1

In acest referat voi aborda tema principiului iluminist in viziunea lui Immanuel Kant. Voi incepe aceasta prezentare cu intrebarea lui Johann Friedrich Zolner, Ce este iluminarea? pusa intr-un articol. Aceasta intrebare care este la fel de importanta ca si: Ce este adevarul?, are nevoie de un raspuns inainte de a incepe demersul ei de clarificare. Totusi, acestei intrebari nu i-a fost aflat nicaieri raspunsul, insa este o intrebare care s-a dovedit deosebit de rodnica pentru istoria filosofiei. Multi filosofi au incercat sa dea un raspuns fiind publicate multe articole ale lui Herder, Lessing, Mendelsohn, Riem, Schiller, Wieland, s.a. Dintre toate acestea singurul care s-a impus in mod deosebit a fost raspunsul lui Kant: luminarea este iesirea omului din starea de minorat din care se face vinovat el insusi.1 Nascut la Konigsberg in 1724, ca fiu al unui modest meserias, Immanuel Kant a murit tot acolo in 1804, dupa o viata dedicata exclusiv studiilor si meditatiei. Amanunt interesant pentru viata sa este faptul ca nu a parasit niciodata regiunea in care s-a nascut, asa incat, el care era pasionat de geografie, si care avea o mare curiozitate pentru lucruri si intamplari din lumea intreaga, nu a vazut niciodata un munte. Lecturile sale geografice au fost cu atat mai intense. Studiind la Universitatea din Konigsberg teologia, apoi stiintele naturale si filozofia el si-a castigat existenta ca preceptor in diferite familii cu stare, iar din 1755 isi incepe cariera profesionala la aceeasi universitate ca privat-docent, si din 1770, deci la 46 ani, ca profesor. Doua evenimente deosebit de importante in viata sa au izbutit sa-i tulbure regularitatea cu care-si organiza activitatea pana in cele mai mici amanunte: lectura cartii Emile a lui Rousseau si vestea izbucnirii Revolutiei franceze. Kant este marele reformator al gandirii filozofice de dupa el, introducand in ea o noua atitudine, pe care el insusi o aseamana cu aceea a lui Copernic. Precum faptul ca soarele si bolta instelata , ni se par a se misca in jurul pamantului, atarna de pozitia noastra fata de soare, tot astfel de natura simturilor si a intelectului nostru depinde faptul ca noi cunoastem lumea asa cum o cunoastem. Vazand lipsurile empirismului care admitea in experienta unica origine si unica intemeiere a cunostintei noastre, fapt prin care ducea la scepticism si lipsurile rationalismului dogmatic, care intemeia cunostinta de idei innascute, Kant cauta o baza mai solida, plecand de la critica si analiza a insesi puterii de cunoastere umana. De aici numele de criticism pentru atitudinea sa filozofica ce cauta a stabili granitele si valabilitatea cunostintei. El ajunge la o sinteza a empirismului si a rationalismului, care inseamna si o depasire a lor. In activitatea lui I. Kant deosebim doua perioade mari:
1

Kant, I., Ideea critica si perspectivele filosofice moderne, 2000, Ed.Paidea, pag. 28-30

2 1. precriticista (pana la deceniul XVIII) 2. criticista (dupa deceniul VIII) In perioada a doua el scrie lucrarile: Critica ratiunii pure, Critica ratiunii practice si Critica capacitatii de judecata. In prima perioada scrie: Istoria naturala generala si teoria cerului . Conceptia Politica In privinta conceptiei sale politice, Kant a fost figura proeminent a perioadei de iluminism n Germania i n aceast calitate a dezvoltat ideea de "libertate" pornind de la concepiile sale asupra moralei. Prin libertate el nu nelege un liber arbitru lipsit de legi, ci libertatea de autodeterminare, de respectare contient a legilor, care deriv din raiune. Deviza lui Kant, "Sapere aude !" ("ndrznete s tii !"), s ai curajul de a te servi de raiune, a devenit deviza micrii iluministe mpotriva absolutismului. O societate liber trebuie s fie alctuit din ceteni capabili de a nelege democraia i de a gndi liber. Spre Pacea Perpetua n lucrarea sa elaborat ctre sfritul vieii, "Spre pacea etern" (Zum ewigen Friedent 1795), Kant preconizeaz o comunitate a popoarelor, o federaie universal alctuit din state reprezentativ republicane, n care s fie eliminate conflictele de interese ce duc la rzboi. Premizele unei ordini panice ar trebui s fie: 1. Constituie republican a statelor; 2. O uniune pacific de state libere; 3. Liber circulaie a cetenilor bazat pe un drept de ospitalitate. n aceste condiiuni ar fi posibil un tratat de pace universal, al crui miez lar constitui legea moravurilor derivat din concepia etic a lui Kant. Insa,aceasta idee nu este o noutate, existand precedent in acest sens, de-a lungul istoriei gandirii politice.2 Dante Aligheri(1265-1321), a gandit o Puterea Suprema ce trebuia sa arbitreze litigiile intre monarhii feudali, dar care sa respecte diversitatea popoarelor si a obiceiurilor.Dante insa, nu a fost singurul care a avut astfel de idei mai mult sau mai putin realiste la acea vreme.Un jurist francez, contemporan cu Dante Aligheri, Pierre Dubois, i-a propus lui Filip cel Frumos al Frantei, infiintarea unei Republici crestine( Une Republique tres chretienne), care urma sa fie condusa dintr-un Consiliu, condus de laici si ecleziasti, pentru a aplana diferendele existente intre monarhii feudali ai vremii.
2

Gusti,Dimitrie, - Opere/vol.IV( Sociologia Relatiilor Internationale-Sociologia razboiului). Editura

Academiei Rep.Soc. Rom, 1968, pag 116-154

3 Dupa aproape 100 de ani, in 1432, regele Bohemiei, Georges Podiebrad, isi imagina o Confederatie, care sa duca la intarirea crestinatatii divizate, confederatie bazata pe principiile non-agresiunii si ajutorului mutual, imagine previzionara carea a depasit epoca sa, dar fara ecou. In perioada Renasterii, apare individualismul, cand toate legaturile s-au desfacut, toate lanturile s-au rupt, toate unitatile s-au destramat. Dintre aceste sfaramaturi, iesit din rand, degajat de ansambluri, apare omul modern. Aceasta epoca a dinamicii civilizatiei europene, este una a afirmarii natiunilor. In secolul XVII, se constata o intensificare a preocuparilor in sfera imaginarului, pentru diverse forme unioniste. In secolul al XVII-lea, preotul si matematicianul Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII, publica lucrarea Nouveau Cynne in care considera ca pacea internationala se putea organiza pe calea arbitrajului. In viziunea lui, trebuia organizata o adunare permananta cu sediul la Venetia, care ar fi avut ca scop men-tinerea pacii, dezvoltarea economica si dezvoltarea schimburilor comerciale dintre tari. La doar doi ani dupa Cruce, Hugo Grotius a propus in 1625, o ascoiatie europeana a principilor crestini. Pentru secolul al XVIII, retin antentia ideeile a doi mari ganditori, abatele Saint Pierre si Immanuel Kant. Primul a publicat in anul 1712, faimosul Proiect pentru o pace perpetua in Europa, in care propunea infiintarea unui Senat European-format din 24 de membrii-cu competente legislative si juridice , cu sediul la Haga.Aceasta forma de organizare supra-statala ar putea asigura pacea prin mentinerea unei aliante continue intre suverani, prin impunerea respectarii deciziilor luate de Senat, si nu in ultimul rand, printr-o interventie armata colectiva, impotriva statelor aliate nesupuse.Totodata, semnatarii aliantei se angajau ca se vor multumi cu teritoriile pe care le vor detine in momentul incheierii pactului, iar orice alta modificare teritoriala, se va efectua numai cu acordul a trei sferturi din semnaturi.In proiectul sau, pe langa atributiile privind prevenirea razboaielor si mentinerea pacii, abatele Saint Pierre mai prevedea: reducerea cheltuielilor militare, cresterea veniturilor destinate ameliorarii buna starii comune, a conditiilor sociale si morale ale oamenilor. Afacerile interne nu faceau parte din atributiile Senatului European, acesta urmand sa intervina doar pentru a curma rebeliunile interne si pentru a conserva forma fundamentala de guvernare, institutiile si legile.3 Accentuand problema iluminarii, Kant afirma ca minoratul este neputinta de a te servi de inteligenta proprie fara a fi condus de un altul. I. Kant sustine ca trebuie sa ne folosim de propria noastra inteligenta, minoratul constituind o vina ca atare atunci cand cauza lui nu se
3

www.philosophypages.com

4 afla intr-o lipsa a inteligentei ci in lipsa hotararii si a curajului. Multi oameni au indragit aceasta stare de minorat si le este destul de greu sa se ridice din starea aceasta devenita aproape constitutiva naturii lor. Diverse regulamente si formule, aceste instrumente mecanice ale unei intrebuintari rationale sau, mai mult, ale unui abuz de daruruile lui naturaleconstituie pentru individ catusele ce-l tin intr-o continua stare de minorat. Chiar si acela care le-ar arunca ar face totusi numai un salt prea nesigur caci el nu a fost obisnuit cu o astfel de miscare libera. Din aceasta cauza, sunt putini cei care printr-o activitae proprie a spiritului lor au reusit sa-si dobandeasca o cale sigura de urmat, sa se desprinda din minorat. Pentru ca un public sa se lumineze el insusi este posibil numai sa i se lase libertatea sa o faca. Caci se vor gasi totdeauna cativa oameni care gandesc independent. Un exemplu ar putea fi tutorii care au grija de minori. Publicul, adus mai intai chiar de ei sub acest jug al minoratului ii constrange la randul lui sa ramana sub acelasi jug; aceasta bineinteles atunci cand acest public a fost incitat sa se razvrateasca de catre unii dintre tutorii sai, impacabili ei insisi de orice luminare. Astfel se vede cat de nociv este sa implementezi prejudecati caci ele se razbuna in cele din urma chiar pe cei care au fost autorii lor sau predecesorii acestora. De aceea un public dat poate sa ajunga destul de incet la luminare. Ceea ce se cere pentru luminare este libertatea, adica, de a face din toate privintile din ratiunea proprie un uz public. Insa in aceasta lume exista pretutindeni o ingradire a libertatii. I. Kant isi pune intrebarea care din aceste ingradiri reprezinta o piedica in calea luminarii. Astazi, noi nu traim intr-o epoca luminata dar, desigur traim intr-o epoca a iluminarii. Acum oamenilor le este clar ca li se deschide calea sa se formeze in deplina libertate, si ca piedicile in drumul luminarii generale sau al iesirii din minoratul constitutiv vietii proprii a omului sunt din ce in ce mai putine existand indicii clare ale acestui fapt.4 Immanuel Kant a lansat in 1795, Spre pacea eterna.Un proiect filosofic in care preconiza infiintarea unei societati a natiunilor.El sustine posibilitatea pacii eterne,insa concretizarea ei ramane discutabila(pacea constituie un ideal catre care omenirea trebuie sa tinda, spune el), spunea Dimitrie Gusti in sociologia relatiilor internationale.Atat tratatul asemanator al lui Saint Pierre, cat si proiectul lui Kant, au fost intotdeauna considerate de oamenii de stat, fantezii politice menite sa ramana intotdeauna utopii. Proiectul filosofic al pacii eterne, a fost inspirat de un moment istoric de seama, si anume, pacea de la Basel (5 aprilie 1795), incheiata intre Franta si Prusia, moment pe care Kant l-a considerat a fi propice solutionarii problemelor sociale, pe baza principiilor morale.Este o perioada in care filosoful
4

Kant a lui Kant, ed. M. Flonta i H. K. Keul, Editura Polirom, Iai, 2000, pp.118-123. , Immanuel, Rspuns la ntrebarea: Ce este luminarea?, n Filosofia practic

5 isi incheie marea parte a operei sale( eseurile sale politice au fost publicate intre 6o si 75 de ani), reusind sa dea o lucrare clasica nu numai in domeniul filosofiei practice(Critica ratiunii practice fusese publicata in 1788, si idealitatea legii morale fata de oscilarea in jurul ei a maximelor actiunilor curente, se desprinde din intregul subtext al eseului. In anul 1784, Kant foloseste pentru prima data termenul profetic de pace eterna, care va atrage dupa sine sfarsitul tuturor razboaielor si dominatia legii internati-onale. J.J.Rousseau si-a imaginat pacea ca o consecinta fireasca a constituirii de state ideale in intreaga lume.Solutia la problema razboiului este la Rousseau, una sociala: instaurarea societatii benefice, care ar veni sa corecteze viciul de principiu al societatii realecoruperea fondului pozitiv al omului din starea naturala.Insa, confederatiile internationale, nu au pentru teoria sa politica, valoarea maxima pe care le-o ofera Weltanschauung-ul kantian, unde perspectiva este inversa, pentru ca razboiul tine de natura umana si, deci, statul ideal nu ar avea mijloace sa il stapaneasca; numai o liga internationala, ar putea aduce candva pacea pentru totdeauna, si ea nu ar mai lucra prin eforturile conjugate ale oamenilor, ci prin planul ascuns al naturii, actionat de doi factori non-morali: catastrofele si convergenta intereselor egoiste. Punctul comun al celor doi filosofi este faptul ca pacea si moralitatea, se conditioneaza reciproc. Proiectul kantian de organizatie internationala in vederea pacii, apare in idealitatea sa, ca un imperativ comparabil celui al interioritatii morale.Dar, razboiul, conflictul politic in genere, prin existenta in negativ la care ii supune pe oameni, mobilizeaza fortele in vederea pacii. Rousseau este de parere ca relatiile dintre natiuni genereaza conflicte care se aplaneaza numai temporar, deaorece suprimarea violentei nu este suficienta pentru suprimarea conflictului. Ipoteza dupa care etica politica reprezinta o parte a eticii, poate fi identificata la Platon, si mai clar, inca la Aristotel.Potrivit lui Kant, legea morala este o lege universala care porunceste oricarui om, indiferent de ipostaza concreta in care se afla, si indiferent de circumstante, sa actioneze astfel incat maxima vointei sale sa poate deveni o lege universala.5 Privita in lumina acestui principiu, etica politica poate fi privita ca parte a eticii generale, in viziunea lui Kant, confundandu-se cu filosofia practica sau cu filosofia morala, domeniu ce raspunde la intrebarea, Ce trebuie sa fac?, intrebare ce angajeaza vointa buna, pentru atingerea celui mai inalt grad de moralitate posibila.Desigur, Kant nu era strain de faptul ca politica reala se conforma prea putin pretentiilor legii morale, imperativului categoric,ca, dimpotriva, experienta politica concreta releva mai curand maxime machiavellice, precum fae et excusa, si fecisti nega, sau, divide et impera, dar considera ca zeul hotarelor moralei,nu credeaza lui Jupiter(zeul puterii ).Un fenomenolog politic, si
5

Flonta, M., Keul, H.K., 2000, Sprea pacea eterna in Filosofia practica a lui Kant, Ed.Polirom, pag 55-78

6 chiar un istoric sau psiholog politic ar putea demonstra ca puterea are legi si interese, care nu sunt neaparat compatibile cu morala. Istoricul Lord Acton, afirma ca nimic nu indeparteaza mai mult de morala decat puterea ,si ca puterea corupe puterea absoluta in mod absolut. Pacea eterna ne duce cu gandul, fie la speranta omului obisnuit, de a ajunge candva, prin lipsa conflictelor sociale, la starea de prosperitate maxima, fie la visul umanitar al filosofului, nutrit din ideea binelui social, fie la conducatorii de state care in fapt nu se lasa furati de astfel de iluzii nepractice, razboiul fiind pentru ei , deopotriva o sursa de venit, cat si de exercitare maxima a puterii. Kant insa, vede in pacea eterna, doar o problema a relatiilor dintre state, care trebuie conduse cu multa abilitate, alminteri aceasta idee generoasa se va ruina in simbolicul cimitir al popoarelor, pe care simtul comun in persoana acelui hangiu olandez, care la avut pictat chiar pe firma hanului sau, il ascoiaza adesea pacii eterne. Titlul lucrarii, este o ironie la adresa abisnuitelor tratate dintre state, forma lucrarii avand infatisarea de tratat/ contract, asupra pacii eterne. Solutia teoretica ,o da Kant in eseul de fata, conceput cu minutia practicianului in expectativa, oferindu-ne un model constitutional, detaliat in articole preliminare, definitive si secrete. Articolele preliminare, in privirea implinirii acestui tel, stipuleaza: 1.Tratatele de pace sa nu poata genera cu timpul alt razboi, sa nu fie temporare, ci eterne, definitive, neconfundabile cu armistitiile, care nu pun capat ci numai suspenda ostilitatile. 2.Independenta statelor este probata prin dreptul de a-si hotari politica interna si externa ele insele, neputand fi lasate mostenire, donate sau vandute.Incalcarea dreptului, ar insemna desconsiderarea lor ca persoane/organisme morale, conditie prevazuta in contractul originar, care intemeiaza drepturile popoarelor. 3. O situatie de pace definitiva ar insemna, desfiintarea oricarui mijloc de intretinere a razboiului, cum ar fi armatele regulate, care incita la razboaie d agresiune. 4.Afacerile externe ale statului nu trebuie conditionate de datorii externe, acest fapt atragand consecinte nefavorabile pentru stat, dar si pentru statele care le crediteaza, care prin ascendentul lor financiar devin un pericol social.Un sistem puternic de credit devine repede o tentatie catre razboi, care asigura un amplasament de durata pentru mijloacele banesti ale celui dintai, justifica el.De aceea statele au datoria sa se coalizeze, spre a se apara contra unui astfel de vecin dezvoltat financiar, caci in falimentul sau inevitabil vor fi implicate si alte state.Impulsionarea economiei, cu resursele ei interne este mult mai profitabila unui astfel de scop pasnic.

7 5.Ajutorarea unui stat aflat intr-un impas economic sau politic nu trebuie sa depaseasca actul simplei sale asistente, caci trecerea la interventia fortata in constitutia si conducerea acelui stat ar incalca drepturile poporului; ideea e ca, nici un stat nu ar trebui sa abuzeze de ascendentul sau politic sau economic. 6.Pe timpul razboiului, statele ar trebui sa se comporte principial, sa nu se dedea la ostilitati reciproce,care sa intarzie sau sa faca imposibila increderea intr-o pace viitoare.El, practic aplica o optica morala asupra inamicului,el trebuind a fi privit ca o persoana morala(dar cu interese politice diferite); Iata ce deosebeste societatea civila de starea naturala, unde dreptul se apara prin putere, neexistand un tribunal care sa dea decizii dupa principii juridice. De asemenea, el mentioneaza faptul ca, in vederea obtinerii rezulatului scontat, aplicarea articolelor 1,5 ,6, este strict necesara.Asadar, starea de pace nu este una a inceputurilor, ci una dobandita pe cale juridica, garantata in mod reciproc de catre statele invecinate.6 Pentru Kant, Constitutia republicana, este cea mai binefacatoare pentru orice stat, pentru ca se intemeiaza pe principiul libertatii membrilor, este o legislatie unica, care ii subordoneaza pe toti cetatenii egali intre ei, si provine din ideea de contract originar, care ar trebui sa se afle la baza oricarei legislatii juridice a unui popor. Trecand la Articolele Definitive, in vederea pacii eterne(doua la numar), in primul dintre acestea, se precizeaza ca din puritatea originii constitutiei republicane-contractul originar-, provenit dintr-o sursa pura, anume conceptul de drept-se infereaza scopul pur al pacii eterne.Fiind intemeiata pe principiul libertatii si egalitatii cetatenilor, in problema declararii unui eventual razboi, constitutia republicana cere asentimentul cetatenilor, pentru ca ei sunt cei care duc greutatile luptei:cheltuieli de razboi, remedierea distrugerilor, datorii etc. Republicanismul separa puterea executiva de cea legislativa, dovedindu-se benefic pentru popor si in acord cu principiul de baza al guvernarii.Modul de guvernare este pentru popor, mai important decat forma de stat, pentru ca atunci consecvent conceptului juridic, el duce neconditionat la sistemul reprezentativ, care este esential republicanismui.Numai constitutia republicana, singura constitutie pe deplin juridica, poate satisface in total drepturile oamenilor, dar este cea mai dificila de instaurat si de mentinut, datorita puritatii principiilor sale,oamenii trebuind sa isi infraneze tot timpul inclinatiilo lor egosite. Cel de-al doilea articol definitiv in vederea pacii eterne, este reprezentat de ideea federalismulu statelor libere, ca fundament al dreptului international.

Edwards, Paul - Encyclopedia of philosophy New York, London, McMillan, Free Press-1967

8 Fiecarui popor trebuie sa i se garanteze prin constitutie dreptul sau.Trecerea popoarelor la o astfel de constitutie, ,, formeaza o liga a natiunilor, unite printr-un scop moral-politic comun.Ideea de federatie insa, include aici ocontradictie:deoarece pacea eterna este constituita ca un scop al relatiilor dintre popoare ca natiuni, un stat fedreativ, in care diferitele natiuni formeaza un popor, nu ar avea temeiul juridic sa o urmareasca. De exemplu, Kant invoca decizia asupra razboiului si a pacii, care, spune el,se obisnuieste sa nu se ia pe temeiuri juridice, conform conceptelor de drept si justitie, ci pe temeiuri politice, de conjunctura. Dar, observa Kant, dreptul nu a fost inca eliminat definitiv prin politica de razboi, chiar daca situatiile de fapt l-au eludat, pentru ca in om exista o dispozitie morala potentiala, tangentiala cu cea juridica, anume, de a stapani principiul rau din el.Se intampla ca statele sa isi urmareasca dreptul prin razboie, crezand ca numai ele pot rezolva disensiunile;dar, nici victoria, si nici tratatul de pace nu ajung la drept cu certitudine, pentru ca starea de razboi poate gasi oricand un nou pretext de razboi, (interpretat ca posibil drept, din punctul de vedere al celui care l-a initiat). O alta problema abordata in aceasta parte a tratatului, este cea a ratiunii, care condamna razboiul in numele legii morale, facand din starea de pace o datorie nemijlocita, intemeiata pe un contract intre popoare.Conflictul dintre drept si morala, se conciliaza intr-o uniune a pacii, constituita spre a distruge cauza razboiaelor pentru totdeauna. Din punct de vedere moral, pentru statele care intretin relatii reciproce, singura modalitate de a iesi din situatia nelegiferata a razboiului, este cea asemanatoare celei prin care oamenii din starea naturala renunta la libertatea lor nelegiferatata sprea a trece la societatea civila si la legile coercitive.Scopul statelor care intretin astfel de relatii este statul federativ, care sa cuprinda cu timpul, toate popoarele si sa ajunga prin el, la pacea eterna, conform ideei de drept international. Punctul central , nucleul, il va constitui o republica, opera a unui popor puternic luminat, care sa vrea acest scop si care sa il poata infaptui. Cel de-al treilea articol definitiv, in vederea pacii eterne, spune ca dreptul cosmopolit trebuie sa asigure ospitatlitatea, in genere a tuturor celor care o solicita la sosirea pe un teritoriu strain.Ospitalitatea este o conditie a comportarii sociale, civilizate, dupa care tuturor locuitorilor li se recunoaste dreptul egal asupra suprafetei pamantului; propriu-zis, un drept de ospitalitate, nu exista, caci, atunci,spune Kant, ar fi necesar un contract special de filantropie, care sa dea dreptul de calitatea de concetatean pe un timp determinat.Dreptul cosmopolit se prezinta ca o consecinta necesara a dreptului de stat si international, tinzand catre un drept public al umanitatii in genere, si astfel el devine instrumentul acelei stari sociale de maxima relevanta politica si umana, numita pace eterna.Ea nu reprezinta numai un tel a vietii morale a individului uman,

9 catre care il conduce ratiunea, ori a vietii sociale intemeiate pe ideea de contract, dar chiar si natura ne reveleaza o tendinta, prin impresia de finalitate pe care o dau sensurile divergente, avand o cauza necunoscuta noua, intocmai unei soarte.7 Temeiul pacii eterne nu poate fi demonstrat prin conceptele intelectului, dupa cum, nu se poate nici dupa celelalte idei ale ratiunii; practic, raportata la conceptul rational de datorie a umanului socializat, realitatea pacii eterne este intemeiata. Posibilitatea unui articol secret in vederea pacii eterne, este exclusa, obiectiv vorbind, se exclude deoarece, el se inscrie in sfera dreptului public.Subiectiv insa, dreptul isi pastreaza prerogativa de a pastra aparentele asupra unei persoane publice, faptele fiind modelate dupa anumite interese.Exista un singur articol in acest sens,in tratatul de fata, acela care relateaza despre maximele filosofilor cu privire la conditiile in care este posibila pacea eterna(publica), trebuie dezbatute in consiliile de razboiale statelor.Faptul ca filosofii sunt lasati sa isi dea cu parerea asupra conducerii statului si a razboiului, decurge din ratiunea universala moral legilatoare a omului.In stat, juristul are intaietate fata de filosof, deoarece el dispune de putere, trebuind numai sa aplice legi, nu sa le interzica sau sa le imbunatateasca.Dupa cum intre putere si ratiune nu ar trebui sa existe un conflict real, amandoua concurand la organizarea umanului socializat, tot astfel, nici intre politica si morala, deoarece politica, in calitate de disciplina executiva a dreptului, duce la indeplinire principiilor acestuia, iar morala o completeaza, satisfacand latura teoretica de intemeiere a dreptului. Pacea eterna, pentru practicianul care considera morala o simpla teorie, este nu foarte usor accesibila omului de rand, care prin natura sa este limitat la a trebui si a putea,negasind util un astfel de tel himeric.Catre acest scop, vointele individuale insumate, sau vointa indivizilor in unitatea lor distributiva este insuficienta, ci numai vointa tuturor ca a unuia singur, vointa colectiva face din societatea civila un organism, un intreg cu un singur tel mare. Intr-un stat in care nu exista libertate, spune Kant, si nici legi morale intemeiate pe ea, evenimentele petrecandu-se dupa mecanismul naturii, politica se reduce la o suma de demersuri practice in avantajul conducatorilor.Numai in cazul in care politica este intarita pe morala, ajungand sa fie chiar conditia ei restrictiva, conceptul juridic dobandeste o semnificatie pozitiva si o actiune sociala eficienta.Un astfel de conducator, ce ar guverna dupa un astfel de principiu(politicianul moral), se va orienta intotdeauna dupa maxima: deficientele
7

Kant, I., Ideea critica si perspectivele filosofice moderne, 2000, Ed.Paidea, pag. 46-58

10 sesizate in constitutia statului sau in relatiile dintre state, trebuie remediate in conformitate cu prescriptiile dreptului natural, pastrat in memorie ca idee a ratiunii. Immanuel Kant, afirma Gerard Raulet, sustine ca o pace etena se poate atinge numai atunci cand, natiunile vor atinge un anumit stadiu de moralitate si numai atunci cand pacea se va incheia intre natiuni si nu numai intre suverani, cand deci-zia de a face razboi, va depinde de vointa comuna a cetatenilor. Un principiu de baza al politicii morale, este acela ca popoarele sa se constituie in state, doar dupa conceptele juridice de libertate si egalitate, intemeiate pe datorie, nu pe perspicacitate in decizii. O politica adevarata, spune Kant, trebuie sa oamgieze morala, sa-i respecte principiile, iar dreptul oamenilor trebuie considerat sfant, cu orice sacrificii din partea poporului si a guvernului. Dreptul este unic; nu se poate imagina o cale de mijloc a unui drept pragmaticconditionat intre drept si utilitate. Metoda transcedentalaerijeaza in pricipiu a priori , atribuit ratiunii, o structura de guvernare si o definitie a legalitatii care se marginesc sa redubleze, in sensul valorii morale starea de fapt existenta;sau de fapt, sacralizarea empirismului ordinii sociale existente, in timp ce proclamase ca legea morala trebuie sa fie o forma pura care nu imprumuta nimic de la experienta. Reformele, se pare ca sunt emanate din ceea ce Kant numeste rezervat prudenta politica.Este oarecum o analiza nebuloasa in lipsa analizei detaliate a luptei de clasa.Teama cea mare a lui Kant este anarhia, sau mai precis tot ceea ce deranjeaza ordinea burgheza.8 Exista desigur, pareri critice care un semnalat in Kant un inaintas al lui Marx si Engels, in ideea ca, progresul si lupta sunt unite, si ca aceasta lupta constanta trebuie sa fie purtatoarea unei semnificatii.Astfel este reprezentata domnia universala a pacii. In esenta, Kant propune o uniune federativa, constituita dupa principii a priori(prin care sa se garanteze libertatea si egalitatea tuturor cetatenilor), a carei necesitatea sa rezulte din principiile juridice.El sustine ca scopul universal al poporului, este fericirea. Fericirea sociala a indivizilor unui stat, ce intra in atributiile celor care detin puterea si grija fata de ea, nu trenuie facuta secreta.Dar, daca conducerea unui stat nici nu s-ar preocupa de interesele si nevoile poporului, mai ales de cele majore, dreptul acestuia ar fi incalcat.Iata de ce in chestiuni publice, politica trebuie sa conlucreze cu dreptul, sustine el. In incheiere, viata politica a statelor se va conforma tot mai mult acestor principii transcedentale ale dreptului public, ideea de pace eterna devenind o problema rezolvabila in
8

Edwards, Paul - Encyclopedia of philosophy New York, London, McMillan, Free Press-1967

11 timp, ale carei teluri , din iluzii ajung sperante intemeiate. Desigur, proiectul filosofic al lui Kant a fost asiduu criticat, si condamnat la conditia de utopie. Criticat in termenii lui Jean Granier, viciul rationamentului kantian consta in contradictia legii morale in empirismul existentei, sau pe o scara mai larga, in asemuirea formalismului moral cu conformismul si reformismul.Tot in spiritul neajunsurilor ipotezei in discutie, in afara reprosurilor mai vechi aduse ipotezei in discutie, caracterul abstract, formalismul,rigorismul, spiritul utopic, s-ar mai putea adauga cele vizand ignorarea faptului ca politica reprezinta o activitate umana, distincta, in aria careia par sa existe si sa functioneze reguli. O alta parere critica mai dura este cea a matematicianul si filosoful Leibnitz, care gaseste titlul lucrarii ca fiind posibil numai pe portile cimitirului. Astfel, orientarea generala a gandiri lui Kant subliniaza distinctia dintre cei ce gandesc cu mintea lor si gloata, dar el crede ca ratiunea ce confera fiintei omenesti autonomiei exista in stare latenta ca dispozitie la fiecare membru al speciei. Cu toate ca educatia intelectuala si exercitiul pot constitui un stimulent important in dezvoltarea capacitatilor oamenilor de a face uz de propria lor ratiune, nu sunt suficiente pentru infaptuirea acestui obiectiv decisive fiind hotararea individului de a-si asuma conditia de fiinta libera care ii ingaduie sa faca fata presiunii si fortei de intimidare pe care le exercita opinii larg acceptate. Gandirea critica si moralitatea nu variaza la Kant monoton cu gradul de instructie si de cultura. Deviza luminarii reprezinta numele dat de Kant imperativului Ai curajul de a te sluji de propria ta minte! care reprezinta un apel adresat tuturor oamenilor. Epoca luminarii este epoca ce sta sub semnul indemnului, eliberarii de sub tutela, a iesirii dintr-un minorat in care oamenii se gasesc din propria lor vina. La Kant intelepciunea cere respectarea a trei maxime care exprima pretentii deosebit de inalte:1. gandirea de sine statatoare; 2. gandire in care prin comunicare cu semenii te situezi pe punctul lor de vedere, te pui in locul lor; 3.gandire consecventa.9 Emanciparea persoanei a fost gandita ca emancipare prin religie si ca emancipare religioasa, care in filosofia religie lui Kant capata cea mai elaborata si cea mai inalta expresie. Kant a inteles emanciparea religioasa drept ridicare de la religile pozitive la religia ratiunii care capata contururi clare schitate prin delimitare neta fata de conceptul deist al religiei ratiunii. Sugesti amjora a ideii kantiene a luminarii este ca in consens universal este posibil doar intre oameni luminati, capabili si deprinsi sa faca uz de ratiunea lor. Mesajul luminarii in forma exemplara pe care i-a dat-o Kant nu a lasat din pacate urme adanci si statornice in cultura , in opinia culta dominanta si mentalitatea populara romaneasca.
9

Kant, I., 1983, Antropologie in pragnmatischen Hinsicht, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, pp.511

12 Relatia mentalitatii populare cu spiritul luminarii este exprimata de reprezentarile despre relatia omului cu divinitatea, reprezentari ce configureaza profilul religiozitatii intr-o anumita colectivitate. In scrierea sa despre religie, Kant deplangea tendinta foarte raspandita de a privi practicile religioase drept cai prin care credinciosii incearca sa castige bunavointa divinitatii in scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Omul luminat este cel ce il slujeste si il venereaza pe Dumnezeu straduindu-se sa dea ascultare legii morale. La noi intelegerea curenta a sensului si finalitatii practicilor religioase sta intr-un contrast ironic cu ideea kantiana a luminarii, credinciosii percep prezenta divinitatii in evenimente exceptionale iesite din comun in miracloe.

Bibliografie:
1. Kant, Immanuel, Spre pacea eterna.Editura I.Branisteanu (traducere de Ion Gorun)

13 2. Gusti,Dimitrie, - Opere/vol.IV( Sociologia Relatiilor Internationale-Sociologia razboiului). Editura Academiei Rep.Soc. Rom, 1968 3. Edwards, Paul - Encyclopedia of philosophy New York, London, McMillan, Free Press-1967 4. Kant, I., Ideea critica si perspectivele filosofice moderne, 2000, Ed.Paidea, 5. Kant, I., 1983, Antropologie in pragnmatischen Hinsicht, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica 6. Flonta, M., Keul, H.K., 2000, Sprea pacea eterna in Filosofia practica a lui Kant, Ed.Polirom, 7. Kant a lui Kant, ed. M. Flonta i H. K. Keul, Editura Polirom, Iai, 2000, Immanuel, Rspuns la ntrebarea: Ce este luminarea?, n Filosofia practic 8. www.philosophypages.com

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE STUDII EUROPENE SECTIA: RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE, Gr.4

14

Asistent universitar: Pantea Ana

Referat realizat pentru disciplina: Filosofia unificarii europene

Tema: Immanuel Kant si principiul iluminist

Student:Brotei Ioan-Daniel