

tronsonul repetor. Aceasta este egală cu impedanţa lui caracteristică,

Z

i1

=

Z

C

= 150 Ω

σ

= 1

deci tronsonul este terminat adaptat, astfel încât raportul de undă staţionară

tensiunea la sarcină este egală cu tensiunea de la intrare:

U

= U

in

= 24 V .

Impedanţa lui de intrare are valoarea:

Z

in

=

Z

C

= 150 Ω .

U ,

a acestui tronson este pur

al

Pe de altă

parte, între două maxime ale distribuţiei de tensiune există şi un minim, situat, faţă de sarcina tronsonului repetor, la distanţa

respectiv

rezistivă şi mai mare decât

tronsonului repetor va exista un maxim de tensiune, egal cu

Pentru tronsonul de lungime

U 1

l 1 = λ 2 , tensiunile de la extremităţi sunt

Z

S1

= 150 Ω

2 , tensiunile de la extremit ăţ i sunt Z S 1 = 150 Ω .

. Întrucât impedanţa de sarcină

Z

C1

= 50 Ω

, rezultă că la capătul dinspre sarcină

U

1

= 24 V

.

d =

+

π ϕ

Γ

4

π

λ

=

λ

4

=

2,5cm

.

În punctul de minim tensiunea are valoarea:

λ 4 = 2,5cm . În punctul de minim tensiunea are valoarea: σ 1 3 =

σ

1

3

=

8 V .

Pentru reprezentarea distribuţiei de tensiune pe linii se face observaţia că

rezultă că la sarcină

tensiunea la sarcină este U . Întrucât

2

R

2

= 100 Ω <

Z

C2

= 150 Ω

există un minim al distribuţiei de tensiune de pe tronsonul inversor egal cu

Microunde – Culegere de probleme

U 1 24 U = = 2 σ 1,5 2
U
1 24
U
=
=
2
σ
1,5
2

=

16 V .

Distribuţia de tensiune în lungul tronsoanelor este reprezentată în figura de mai jos.

U () z [V] 24 16 8 z [cm] O −17,5 −7,5 −2,5 1.6 O
U
()
z
[V]
24
16
8
z [cm]
O
−17,5
−7,5
−2,5
1.6 O linie având impedanţa caracteristică
Z
C = 50 Ω
este terminată pe o sarcină

compusă dintr-un rezistor cu rezistenţa de

capacitatea de 3 pF. Să se calculeze raportul de undă staţionară şi distanţa la care apare

primul minim de tensiune, la frecvenţa pierderile ei sunt neglijabile.

în serie cu un condensator având

20 Ω

f

0

=1

GHz

. Dielectricul liniei este aerul iar

Rezolvare:

Reactanţa de sarcină are valoarea:

X S

= −

1

= −

1

= −53Ω

ω

0

C

2

f C

π

0

astfel încât impedanţa de sarcină este

Z

S

=

R

S

+ j

X

S

= 20

j53

Ω .

Această sarcină determină un coeficient de reflexie al tensiunii, Γ :

Γ=

Z − Z 20 − j53 − 50 S C = = Γ Z +
Z
− Z
20
j53
50
S
C
=
= Γ
Z
+ Z
20
j53
+
50
S
C

e

j

ϕ

Γ

=

0,69 e

j1,43rad

.

Raportul de undă staţionară σ reflexie:

1 + Γ 1 0,69 + σ= = = 5,45 . 1 − Γ 1
1 +
Γ
1 0,69
+
σ=
=
= 5,45
.
1 −
Γ
1 0,69

este determinat de modulul coeficientului de

Poziţia minimelor este determinată de faza coeficientului de reflexie. Calculând întâi lungimea de undă pe linie,

λ

=

8 3 10 ⋅ c 0 = 9 f ε 10 ⋅ 1 0 r
8
3 10
c 0
=
9
f
ε
10
⋅ 1
0
r

=

0,3 m

=

30 cm

se obţine în final poziţia minimului, calculând distanţa lui de la sarcină:

Linii de transmisiune TEM

+

π ϕ

Γ

4

π

1,43

=

Altfel: Pe diagrama Smith:

d

min

λ

π

=

4

π

30

=

4,08 cm

.

Se reprezintă punctul corespunzător impedanţei normate de sarcină:

Z

Z

S

C

=

r

S

+

j x

S

=

20

j53

50

=

0,4

j1,06

.

Acesta se află deci la intersecţia dintre cercul r = 0,4 cu arcul de cerc x = −1,06 . De pe diagramă se identifică cercul concentric cu diagrama σ 5,5 şi poziţia normată a

cu diagrama σ ≈ 5, 5 ş i pozi ţ ia normat ă a punctului d

punctului d λ 0,136 , de unde rezultă distanţa cerută:

d

min

0,136

λ=

0,136 30

=

4,08 cm .

1.7 Conectând la capătul unei linii de măsură cu pierderi neglijabile o sarcină necunoscută, se măsoară pe linie un raport de undă staţionară σ = 2, iar la distanţa

de capătul liniei se constată existenţa unui minim al distribuţiei tensiunii.

Cunoscând lungimea de undă pe linie

λ = 30 cm şi impedanţa caracteristică a liniei de

d = 22 cm

măsură Z = 75 Ω , să se determine impedanţa sarcinii de la capătul liniei.
măsură
Z
= 75 Ω , să se determine impedanţa sarcinii de la capătul liniei.
C
Rezolvare:
Din datele experimentale se poate calcula coeficientul de reflexie al sarcinii,
Γ=
Γ
⋅ e
Γ
:
σ
1
1
Γ
= =
≈ 0,333 ,
σ
+
1
3
22
π
d min
ϕ
=
π
Γ
⎜ ⎛
4
− ⎟=
1
π
⎜ ⎛
4
1
⎟= ⎞ ⎜ ⎛
2
π
⎟ ⎞
rad .
λ
30
15

Reţinând o valoare ϕ

Γ

(π , π

1

Γ= ⋅

3

e

j

π

15

0,33e

j0,209 rad

.

) , rezultă:

Din expresia coeficientului de reflexie al tensiunii la sarcină,

Z − Z Z Z − 1 z − 1 S C S C S
Z
− Z
Z
Z
− 1
z
− 1
S
C
S
C
S
Γ=
=
=
Z
+ Z
Z
+ 1
z
+ 1
Z S
S
C
C
S
se determină impedanţa normată de sarcină:
− j0,209
1 +Γ
1
0,333e
z
=
=
+ 1,955e
=
S
− j0,209
1 −Γ
1
− 0,333e

j0,154 rad

=

1,932

j0,3

.

În final, prin denormare, se obţine valoarea impedanţei de la capătul liniei:

Z

S

=

z

S

⋅ = (1,932 j0,3)75 = (145 j22,5) Ω

Z

C

.

Observaţie: Distanţa, faţă de sarcină, la care apare primul minim rezultă din relaţia

d

min

=

+

π ϕ

Γ

4

π

λ

=

7 cm

.

Pe o linie fără pierderi distanţa între două minime consecutive este de λ 2 astfel încât

minimul măsurat este de fapt al doilea:

de λ 2 astfel încât minimul m ă surat este de fapt al doilea: d min

d min

+λ = d

2

de λ 2 astfel încât minimul m ă surat este de fapt al doilea: d min

min,2

= +

7

15

=

22 cm

.

Microunde – Culegere de probleme

Altfel: Pe diagrama Smith:

Se desenează cercul concentric cu diagrama σ = 2 , tangent exterior la cercul r = 2 şi tangent interior la cercul r = 1 2 .

r = 2 ş i tangent interior la cercul r = 1 2 . Deplas ă

Deplasării pe linia fără pierderi de la intrarea sa spre sarcină îi corespunde pe diagrama circulară o rotaţie în sens trigonometric, pe un cerc cu centrul în origine, până la o deplasare normată:

d 22

=

λ 30

0,733 .

Aceasta presupune parcurgerea completă a diagramei plus încă o deplasare de 0,733 0,5 = 0,233 . Punctul astfel obţinut, situat la intersecţia dintre cercul σ = 2 şi

dreapta determinată de centrul diagramei şi poziţia 0,233, corespunde impedanţei normate de sarcină. De pe diagramă se citeşte:

r

= 1,93 ;

x = −0,3

şi deci valoarea impedanţei necunoscute, obţinută prin denormare, este:

Z

S

= ()(+ j

r

x Z

C

= 1,93 j0,3)75 (145 j22,5)Ω

.

1.8

Ω,

O

linie

de

transmisiune

fără

pierderi,

cu impedanţa caracteristică

la

să se calculeze

Z

C

=

100

este terminată pe o sarcină având impedanţa

P

S

Z

S

= (50 + j150) Ω.

= 10 W,

frecvenţa de lucru. Ştiind că puterea transmisă sarcinii este valoarea maximă a tensiunii pe linie.

Rezolvare:

Se calculează întâi coeficientul de reflexie al sarcinii:

Γ=

Z

S

Z

C

=

50

+

j150

=

− +

1

j3

=

1

+

j2

Z

S

+

Z

C

150

+

j150

(

3 1

+

j

)

3

0,33

Rezultă o valoare a coeficientului de reflexie al puterii:

.

P i = Γ P d
P
i
=
Γ
P
d

2

=

5

9

Γ =

p

+

j0,66

=

0,745e

j1,107 rad

.

Puterea transmisă sarcinii este diferenţa dintre puterea undei directe şi puterea undei inverse,

P P

S

=

d

P

i

=

P

d

( )

1

−Γ =

p

P

d

(

1

Γ

2

)

.

Din datele problemei, se calculează puterea undei directe

P

d

inverse,

P : i P 10 P = s = = 22,5 W , d 2
P
:
i
P
10
P
= s
=
= 22,5 W ,
d
2
− (
)
1
Γ
1
5 9
P
=
P
P
= 22,5 −10 = 12,5 W .
i
d
S
Puterea undei directe 2 U d P = d 2 Z C
Puterea undei directe
2
U
d
P
=
d
2
Z
C

P

d

este legată de unda directă de tensiune

de unde se obţine amplitudinea undei directe:

U

d

2 Z P C d
2
Z
P
C
d

= =

ob ţ ine amplitudinea undei directe: U d 2 Z P C d = = 2

2 100 22,5 = 67 V

.

şi puterea undei

U

d

prin relaţia:

Linii de transmisiune TEM

În mod similar se poate deduce şi amplitudinea undei inverse:

U

i

=

2 Z P C i
2
Z
P
C
i

=

ş i amplitudinea undei inverse: U i = 2 Z P C i = 2 ⋅

2 100 12,5 = 50 V

.

Valoarea maximă a tensiunii pe linie este suma amplitudinilor undelor directă şi inversă:

U

max

=

U

d

+

U

i

=

67 +

50

=

117 V .

Valoarea minimă a tensiunii pe linie este

U

min

=

U

d

U

i

=

67

50

=

17 V

.

Observaţie: Amplitudinea undei inverse poate fi calculată şi din definiţia coeficientului de reflexie:

U

i

= Γ ⋅ U

d

=

0,745 67 50 V

.

Valorile maxime şi minime calculate în cele de mai sus sunt condiţionate de o lungime suficientă a liniei.

1.9 Să se stabilească condiţiile în care o linie fără pierderi, având ca sarcină o impedanţă pur rezistivă, prezintă la intrare tot o impedanţă pur rezistivă.

Rezolvare:

Expresia impedanţei de intrare a unei linii fără pierderi este:

Z

i

=

Z

C

Z

S

+

j

Z

C

tg

β

l

Z

C

+

j

Z

S

tg

β

l

Întrucât linia este fără pierderi,

Z

C

∈ℜ

. Considerând

Z

S

imaginară a impedanţei de intrare are expresia:

{

Im Z

i

}

=

Z

C

(

Z

2

C

R

2

S

)

tg

β

l

Z

2

C

+

R

2

S

tg

β

l

.

Impedanţa de intrare este pur rezistivă atunci când Im{ următoarele cazuri:

Z i }= 0,

= ∈ℜ

R

S

, partea

adică în unul din

a)

b)

c)

R

S

= Z

C

, deci atunci când linia este terminată adaptat;

tg βl = 0 , sau

βl = kπ , sau

l = k

λ

2

, adică în situaţia liniilor în

λ (repetoare

2

de impedanţă);

tg βl → ∞ , sau

(

βl = 2 k +

1

)

π

2

, sau

(transformatoare de impedanţă).

l =

(

2

k +

1

)

λ

4

, deci pentru liniile în

λ

4

Altfel: Pe diagrama Smith:

Trecerea de la punctul corespunzător sarcinii pur rezistive, situat pe axa

absciselor (

sens orar, pe un cerc cu centrul în originea diagramei circulare. Şi acest punct, corespunzând unei impedanţe cu partea reactivă normată nulă, trebuie să se afle pe axa absciselor. Această situaţie poate apărea dacă:

), la punctul corespunzător impedanţei de intrare se face prin rotirea, în

x = 0

a) Punctul iniţial se află în origine, deci raza cercului pe care se face rotaţia este nulă, astfel încât punctul corespunzător impedanţei de intrare este tot în

origine. În acest caz

R

S

= Z

C

, adică linia este terminată adaptat.

Microunde – Culegere de probleme

b) Rotaţia se face cu un unghi de

360

o astfel încât cele două puncte se

suprapun. În această situaţie lungimea liniei este de λ 2 .

În aceast ă situa ţ ie lungimea liniei este de λ 2 . c) Rota ţ

c) Rotaţia se face cu un unghi de

o astfel încât ambele puncte se află pe axa

absciselor, aşezate simetric în raport cu centrul cercului. În acest caz

180

simetric în raport cu centrul cercului. În acest caz 180 lungimea liniei este de λ 4

lungimea liniei este de λ 4 .

1.10 Se consideră o linie de transmisiune fără pierderi, prezentată în figura de mai jos. Să se determine poziţia secţiunii AApentru care modulul impedanţei de

intrare,

Z i , trece printr-un maxim.

impedan ţ ei de intrare, Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A

λ 2

ţ ei de intrare, Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A ′
ţ ei de intrare, Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A ′
ţ ei de intrare, Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A ′
z
z

A

A

de intrare, Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A ′ Z C

Z

C

O

Z i , trece printr-un maxim. λ 2 z A A ′ Z C O z

z

Rezolvare:

Admitanţa de intrare a porţiunii de lungime z dreapta secţiunii AA, este:

Y

isc

=

j

Y

C

ctg

β z

= − j

Y

C

ctg

2

π

z

λ

,

terminate în scurtcircuit, de la

unde

Admitanţa de intrare a tronsonului terminat în gol, de la stânga secţiunii AA, are expresia:

Y

C

este admitanţa caracteristică, reală, a liniei, iar

λ este lungimea de undă.

Y

ig

=

j

Y

C

tg

β

λ

2

− ⎟=

z

j

Y

C

tg

π λ

2

λ

2

− ⎟=

z

j

Y

C

tg

π

2

π

z

λ

= −

j

Y

C

tg

2

π

z

λ

.

Admitanţa de intrare văzută în secţiunea admitanţe calculate anterior:

AA

Y

i

=

Y

isc

Y

+ =−

ig

j

Y

C

tg

2

π

z

λ

+

ctg

2

π

z

λ

⎟=−

j

Y

C

u

+

reprezintă suma celor două

1

u

,

unde

2 πz u = tg . λ Rezultă: 1 ⎛ 1 ⎞ = Y u
2 πz
u = tg
.
λ
Rezultă:
1
1
=
Y
u
=
Y
u
+
.
Y i +
C
C
u
u
Deoarece produsul mărimilor

u

şi

1 u
1
u

este constant, suma lor este minimă

(adică modulul impedanţei este maxim) atunci când cele două mărimi sunt egale. Rezultă deci condi