Rzboiul de Iom Kipur

De la Wikipedia, enciclopedia liber (Redirecionat de la Rzboiul de Yom Kippur) Salt la: Navigare, cutare Rzboiul de Iom Kipur
Parte a

Soldaii egipteni dup traversarea Canalului Suez

Informaii generale Perioad Loc 6 octombrie 26 octombrie 1973 Peninsula Sinai, Platoul Golan i regiunile nconjurtoare din Orientul Mijlociu Rezoluia Consiliului de Securitate ONU nr. 338: ncetarea focului care va duce la Conferina de la Geneva Egiptul i Siria au lansat un atac-surpriz mpotriva Israelului n cea mai sacr srbtoare evreiasc, ziua postului de Iom Kipur (Ziua Ispirii). Combatani Israel Egipt

Rezultat

Casus belli

Siria Irak Conductori Moe Dayan David Elazar Ariel aron muel Gonen Beniamin Peled Saad El azly Ahmad Ismail Ali Hosni Mubarak Mohammed Aly Fahmy Anwar Saadat Abdel Ghani elGammasy Abdul Munim Wassel Abd-Al-Minaam Halil Abu Zikry Hafez al-Assad Mustafa Tlas[1][2] Efective Israel: 415.000 soldai; 1.500 tancuri, 3.000 transportoare blindate; 945 piese de artilerie de 100 mm i mai mari; 561 avioane, 84 elicoptere; 38 vase de rzboi.[3] Egipt: 800.000 soldai (300.000 pe fronturile de lupt); 2.400 tancuri, 2.400 transportoare blindate; 1.120 piese de artilerie de 100 mm i mai mari; 690 avioane, 161 elicoptere; 104 vase de rzboi Siria: 150.000 soldai (60.000 pe fronturile de lupt); 1,400 tancuri, 800transportoare blindate; 600 piese de artilerie de 100 mm i mai mari; 350 avioane, 36 elicoptere; 21 vase de rzboi Irak: 60.000 soldai, 700 tancuri, 500 transportoare blindate, 200 piese de artilerie, 73 avioane)[3] consultai i Ali participani

Pierderi omeneti 2.656 mori 7.250 rnii[1] 400 tancuri distruse[1] 600 avariate/reintrate n 8.528 mori 19.540 rnii (estimri occidentale) 15.000 mori

lupt 102 avioane doborte

35.000 rnii (estimri israeliene) 2.250 tancuri distruse sau capturate 432 avioane distruse[1] modific

Rzboiul de Iom Kipur, Rzboiul arabo-israelian din 1973, Rzboiul de Ramadan, sau Rzboiul din octombrie (ebraic - / Milhemet Iom Hakipurim/Milhemet Iom Kipur; arab - ;/ arb October/arb Tishrin) a fost un conflict armat dintre Israel i o coaliie de naiuni arabe condus de Egipt i Siria, care a durat ntre 6 octombrie i 26 octombrie 1973. Rzboiul a izbucnit de ziua de Iom Kippur (Ziua Ispirii, cea mai important zi de post evreiasc), printr-un atac surpriz conjugat egipteano-sirian, forele atacatoare traversnd liniile de ncetare a focului din Peninsula Sinai i respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel n Rzboiul de ase zile (1967).[4] Egiptenii i sirienii au avansat n primele 24 48 de ore, dup care situaia militar a nceput s se schimbe n favoarea israelienilor. Dup a doua sptmn de lupte, sirienii fuseser scoi definitiv din zona platoului Golan. n sud, n peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de jonciune a dou corpuri de armat egiptene, (Armata a II-a i Armata a III-a) traversnd canalul Suez, (vechea linie de ncetare a focului), ncercuind o ntreag armat egiptean, chiar n momentul n care intra n aciune rezoluia de ncetarea a focului a ONU. Rzboiul a avut numeroase implicaii pentru multe naiuni. Lumea arab, care fusese umilit de nfrngerea categoric a coaliiei egipteano-siriano-iordaniene din timpul Rzboiului de ase zile, s-a simit rzbunat de seria de victorii de la nceputul rzboiului. Acelai sentiment a deschis calea ctre procesul de pace care avea s urmeze, ca i spre liberalizrile care au urmat, precum aa-numita infitah, "politica egiptean a porilor deschise". Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurt vreme dup aceea, au dus la normalizarea relaiilor dintre Egipt i Israel i la recunoaterea, pentru prima oar de ctre un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanase deja de Uniunea Sovietic, a prsit dup acest moment definitiv sfera de influena sovietic.

Cuprins
[ascunde]

1 Tabloul general al evenimentelor o 1.1 Pretextul rzboiului o 1.2 Evenimentele care au dus la rzboi o 1.3 Pregtirea pentru atacul surpriz

o 1.4 Lipsa unui atac preventiv din partea Israelului 2 Operaiunile militare o 2.1 n Sinai o 2.2 Pe Platoul Golan o 2.3 Lupta pe mare o 2.4 Participarea altor state o 2.5 Armamentul 3 ncetarea focului i urmrile imediate o 3.1 Armata a 3-a egiptean aflat n ncercuire o 3.2 Aciunile sovietice i americane o 3.3 ncetarea ostilitilor pe frontul de nord o 3.4 Negocierile de dup ncetarea focului 4 Efectele pe termen lung ale rzboiului o 4.1 Rsturnarea de situaie din Israel o 4.2 Acordurile de la Camp David o 4.3 Comemorri 5 Note 6 Bibliografie

7 Legturi externe

[modificare] Tabloul general al evenimentelor

[modificare] Pretextul rzboiului
Acest rzboi a fost parte a conflictului arabo-israelian, de-a lungul cruia au avut loc mai multe rzboaie, ncepnd cu anul 1948. n timpul rzboiului de ase zile, israelienii au cucerit ntregul Sinai, pn la Canalul Suez, malurile canalului devenind mai apoi linia de ncetare a focului. De asemenea, Israelul a cucerit i Platoul Golan, care aparinea Siriei. n anii care au urmat, Israelul a ridicat linii de fortificaii att n Sinai, ct i pe platoul Golan. n 1971, Israelul a cheltuit 500.000.000 $ pentru un lan de fortificaii i lucrri genistice de-a lungul canalului Suez, numite, n cinstea generalului Haim Bar-Lev, linia Bar Lev. Conform lui Haim Herzog, Pe 19 iunie 1967, Guvernul de Unitate Naional [al Israelului] a votat n unanimitate retrocedarea Sinaiului ctre Egipt i platoului Golan, Siriei, n schimbul unor acorduri de pace. Platoul Golan trebuia s fie demilitarizat i trebuiau negociate aranjamente speciale pentru Strmtoarea Tiran. Guvernul a hotrt de asemenea s iniieze negocieri cu regele Hussein al Iordaniei cu privire la grania rsritean.[5]

Decizia israelienilor urma s fie adus la cunotina naiunilor arabe cu ajutorul Statelor Unite. Dei americanii au fost informai de decizie, se pare c acetia din urm nu au transmis-o mai departe. Nu exist nici o dovad c Siria i Egiptul au recepionat oferta israelian. Decizia a fost inut strict secret n cercurile guvernamentale israeliene i oferta a fost retras n octombrie 1967.[6] Egiptul i Siria doreau retrocedarea terenurilor pierdute n rzboiul de ase zile. Pn la urm, prin rezoluia Summitului arab de la Khartoum au fost stabilii cei "trei NU", care afirmau c "NU va fi pace, NU va fi recunoatere, NU vor fi negocieri cu Israelul." Peedintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, a murit n septembrie 1970. El a fost urmat la conducerea rii de Anwar Saadat, care a hotrt s lupte cu Israelul i s recucereasc teritoriul pierdut n timpul rzboiului de ase zile. n 1971, Saadat, ca rspuns la o iniiativ a negociatorului ONU Gunnar Jarring, a declarat c, dac Israelul i "retrage forele armate din Sinai i din Fia Gaza" i, dac acest stat este gata s accepte Rezoluia Consiliului de Securitate nr. 242 aa cum cerea Jarring, Egiptul "va fi gata s nceap tratative de pace cu Israelul". Israelul a rspuns c nu se va retrage la liniile de dinainte de rzboiul din 5 iunie 1967.[7] Sadat a sperat c i dac ar fi provocat o nfrngere, chiar i limitat, Israelului, starea de fapt putea fi schimbat. Hafez al-Assad, liderul Siriei, avea o altfel de prere. El nu era interesat de nceperea unor negocieri i considera c teritoriile pierdute puteau fi recucerite numai printr-o aciune militar. De la sfritul rzboiului de ase zile, Assad a iniiat o ntrire masiv a forelor armate, n sperana transformrii Siriei n fora militar dominant a lumii arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat c noua sa armat poate s nving n mod sigur armata israelian, cucerind astfel rolul dominant n zon. Assad credea c orice negocieri pot s nceap numai dup recucerirea prin fora armelor a Platoului Golan, ceea ce ar fi fcut ca Israelul s prseasc malul de vest al Iordanului i Fia Gaza i, eventual, s fac i alte concesii. Sadat avea la rndul lui preocupri interne importante care-l fceau s doreasc rzboiul. "Cei trei ani trecui de la preluarea puterii de ctre Sadat... au fost cei mai demoralizani din istoria Egiptului... O economie sectuit s-a adugat la dezndejdea naional. Rzboiul era alegerea disperat." n biografia lui Sadat, autorul Raphael Israeli aducea argumentul c liderul egiptean considera c rdcina problemei se afla n marea ruine a nfrngerii din rzboiul de ase zile i, nainte de introducerea oricror reforme, ruinea trebuia tears. Economia Egiptului era la pmnt, dar Sadat tia c reformele hotrte pe care considera c trebuie s le ntreprind vor fi foarte nepopulare printre anumite pturi ale populaiei. O victorie militar i-ar fi asigurat popularitatea de care ar fi avut nevoie pentru efectuarea reformelor. O parte a populaiei egiptene, n special tineretul universitar, a nceput proteste de strad, cernd cu hotrre recucerirea Sinaiului, condamnndu-l pe Sadat pentru inaciunea de trei ani de zile. Alte ri arabe artau mai mult reinere fa de angajarea ntr-un nou rzboi. Regele Hussein al Iordaniei se temea c ara va pierde mai mult teritoriu dect pierduse deja, n rzboiul de ase zile fiind pierdut i aproximativ o jumtate din populaia rii. Sadat

sprijinea de asemenea preteniile Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei pentru malul de vest al Iordanului i pentru Fia Gaza, n eventualitatea unei victorii, teritoriile fiindu-i promise lui Yasser Arafat. Hussein considera nc Malul de Vest ca parte integrant a Iordaniei i voia s o realipeasc regatului su. Mai mult dect att, n timpul crizei "Septembrie negru" din 1970, a izbucnit un conflict asemntor unui rzboi civil ntre palestinienii din Frontul pentru Eliberarea Palestinei i trupele guvernamentale. n acest conflict, Siria a intervenit n favoarea palestinienilor. Irakul i Siria aveau de asemenea relaii ncordate, irakienii au refuzat la nceput s se alture ofensivei. Libanul, care avea grani comun cu Israelul, nu era ateptat s se alture alianei arabe, datorit faptului c avea o armat mic i era n mod evident o ar deja instabil. n lunile de dinainte de declanarea atacului, Sadat a nceput o ofensiv diplomatic pentru cucerirea sprijinului pentru rzboi. La sfritul anului 1973, el a pretins c are sprijinul a nu mai puin de 100 de state. Era vorba de cele mai multe state ale Ligii Arabe, ale Micrii rilor nealiniate i ale Organizaiei Unitii Africane. Sadat a cutat s ctige simpatia statelor europene i a reuit n oarecare msur. Britanicii i francezii au luat partea arabilor pentru prima oar mpotriva israelienilor n Consiliul de Securitate al ONU.

[modificare] Evenimentele care au dus la rzboi

[ascunde]
Conflictul arabo-israelian

Revoltele din Palestina, 1920 Revoltele din Jaffa Revoltele din Palestina, 1929 Palestine Marea rscoal Rzboiul arabo-israelian din 1948 Criza Suezului Rzboiul de ase zile Rzboiul de uzur Rzboiul de Yom Kipur Rzboiul din Liban, 1982 Conflictul din sudul Libanului, 1982-2000 Prima Intifad A doua Intifad Conflictul Israel-Gaza, 2006 Conflictul israelo-libanez, 2006 Anwar Sadat a declarat public n 1972 c Egiptul este decis s nceap rzboiul mpotriva Israelului, iar ara este pregtit s "sacrifice un milion de soldai egipteni n lupt." De la sfritul anului 1972, Egiptul a nceput un efort susinut pentru modernizarea forelor armate, dotndu-se cu avioane MiG-21, rachete sol-aer SA-2, SA-3, SA-6 i SA-7, tancuri RPG-7, T-55 i T-62, ca i cu rachete antitanc AT-3, toate din Uniunea Sovietic. De asemenea, Egiptul i-a mbuntit tacticile militare de lupt. Generalii promovai pe criterii politice, vinovai de dezastrul din 1967, au fost nlocuii cu ofieri superiori competeni.[8] Cele dou mari superputeri (SUA i URSS) au avut de asemenea un rol important n declanarea i urmrile rzboiului. Politica Uniunii Sovietice a fost unul dintre factorii care au cauzat slbiciunea militar egiptean. Preedintele Nasser a reuit s obin materiale numai pentru o linie de rachete de aprare antiaerian, dup ce a vizitat Moscova i a nogociat cu liderii sovietici. El a afirmat n cursul negocierilor c, dac

Moscova nu ofer ajutorul militar cerut, trebuie s se ntoarc n Egipt i s spun concetenilor si c URSS-ul i-a abandonat, dup care ar trebui s demisoneze n favoarea unui colaborator capabil s negocieze cu americanii. Dac s-ar fi ntmplat aa ceva, americanii ar fi devenit puterea dominant n regiune, o situaie pe care sovieticii nu o puteau accepta. Unul dintre obiectivele nedeclarate ale Egiptului n timpul rzboiului de uzur a fost acela de a fora URSS-ul s vnd egiptenilor arme i materiale de rzboi ct mai moderne. Liderii militari egipteni au considerat c singura metod de a convinge conducerea sovietic de deficienele a celei mai mari pri a avioanelor i armamentului livrate dup rzboiul din 1967, era s le supun unui test mpotriva armamentului livrat de Statele Unite Israelului. Politica lui Nasser de dup nfrngerea din 1967 a intrat n conflict cu cea a URSS-ului. Uniunea Sovietic ncerca s evite un nou conflict arabo-israelian, pentru a nu fi atras ntr-un conflict de mai mare anvergur cu Statele Unite ale Americii. Adevrata fa a problemelor a devenit vizibil la ntlnirea superputerilor de la Oslo, unde s-a convenit asupra meninerii status quo-ului. O asemenea nelegere era de neacceptat pentru liderii egipteni, iar n momentul n care s-a dovedit c preparativele pentru atacul peste canalul Suez au transpirat, a devenit imperativ expulzarea instructorilor militari rui din Egipt. n 1972, Sadat a expulzat aproape toi cei 20.000 de instructori sovietici din ar i a reorientat politica extern ctre Statele Unite. Sovieticii nu credeau ntr-o victorie a lui Sadat ntr-un eventual rzboi. Ei l-au avertizat pe conductorul egiptean c o ncercare de traversare a liniei puternic fortificate a Suezului va produce pierderi grele atacatorilor. Sovieticii, preocupai de noua lor politic de destindere, nu erau interesai de destabilizarea Orientului Mijlociu. n cadrul ntlnirii dintre liderii celor dou superputeri mondiale, Leonid Brejnev i-a propus lui Richard Nixon s conving Israelul s se retrag pe graniele din 1967. Brejnev a afirmat c dac Israelul nu s-ar retrage, "noi vom avea dificulti s inem situaia militar sub control"o indicaie c Uniunea Sovietic nu mai era capabil s mpiedice planurile lui Sadat.[9] ntr-un interviu publicat n Newsweek (9 aprilie 1973), preedintele Sadat a ameninat din nou Israelul cu rzboiul. De mai multe ori de-a lungul anului 1973, forele arabe au ntreprins aplicaii de anvergur, care au pus forele israeliene n stare maxim de alarm. Conducerea israelian era deja convins n acel moment c dac arabii ar fi atacat, Forele Aeriene Israeliene erau capabile s resping atacul. Pe 24 octombrie 1972, la o ntlnire a Consiliului Suprem al Forelor Armate, Sadat a afirmat c este gata s mearg la rzboi mpotriva Israelului chiar i fr un sprijin din partea Uniunii Sovietice. Planificarea atacului s-a fcut n condiii de maxim secret nici chiar comandanilor ealoanelor superioare nu li s-a spus nimic de planurile de rzboi pn cu o sptmn nainte de atac, iar soldailor nu li s-a spus nimic pn cu cteva ore mai nainte de nceperea aciunii. Planul de atacare a Israelului mpreun cu Siria a purtat numele de cod "Operaiunea Badr" (n traducere "lun plin"). Numele operaiunii ar

putea s aib o legtur cu btlia de la Badr, n care musulmanii condui de Muhammad a nvins tribul Quraish din Mecca.

[modificare] Pregtirea pentru atacul surpriz

Directoratul contraspionajului militar israelian, "liderul comunitii israeliene de informaii", a fost responsabil pentru formularea prognozelor cu privire la un posibil atac. Aprecierile lor cu privire la probabilitatea izbucnirii unui rzboi erau bazate pe cteva supoziii. 1. Mai nti, s-a presupus corect c Siria nu va porni un atac dac nu va intra n rzboi i Egiptul. 2. Mai apoi, contraspionajul israelian a aflat de la un informator egiptean aflat n cele mai nalte sfere ale puterii, (rmas pn n ziua de azi sub acoperire, cunoscut numai ca "Sursa"), c Egipt dorea s recucereasc ntreg Sinaiul, dar c nu va ncepe rzboiul pn cnd Uniunea Sovietic nu va livra ntreg lotul contractat de avioane de vntoare-bombardament, (necesare neutralizrii aviaiei israeliene), ct i cel de rachete Scud, (necesare atacrii oraelor israeliene, pentru descurajarea atacurilor asupra infrastructurii egiptene). De timp ce sovieticii nu livraser avioanele, iar rachetele ajunser n Egipt doar la sfritul lui august, n plus mai fiind necesare patru luni pentru pregtirea servanilor bateriilor, Directoratul contraspionajului a apreciat c atacul egiptean nu era iminent. Aceast presupunere despre planurile strategice egiptene, aa numitul "concept," a prejudiciat grav modul de gndire israelian i a dus la neluarea n seam a unor informaii foarte credibile despre iminena atacului.[10] Egiptenii au fcut tot ce le-a stat n putin s adnceasc aceast concepie greit. Att israelienii, ct i americanii, au considerat c expulzarea consilierilor militari sovietici a redus n mod considerabil eficiena armatei egiptene. Egiptenii au asigurat un flux continuu de informaii false n legtur cu problemele de ntreinere a echipamentului militar de provenien sovietic, ct i n legtur cu lipsa de personal pregtit s foloseasc cele mai moderne arme. Egiptenii au fcut rapoarte mincinoase despre lipsa pieselor de schimb, rapoarte care au ajuns n minile israelienilor. Sadat fcuse aa de frecvent declaraii false de rzboi, nct adevratele sale intenii au trecut neobservate de toat lumea. n mai i august 1973, armata egiptean a fost angajat n aplicaii de-a lungul liniei de demarcaie, mobilizarea de rspuns a forelor israeliene golind visteria armatei de aproximativ 10 milioane de dolari. n sptmna dinaintea atacului, egiptenii au planificat o aplicaie de lung durat n zona Canalului Suez. Contrainformaiile israeliene, dup ce au detectat micri masive de trupe, au apreciat aceste concentrri ca fiind un nou exerciiu. Micrile trupelor siriene ctre grani puteau da de gndit, dar nu au fost considerate o ameninare, deoarece contraspionajul militar a considerat c Egiptul i Siria nu vor ataca dect dup ce vor fi dotate cu ultimele tipuri de arme sovietice contractate.

Motivul evident pentru care a fost aleas srbtoarea evreiasc de Iom Kippur pentru declanarea atacului surpriz era acela c n acea zi, spre deosebire de oricare alta, Israelul era aproape paralizat. De Iom Kippur, nu numai evreii ultrareligioi, dar i cei mai puin credincioi postesc, se abin de la folosirea focului, electricitii, motoarelor, comunicaiilor, etc, iar traficul rutier se reduce la zero. Numeroi soldai prsesc cazarmele pentru petrecerea srbtorii n familie, iar Israelul este cel mai vulnerabil, cea mai mare parte a armatei sale fiind demobilizat. Declanarea atacului a coincis cu srbtoarea musulman a Ramadanului, n timpul creia numeroi soldai musulmani posteau, de asemenea.[11] [12] n ciuda refuzului de a participa la atac, regele Hussein al Iordaniei s-a ntlnit cu Sadat i cu preedintele Siriei Assad n Alexandria cu dou luni mai nainte. Dat fiind suspiciunea mutual care prevala printre liderii arabi, este puin probabil c regelui s i se fi spus ceva despre atac. Dar este posibil ca Sadat i Assad s fi pus problema rzboiului mpotriva Israelului n termeni mai generali ca s testeze dorina iordanienilor de intrare n lupt. n noaptea de 25 septembrie, Hussein a efectuat un zbor secret la Tel Aviv, ca s-l previn pe prim-ministrul israelian din acea vreme, Golda Meir, despre iminena atacului sirian. "Au de gnd s intre n rzboi fr ajutorul egiptean?" a ntrebat primul ministru Meir. Regele a rspuns c nu crede. "Cred c ei [egiptenii], vor coopera'". n mod surprinztor, acest avertisment nu a fost luat n seam. Contrainformaiile israeliene au considerat c regele iordanian nu le-a spus nimic din ceea ce ei nu tiau deja. 11 avertizri de rzboi au fost primite de Israel n luna septembrie din surse de ncredere. Dar eful Mossadului, Zvi Zamir, a continuat s insiste c rzboiul nu era o opiune a arabilor. Nici mcar avertismentele lui Hussein nu au reuit s-i zdruncine convingerile. eful Mosadului avea s recunoasc mai trziu c: "Pur i simplu nu-i credeam capabili [de rzboi]." [13] n cele din urm, Zvi Zamir s-a deplasat personal n Europa ca s se ntlneasc cu "Sursa" (naltul oficial egiptean pomenit mai nainte) n noaptea de 5 spre 6 octombrie. "Sursa" l-a informat c atacul conjugat siriano-egiptean este iminent. Acest ultim avertisment, alturi de alte cteva mai vechi, a hotrt naltul comandament israelian s intre n aciune. Cu cteva ore mai nainte de declanarea atacului, au fost date ordine pentru mobilizarea parial a rezervitilor.[14] n mod ironic, chemarea la arme a rezervitilor s-a fcut mai uor dect de obicei, aproape toi cei convocai aflndu-se n sinagogi, sau n snul familiei.

[modificare] Lipsa unui atac preventiv din partea Israelului

n ciuda faptului c era contient de iminena unui atac arab, Golda Meir a luat decizia controversat de a nu lansa un atac preventiv. Doctrina militar israelian era bazat pe ideea c, dac un atac arab este iminent, Israelul trebuie s lanseze un atac preventiv. Se presupunea c spionajul israelian avea s dea, n cel mai ru caz, un avertisment cu cel puin 48 de ore mai nainte de declanarea unui atac arab. Golda Meir, Moshe Dayan i generalul David Elazar s-au ntlnit la ora 8 n dimineaa zilei de Iom Kippur, cu 6 ore nainte de nceperea rzboiului. Dayan a declarat la nceputul ntlnirii c rzboiul nu era o certitudine. Elazar i-a prezentat i el argumentele lui pentru un atac preventiv mpotriva aeroporturilor siriene, care s aib loc la prnz, asupra lansatoarelor de rachete, care s aib loc la ora 15 i asupra forelor terestre, care s aib loc la ora 17. Cnd prezentarea s-a ncheiat, primul-ministru a ovit cteva momente, dup care a luat o decizie clar. Nu va fi lansat o lovitur preventiv. Israelul ar avea nevoie foarte rapid de ajutorul imediat al americanilor i trebuia s nu poat fi fcut vinovat de nceperea rzboiului. Dac noi atacm primii, nimeni nu ne va ajuta, a afirmat primul-ministru.[15] Naiunile europene, ameninate de un embargou petrolier arab i de un boicot comercial, au ncetat s-i mai aprovizioneze cu muniii pe israelieni. Ca urmare, Israelul depindea n totalitate de Statele Unite pentru a-i reaproviziona armata.[16] Cunoscnd toate elementele ecuaiei, azi se poate aprecia c aceast decizie a fost poate cea mai bun. Ct vreme Operaiunea Nickel Grass, (podul aerian american pentru aprovizionarea armatei israeliene nceput pe 13 octombrie), nu a reuit s asigure nlocuirea echipamentului militar pierdut n lupt, Israelul a trebuit s foloseasc pn la epuizare toate rezervele pe care le avea n ar.[17] Dac ar fi lovit primii, dup spusele lui Henry Kissinger, israelienii nu ar fi primit ajutor nici ct negru sub unghie.

[modificare] Operaiunile militare

[modificare] n Sinai
Egiptenii se temeau s avanseze dincolo de o fie ngust aprat de rachetele antiaeriene SAM. n timpul rzboiului de ase zile, forele aeriene israeliene au distrus armatele arabe lipsite de aprare. Egiptul i Siria i fortificaser poziiile de pe liniile de ncetare a focului cu baterii de rachete SAM, mpotriva crora Israelul nu avea nici o contra-arm. Israelul, care investise sume enorme din bugetul su de aprare pentru edificarea celei mai puternice fore aeriene zonale, i-a vzut aviaia total neputincioas n faa bateriilor antiaeriene arabe.[18] Anticipnd un contraatac rapid al blindatelor israeliene,[18] egiptenii i dotaser militarii din primul val al atacului cu un numr fr precedent de arme portabile antitanc arunctoare de grenade antitanc (AG-7) i cu devastatoarele rachete ghidate prin fir AT-3.[19] Unul din trei soldai egipteni avea n dotare o arm antitanc. n plus, parapeii traneelor de pe partea egiptean a canalului au fost nalate de dou ori mai mult dect cele ale israelienilor, dndu-le atacatorilor o platform de pe care puteau trage de la nlime asupra trupelor sau tancurilor inamice.

Rzboiul din Sinai din 1973, din 6 pn pe 15 octombrie. Armata egiptean a luat prin surprindere pe toat lumea strpungnd aprarea israelian, (cu efectivele subdimensionate datorit srbtorii de Iom Kippur). Cele mai multe baricade erau construite n principal din nisip, iar forele egiptene au folosit tunuri cu ap alimentate din Canalul Suez pentru a le distruge.[20] Soldaii au traversat canalul n mici brci sau pe plute gonflabile, ntr-o operaiune care a rmas cunoscut ca "Traversarea", reuind n scurt vreme s captureze sau s distrug toate forturile Liniei Bar-Lev, cu excepia unuia. Printr-o operaiune meticulos pregtit, forele egiptene au avansat aproximativ 15 km n deertul Sinai cu dou corpuri de armat combinate. Batalioanele care asigurau aprarea forturilor Liniei Bar-Lev au fost copleite din punct de vedere

numeric. Numai una dintre fortificaii, aflat la capul de nord al liniei ntrite, (cu numele de cod "Budapesta"), a rmas sub controlul israelian de-a lungul ntregului conflict. Forele egiptene i-au consolidat poziiile cucerite. Pe 8 octombrie, comandantul frontului de sud, generalul israelian Shmuel Gonen, care fusese numit n funcie de numai trei luni mai nainte de retragerea lui Ariel Sharon, a dat ordinul de contraatac al brigzii lui Gabi Amir mpotriva egiptenilor fortificai n zona Hizayon, care era acoperit mpotriva atacurilor blindatelor de lansatoarele de rachete AT-3 aflate pe malul estic al Canalului Suez. n ciuda reinerilor lui Amir, atacul a fost pornit cu rezultate dezastruoase pentru israelieni. La cderea serii, un contraatac al egiptenilor a fost oprit de Divizia a 143-a blindat israelian.[21][22] Sharon a fost renumit n fruntea diviziei. Luptele s-au calmat, nicio parte nedorind s se aventureze ntr-un atac de anvergur. [23][24][12] Dup atacul dezastruos din data de 8 octombrie, ambele pri au trecut n defensiv i au ateptat ca adversarul s atace primul. Elazar l-a demis pe Gonen, care se dovedise incapabil, i l-a nlocuit cu Haim Bar-Lev, reactivat. De team ca o asemenea nlocuire s nu distrug moralul trupelor, i aa ajuns la cote alarmant de sczute, Gonen a fost fcut ef de stat major al noului comandant Bar-Lev. Dup cteva zile de ateptare, Sadat, dorind s uureze presiunea exercitat asupra aliailor si sirieni, a ordonat generalilor Saad El Shazly i Ahmad Ismail Ali s atace. Egiptenii au mobilizat i rezervitii i au atacat pe 14 octombrie. Atacul, cea mai ampl aciune de la atacul egiptean iniial de Iom Kippur, a fost un eec total, prima cotitur egiptean major a cursului n rzboiului. n loc s-i concentreze forele de manevr, egiptenii au ales s atace frontal pe toat lungimea frontului. Pierderile egiptenilor au fost apreciate la 150 - 250 de tancuri.[25][26]

Rzboiul din Sinai din 1973, din 15 pn pe 24 octombrie.

n ziua urmtoare, (15 octombrie), israelienii au lansat "Operaiunea Nenfricatul", un contraatac care trebuia s strpung liniile egiptene i s-i duc pe israelieni peste Canalul Suez. Atacul a fost o schimbare de proporii a tacticilor israeliene, care se bazau mai nainte pe sprijinul avioanelor i blindatelor. Cum blindatele israeliene fuseser decimate de armele antitanc egiptene, infanteria a folosit tactici de infiltrare ctre poziiile bateriilor de rachete SAM, aprate necorespunztor mpotriva unui atac al soldailor de comando. O divizie condus de generalul-maior Ariel Sharon a atacat liniile egiptene la nordul Marelui Lac Amar, n vecintatea oraului Ismailiya. Israelienii au atact ntr-un punct slab al egiptenilor, "jonciunea" dintre Armata a 2-a egiptean din nord i Armata a 3-a egiptean din sud. ntr-una dintre cele mai sngeroase lupte ale rzboiului, israelienii au deschis o bre n liniile egiptene i au ajuns la Canalul Suez. O mic for a traversat canalul i a creat un cap de pod pe cellalt mal. Timp de aproape 24 de ore, trupele israeliene au fost transbordate n brci gonflabile uoare, fr s fie urmate de uniti de blindate. n schimb, infanteritii israelieni erau narmai cu rachete antitanc americane M72 LAW, cu ajutorul crora au respins atacul blindatelor egiptene. Odat ce aprarea antitanc i antiaerian egiptean au fost neutralizate, infanteria a putut s se bazeze din nou pe sprijinul aviaiei i tancurilor. [27] [28] Mai nainte de nceperea rzboiului, temndu-se de un atac israelian peste canlul Suez, nicio naiune occidental nu vnduse evreilor elemente pentru construirea podurilor de pontoane. Israelienii au reuit s repare module de poduri de pontoane vechi, rmase din al doilea rzboi mondial. De asemenea, israelienii au construit un pod mai sofisticat ("pod rulou"), dar problemele logistice legate de nghesuiala de pe drumurile spre punctul de traversare au ntrzat sosirea acestuia din urm pentru cteva zile. Dup montarea podului din pontoane, n noapte de 16/17 octombrie, divizia lui Avraham "Bren" Adan a traversat canalul i s-a ndreptat ctre sud, ncercnd s taie retragerea Armatei a 3-a egiptean, mai nainte ca aceasta s ajung n siguran n interiorul teritoriului egiptean. De asemenea, au fost trimise fore de comando care s distrug bateriile de rachete SAM care se mai aflau amplasate pe malul estic al canalului. Pn pe 19 octombrie, israelienii au reuit s construiasc patru poduri separate la nord de Marele Lac Amar, n ciuda bombardamentelor grele egiptene. La sfritul rzboiului, israelienii intraser adnc n teritoriul egiptean, ajungnd la 101 km de capitala rii, Cairo.[29][30]

[modificare] Pe Platoul Golan

Pe Platoul Golan, sirienii au atacat cele dou brigzi i 11 baterii de artilerie cu 5 divizii i 188 baterii. La izbucnirea luptelor, 188 de tancuri evreieti au trebuit s fac fa asaltului a 2.000 de tancuri siriene.[31] Toate tancurile israeliene aflate pe Platoul Golan au fost implicate fr mijlocire n lupt n faza iniial a atacului. Comandouri siriene transportate pe calea aerului cu ajutorul elicopterelor au reuit s cucereasc cel mai important punct fortificat israelien din zon (Jabal al Shaikh - Muntele Hermon), unde erau amplasate numeroase echipamente de supraveghere.

Campania pe de Platoul Golan Luptelor de pe Platoul Golan li s-a acordat o importan de prim rang de ctre naltul Comandament Israelian. Luptele din Sinai erau suficient de deprtate de teritoriul naional pentru a nu reprezenta o ameninare imediat pentru Israel. Dac Platoul Golan ar fi fost cucerit ns, sirienii ar fi putut avansa chiar pe teritoriul israelian. n zona de conflict din nord au fost trimii rezerviti mobilizai n grab. Ei au fost mbarcai pe tancuri fra s se mai atepte reconstituirea echipajelor aa cum fuseser antrenate n timp de pace, cu mitralierele nemontate i trecnd peste operaiunea de reglare a tirului tunurilor blindatelor. La fel ca i egiptenii n Sinai, sirienii au avut grij s stea tot timpul n raza de acoperire a bateriilor de rachete SAM. La fel ca i n Sinai, au utilizat din plin armamentul antitanc de producie sovietic, care, totui, datorit terenului accidentat, s-a dovedit mai puin eficient dect n deert. Sirienii considerau c israelienii au nevoie cel puin de 24 de ore pentru deplasarea rezervelor pe linia frontului. n realitate, rezervele israelienilor s-au angajat n lupt la numai 15 ore dup nceperea ostilitilor. La sfritul primei zile de lupte, sirienii, care la nceput i depeau pe israelieni n proporie de 9:1, au avut numai cteva succese modeste. Spre sfritul zilei, o brigad sirian de tancuri care a traversat prin pasul Rafid, s-a ndreptat ctre nord-vest pe un drum puin folosit, cunoscut ca Drumul Conductei Trans Arabe, care strbtea Platoul Golan n diagonal. Acest drum s-a dovedit a fi cea mai important locaie strategic a ntregii btlii. Drumul ducea direct de la punctul strpungerii siriene ctre Nafah, care era nu numai locul n care se afla cartierul general al diviziilor israeliene, ci i cea mai important intersecie de drumuri de pe nlimi.[32] n timpul nopii, locotenentul Zvika Greengold, care ajunsese pe front doar cu echipajul i cu tancul pe care l comanda, fr

a fi sprijinit de alte care de lupt, a reuit s in piept atacului arab pn la sosirea ajutoarelor. n urmtoarele 20 de ore, Fora Zvika, aa cum ajunsese s fie cunoscut echipajul n transmisiunile radio, a lupta nentrerupt cu tancurile siriene singur, sau n cadrul unor subuniti, schimbnd 6 tancuri dup ce acestea fuseser scoase din lupt de focul inamicilor. Locotenentul a fost rnit i a suferit arsuri, dar a rmas n lupt, intervenind n lupt n momentele critice din direcii neateptate pentru a schimba cursul luptelor de hruial.[32] Pentru faptele sale de arme, Zvika a devenit erou naional n Israel. De-a lungul a patru zile de lupt, Brigada blindat a 7-a israelian a reuit s-i pstreze poziiile pe flancul nordic al cartierului general din Nafah. Pentru anumite motive, care i azi sunt necunoscute, sirienii, dei s-au aflat pe punctul de a cuceri localitatea, s-au oprit la porile oraului, permind israelienilor s-i pun la punct aprarea. O explicaie plauzibil ar fi aceea c sirienii calculaser o distan de naintare, iar comandanii din teren nu au vrut s ias din planul prestabilit. n sudul frontului, ns, Brigada blindata Barak, lipsit de orice aprare natural, a avut pierderi grele. Comandantul brigzii, lociitorul lui i eful de stat major au fost ucii n a doua zi de lupte, fiecare n tancul lui, n vreme ce sirienii ncercau cu disperare s strpung liniile inamice ctre Marea Galileii i ctre Nafah. n acest punct al luptelor, brigada israelian a ncetat s funcioneze ca o unitate militar organizat, fiecare tanc i echipaj rmase n lupt continund btlia pe cont propriu. Situaia de pe Platoul Golan s-a schimbat odat cu sosirea rezervelor israeliene, care au reuit s opreasc atacul sirian i, ncepnd cu 8 octombrie, s resping forele siriene ctre poziiile de plecare. Suprafaa Platoului Golan era prea mic pentru a permite manevre de amploarea celor din Deertul Sinai, dar s-au dovedit de o importan strategic major pentru aprarea israelian i pentru mpiedicarea avansrii siriene. Pn miercuri, 10 octombrie, ultima unitate sirian din sectorul central fusese respins dincolo de "linia roie", care fusese linia de demarcaie din perioada de dinaintea izbucnirii rzboiului.[33] n acest moment trebuia luat decizia opririi luptelor pe linia de ncetare a focului din 1967, sau de continuare a rzboiului n teritoriul sirian. naltul Comandament Israelian a petrecut toat ziua de 10 octombrie dezbtnd aceast problem, pn noaptea trziu. Dac unii erau favorabili dezangajrii militare, care ar fi permis trimiterea rezervelor n Sinai, unde cu dou zile mai devreme israelienii fuseser nfrni n mod clar la Hizayon, o alt parte a ofierilor era in favoarea continurii atacului ctre Damasc, ceea ce, n concepia lor, ar fi trebuit s scoat Siria din rzboi i, pe de alt parte, ar fi salvat imaginea Israelului de putere militar suprem n Orientul Mijlociu, plus c ar fi asigurat condiii mult mai favorabile pentru tratativele de pace care aveau s urmeze. Cei care se opuneau acestei decizii considerau c Siria i organizase o aprare foarte eficient n profunzime, cu anuri antitanc, cmpuri minate i puncte fortificate. Dup prerea lor, era mai bine s se continue lupta pe poziiile defensive de pe nlimi, dect s implice armata israelian n lupta din cmp deschis, unde numrul mare de militari i cantitatea sporit de echipament de lupt putea lesne s ncline balana n favoarea arabilor. Primul ministru a vzut ns care era punctul critic al ntregii discuii: era nevoie de patru zile

pentru a transfera o divizie din nord n sud. Dac rzboiul s-ar fi terminat n decursul acestor patru zile, Israelul ar fi pierdut teritoriu n Sinai i nu ar fi ctigat nimic n nord, ceea ce ar fi fost o nfrngere grav din punctul de vedere al evreilor. Acest rzboi era o problem politic i Meir a hotrt s traverseze linia roie.[33] Atacul avea s fie lansat a doua zi, joi, 11 octombrie.[34] De pe 11 pn pe 14 octombrie, forele israeliene au avansat n Siria, cucerind un teritoriu de 65 km n regiunea Bashan. De aici, artileria grea israelian era capabil s bombardeze periferiile Damascului, aflat la 40 km distan.[35] Cum poziiile arabilor pe cmpurile de lupt se deteriorau, presiunea exercitat asupra regelui Hussein pentru implicarea n lupt a armatei iordaniene a crescut fr ntrerupere. El a gsit o cale de compromis pentru a ajuta lupta arabilor, fr provoca atacurile aviaiei israeliene. Astfel, Iordania a trimis o fora expediionar n Siria. El a informat Israelul despre inteniile sale prin intermediari americani, n sperana c Israelul va accepta c asta nu este un casus belli care s justifice un atac mpotriva Iordaniei. Dayan a refuzat s ofere orice fel de asigurri, dar Israelul nu avea intenia s deschid nc un nou front de lupt. Irakul a trimis la rndul lui o for expediionar pe Platoul Golan, format din aproximativ 30.000 de oameni, 500 de tancuri i 700 de transportoare blindate.[1][36] Sosirea diviziilor irakiene a fost o surpriz pentru Marele Stat Major Israelian, care se atepta la o avertizare de cel puin 24 de ore din partea serviciilor de spionaj. Intrarea irakienilor n lupt a fost o surpiz operaional, ei atacnd n flancul sudic mai expus al armatelor blindate israeliene, oprindu-le acestora avansarea i silindu-le s se retrag pentru a prentmpina ncercuirea. Contraatacul combinat siriano-irakiano-iordanian a mpiedicat obinerea altor victorii de ctre israeleieni i cucerirea unor noi teritorii. Dar, pe de alt parte, forele arabe reunite nu au reuit s-i scoat pe evrei din regiunea pe care o cuceriser deja. Pe 22 octombrie, infanteria i comandourile israeliene au reuit, suferind pierderi foarte grele, s recucereasc avanpostul de pe Muntele Hermon, aprat de lunetitii sirieni bine fortificai. Atacul din urm cu dou sptmni se soldase cu 25 de mori i 67 de rnii, iar cel de-al doilea atac a crescut numrul victimelor cu nc 55 de mori i 79 de rnii.
[37]

[modificare] Lupta pe mare

Schema btliei de la Latakia Btlia de la Latakia a fost btlie care a vut loc pe 7 octombrie, fiind ncheiat cu o victorie important a israelienilor mpotriva sirienilor, datorat n principal navelor purttoare de rachete dotate cu echipament de bruiaj electronic. Aceast btlie a fost prima lupta din lume dintre navele echipate cu rachete sol-sol. De asemenea, aceast btlie a schimbat statutul de "cenureas" a marinei n cadrul forelor militare israeliene. Dup aceast btlie i nc cteva mici confruntri, navele militare siriene i egiptene au rmas ancorate n porturile lor, ceea ce a permis aprovizionarea continua a israelienilor pe mare de ctre americani. Contrar prerii comune, aproximativ 96% din totalul materialelor aprovizionate din strintate a fost adus pe mare, nu pe calea aerului. [28] [38][39][40][41][42][43][44][45] Marina israelian a avut mai puin succes n spargerea blocadei maritime egiptene din Marea Roie, ceea ce a dus la restrngerea realimentrii cu petrol prin portul Eilat. Israel nu avea suficiente nave purttoare de rachete n Marea Roie pentru a reui spargerea blocadei. De cteva ori n timpul rzboiului, marina israelian a efectuat raiduri mpotriva porturilor egiptene. Scopul acestor atacuri a fost acela de distrugere a vaselor egiptene folosite pentru transportarea comandourilor proprii n spatele liniilor israeliene. Efectul acestor raiduri a fost neglijabil.

[modificare] Participarea altor state

n afar de Egipt, Siria, Iordania i Irak, alte cteva naiuni arabe au fost implicate n rzboi, asigurnd arme sau bani combatanilor. Suma acestor ajutoare este necunoscut. Arabia Saudit i Kuweitul au oferit anumite ajutoare financiare i au trimis o for simbolic s participe la lupte. Marocul a trimis trei brigzi pe front. Palestinienii au participat de asemenea cu trupe la lupte. Pakistanul a trimis pe front 16 piloi militari. [38]
[39][40]

Din 1971 pn n 1973, Muammar Gaddafi, liderul Libiei, a trimis avioane de vntoare Mirage i a oferit aproximativ 1 miliard $ pentru finanarea rzboiului. Algeria a trimis escadrile de avioane de vntoare i bombardament, brigzi blindate i zeci de tancuri.

Tunisia a trimis peste 1.000 de soldai care au lucrat pentru armata egiptean n Delta Nilului, iar Sudanul a trimis 3.500 de soldai. Radio naional a afirmat c Idi Amin a trimis soldai ugandezi s lupte mpotriva Israelului. Cuba a trimis de asemenea aproximativ 1.500 de soldai, tancuri i elicoptere care au fost angajate n lupte mpotriva armatei israeliene.[46]

[modificare] Armamentul
Armatele arabe erau echipate cu armament fabricat n principal n Uniunea Sovietic, n vreme ce armamentul israelian era de producie occidental. Tancurile arabe T-62 erau echipate cu dispozitive de vedere pe timpul nopii, n timp ce tancurile israeliene nu erau dotate cu aa ceva. Tip Armatele arabe T-54 i T-55, T-62, T-34 i PT-76 Armata israelian Super Sherman, Patton, Centurion, AMX i aproximativ 200 T-54, T-55 i PT-76 capturate

Tancuri

MiG-21, MiG-19, MiG-17, A-4 Skyhawk, F-4 Phantom II, Dassault Avioane Su-7B, Tu-16, Il-28, Il-18, Il- Mirage III, Dassault Mystre IV, IAI Nesher, 14, An-12 Sud Aviation Vautour Super Frelon, CH-53, S-58, AB-205, MD500 Defender

Elicoptere Mi-6, Mi-8

[modificare] ncetarea focului i urmrile imediate

[modificare] Armata a 3-a egiptean aflat n ncercuire

Atunci cnd a nceput s fie aplicat ncetarea focului, Israelul pierduse controlul asupra unor teritorii pe partea de vest a Canalului Suez (cu rou), dar cucerise teritorii la est de Canal i pe Platoul Golan (cu verde). Consiliul de Securitate al ONU a votat pe 22 octombrie Rezoluia nr. 338, care chema la ncetarea ostilitilor. Rezoluia a fost ndelung negociat de URSS i SUA. Rezoluia cerea ncetarea focului ntre Israel i Egipt, dar nu i (cel puin din punct de vedere tehnic) ntre Israel i Siria. ncetarea focului a nceput s fie aplicat 12 ore mai trziu, la ora 18:52. Deoarece a avut efect dup cderea nopii, a fost imposibil stabilirea liniilor frontului prin fotografiere din satelit, unde ar fi trebuit s se opreasc luptele.[47] Cnd a intrat n aciune acordul de ncetare a focului, forele israeliene erau la numai cteva sute de metri de obiectivul pe care i-l stabiliser: cucerirea drumului care leag Cairo i Suezul.[48] Pe timpul nopii, exist rapoarte israeliene prin care se afirm c egiptenii ar fi nclcat nelegerea de ncetarea focului i ar fi distrus nou tancuri evreieti. Ca rspuns, David Elazar ar fi cerut permisiunea de reluare a atacului spre sud, iar Moshe Dayan i-ar fi dat acordul. Israelienii au continuat atacul spre sud, au cucerit drumul de legtur mai sus-amintit i au prins n capcan Armata a 3-a egiptean aflat la est de Canalul Suez.[49] n dimineaa zilei urmtoare, 23 octombrie, a nceput o activitate diplomatic plin de nervozitate. Avioanele sovietice de recunoatere au confirmat c israelienii avansau ctre sud, iar URSS i-au acuzat pe acetia de trdare. ntr-o convorbire telefonic cu Golda Meir, Henry Kissinger ar fi spus: "Cum ar putea cineva spune vreodat unde este sau a

fost linia frontului n deert?" Meir ar fi rspuns: "Se va ti, fr doar i poate." Kissinger a aflat despre armata egiptean ncercuit la scurt vreme dup aceea.[50] Kissinger i-a dat seama c situaia din acel moment oferea Statelor Unite o ans colosal: Egiptul depindea n totalitate de SUA ca s mpiedice Israelul s distrug armata sa ncercuit, care nu avea acces la hran i ap potabil. Poziia ar fi permis mai trziu SUA s medieze n conflict i s foreze Egiptul s sa se deprteze de Uniunea Sovietic. Ca urmare, Statele Unite a exercitat o presiune copleitoare asupra Israelului s se abin de la distrugerea armatei egiptene, ameninnd chiar c va sprijini o rezoluie ONU care s foreze Israelul s se retrag pe poziiile de dinainte de 22 octombrie, dac israelienii nu ar fi acceptat ca materialele nemilitare s fie livrate egiptenilor ncercuii. ntr-o convorbire telefonic cu ambasadorul israelian Simcha Dinitz, Kissinger i-a spus c distrugerea armatei egiptene "este o opiune care nu exist".[51]

[modificare] Aciunile sovietice i americane

n acelai timp, Brejnev a trimis o scrisoare lui Nixon n noaptea de 23/24 octombrie, prin care liderul sovietic propunea ca un numr de contingente sovietice i americane s s fie dispuse astfel nct s asigure ca ambele pri respect nelegerile de ncetarea focului. El a mai ameninat deasemenea: "O spun pe de-a dreptul, dac voi gsii c nu putei aciona mpreun cu noi n aceast privin, noi va trebui s lum n consideraie posibilitatea s facem n mod unilateral paii cuvenii. Nu putem permite ca Israelul s acioneze n mod arbitrar."[52] Altfel spus, sovieticii ameninau c intervin n rzboi de partea egiptenilor. Mesajul a sosit dup ce Nixon se culcase. Kissinger a convocat o edin cu cei mai importani oameni de stat, printre care Secretarul cu Aprarea James Schlesinger, Directorul CIA William Colby i eful Personalului Casei Albe Alexander Haig. Scandalul Watergate ajunsese la punctul culminant, iar Nixon era aa de agitat i tulburat, nct au decis s rezolve problema fr s-l mai trezeasc.[53] n timpul ntlnirii s-a luat o hotrre de comun acord, care a fost trimis (n numele lui Nixon) lui Brejnev. n acelai timp, gradul de alarm (DEFCON) a fost ridicat de la 4 la 3, cel mai ridicat nivel din timp de pace. Mai apoi a fost aprobat un mesaj ctre Sadat (din nou n numele lui Nixon), prin care i se cerea s resping oferta de ajutor din partea sovieticilor, ameninnd c dac acetia din urm acionau n favoarea egiptenilor, americanii ar fi ajuat n mod nemijlocit Israelul.[53] Sovieticii au detectat imediat creterea gradului de alarm nuclear american i au fost de-a dreptul uimii i tulburai de rspuns. "Cine i-ar fi putut imagina c americanii pot fi speriai aa de uor?" ar fi spus Nicolai Podgorni. "Nu este nelept s intrm n rzboi cu SUA din cauza Egiptului sau Siriei." ar mai fi adugat i primul ministru Alexei Kosghin, n timp ce eful KGB-ului Iuri Andropov ar fi adugat: "Nu vom dezlnui al treilea rzboi mondial!"[54] n cele din urm, sovieticii s-au mpcat cu ideea

nfrngerii suferite de arabi. Scrisoarea americanilor a sosit la Moscova n timpul ntlnirii. Brejnev a decis c americanii erau prea nervoi i c cea mai bun aciune ar fi fost s atepte rspunsul egiptenilor.[55] n diminea urmtoare, egiptenii au fost de acord cu propunerile americane, criza fiind ncheiat.

[modificare] ncetarea ostilitilor pe frontul de nord

Pe frontul de nord, Siria se pregtea pentru un contraatac masiv programat pentru 23 octombrie. n plus fa de cele 5 divizii siriene, Irakul a amai adugat nc dou atacului, alturndu-se i contingente mai mici din alte ri arabe, inclusiv din Iordania. Sovieticii nlocuiser ntre timp tancurile pierdute de sirieni la nceputul rzboiului.[56] Totui, cu o zi mai nainte de declanarea ofensivei, ONU a impus o ncetarea a focului (dup acceptarea acesteia de ctre Israel i Egipt). Acceptarea de ctre Egipt a ncetrii focului n ziua de luni 22 octombrie, a creat pentru Assad o situie extrem de dificil. ncetarea focului nu-l afecta i pe el, dar implicaiile ei nu puteau fi ignorate de Siria. O parte a Statului Major sirian era n favoarea declanrii atacului, afirmnd c dac s-ar fi procedat astfel, i Egiptul s-ar fi simit obligat s continue lupta. Totui, alii au afimat c o continuare a rzboiului ar fi legitimizat eforturile israelienilor s distrug Armata a 3-a egiptean. n acest caz, Egiptul nu ar fi venit n ajutorul Siriei cnd Israelul ar ataca cu toat fora n nord, distrugnd infrastructura sirian si, probabil, atacnd Damascul.[57] n cele din urm, Assad a luat hotrrea de a anula ofensiva, iar, pe 23 octombrie, Siria a anunat c accept ncetarea focului. Guvernul irakian i-a rechemat trupele n ar.

[modificare] Negocierile de dup ncetarea focului

Pe 24 octombrie, Consiliul de Securitate al ONU a votat Rezoluia nr. 339 prin care se cerea tuturor prilor acceptarea i respectarea ncetrii focului n condiiile prevederilor Rezoluiei nr. 338. ncetarea focului nu a nsemnat i oprirea ciocnirilor de-a lungul liniei frontului i nu a risipit tensiunea militar. Avnd armata a 3-a izolat, lipsit de orice posibilitate de aprovizionare, egiptenii aveau o mare mas de oameni ostatic n minile israelienilor. Israelul a primit ameninarea lui Kissinger (de sprijinire a soluiei ONU de retragere), dar mai nainte de a da vreun rspuns, consilierul egiptean pentru securitatea naional a trimis lui Kissinger un mesaj surprinztor: Egiptul era gata s nceap discuii directe cu israelienii, n condiiile n care acetia din urm erau de acord cu aprovizionarea Armatei a 3-a cu materiale nemilitare (hran i ap potabil) i de asemenea erau de acord cu o ncetare complet a focului. Discuiile au avut loc pe 28 octombrie, fiind purtate de generalul maior israelian Aharon Yariv i de generalul major egiptean Muhammad al-Ghani al-Gamasy. n cele din urm, Kissinger a dus propunerile lui Sadat, care a fost de acord cu aproape toate punctele fr mult discuie. Punctele de control ale ONU urmau s fie instalate n locul celor israeliene, aprovizionarea armatei a 3-a cu hran, ap i medicamente era permis n

continuare, urma s nceap schimbul de prizonieri de rzboi. A urmat o ntlnire la Geneva i, n cele din urm, a fost semnat o nelegere de armistiiu. Pe 18 ianuarie, Israelul a semnat o nelegere de retragere de pe malul estic al canalului, iar ultimii militari israelieni s-au retras n partea de est a canalului pe 5 martie 1974.[58] Pe frontul sirian, naveta diplomatic a lui Kissinger a dus la semnarea unei nelegeri de dezangajare militar pe 3 mai 1974, n condiiile schimbului de prizonieri de rzboi, retragerii israelienilor dincolo de linia roie i a stabilirii unei zone tampon a Naiunilor Unite. Aceast nelegere a pus capt hruielilor i duelurilor de artilerie care erau frecvente pe linia de ncetare a focului.[59] A fost stabilit instalarea n regiuna Golanului a UN Disengagement and Observer Force Fora de dezangajare i observare a Naiunilor Unite.

[modificare] Efectele pe termen lung ale rzboiului

Discuiile de pace de la sfritul rzboiului a fost primul eveniment n care oficialii israelieni i arabi s-au ntlnit n cadrul unor ntlniri publice de la ncheierea rzboiului din 1948. Pentru naiunile arabe, n mod particular pentru Egipt, trauma psihologic suferit n urma nfrngerii din rzboiul de ase zile a fost vindecat. n multe privine, le-a permis s negocieze cu israelienii de pe alte poziii, mult mai favorabile. Totui, datorit succeselor limitate din Sinai, n ciuda unor reuite deosebite din primele primele zile ale atacului, ct i datorit faptului ca Israelul a reuit s ocupe un teritoriu mai mare dect avusese mai nainte pe Platoul Golan i reuise s cucereasc o zon pe continentul african, se pare ca liderii arabi au ajuns la concluzia c inamicul comun nu poate fi nvins pe cale militar i de aceea opiunea negocierilor a prut tot mai demn de luat n seam.
[60]

Rzboiul a avut un efect neateptat n Israel. Dup victoria din rzboiul de ase zile, armata israelian devenise mulumit de sine. ocul nfrngerilor din primele zile ale rzboiului a fost o lovitur psihologic extraordinar de puternic pentru majoritatea israelienilor, care triau cu impresia c statul lor deine supremaia militar n regiune.[61] Pn la urm i-au dat seama c, n timp, au ajuns la o situaie uimitoare i practic fr precedent: aceea c, n condiiile unui atac-supriza pe dou fronturi, cu grosul armatei nemobilizate, confruntat cu o situaie a cmpurilor de lupt extrem de dinamic, lipsit de iniiativ tactic i strategic, ara s-a aflat n pragul colapsului. Dei, n cteva zile ara i-a recptat echilibrul, iar n mai puin de dou sptmni armata israelian ajunsese s amenine capitalele celor doi inamici principali, pierderile n oameni i materiale de rzboi fuseser imense.[62][63] Ca rspuns al sprijinului american pentru israelieni, naiunile OAPEC membrii arabi ai OPEC n frunte cu Arabia Saudit, au decis pe 17 octombrie s reduc producia de petrol cu 5% pe lun i au lansat ameninarea unui embargo. Preedintele Nixon a cerut Congresului SUA pe 18 octombrie s aprobe fonduri de 2.2 miliarde de dolari pentru

aprovizionarea cu arme a Israelului. Pe 20 octombrie, n plin rzboi, Arabia Saudit, iar ulterior i alte naiuni arabe, au impus un embargo mpotriva SUA i a altor ri, ceea ce a dus la provocarea crizei petrolului din 1973.[64] Dei se crede c aceast reacie a fost urmare a rzboiului, s-a aflat n cele din urm c embargoul a fost o msur coordonat, hotrt nc din august 1973, dup o vizit secret a lui Anwar Sadat n Arabia Saudit.
[65]

Suucesul iniial a dus la cretere popularitii lui Sadat, asigurndu-i un control mult mai puternic asupra societii egiptene i condiiile pentru lansarea reformelor pe care le considera necesare. Popularitatea lui avea s scad cu timpul, iar n revoltele antiguvernamentale din Cairo din 1977 s-a strigat: "Erou al traversrii, unde este micul nostru dejun? " ("" ," Y batl al-`abr, fn al-futr?").

[modificare] Rsturnarea de situaie din Israel

Dup patru luni de la sfritul rzboiului, au nceput proteste antiguvernamentale. Ele au fost conduse de Moti Ashkenazi, comandantul fortificaiei "Budapesta", cel mai nordic fort al liniei Bar-Lev, singurul care nu fusese capturat de egipteni n timpul rzboiului.[66] Nemulumirile fa de guvernul israelian, fa de ministrul Dayan n particular, erau la cote extrem de ridicate. Shimon Agranat, preedintele Curii Supreme, a fost nsrcinat s conduc o investigaie asupra evenimentelor care au dus la declanarea rzboiului i la nfrngerile din prima parte a rzboiului.[67] Comisia format n acest scop a publicat raportul preliminar pe 2 aprilie 1974. ase oameni au fost gsii vinovai de eecurile israeliene:

David Elazar, eful Marelui Stat Major, a crui demitere a fost recomandat, a fost gsit "personal responsabil pentru evaluarea greit a situaiei i pentru slaba pregtire a armatei." Eli Zeira, eful contraspionajului, i adjunctul su, Aryeh Shalev, au fost propui pentru demitere. Locotenent-colonelul Bandman, eful biroului pentru Egipt al Directoratului de Informaii Militare i locotent-colonelul Gedelia, eful spionajului pentru frontul sudic, au fost propui pentru transferarea din cadrul serviciilor de contraspionaj. Shmuel Gonen, comandantul frontului de sud, a fost recomandat de raportul iniial pentru trecerea n rezerv. El a fost forat s demisioneze dup publicarea raportului final al comisiei de investigaie, care l-a gsit vinovat de nendeplinirea datoriilor militare.[68]

n loc s calmeze opinia public, raportul a reuit mai degrab s-o inflameze. Dei raportul i-a exonerat pe Meir i Dayan de toate responsabilitile, vocile publice care cereau demisiile celor doi au devenit din ce n ce mai puternice.[69] n cele din urm, pe 11 aprilie 1974, Golda Meir a demisionat. A urmat la scurt vreme i demisia cabinetului su. Dayan se oferise s demisioneze de dou ori pn n acel moment, de fiecare dat demisia sa fiind respins de primul-ministru. Yitzhak Rabin, care

cea mai mare parte a rzboiului fusese consilier neoficial al lui Elazar, a devenit noul ef al guvernului format n iunie 1974.[70] n 1999, pentru evitarea unor situaii similare cu cele intervenite n timpul rzboiului din 1973, conducerea politic israelian a decis formarea unui Consiliu de Securitate pentru coordonarea aciunii organelor de securitate i informaii i ntre acestea i ramura politic.

[modificare] Acordurile de la Camp David

Pentru detalii, vezi: Acordurile de la Camp David (1978). Guvernul lui Rabin a fost zguduit de o serie de scandaluri i a fost forat s demisioneze n 1977. Partidul de dreapta Likud, condus de Menachem Begin, a ctigat alegerile din 1977 i pentru prima oar de la fondarea Israelului, o coaliie condus de alt partid dect Partidul Muncii a ajuns la putere. Sadat, care a declanat rzboiul din 1973 pentru recucerirea Sinaiului, era din ce n ce mai nemulumit de procesul de pace prea lent. n noiembrie 1977, el a a avut o iniiativ fr precedent i a vizitat Israelul, fiind primul ef de stat arab care a inut un discurs n Knesset. Prin aceste aciuni, Sadat a recunoscut implicit Israelul. Aceast vizit a dat un nou impuls procesului de pace. Preedintele Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, i-a invitat pe cei doi lideri, Sadat i Begin, s participe la un summit la Camp David, pentru negocierea unui tratat de pace. Negocierile au avut loc ntre 5 i 17 septembrie 1978. Negocierile s-au ncheiat cu semnarea acodului de pace israeliano-egiptean din 1979. Conform acordului de pace, Israelul urma s-i retrg din Sinai trupele i colonitii n schimbul unor relaii normale cu Egiptul i a unei pci durabile. Comunitatea arab a fost scandalizat de semnarea acestui tratat de pace. Egiptul a fost exclus din Liga Arab. Anwar Sadat a fost asasinat doi ani mai trziu, pe 6 octombrie 1981, n timp ce urmrea o parad militar marcnd a opta aniversare a rzboiului de Iom Kippur, atentatorii fiind militari nemulumii de pacea cu Israelul.

[modificare] Comemorri
6 octombrie este srbtoare naional n Egipt Ziua Forelor Armate.[71] n cinstea rzboiului, numeroase locuri din Egipt au primit numele de 6 Octombrie sau 10 Ramadan, (echivalentul lui 6 octombrie n calendarul islamic).

[modificare] Note

^ a b c d e A Critical Review of 1973 Arab-Israeli War ^ neal-us.org - neal us Resources and Information. This website is for sale! ^ a b Yom Kippur War at sem40.ru ^ n toamna anului 2003, dup declasificarea unor documente secrete ale Directoratului contraspionajului militar al Forelor israeliene de aprare, Yedioth Ahronoth a publicat o serie de articole controversate,[1], care au dezvluit c liderii israelieni, inclusiv Golda Meir i Moe Dayan, erau contieni de pericolul pe care l reprezenta un atac arab, dar au luat decizia s nu acioneze. Doi jurnaliti, Ronen Bergman i Gil Meltzer, au efectuat o investigaie, dup care au publicat Yom Kippur War, Real Time: The Updated Edition, Yediot Ahronoth/Hemed Books, 2004. ISBN 965-511-597-6 5. ^ Herzog, Chaim (1989) Heroes of Israel. Boston: Little, Brown. ISBN 0-31635901-7 p.253 6. ^ Shlaim, Avi (2001). The Iron Wall: Israel and the Arab World. W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-32112-6, p.254. 7. ^ "The Jarring initiative and the response," Israel's Foreign Relations, Selected Documents, vols. 12, 19471974. 8. ^ Heikal, 22 9. ^ Rabinovich, 39. 10. ^ Jewish Press, Friday October 5, 2007; Spy or Double Agent?: Israel's October Surprise (cover story) 11. ^ Dr. George W. Gawrych The 1973 Arab-Israeli War: The Albatross of Desicive Victory p.24 12. ^ a b The Crossing of the Suez Canal, October 6, 1973 (The Ramadan War), page 9 13. ^ Rabinovich, 50. 14. ^ Doron Geller, "Israeli Intelligence and the Yom Kippur War of 1973," "JUICE", The Department for Jewish Zionist Education, The Jewish Agency for Israel. 15. ^ Rabinovich, 89. 16. ^ en William B. Quandt, Peace Process, p105 17. ^ en Dr. George W. Gawrych The 1973 Arab-Israeli War: The Albatross of Decisive Victory, p.27 18. ^ a b Shazly p.224-225 19. ^ Shazly p.225-226 20. ^ Shazly p.55-56 21. ^ Dr. George W. Gawrych The 1973 Arab-Israeli War: The Albatross of Decisive Victory, p.43-44 22. ^ Rabinovich, 234 23. ^ Shazly p.222 24. ^ El-Gammasy, The October War, p.206 25. ^ Dr. George W. Gawrych The Albatross of Desicive Victory: The 1973 ArabIsraeli War p.56-57 26. ^ Saad El Shzly The Crossing of the Suez p.244 27. ^ Cohen, Israel's Best Defense, p.354 1. 2. 3. 4.

28. ^ a b Milan N. Vego, Naval Strategy and Operations in Narrow Seas (Routledge: 1999), at p.151 29. ^ Shazly p.264-265 30. ^ Dr. George W. Gawrych The 1973 Arab-Israeli War: The Albatross of Decisive Victory, p.65-66 31. ^ Peter Caddick-Adams "Golan Heights, battles of" The Oxford Companion to Military History. Ed. Richard Holmes. Oxford University Press, 2001. 32. ^ a b "Shattered Heights: Part 1," Jerusalem Post, September 25, 1998 33. ^ a b Rabinovich, 302 34. ^ Rabinovich, 304 35. ^ Rabinovich, 433 36. ^ Rabinovich, 314 37. ^ Rabinovich, 450 38. ^ a b A History of Israel, M. Sachar, Alfred Knopf, 1998, p.768 39. ^ a b Rabinovich, 324 40. ^ a b Shazly p.274-275 41. ^ Simon Dunstan, The Yom Kippur War, p. 114 42. ^ Robert Bolia, Overreliance on Technology: Yom Kippur Case Study 43. ^ Abraham Rabonovich, The Boats of Cherbourg, pp. 256-262 44. ^ Trevor N. Dupuy, Elusive Victory, pp. 562-563 45. ^ Chaim Herzogm The Arab-Israeli Wars, p. 312 46. ^ Cuba: Between Reform and Revolution, Louis Perez, pg 377379 47. ^ Rabinovich, 452 48. ^ Dr. George W. Gawrych The 1973 Arab-Israeli War: The Albatross of Decisive Victory, p.74 49. ^ Rabinovich 466-475 50. ^ Rabinovich, 465 51. ^ Rabinovich, 487 52. ^ Rabinovich, 479 53. ^ a b Rabinovich, 480 54. ^ Rabinovich, 484 55. ^ Rabinovich, 485 56. ^ Situation Report in the Middle East as of 1200 EDT, 10/23/73, Department of State Operations Center 57. ^ Rabinovich, 464465 58. ^ Rabinovich, 493 59. ^ Shimon Peres - Syria Grossly Violated Geneva Convention on treatment of Israeli prisoners of war Defence Minister Peres and the Knesset Resolution, 12 iunie 1974 60. ^ The Middle East: a glossary of terms. Guardian Unlimited, 15 mai 2001 61. ^ Rabinovich, 497498 62. ^ Rabinovich, 498 63. ^ Dr. George W. Gawrych The Albatross of Decisive Victory: The 1973 Arab Israeli War p.75-76 64. ^ Charles D. Smith, Palestine and the Arab-Israeli Conflict, New York: Bedford, 2006, p. 329.

65. ^ The Yom Kippur War at Zionism and Israel Information Center. 66. ^ Rabinovich, 499 67. ^ Rabinovich, 501 68. ^ Findings of the Agranat Commission, The Jewish Agency for Israel, vezi "January 30" on linked page 69. ^ Rabinovich, 502 70. ^ Rabinovich, 237 71. ^ Syria Country Commercial Guide FY 2004 (9 mai 2003) Strategis.gc.ca. Accesat la 24 mai 2009.

[modificare] Bibliografie

In Search of Identity: An Autobiography de Anwar Sadat. Man of Defiance: A Political Biography of Anwar Sadat de Raphael Israeli. Syria and Israel: From War to Peacemaking de Moshe Maz. The Yom Kippur War: The Epic Encounter That Transformed the Middle East de Abraham Rabinovich. ISBN 0-8052-4176-0 The Iran-Iraq War, 19801988 de Efraim Karsh. ISBN 1-84176-371-3 Israel Ministry of Foreign Affairs Iniiativa Jarring i reacii la aceasta Jewish Education Dept., JAFI, Spionajul israelian i rzboiul de Iom Kippur din 1973 Jerusalem Post Rzboiul de Iom Kippur Jewish Agency for Israel's Cronologie a istoriei israeliene Why Economic Sanctions Do Not Work de Robert A. Pape The Road to Ramadan de Mohamed Heikal. Inside the Kremlin During the Yom Kippur War de Victor Israelyan, 1995 ISBN 0-271-01489-X, ISBN 0-271-01737-6 Punei capt agresiunii israeliene!, articol din ziarul Pravda din 12 octombrie 1973, (tradus la CNN)

[modificare] Legturi externe

Hri ale rzboiului: Egipt Hri ale rzboiului: Siria Suplimentul din octombrie al ziarului Al Ahram Rzboiul din octombrie i politica SUA de la National Security Archive. Leciile rzboiului din octombrie, Ahmad Faruqui Un strigt din bunkere Relatrile autentice ale soldatului Avi Yaffe din poziiile israeliene atacate la nceputul rzboiului. Motivele rzboiului. Rzboiul din 1973 din perspectiva egiptean Rzboiul arabo-israelian din 1973: politicile, strategiile i campaniile arabe. [arat]

vdm

Istoria Israelului
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Iom_Kipur Categorii: 1973 | Conflictele militare arabo-israeliane | Istoria Israelului | Rzboaiele Israelului | Rzboaiele Egiptului | Rzboaiele Siriei | Orientul Apropiat | Orientul Mijlociu

Israelul a crescut in 50 de ani cit alte state intr-un mileniu

Jubileul unei istorii tumultuoase Israelul a crescut in 50 de ani cit alte state intr-un mileniu Istoria moderna a Israelului incepe in seara de 29 noiembrie 1947, cind Adunarea Generala a Natiunilor Unite se pronunta in favoarea abrogarii mandatului britanic asupra Palestinei si a impartirii teritoriului in doua state independente - unul arab si unul israelian. Decizia survenea intr-un moment in care Europa si SUA resimteau inca socul dezvaluirilor privind oroarea ce se consumase indaratul gardurilor de sirma ghimpata ale lagarelor de concentrare naziste. Dimensiunea apocaliptica a programului de exterminare a evreilor - sase milioane de oameni ucisi -, precum si cutremuratoarele marturii ale supravietuitorilor au stirnit un sentiment de vinovatie colectiva, dar si un val de simpatie pentru cauza sionista in rindurile comunitatii internationale, fapt ce a jucat probabil un rol la fel de insemnat in luarea acelei hotariri ca si calculele strict politice pe care si le faceau marile puteri in privinta zonelor de influenta ce aveau sa le revina in Orientul Mijlociu.Decizia ONU a fost "certificatul de nastere" pentru noul stat, crearea propriu-zisa a Israelului este insa meritul aproape exclusiv al evreilor insisi, si in mod special al conducatorilor lor din anii de inceput, carora le-a revenit coplesitoarea sarcina de a cladi o tara luind-o, practic, de la zero. La 14 mai 1948, data la care decizia ONU intra in vigoare, parintii fondatori ai Israelului, oameni ca David Ben-Gurion si Golda Meir, au inceput atit primul razboi cu arabii, cit si lupta pentru a pune rapid bazele statului, pentru a crea o armata in stare sa apere tara de numerosii sai dusmani si pentru a fauri o economie solida, care sa permita noului stat sa fie pe picioarele sale, fara a cersi mila nimanui. Conform calendarului evreiesc, la 30 aprilie se sarbatoresc 50 de ani de la declararea independentei, prilej de trecere in revista a dramaticei istorii a acestei tari, dar si de mare mindrie pentru israelieni, care pot spune ca visurile intemeietorilor statului s-au implinit. Israelul nu numai ca si-a cucerit un loc sub soare, ci este astazi un stat puternic atit din punct de vedere economic

cit si militar, un stat recunoscut chiar si de dusmanii sai traditionali, palestinienii. 29 noiembrie 1947 - Noaptea despartirii In seara de 29 noiembrie 1947, intreaga Palestina era cufundata intr-o tacere incordata. Evreii, arabii si guvernantii britanici erau toti inchisi in casele lor, adunati in jurul aparatelor de radio care transmiteau dezbaterile de la sediul ONU din New York, aflat pe atunci la Flushing Meadow, in cladirea unui fost patinoar. In zilele precedente se dusese o lupta necrutatoare pentru fiecare vot al celor 56 de delegatii prezente la reuniune. In momentul in care balanta parea sa incline in favoarea arabilor, SUA au fost nevoite sa recurga la un santaj pe fata, amenintind o serie de tari ca un vot negativ va avea consecinte extrem de neplacute pentru ele. Spre exemplu, presedintele filipinez a primit o telegrama de la Casa Alba in care i se atragea atentia ca risca sa piarda sprijinul american, iar cel liberian a fost instiintat ca o serie de mari firme americane isi vor retrage afacerile din tara sa. Gratie acestor presiuni de ultim moment, rezolutia a fost adoptata cu 33 de voturi pentru, 13 contra si 10 abtineri. Decizia stipula impartirea Palestinei in doua, 57% din teritoriu urma sa revina Israelului, iar restul de 43% arabilor. Palestinienii au refuzat sa accepte impartirea, in schimb evreii s-au declarat satisfacuti, desi nu li se recunostea dreptul asupra unor regiuni biblice - Iudeea, Samaria si Ierusalimul, oras care avea sa fie plasat sub control international.In momentul in care crainicul postului de radio evreiesc din Ierusalim a anuntat rezultatul votului, mii de evrei au iesit in strada strigind: "Avem un stat, avem un stat!" Peste tot s-au incins hore, oamenii cintau si inaltau rugaciuni de multumire. Cuprinsi de frenezia petrecerii, negustorii si-au deschis pravaliile, impartind pe gratis vin si prajituri. Peste tot rasunau acordurile imnului sionist "Hatikvah" (Speranta), imn compus de un evreu din Romania. Dupa milenii de pribegie, evreii aveau acum motive sa spere ca vor putea trai liberi in propria lor tara. Greul insa abia incepea. Declaratia de independenta a fost scrisa pe o bucata de hirtie igienica Putini dintre cei care petreceau pe strazi erau constienti de ceea ce insemna practic votul de la ONU. Cei care isi dadeau seama erau deja coplesiti de responsabilitatea care apasa pe umerii lor. Conducatorii Agentiei Evreiesti si ai miscarii de rezistenta Haganah stiau ca pe 14 mai, cind aveau sa plece englezii, incepea razboiul.Pina atunci erau de rezolvat o multime de aspecte practice, dintre care primul era, desigur, redactarea unei declaratii de independenta, la care visau de atita timp. Onoarea de a scrie aceasta declaratie i-a revenit liderului incontestabil al evreilor, David Ben-Gurion, numit si "Batrinul", omul care avea sa devina primul premier al Israelului. In noaptea aceea, "Batrinul" se afla in camera sa de la hotelul Kalia, la tarmul Marii Moarte. Spre ziua, a fost trezit din somn de un tinar care ii adusese un text redactat la sediul Agentiei Evreiesti, in care era salutata decizia ONU. Imediat, Ben-Gurion a inceput sa studieze textul si, nemultumit de formulare, a cerut sa i se aduca o coala de hirtie. Sotia lui s-a apucat sa scotoceasca prin camera, dar in zadar, nu a gasit nici o foaie. Arzind de nerabdare, Ben-Gurion a luat atunci un petic de hirtie igienica bruna, pe care a redactat declaratia prin care Israelul isi anunta intrarea in rindul statelor lumii.

In zori, "Batrinul" s-a intors la Ierusalim si, vazindu-i pe cei care inca mai petreceau, a spus: "S-au prostit. Isi inchipuie ca razboiul e motiv de dansuri".Citeva ore mai tirziu, cu acelasi avion, un evreu si un arab, fara sa stie unul de altul, plecau spre Europa, fiecare cu acelasi ordin din partea sefilor sai sa cumpere arme, cit mai multe arme. Prima zi de independenta, prima noapte de razboi 14 mai 1948. O multime impresionanta s-a strins in jurul Muzeului de arta din Tel-Aviv, o cladire cit se poate de simpla, desemnata pentru a fi scena unui moment istoric. Inauntru, intr-o sala decorata doar cu un portret al lui Theodor Herzl, parintele spiritual al miscarii sioniste, si un tablou de Marc Chagall, "Evreu tinind Tablele Legilor", 200 de oameni asculta in picioare Hatikvah. A sosit momentul ca Ben-Gurion sa dea citire declaratiei de independenta. "In virtutea dreptului natural si istoric al poporului evreu in Tara Sfinta, acest stat va purta numele de Israel."Ceremonia a durat doar 37 de minute. La putin timp dupa miezul noptii, SUA recunosc noul stat. La Tel-Aviv, sunetul sirenelor sfisie linistea noptii. Bombardierele egiptene intrasera deja in actiune, iar trei ore mai tirziu, cinci armate arabe ataca Israelul. Armata israeliana, incropita in citeva luni, dadea piept cu fortele reunite ale Ligii Arabe - Siria, Egipt, Regatul Transiordanian, Liban si Irak. La acea vreme, in Palestina traiau doar circa 600.000 de evrei, iar in Haganah erau inrolati circa 20 de mii, dintre care circa 3000 erau in Palmach, care avea rolul de unitate de comando. Peste ani, unul dintre cei mai temuti comandanti ai brigazilor Har-el Palmach avea sa devina artizanul pacii cu palestinienii. Numele sau era Yitzhak Rabin. Aceasta pentru a nu mai vorbi ca in Palestina, evreii erau doar circa 600.000 de mii, in timp ce arabii erau de doua ori mai multi. Lupta era inegala nu doar sub aspect numeric, ci si in privinta armelor de care dispuneau cele doua tabere. In lunile premergatoare razboiului, statele arabe avusesera posibilitatea sa cumpere legal tot armamentul pe care il considerasera necesar. Nu insa si evreii, care, pina la proclamarea oficiala a statului, au fost nevoiti sa recurga la cele mai inimaginabile siretlicuri pentru a face rost de arme, inclusiv avioane si tancuri. Banii nu lipseau, marea dificultate consta in a scoate armamentul cumparat pe sub nasul autoritatilor franceze, britanice sau americane. Ca o ironie a soartei, primele avioane ale armatei israeliene au fost doua Messerschmit-uri capturate (de cehi) de la aviatia hitlerista (Luftwaffe). Iar unul dintre cei doi piloti care le-au adus la Tel-Aviv era Ezer Weizman, actualul presedinte al Israelului.Razboiul a durat pina la 7 ianuarie 1949, cind se semneaza un armistitiu, prin care Cisiordania si Ierusalimul de est revin Transiordaniei, iar Fisia Gaza trece sub control egiptean. In ceea ce-i priveste, israelienii isi sporesc teritoriul de la 14.000 km patrati, cit le fusese alocat initial, la 21.000. Mai important decit cistigul teritorial este insa faptul ca evreii au demonstrat ca sint o forta de temut, lucru pe care arabii aveau sa-l tina minte. Aventura Suezului Anul 1956 marcheaza un alt moment important in istoria Israelului, nu doar pentru ca a intrat intr-un nou razboi, ci si pentru ca era prima data cind guvernul de la Tel-Aviv se lansa intr-o operatiune de amploare fara acordul americanilor.

Dupa ce presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser a decis nationalizarea Companiei Canalului de Suez, Franta si Marea Britanie au pus la cale un plan care sa le permita sa intervina in regiune fara a aparea drept atacatori, rol pe care l-au trasat Israelului. Interesat nu atit de Suez, cit de posibilitatea acapararii unor noi teritorii, Israelul declanseaza "Operatiunea Kadesh" si cucereste rapid Peninsula Sinai. Conform planului, Franta si Marea Britanie intervin in zona si redeschid circulatia prin Suez. Tradarea britanicilor si a israelienilor a stirnit indignare la Casa Alba, care se temea sa nu piarda sprijinul aliatilor sai arabi. Prin urmare, in ciuda victoriei militare, Israelul a fost nevoit sa cedeze presiunilor americane si sa se retraga in interiorul granitelor anterioare, iar in Sinai a fost trimis un contingent ONU. "Oriunde intilniti evrei, omoriti-i cu miinile voastre, cu unghiile, cu dintii" Spre deosebire de aventura din 1956, razboiul din 1967 a fost unul pornit din disperare. La nici 20 de ani de la formarea sa, Israelul s-a trezit in pericol de moarte. Totul a pornit de la acelasi Nasser, care, in luna mai, a decis masarea de trupe la frontiera cu Israelul, in regiunea desertului Negev, a expulzat "castile albastre" din Fisia Gaza si a inchis Golful Akaba navigatiei israeliene. Initiativa lui Nasser a servit drept catalizator pentru ura adunata in inimile arabilor din intreaga regiune. "Oriunde intilniti evrei, omoriti-i cu miinile voastre, cu unghiile, cu dintii", ii indemna pe iordanieni regele Hussein. In Siria facea ravagii slagarul "Sa le luam gitul". In citeva zile, Arabia Saudita, Irakul, Libia, Algeria si Sudanul s-au alaturat acestui cor al amenintarilor. 100 de milioane de arabi se pregateau sa zdrobeasca Israelul. In aceste conditii, evreii au lasat deoparte disputele interne si au alcatuit rapid un guvern de uniune nationala, incredintindu-i Ministerul Apararii eroului care cucerise Sinaiul in 1956, generalul Moshe Dayan. Razboiul de sase zile a inceput pe 5 iunie, in zori, cind aviatia israeliana a lansat un atac fulgerator asupra aeroporturilor egiptene, distrugind la sol aparatele, in timp ce pilotii acestora erau inca la micul dejun. Soarta razboiului, dar si a Israelului, s-a jucat in citeva ore. Demoralizati, arabii n-au mai opus decit o rezistenta minora, astfel ca in sase zile, Israelul cucerea Peninsula Sinai, Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de est, precum si Inaltimile Golan, care apartinusera Siriei. In urma acestui razboi, teritoriul israelian devenea de patru ori mai mare decit in 1948. Arabii i-au prins pe israelieni cu pantalonii-n vine Succesul extraordinar repurtat de evrei in Razboiul de sase zile era cit pe-aci sa-i coste supravietuirea in 1973, cind Egiptul si Siria au declansat un atac prin surprindere. Liderii israelieni erau ferm convinsi ca arabii nu vor indrazni sa inceapa un nou razboi atit de curind dupa usturatoarea infringere suferita. Conducerea de la Cairo, sub atenta indrumare a presedintelui Anwar el-Sadat, a lansat o abila campanie de dezinformare, strecurind in cele mai prestigioase cotidiane europene si americane asa-zise dezvaluiri despre coruptia si mizeria din armata egipteana, care era, chipurile, incapabila sa se avinte in razboi. Planul a functionat perfect, astfel ca nici CIA, nici Mossad-ul nu si-au dat seama ca va fi razboi decit cu citeva ore inainte de atacul propriu-zis. Pentru ca efectul surpriza sa fie total, ofensiva egipteano-siriana a fost declansata pe 6 octombrie, in ziua

de Yom-Kippur, zi de post si rugaciune pentru ispasirea pacatelor. Toti evreii se aflau la sinagogi sau la casele lor, cufundati in meditatie. Doar citiva dintre lideri au putut fi instiintati in acea dimineata de iminenta atacului, dar si acestia, in frunte cu premierul Golda Meir, au fost o buna bucata de vreme incapabili sa ia vreo decizie, atit de mare a fost socul acestui atac neasteptat. Evreii se simteau prinsi cu pantalonii-n vine. Ca intotdeauna in vreme de pericol, evreii s-au mobilizat exemplar. Batrinii se prezentau voluntari, acceptind sa serveasca drept bucatari sau mecanici, numai sa plece pe front. Pina si scolarii si-au gasit ceva de facut, acoperind cu vopsea farurile masinilor in vederea camuflajului, sau alergind de colo-colo cu tigari si racoritoare pe care le imparteau soldatilor ce plecau la lupta.Primele zile de razboi au fost catastrofale pentru Tsahal, armata israeliana. Chiar si faimoasa cenzura militara israeliana a fost silita sa se dea batuta. Era inutil sa mai incerce sa ascunda adevarul - punctele de aparare de la frontiera cu Egiptul fusesera spulberate, iar aviatia israeliana suferise pierderi teribile, din cauza rachetelor sol-aer (SAM-6) de fabricatie sovietica, utilizate de egipteni. Singurul lucru pe care se bazau sperantele evreilor in acele zile teribile erau incercatii lor conducatori militari. Ministru al apararii era acelasi Moshe Dayan, iar in rindurile generalilor se numarau figuri legendare precum Yitzhak Rabin sau Ariel Sharon. Armata israeliana reuseste in cele din urma sa recistige terenul pierdut, dar cu pretul unor mari pierderi de vieti omenesti, 2700 de militari ucisi. Pe 11 noiembrie se semneaza acordul de incetare a focului in Sinai, iar situatia Inaltimilor Golan este reglementata intr-un document parafat in mai 1974. "Fiti bineveniti sa traiti in mijlocul nostru, in pace si securitate" Cursul singeros al istoriei Orientului Mijlociu, ce parea prins pentru multa vreme intr-un cerc vicios de atacuri si contraatacuri, a luat o intorsatura spectaculoasa in 1977. Presedintele egiptean Anwar el-Sadat, liderul celui mai puternic stat arab, a decis ca a venit vremea sa accepte dreptul la existenta al statului Israel. Pacifismul manifestat de Sadat izvora din constientizarea faptului ca Israelul a devenit un stat prea puternic, cu care e mai rentabil sa te ai bine, dar si din nevoia de a intra in gratiile americanilor, el temindu-se ca Moscova incearca sa-l inlature de la putere. Dorinta de pace a liderului egiptean a gasit un ecou favorabil in Israel, astfel incit, in momentul in care Sadat si-a manifestat disponibilitatea de a veni la Tel-Aviv, premierul Menahem Begin i-a raspuns neintirziat: "Vino". Pe 19 noiembrie, avionul presedintelui egiptean ateriza pe aeroportul Ben-Gurion. In discursul pronuntat in fata Knesset-ului (parlamentul israelian), Anwar el-Sadat a rostit cuvintele pe care nici un arab nu le mai spusese pina atunci la adresa evreilor: "Fiti bineveniti sa traiti in mijlocul nostru, in pace si securitate".Negocierile care au urmat au fost lungi si nu tocmai usoare, insa s-au concretizat intr-un acord de pace, cunoscut ca acordul de la Camp David, dupa numele localitatii americane unde au avut loc discutiile mediate de presedintele american Jimmy Carter. Sadat avea sa plateasca cu viata acordul de pace, fiind asasinat citiva ani mai tirziu, dar calea deschisa de el a condus la detensionarea situatiei din Orientul Mijlociu, aratind ca dialogul dintre evrei si arabi este posibil. Pacea cu palestinienii - oprita de un glont

Spargerea coalitiei arabe a permis Israelului sa adopte o pozitie mai dura fata de palestinieni, fara riscul de a se trezi atacat de vecinii sai. Un exemplu in acest sens ar fi invazia in Liban, menita a alunga de-acolo gherilele Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Statele arabe nu mai erau dispuse sa intre in conflict cu Israelul pentru a-i sprijini pe palestinieni, care incepusera sa incurce pe toata lumea cu problemele lor. Multi ajunsesera deja la concluzia ca palestinienii isi ratasera de fapt sansa, refuzind planul de impartire a tarii propus de ONU in 1947. In disperare de cauza, palestinienii pornesc Intifada, "Razboiul pietrelor", care, conjugat cu inmultirea atentatelor sinucigase, ii determina incet-incet pe israelieni sa inteleaga ca trebuie sa faca niste concesii pentru a avea liniste in tara. Statele Unite fac la rindul lor presiuni asupra celor doua parti sa gaseasca o cale de intelegere. Premierul Yitzhak Rabin intelege importanta momentului si accepta sa acorde o autonomie limitata teritoriilor palestiniene. Imaginea lui Rabin stringindu-i mina presedintelui Yasser Arafat, pe peluza Casei Albe, a facut inconjurul lumii. La fel cum s-a intimplat si cu Sadat, un alt fauritor de pace, Yitzhak Rabin moare asasinat de un extremist israelian. Evrei contra evrei Asasinarea lui Yitzhak Rabin, pe linga consecintele dezastruoase pe care le-a avut asupra procesului de pace, a fost un fapt emblematic pentru situatia Israelului de astazi. Un evreu moderat a fost ucis de un evreu fundamentalist. Multi si-au dat seama atunci ca Israelul este inca departe de a fi un stat unitar si bine inchegat, asa cum il visau intemeietorii sai.La 50 de ani de la crearea sa, tara este macinata de conflicte puternice intre laici si ortodocsi, intre evreii sefarzi si askenazi, originari din Europa centrala, care domina viata politica si economica. La un recent sondaj de opinie pe tema principalei amenintari la adresa tarii lor, doar 30% dintre cei chestionati s-au declarat ingrijorati de posibilitatea unui nou conflict cu vecinii lor arabi. In schimb, peste 60% au raspuns ca diviziunile din sinul societatii reprezinta la ora actuala cea mai mare amenintare pentru Israel.Venirea la putere a lui Benjamin Netanyahu, sprijinit puternic de partidele religioase, a dat apa la moara ultraortodocsilor, care vin mereu cu noi si noi pretentii, incercind sa impuna majoritatii laice stilul lor strict de viata. La presiunile acestora, Netanyahu aproba, in martie 1997, construirea unei noi asezari evreiesti la Har Homa, in zona araba a Ierusalimului, ceea ce a dus la inghetarea dialogului cu palestinienii si la racirea relatiilor traditional bune dintre Israel si Statele Unite. De mai bine de un an, Netanyahu rezista presiunilor Washingtonului, care incearca sa-l convinga sa respecte acordul privind retragerea partiala a trupelor palestiniene din Cisiordania si Gaza, discutiile impotmolindu-se din cauza citorva procente. Pentru premierul israelian, a accepta procentul cerut de americani si palestinieni ar echivala cu o sinucidere politica. Desi ultraortodocsii nu reprezinta decit 15% din totalul populatiei, ei detin suficiente voturi in Knesset pentru a rasturna guvernul. Marile date ale istoriei Israelului 1897 - Are loc primul Congres Evreiesc, la initiativa ziaristului Theodor Herzl, care se gindeste sa-i organizeze cumva pe evrei, ingrozit de valul de antisemitism provocat in Franta de afacerea Dreyfus1901 - Se creaza Fondul

National Evreiesc1903 - Au loc pogromurile de la Chisinau; Al saptelea Congres Evreiesc dezbate ideea de a crea un stat evreiesc in estul Africii, asa-numitul plan Uganda1909 - Se pune piatra de temelie a orasului Tel-Aviv, se construieste primul chibut si se infiinteaza prima organizatie de aparare, Hashomer1917 Declaratia Balfour exprima sprijinul Marii Britanii pentru crearea unui stat israelian in Palestina1920 - Se infiinteaza Haganah, organizatie de rezistenta care va juca un rol esential in razboiul de independenta1929 - Anul fondarii Agentiei Evreiesti, din rindul careia se vor ivi primii conducatorii ai statului Israel; rascoalele palestinienilor se soldeaza cu 133 de evrei morti1931 - Din Haganah se desprinde o formatiune mai radicala, Irgun1941 - Se infiinteaza Palmach, unitate de comando care se va face remarcata in razboiul din 19481948 - 14 mai, declaratia de independenta, primul razboi cu arabii1956 - Octombrie-noiembrie, campania Suezului1960 - Criminalul de razboi nazist Adolf Eichman este rapit din Argentina de catre Mossad si adus in Israel, unde va fi judecat, condamnat la moarte si executat in 19621967 - 5-10 iunie, Razboiul de sase zile; septembrie inceputul colonizarii evreiesti in Cisiordania si Gaza1973 - Razboiul Kippurului1979 - 26 martie, la Washington se semneaza acordul de pace israeliano-egiptean1980 - Israelul anexeaza oficial Ierusalimul de est1981 Israelul anexeaza Inaltimile Golan1982 - Armata israeliana invadeaza Libanul, ajungind pina la Beirut (operatiunea "Pace in Galileea"), actiune care va reusi gonirea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei; Peninsula Sinai este retrocedata Egiptului, cu exceptia enclavei Taba, care va fi restituita in 19891987 - 9 decembrie, debutul Intifadei in teritoriile ocupate1988 - 15 noiembrie, Consiliul national palestinian (parlamentul in exil) proclama la Alger un "stat palestinian independent" si accepta Rezolutia 242 a ONU, recunoscind implicit existenta Israelului1991 - octombrie - are loc Conferinta internationala de la Madrid pentru lansarea procesului de pace israeliano-arab1993 - 13 septembrie - Israelul si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei semneaza declaratia de principiu (Oslo 1) asupra unei autonomii palestiniene tranzitorii de cinci ani1994 - In mai, Israelul se retrage partial din Fisia Gaza si de la Ierihon; la 1 iulie, Yasser Arafat se intoarce la Gaza, dupa un exil de 27 de ani1994 - La 26 octombrie, are loc semnarea tratatului de pace israeliano-iordanian1995 - 4 noiembrie, premierul Yitzhak Rabin este asasinat la Tel-Aviv1996 - Operatiunea "Fructele miniei" contra bazelor Hezbollah din Liban. Israelul bombardeaza din greseala o tabara ONU pentru refugiati, omorind 105 civili, gafa dupa care este nevoit sa accepte un armistitiu1996 - Dupa o serie de atentate islamiste, este ales ca prim-ministru Benjamin Netanyahu, liderul dreptei nationaliste, opus acordurilor de la Oslo1997 - La 18 mai incepe constructia asezarii evreiesti de la Har Homa, ceea ce duce la blocarea procesului de pace. David Ben-Gurion - Intemeietorul Printre pionierii sionismului, care au decis sa faca alia, intorcindu-se in Palestina intr-o perioada in care doar cei mai mari visatori indrazneau sa spere ca va veni o zi cind evreii vor avea un stat al lor, s-a numarat si un adolescent din Polonia, numit David Gruen. Nascut in 1886, in orasul Plonsk, nu departe de Varsovia, el emigreaza la 20 de ani in Palestina, unde munceste o vreme la ferma, infruntind foametea si malaria. In 1910, se muta la Ierusalim, unde devine redactor al unui

ziar sindical sionist. Scriind primul sau editorial, el constata ca numele sau nu suna evreieste si hotaraste sa-l schimbe in David Ben-Gurion (David, Puiul de leu - in limba ebraica). In timpul primului razboi mondial, Ben-Gurion este exilat in Egipt din pricina activitatilor sale sioniste, de unde pleaca la New-York. Contactul cu democratia americana va face o impresie puternica asupra sa, domolindu-i vederile prea de stinga si admiratia pentru Lenin. Multi ani mai tirziu, cind, intr-un moment de criza politica, i s-a cerut lui Ben-Gurion sa "suspende" democratia, el a refuzat cu indirjire. Reintors in Palestina in 1918, se implica in crearea organizatiilor evreiesti, ocupate atit sa caute sprijin pentru cauza sionista, cit si sa aduca din ce in ce mai multi evrei in Tara Sfinta. Dupa instaurarea regimului nazist, principala preocupare a Agentiei Evreiesti devine salvarea cit mai multor evrei din miinile lui Hitler. Dupa declararea independentei, Ben-Gurion va fi primministru timp de 15 ani.La vremea sa, crearea si consolidarea unui stat al evreilor erau prioritatile indiscutabile ale lui David Ben-Gurion, dar el era constient ca israelienii nu vor avea niciodata pace fara a face unele concesii palestinienilor. Dupa razboiul din 1967, intr-una din ultimele sale interventii in viata politica, "Batrinul" i-a avertizat pe compatriotii sai sa-si infrineze dorinta de a pune stapinire pe noi teritorii, chiar daca e vorba de locuri biblice, in interesul pacii cu arabii. Singura exceptie: Ierusalimul, care trebuia sa devina capitala indivizibila a evreilor. In felul sau, Ben-Gurion a fost unul dintre primii care a acceptat principiul "teritorii contra pace", atit de discutat astazi. Retras din viata publica de citiva ani, David Ben-Gurion moare la 1 decembrie 1973 si este ingropat in desertul Negev. 1117 evrei din Romania si-au dat viata pentru Israel Tara Sfinta, spre care s-au indreptat evreii raspinditi de milenii in intreaga lume, a atras, cum era si firesc, si numerosi evrei din Romania. Evreii din Moldova au fost intemeietori ai unor colonii, cele de la Ros Pina si Zihron Iaacov, inca din secolul trecut, inaintea primului Congres sionist. Se estimeaza ca numarul cetatenilor israelieni proveniti din Romania este, in prezent, de citeva sute de mii.Dupa votul ONU privind despartirea Palestinei, emisarul trimis de Haganah in Europa sa caute arme s-a trezit refuzat de toti negustorii din Paris. Singurul dispus sa-l ajute a fost un evreu din Romania, Robert Adam Abramovici. Potrivit datelor oficiale, din cei 20.332 soldati ucisi in razboaiele purtate de Israel, 1117 erau evrei de origine romana. De asemenea, peste 3000 de imigranti proveniti din Romania au fost raniti.11 evrei romani au fost distinsi cu Premiul Israel pentru dezvoltarea artei si culturii, iar 9 au fost laureati pentru realizari in domeniul stiintific. Israel astazi La intemeierea statului Israel, in Palestina erau doar 600.000 de evrei. La ora actuala, populatia tarii este de 5,8 milioane de oameni, dintre care un milion de arabi. Fata de cei 14.000 kilometri patrati cit i se alocasera in 1947, Israelul are acum o suprafata de 21.121 kilometri patrati, suprafata ce nu include Ierusalimul de est si Inaltimile Golan, a caror apartenenta este contestata. Democratie parlamentara, Israelul nu are o constitutie, ci se conduce dupa Legile Fundamentale, adoptate in Knesset.Israelul de azi nu seamana nici pe departe cu idealurile socialiste ale fondatorilor sai. Acestia militau pentru intoarcerea la

munca agricola si pentru viata in chibuturi, sate de tip colectivist. Desigur, chibuturi exista si azi, dar economia israeliana se bazeaza nu pe agricultura, ci pe inalta tehnologie. In anii '90 au aparut sute si mii de mici intreprinderi axate pe electronica, informatica si telecomunicatii. 120 dintre acestea sint cotate la bursa de pe Wall Street, Israelul fiind intrecut in aceasta privinta doar de Canada. In ciuda blocarii procesului de pace, investitiile straine au crescut, atingind in 1997 nivelul de 3,8 miliarde de dolari. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de 17.000 de dolari. Climatul de pace din Orientul Mijlociu a permis Israelului sa reduca procentul din PIB alocat apararii de la 19,4% in 1987 la 10,2% in 1997.

Citii mai mult: Israelul a crescut in 50 de ani cit alte state intr-un mileniu > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/israelul-a-crescut-in-50-de-ani-cit-alte-state-intr-unmileniu-614398.html#ixzz1UFOuambZ EVZ.ro