Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 1
Cap 1
Acest capitol examinează pe scurt principalele impacturi şi de ce este nevoie ca fiecare persoană să
adopte un stil de viaţă mai durabil. Acolo unde a fost posibil, au fost incluse activităţi practice la
sfârşitul fiecărei secţiuni, astfel încât elevii, lucrând în grupuri mici, să poată discuta şi explora
subiectele introduse de către profesor.
Consumul de energie a crescut în mod semnificativ de la începutul revoluţiei industriale când maşinile
au fost dezvoltate pentru a efectua lucrul pe care anterior oamenii îl efectuau cu mâinile. Aceasta a
fost urmată de invenţia maşinii cu ardere internă care a condus la motorizarea transportului sub forma
automobilelor, trenurilor şi avioanelor.
Apariţia calculatorului electronic în anii 40 ai secolului trecut a condus la o nouă generaţie de produse
şi la schimbările ulterioare ale stilului de viaţă nu numai acasă dar şi la muncă şi în domeniul
comunicaţiilor.
Este inevitabil ca cele mai mari zăcăminte de petrol şi gaze naturale să fie primele descoperite şi
exploatate în condiţiile în care sunt relativ uşor de găsit. În prezent devine din ce în ce mai greu de
găsit cele mai mici zăcăminte care sunt dificil de localizat în apele din zonele de coastă, pe platourile
continentale. Acest fapt este ilustrat în figura 1.2 care prezintă prin contrast tendinţa descrescătoare a
descoperirilor faţă de tendinţa crescătoare a producţiei.
Consecinţa este că asigurarea lumii cu petrol a ajuns la momentul în care producţia va începe să
descrească din lipsă de rezerve petroliere (figura 1.3). Aceasta a determinat o triplare a preţului
petrolului în ultimii trei ani de la o medie de 18€/baril în 2003 la o medie de 56€/baril în 2006.
Cu creşterea populaţiei şi consumul tot mai mare de energie, utilizarea din prezent nu este sustenabilă
nici măcar pentru încă o generaţie. Procesul de utilizare mai eficientă a energiei şi trecerii de la
utilizarea resurselor energetice fosile la cele regenerabile ar trebui să înceapă cât mai curând cu
putinţă.
Dioxidul de carbon poate fi absorbit de plante şi arbori şi folosit în procesul de fotosinteză. Din acesta
rezultă oxigenul de care au nevoie oamenii şi animalele pentru a respira. Dioxidul de carbon este
absorbit şi de mări şi oceane unde este folosit de fitoplancton, organism situat la începutul lanţului
trofic al ecosistemului oceanic.
Carbonul este un important constituent al materiei vii, ca şi a celei moarte. Este de asemenea, prezent
ca un amestec în formă solidă în roci şi în formă gazoasă în atmosferă, în principal ca dioxid de
carbon. Acest gaz, ca şi un număr de alte gaze cu efect de seră permite luminii solare să pătrundă
prin atmosfera terestră până la nivelul solului. Totuşi, aceste gaze au proprietatea de a absorbi o parte
din radiaţia infraroşie reflectată inducând încălzirea globală.
Dacă o cantitate de dioxid de carbon absorbită este mai mare decât cea de dioxid de carbon emisă în
atmosferă, atunci nivelul de dioxid de carbon va scădea în atmosferă şi aceasta a fost asociată cu
condiţia trecutelor ere glaciare în care temperatura globală a scăzut. Calotele glaciare din Groenlanda
şi Antarctica ca şi gheţarii alpine sunt amintiri ale acelei ere. Dimpotrivă, dacă mai mult dioxid de
carbon este emis decât absorbit, atunci concentraţia acestuia în atmosferă va creşte şi există dovezi
clare că de-a lungul erelor geologice au existat perioade de încălzire globală. Astfel de schimbări în
temperatură sunt de multe ori inegale, unele ţări suferind schimbări mai mari decât altele. Când
oamenii erau puţini ca număr, ei au putut migra pentru a reduce influenţa schimbărilor de temperatură.
Totuşi aceasta nu mai poate fi o opţiune în condiţiile în care populaţia pământului a crescut enorm în
cei 10000 ani de la ultima eră glaciară. Schimbările în temperatură induc schimbări asociate în nivelul
ploilor; aceasta are impact asupra vegetaţiei şi vieţii animalelor. Dacă în trecut procesele schimbării au
fost treptate şi ca urmare ecosistemele au avut timp să se adapteze, creşterea fără precedent a
poluării asociată consumului actual de energie determină o rată a schimbării mult mai rapidă. Figura
1.5 arată creşterea nivelului de dioxid de carbon în atmosferă în ultima mie de ani.
părţi/
milion
an
Figura 1.5 Nivelurile de dioxid de carbon în atmosferă, măsurate în părţi pe milion pe 1000 ani
Observaţiile asupra temperaturii globale datând cu 100 de ani în urmă sau chiar mai mult arată că
creşterea temperaturii cu 1º C poate fi asociată cu creşterea concentraţiei în dioxid de carbon a
atmosferei. Diferenţa faţă de creşterile de dioxid de carbon din trecut constă în faptul că acestea sunt
induse de umanitate mult mai rapid decât în trecutele perioade de schimbări climatice.
La primul summit al Pământului care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, acest impact al omului a fost
recunoscut şi participanţii au fost de acord să semneze Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite cu privire
la Schimbările Climatice.
“Obiectivul final al acestei convenţii este stabilizarea concentraţiei de gaz cu efect de seră la un
nivel care să prevină interferenţa antropică periculoasă cu sistemul climatic. Un astfel de nivel va fi
realizat într-un interval de timp suficient de mare pentru a permite ecosistemelor să se adapteze în
mod natural la schimbarea climei şi să asigure că producţia de alimente nu este ameninţată şi să
întărească capacitatea de a asigura o dezvoltare economică durabilă.”
Urmare unei întâlniri a părţilor la Kyoto în 1997, s-a stabilit să se demareze sarcina reducerii gazelor
cu efect de seră.
UE şi statele membre au întreprins deja acţiuni prin care au demonstrat hotărârea lor de a reduce
gazele cu efect de seră conform tratatului Kyoto de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi au
stabilit o limită a creşterii temperaturii cu 2º C peste nivelul preindustrial; o creştere cu 0.7º C s-a
produs deja. Figura 1.6 arată variaţia temperaturii în grade Celsius de la nivelul anului de bază 1860 al
erei pre-industriale. Ţinta iniţială pentru UE ca întreg este o reducere cu 8% a emisiilor de gaze cu
efect de seră până la 2012 chiar dacă reduceri ulterioare pot fi cerute; posibil, cu până la 60% până în
2050 pentru a preveni creşteri viitoare ale temperaturii la mai mult de 2º C.
Deviere
de la
linia de bază
(ºC)
Linia de
bază
Anul
Figura 1.6 Variaţia temperaturii (ºC) din 1860 (începutul erei preindustriale)
Cum principala cauză a încălzirii globale sunt emisiile de gaz cu efect de seră sunt gazele cu efect de
seră concentrate în atmosfera terestră, principala strategie este de a folosi mai puţină energie, în
special din cea derivată din combustibili fosili. Întrucât 40% din toată energia este folosită în casă este
evident locul din care se poate porni pentru ca fiecare să folosească mai eficient energia.
Încălzirea constituie cca. 40% din nevoile energetice ale locuinţei, atât pentru încălzirea spaţiului cât şi
pentru apa caldă. Sursele de energie regenerabilă pot fi folosite pentru a produce căldură direct, fără a
mai fi nevoie de vreun proces de conversie, ex. încălzirea solară a apei. Este de asemenea, posibil să
se folosească astfel de surse pentru a produce electricitate, ex. celulele fotovoltaice care convertesc
lumina solară în electricitate.
Folosirea surselor regenerabile presupune emisii reduse sau egale cu zero. Introducerea surselor de
energie regenerabilă poate asigura o soluţie pe termen lung şi sustenabilă pentru a întruni cererea de
energie care va lăsa generaţiilor următoare o lume cu mai puţină poluare şi mai multe resurse.
Generarea căldurii sau a electricităţii din surse locale regenerabile evită pierderile asociate transmiterii
şi distribuţiei care poate fi de până la 25%. Un alt câştig bazat pe eficienţă poate fi realizat prin
utilizarea directă a căldurii fără a mai fi nevoie de convertirea energiei dintr-o formă în alta, cum ar fi
utilizarea căldurii solare pentru încălzirea apei.
Această propoziţie acoperă toate impacturile pe care omul le exercită asupra mediului terestru şi este
mult mai largă decât un simplu indicator care arată direcţia ce trebuie urmată pentru a reduce
consumurile de energie. UE a adoptat sustenabilitatea ca unul din criteriile cheie la adoptarea de noi
directive şi reglementări şi la dezvoltarea răspunsului European la schimbările climatice.
La cel de-al doilea summit al pământului de la Johannesburg în 2002, s-a căzut de acord că e nevoie
urgentă de informare şi educare a persoanelor cu privire la adoptarea de stiluri de viaţă sustenabile şi
decada 2005-2015 fost declarată de UNESCO ca deceniu al Educaţiei pentru Dezvoltare Durabilă
(sau EDD).
Acest manual, împreună cu pagina web asociată, este un răspuns care încurajează persoanele să
facă ceea ce le stă în putinţă pentru a limita schimbările climatice.