6.

CERINŢE DE SECURITATE PENTRU ECHIPAMENTE

ELECTRICE CU TIP DE PROTECŢIE CAPSULARE
PRESURIZATĂ ŞI INSTALAŢIILE ELECTRICE DE
PRESURIZARE ASOCIATE

1. Principiul tipului de protecţie

Principiul tipului de protecţie capsulare presurizată “p” constă în
separarea atmosferei potenţial explozive de sursa de aprindere prin
menţinerea în interiorul capsularii a unei suprapresiuni cu ajutorul unui gaz
de protecţie (aer sau gaz inert).

2. Termeni specifici utilizaţi in prezentare

Sistem închis - parte a aparaturii ce conţine substanţe inflamabile
ce pot forma o sursă internă de degajare.
Diluţie - alimentare continuă cu gaz de protecţie, după purjare, la un
asemenea debit, încât concentraţia unei substanţe inflamabile din interiorul
capsulării presurizate este menţinută la o valoare în afara limitelor de
explozie, pentru orice sursă potenţială de aprindere (adică, în afara zonei
de diluţie)
Zonă de diluţie - zonă situată în vecinătatea unei surse interne de
degajare unde concentraţia de substanţă inflamabilă nu este diluată la o
concentraţie sigură.
Volum al carcasei - volumul carcasei goale fără aparatura din
interior. Pentru maşinile electrice rotative, volumul intern liber plus volumul
deplasat de rotor
Substanţă inflamabilă - gaze, vapori, lichide sau amestecuri ale
acestora care pot fi aprinse
Dispozitiv închis ermetic - dispozitiv construit astfel încât atmosfera
din exterior nu poate pătrunde în interior şi în care orice etanşare este
realizată prin fuziune, de exemplu sudare, lipire cu alamă sau fuziune a
sticlei pe metal.
Aparatură capabilă de aprindere (ICA) - aparatură care în timpul
funcţionării normale constituie o sursă de aprindere pentru o atmosferă
explozivă gazoasă specificată. Aceasta include aparatura electrică
neprotejată printr-un tip de protecţie adecvat.
Indicator - parte a aparatului care indică dacă debitul sau presiunea
este adecvată şi este monitorizată periodic, în conformitate cu cerinţele
aplicaţiei.
Sursă internă de degajare - Punct sau locaţie din care o substanţă
inflamabilă sub formă de gaz, vapori sau lichid inflamabil poate fi degajată

119
în capsularea presurizată, astfel încât în prezenţa aerului s-ar putea forma o
atmosferă explozivă gazoasă.
Compensarea scurgerii - furnizarea unui debit de gaz de protecţie
suficient pentru compensarea oricărei scurgeri din capsularea presurizată şi
conductele asociate.
Limita inferioară de explozie (LEL)- raportul volumetric de gaz sau
vapori în aer sub care o atmosferă explozivă gazoasă nu se poate forma.
Limita superioară de explozie (UEL) - raport volumetric de gaz sau
vapori inflamabili în aer peste care nu se formează o atmosferă explozivă.
Suprapresiune - presiune peste valoarea presiunii ambiante în
interiorul unei capsulări presurizate.
Presurizare - tehnică de protecţie împotriva pătrunderii în interiorul
unei carcase a atmosferei din exterior prin menţinerea unui gaz de protecţie
din interior la o presiune superioară celei din atmosfera exterioară.
Sistem de presurizare - grupare de componente utilizate pentru
presurizarea şi monitorizarea unei capsulări presurizate.
Capsulare presurizată - carcasă în care un gaz de protecţie este
menţinut la o presiune mai mare decât cea a atmosferei exterioare.
Gaz de protecţie - aer sau gaz inert utilizat pentru purjarea şi
menţinerea unei suprapresiuni şi, dacă este necesar, diluţie.
Alimentare cu gaz de protecţie - compresor, ventilator sau recipient
cu gaz comprimat ce furnizează gazul de protecţie la o suprapresiune.
Alimentarea include conductele sau ţevile de intrare (de aspirare),
regulatoarele de presiune, conductele sau ţevile de ieşire şi supapele de
alimentare. Nu sunt incluse componentele sistemului de presurizare.
Purjare - operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz de protecţie prin
carcasă şi conductele sale, astfel încât concentraţia atmosferei explozive cu
gaz este adusă la un nivel sigur.
Încercări individuale - încercare la care este supus fiecare
dispozitiv (echipament) individual în timpul sau după fabricare pentru a se
verifica dacă corespunde cu anumite criterii.
Presurizare statică - menţinerea unei suprapresiuni în interiorul
capsulării presurizate fără adăugarea de gaz de protecţie într-o zonă
periculoasă.
Presurizare tip px - presurizare care reduce nivelul de protecţie al
echipamentului din interiorul carcasei presurizate de la Gb la nepericulos
sau de la Mb la nepericulos.
Presurizare tip py - presurizare care reduce nivelul de protecţie al
echipamentului din interiorul carcasei presurizate de la Gb la Gc (acest tip
de protecţie poate fi utilizat în practică împreună cu tipul de protecţie eligibil
pentru zona 2.
Presurizare tip pz - presurizare care reduce nivelul de protecţie al
echipamentului din interiorul carcasei presurizate de la Gc la nepericulos.

120
 Încercare de tip - încercare a unuia sau mai multor echipamente
făcută pentru un anumit model pentru a se demonstra că modelul
îndeplineşte anumite prescripţii tehnice.

3. Tipuri de protecţie
Protecţia prin presurizare este împărţită în trei tipuri de protecţie (px,
py şi pz) care sunt alese în funcţie de nivelul de protecţie al echipamentului
necesitat pentru o atmosferă explozivă gazoasă externă (Mb, Gb sau Gc),
dacă există posibilitatea unei degajări interne şi dacă aparatura din interiorul
capsulării presurizate poate să producă aprinderea. În acest caz tipul de
protecţie defineşte criteriile de proiectare pentru capsularea presurizată şi
sistemul de presurizare.

Tabelul 1 - Determinarea tipului de protecţie

Substanţă Nivel de protecţie Capsulare ce Capsulare ce

inflamabilă al echipamentului conţine aparatura nu conţine
în sistem necesitat pentru o capabilă de aparatura
închis atmosferă aprindere capabilă de
explozivă gazoasă aprindere
exterioară
Fără sistem Gb sau Mb Tip pxa Tip py
închis
Fără sistem Gc Tip pz Nu este
închis necesară
presurizarea
Gaz/vapori Gb sau Mb Tip pxa Tip py

Gaz/vapori Gc Tip px (şi aparatura Tip pyb

capabilă de
aprindere nu este
localizată în zona de
diluţie)
Lichid Gb Tip pxa (inert)c Tip py

Lichid Gc Tip pz (inert)c Nu este

necesară
presurizarea
Note: Dacă substanţa inflamabilă este un lichid nu este permisă niciodată
degajarea normală.
a
Tipul de protecţie px se aplică şi grupei I
b
Dacă nu există degajare normală.
c
Gazul de protecţie trebuie să fie inert dacă “(inert)” este indicat după tipul de
presurizare.
d
Protecţia prin presurizare nu este necesară deoarece se consideră puţin
probabil ca o defecţiune care să producă o degajare de lichid să apară simultan
cu o defecţiune în interiorul echipamentului ce ar da naştere la o sursă de
aprindere.
Tabelul 2- Criterii de proiectare pe baza tipului de protecţie
121
 Criterii de Tip px Tip py Tip pz cu Tip pz cu
proiectare indicator alarmă
Grad de protecţie Minim IP 4X Minim IP Minim IP Minim IP 3X
a carcasei în 4X 4X
conformitate cu
CEI 60529 sau
CEI 60034-5
Rezistenţa SR EN SR EN SR EN SR EN
carcasei la impact 60079-0 60079-0 60079-0 60079-0, 1/2
tabelul 8 tabelul 8 tabelul 8 din valoarea
din
tabelul 8
Verificarea Este necesar Se Se Se
perioadei de un cronometru marchează marchează marchează
purjare şi timpul şi timpul şi timpul şi
monitorizarea debitul debitul debitul
presiunii şi
debitului
Împiedicarea Este Fără nici o Este Este
particulelor necesară o cerinţă necesară o necesară o
incandescente să barieră (nota 1) barieră barieră
iasă printr-un antiscânteie şi antiscânteie antiscânteie
orificiu de antiparticulă şi şi
evacuare normal cu excepţia antiparticulă antiparticulă
închis într-o arie cazului în care cu excepţia cu excepţia
din zona 1 nu se produc cazului în cazului în
în mod normal care nu se care nu se
particule produc în produc în
incandescente mod normal mod normal
particule particule
incandesce incandescen
nte te
Împiedicarea Nici o cerinţă Nici o Nici o Nici o
particulelor (nota 2) cerinţă cerinţă cerinţă
incandescente să (nota 2) (nota 2) (nota 2)
iasă printr-un
orificiu de
evacuare normal
închis într-o arie
din zona 2
Împiedicarea Este Este Este Este
particulelor necesară o necesară o necesară o necesară o
incandescente în barieră barieră barieră barieră
timpul funcţionării antiscânteie şi antiscânteie antiscânteie antiscânteie
normale să iasă antiparticulă şi şi şi
printr-un orificiu antiparticule antiparticule antiparticule
care comunică cu
o arie în zona 1
Împiedicarea Este Nici o Este Este
122
 Criterii de Tip px Tip py Tip pz cu Tip pz cu
proiectare indicator alarmă
particulelor necesară o cerinţă necesară o necesară o
incandescente în barieră (nota 1) barieră barieră
timpul funcţionării antiscânteie şi antiscânteie antiscânteie
normale să iasă antiparticule şi şi
printr-un orificiu cu excepţia antiparticule antiparticule
care comunică cu cazului în care cu excepţia cu excepţia
o arie în nu se produc cazului în cazului în
zona 2 în mod normal care nu se care nu se
particule produc în produc în
incandescente mod normal mod normal
particule particule
incandesce incandescen
nte te
Uşă /capac ce are Avertizare Avertizare Avertizare Avertizare
nevoie de un (nota 1)
instrument pentru
a putea fi
îndepărtate
Uşă /capac ce nu Dispozitiv de Avertizare Nici o Nici o
au nevoie de un interblocare (nota 1) cerinţă cerinţă
instrument pentru (fără părţi (nota 3) (nota 3)
a putea fi interne
îndepărtate fierbinţi)
Părţi interne În Neaplicabil. Avertizare Avertizare
fierbinţi ce au conformitate
nevoie de o cu 6.2 b) ii)
perioadă de răcire SR EN 60079-
înainte de 2
deschiderea ei
NOTA 1 – Nu se aplică pentru tipul py deoarece nu sunt permise nici părţile
interne fierbinţi, nici particulele incandescente;
NOTA 2 – Nu există cerinţe pentru barierele antiscânteie şi antiparticule deoarece
în condiţii anormale, când orificiul de evacuare se deschide este puţin probabil ca
atmosfera externă să se găsească în limite de explozivitate.
NOTA 3 – Nu există cerinţe pentru marcare sau pentru accesul cu o sculă la o
capsulare pz deoarece în condiţii normale de funcţionare carcasa este presurizată
cu toate capacele şi uşile montate la locul lor. Dacă este îndepărtată uşa sau
capacul, este puţin probabil ca atmosfera externă să se găsească în limitele de
explozivitate.

4. Cerinţe constructive pentru carcase presurizate

Carcase
Capsularea presurizată trebuie să aibă un grad de protecţie în
conformitate cu tabelul 2.

123
 Materiale
Materialele utilizate pentru carcasă, conducte şi racorduri nu trebuie
să fie afectate defavorabil de gazul de protecţie specificat.
Pentru capsulările presurizate din grupa II nu se aplică cerinţele
pentru dispozitive de fixare de la 9.2 din SR EN 60079-0.
Uşile şi capacele, cu excepţia celor care pot fi deschise numai prin
utilizarea unei scule sau chei, trebuie să fie interblocate astfel încât sursa
de alimentare cu energie a aparaturii electrice care nu este protejată printr-
un tip de protecţie indicat în unul dintre celelalte standarde enumerate în
SR EN 60079-0 este deconectată automat atunci când ele sunt deschise şi
în asemenea mod încât, sursa să nu poată fi restabilită până când ele nu
sunt închise.
Presiunea internă ridicată poate produce deschiderea bruscă a
capacelor sau uşilor. Operatorii şi personalul de întreţinere trebuie protejaţi
împotriva accidentării prin metode, cum sunt următoarele:
- utilizarea de dispozitive de fixare multiple astfel încât carcasa să fie
ventilată în siguranţă înainte ca toate dispozitivele de fixare să fie
desfăcute; sau
- utilizarea unui dispozitiv de fixare cu două poziţii pentru a permite o
ventilare sigură a presiunii atunci când se deschide carcasa; sau
- limitarea presiunii interne maxime la o valoare mai mică sau egală
cu 2,5 kPa.
Pentru capsulările presurizate din grupa II cu presurizare statică uşile
şi capacele trebuie să poată fi deschise numai cu ajutorul unei scule, şi
trebuie să fie marcate:

“ATENŢIE - NU DESCHIDEŢI ÎN ZONĂ PERICULOASĂ”

Pentru tipul px, o capsulare presurizată care conţine părţi fierbinţi ce

au nevoie de o perioadă de răcire nu trebuie să fie deschise cu uşurinţă fără
utilizarea unei chei sau scule.

Rezistenţa mecanică
Conductele capsulării presurizate, dacă există, şi părţile lor de
conectare trebuie să reziste la o presiune egală cu de 1,5 ori
suprapresiunea maximă specificată de producător pentru funcţionare
normală, cu toate orificiile de ieşire închise, dar nu mai mică de 200 Pa.
Dacă în funcţionare normală este posibil să apară presiuni ce pot
provoca o deformare a conductelor, carcasei, dacă există sau părţilor de
conectare, trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv corespunzător de
siguranţă pentru a limita suprapresiunea maximă internă la o valoare
inferioară celei care ar putea afecta negativ tipul de protecţie. Dacă
producătorul nu asigură acest dispozitiv de siguranţă, aparatura trebuie
marcată cu “X” şi documentaţia de descriere trebuie să conţină toate

124
informaţiile necesare cerute de utilizator pentru a asigura conformitatea cu
cerinţele din standardul SR EN 60079-2.

Deschideri, pereţi despărţitori, compartimente şi componente

interne
Deschiderile şi pereţii despărţitori trebuie localizaţi astfel încât să se
asigure o purjare eficientă.
Zonele nepurjate pot fi eliminate printr-o localizare adecvată a
orificiului de intrare şi de ieşire pentru gazul de protecţie şi prin luarea în
considerare a efectului pereţilor despărţitori.
Pentru gazele sau vaporii mai grei decât aerul orificiul de intrare a
gazului de protecţie trebuie să fie localizat lângă partea superioară a
capsulării presurizate, cu orificiul de ieşire lângă partea inferioară a
carcasei.
Pentru gazele sau vaporii mai uşori decât aerul orificiul de intrare a
gazului de protecţie trebuie să fie localizat lângă partea inferioară a
capsulării presurizate, cu orificiul de ieşire lângă partea superioară a
carcasei.
Localizarea orificiilor de intrare şi de ieşire pe pereţii laturilor opuse
carcasei facilitează ventilaţia încrucişată.
Pereţii despărţitori interni (de exemplu plăci cu circuite) trebuie astfel
localizaţi încât să nu împiedice curgerea gazului de protecţie. Utilizarea de
separatoare sau a unei conducte distribuitoare poate să îmbunătăţească
debitul în jurul acestor obstacole.
Numărul de deschideri trebuie ales ţinându-se seama de modelul
aparatului acordându-se o atenţie specială purjării subcompartimentelor în
care acest aparat ar putea fi împărţit.
Compartimentele interne trebuie sa fie ventilate spre carcasa
principală sau purjate separat
Pentru o purjare adecvată se recomandă ca orificiile de ventilaţie să
asigure o suprafaţă de ventilaţie de minimum 1 cm 2 pentru fiecare 1 000
cm3 un diametru minim al orificiului de ventilaţie de 6,3 mm.
Tuburile catodice (CRT) şi alte dispozitive închise ermetic nu
necesită purjare.
Părţile componente cu un volum intern liber mai mic de 20 cm 3 nu se
consideră compartimente interne care au nevoie de purjare atâta timp cât
volumul total al acestor componente nu este mai mare de 1% din volumul
intern liber al aparaturii presurizate.
În cazul presurizării statice, carcasa trebuie sa aibă una sau mai
multe deschideri. După umplere şi presurizare, toate deschiderile trebuie
închise.

125
 Etanşarea
Toate cablurile şi racordurile la capsularea presurizată trebuie să fie
etanşate pentru a păstra gradul de protecţie IP al carcasei sau dacă, nu
sunt etanşe, vor fi considerate ca parte componentă a carcasei.

Bariere împotriva scânteilor şi particulelor

Carcasa presurizată şi conductele, dacă acestea există, pentru gazul
de protecţie trebuie să fie prevăzute cu barieră antiscânteie sau
antiparticulă care să împiedice ieşirea particulelor incandescente în zona
periculoasă.
Bariera împotriva scânteilor şi particulelor nu este necesară:
- la orificiile de evacuare în zona 1 normal închise dacă nu se produc
particule incandescente în mod normal.
- dacă evacuarea se face într-o arie din zona 2 dacă nu se produc
particule incandescente în mod normal.
Se presupune că particule incandescente se produc în mod normal
cu excepţia cazului în care contactele de reţinere/întrerupere funcţionează
la mai puţin de 10 A iar tensiunea de lucru nu depăşeşte 275 V c.a. sau 60
Vc.c. iar contactele sunt prevăzute cu un capac.
Dacă producătorul nu asigură bariere împotriva scânteilor şi
particulelor, aparatul trebuie marcat în conformitate cu standardul de
prescripţii generale.

5. Limite de temperatură
1) Pentru tipul px sau tipul py:
Clasa de temperatură trebuie să fie bazată pe cea mai ridicată din
următoarele temperaturi:
- cea mai fierbinte suprafaţă externă a carcasei, sau
- cea mai fierbinte suprafaţă internă a părţii componente.
Acest lucru poate fi realizat fie prin proiectarea şi construcţia
îmbinărilor capsulării presurizate şi a conductelor sau prin alte mijloace, de
exemplu, prin punerea în funcţiune de sisteme auxiliare de ventilaţie sau
printr-un astfel de montaj încât suprafaţa fierbinte din interiorul capsulării
presurizate să se găsească într-o carcasă etanşă la gaz sau carcasă
încapsulată.
Într-o capsulare py nu sunt permise părţi fierbinţi capabile de
aprindere în timpul funcţionării normale.
2) Pentru tipul pz
Clasa de temperatură trebuie să fie bazată pe cea mai fierbinte
suprafaţă externă a carcasei.
La determinarea clasei de temperatură trebuie să se ia în
considerare orice aparatură internă, ce are propria sa protecţie, care
rămâne sub tensiune atunci când sistemul de presurizare este decuplat.

126
 Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate (cu excepţia
presurizării statice)
Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a preveni ca
aparatura electrică protejată prin presurizare să producă o explozie trebuie
ca ele însele să nu fie capabile să producă o explozie sau trebuie montate
în exteriorul ariei periculoase.
Producătorul are responsabilitatea să evalueze dacă securitatea şi
integritatea sistemului de control sunt corespunzătoare:
- cu evaluarea pentru un singur defect, pentru tipul px şi py; sau cu
funcţionare normală pentru tipul pz.

Tabelul 3 - Dispozitive de securitate bazate pe tipul de protecţie

Criterii de proiectare Tip px Tip py Tip pz

Dispozitiv de Senzor de Senzor de presiune Detector
securitate pentru presiune sau senzor
detectarea pierderii de presiune
suprapresiunii minime
Dispozitiv(e) de Cronometru, Marcarea timpului Marcarea
securitate pentru senzor de şi a debitului timpului şi
verificarea perioadei presiune şi a debitului
de purjare senzor de
debit la orificiul
de evacuare;
Dispozitiv de Avertizare Avertizare Nici o
securitate pentru o cerinţă.
uşă sau un capac a
cărei deschidere
necesită utilizarea
unei scule
Dispozitiv de Interblocaj Avertizare, (fără Avertizare
securitate pentru o (fără părţi părţi interne
uşă sau un capac a interne fierbinţi)
cărei deschidere nu fierbinţi)
necesită utilizarea
unei scule
Dispozitiv de Alarmarea şi Nu se aplică pentru Alarmare
securitate pentru părţi oprirea tipul de protecţie (nu se
interne fierbinţi atunci debitului de deoarece nu sunt permite
când există un sistem substanţă permise părţile degajarea
închis. inflamabilă interne fierbinţi normală)

Dispozitivele de securitate trebuie asigurate de producătorul

aparatului sau de utilizator. Dacă producătorul nu asigură dispozitivele de
securitate, aparatura trebuie marcată cu “X” iar documentele descriptive

127
trebuie să conţină toate informaţiile necesare cerute de utilizator pentru a se
asigura conformitatea cu cerinţele de securitate.
Pentru sistemele de presurizare de tip px producătorul trebuie să
asigure o diagramă funcţională, de exemplu tabela de adevăr, diagrame de
stare, diagrame de proces, etc. pentru definirea funcţionării sistemului de
control. Diagrama ce indică ordinea funcţională a operaţiilor trebuie clar
identificată şi trebuie să cuprindă stările operaţionale ale dispozitivelor de
protecţie şi acţiunile următoare. Încercările funcţionale trebuie să verifice
conformitatea cu diagrama. Aceste încercări trebuie efectuate doar în
condiţii atmosferice normale exceptând cazul când nu există alte specificaţii
ale producătorului.
Producătorul trebuie să specifice niveluri de acţiune maxime şi
minime şi toleranţele dispozitivelor de securitate. Dispozitivele de securitate
trebuie utilizate în limitele normale de funcţionare în conformitate cu
specificaţiile producătorului.
Dispozitivele de securitate trebuie prevăzute pentru a împiedica
aparatura electrică din interiorul capsulării presurizate să fie pusă sub
tensiune înainte de încheierea operaţiei de purjare.
Pentru tipul px, ordinea operaţiilor dispozitivelor de securitate trebuie
să fie următoarea:
- după iniţierea secvenţei, debitul de purjare prin suprapresiunea din
capsularea presurizată trebuie monitorizate în conformitate cu SR EN
60079-2;
- atunci când se atinge debitul minim de gaz de protecţie şi
suprapresiunea se situează în limitele specificate poate fi pornit cronometrul
de purjare;
- după expirarea timpului aparatura electrică poate fi pusă sub
tensiune;
- în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni în timpul unei anumite
faze din secvenţă, circuitul trebuie reglat pentru a fi reiniţializat de la
început.
Producătorul trebuie să specifice condiţiile necesare pentru o purjare
adecvată după ce carcasa a fost deschisă sau suprapresiunea a scăzut sub
minimul specificat de producător.
Pentru tipul px sau tipul py, producătorul trebuie să specifice debitul
de purjare minim şi perioada de timp pentru realizarea încercării. Debitul de
purjare minim şi perioada de timp pot avea la bază purjarea a cinci volume
de capsulare dacă laboratorul de încercare stabileşte că o astfel de purjare
este adecvată fără nici o încercare.
Pentru tipul pz producătorul trebuie să specifice debitul minim de
purjare şi perioada de timp pentru a se asigura că capsularea presurizată
este purjată cu o cantitate de gaz de protecţie echivalentă cu cinci volume
de capsulare. Cantitatea de gaz de protecţie poate fi redusă dacă se
demonstrează realizarea unei purjări eficiente.

128
 Debitul de purjare trebuie monitorizat la orificiul de ieşire a capsulării
presurizate. Pentru tipul px trebuie monitorizat debitul real. Pentru tipul py
sau pz debitul poate fi dedus, de exemplu din presiunea capsulării şi un
orificiu de ieşire de mărime cunoscută. Pentru tipul py sau tipul pz trebuie
asigurată o etichetă cu instrucţiuni pentru a se permite purjarea capsulării
presurizate înainte de punerea sub tensiunii a aparaturii electrice.
Utilizatorul are responsabilitatea să determine spaţiul liber al
conductelor asociate care nu fac parte din certificarea aparaturii şi să
stabilească timpul de purjare suplimentar pentru debitul minim dat.
Atunci când producătorul specifică un debit minim al gazului de
protecţie (de exemplu, dacă aparatura internă ar dezvolta temperaturi mai
ridicate decât clasa de temperatură marcată) trebuie asigurate unul sau mai
multe dispozitive de siguranţă automate pentru a intra în funcţiune atunci
când debitul gazului de protecţie la orificiul de ieşire scade sub valoarea
minimă specificată.
Trebuie asigurate unul sau mai multe dispozitive de securitate
automate pentru a intra în funcţiune atunci când suprapresiunea din
capsularea presurizată scade sub valoarea minimă specificată de
producător.
Senzorul dispozitivului de securitate automat trebuie să-şi preia
semnalul direct din capsularea presurizată.
Nu se permit supape între senzorul dispozitivului de securitate
automat şi capsularea presurizată.
Trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării corecte a dispozitivelor
de securitate.
- Scopul(urile) pentru care se utilizează dispozitiv(e) de securitate
automată(e) (adică deconectarea de la sursa de alimentare sau emiterea
unui semnal de alarmă auditiv sau un alt mijloc pentru a asigura securitatea
instalaţiei) reprezintă responsabilitatea utilizatorului.
Pentru tipul pz, trebuie respectate următoarele condiţii dacă
capsularea presurizată este echipată cu un indicator în loc de dispozitiv de
securitate automat:
1) alimentarea cu gaz de protecţie trebuie echipată cu alarmă
pentru a indica defecţiunea alimentării cu gaz de protecţie pentru a se
păstra presiunea minimă în capsularea presurizată;
2) nu trebuie să existe alte dispozitive între capsularea presurizată
şi alarma alimentării cu gaz de protecţie în afară de o supapă de separare
şi/sau un mecanism de control al debitului sau presiunii;
3) orice supapă de separare trebuie:
- să fie marcată;
- să poată fi etanşată sau asigurată în poziţia deschis;
- să aibă o indicaţie dacă este deschisă sau închisă;
- să fie localizată imediat în vecinătatea capsulării presurizate;
- să fie utilizată doar în timpul funcţionării capsulării presurizate.

129
 4) orice mecanism de control al debitului sau presiunii, dacă este
reglabil, trebuie să necesite o sculă care să îl acţioneze.
5) nu trebuie montate filtre între capsularea presurizată şi alarma
sistemului cu gaz de protecţie;
6) indicatorul trebuie astfel localizat încât să permită o vizualizare
uşoară;
7) indicatorul trebuie să indice presiunea carcasei;
8) punctul de detecţie al indicatorului trebuie astfel localizat încât să
ţină seama de condiţiile de funcţionare cele mai defavorabile.
- dacă se utilizează un debitmetru pentru indicarea atât a presiunii
carcasei cât şi a debitului de purjare acesta trebuie montat la
orificiul de ieşire.
- dacă se utilizează un debitmetru doar pentru indicarea presiunii
atunci acesta poate fi localizat oriunde pe carcasă cu excepţia
orificiului de intrare.
- doar în condiţii excepţionale debitmetrul trebuie localizat la orificiul
de intrare pentru a indica presiunea în carcasă sau debitul prin
carcasă.
9) între indicatori şi capsularea presurizată nu trebuie montată nici
o supapă de separare.
Trebuie menţinută o suprapresiune minimă de 50 Pa pentru tipul px
sau py şi 25 Pa pentru tipul pz faţă de presiunea externă în orice punct, în
interiorul capsulării presurizate şi a conductelor asociate la care pot să
apară scurgeri.
Producătorul trebuie să specifice suprapresiunea minimă şi maximă
în timpul funcţionării şi viteza maximă de scurgere la suprapresiunea
maximă.
Atunci când o sursă de gaz de protecţie este comună pentru mai
multe capsulări presurizate separate, dispozitivul sau dispozitivele de
siguranţă pot fi comune la mai multe din acestea, asigurându-se că
rezultatul acestui control ia în considerare cea mai defavorabilă configuraţie
a grupului de carcase. Atunci când se instalează un dispozitiv de securitate
comun, deschiderea unei uşi sau unui capac nu trebuie să producă
decuplarea întregii aparaturi electrice din capsulările presurizate sau să se
iniţieze alarma dacă sunt îndeplinite următoarele trei condiţii:
a) pentru tipul px deschiderea uşii sau a capacului trebuie precedată
de deconectarea alimentării aparaturii electrice în capsularea presurizată
respectivă, cu excepţia cazului când acest lucru este permis;
b) dispozitivul de securitate comun continuă să monitorizeze
suprapresiunea în, şi acolo unde este necesar debitul, toate celelalte
capsulări presurizate din grup;
c) conectarea consecutivă a alimentării aparaturii electrice într-o
anumită capsulare presurizată este precedată de operaţia de purjare.
Pentru tipul px, uşile şi capacele trebuie blocate astfel încât
alimentarea electrică a aparaturii electrice să se decupleze automat atunci
130
când acestea sunt deschise şi astfel încât să nu poată fi restabilită
alimentarea până când acestea nu sunt închise.
Ca o excepţie de la regula uşile şi capacele ce pot fi deschise doar
cu ajutorul unei scule sau chei trebuie marcate cu următoarea avertizare:

“NU DESCHIDEŢI SUB TENSIUNE”

Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub

tensiune, atunci când protecţia prin tipul px sau py nu este în funcţiune,
trebuie protejată prin tipurile de protecţie “d”, “e”, “ia”,”ib”,”ma”,’mb’,”o”,sau
„q”.
Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub
tensiune atunci când protecţia prin tipul pz nu este în funcţiune trebuie
protejată prin tipurile de protecţie “d”, “e”, “ia””ib”,”ic”, “ma”,”mb”,”mc”
“o” ,“q”, “nA” “nC”sau”nL”.
Aparatura electrică din capsularea presurizată cu tipul py trebuie
protejată prin tipurile de protecţie „d”, ”e”, ”ia”, ”ib”, ”ic”, ”ma”, ”mb”, ”mc”, ”o”,
”q”, ”nA”, ”nC” sau” nL”.

Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate pentru

presurizarea statică
Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a preveni ca
aparatura electrică, protejată prin presurizare statică, să producă o explozie
trebuie ele însele să nu fie capabile să producă o explozie şi, dacă
dispozitivul de securitate este cu acţionare electrică, acesta trebuie protejat
prin unul din tipurile de protecţie recunoscute în SR EN 60079-0 sau trebuie
instalat în exteriorul ariei periculoase.
Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Concentraţia de oxigen după
umplerea cu gaz inert trebuie să fie mai mică de 1% pe volum.
Nu sunt permise surse interne de degajare.
Capsularea presurizată trebuie umplută cu gaz inert într-o arie
nepericuloasă utilizând procedura specificată de producător.
Trebuie asigurate două dispozitive automate de securitate pentru
tipul px sau tipul py sau un dispozitiv automat de securitate pentru tipul pz
pentru a intra în funcţiune atunci când suprapresiunea scade sub valoarea
minimă specificată de producător. Trebuie să fie posibilă verificarea
funcţionării corecte a dispozitivelor în timpul funcţionării. Dispozitivele
automate de securitate trebuie să poată fi resetate doar prin utilizarea unei
scule sau a unei chei.
Scopul pentru care se utilizează dispozitivele automate de securitate
(adică pentru deconectarea alimentării sau pentru emiterea unei alarme
auditive sau prin alte mijloace care asigură securitatea instalaţiei) constituie
responsabilitatea utilizatorului.

131
 Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub
tensiune atunci când tipul de protecţie “p” nu este în funcţiune trebuie
protejată prin alt tip de protecţie.
Suprapresiunea minimă trebuie să fie mai mare decât pierderea
maximă de presiune în timpul funcţionării normale măsurată într-o perioadă
nu mai mică de 100 de ori timpul necesar pentru răcirea componentelor
capsulate în conformitate cu 6.2 din SR EN 60079-0, cu un minim de o oră.
Nivelul minim al suprapresiunii nu trebuie să fie mai mic de 50 Pa peste
presiunea externă în condiţiile cele mai defavorabile specificate pentru
funcţionare normală.

Alimentarea cu gaz de protecţie

Tip de gaz
Gazul de protecţie nu trebuie să fie inflamabil. Producătorul trebuie
să specifice gazul de protecţie şi orice altă alternativă permisă.
– Prin caracteristicile sale chimice sau impurităţile pe care le poate
conţine gazul de protecţie, nu trebuie să reducă eficienţa tipului de protecţie
“p” sau să afecteze în mod negativ funcţionarea satisfăcătoare şi
integritatea aparaturii capsulate.
– Se consideră ca şi gaz de protecţie acceptabil aerul de o calitate
normală de instrument, azotul sau alt gaz neinflamabil.
– Atunci când se utilizează un gaz inert există riscul de asfixiere. Din
acest motiv pe carcasă trebuie ataşată o avertizare corespunzătoare. Ca
alternativă trebuie asigurat un mijloc adecvat de purjare a capsulării pentru
a îndepărta gazul inert înaintea deschiderii uşii sau capacului.
Temperatură
În mod normal temperatura gazului de protecţie nu trebuie să
depăşească 40 0C la orificiul de intrare în carcasă. În situaţii speciale se
poate permite o temperatură mai ridicată sau poată fi necesară o
temperatură mai scăzută; în acest caz temperatura trebuie marcată pe
carcasă.
– Exista situaţii când trebuie adoptate măsuri pentru a se preveni
condensarea şi îngheţul.

Condiţii de degajare
1) Fără degajare
Nu există nici o degajare internă atunci când sistemul închis este
nedefectabil.
Se estimează că nu există nici o degajare internă atunci când
substanţele inflamabile din interiorul sistemului închis sunt în fază gazoasă
sau de vapori, atunci când funcţionează în limitele de temperatură
specificate şi, sau
a) amestecul gazos din interiorul sistemului închis este întotdeauna
sub LEL; sau

132
 b) presiunea minimă specificată pentru capsularea presurizată este
cu cel puţin 50 Pa mai mare faţă de presiunea maximă specificată pentru
sistemul închis şi se asigură un dispozitiv automat de siguranţă pentru a
intra în funcţiune atunci când diferenţa de presiune scade sub 50 Pa.
Scopul pentru care sunt utilizate semnalele de la dispozitivele de
securitate automate (cum ar fi pentru a deconecta sursa de alimentare sau
pentru a alarma sonor sau într-un alt fel pentru a asigura securitatea
instalaţiei) reprezintă responsabilitatea utilizatorului.
Condiţiile ce trebuie respectate în acest paragraf necesită ca
aparatura să fie marcată cu “X” în conformitate cu standardul general.
2)Degajare limitată de gaz sau vapori
Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării
presurizate trebuie să poată fi estimată în orice condiţii de defect ale
sistemului închis.
3) Degajare limitată a unui lichid
Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării
presurizate este limitată, dar conversia unui lichid în vapori inflamabili nu
poate fi prognozată. Trebuie să se ia în considerare posibilitatea acumulării
de lichid în interiorul capsulării presurizate şi consecinţele aferente.
Dacă se poate degaja oxigen din lichid, trebuie să poată fi estimat
debitul de oxigen.

10. Cerinţe de proiectare pentru sistem închis

Cerinţe generale de proiectare

Proiectarea şi construcţia sistemului închis, care vor determina dacă
este posibil sau nu să apară scurgeri trebuie să aibă la bază cele mai
defavorabile condiţii de funcţionare specificate de producător.
Sistemul închis trebuie să fie, ori nedefectabil ori să aibă o degajare
limitată în cazul unui defect. Dacă substanţa inflamabilă este un lichid, nu
trebuie să existe degajare normală iar gazul de protecţie trebuie să fie inert.
Gazul de protecţie trebuie să fie inert pentru a se împiedica
degajarea de vapori să depăşească capacitatea de diluţie a gazului de
protecţie.
Producătorul trebuie să specifice presiunea maximă de intrare în
sistemul închis.
Detaliile legate de proiectarea şi construcţia sistemului închis, de
tipurile şi condiţiile de operare ale substanţei inflamabile pe care o poate
conţine şi de viteza sau vitezele de degajare în anumite locaţii date trebuie
asigurate de producător pentru ca sistemul închis să poată să fie clasificat
ca şi sistem închis nedefectabil sau sistem închis cu degajare limitată.

Sistem închis nedefectabil

Sistemul închis trebuie să fie compus din conducte, tuburi sau vase
metalice din ceramică sau sticlă, fără îmbinări mobile. Îmbinările trebuie
133
realizate prin sudură, alămire, sigilare sticlă pe metal, sau prin metode
eutectice.
Nu se acceptă aliaje de sudură de temperatură scăzută cum ar fi
compuşi de plumb / staniu.
Producătorul trebuie să ia în considerare cu mare atenţie
deteriorările ce pot apare la un sistem închis fragil datorită unor condiţii
defavorabile de funcţionare. Condiţiile defavorabile de funcţionare care
trebuie stabilite între producător şi utilizator pot include vibraţiile, şocul
termic şi operaţiile de întreţinere atunci când uşile sau capacele de acces
ale capsulării presurizate sunt deschise.

Sistem închis cu degajare limitată

Proiectarea unui sistem închis cu degajare limitată trebuie să se facă
astfel încât viteza de degajare substanţei inflamabile să poată fi prognozată
în orice condiţii de defect ale sistemului închis. Cantitatea de substanţă
inflamabilă degajată în interiorul capsulării presurizate include cantitatea de
substanţă inflamabilă din sistemul închis şi debitul de substanţă inflamabilă
care pătrunde în sistemul închis ce provine din proces. Debitul trebuie
limitat la o viteză prognozabilă cu ajutorul unor dispozitive adecvate de
limitare a debitului montate în exteriorul capsulării presurizate.
Dacă dispozitivul de limitare a debitului nu este inclus ca parte a
aparaturii, capsularea presurizată trebuie marcată cu “X”. Condiţia specială
pentru utilizare sigură trebuie să specifice presiunea maximă şi debitul de
substanţe inflamabile în interiorul sistemului închis.
Capsulările presurizate ce conţin flacără trebuie evaluate ca şi când
flacăra a fost stinsă. Cantitatea maximă de amestec combustibil / aer ce
alimentează flacăra trebuie adăugată cantităţii degajate din sistemul închis.
– Sunt permise etanşările cu elastomeri, ferestrele şi alte părţi
nemetalice ale sistemului închis. De asemenea sunt permise conductele
filetate, îmbinările de compresiune (de exemplu racordurile de compresiune
metalice) şi îmbinările cu flanşă.
– Utilizatorul trebuie să acorde atenţie unei posibile formări de
amestec inflamabil datorită posibilităţii de pătrundere a aerului în sistemul
închis, fiind deci necesare măsuri preventive suplimentare.

12. Gaz de protecţie şi tehnici de presurizare

Alegerea gazului de protecţie depinde de probabilitatea, cantitatea şi

constituenţii degajării provenite din sistemul închis.

Tabelul 4 - Cerinţele gazului de protecţie pentru o capsulare presurizată cu

un sistem închis

134
 Degajare internă Diluţie continuă Compensarea
(a se vedea anexa E din scurgerii
SR EN 60079-2)
Subst Normală Anormală Anexa UEL UEL>8 UEL<8 UEL>
anţa <80% 0% 0% 80%
Gaz Fără Fără E.2 Nu se aplică Nu se aplică
sau
lichid
Gaz Fără Limitată E.3 Aer Aer Doar <Nu>
sau gaz inert
gaz
inert
Gaz Limitată Limitată E.4 Aer Aer <Nu> <Nu>
sau
gaz
inert
Lichid Fără Limitată E.3 Doar <Nu> Doar <Nu>
gaz gaz inert
inert
Lichid Limitată Limitată E.4 <Nu> <Nu> <Nu> <Nu>

NOTA: <Nu> înseamnă că nu se acceptă tehnica de presurizare

Proiectarea capsulării presurizate cu un sistem închis şi o degajare

limitată trebuie să se facă astfel încât să nu se poată forma nici o atmosferă
explozivă gazoasă în interiorul capsulării presurizate la o sursă potenţială
de aprindere, adică în exteriorul zonei de diluţie.
Tehnicile de presurizare aplicabile depind de condiţiile de degajare şi
de constituenţii de degajare după cum urmează:

A. Presurizare cu compensarea pierderii

1) Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.
2) Degajare limitată de gaz sau lichid
Gazul de protecţie trebuie să fie gaz inert.
Concentraţia de oxigen în substanţa inflamabilă nu trebuie să
depăşească 2% (V/V).
Nu trebuie să existe degajări normale de substanţă inflamabilă.
UEL-ul substanţei inflamabile nu trebuie să depăşească 80%.
– Este dificilă sau imposibilă protejarea cu compensarea pierderilor
utilizându-se un gaz inert atunci când substanţa inflamabilă poate să
reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa oxigenului (altfel spus are
UEL>80%).
– Dacă substanţa inflamabilă are UEL ce depãşeşte 80% sau dacă
are o concentraţie de oxigen ce depăşeşte 2% (V/V), sau dacă există o
degajare normală de substanţă inflamabilă, atunci trebuie utilizat un debit
continuu pentru diluarea substanţei inflamabile.

135
 B. Presurizare cu diluţie
1) Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.
2) Degajare limitată de gaz sau vapori
Debitul gazului de protecţie după purjare trebuie să fie suficient, în
orice condiţie de defect ale sistemului închis, pentru a dilua degajarea
maximă la o sursă potenţială de aprindere, adică în exteriorul zonei de
diluţie, după cum urmează:
a) atunci când gazul de protecţie este aer, substanţa inflamabilă din
degajare trebuie diluată până la o concentraţie ce nu depăşeşte 25% din
LEL;
b) atunci când gazul de protecţie este inert, oxigenul din degajare
trebuie diluat până la o concentraţie ce nu depăşeşte 2% (v/v)
Atunci când substanţa inflamabilă degajată din sistemul închis are
UEL mai mare de 80%, orice degajare trebuie diluată cu aer până la o
concentraţie ce nu depăşeşte 25% din LEL.
- Este necesară diluarea până la 25% din LEL atunci când substanţa
inflamabilă poate să reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa oxigenului,
altfel spus are UEL>80%.
3) Degajare limitată de lichid
Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Nu trebuie să existe degajare
normală de substanţă inflamabilă.

12. Aparatură capabilă de aprindere

Aparatura electrică din zona de diluţie trebuie să fie protejată cu un

tip de protecţie enumerat în tabelul de mai jos. Excepţie de la această
regulă sunt flăcările, dispozitivele de aprindere sau alte aparate similare
utilizate pentru aprinderea unei flăcări. Zona de diluţie ce rezultă de la
flacără nu trebuie să se suprapună peste nici o altă zonă de diluţie.

Tabelul 5 Tipuri de protecţie permise în interiorul zonei de diluţie

Degajarea internă este Tip px, tip py Tip pz

Anormală d,e,i,m,o,q d,e,i,m,o,q, nA, nC

Normală ia ia

– În general orice sursă internă de degajare trebuie să se găsească

lângă orificiul de ieşire şi orice aparatură capabilă de aprindere lângă
orificiul de intrare a gazului de protecţie pentru a permite gazului inflamabil
degajat să parcurgă cel mai scurt traseu posibil pentru ieşirea din
capsularea presurizată fără să traverseze aparatura capabilă de aprindere.

136
 – Este necesară utilizarea unui opritor de flacără pentru a se evita
reîntoarcerea în echipament a unei flăcări produse de o sursă de aprindere
din interiorul sistemului închis.

13. Suprafeţe interne fierbinţi

Trebuie asigurat un dispozitiv de securitate automat dacă capsularea

presurizată conţine suprafeţe cu temperaturi ce depăşesc temperatura de
aprindere a substanţei inflamabile care poate fi degajată din sistemul închis.
Suplimentar trebuie impuse următoarele condiţii:
a) dacă gazul de protecţie este aer, degajarea de substanţă
inflamabilă ce rămâne în sistemul închis nu trebuie să formeze o
concentraţie mai mare de 50% din LEL, în vecinătatea suprafeţei(lor)
fierbinţi sau,
b) dacă gazul de protecţie este inert, proiectarea şi construcţia
îmbinărilor capsulării presurizate trebuie să fie astfel încât să se prevină un
amestec semnificativ de aer din exterior cu gazul inert din interior (gazul sau
vaporii inflamabili din interior) în timpul perioadei de răcire. Pătrunderea de
aer din exterior nu trebuie să mărească concentraţia de oxigen la o valoare
mai mare de 2% (v/v).
Capsularea presurizată trebuie să fie marcată cu avertizoare ce
indică intervalul de timp ce trebuie respectat între îndepărtarea sursei de
căldură din interiorul capsulării presurizate şi deschiderea uşilor sau
capacelor. Acest interval trebuie să fie cel mai mare din timpii necesari
pentru ca suprafaţa fierbinte să se răcească sub temperatura de aprindere
a substanţei inflamabile degajate din sistemul închis sau sub clasa de
temperatură a capsulării presurizate.

14. Verificări şi încercări de tip

a) Încercarea la suprapresiune maximă

O presiune egală cu de 1,5 ori suprapresiunea maximă specificată
sau 200 Pa oricare din cele două este mai mare trebuie aplicată capsulării
presurizate, conductelor asociate şi părţilor lor de conectare atunci când
acestea sunt parte integrantă a carcasei.
Presiunea de încercare trebuie aplicată pentru o perioadă de 2 min 
10 s.
Încercarea se consideră satisfăcătoare dacă nu apare nici o
deformare permanentă care ar invalida tipul de protecţie.
b) Încercarea la scurgere
Presiunea din capsularea presurizată trebuie reglată la
suprapresiunea maximă specificată de producător pentru funcţionare
normală. Cu orificiul de ieşire închis, trebuie măsurat debitul de scurgere la
orificiul de intrare.

137
 Debitul măsurat nu trebuie să fie mai mare decât debitul de scurgere
maxim specificat de producător.
În cazul presurizării statice, presiunea din capsularea presurizată
trebuie să fie reglată la suprapresiunea maximă ce poate sã apară în timpul
funcţionări normale. Cu orificiul închis, trebuie monitorizată presiunea
internă pentru o perioadă de timp de minim o oră. Schimbarea de presiune
nu trebuie să fie mai mare decât suprapresiunea minimă specificată pentru
funcţionare normală.
c) Încercarea de purjare
Capsulare presurizată unde gazul de protecţie este aerul.
Capsularea presurizată trebuie umplută cu gaz de încercare, la o
concentraţie de cel puţin 70%, în orice punct. După ce capsularea
presurizată este umplută, se decuplează alimentarea cu gaz de încercare şi
se cuplează alimentarea cu aer la debitul minim de purjare specificat de
producător. Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de
prelevare în care să existe o concentraţie de gaz de încercare peste 25%
din LEL când gazul de protecţie este aerul sau peste 1% când gazul de
protecţie este heliul sau peste 0,25% când gazul de protecţie este argon
sau bioxid de carbon, trebuie măsurat şi notat ca timp de purjare. Dacă este
necesar, şi o a doua încercare, capsularea presurizată trebuie umplută cu
un al doilea gaz de încercare, reprezentând o valoare opusă a domeniului
de densitate, la o concentraţie de cel puţin 70% în orice punct şi trebuie
măsurat timpul de purjare pentru cel de-al doilea test. Durata minimă de
purjare specificată de producător nu trebuie să fie mai mică decât timpul de
purjare măsurat, sau cel mai mare dintre cei doi timpi de purjare măsuraţi
atunci când se efectuează două încercări.
Capsulare presurizată la care gazul de protecţie este gaz inert
Capsularea trebuie umplută iniţial cu aer la presiunea atmosferică
normală. Apoi carcasa trebuie purjată cu gazul inert specificat de
producător.
Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare,
cu o concentraţie de oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi
notat ca fiind timp de purjare.
Durata minimă de purjare specificată de producător trebuie să nu fie
mai mică decât timpul de purjare măsurat.
Încercarea de umplere pentru o capsulare presurizată protejată prin
presurizare statică
În cazul presurizării statice carcasa trebuie umplută iniţial cu aer la
presiunea atmosferică normală. Aparatura trebuie apoi umplută cu gaz inert
în conformitate cu specificaţiile producătorului. Apoi trebuie să se verifice că
nu există nici un punct de prelevare în care există o concentraţie de oxigen
ce depăşeşte 1% (v/v) faţa de condiţiile atmosferice.

138
 d) Încercări de purjare şi diluţie pentru o capsulare presurizată
cu o sursă internă de degajare
La alegerea gazului sau gazelor de încercare trebuie să se ia în
considerare atât gazele existente în exterior cât şi materialele inflamabile
degajate în interior.
1) Capsulare presurizată unde substanţa inflamabilă are mai puţin de
2%(v/v) oxigen şi gazul de protecţie este gaz inert:
i) Încercare de purjare
Debitul minim de purjare nu trebuie să fie mai mic decât valoarea
maximă de degajare din sistemul închis.
Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie
mai mic decât 1,5 ori timpul de purjare măsurat.
Pentru a ţine seama de oxigenul care ar putea fi degajat din sistemul
închis în timpul purjării, timpul de purjare confirmat prin încercare este mãrit
cu 50%.
ii) Încercare de diluţie
Nu este necesară o încercare de diluţie deoarece substanţa
inflamabilă nu conţine mai mult de 2%(v/v) oxigen.
2) Capsulare presurizată cu presurizare prin circulaţie continuă,
sistem închis cu mai puţin de 21%(v/v) oxigen şi gazul de protecţie este
gazul inert
i) Încercare de purjare
Capsularea trebuie să fie umplută cu aer. Aerul trebuie să fie de
asemenea injectat în interiorul carcasei prin sistemul închis, la un debit
corespunzător vitezei maxime de degajare într-o manieră care să reprezinte
cele mai nefavorabile condiţii de degajare având în vedere poziţia, numărul
şi natura degajărilor şi proximitatea lor faţă de aparatura capabilă de
aprindere, ce se află în afara zonei de diluţie.
Sursa de gaz de protecţie trebuie să fie deschisă la debitul minim de
purjare specificat de producător.
Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare
cu o concentraţie de oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi
notat ca fiind timp de purjare.
Timpul de purjare minim specificat de producător nu trebuie să fie
mai mic decât timpul de purjare măsurat.
ii) Încercare de diluţie
Imediat după încercarea de purjare specificată sursa de gaz de
protecţie trebuie să fie reglată la un debit minim de curgere specificat de
producător.
Concentraţia de oxigen măsurată într-o perioadă de cel puţin 30
minute nu trebuie să depăşească concentraţia de 2% (v/v).
O cantitate de aer conţinând o cantitate echivalentă de oxigen cu cea
din sistemul închis trebuie apoi să fie eliberată într-o capsulare presurizată
din sistemul închis împreună cu o degajare de aer.

139
 Pe durata degajării concentraţia de oxigen din vecinătatea aparaturii
capabile de aprindere, adică din exteriorul zonei de diluţie nu trebuie să
depăşească de 1,5 ori concentraţia de oxigen de 2% (v/v) şi trebuie, într-un
timp de cel mult 30 minute să fie redusă sub concentraţia specificată.
Această încercare este utilizată pentru a simula o degajare masivă
echivalentă cu un defect catastrofal al sistemului închis.
3) Capsularea presurizată unde substanţa inflamabilă nu este un
lichid, presurizare prin circulaţie continuă şi gazul protector este aerul
i) Încercare de purjare
Pe durata încercării, gazul de încercare trebuie injectat în capsularea
presurizată prin sistemul închis, la debitul maxim de degajare astfel încât să
reprezinte cele mai nefavorabile condiţii de degajare ţinând cont de poziţia,
numărul şi natura degajărilor şi de proximitatea lor faţă de aparatura
capabilă de aprindere, ce se află în afara zonei de diluţie.
Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie
mai mic decât timpul de purjare măsurat sau decât cel mai mare dintre cei
doi timpi de purjare măsuraţi, atunci când sunt efectuate două încercări.
ii) Încercarea de diluţie
Imediat după încercarea de purjare, sursa de gaz de protecţie trebuie
să fie reglată, dacă este necesar, la valoarea minimă a debitului de diluţie
specificată de producător.
O cantitate de gaz de încercare echivalentă cu volumul de gaz
inflamabil din sistemul închis trebuie să fie apoi eliberată din sistemul închis
în capsularea presurizată împreună cu o cantitate de gaz de încercare
echivalentă cu degajarea maximă de gaz inflamabil.
e) Verificarea suprapresiunii minime
Trebuie efectuată o încercare pentru a verifica dacă sistemul de
presurizare este capabil să funcţioneze şi să menţină o suprapresiune în
condiţii normale de lucru.
Presiunea în carcasă trebuie măsurată în punctele în care este
probabilă apariţia scurgerilor şi în special acolo unde va apare cea mai
joasă presiune. Gazul de protecţie trebuie să fie furnizat capsulării
presurizate la suprapresiunea minimă şi dacă este necesar la debitul minim
de curgere specificat de producător. Pentru maşinile electrice rotative
încercările trebuie să fie efectuate atât cu maşina oprită cât şi cu maşina
pornită la viteza ei nominală de rotaţie maximă.
f) Încercări pentru sisteme închise nedefectabile
Aceste încercări sunt efectuate pe un sistem închis proiectat pentru a
fi nedefectabil.
i) Încercarea la suprapresiune
Trebuie să fie aplicată sistemului închis pe o perioadă de 2 min 10 s
o încercare la presiune de cel puţin 5 ori suprapresiunea internă maximă
specificată pentru funcţionare normală cu un minimum de 1000 Pa.
Sistemul închis trebuie încercat în cele mai nefavorabile condiţii de
temperatură nominală.
140
 Creşterea presiunii de încercare trebuie să permită atingerea
presiunii maxime în 5 s.
ii) Încercare de nedefectabilitate
Sistemul închis trebuie să fie înconjurat de heliu la o presiune egală
cu presiunea maximă specificată pentru funcţionare normală. Sistemul
închis trebuie să fie depresurizat până la o presiune de 0,1 Pa sau mai mult.
Ca alternativă sistemul închis trebuie să fie localizat într-o cameră
vacumată şi să fie conectat la o sursă de heliu la presiune maximă
specificată pentru funcţionare normală. Camera vacumată trebuie să fie
depresurizată la o presiune absolută de 0,1 Pa sau mai mult.
Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă se poate menţine o
presiune absolută de 0,1 Pa, cu funcţionarea sistemului de evacuare.
g) Încercarea la suprapresiune pentru sistem închis cu degajare
limitată
Această încercare este efectuată pe un sistem închis care are o
degajare limitată în timpul funcţionării normale.
O presiune de încercare de cel puţin 1,5 ori suprapresiunea maximă
internă specificată pentru o funcţionare normală, cu un minim de 200 Pa,
trebuie să fie aplicată sistemului închis şi menţinută timp de 2 min10
secunde. Încercarea este considerată a fi satisfăcătoare dacă nu se produc
deformaţii permanente.
h) Verificarea capacităţii capsulării presurizate de a limita
presiunea internă
Această încercare este aplicabilă atunci când o carcasă este
proiectată pentru a fi utilizată cu aer comprimat (sau alte gaze comprimate)
şi unde există dispozitive de evacuare a presiunii, de scurgere, supape,
pentru a limita suprapresiunea maximă atunci când se defectează un
regulator.
Sistemul de presurizare şi carcasa trebuie încercate utilizându-se o
presiune de alimentare nominală maximă sau 690kPa, oricare din cele două
este mai mare, aplicată la orificiul de intrare a sistemului de presurizare.
Regulatorul din sistemul de presurizare trebuie să fie ocolit pentru a simula
defectarea regulatorului.
Presiunea de 690kPa reprezintă presiunea maximă a aerului ce
alimentează un aparat uzual. Presiunea internă măsurată nu trebuie să
depăşească suprapresiunea maximă specificată.
Toate deschiderile ce pot fi închise, cu excepţia supapelor şi
dispozitivelor de reducere a presiunii în timpul funcţionării normale a
echipamentului trebuie închise.

15. Încercări individuale

Aici intră următoarele încercări:

- Încercări funcţionale
- Încercarea de pierderi prin scurgeri.
141
 - Încercări pentru un sistem închis nedefectabil
- Încercare pentru un sistem închis cu degajare limitată

16. Marcare

Capsularea presurizată trebuie marcate în conformitate cu cerinţele

din SR EN 60079-0.
În cazul când sunt necesare marcaje de avertizare, textul după
cuvântul “AVERTIZARE” poate fi înlocuit cu un text tehnic echivalent. Într-o
avertizare echivalentă pot fi combinate mai multe avertizări.

Următoarele date suplimentare trebuie marcate, după caz:

a) categoria de presurizare în conformitate cu SR EN 60079-0 pentru

tipul de protecţie marcat “p” poate fi px, py sau pz

b) cantitatea minimă de gaz de protecţie necesar pentru purjarea

carcasei specificată de:
- debitul minim de purjare al gazului de protecţie şi
- durata minimă de purjare şi
- durata minimă suplimentară de purjare pe unitatea de volum de
conductă adiţională (unde este cazul).
Este responsabilitatea utilizatorului să mărească cantitatea de gaz de
protecţie pentru a se asigura purjarea conductelor.
Pentru tipul pz şi tipul py presiunea minimă poate fi utilizată în locul
debitului dacă presiunea este o indicaţie pozitivă a debitului corect.

c) tipul de gaz de protecţie dacă este altul decât aerul;

d) suprapresiunea minimă şi maximă;

e) debitul minim de gaz de protecţie;

f) presiunea de alimentare minimă şi maximă către sistemul de

presurizare;

g) valoarea pierderii maxime din capsularea presurizată.

h) o temperatură specială sau o gamă de temperaturi pentru gazul

de protecţie la intrarea în capsularea presurizată atunci când se specifică
de producător.

i) punctul(ele) la care presiunea trebuie să fie monitorizată exceptând

cazurile în care acest lucru este indicat prin documentaţia relevantă.

142
 Capsulările presurizate cu un sistem închis trebuie să fie marcate
suplimentar cu următoarele (după caz):

a) presiunea maximă la intrarea în sistemul închis;

b) valoarea debitului maxim în sistemul închis;
c) o restricţie în conformitate cu care concentraţia de oxigen a
substanţei inflamabile nu trebuie să depăşească 2%;
d) o restricţie în conformitate cu care substanţa inflamabilă nu trebuie
să aibă un UEL mai mare de 80%.

Capsulările presurizate protejate prin presurizare statică trebuie să

fie marcate:

ATENŢIE – ACEASTĂ CAPSULARE ESTE PROTEJATĂ PRIN

PRESURIZARE STATICĂ

ACEASTĂ CAPSULARE TREBUIE SĂ FIE UMPLUTĂ NUMAI ÎNTR-O

ZONĂ NEPERICULOASĂ CONFORM INSTRUCŢIUNILOR
PRODUCĂTORULUI

Sistemele presurizate şi dispozitivele de siguranţă asociate, dacă

sunt certificate separat trebuie să fie marcate [Ex p]. Atunci când este
necesar, supapa trebuie marcată astfel:

ATENŢIE – SUPAPĂ DE ALIMENTARE CU GAZ DE PROTECŢIE

RESPECTAŢI INSTRUCŢIUNILE ÎNAINTE DE ÎNCHIDERE

Această supapă trebuie sa rămână deschisă dacă zona nu este

cunoscută a fi fără atmosfere cu gaz exploziv sau dacă toată aparatura din
interiorul capsulării presurizate nu este scoasă de sub tensiune şi răcită.
Atunci când instrucţiunile cer ca utilizatorul să limiteze presiunea,
presiunea maximă de funcţionare trebuie marcată pe carcasă. Instrucţiunile
trebuie să conţină una din următoarele:

a) cerinţe pentru ca utilizatorul să instaleze o alimentare cu gaz de

protecţie ce nu va depăşi presiunea maximă de funcţionare a carcasei în
condiţiile unui singur defect. Defectul trebuie să fie auto-detectabil. Protecţia
poate să se asigure, fie cu un regulator suplimentar sau cu o supapă
externă de reducere a presiunii capabilă să facă faţă unui debit maxim; sau

143
 b) cerinţe pentru ca utilizatorul să folosească doar un sistem de
ventilaţie şi nu aer comprimat pentru alimentarea cu gaz de protecţie.

Capsulările presurizate ce utilizează gaz inert ca şi gaz de protecţie

trebuie marcate astfel:

ATENŢIE – ACEASTĂ CAPSULARE CONŢINE GAZ INERT ŞI POATE

CONSTITUI PERICOL DE ASFIXIERE

Exemple:

Fig. 1 Sistem de control pentru compensarea pierderilor

Marcare:

Versiuni standard: (Ta –20°C to +55°C)

Ex [px] II T6
144
 Ex [py] II T6
Ex [pD] 21 T85°C

Versiuni standard /ET: (Ta –20°C to +55°C)

Ex [px] ia IIC T6
Ex [pD] iaD 21 T95°C

Versiuni pentru temperatură scăzută: (Ta –50°C to +55°C)

Ex [px] dem IIC T3 or T4
Ex [pD] 21 T200°C or T135°C

Versiuni pentru temperatură scăzută /ET: (Ta –50°C to +55°C)

Ex [px] dem ia IIC T3 or T4
Ex [pD] iaD 21 T200°C or T135°C

Sistemul de purjare asigură purjarea completă şi presurizarea pentru

aplicaţii din zona 1 sau 21. În cazul în care este conectat la o carcasă
corespunzătoare sistemul asigură ca echipamentul electric presurizat să
funcţioneze într-o zonă cu pericol de explozie.

Sistemul controlează purjarea şi procesul de presurizare.

Iniţial, sistemul asigură un debit ridicat al gazului de protecţie, de
regulă aer comprimat. Debitul prin carcasă este verificat prin măsurarea la
ieşirea spre supapa de regularizare. Când debitul este suficient, un LED
indicator se va colora în galben şi se începe cronometrarea timpului de
purjare. După terminarea purjării, debitul de purjare este oprit şi numai un
debit redus de aer este utilizat pentru a compensa orice pierderi din carcasa
presurizată. Astfel, presiunea din interiorul carcasei presurizate este
menţinută la o valoare uşor mai ridicată decât cea a presiunii din exterior,
prevenind pătrunderea gazului inflamabil în carcasă. În timp ce această
condiţie de securitate este menţinută, ieşirea sistemului va acţiona pentru a
asigura alimentarea cu energie electrică a echipamentului, fie direct fie prin
intermediul unei unităţi separate de interfaţă.

Sistemul conţine două componente: unitatea de control şi supapa de

regularizare. Unitatea de control asigură controlul alimentării, măsurării şi
debitului gazului de protecţie, şi asigură indicarea stării ieşirilor. Supapa de
regularizare permite curgerea gazului de purjare, asigură măsurarea
debitului prin carcasă şi închide ieşirea la sfârşitul purjării.

Sistemul este prevăzut cu ieşiri pentru interblocarea alimentării cu

energie electrică şi alarmare. Ieşirea pentru alimentarea cu energie electrică
asigură interblocarea alimentării cu energie electrică spre echipamentul
presurizat, şi alarma indică dacă există o cădere a presurizării. Ieşirile pot fi
145
fie un semnal pneumatic pentru a controla o unitate de interfaţă
corespunzătoare, sau contacte specifice pentru conectare la circuite cu
securitate intrinsecă sau circuite cu tip de protecţie capsulare
antideflagrantă.

Exemplul 2 de echipament presurizat - Panou de control

146
Fig.2 Panou de control presurizat

147
 Fig. 3 – Dulap presurizat – Ex px IIC T4 Gb

Dulapul este certificat ATEX. După numărul certificatului poate

apărea sufixul X. În aceste caz în anexă sunt trecute condiţiile speciale
pentru utilizare sigură, de exemplu:
- carcasele trebuie sa fie prevăzute cu doua dispozitive de limitare a
temperaturii;
- componentele interne trebuie instalate in conformitate cu
documentaţia producătorului;
- daca in interiorul carcasei este prevăzută aparatura asociata cu tip
de protecţie securitate intrinseca aceasta trebuie sa aibă o încadrare la cel
puţin 55°C pentru temperatura ambianta maxima.
Certificatul trebuie sa fie însoţit de un document (andorsat de
producător) care să definească construcţia carcasei si să includă o lista a
tuturor echipamentelor certificate incorporate in carcasa.
148
 CAMERE PRESURIZATE

Definiţii:
Cameră sau clădire - incintă sau incinte prevăzute cu uşi, treceri
pentru cabluri, conducte care conţin aparatură electrică şi care au o mărime
suficientă care să permită intrarea unei persoane care se presupune că
lucrează sau că rămâne în interiorul incintei pe o perioadă prelungită.
Deschidere - orice orificiu, uşă, fereastră sau panou fixat neetanş.
Gaz protector - gazul folosit pentru a menţine o suprapresiune în
cameră sau pentru purjarea aerului.
Presurizare - tip de protecţie prin care intrarea unei atmosfere
explozive într-o cameră este prevenită prin menţinerea în interiorul acesteia
a unui gaz protector la o presiune mai mare decât cea a atmosferei
înconjurătoare.
Cameră presurizată - cameră în care gazul protector este menţinut
la o presiune mai mare decât cea a atmosferei înconjurătoare.
Presurizarea cu compensarea pierderilor - metodă prin care
alimentarea cu gaz protector este suficientă pentru menţinerea
suprapresiunii în cameră cu un debit care să corespundă pierderilor
inevitabile din cameră şi conductele asociate, toate deschiderile de ieşire
fiind închise.
Presurizare cu circulaţie continuă a gazului protector - metodă
prin care se menţine suprapresiunea în interiorul camerei şi în interiorul
conductelor asociate, cu trecerea prin acestea a unui debit continuu şi
intenţionat de gaz protector, prin orificii cu o secţiune transversală
controlată.
Purjare - operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz protector printr-o
cameră şi conductele sale asociate pentru a reduce orice concentraţie de
gaze sau vapori inflamabili la un nivel de securitate.
Construcţia şi folosirea camerelor sau clădirilor protejate prin
presurizare sunt stipulate în standardul SR EN 60079-13 defineşte condiţiile
în care o aparatură predispusă să genereze o aprindere poate fi folosită în
locuri în care există gaze sau vapori inflamabili. Protecţia acestei aparaturi
se face prin menţinerea în interiorul camerei a unei presiuni mai mari
comparativ cu cea a atmosferei înconjurătoare. Acest standard se referă
numai la camerele sau clădirile în interiorul cărora nu există o degajare
interioară. În standard se utilizează termenul de cameră şi pentru clădiri.
Presurizarea se poate face cu compensarea pierderilor sau cu
circulaţie continuă a gazului de protecţie. SR EN 60079-10 defineşte
diferitele zone periculoase şi permite deducerea clasificării zonei în care se
află camera.
În lipsa presurizării interiorul camerei se clasifică în funcţie de
deschiderea directă pe care o are camera înspre o zonă periculoasă. Se
consideră nepericuloasă acea atmosferă din interiorul unei camere care
149
parţial este situată într-o zonă periculoasă, dar ale cărui deschideri duc
toate către zone nepericuloase.
Principii de construcţie pentru camere:
a) Conducte pentru gazul de protecţie şi îmbinările lor:
materialele folosite pentru conductele de gaz de protecţie şi
conexiunile lor trebuie să aibă rezistenţă fizică şi chimică adecvată
destinaţiei;
- atât conductele cât şi conexiunile lor trebuie să reziste la o
suprapresiune de 1,5 x presiunea maximă specificată în funcţionare
normală, dar minim 200 Pa.
- se vor monta dispozitive de securitate adecvate pentru a evita
deformările periculoase ale conductelor şi conexiunilor;
- numărul conductelor se alege în funcţie de dispunerea aparaturii
care trebuie protejată;
- conductele de alimentare trebuie considerate ca făcând parte din
cameră;
- dacă se poate garanta rezistenţa mecanică şi etanşeitatea
conductelor atunci se admite ca presiunea interioară a conductelor să fie
inferioară presiunii atmosferei înconjurătoare.
b) Intrarea conductelor de gaz şi a conductoarelor.
- intrările de cabluri şi conductele trebuie să fie în aşa fel etanşate
încât să se evite intrarea substanţelor inflamabile în cameră;
- dacă orificiile de evacuare se deschid într-o zonă periculoasă se
recomandă ca ele sa fie prevăzute cu supape sau clapete automate de
închidere, pentru a preveni pătrunderea atmosferei explozive exterioare
atunci când se defectează presurizarea.
Măsuri de protecţie
Înainte de punerea sub tensiune a aparaturii electrice din cameră se
iau următoarele măsuri:
- se purjează interiorul camerei până când atmosfera interioară se
consideră nepericuloasă;
- se presurizează camera.
O atmosferă se consideră nepericuloasă atunci când în toate
punctele din cameră. concentraţia gazelor sau vaporilor inflamabili să fie
sub 25% din LIE. Locul măsurătorii se alege judicios pentru determinarea
celei mai mari concentraţii de gaz.
În general volumul de gaz de protecţie necesar pentru purjare este
estimat ca fiind de cel puţin cinci ori mai mare decât volumul interior al
camerei şi conductelor asociate.

DEFECTAREA PRESURIZĂRII ÎN CAMERĂ

Cazul I - Atmosfera clasificată zonă 1 în lipsa presurizării

Aparatura electrică instalată în cameră nu este adecvată pentru o
zonă periculoasă atunci trebuie luate următoarele măsuri:
150
 - o alarmă optică sau acustică (sau ambele) care să indice lipsa
presurizării;
- acţiune imediată pentru restabilirea presurizării;
- întreruperea automată a surselor de energie cât se poate practic de
repede într-un timp de întârziere prevăzut ţinând cont de necesităţile unei
opriri programate.
La determinarea timpului de întârziere se va ţine cont de:
- prevenirea intrărilor amestecurilor periculoase de gaze şi efectele
difuziei lor;
- oprirea programată a aparaturii în interesul securităţii, cu condiţia
ca atmosfera situată în imediata vecinătate a camerei să nu fie periculoasă.
Dacă aparatura electrică instalată în cameră este adecvată pentru
zona 2 se iau următoarele măsuri:
- alarmă optică, acustică sau ambele care să indice lipsa presurizării;
- deconectarea programată a surselor de energie dacă presurizarea
nu poate fi restabilită o perioadă mai îndelungată.

Cazul II - Atmosferă clasificată zonă 2 în lipsa presurizării

Dacă aparatura electrică instalată în cameră nu este adecvată pentru
zona periculoasă se iau următoarele măsuri:
- o alarmă optică, acustică sau ambele care să indice lipsa
presurizării;
- acţiune imediată pentru restabilirea presurizării;
- deconectarea programată a surselor de energie dacă presurizarea
nu poate fi restabilită într-o perioadă mai lungă de timp sau dacă
concentraţia de gaze inflamabile creşte la un nivel periculos.

Alte măsuri suplimentare

Iluminatul şi telecomunicaţiile esenţiale pot rămâne în funcţiune şi în
caz de pericol deoarece au fost alese adecvat în funcţie de clasificarea
interiorului camerei în lipsa presurizării.
- alarma va fi montată acolo unde personalul o poate percepe cel
mai uşor;
- pentru monitorizarea funcţionării presurizării trebuie sa se
folosească, fie un dispozitiv de monitorizare a presiunii, fie un dispozitiv de
monitorizare a debitului, fie ambele;
- interblocarea electrică pe motoarele ventilatorului nu este adecvată
pentru a indica defectarea presurizării deoarece în cazul alunecării curelei
nu există certitudinea realizării parametrilor nominali ai ventilatorului;
- dacă aparatura din cameră trebuie păstrată în funcţiune în anumite
circumstanţe atunci se vor asigura două surse de gaz de protecţie, fiecare
dintre ele trebuind să asigure suprapresiunea necesară.
Sumarul măsurilor de protecţie ce trebuie luate în cazul defectării
presurizării sunt date în tabelul de mai jos:

151
Clasificarea
interiorului Aparatura electrică instalată
camerei 1)
Aparatură Aparatură adecvată Aparatură
adecvată pentru folosire în neprotejată pentru
pentru folosire Zona 2 oricare zonă
în Zona 1 periculoasă

Zona 1 Nu este Alarma adecvată Alarma adecvată

necesară nici (optică acustică sau (optică acustică sau
o măsură ambele) ambele).
Acţiune imediată Acţiune imediată
pentru restabilirea pentru restabilirea
presurizării. presurizării.
Deconectare Întreruperea
programată a surselor automată a surselor
de energie dacă de energie cât se
presiunea nu poate fi poate de repede
restabilită pentru o posibil, într-un timp
perioadă îndelungată de întârziere
sau dacă concentraţia prevăzut ţinând cont
gazului inflamabil de necesităţile unei
creşte la un nivel opriri programate.
periculos.

Zona 2 Nu este Nu este necesară nici Alarma adecvată

necesară nici o măsură (optică acustică sau
o măsură ambele).
Acţiune imediată
pentru restabilirea
presurizării;
Deconectare
programată a
surselor de energie
dacă presurizarea
nu poate fi
restabilită pentru o
perioadă
îndelungată sau
dacă concentraţia
gazului inflamabil
creşte la un nivel
periculos.

152
 Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească gazul de protecţie
- suprapresiunea minimă care trebuie menţinută este de 25 Pa
(0,25mbar), faţă de atmosfera exterioară;
- dacă există aparatură care consumă aer în interiorul camerei
presurizate, debitul trebuie să acopere toate necesităţile, iar dacă nu se
poate se va prevedea un sistem separat;
- gazul de protecţie nu trebuie să producă efecte dăunătoare sau să
se introducă un risc care să diminueze securitatea;
- gazul poate fi utilizat şi pentru răcirea aparaturii.

Verificări şi teste
a) Examinarea documentaţiei.
b) Asigurarea că purjarea se poate efectua.
Suprapresiunea se poate menţine cu un debit minim, cu toate
deschiderile închise, în condiţii normale de funcţionare.

Marcare
Pe uşa camerei trebuie să existe următoarea inscripţie:

ATENŢIE
CAMERĂ PRESURIZATĂ - ÎNCHIDEŢI ACEASTĂ UŞĂ

În interiorul camerei se afişează următoarele informaţii:

- suprapresiunea minimă necesară sau debitul corespunzător de gaz
de protecţie;
- reguli ce trebuie respectate cu privire la punerea sub tensiune şi
timpul necesar pentru purjare la debit minim;
- liste detaliate care să indice: aparatura care trebuie deconectată,
întârzierile permise pentru fiecare operaţie şi orice alte măsuri care trebuie
luate în eventualitatea defectării presurizării.

Bibliografie:

1. SR EN 60079-0:2010 - Atmosfere explozive. Partea 0: Condiţii generale

2. SR EN 60079-2: 2008 - Atmosfere explozive. Partea 2: Echipament protejat
prin carcasă presurizată "p"
3. SR EN 60079-13:2011 - Atmosfere explozive. Partea 13: Protecţia
echipamentului prin presurizarea încăperii "p"

153
 ANEXE

A1. Variaţia presiunii într-un sistem presurizat cu circulaţie continuă a

gazului

A2. Capsulări presurizate cu compensarea scurgerilor,

maşină electrică rotativă cu un ventilator în interior pentru răcire

154
 A3. Capsulări presurizate cu compensarea scurgerilor,
maşină electrică rotativă cu un ventilator exterior de răcire

Legenda:

1. Intrare gaz de protecţie (într-o zonă nepericuloasă)

2. Conducte
3. Ventilator
4. Carcasă
5. Clapetă (unde este necesar pentru a menţine suprapresiunea)
6. Ventil de ieşire
7. Ieşire gaz de protecţie
8. Barieră de scântei şi particule
9. Suprapresiune
10. Presiune internă
11. Presiune externă

155