CURS 3

5. Termotehnica constructiilor. Obiective. , Izolarea termica a constructiilor are scopul de a realiza cladiri economice cu consumuri rationale de combustibil si energie, si care sa satisfaca cerintele de confort higrotennic impuse de normele igienico-sanitare, corel ate cu tipul de activitate prestata. Proiectarea din punct de vedere tennotehnic a constructiilor va urmari realizarea: rezistentei tennice minime necesare la transferul de caldura prin elementele delimitatoare cu scopul limitarii fluxului tennic si a evitarii condensarii vaporilor de apa pe suprafetele interioare ale elementelor de constructie; stabilitatii tennice neeesare a elementelor de constructie si a incaperilor pentru limitarea oscilatiilor de temperatura a aerului interior si pe suprafetele interioare ale elementelor de constructie; rezistentei la penneabiiitate la vapori, in vederea inlaturarii posibilitatii condensarii vaporilor de apa si acumularii umiditatii In interiorul elementelor de constructie; rezistentei la penneabilitatea la aer a elementelor de constructie exterioare. Elementele de constructie interioara vor fi verifieate prin ealeule tennotehniee numai

daca separa incaperi intre care exista un ecart de temperatura mal mare de 5K si/sau umiditate relativa a aerului mai mare de 15%. Raspunsul cladirii la transferul de caldura poate fi abordat prin: metode de ealcul laborioase, care au la baza rezolvarea eeuatiilor diferentiale ale legilor eonduetiei, eonvectiei, radiatiei sau aetiunilor combinate de transfer, utilizand metode

numerice, grafice, metode bazate pe analogii, etc.; metode de ealcul operative, prezentate in eadrul nonnativelor C 107/2005 (editie revizuita a nonnativelor
CI07/1997),

care sunt eonfonne eu prevederilor din CEN 1 TC 89 N 35 IE.

Aceste metode dau rezultate satisfacatoare pentru proieetarea eurenta a constructiilor. Din aceste eonsiderente, In eele ee urmeaza, le vom prezenta pe acestea din urma,

6. Rezistenta Termica Specifica Rezistenta termica specifica este cladirilor si la ealculul necesarului
0

marime fizica intalnita la ealculul termotehnic al de izolare termica a

de caldura si reflecta eapacitatea

elementului de inchidere, Astfel, cu cat rezistenta termica este mai mare, eu atat transferul tennie (In sensul pierderilor) este mai redus. Detenninarea acestei marimi depinde de particularitatile

procesului de transfer termic si de alcatuirea elementelor constructive prin care are loc schimbul de caldura, Rezistenta termica specified a unui strat omogen al unui element de constructie, se determina cu relatia: (1), in care:d = grosimea de calcul a stratului, dupa punerea in opera [m]; A = conductivitatea termica a materialului [W/mK]. a unui strat cvasiomogen: (2), in care:
Aech =

conductivitatea termica echivalenta a straturilor cvasiomogene.

Prin strat cvasiomogen se intelege un strat alcatuit din doua sau mai multe materiale, cu conductivitati termice diferite, care poate fi considerat ca un strat omogen cu echivalenta. ~ In cazul zidariilor (caramizi sau blocuri + mortar):
A
ech

conductivitate

= L.

"(XA)

IA

[W /mK]

(3),

in care: Ai = conductivitatile termice ale materialelor componente; Aj

= ariile

materialelor componente din strat, masurate in plan.

~ Strat termoizolator continand ancore metalice:

Aech = A

+ dnX [W/mK]

(4),

in care: A = conductivitatea termica a materialului termoizolant [W/mK]; d = grosimea materialului termoizolant [m]; X = coeficient punctual de transfer termic aferent unei ancore de otel inoxidabil; se determina pe baza unui calcul tridimensional [WIK]; n = nurnarul de ancore pe m2. Rezistenta specifica unidirectionala a unui element de constructie alcatuit din mai multe

straturi din materiale omogene, lara punti termice, inclusiv din eventuale straturi de aer neventilate, dispuse perpendicular pe directia fluxului termic, se calculeaza cu formula:

R = n, + 2:Rs + 2:Ra + Rse

[m2K1W]

(5)

in care: RSi, Rse = rezistente termice superficiale, calculate in functie de directia si sensul fluxului termic (se dau in tabele);

(6)

(7)
Uj,e

= coeficient de transfer termic superficialla interior, respectiv la exterior [W/m2K];

rezistentelor 8 W/m2K.
Uj =

La determinarea eonsidera

termiee ale elementelor

de eonstructie

interioare,

se

Uj = Ue =

In spatiile neinealzite, la fluxul termie din interior spre exterior se considera W/m2K, indiferent de sensul fluxului termic. La colturile interioare iesinde se considera pe lungimea x, dupa
0 0

12

variatie finiara a coecicientului superficial

re1atie de forma (vezi Fig.I ):

Uj =

8( I - x)

[W/m2K]
-kJc{Y1
r

(8 )

R~~ ~~~~

dt~ s-\-rui-.

t)~D~f)f,

R, = rezistentele termice ale straturilor de aer neventilate, functie de directia si sensul fluxului termic, respeetiv de grosimea g a stratului de aer ( pentru g = 0 +- 300 mm se dau valori in normativul C 107/3) j

Relatia (5) se foloseste si pentru determinarea rezistentelor termiee speeifice in camp curent, a elementelor de constructie neomogene. Observatie: Coeficientul determina eu relatia: de transfer termie unidirectional (notat cu K in STAS 6472/3-89) se

u=!

(9).

Rezistenta termica specified corectata; se determina la e1emente1e de constructie neomogene si tine cont de influenta puntilor termice. Astfel, rezistenta termica specifica corectata R' si respectiv coefieientul de transfer termic

eoreetat U' se determina eu relatia: U'=~ =!+ R' R

ill care:R = rezistenta
\If

L('I//)
A

+ LX
A

(10)

termica specifica unidirectionala aferenta ariei A;

= coeficient liniar de transfer termic [W/mK];

I = lungimea puntilor termice liniare de acelasi fel din cadrul suprafetei A [m]; X = coeficient punctual de transfer termic [W/K]. Cele mai frecvente tipuri de punti termice intalnite in constructii sunt redate in Fig. 2. a. c.

d.

e.

Agrafa inoxidabila Punte termica punctuala Fig. 2. Tipuri de punti termice a - Zone cu arii diferite la exterior fata de interior; b - Zone cu 'grosimi sau/si materiale diferite; c ... f - Zone cu incluziuni partialerc,e) sau totale (d,f) din materiale cu conductivitati diferite.

Te Te

Ti Fig. 3.Diferite tipuri de coeficienti \f'

Puntea tennica reprezinta

portiune din anvelopa unei cladiri, in care rezistenta termica,

de regula uniforma, este sensibil modificata ca urmare a faptului ca izotermele nu sunt paralele cu suprafetele elementelor de constructie, avand ca principale cauze: penetrarea partial a sau totala a elementelor de constructie perimetrale, cu materiale avand conductivitati diferite; o schimbare de grosime a elementului de constructie; o diferenta intre ariile suprafetelor interioare si exterioare, ca de exemplu in cazul colturilor dintre pereti sau la cele dintre pereti si plansee. Existenta puntilor respectiv
0

termice determina

modificare

a cuantumului

fluxului termic,

modificare a temperaturilor superficiale interioare. -

Din punct de vedere allungimii lor, acestea pot fi: punti termice cu incluziuni liniare, respectiv punti term ice cu incluziuni punctuale, care pot fi independente (agrafe, ploturi de legatura) sau rezultate din intersectia unor punti liniare (Acestea din urma se pot neglija in ca1cule). Coeficientii 'P~i X sunt independenti de zonele climatice, pot avea valori pozitive sau negative si se determina pe baza ca1culului numeric automat al campului de temperatura. De asemenea in Fig. 3 sunt reprezentate cateva tipuri de coeficienti 'P. Rezistenta termica specifica corectata se mai poate exprima prin relatia: R' = r R [m2KfW] (11),

in care, r = coeficient de reducere a rezistentei termice unidirectionale. Rezistenta termica specified medie a elementelor de constructie omogene: (12) a elementelor neomogene: (13) . in care.Lj = coeficient de cuplaj termic aferent elementuluij Rezistenta [W/K].
0

termica specifica medie se poate determina pentru

incapere avand mai

multe suprafete aferente aceluiasi element de constructie, pentru un nivel sau pentru ansamblul unei cladiri. In acest caz, se utilizeaza relatia: (14)

in care: 'tj = factor de corectie a temperaturii exterioare, corespunzator suprafetei j.

Rezisterue termice normate

Rezistenta termica necesara din considerente igienico-sanitare, se calculeaza cu relatia: R'
nee

!1T
aiLl..l i max
A 7'

(15) maxima de temperatura admisa intre temperatura interioara

~1

in care:!1Timax = diferenta

temperatura medie a suprafetei interioare. Rezistentele termice specifice corectate R' ale tuturor elementelor de constructie ale

cladirilor trebuie sa satisfaca conditia: R' ;:::: nee R' [m2KfW].

(16)

Din considerente de economii energetice in exploatare rezistenta termica corectata medie pe cladire trebuie sa fie mai mare sau egala cu rezistenta termica minima prescrisa in normativ, adica: Rm' 2: R'min Orientativ, specificam valorile minime acceptate a rezistentei (17) R'min pentru cateva

elemente de constructie

opace, respectiv pentru cladiri proiectate dupa 1.01.1998:

- pereti exteriori R'min = 1.40 m2KfW; - plansee peste ultimul nivel R'min= 3.00 m2K1W; - plansee peste subsoluri neincalzite si pivnite R'min= 1.65 m2K1W.

7. Temperaturi superficiale Pentru eliminarea riscului de condens a vaporilor de apa din aerul interior pe suprafata elementului de constructie se impune respectarea conditiei - atat in camp cat si la colturi: TSimin2: Sr (18)

in care.O, = temperatura punctului de roua [de exemplu pentru Ti =20C, <p = 60% => Sr = 12C]; TSimin= temperatura superficiala minima, determinata pe baza campului plan de

temperatura; se da in tabele pentru zona climatica II (T, = -15C) si T, =20oC. Pentru alte conditii de temperatura (T,' ,TO, temperatura minima se determina cu relatia: (19) Temperatura pe suprafata interioara termice, se determina cu relatia:

a elementului

de constructie, in camp curent, tara punti

I
!

(20) in care.T,
= temperatura

aerului interior rC];

T, = temperatura aerului exterior [0C];

R = rezistenta termica specifica unidirectionala [m2KJW].

Observatii: 1. In dreptul puntilor termice de orice fel, temperatura superficiala se determina pe baza unui calcul automat 2D sau 3D al campului de temperaturi. 2. La elementele de constructie adiacente spatiilor neinealzite temperatura superficiala se determina cu relatia:

T. =" T _ 1'; - Tu Si i aR
j

(21)

in care.Tj= temperatura conventionala de calcul dintr-un spatiu neincalzit si se calculeaza: T

u

I (TjLj)+ 0.34VI (nTj) =-=:--"--'---==-~~ IL + 0.34VIn

j

(22)

Lj = coeficient de cuplaj termic [W/K]; Tj = temperatura de calcul a mediilor adiacente [0C]; V n

= volumul = numarul

interior al spatiuluineincalzit

[m3];

de schimburi de aer sau viteza de ventilare a spatiului neincalzit [h-1]. medie ce caracterizeaza suprafata interioara a unui element de

Temperatura superficiala

constructie, se determina cu relatia: (23) in care.A'I' = T, - Te, respectiv ~T= Ti - T,

R' = rezistenta termica specifica corectata a unei incaperi sau a cladirii; Valorile TSim se limiteaza indirect prin normarea indicatorilor globali de confort termic PMV (Predicted mean vote = optiunea "dissatisfied
=

medie previzibila) termica)

si PPD( Predicted percentage ~i a indicatorilor specifici

Procentaj

previzibil

de insatisfactie

disconfortului local (temperatura suprafetei pardoselii, asimetria temperaturii radiante, ecartul pe verticala a temperaturii aerului). Un criteriu de performanta
superficiala,

introdus de normativul

C107/3 este ecartul de temperatura

a carer valori limita se calculeaza:

- valoarea maxima:

(24)

- valoarea medie:

r; = T; m

TSim ~T

=R

Si

R'

(25),

marimile fizice avand semnificatiile anterioare.