Eu am numai trei picioare, Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop, Să mă joc şi să-i ascult! Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi mă cheamă „cuciu şchiop”. Dar copiii răi la suflet Sunt urâţi, precum e-acel Fraţii mei ceilalţi se joacă Care m-a şchiopat pe mine, Cu copiii toţi, dar eu Şi nu-i pot iubi defel… Nu pot alerga ca dânşii, Că sunt şchiop şi cad mereu! M-a lovit din răutate Cu o piatră în picior, Şi stau singur toata ziua Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta, Şi plâng mult când mă gândesc De credeam că am să mor… Că tot şchiop voi fi de-acuma Şi tot trist am să trăiesc. Acum vine şi-mi dă zahăr Şi ar vrea să-mi fie bun, Şi când mă gândesc ce bine Şi-aş putea să-l muşc odată M-aş juca şi eu acum, De picior, să mă răzbun, Şi-aş lătra şi eu din poartă La copiii de pe drum! Dar îl las aşa, să vadă Răul, că un biet căţel Cât sunt de frumoşi copiii Are inima mai bună Cei cuminţi, şi cât de mult Decât a avut-o el.
1. Copie în caiet două strofe din poezie.
2. Formulează două întrebări pe baza textului și adresează-le colegilor!
3. Desenează cățelușul șchiop așa cum ți-l imaginezi.