MINISTERUL EDUCAȚIEI

LICEUL TEORERTIC SANITAR BISTRIȚA

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
BOTULISM

ÎNDRUMĂTOR: ELEV:
MAISTRU INSTR.AS. PĂTRASCAN CORNELIA
BILIBOACĂ CRISTIAN MARIA

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

2023
 CUPRINS
I.ARGUMENT.......................................................................................................................3

II.CONȚINUT........................................................................................................................4

II.1.SCOP...........................................................................................................................4

II.2.OBIECTIVE................................................................................................................5

Obiectiv 1:Noțiuni de anatomie și fiziologie.................................................................5

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS............................................9

Obiectivul 2.Descrierea afecțiunii(Definiție,Etiologie,Semne,Simptome)..................12

Obiectiv 3.Diagnosticul................................................................................................16

Obiectiv 4.Tratamentul................................................................................................17

Obiectiv 5.Evoluție.complicații...................................................................................19

II.3.PROBLEME PRACTICE SOLUȚIONATE.............................................................20

1.CULEGEREA DE DATE.........................................................................................20

2.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.R. ANALIZA

SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE....................................................23

3.PLANUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI P.A..................................................27

II.4.PERSPECTIVA PERSONALĂ A CANDIDATULUI.............................................30

Prezentarea unei tehnici...............................................................................................30

II.5.UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE....................................................................34

III.CONCLUZII...................................................................................................................35

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................36

ANEXE................................................................................................................................37

2
 I.ARGUMENT

Botulismul este o boală acută severă cauzată de neurotoxina botulinică care se

înregistrează pe teritoriul tării noastre având originea în produsele de origine animală sau
vegetală conservate, păstrate în condiții improprii.
Printre particularitățile care determină actualitatea acestei infecții pentru populația țării
noastre pot fi menționate manifestările clinice severe și posibile sechele neurologice în
condițiile tratării tardive a afecțiunii.
Optimizarea procedeelor de păstrare a produselor conservate prin controlul procesului
de pasteurizare și utilizarea la o singură masă a produselor conservate duce la scăderea
semnificativă a impactului acestei boli provocate de bacilul anaerob Clostridia Botulinum
ce se răspândește prin contaminarea produselor de origine vegetală și animală.
Important pentru supravegherea epidemiologică a bolii este răspândirea cunoștințelor
despre condițiile favorabile dezvoltării focarelor infecțioase și măsurile eficiente de
combatere precum și evitarea infectării oamenilor. Așa cum vom arăta în această lucrare
bolile infecțioase fac parte din viața cotidiană a omului, care nu se poate desfășura într-un
mediu exterior steril de germeni. Riscul infecțiilor rămâne permanent și profilaxia
infecțiilor constituie una din sarcinile sectorului medical.
Rolul asistentului medical este important în cunoașterea simptomatologiei de debut,
cunoașterea bolnavului și acordarea îngrijirilor pe lângă tratamentul antitoxic și de
susținere a funcțiilor vitale.
Botulismul este o urgență medicală cu declarare nominală și internare obligatorie.
Îngrijirea bolnavului internat implică asistență medicală în:
-îndepărtarea toxinei din tubul digestiv prin spălătură gastrică, purgative, emetice,
clisma sau deschiderea plăgii;
- neutralizarea toxinei circulante cu ser antibotulinic trivalent (A+B+E) sau monovalent
(când se cunoaște tipul toxinei);
- susținerea funcțiilor vitale, menținerea echilibrului hidroelectrolitic, aspirarea
secrețiilor, alimentarea pe sondă naso-gastrică, administrarea de cardiotonice.
Toate aceste activități se realizează în echipă cu medicul curant. Asistenta va colabora
cu rețaua de medicină preventivă în vederea efectuării anchetei epidemiologice care
stabilește măsuri pentru bolnav și alimentul incriminat și măsuri de educație sanitară și
promovare pentru sănătate.

3
 II.CONȚINUT

II.1.SCOP

Scopul acestei lucrări este acela de a învăța cât mai multe despre această afecțiune,
măsuri de profilaxie,tratament și moduri de a diagnostica cât mai repede infecția cu această
bacterie.În timpul practicii în spital pe secția de Boli Infecțioase am avut ocazia să lucrez
cu pacienți afectați de această toxină periculoasă.
Pentru profilaxie se recurge la educație sanitară pentru prepararea corectă a
conservelor casnice și scoaterea din consum a conservelor cu miros și gust suspect,sau cu
capac bombat,deși acestea nu sunt criterii sigure,mai ales pentru tipul E de toxină
botulinică.

4
 II.2.OBIECTIVE

Obiectiv 1:Noțiuni de anatomie și fiziologie

Aparatul digestiv reprezintă totalitatea organelor care realizează transformări fizice și
chimice ale alimentelor, adică digestia.
Aparatul digestiv este format dintr-un tub, care se întinde între gură și anus, numit tubul
digestiv sau tractul digestiv, având anexe o serie de organe glandulare care-și varsă
produșii în acesta.
Tubul digestiv se deschide la exterior prin două orificii: bucal și anal.
Acesta nu este la fel de gros pe toată lungimea și de aceea i se disting mai multe
segmente care au diferite denumiri.
Începând de la orificiul bucal spre orificiul anal, acestea sunt: cavitatea bucală,
faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros. Fiecare din segmentele
enumerate prezintă în alcătuirea lor caractere speciale. Cu toate acestea, în toată lungimea
tubului digestiv pereții au, în general, o structură asemănătoare.
STRUCTURA PEREȚILOR TUBULUI DIGESTIV
Pereții tubului digestiv sunt formați, în general, din trei tunici, care, de la exterior la
interior sunt:
Tunica musculară formata din fibre musculare striate, în regiunea faringiana și în
porțiunea superioară a esofagului, și din fibre musculare netede,în tot restul tubului
digestiv.
După dispoziția lor, fibrele musculare sunt: longitudinale și circulare.
Fibrele musculare longitudinale sunt așezate la exterior și prin contracția lor, scurtează
lungimea tubului digestiv, iar fibrele musculare circulare sunt așezate la interior iar prin
contracția lor, micșorează lumenul tubului digestiv.
Mușchii netezi se contractă sub acțiunea fibrelor parasimpatice și se relaxează sub
acțiunea fibrelor simpatice.
Tunica submucoasă este formată din țesut conjuctiv lax și fibre elastice. La nivelul
faringelui, ea corespunde tunicii fibroase a acestui segment.
Tunica mucoasă este pătura care captușește tubul digestiv de la orificiul bucal până la
orificiul anal, fiind în continuarea tegumentului. Aceasta este formată din două straturi:
epiteliul și corionul mucoasei.

5
 Epiteliul mucoasei are o structură variată, depinzând de funcțiile pe care le îndeplinește
segmentul respectiv. Astfel în cavitatea bucală, faringe și esofag, epiteliul este stratificat,
iar în restul tractului digestiv (stomac, intestin) este simplu.
Epiteliul dă naștere la o serie de glande anexe ale mucoasei tubului digestiv. Aceste
glande pot fi în formă de tuburi simple sau ramificate sau sub formă de acini. Ele produc
substanțele necesare fie pentru unirea particulelor alimentare sfărâmate (bolul alimentar),
fie pentru transformarea chimică a alimentelor.
Corionul mucoasei este format din țesut conjuctiv lax și are rolul de a permite mucoasei
să aibă o oarecare mobilitate.
Tunica mucoasă îndeplinește trei roluri: digestiv (de secreție), de absorbție, de protecție.
Rolul de digestie se manifestă prin secreția unor fermenți necesari transformărilor
chimice ale alimentelor.
Alimentele digerate, pentru a ajunge în sânge sau limfă, sunt absorbite prin mucoasă,
care are astfel rolul de absorbție.
În anumite condiții tunica mucoasă nu lasă să treacă prin ea anumite substanțe care ar fi
dăunătoare organismului. În felul acesta aceasta are rolul de protecție a organismului.
Segmentele tractului digestiv care se găsesc sub diafragm, prezintă la exterior, peste
tunica musculară, o a patra tunică, tunica seroasă.
Tunica seroasă nu este altceva decât peritoneul visceral, una din foițele peritoneului,
care înlesnește mișcările diferitelor segmente abdominale ale tractului digestiv sau le
fixează.
CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv și comunică cu exteriorul prin
orificiul bucal, iar în interior cu faringele.
Orificiul bucal este delimitat de buza superioară și buza inferioară.
Pe fața anterioară, buza superioară prezintă, pe linia mediană, un șant vertical, șantul
subnazal sau filtrul, care termină pe marginea liberă a buzei cu o proeminență, tuberculul
buzei superioare.
Cavitatea bucală are formă ovală, cu diametrul mare îndreptat antero-posterior, și este
împărțită de arcadele dentare în două părți: vestibulul și cavitatea bucală propriu zisă.
Cavitatea bucală are șase pereți:
- peretele anterior care corespunde buzelor;
- peretele posterior reprezentat de vălul palatin și istmul gâtului prin care comunică cu
faringele;
6
- doi pereți laterali, formați de obraji;
- un perete inferior, denumit planșeul gurii;
- un perete superior, reprezentat de bolta palatină.
Ei sunt căptușiți de mucoasa bucală. Pe limbă mucoasa bucală formează mucoasa
linguală, iar pe arcadele dentare formează gingiile, care se ridică până în regiunea coletului
dinților.Din mijlocul valului palatin atârnă o prelungire cărnoasă, numită omușor sau luetă.
Vascularizație: pereții cavității bucale sunt vascularizați de artere și vene. Limfaticele merg
la ganglionii cervicali superficiali, ganglionii submaxilari și jugulari interni.
DINȚII
Dinții sunt organe tari, de culoare albă, fixați pe arcadele dentare în niște cavități
numite alveole dentare.
Unui dinte i se descriu trei părți: rădăcina, care este partea fixată în alveolă, coroana, care
este partea din afara alveolei și coletul, care reprezintă partea de legatură dintre rădăcină și
coroană.
LIMBA
Limba se găsește în cavitatea bucală propriu zisă. Ea are un rol foarte important în
digestie, atât ca organ al sensibilității gustative, cât și ca organ care contribuie la
masticație, supt și deglutiție, deasemenea limba are rol în articularea cuvintelor. Ea este
așezată în partea inferioară a cavității bucale fiind fixată prin rădăcină de osul hioid,
mandibulă și epiglotă.
ESOFAGUL
Esofagul este un organ tubular de 20-25 cm. Pornește de la partea inferioară a laringo-
faringelui și coborând vertical între coloana vertebrală și trahee, trece prin mediastinul
inferior, strabate diafragmul prin orificiul diafragmatic esofagian și se deschide în stomac.
Are trei porțiuni: porțiunea cervicală, porțiunea toracală și porțiunea abdominală.
STOMACUL
Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului digestiv. El se află în cavitatea
abdominală, în partea stângă, sub diafragm.
Stomacul se găsește situat în etajul supramezocolic, având în partea de sus, înainte și la
dreapta, raporturi cu diafragmul, ficatul și micul epiploon, la stânga cu splina, în jos cu
colonul transvers, înainte cu peretele abdominal și înapoi cu pancreasul, rinichiul și splina.
Are formă de cimpoi, măsurând când este plin moderat,25 cm lungime, 10 cm lățime și 8
cm grosime. Capacitatea medie atinge 1300 ml.

7
 Stomacul are două fețe: una anterioară și alta posterioară și două margini sau curburi:
- mica curbură, care este concavă și orientată spre dreapta;
- marea curbură, care este convexă și orientată spre stânga, având o lungime de cca. 40 cm.
Stomacul este în legătură cu esofagul și intestinul subțire la cele două extremități ale sale.
Orificiul prin care comunică cu esofagul se numește cardia și este ușor dilatabil, având un
mușchi sfincter slab dezvoltat, iar orificiul dinspre intestinul subțire se numește pilor și este
închis printr-un mușchi, sfincterul piloric. La nivelul pilorului, mucoasa stomacală prezintă
o prelungire a cărei margine liberă este îndreptată spre intestin, formând valvula pilorică.
INTESTINUL SUBȚIRE
Intestinul subțire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, ajungând la 6-9 m.
Începe de la orificiul piloric al stomacului și se întinde până la valvula ileocecală. Pentru a
avea loc în cavitatea abdominală, prezintă un traiect foarte sinuos. Diametrul său este de
circa 5 cm la pilor și scade la 2 cm la extremitatea terminală.
Intestinul subțire este împărțit în două porțiuni: duodenul și jejunoileonul.
Duodenul începe la pilor și se termină la unghiul duodenojejunal. El are formă de
potcoavă, cu o lungime de 25-30 cm și este segmentul fix al intestinului subțire, neputând
să-și schimbe poziția, fiind în cea mai mare parte retroperitoneal și în raport cu peretele
posterior al abdomenului.
Concavitatea sa înconjură capul pancreasului și în ea se deschid: canalul pancreatic și
canalul coledoc, printr-o proeminență mamelonară – papila mare – în grosimea căreia se
află ampula Vater. Deasupra acesteia se află o altă papilă mai mică, papila mică, unde se
deschide canalul accesoriu al pancreasului (Santorini).
Jejunoileonul este porțiunea cea mai lungă a intestinului subțire. Începe de la unghiul
duodenojejunal și ține până la valvula ileocecală.
Jejunoileonul se deosebește de duoden prin faptul că prezintă o mare mobilitate, de
aceea se mai numește intestinul mobil. Mobilitatea se datorează suspendării acestei părti de
peretele abdominal, printr-un mezou – mezoul intestinului subțire. Jejunoileonul se mai
caracterizează prin faptul că prezintă numeroase îndoituri, anse intestinale, în număr de 14-
16. Ultima porțiune a intestinului subțire – ileonul- se termină în fosa iliaca dreaptă a
abdomenului, deschizându-se în intestinul gros prin orificiul ileocecal. Aici se află valvula
ileocecala, care se deschide numai dinspre intestinul subțire spre cel gros, astfel că
materiile fecale din intestinul gros nu pot trece către intestinul subțire.

8
 INTESTINUL GROS
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv. El continuă intestinul subțire
și se întinde de la valvula ileocecală până la orificiul anal.
Este așezat pe părțile marginale ale abdomenului în jurul masei formate de intestinul
subțire și ia forma literei U răsturnat, alcătuind cadrul colic. Are trei porțiuni:
- cecul
- colonul care este ascendent, transvers, descendent, sigmoid
- rectul.
Deoarece boala pe care am ales să o descriu în această lucrare afectează direct
sistemul nervos, dând adesea paralizii sau și mai grav, stop cardio-respirator prin blocarea
musculaturii ce asigură respirația pacientului,o să trec în următoarele rânduri căte puțin din
anatomia sistemului nervos.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Legătura organismului cu mediul înconjurător, precum și reglarea activității
țesuturilor, organelor și sistemelor de organe sunt realizate de sistemul nervos. Prin
intermediul acestuia, organismul se orientează în lumea înconjurătoare și se adaptează la
condițiile de viață.
Sistemul nervos reprezintă totalitatea țesuturilor, diferențiate în vederea primirii excitațiilor
atât din afară cât și din interiorul organismului, a analizării lor, elaborării reacțiilor
provocate în organism de aceste excitații și transmiterii lor la organe și țesuturi.
Excitațiile culese din lumea exterioară asigură viața de relație a individului, iar excitațiile
culese din interiorul organismului asigură viața și funcționarea tuturor organelor și
țesuturilor.
Deci Sistemul nervos are rolul de a pune organismul în legătură cu mediul
înconjurător, de al adapta față de condițiile mereu în schimbare ale acestuia, stabilind prin
aceasta unitatea dintre organism și mediu, precum și de a conduce și coordona funcțiile
tuturor țesuturilor, organelor și sistemelor de organe, realizând prin aceasta, alături de
sistemul conjunctiv și cel endocrin, unitatea organismului.

9
 1. ALCĂTUIREA SISTEMULUI NERVOS
În organizarea sistemului nervos se pot distinge din punct de vedere didactic două
părți:
- o parte prin care se realizează legătura organismului cu mediul înconjurător, care pentru
acest motiv, se numește sistem nervos de relație sau somatic;
- o parte prin care se asigură conducerea și coordonarea funcționării organelor interne și care
se numește sistem nervos vegetativ.
2. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos este format din țesut nervos și are la baza neuronul.
3. NEURONUL
Neuronul este unitatea morfofuncțională a sistemului nervos, este o celulă de formă
stelată, piramidală, rotundă, ovalară, având una, două sau mai multe prelungiri: neuroni
unipolari, pseudounipolari, bipolari, multipolari.
Corpul celular formează substanța cenușie din nevrax si ganglionii somatici și vegetativi
extranevraxiali. El este delimitat de o membrană lipoproteica, neurilema, are citoplasma-
neuroplasma ce conține organite citoplasmatice și un nucleu, obișnuit central cu unul sau
mai mulți nucleoli. Unele organite celulare sunt prezente și în alte celule, iar altele sunt
specifice neuronului – corpusculii Nissl și neurofibrilele.
Prelungirile neuronale sunt dendritele și axonul.
1. Dendritele – conțin neurofibrile și corpusculi Nissl spre baza lor și conduc influxul
nervos centripet (aferent);
2. Axonul – este o prelungire unică lungă, alcătuit din axoplasmă(continuarea
neuroplasmei) și delimitat de o membrană – axolema – continuarea neurilemei. Axonul
se ramifică în porțiunea terminală ultimele ramificații fiind butonate. Acești butoni
terminali conțin neurofibrile, mitocondrii și vezicule cu mediator chimic, prin care
impulsul nervos este transmis altui neuron la nivelul sinapsei interneuronale, axonii
conducând impulsul nervos centrifug(eferent).
Fibra axonică este acoperită de mai multe teci:
 Teaca Schwann – este formată din celule gliale ce înconjoară axonii. Între două
celule Schwann succesive se află strangulațiile Ranvier(regiune nodală).
Majoritatea axonilor prezintă o teacă de mielină secretată de celulele nevroglice
Schwann cu rol în izolarea fibrei nervoase de fibrele învecinate și în asigurarea
nutriției axonului.

10
  Teaca Henle este o teacă continuă, care însoțește ramificațiile axonice până la
terminarea lor, constituită din celule de tip conjuctiv, fibre de colagen și
reticulină, cu rol nutritiv și de protecție.
Dendritele și axonii constituie căile de conducere nervoasă în nevrax(de la măduva spinării
până la scoarța emisferelor cerebrale și invers) și nervii extranevraxiali.
Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii nervoși – nervii
senzitivi – sau de la centrii spre organele efectoare(musculatura striată și netedă și glande
exocrine și endocrine) – nervii motori. Cei mai mulți nervi sunt mixti conținând atât fibre
senzitive cât și motoare.
Fibrele nervoase care intră în constituția nervilor se grupează în fascicule reunite prin țesut
conjunctiv.
Neuronii realizează o vastă rețea fiind legați între ei prin sinapse. Acestea sunt
formațiuni structurale specializate, care se realizează între axonul neuronului presinaptic și
dendritele sau corpul celular al neuronului postsinaptic(sinpse axo-dendritice și axo-
somatice). Legătura interneuronală se face între segmentul presinaptic, reprezentat de
butonul terminal al axonului și segmentul postsinaptic reprezentat de o zonă mică din
membrana neuronului postsinaptic pe care se aplică butonul terminal. Cele două segmente
sinaptice sunt separate printr-un spațiu(fantă) sinaptic. Deci legătura dintre neuroni nu se
face prin contact direct ci este mediată chimic, prin eliberarea mediatorului în fanta
sinaptică. Axonii neuronilor presinaptici posedă, obișnuit mai multe ramuri terminale care
fac sinapsă cu mai mulți neuroni postsinaptici. La rândul său fiecare neuron postsinaptic,
primește un număr mare de informații, prin sinapse, uneori de ordinul miilor.
Transmiterea impulsului nervos de la terminațiile nervoase motorii la fibrele musculare se
face printr-o formațiune similară cu sinapsa numită placa motorie sau neuromusculară.
Celulele gliale în număr de peste 10 ori mai mare decât al neuronilor se găsesc printre
neuroni. Rolul țesutului glial este de susținere, fagocitoza neuronilor distruși, pigmenților,
mielinei și produși de dezintegrare, rol de sinteză a mielinei, în apărarea centrilor nervoși și
în troficitate, făcând legătura între neuroni și vasele capilare.
Spre deosebire de neuroni celulele gliale se pot divide ocupând locul neuronilor distruși.
4. TRANSMITEREA SINAPTICĂ
Transmiterea sinaptică a influxului nervos, de la butonul terminal al neuronului
presinaptic la dendrită sau corpul neuronului post-sinaptic, se face prin intermediul unor
mediatori chimici – acetilcolina, noradrenalina etc. Impulsul nervos, ajuns la nivelul
butonului terminal, determină fuzionarea veziculelor (în care se găsește mediatorul) cu
11
 porțiunea presinaptică a membranei, urmată de ruperea veziculelor și eliberarea
mediatorului în fanta sinaptică. Cu cât intensitatea impulsului nervos este mai mare, cu atât
se va descărca o cantitate mai mare de mediator. Mediatorul chimic eliberat difuzează
rapid (0,5 ms) în membrana postsinaptică și determină creșterea considerabilă a
permeabilității membranei postsinaptice pentru Na +. Astfel se produce o depolarizare
locală, iar când potențialul ajunge la 10-30 mV se produce un potențial post sinaptic
excitator care va avea ca rezultat propagarea impulsului la nivel sinaptic. Rapid după
producerea depolarizării, mediatorul chimic este inactivat de enzime specifice și polaritatea
sinapsei revine la starea de repaus. La nivelul fiecarei sinapse impulsul nervos întarzie 0,5-
0,7 ms.
Transmiterea la nivelul plăcii motorii se face similar transmiterii sinaptice. Impulsul
motor, ajuns la capatul axonului neuronului motor, descarcă mici cantități de acetilcolină,
care se fixează pe membrana fibrei musculare, depolarizând-o și determinând un potențial
local terminal de placă. Când acest potențial atinge nivelul critic se generează potențiale de
acțiune, care se propagă de la placa motorie în toate direcțiile sarcolemei, producând
contracția fibrei musculare.

Obiectivul 2.Descrierea afecțiunii(Definiție,Etiologie,Semne,Simptome)

1. Definiție
Este o boală acută severă determinată de neurotoxina botulinică, care ajunge în
organism fie prin ingerare cu unele alimente contaminate cu Clostridia botulinum, fie
elaborată la nivelul unor plăgi infectate cu acesta și se manifestă caracteristic prin paralizii
periferice extensive cu risc letal prin paralizie ventilatorie. La supraviețuitori paraliziile se
remit tardiv, iar boala nu lasă imunitate.
Au fost descrise la om mai multe tipuri clinice de botulism:
- Neurointoxicația acuta forma cea mai frecventă;
- botulismul plăgilor este rar, prin infectarea cu spori a unor plăgi traumatice murdărite cu
pământ: paraliziile se manifestă inițial la nivelul membrului afectat, cu generalizare
ulterioară;
- botulismul infantil – descris la sugarii hraniți mixt sau artificial, la care este folosită mierea
de albine pentru îndulcirea preparatelor: mierea aduce și spori (purtați de praf și de albine);
Se manifestă printr-o degradare biologică treptată a copilului, cu inapetență, meteorism
abdominal și constipație rebelă si tardiv cu paralizii ale nervilor cranieni(deglutiție dificilă,

12
 voce atonă) și spinali cu hipotonie, paralizii, stare letargică și asfixie prin insuficiență
ventilatorie iar moartea poate surveni prin stop și la copiii cu ventilație asistată.
2. Etiologie
Clostridia botulinum este un bacil anaerob sporulat teluric, gram-pozitiv. Există 8
tipuri distincte serologic (A,B,C1 și C2, D,E, F și G), fiecare elaborând o exotoxină
proprie, cu antigenitate separată de celelalte.
Nu toate sunt patogene pentru om, doar toxina A (cea mai puternică, cu răspândire
predominantă pe continentul american), B (mai puțin toxică, întâlnită în Europa și la noi în
țară) și E (cea mai puțin toxică, întâlnită după ingestie de pește). Toxina F este întalnită
foarte rar și are o patogenitate redusă.
Formele vegetative se întâlnesc în intestinul unor ierbivore și la unii pești.
Ajunse la suprafața solului dezvoltă forme de rezistență – sporii (cu mare rezistență la
condițiile naturale). Aceștia pot contamina unele alimente vegetale și mai ales carnate.
Dacă acestea vor fi conservate necorespunzător (fără să se procedeze la o sterilizare
corectă, cum este cazul prin afumare, sărare, etc.) sporii găsesc condiții propice de
eclozare: formele vegetative apărute elaborează exotoxina ce va fi prezentă în aliment, cu
posibilitatea de a fi imediat resorbită din intestin după ingestia alimentului în cauză.
Toxina botulinică, dintre toxinele cunoscute, este cea mai puternică în scara biologică. Cu
un gram pot fi omorâți 2000 de oameni, figurând în arsenalul armelor biologice. Este o
toxină termolabilă ce se denaturează prin încălzire la peste 65 grade Celsius iar prin
fierbere la 100 grade – în 10 min.
Deci boala apare numai dacă se îndeplinesc cele două condiții principale:
- conservare fără sterilizarea alimentului;
- ingestie în stare naturală a alimentului fără preparare termică.
După ingestie se resoarbe cu rapiditate (înca din cavitatea bucală) și se fixează ireversibil
pe butonii sinaptici ai plăcilor motorii (sinapsa terminală a nervilor motorii cranieni și
spinali, unde va bloca refacerea mediatorului natural a acetilcolinei. Prin aceasta se
întrerupe transmiterea influxului nervos, ceea ce duce la paralizia de lungă durată a fibrei
musculare striate în cauză.
Paralizia este reversibilă după un timp (3-6 săptămâni) nu prin desfacerea sau degradarea
toxinei, ci prin apariția unor noi butoni sinaptici care vor prelua funcția celor blocați. De
asemenea, toxina fixată pe stratul biologic nu mai poate fi eliberată sau degradată nici
medicamentos și nici prin antitoxina administrată bolnavului.

13
Tabloul clinic va fi dominat de paraliziile progresive în intensitate și extindere, simulând la
început, miastenia gravis. Implicarea SNC este rara și fără semnificație.
Boala apare după ingestia în stare naturală a unor preparate carnate (mai ales casnice,
rar industriale) conservate fără preparare termică corectă, ceea ce permite persistența
sporilor în condiții propice de temperatură, umiditate și anaerobioză. Este vorba de
jamboane, costițe, cârnați etc. afumate sau sărate și, mai rar de carne de porc prăjită (dar
insuficient) și păstrată înecată în untură, aceasta păstrând un mediu anaerob perfect. Pot
intra în discuție și unele conserve industriale la care procesul industrial de sterilizare a fost
defectuos (mai ales la carne de pește), ca și la unele alimente vegetale conservate
(gogoșari, castraveți, spanac).
Eclozarea sporilor cu apariția formelor vegetative și elaborarea ulterioară a toxinei în
aliment nu modifică în nici un fel calitățile organoleptice ale preparatului (deși au fost
descrise și unele enzime proteolitice secretate de unii bacili botulinici) ceea ce permite
consumul fără nici un fel de avertizare.
Este o boală cunoscută pe tot globul: apare sporadic în focare familiale și rar, sub forma
unor izbucniri epidemice mai intense – în cazul unor alimente puse în consumul larg prin
unități comerciale.
Botulismul rezultă din ingerarea alimentelor care conțin exotoxina botulinică
preformată. Toxina botulinică se resoarbe la nivelul tubului digestiv, unde provoacă o
iritație și leziuni ale mucoasei cu hiperemie și echimoze.
Toxina resorbită difuzează în întregul organism provocând leziuni de degenerescență în
diferite organe, cap, rinichi și mai ales sistemul nervos.
Toxina botulinică acționează la nivelul joncțiunii mioneurale, blocând transmiterea în
fibrele nervoase colinergice, prin împiedicarea eliberării de acetilcolină.
Se realizează un tablou de tipul unei miastenii. Reactivitatea mușchilor la acetilcolină
rămâne intactă , se produce o “denervare farmacologică”.
Toxina actionează și asupra sistemului nervos central.
Există leziuni în neuronii motori din mezencefal, bulb și măduvă sub formă de
cromatoliza, vacuolizare și liza granulațiilor Nissl.
În contrast cu botulismul clasic prin toxina preformată, botulismul sugarilor apare ca
rezultat al colonizării intestinului cu bacilii botulinici ingerati cu alimente contaminate
urmate de producerea de toxină în vivo, resorbită pe cale intestinală. Situații similare pot
exista și la adult ca rezultat al unei infecții intestinale cu Clostridium Botulinum și

14
 elaborării intraintestinală de toxină, favorizată de antibioticoterapia orală, care alterează
flora intestinală.
În mod paradoxal Metronidazolul nu are efect de eradicare a infecției intestinale,ci chiar o
promovează.În botulismul plăgilor infecția se face în condiții de anaerobioză a acestora,
urmată de formarea de exotoxină, resorbită local.
3. Semne și simptome
Primele manifestări clinice apar după o incubație care variază cu cantitatea de toxină
ingerată. Poate fi scurtă (12 ore), dar și lungă, de câteva zile. De cele mai multe ori
debutează cu unele manifestări digestive ușoare, neremarcate de pacient sau trecute cu
vederea: greață, unele dureri abdominale, chiar câteva scaune diareice, apetit scăzut.
Odată cu apariția paraliziilor, pacientul a intrat în faza de stare. Caracteristica este
progresia lor, atât ca intensitate, cât și ca extensie, de sus în jos. Primele manifestări apar la
nivelul nervilor cranieni, în special oculomotori. Pacientul prezintă ptoză palpebrală,
diplopie cu strabism, paralizia acomodării la distanță (prin afectarea fibrelor vegetative din
perechea a III-a care inervează mușchii ciliari este paralizată capacitatea de bombare a
cristalinului pentru a vedea de aproape). Se realizează semnul Argille – Robertson inversat
(deoarece se menține nealterată adaptarea la lumină a pupilei.) Se poate ajunge la
oftalmoplegie totală prin afectarea suplimentară a perechilor IV și VI.
Concomitent, sunt afectați și nervii motori de fosa posterioară, în special
glosofaringianul cu disfonie și cu paralizia deglutiției(inițial doar pentru solide, apoi
totală). Mucoasa bucală este uscată, secreția salivară părând deficitară. Paraliziile sunt
simetrice și coboară treptat la nervii spinali, afectând în ordine mușchii cefei și apoi
mușchii ventilatori. Primul suferă muschiul diafragm inervat de rădăcinile anterioare ale
nervilor spinali, cervicali(C 3-5) și mai tarziu și intercostalii, când fără suport ventilator
pacientul moare în asfixie.
Pot apărea și paralizii ale peretelui abdominal și trunchiului și chiar viscerale, traduse
prin încetinirea tranzitului abdominal meteorism, bloc vezical.
Caracteristice în tabloul clinic sunt :
- păstrarea stării de conștiență a pacientului;
- absența febrei(dacă nu apar complicații prin suprainfecții bacteriene-cazul pneumoniei de
aspirație, infecției urinare, sau boala serului);
- progresia paraliziilor (în suprafață și intensitate).
Evoluția este de obicei, severă. Moartea apare de obicei în 7-10 zile, ca rezultat al
paraliziei respiratorii sau al unei pneumonii de deglutiție. În cazuri extrem de grave,
15
 moartea poate surveni în 24 ore de la debutul intoxicației. Există și forme medii și ușoare
(mai rar). Recuperarea se obține de regulă lent, durând câteva săptămâni sau luni. Unele
persoane rămân 1 an sau mai mult cu tulburări oculare, gura uscată și dificultăți de
înghițire.
Botulismul sugarilor apare mai ales în primele 6 luni de viață, având ca prim
simptom constipația, urmată de paralizii ale nervilor cranieni, ptoză palpebrală,
oftalmoplegie, paralizia deglutiției. Ulterior paralizia se extinde la mușchii
trunchiului(hipotonie musculară, paralizii flasce), letargie și insuficiență respiratorie acută.
Botulismul sugarilor este responsabil de 5-15% din cazurile de moarte subită a sugarilor. În
cazurile tratate, mortalitatea este mica (3%).
Diagnosticul se confirmă prin identificarea Clostridium botulinum din materiile
fecale (unde acesta ajunge la cantități de 10 8 / gram de fecale). Identificarea toxinei
botulinice în ser reușește mai rar. Electromiografia este utilă.

Obiectiv 3.Diagnosticul
Diagnosticul pozitiv este sugerat clinic de apariția, în absența febrei, a unor paralizii ale
nervilor cranieni, mai ales oculare și de deglutiție, însoțite de o uscăciune marcată a
mucoasei bucale, midriază și pierderea reflexului de acomodare la distanță, cu psihic
normal. Diagnosticul este mult mai ușurat dacă există date epidemiologice și anume:
apariția la mai multe persoane, care au consumat același aliment, de obicei conserve
(casnice în marea majoritate a cazurilor), cu aspect suspect (bombate și cu unele modificări
de gust și miros) sau cârnați sau alte produse de carne de porc.
Trebuie acordată atenție botulismului plăgilor, care însoțește unele plăgi infectate sau
botulismul sugarilor care merge cu: slăbiciuni musculare, oftalmoplegie, disfagie, stop
respirator, uneori cu moarte subită.
Diagnosticul de laborator
a) izolarea bacilului botulinic prin culturi pe medii anaerobe se obține din alimentul
incriminat, lichid de vărsătură, scaunul bolnavului, secreția unor plăgi suspecte;
b) identificarea toxinei botulinice din serul bolnavilor, trebuie efectuată cu cea mai mare
urgență și este metoda curentă de laborator. Metoda constă în injectarea intraperitoneal la
șoareci a serului bolnavului, la mai multe perechi de șoareci, unul dintre parteneri din
fiecare pereche fiind protejat cu o doză de antitoxină botulinică tip A, B, E, F etc. În 24 de
ore va supraviețui un singur șoarece, și anume cel protejat cu antitoxina corespunzătoare
toxinei existente în serul bolnavului. Deci supraviețuitorul identifică toxina în cauză.

16
 Cu cât această identificare se face mai repede cu atât cresc șansele terapeutice, existând
posibilitatea administrării serului monovalent imediat ce se cunoaște tipul toxinei
circulante, chiar dacă pacientul a primit inițial ser antitoxinic polivalent.
c) examenul electromiografic permite diagnosticul diferențial cu miastenia.
Diagnosticul diferențial se impune în cazurile sporadice cu:
- alte boli infecțioase cu paralizii:
a) difteria (boală febrilă cu angina albă în care apar, de asemenea, tulburări de acomodare și
paralizii oculare, precum și tulburări la deglutiție prin paralizia valului palatin, cu
imposibilitatea inghițirii lichidelor);
b) poliomielita (febrilă cu paralizii haotice, mai ales de mușchi mari, de centură, asimetrice);
c) encefalite virale (intens febrile și cu afectarea senzorului);
d) meningoencefalita tuberculoasă (febrilă, sindrom meningean intens, poate avea afectări
asimetrice de nervi oculomotori și glob vezical);
e) complicații imunologice ale unor boli febrile virale (sindromul Guillain-Barre, nevrite,
polinevrite, mielite transverse sau ascendente etc.);
f) tetanosul cefalica, putând evolua cu paralizii (tetanosul Rose);
g) boli neurologice (accidente vasculare cerebrale, mielite cu alte cauze, leuconevraxita,
tumori cerebrale cu sindrom de hipertensiune intracraniană, boli ale măduvei și cel mai
mult, miastenia Gravis, miopatii etc.)
h) sindroame paraneoplazice (miopatii, miozite);
i) intoxicații acute exogene (cu atropină, alcool metilic, ciuperci, nitriți și oxid de carbon-la
copii);
j) boli oftalmologice ce afectează vederea binoculară sau cea de aproape.
Evoluția este severă, cu letalitate mare, proporțională cu întarzierea diagnosticului și a
tratamentului (între 20 și 50% în condițiile unui tratament complex).

Obiectiv 4.Tratamentul
Botulismul este o urgență absolută, cu internare și declarare nominală imediată,
reglementată prin directivă a Ministerului Sănătății.
Încă din momentul suspiciunii clinice se vor lua toate măsurile terapeutice, întarzierea
îngreunând șansele de salvare ale bolnavului.
1. Pentru cazurile prezentate foarte repede, în primele ore de la ingestie, se poate încerca
evacuarea toxinei ingerate aflate înca în tubul digestiv prin spălătură gastrică,
emetice,purgative saline, clisme. În cazul plăgilor botulinice se va efectua o curățire

17
 minuțioasă a plăgii și dezinfecția plăgilor și dezinfecția largă cu soluții oxidante și
antiseptice. După aceea se administrează serul antibotulinic.
2. Cazurile prezentate mai târziu vor primi cât mai repede ser antibotulinic polivalent pentru a
neutraliza toxina resorbită și înca liberă în circulație. Toxina fixată nu mai poate fi
neutralizată. Serul antibotulinic polivalent conține de fapt antitoxine A și B în cantități
balansate în funcție de capacitatea antitoxinică intrinsecă (cantitățile de pe flacon și
proporțiile variază de la un produs la altul). Doza va fi calculată în funcție de greutatea
corporală și de gravitatea cazului (cu cât incubația este mai scurtă, cazul este apreciat ca
fiind mai grav), recomandările variind foarte mult de la un produs la altul. Administrarea
se face o singură dată. Rareori în cazuri severe, se mai revine după 24-48 ore cu ser
monovalent, după ce este identificată toxina din serul bolnavului.
Serul este heterolog, preparat pe căi imunizate și comportă riscuri de accident anafilactic,
fapt ce obligă la desensibilizare – chiar minimală – înaintea administrării. Unele case
producătoare au reușit un grad avansat de purificare, până aproape chiar de despecificarea
sa biologică, cu îndepărtarea din start a riscurilor de accident la proteina străină. Aceste
seruri vor fi administrate și i.m și i.v. Preparatul Institutului Pasteur din Paris este
recomandat a se administra zilnic până la regresia simptomatologiei (nu avem nici o
experiență în acest sens).
Serul este util oricât de târziu s-ar prezenta pacientul, știind că toxina liberă circulantă
poate fi gasită în ser și la 30 zile după ingestie, din cauza elaborării ei în continuare de
către clostridiile ingerate care au colonizat intestinul.
3. Tratamentul patogenic are în vedere:
- Forțarea transmiterii transinaptice în cazuri foarte severe cu preparate de guanidină
hidroclorică care favorizează eliberarea sinaptică de acetilcolină.
- Întreținerea homeostaziilor (echilibrelor acidobazic și hidroelectrolitic, a glicemiei și
echilibrul azotat) și a sistemelor de bază: cardicirculator, respirator, excretor.
Pacientul va fi îngrijit în secții de terapie intensivă, monitorizat și asistat ventilator,cu
sondă nasogastrică pentru asigurarea alimentației naturale și a lichidelor necesare.
Acestea trebuie introduse picătură cu picătură pentru a evita refularea și inhalarea
lichidelor , existând pericolul pneumoniei de aspirație.
În cazul apariției febrei prin suprainfecții sau prin boala serului se va discuta oportunitatea
terapiei antibiotice preferându-se asigurări bactericide și de spectru larg.
4. Cunoscând faptul ca intestinul poate găzdui în continuare Clostridium Botulinum ingerată
care continuă elaborarea de toxină se recomandă de la început administrarea per os a unui
18
 antibiotic de tip betalactanic pe o perioadă de 7 zile: Penicilină V, Ampicilină, Amoxicilină
sau Augmentin, eventual o cefalosporină cu spectru larg, Cloramfenicol sau Cotrimoxazol.
Dozele sunt cele minime recomandate. Aceleași antibiotice se recomandă în funcție de
vârstă și la cazurile de la sugari.

Obiectiv 5.Evoluție.complicații
Respectarea regulilor generale privind securitatea preparării conservelor industriale și
măsuri de educație sanitară a populației cu privire la :
- pregătirea corectă a conservelor casnice prin respectarea procedurilor tehnice de sterilizare;
- darea în consum a alimentelor conservate numai după o prelucrare termică corectă a
acestora: prăjire prelungită, fierbere, pregătire la cuptor.
Măsuri ce se impun la depistarea unui caz nou:
- izolarea urgentă în spital;
- identificarea alimentului în cauză, scoaterea lui din consum și degradarea lui;
- identificarea celorlalți consumatori și internarea lor pentru diagnostic și tratament
corespunzător.
În cazul botulismului plăgilor se recomandă toaleta chirurgicală corectă a plăgilor
contaminate cu pământ sau cu risc secundar de infecție.

19
 II.3.PROBLEME PRACTICE SOLUȚIONATE

1.CULEGEREA DE DATE
Date stabile
Informații generale:
Nume:P.
Prenume:A.
Vârsta: 18 ani
Sex: M
Stare civilă: Necăsătorit
Caracteristici individuale:
Rasa:Europeană
Limba:Română
Religie:Ortodoxă
Cultură:Liceu
Ocupație:Elev
Gusturi personale și obiceiuri:
Adecvat atât din punct de vedere vegetal cât și animal
Ritm de viață:Persoană activă,implicată în activitățiile gospodărești
Elemente fizice și reacționale:
Grup sanguin:A2
Rh:Pozitiv
Date variabile
Funcții vitale Valori
0
Temperatură (T) 36,3 C
Puls (P) 80 p/m
Tensiune arterială (T.A) 175/80 mmHg
Respirații (R) 21 r/m
Diureza 5-6 micțiuni/zi
Apetit:adaptat vârstei
Alergii:Nu declară

20
 Bolnavul P.A. în vârsta de 18 ani, domiciliat în localitatea Coșbuc, Jud.Bistrița-
Năsăud, elev în clasa a 12-a la Colegiul Liviu Rebreanu din Bistrița , a fost izolat în
Clinica de Boli Infecțioase din Bistrița, în data de 18.02.2023 cu următoarele simptome și
semne: vărsături alimentare, dureri abdominale, indispoziție, displopie, tulburări de
acomodare, tulburări de deglutiție, xerostomie.
Pe parcursul internării apare disfonie, voce nazonată, dizartrie, diaree și ulterior
constipație. S-a efectuat CT cranian,s-a efectuat și examen EMG pentru a testa răspunsul
mușchilor la anumiți stimuli,consult neurologic, consult neurochirurgical și de infecțioase
formulându-se diagnosticul de botulism. La examenul obiectiv bolnavul prezintă:
afebrilitate, stare de conștiență, orientat temporo-spațial, fără semne de iritație meningeană,
facies adenoidian, ptoză palpebrală moderată(pareza de nervi III, IV, VI-confirmată de
neurolog), pupile midriatice, buze uscate, limbă saburală, congestie faringo-amigdaliană,
amigdale hipertrofice, reflexe de fund de gât abolite, adenopatie subangulo-mandibulară
moderată, voce nazonată, disfonie, respirație orală, MV fiziologic, AV 112/min, abdomen
liber, tranzit intestinal absent, micțiuni fiziologice, fără deficit motor, ROT simetrice vii.
Simptomatologia a apărut în urma consumului de jambon de porc afumat crud preparat în
gospodaria proprie din care a consumat cu 2 zile înainte de debut.
Valori
Rezultatele analizelor de laborator au fost urmatoarele:
Analize Rezultate Interval de referință
3
WBC 6,5 *10 /μL 4.5-11*103 /μL
Limfocite 21,6% 25-33%
Monocite 3,5% 3-7%
Neutrofile 74,9% 54-62%
Euzinofile 0,6% 1-3%
Bazofile 0,4% 0-1%
Hemoglobina 12,9 g/dl 13,5-17,5% g/dl
Hematocrit 36,8% 41-53%
MCV 82,1fl 80-100fl
MCH 28,7 pg/celulă 25,4-34,6 pg/celulă
MCHC 35g/dl 31-36 g/dl
Trombocite 310*103/μl 150-400*103/μl
VSH (bărbați) 15/30 mm/h 0-15 mm/h
Glicemie 67 mm/dl 70-100 mm/dl
Bilirubina totală 0,51mg/dl 0,1-1 mg/dl
Calciu seric 9,96mg/dl 8,4-10,2 mg/dl
Fier seric 105,4 μg/dl 50-170 μg/dl
Creatinină serică 0,79 mg/dl 0,6-1,2mg/dl
La examenul EMG s-a constatat pareza mușchilor faciali și o ușoară pareză a mușchiilor
membrelor inferioare.Pentru acestea se recomandă fizioterapie,mobilizare zilnică.
21
 S-a prelevat ser de la bolnav și coprocultură pentru examenul coproparazitologic care a
fost trimis la Institul Cantacuzino fiind testat pe șoareci, testul fiind pozitiv pentru toxina
botulinică tip B atât în ser cât și în materiile fecale testate în laboratorul spitalului.
Forma clinică de îmbolnavire a fost medie/gravă.
Sub tratament cu amoxicilina, badijonări bucale cu glicerină boraxată și nistatin
precum și tratamentul de bază cu ser antibotulinic bivalent(A+B) și după testul efectuat la
Institutul Cantacuzino pe șoareci a fost administrat serul monovalent tip B, reechilibrare
hidroelectrolitică, evoluția a fost favorabilă.
Măsuri luate:
1. Distrugerea alimentului incriminat
2. Educație sanitară și promovare pentru sănătate.
Problemele pacientului:
- Grețuri , vărsături
- tulburări de deglutiție
- anxietate;
- lipsa cunoștințelor despre boală;
- alimentație inadecvată;
- disfonie;
- respirație orală;
- pareză de nervi cranieni III, IV si VI.
Dupa internare a fost efectuată anchetă epidemiologică, la fața locului pentru a lua
măsuri de scoatere din consum și distrugere a alimentului incriminant și au fost anchetați
apartinătorii.
La cazul studiat s-a stabilit diagnosticul de nursing și s-a întocmit un plan de
îngrijire cu obiective bine stabilite , urmărindu-se evoluția bolnavului până la externare.

22
 2.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.R. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR
FUNDAMENTALE

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate Problemă Diagnostic de nursing

Crt fundamentală independență dependență
1. Nevoia de a respira -amplitudine normală, -respirație orală,rapidă Toxina botulinică Alterarea Hiperventilație
şi a avea o bună egală, în ambele respirației
circulaţie hemitorace.
2. Nevoia de a bea şi -disfagie prin Toxina botulinică Alterarea ingestiei Disfagie prin
de a mânca diminuarea reflexului diminuarea reflexului
de deglutiție de deglutiție.
3. Nevoia de a - -scaune diareice Toxina botulinică Alterarea eliminării Diaree, Vărsături
elimina -grețuri și vărsături
4. Nevoia de a se - -adinamie; -discomfort abdominal Alterarea mișcării Posibilă atrofiere
mişca şi a avea o -crampe abdominale; musculară
bună postură -pareză de nervi
cranieni III,IV,VI
5. Nevoia de a dormi -Somn insuficient -Spitalizarea Alterarea somnului Insomnii
şi de a se odihni datorită stării anxioase -Incertitudine vizavi
de evoluție

23
6. Nevoia de a se -pacientul se poate
îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca singur, îşi
alege vestimentaţia în
funcţie de anotimp şi
stare psihică
7. Nevoia de a-şi - afebril - 36,3 0 C
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a fi -păr curat, îngrijit;
curat, îngrijit, de a- -urechi de conformitate
şi proteja normală, curate;
tegumentele şi -cavitate bucală uscată,
mucoasele nas cu mucoasa umedă
şi roz, gingii aderente
dinţilor şi albe;
-unghii tăiate scurt,
îngrijite;
-pacientul are
deprinderi igienice

24
 normale, prezintă
aspect curat, îngrijit.
9. Nevoia de a -funcționarea adecvată -Vorbește mai greu -inflamație Disfonie Anxietate
comunica a organelor de simţ; din cauza durerii
-imagine pozitivă
despre sine
10. Nevoia de a acţiona -are convingeri faţă de - -
conform propriilor realitate;
convingeri şi valori -pacientul face
rugăciuni la masă şi
seară

11. Nevoia de a fi -pacientul ia singur - -

preocupat în decizii;
privinţa realizării -uneori îşi manifestă şi
stări de bucurie
12. Nevoia de a evita - -starea generală -alterarea tranzitului Risc de complicații Risc de complicații
pericolele alterată intestinal
13. Nevoia de a învăţa -pacientul prezintă - - Cunoștințe Cunoștințe insuficiente
cum să-şi păstreze dorinţa de a învăţa insuficiente

25
 sau să-şi despre cum să-şi
recupereze recapete starea de
sănătatea sănătate cu uşurinţă,
cunoştinţe medicale
14. Nevoia de a se - -momentan pacientul -frica de complicaţii -boala în sine; Anxietate
recrea nu se poate recrea,
fiind preocupat de
vindecare

26
 3.PLANUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI P.A.
Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare
Autonome Delegate
Anxietate În termen de o -Identific cunoștințele pacientului Pacientul își eximprimă anxietatea și
săptămână despre boală, evoluție, tratament și reușește să o controleze moderat
pacientul să-și regimul alimentar ce trebuie urmat și
exprime îi furnizez informațiile necesare
diminuarea pentru diminuarea anxietății .
anxietății . -Susțin psihic pacientul printr-o
atitudine corectă , luând-ul
copartener.
-Îi accord suficient timp pentru a
pune întrebări și a-și exprima
sentimentele negative.
-Permit vizita familiei pentru a-l
susține psihic și a-l încuraja.
-Îl pun în legătură cu alți bolnavi de
aceeași vârstă și nivel intelectual, cu
acelașii diagnostic, dar cu o evoluție
bună a bolii și optimiști.

27
Cunoștințe -Pacientul să -Îi dau informații despre regimul Pacientul învată să-și gestioneze
insuficiente învețe să-și igieno-dietetic ce trebuie urmat; sănătatea.
despre gestioneze acesta va fi un regim semisolid cu
afecțiune sănătatea în decurs toate principiile alimentare, se vor
de 10 zile. evita mâncărurile prăjite și
condimentele.
-Informez bolnavul și familia asupra
restricțiilor din regimul igieno-
dietetic
Diaree,grețuri Pacientul să nu mai -Asigur posibilitatea pacientului de a Antiemetice: Pacientul în termen de 2 zile reușește să
și vărsături prezinte grețuri și ajunge la toaletă -Osetron 8mg 1f/8h în Nacl 500 nu mai verse și să nu mai aibă diaree
vărsături în 24 h. -Susțin pacientul când varsă mg
-Asigur lenjerie curată în cazul în -Metoclopramid 1tb-2/zi
care este necesar Antidiareice
-Furazolidon20mg 2tbx3/zi la
8h
Insomnii Pacientul să aibă Asigur un climat potrivit,aerisesc Administrez la indicația Pacientul reușește să doarmă 8 h/noapte,
un somn de cel salonul,schimb lenjeria de pat zilnic, medicului: fără să se trezească.
puțin 7-8 h/noapte asigur liniște în salon pentru ca Imovane ½ tb/zi seara
și un somn liniștit pacientul sa se poată odihni.
Disfagie prin Pacientul să -Ajut pacientul să se alimenteze,în La indicația medicului Pacientul reușește să își recupereze

28
 diminuarea reușească să se primele zile pe sondă naso-gastrică administrez: reflexul de deglutiție aproape în totalitate.
reflexului de alimenteze adecvat picătură cu picătură pentru a evita -Montez o sondă nazo-gastrică
deglutiție bronhopneumonia de aspirație. care se menține primele zile.
- Îi explic necesitatea alimentării Glucoză 10% 500ml i.v 1fl/zi
corespunzătoare,așadar măresc Soluție Ringer 250 ml i.v.1 fl/zi
numărul de mese.
-Asigur pacientului alimente
potrivite pentru a putea ingera
ușor( iaurt,supe creme,etc)
Hiperventilați Pacientul să -Liniștesc pacientul La indicația medicului Pacientul reușește să se liniștească după
e reușească în cel -Îi explic cum să respire pentru a administrez: aproximativ 3-4 h.
mai scurt timp să reuși să își controleze respirațiile Extraveral 1tb per os
își controleze -Îl asigur de tot sprijinul cadrelor
respirația medicale
Posibilă Pacientul să se -Ajut pacientul la mobilizare Pacientul reușește să se mobilizeze
atrofiere miște cât mai mult -Îi explic pacientului importanța zilnic,cu recuperarere aproape totală.
musculară posibil pentru mobilizării continue
evitarea atrofierii -Asigur pacientului și îl învăț să
folosească cadrul

Pacientul a fost externat după 20 de zile cu o stare de sănătate ameliorată,cu indicații alimentare,medicație și indicația de a revenii la control
peste 2 săptămâni.Familia a fost informată în ceea ce privește starea de sănătate a pacientului și li s-a explicat în prezența bolnavului cum să
continue tratamentul și cum să evite recidiva bolii.

29
 II.4.PERSPECTIVA PERSONALĂ A CANDIDATULUI

Prezentarea unei tehnici

Sondajul nazogastric

Definiție:O procedură comună de introducere a unei sonde în stomac prin nas, în scop
de diagnosticare sau terapeutic.
Materiale necesare:
 Tavă medicală sau cărucior
 Sonde din cauciuc sau din material plastic sterile
 Seringă de 20 ml;
 -Stetoscop
 Tăviţă renală
 Soluţie pentru lubrefiere (aqua gel)
 Mănuşi de unică folosinţă
 Vas colector pentru lichidul evacuat sau pungă colectoare
 Leucoplast
 Pahar cu apă
 Prosoape, şerveţele din hârtie
Scop:
I. Diagnosticare: -evaluarea hemoragiei digestive superioare (confirmarea și
monitorizarea pierderilor)
-identificarea esofagului și a stomacului pe o radiografie toracică
II. Terapeutic:
evacuarea conținutul gastric după ingestia recentă de substanțe toxice
evacuarea lichidului de stază (dilatație acută a stomacului, ocluzie
intestinală)
administrarea de medicamente
nutriție enterală
Contraindicații:
 Traumatism facial sever
 Intervenție chirurgicală recentă a nasului

30
 Varice esofagiene
 Ingestia de produși caustici, spumante, hidrocarburi

Pregătire:
a) PSIHICĂ: - Explic pacientului scopul şi necesitatea tubajului;
- Obţinem consimţământul şi colaborarea ;
- Informăm pacientul privind modul de desfăşurare a procedurii şi a duratei acesteia;
- Asigurăm intimitatea;
b) FIZICĂ: - Îndepărtăm proteza dentară dacă există şi o plasăm într-un pahar cu apă;
- Rugăm pacientul să-şi sufle nasul sau curățăm nasul dacă este necesar;
- Alegem nara cea mai funcţională punând pacientul să respire alternativ pe o nară şi pe
cealaltă;
- Aşezăm pacientul în poziţie şezândă sau semişezândă;
Efectuarea sondajului:
- Alegem şi verificăm materialele în funcţie de obiectivul stabilit;
- Verificăm recomandarea medicală;
- Identificăm pacientul şi transportăm materialele în salon;
- Instruim pacientul cum să înghită;
- Aşezăm pacientul în poziţia aleasă şi plasăm sub bărbia acestuia un prosop;
- Spălăm mâinile şi îmbrăcăm mănuşile;
- Estimăm lungimea necesară pentru ca sonda să ajungă în stomac procedând astfel:
- Măsurăm distanţa dintre lobul urechii şi vârful nasului şi apoi de la vârful nasului
până la apendicele xifoidian;
- Însemnăm locul celor două măsurători cu benzi subţiri de leucoplast sau notăm
distanţele dacă sonda este gradată.
- Lubrefiem sau umezim vârful sondei pentru a asigura înaintarea, pentru a reduce
fricţiunea şi iritaţiile;
- Plasăm o tăviţă renală sub bărbia pacientului eventual să o menţină singur sau
apelăm la ajutor;
- Introducem sonda cu delicateţe prin nara selectată îndreptând-o spre spate şi în jos
înaintând încet până ajunge în faringe;
- Avansăm cu sonda rugând pacientul să înghită până ajunge la primul semn;
- Favorizăm înghiţirea sondei dând pacientului cantităţi mici de apă cu paiul (dacă este
cazul);
31
- Supraveghem starea pacientului deoarece pot apărea: cianoza, tulburări respiratorii,
situaţie în care sonda a ajuns în trahee;
- Rugaţi pacientul să înghită încet până la al doilea semn;
- Controlăm poziţia sondei prin una din următoarele metode:
- Conectăm o seringă la capătul liber al sondei şi conţinutul stomacal;
- Conectăm o seringă la capătul liber al sondei şi introducem 30 cm3 de aer ascultând
cu stetoscopul plasat pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aerului;
- Introducem capătul liber al sondei într-un pahar cu apă. Nu trebuie să iasă bule de aer;
- Verificăm radiologic dacă este cazul;
- Fixăm sonda pe nas cu leucoplast astfel încât să nu împiedice vederea şi să nu
preseze nasul;
- Fixăm eventual partea liberă a sondei având grijă să lăsăm o buclă (de la nas până la
locul fixării) care să-i permită pacientului mişcarea lejeră a capului
- Aşez pacientul într-o poziţie comodă;
- Continuăm tubajul conform obiectivului urmărit;
- Clampăm sonda sau aplicăm un dop între două folosiri, ataşăm punga colectoare în
funcţie de obiectivul tubajului.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
Observăm faciesul şi respiraţia pacientului;
Asigurăm igiena orală, mucoasa să fie curată şi umedă;
Observăm nările şi eventualele semne de iritaţie;
Verificăm permeabilitatea sondei;
Redăm pacientului proteza, dacă nu există alte recomandări ale medicului;
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtăm materialele folosite;
- Golim recipientele (dacă este cazul) şi curăţăm;
- Aşezăm materialele în dulapuri sau în alte locuri destinate păstrării;
NOTAREA PROCEDURII
Notăm : - Data, ora efectuării/introducerii sondei, tipul tubajului, durata şi mărimea
sondei folosite;
- Toleranţa pacientului la procedură;
- Metode folosite pentru control;
- Cantitatea, culoarea, consistenţa, mirosul lichidului extras;
- Prezenţa unor semne de iritaţie şi dificultăţi în introducerea sondei;
32
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII REZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:
 Pacientul colaborează şi demonstrează înţelegerea informaţiilor;
 Sonda este introdusă fără dificultate;
 Sonda este permeabilă;
 Pacientul nu acuză disconfort major;
REZULTATE NEDORITE:
 Pacientul nu colaborează;
 Explic cu răbdare importanţa procedurii şi la nevoie anunţ medicul;
 Folosim un spray anestezic, dacă medicul recomandă, pentru a îndepărta senzaţiile
neplăcute;
 Sonda nu înaintează la nivelul orificiului nazal;
 Este posibilă o obstrucţie; retragem sonda şi încercăm din nou cu răbdare;
 Pacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii pentru că sonda a
ajuns în trahee;
 Retragem uşor sonda, lăsăm pacientul să se liniştească şi încercaţi din nou
manevrând sonda cu blandeţe;
 Pacientul acuză disconfort, iritaţie, senzaţie de vomă, greaţă;
 Sfătuim pacientul să respire profund pentru a combate greaţa;
 Ajutăm pacientul să-şi susţină sau susţinem tăviţa renală, în caz de vomă;
 Anunţăm medicul în caz de iritaţie şi aplicăm măsurile stabilite de acesta;
 Sonda se încolăceşte în stomac;
 Apreciem corect prin măsurători profunzimea la care va fi introdusă sonda;
 Retragem puţin sonda până la diviziunea 55-60 sau până la al doilea marcaj;

Complicații:
Epistaxis (poate fi evitat prin lubrifierea generoasă a sondei și o manevrare
prudentă)
Perforații esofagiene/gastrice
Pasaj traheal

33
 II.5.UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE

Educația sanitară a pacientului despre boală și posibilele stadii evolutive este

esențială.Asistenta medicală are un rol foarte important în îngrijirea unui bolnav de
botulism deoarece acești bolnavi au alterate nevoile esențiale; a respira , a se alimenta , a
elimina, a avea o bună circulație , iar gradul de dependență este major la acești bolnavi.
Profilaxia botulismului se face prin conservarea corectă a alimentelor și este
importantă informarea populației privind comportamentul individului în vederea evitării
contractării bolii.Măsurile de nursing alături de un tratament corect efectuat și urmărit sunt
de importanță majoră în evoluția bolii.
Asigurarea unei calități a vieții cât mai optime pentru bolnav, sunt asigurate de către
medicul curant alături de asistentul medical care îl îngrijește .

34
 III.CONCLUZII

1. Populația cea mai expusă riscului de îmbolnăvire este în mediul rural.

2. Ca și grupă populațională cea mai expusă riscului de îmbolnăvire este populația cu
vârstă între 15 și 34 de ani , ce reprezintă 57,14% din totalul cazurilor înregistrate în
perioada studiată.
3. Pentru o evoluție favorabilă depistarea precoce a bolii este esențială, izolarea într-o
secție de boli infecțioase și declararea nominală.
4.Esențial în tratamentul unui bolnav este eliminarea toxinei botulinice din organism
prin administrarea serului antitoxic(A+B+E) sau monovalent(dacă se cunoaște tipul
toxinei).

35
 BIBLIOGRAFIE
1. GH. MOGOS ; ALEXANDRU IANCULESCU - Compendiu de anatomie Și fiziologie ––
Ed. Științifică;
2. M. IFRIM , GH. NICULESCU - Compendiu de anatomie –– Ed. Știintifică și
Enciclopedică , București 1988
3. I.C. VOICULESCU; I.C. PETRICU – Anatomia și fiziologia omului –Ed. Medicală ,
București 1971
4. R.PAUN – Terapeutica medicală –Ed. Medicală , București 1982
5. A. PAUNESCU PODEANU - Baze clinice pentru practica medicală – Ed. Medicală ,
București 1986
6. TIBERIU MOLDOVAN – Semiologie clinică medicală –Ed. Medicală, București 1993
7. MARIN GH.VOICULESCU - Boli Infecțioase ; Editura Medicală – București 1990
8. MIRCEA CHIOTAN – Boli Infecțioase ; Editura Medicală Națională – București 2002
9. Dr. SZEKELY CSABA – Nursing comunitar, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad
– România
10. VIRGINIA HENDERSON – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, 1991,
Copenhaga – Danemarca
11. VIRGINIA HENDERSON – Principii de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave –
nursing, Societatea personalului sanitar din România
12. PAUN R., - Terapeutica medicală,ED. Medicală, București 1982
13. CONSTANTIN I. NEGOITA, ROMAN V. DUMITRU D., - Clinica medicală , ED.
Didactică și Pedagogică București 1983;
14. NEGOIȚĂ C.I. – Îndreptar terapeutic, Edit. IMF Iași 1958
15. CUCUIANU M., OLINIC N., GOIA A., FEKETE T., - Biochimie clinică, ED. Dacia ,
Cluj Napoca, 1977-1979
16. KARLSON P., - Manual de biochimie, ED. medicală, București, 1967
17. GEORGETA BALTĂ ȘI COLABORATORII – Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor,
Ed. Didactică și Pedagogică , București 1983;
18. BUIUC D., NEGUT M. – Tratat de microbiologie clinică, Ed. Medicală București 1999
19. Ivan A. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Ed. Polirom Iași 2002
20. Dimitriu St. Luca V. Scurtu C: Boli infecțioase Lit. IMF Iași 1986.

36
ANEXE

37