Page |1

REUMATISM ARTICULAR ACUT Reumatismul articular acut este produs de o infectie faringiana cu streptococ betahemolitic de grup A (faringita streptococica acuta). Infectiile determinate de streptococul de grup A sunt expresia clinica a unui conflict imunologic care afecteaza cordul, articulatiile, sistemul nervos si tesutul subcutanat. In prezent datorita tratamentelor antibiotice, formele grave de reumatism articular acut au disparut, ramanand insa forme atenuate care continua sa determine consecinte cardiace. Reumatismul articular acut a fost descris pentru prima data in 1840, de catre J. B. Bouillaud si este exceptional inainte de 3 ani si foarte rar dupa varsta de 25 ani, recaderile scazand cu varsta. Diagnostic In prezent se utilizeaza criteriile de diagnostic descrise pentru prima data de Jones. Prezenta a doua criterii majore sau a unui criteriu major si a unui criteriu minor plus dovada infectiei streptococice stabileste diagnosticul. Criteriile majore sunt : - cardita - eritemul marginat si nodulii subcutanati - coreea Sydenham - artrita. Criteriile minore sunt reprezentate de: - prezenta febrei - durerile articulare (poliartralgiile) fara fenomene de inflamatie - cresterea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) - modificari ale electrocardiogramei (alungirea reversibila a intervalului PR) - documentarea infectiei cu streptococ Beta hemolitic - antecedente de reumatism articular acut. Diagnosticul reumatismului articular acut se bazeaza pe simptomatologia clinica, biologica, electrocardiografica si ecografica. Artrita apare la aproximativ 1-5 saptamani de la infectia streptococica, perioada de latenta care este asimptomatica. Debutul artritei este brusc, cu febra, afectand articulatiile mari ale extremitatile care sunt tumefiate, calde, dureroase spontan si la mobilizare si uneori tegumentul de acoperire este rosu. Artrita are durata scurta (cateva zile), este fugace, migratorie de la o articulatie la alta, spontan rezolutiva si nu lasa sechele. Fiecare noua prindere articulara este insotita de cresterea temperaturii. Sunt afectate una sau mai multe, fara simetrie, cel mai frecvent sunt afectate articulatiile urmatoare: - genunchiul - pumnul - glezna - cotul - mai rar umarul si soldul.

Page |2

In cadrul unui atac reumatismal o articulatie poate fi afectata mai multe ori, de-a lungul anilor putand apare recidive, dar nici o modificare reziduala articulara nu se constituie. In timpul atacului reumatic starea generala a bolnavului se altereaza, febra mare se insoteste de transpiratii si uneori de dureri abdominale. Cardita conditioneaza totdeauna prognosticul, fiind absent paralelismul intre gravitatea atingerii cardiace, semnele articulare si perturbarile inflamatorii. Cele 3 tunici ale cordului (endocard, miocard si pericard) pot fi afectate in grade diferite, leziunile valvulare putand evolua tardiv, silentios si chiar in absenta manifestarilor articulare. Prinderea simultana a celor 3 straturi cardiace este numita pancardita reumatica. Afectarea miocardului (miocardita) este frecventa dar de obicei asimptomatica. Pacientul are palpitatii cu ritm rapid discordant fata de febra. Se constata accentuarea zgomotului 1, cu sau fara zgomot de galop si aparitia unui suflu deinsuficienta mitrala functionala. Cardiomegalia se evidentiaza de obicei cardiologic si ecografic, formele de insuficienta cardiaca fiind rar descrise la cazurile cu pancardita. Cele mai specifice leziuni inflamatorii sunt nodulii Aschoff miocardici si degenerescenta fibrinoida a colagenului. Endocardita reumatismala se caracterizeaza in faza acuta prin aparitia unor veruci valvulare urmate de ingrosari fibroase si adeziuni la nivelul comisurilor si cordajelor tendinoase, in final aparand deteriorarii valvulare de tip stenoza cu sau fara insuficienta. Reumatismul articular afecteaza cel mai frecvent valvele mitrala si aortica si mai rar valva tricuspida si niciodata valva pulmonara. Leziunile cicatriciale de la nivelul valvelor cardiace determina in timp consecinte hemodinamice asupra cordului. Pericardita este destul de frecventa, de cele mai multe ori asimptomatica, vindecanduse fara sechele. Durerile toracice, frecatura pericardica si asurzirea zgomotelor cardiace sustin sindromul lichidian pericardic, acesta fiind confirmat ecografic si radiologic. Coree minora Sydenham reprezinta o tulburare a sistemului nervos central caracterizata prin aparitia unor miscari bruste neregulate si ilogice. Debutul acesteia este progresiv dupa o lunga perioada de latenta dupa atacul reumatismal. Pacientii devin neobisnuit de nervosi, agitati, au dificultati la scris, la vorbit, la indeletniciri normale sau apucarea unor obiecte, se impiedica si cad, fac grimase necontrolate. Treptat apar miscari spasmodice in orice parte a corpului, fara nici o simetrie sau sincronism care se exagereaza la eforturi fizice si la oboseala. La examenul obiectiv, medicul va constata hipotonie musculara. Eritemul marginat, roz cu centru pal, fugace, mobil, localizat pe trunchi si la radacina membrelor si nodulii subcutanati palpabili pe fetele de extensie ale membrelor, fermi, indolori se observa destul de rar mai ales in cazurile cu cardita reumatismala. Investigatii Explorarile paraclinice care sustin acest sindrom poststreptococic urmaresc urmatoarele aspecte: - izolarea streptococului de grup A se poate realiza la debutul reumatismul articular acut, daca nu s-au administratantibiotice in perioada anginei eritematoase. Urmarind copii si tinerii cu angine streptococice confirmate bacteriologic s-a observat ca numai

Page |3

3,5% fac ulterior reumatism articular acut. Cu toate acestea recoltarea exudatului faringian la debutul reumatismului articular acut este un examen de rutina - anticorpii antistreptococici atesta infectia cu streptococ in antecedente, indiferent daca aceasta a fost cu manifestari clinice sau asimptomatica. Nivelele anticorpilor sunt crescute in timpul fazelor precoce ale atacului reumatismal, urmarirea in dinamica fiind necesara pentru controlul asanarii focarului de infectie. Antistreptolizinele (ASLO) constituie testul uzual, fiind cel mai bine standardizat. Nivelul ASLO de la care se iau in considerare sunt 250 unitati Todd la adult si 333 unitati la copiii. Testul cu antistreptozim este o reactie de hemaglutinare cu antigene streptococice extracelulare concentrate adsorbite pe hematii, fiind un indicator foarte sensibil al infectiei recente daca depaseste 200 u/ml. Alti markeri sterptococici cum sunt streptochinazele, antistreptodornazele, antihialuronidazele si anti DNAza B nu aduc informatii suplimentare. - reactantii fazei acute sunt nespecifici, confirmand existenta unui proces inflamator. Probele uzuale sunt: - cresterea importanta a VSH-ului - aparitia proteinei C reactive - leucocitoza moderata - cresterea complementului seric - cresterea alfa 2 si gamaglobulinelor - hiperfibrinemie. Modificarile electrocardiografice sunt inconstante, dar intr-un context evocator au o valoare considerabila pentru diagnostic. In ordinea descrescanda a frecventei pot apare: - tahicardia discordanta cu febra - alungirea intervalului PR pe electrocardiograma - blocuri cardiace atrioventriculare de gradul 2 - tulburari de ritm, ritmuri jonctionale, aritmie extrasistolica. Ecografia cardiaca este necesara in cazurile unde se constata aparitia suflurilor cardiace vasculare, pentru analiza dinamicii valvulare si a consecintelor locale ale procesului reumatismal. De asemenea, prin ecografia cardiaca se pot aprecia dimensiunile cavitatilor cardiace si eventuale colectii lichidiene pericardice. Complicatii In cazurile severe de reumatism articular acut survine insuficienta cardiaca congestiva. Pe termen lung, problema majora este dezvoltarea carditei reumatismale. Alte complicatii sunt tulburarile de ritm, pericardita cu revarsat pericardic si pneumonie reumatica. Tratament Masurile generale care trebuiesc urmate constau in repausul la pat care este necesar a fi impus pana la: - normalizarea valorilor temperaturii, in absenta medicatiei - normalizarea VSH (vitezei de sedimentare a hematiilor)

Page |4

- revenirea la normal a frecventei cardiace de repaus (<100b/min la adulti) - normalizarea traseului electrocardiografic. Tratamentul medicamentos Administrarea salicilatiilor reduce marcat febra si amelioreaza durerea si tumefactia articulara. Aceste medicamente nu influenteaza deloc evolutia naturala a bolii. La adulti se recomanda aspirina (0,6-0,9 g la 4 ore), la copii dozele sunt mult mai mici. Efectele secundare care pot aparea constau in greata, varsaturi, uneori hemoragie digestiva si tinitus (tiiuituri in urechi). Tratamentul patogenic al reumatismului articular acut, al eradicarii infectiei cu streptococ este penicilina (benzatin penicilina G 12 milioane unitati intramuscular, doza unica sau procain penicilina, 600000 unitati intramuscular zilnic, timp de 10 zile). Se poate inlocui in cazul alergiilor cu eritromicina. In ceea ce priveste tratamentul cu corticoizi, nu exista nici o dovada ca leziunile cardiace sunt prevenite sau reduse de corticosteroizi. Administrarea scurta de corticoizi (prednison 40-60 mg oral zilnic), scazand doza pe parcursul a 2 saptamani, produce de obicei o ameliorare rapida, fiind indicata in cazurile in care simptomatologia nu raspunde adecvat la terapia cu salicilati.

Page |5

HIPERMETROPIA Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere. Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta. Cauze Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului. Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea. Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de 40 de ani procesul de acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbitie. Aceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de cristalin. Simptome Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. Devin dificile activitati ca cititul sau cusutul. Pot de asemenea sa apara: - vedere incetosata, in special in timpul noptii - cefalee frecventa (durere de cap) - durere si tensiune oculara - dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori

Page |6

Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot manifesta : - cefalee frecventa - isi freaca ochii des - nu manifesta un interes prea mare pentru citit - au dificultati de citit. Mecanism fiziopatologic Hipermetropia apare inca din copilarie, dar cresterea globului ocular si alungirea lui corecteaza afectiunea. Daca hipermetropia nu se corecteaza pana la varsta de 9 ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea se poate totusi pastra nemodificata prin acomodare. Copii a caror hipermetropie nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari sau lentile de contact. La adulti se indica chirurgie care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul. Hipermetropia poate trece neobservata pana la varsta de 40 de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza contractia cristalinului devin mai putin eficienti. Scaderea flexibilitatii cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. Rigidizarea cristalinului se numeste presbiopie. Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la apropiere sunt afectate si vor necesita corectare. Ochelerii si lentilele de contact vor corecta tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. Simptomele hipermetropiei se accentueaza cu varsta. Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism sau ambliopie (unul dintre ochi nu este folosit si zona corticala sufera o involutie). Factori de risc Factorii de risc pentru hipermetropie sunt: - rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie - varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu prezbitie. Consult de specialitate Se apeleaza la medic atunci cand apar: - o modificare brusca a vederii - pierdere brusca sau o tulburare - durere - o secretie galbena sau verzuie de la nivelul ochiului - atunci cand un copil sau un adolescent are simptome de hipermetropie sau are tulburari de vedere - hipermetropie care se inrautateste la un adult - apare intoleranta la lentilele de contact. Un consult oftalmologic de rutina poate diagnostica hipermetropia sau alte tulburari de refractie, boli care afecteaza ochiul.

Page |7

Consultul oftalmologic complet poate dura 30-60 minute. Un consult oftalmologic de rutina include: - istoricul medical al pacientului (alte boli ale pacientului) si examenul fizic - istoricul medical al familiei pacientului - teste vizuale (acuitatea vizuala, campul vizual, refractia oculara) - tonometrie, masurarea presiunii intraoculare - oftalmoscopia, care permite vizualizarea fundului de ochi si a altor componente oculare, utilizand un ansamblu de lentile care maresc imaginea si o sursa de lumina Pentru a diagnostica hipermetropia se instileaza in ochi substante cicloplegice, pentru a dilata pupila si a minimaliza acomodarea. Depistarea precoce a hipermetropiei se face prin testarea acuitatii vizuale in special in cadrul examenelor generale din copilarie. In cazul copiilor se pot aplica procedee de fotoscreening. Se realizeaza imagini video si nu necesita cooperare din partea copilului. Tratament Tratament - generalitati Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament. Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata. Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale. La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera. In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele. Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile chirurgicale folosite sunt: keratectomie fotorefractiva, keratoplastia termica, keratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare. Avantaje si dezavantaje ale mijloacelor terapeutice: - ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie; dar se rup sau se sparg cu usurinta - lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene. De asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite Procedeele chirurgicale: desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii. Terapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de exemplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii. Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de

Page |8

exemplu, bolile care determina scaderea imunitatii sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara). Varianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom,keratocon, boala inflamatorie oculara, keratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele laser pentru corectia hipermetropiei.

Tratament ambulator (la domiciliu) Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si mai la indemana pacientului. Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in cazul activitatilor periculoase. Lentilele de contact necesita o ingrijire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea. Dupa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de bandaje, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. Se pot administra picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie. Se indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita intrarea de apa in ochi. Se interzice de asemenea dusul pentru 2 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in ochi. Vederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale. Simptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare. Tratament chirurgical In cazul hipermetropiei sunt disponibile mai multe procedee chirurgicale. Prin aceste tehnici se modifica forma corneei, asa incat focalizarea sa se faca direct pe retina. Scopul procedeelor chirurgicale este acela de a permite persoanelor cu hipermetropie sa vada bine fara lentile de corectie. Majoritatea medicilor considera ca o acuitate vizuala de 20/40 obtinuta in urma chirurgiei reprezinta un rezultat satisfacator. Persoanele cu acuitatea vizuala de 20/40 pot sa conduca masina fara sa necesite ochelari. Procedeele laser pentru corectarea hipermetropiei nu sunt la fel de uzuale ca cele pentru coretarea miopiei. In cazul hipermetropiei, corneea trebuie remodelata si intarita, lucru mai dificl de realizat decat aplatizarea care se face pentru corectarea miopiei. Procedeele laser se folosesc pentru corectia gradelor mici de hipermetropie. Alte optiuni, ca implantarea de lentile intraoculare, pot corecta mai usor hipermetropia. Alte procedee folosite in terapia hipermetroiei includ lentile intraoculare cristaliniene sau inlocuirea de cristalin. Desi indepartarea cristalinului si introducerea unui alt cristalin duce la pierderea abilitatii de acomodare, acest procedeu poate fi optiunea cea mai buna pentru persoanele in varsta, la care oricum acomodarea este aproape pierduta. Exista 3 procedee principale de corectie laser a hipermetropiei:

Page |9

Keratomielia laser in situ, care foloseste unda laser pentru a inmuia partea centrala a corneei, a devenit cea mai des folosita terapie in tratarea hipermetropiei. Aceasta tehnica are simptome postoperatorii (durere) mai putin severe decat celelalte proceduri, iar stabilizarea campului vizual dupa terapie este mai rapida. Aceasta metoda este folosita pentru corectarea hipermetropiei moderate sau usoare. Keratectomie fotorefractiva laser este un procedeu care foloseste laserul pentru a remodela corneea si a o inmuia. Acest procedeu nu implica incizii, dar este un procedeu dureros si cu vindecare mai lenta. Corecteaza hipermetropia mica si moderata. Keratoplastia termica este un procedeu ce utilizeaza energia calorica pentru a modifica suprafata corneei, prin scurtarea fibrelor de colagen din interiorul ei. Sunt doua tipuri de keratoplastie: noncontact (keratoplastie laser) si contact (keratoplastie prin conductie). Ambele au risc de a favoriza astigmatismul. Terapii alternative Hipermetropia nu poate fi corectata prin alte terapii, iar terapiile complementare, ca dieta, activitatea fizica sau masurile de auto-intretinere nu au nici un efect. Profilaxie Hipermetropia nu poate fi prevenita. Diagnosticarea precoce poate preveni procesele de acomodare, ce pot fi simptomatice si pot obosi ochiul. Screening-ul precoce poate identifica de asemenea alte boli asociate, ca strabism si ambliopie.

P a g e | 10

PREZBITISM
Pentru o mare parte dintre noi, sezonul alergiilor pare interminabil: primavara ne confruntam cu polenul, vara cu iarba si fanul uscat, toamna cu praful in exces. Oricare ar fi cauza alergiei, rezultatul ramane acelasi: avem ochii rosii, ne ustura, simtim permanent un corp strain ce ne jeneaza, ne inteapa si ne creeaza disconfort. Daca ne aflam in regiuni cu multi posibili factori declansatori (cum ar fi zonele rurale de campie), putem suferi astfel de necazui chiar si 9- 10 luni pe an, in fucntie de conditiile atmosferice. Alergiile oculare apar cand organismul lupta impotriva unor particule nocive din mediu care au intrat in contact cu suprafata ochiului. Sunt de fapt parte a unui raspuns imun complex prin care ochiul este protejat de eventualele leziuni. Deoarece ochiul este foarte expus contactului cu substantele din mediu de genul polenului, parului de animal, particulelor de praf, ele pot sa adere foarte usor la suprafata umezita a globului ocular determinand jena oculara si declansand o serie de reactii asemanatoare cu cele care apar daca alergenul ar fi intrat in contact cu mucoasa nazala, laringiana sau daca ar fi ajuns chiar si in trahee si bronhii. Simptomatologie Cele mai vizibile si evidente simptome ale alergiilor oculare sunt reprezentate de: - edem, - hiperlacrimatie, - roseata, - prurit local, - sensibilitate exagerata la lumina, - durere si imposibilitatea de a tine ochiul deschis. Simptomele alergiilor sunt foarte similare celor din bolile oftalomolgice inflamatorii, de aceea diagnosticul si tratamentul acestora ridica probleme uneori. Cauze Reactiile alergice oculare pot fi declansate de o serie de factori, precum: - Particule de polen; - Praf; - Particule de mucegai; - Bacterii de pe suprafata blanii animalelor; - Produse cosmetice: farduri de pleoape, mascara, creioane dermatograf, demachiante; - Produse de ingrijire : sapunuri, creme; - Solutii pentru lentilele de contact. Alergiile oculare pot fi sezoniere sau perene, afectandu-ne in mod imprevizibil, de-a

P a g e | 11

lungul intregului an. 1. Alergiile sezoniere apar in special primavara si toamna si sunt declansate de polenul florilor, al pomilor sau de iarba. 2. Alergiile perene sunt permanente si se datoreaza existentei unui alergen cu care venim in contact zilnic (poate fi in casa - mucegai, praf, par de animal sau poate fi intrun produs de ingrijire sau produs cosmetic). Alergiile oculare apar izolat sau in cadrul unor sindroame alergice curinoree, congestie nazala, urticarie. Exista o serie de factori cu potential predispozant. Specialistii considera ca avem mai multe sanse sa dezvoltam alergiioculare daca avem un teren atopic, adica daca exista si alte tipuri de alergii: dermatita de contact, rinita alergica sau daca in istoricul medical al rudelor apropiate exista astfel de afectiuni. Daca exista teren atopic, simptomele de alergie apar cel mai adesea inainte de varsta de 30 de ani. Diagnosticare Diagnosticul alergiilor trebuie facut cu atentie deoarece exista si unele afectiuni mai grave ce pot avea semne si simptome asemanatoare. Printre acestea se numara: - Xeroftalmia; - Obstructia ductului lacrimal; - Conjunctivita (bacteriana sau/ si virala). De retinut! Daca simptomul predominat este pruritul, iar ochiul este roz- rosu, cel mai probabil, este vorba de o alergie. Daca insa ustura foarte tare si senzatia de corp strain este foarte intensa, poate fi semn de xeroftalmie, iar daca este rosu intens iar dimineata pleoapele sunt lipite intre ele este mai degraba o conjunctivita. Cum sa ne protejam ochii? Datorita faptului ca alergiile sezoniere sunt cel mai adesea cauzate de polenul eliberat primavara de catre plante in aer, evitarea contactului cu factorii declansatori este mai dificila. Totusi, exista anumite recomandari pe care ni le fac specialistii: 1. Sa limitam expunerea in zone impadurite, sa stam cat mai putin pe pajisti sau campii primavara si vara. 2. Sa evitam sa aerisim prea mult incaperile si sa folosim aparatele de aer conditionat sau ventilatoarele in lunile calde (decat sa deschidem ferestrele larg). Daca tinem ferestrele deschise exista riscul ca o mare cantitate de alergeni sa intre in camera. Aceasta recomandare vine insa cu o avertizare: in cazul in care alergiile sunt grave si ne aflam intr-o perioada de polenizare si inflorire masiva a pomilor si a vegetatiei, in general, particulele alergenice sunt oricum prezente peste tot. Daca

P a g e | 12

folosim aerul conditionat le putem vehicula in intreaga casa. Deci utilizarea lui trebuie facuta doar daca nu avem alergii de intensitate mare. 3. Sa achizitionam filtre HEPA. Ele au un sistem eficient de a inaltura alergenii din aer. Putem achizitiona chiar si aspiratoare dotate cu filtru HEPA.Acestea sunt considerate a fi doar masuri preventive si constituie un prim pas in ameliorarea reactiilor alergice. Multi dintre noi insa trebuie sa ne adresam medicului oftalmolog pentru a ni se elabora o schema terapeutica eficenta in tratarea alergiilor. In momentul de fata exsita o serie de medicamente antialergice care inlatura cu succes simptomele oculare si ne permit sa ne bucuram in voie de vremea frumoasa si de sezonul cald. Exista si medicamente ce pot fi eliberate fara prescriptie medicala si care sunt disponibile in farmacii. Ele sunt indicate in special in cazurile moderate. De obicei sunt utile in ameliorarea iritatiei si pruritului. Antialergice de tipul antihistaminicelor se gasesc si in solutiile oftalmice. Exista picaturi speciale care au proprietati anticongestionante si antipruriginoase. Antihistamincele sunt substante care blocheaza receptorii histaminici de la nivelul conjunctivei. Ca urmare, histaminanu isi mai poate reliza efectele, si iritatia nu apare. Astfel de substante sunt foarte eficiente in ameliorarea prurituluilocal insa mai putin eficiente in ameliorarea rosetii.Substantele decongestionante amelioreaza si roseata. Ele reduc vasodilatatia conjunctivala insa nu sunt eficiente in stoparea mecanismuluui de aparitie a alergiei. Sunt recomandate si picaturi cu antiinflamatoare nesteroidiene - ele reduc atat roseata cat si edemul. Specialistii ne recomanda utilizarea lacrimilor artificiale daca avem probleme alergice ele pot dilua alergenii acumulati la suprafata ochiului si impiedica aderarea lor la aceasta. Lacrimile artificiale pot imbunatati si capacitatea naturala de aparare a ochiului. Indiferent de tipul medicamentului antialergic pe care il preferam sau care ne este prescris, trebuie sa respectam strict indicatiile de administrare. Orice reactie adversa persistenta trebuie raportata medicului sau farmacistului (in cazul preparatelor adminsitrate fara reteta).

P a g e | 13

MIOPIA Miopia este una din cauzele frecvente de vedere neclara. Pentru pacientii cu miopie obiectele aflate la distanta apar neclare. Aceste persoane, in efortul de a percepe clar obiectele aflate la distanta se pot incrunta sau privi cu ochii usor intredeschisi. Miopia este de obicei o variatie a privirii normale si nu o boala. Mai rar aceasta poate apare datorita sau in cadrul unor boli. Cauze Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina(membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. Miopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie. S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie, dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai avansate decat alte persoane. In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai exista cateva cauze rare de miopie. Acestea sunt: - miopia patologica este o boala in care polul posterior al globului ocular continua sa se dezvolte dupa ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara) - miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau situatii patologice cum ar fi nasterea prematura (nasterea inainte de implinirea celor 9 luni de sarcina), sindromul Down - pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente. Rar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei; corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua portiuni: una anterioara transparenta si alta posterioara opaca). Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca prezinta retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventa la prematurii care au

P a g e | 14

primit terapie cu oxigen la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal al retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia). Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau glaucom (cresterea tensiunii in interiorul globului ocular). Motivele pentru aceasta evolutie a miopiei nu sunt cunoscute. Factori de risc Sus Exista un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie intr-o familie). Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie si de asemenea, odata dezvoltata, de a avea o forma mai severa de boala decat barbatii. Prematurii, in special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Exista boli mostenite ale ochiului sau alte afectiuni care pot creste riscul de imbolnavire. Studii recente au stabilit o legatura intre activitatile in care este folosita timp indelungat vederea la aproape (de exemplu cititul) si miopie. Simptome Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta: - dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele cinematografelor - reducerea performantelor scolare sau sportive. Copii mai mici de 8-9 nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul: - priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata - tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata - sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer - nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distanta - frecvent are dureri de cap (cefalee). Mecanism fiziopatologic Miopia incepe sa se dezvolte de obicei in copilarie sau la inceputul adolescentei, intre 8 si 14 ani. Majoritatea copiilor se nasc cu o usoara hipermetropie (dificultati in vederea la aproape) care este insa corectata de dezvoltarea normala a globului ocular in timpul copilariei. Dar daca globul ocular creste mai mult decat este normal si lumina nu mai este focalizata direct pe retina ci in fata ei, copii devin miopi. In timpul adolescentei, odata cu cresterea globului ocular, miopia poate apare si se poate inrautati rapid. Adolescentii pot avea nevoie de o pereche noua de ochelari la fiecare 12 luni sau chiar mai des. Avansarea miopiei se opreste de obicei in jurul varstei de 14-16 ani in cazul femeilor si la aproximativ 25 ani in cazul barbatilor.

P a g e | 15

Frecvent miopia se stabilizeaza intr-un stadiu usor sau moderat. Evolutia miopiei nu poate fi oprita odata ce boala a debutat, se poate doar incerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de contact sau interventia chirurgicala. Desi tratamentul nu poate opri evolutia, este important ca aceasta boala sa fie depistata rapid; cei la care nu este diagnosticata au probleme scolare si de adaptare sociala, pierd increderea in sine. Dupa varsta de 40 ani, pacientii dezvolta frecvent prezbiopie (incapacitatea de a focaliza obiectele situate aproape). In aceasta situatie este recomandata folosirea ochelarilor cu lentile bifocale sau a lentilelor de contact. Miopia creste riscul pentru boli mai grave, cum este dezlipirea retinei, desi in aceasta situatie riscul este destul de mic. Riscul este direct proportional cu gradul de miopie; astfel miopia severa are un risc mult mai mare decat cea moderata. Pacientii cu miopie patologica au un risc crescut de a dezvolta cataracta, glaucom sau dezlipire de retina. Consult de specialitate Medicii specialisti recomanda ca fiecare persoana, fie ca are miopie sau nu, sa efectueze consultatii de specialitate periodic de-a lungul vietii. In afara acestor examinari de rutina se apeleaza la un consult de specialitate cand: - un copil sau adolescent are simptomele unei miopii sau acuza vedere neclara - miopia la un adult se inrautateste brusc - exista modificari in toleranta lentilelor de contact (de exemplu nu mai pot fi purtate tot atat de mult ca inainte). Medici specialisti recomandati Medicii care pot diagnostica si prescrie ochelari corectori sunt: - medicul oftalmolog - medicul oftalmometrist (medic care se ocupa cu masurarea modificarilor vederii normale). Personalul medical care efectueaza teste screening (teste efectuate persoanelor asimptomatice pentru a depista riscul de boala sau boala intr-un stadiu incipient) pentru a detecta problemele de vedere sunt: - medicul pediatru - medicul de familie - medicul internist. Expectativa vigilenta Diagnosticarea si tratarea miopiei cat mai rapid poate evita problemele scolare sau de socializare ale copiilor. Daca se suspicioneaza aceasta afectiune este recomandat un consult de specialitate efectuat de un medic oftalmolog. Investigatii

P a g e | 16

Un control de rutina poate detecta miopia sau alte probleme de vedere, ca si alte boli ce afecteaza ochiul. O consultatie completa dureaza intre 30 si 60 de minute. Un astfel de control cuprinde: - intrebari despre antecedentele patologice personale (alte boli pe care bolnavul le-a avut sau le are) si examenul fizic - teste vizuale: acuitatea vizuala, campul vizual si teste de refractie oculara - examinarea ochiului folosind microscopul si o sursa de lumina - tonometria prin care se masoara presiunea din interiorul globului ocular - oftalmoscopia care permite vizualizarea polului posterior al globului ocular. Tratament Tratament Generalitati Desi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape normala. Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si interventia chirurgicala. Folosirea ochelarilor este cea mai folosita metoda de tratament. Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie. Ambele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine decat interventia chirurgicala. Uneori pacientii constata ca ochelarii nu ofera aceiasi claritate a vederii periferice sau centrale ca si lentilele de contact. Desi lentilele de contact ofera o vedere excelenta, ele prezinta riscul de infectie. Retetele pentru ochelari sau lentile de contact cuprind forma si puterea lentilelor. Scopul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de refractie prin modificarea formei corneei. Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe tehnici: LASIK, keratectomie fotorefractiva (ambele procedee folosesc terapia laser), implantarea unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (IOLs). De retinut! Nu exista un singur tratament pentru toate persoanele cu miopie, tratamentul trebuie indivilualizat pentru fiecare pacient. Trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte in alegerea unui tratament specific pentru un anume pacient: - ce eficienta va avea tratamentul (va avea ca urmare corectia necesara pacientului respectiv?) - cat de eficiente in timp sunt rezultatele. Corectia obtinuta se va schimba in timp? - care sunt riscurile si complicatiile posibile - care sunt ingrijirile necesare dupa tratament - care sunt urmarile estetice ale procedeului

P a g e | 17

- trebuie luata in considerare varsta pacientului; pana la circa 20 de ani forma globului ocular se poate modifica astfel ca nu se practica interventia chirurgicala pana la aceasta varsta - interventiile folosind laser-ul produc modificari permanente ale ochiului, pe cand procedeele mai noi cum sunt implantul de inel corneea sau de lentile intraoculare sunt reversibile - care sunt costurile tratamentului. Alte aspecte care trebuie luate in considerare sunt: - tratamentul va afecta capacitatea de munca a pacientului; unele meserii (de exemplu piloti de avioane) nu pot efectua anumite forme de tratament - cei care practica sporturi de contact (de exemplu box, fotbal, wrestling, arte martiale) au nevoie de un anumit tip de tratament - exista unele boli care pot interfera cu decizia de a practica o interventie chirurgicala (de exemplu boli autoimune,imunodeficiente, unele medicamente pot impiedica vindecarea adecvata dupa operatie); exista unele afectiuni care pot provoca modificari de vedere (de exemplu diabetul zaharat, folosirea de steroizi sau graviditatea) - alte boli oculare pot influenta alegerea tipului de tratament, astfel cei care au sau au avut glaucom, keratoconus, boli inflamatorii ale ochiului, infectie oculara cu virusul herpex simplex, traumatisme oculare, interventii chirurgicale oculare ar trebui sa evite operatia. Daca este recomandata interventia chirurgicala este bine ca aceasta sa fie efectuata de un medic cu experienta. Exista studii care arata ca rata complicatiilor este mai mica daca procedura este efectuata de un astfel de chirurg decat de unul cu o experienta redusa. Tratament ambulator (la domiciliu) Desi miopia nu poate fi prevenita sau vindecata se poate colabora cu medicul oftalmolog pentru a fi corectata. Pot fi nevoie de ingrijiri la domiciliu dupa ce s-a practicat interventie chirurgicala pentru a corecta miopia. Astfel, poate fi nevoie de un bandaj sau lentile de contact speciale cateva zile dupa interventie. Se pot prescrie picaturi care sa reduca inflamatia si riscul de infectie, picaturi ce se pot utiliza de la cateva zile pana la cateva luni dupa interventie. Se recomanda de asemenea ca 2 saptamani dupa operatie sa se evite activitati sportive intense, machiajul si activitati care implica patrunderea apei in ochi (de exemplu inaintea operatiei se poate face baie si apoi aceasta se evita 1-2 zile dupa interventie). In functie de tipul operatiei practicate, acuitatea vizuala poate fi redusa pentru cateva zile dupa si se interzice conducerea autovehiculelor pana in momentul cand vederea revine complet si devine clara. Simptome datorate lipsei umiditatii normale a ochiului apar frecvent insa sunt temporare. Pot fi tratate cu picaturi ce lubrefiaza ochiul sau daca

P a g e | 18

problema persista se poate practica infundarea ductelor care dreneaza in mod normal globul ocular. Optiuni de medicamente Nu se folosesc medicamente pentru a corecta miopia. Tratament chirurgical Sunt disponibile mai multe tehnici chirurgicale care sa corecteze forma corneei si sa produca refocalizarea luminii direct spre retina. Cu toate acestea chirurgia nu poate corecta miopia patologica. Scopul tratamentului chirurgical este acela de a permite persoanelor cu miopie sa vada clar fara a purta ochelari sau sa fie mai putin dependenti de utilizarea acestora. Multi oftalmologi considera ca o acuitate vizuala la jumatate fata de normal sau chiar mai buna dupa o interventie chirurgicala poate fi considerata un rezultat satisfacator, lucru care se petrece la marea majoritate a pacientilor. Aceste persoane pot de asemenea conduce autovehicole fara ochelari de corectie. Exista trei tehnici chirurgicale principale: - LASIK (procedeu chirurgical ce foloseste laser-ul pentru a modifica curbura corneei) are o rata inalta de succes combinata cu o incidenta scazuta a complicatiilor si se aplica in cazul miopiei de grad mic sau moderat dar poate fi folosita si pentru a corecta grade mai severe de miopie. In general, pacientii se refac mai repede, au dureri mai mici si vederea se recupereaza mai repede decat in cazul PRK. Aceasta interventie consta din practicarea unei mici incizii in cornee si indepartarea unui fragment de tesut expus de incizie - PRK (keratectomia fotorefractiva cu laser) este alt tip de interventie chirurgicala de corectare a miopiei care este utilizat frecvent. Ca si tehnica precedenta are o rata mare de succes si o incidenta mica a complicatiilor pentru tratamentul miopiei de grad mic sau moderat si poate fi folosita in locul RK pentru a corecta miopia severa. Tehnica foloseste aplicarea unui fascicul laser pe suprafata ochiului pentru a remodela forma corneei - RK (keratotomia radiala) este o metoda foarte sigura si de succes pentru pacienti care au miopie usoara sau moderata (mai putin de 3 dioptrii) dar folosirea ei s-a redus si a fost inlocuita de LASIK si PRK. Aceasta tehnica se bazeaza pe practicarea mai multor incizii pe cornee pentru a modifica unghiul pe care aceasta il face peste pupila Implanturile corneene folosesc inele de implant care schimba forma corneei. Acestea sunt niste piese din acril care sunt implantate pentru a aplatiza corneea si a reduce miopia. Lentilele implantate intraocular se folosesc pentru a corecta miopia severa si s-au dovedit a fi, in urma unor studii, sigure si eficiente in corectarea miopiei moderate spre severa. Aceste lentile sunt dintr-un plastic foarte clar si inlocuiesc lentilele naturale ale ochiului. De retinut!

P a g e | 19

Din cele trei tipuri de tehnici chirurgicale, RK este cea mai veche dar PRK si LASIK sunt acum mult mai frecvent folosite. Studii efectuate au demonstrat ca acestea doua sunt cel putin la fel de precise ca RK si au un risc mai scazut al efectelor secundare sau al supracorectiei. Se poate apela la tratament chirurgical atunci cand ochelarii sau lentilele de contact nu sunt suportate sau nu sunt convenabile. Alte tratamente Nu s-a descoperit nici un alt tratament, cum ar fi medicamente, dieta sau exercitii ale ochilor, care sa fie capabil sa inlature miopia. Profilaxie Desi miopia este o afectiune care se trateaza usor, ea nu poate fi nici prevenita si nici nu se poate stopa evolutia ei odata instalata. Adesea boala evolueaza uneori rapid pana in ultimii ani de adolescenta sau in jurul varstei de 20 de ani, cand de obicei se stabilizeaza. Miopia nu se reduce odata cu avansarea in varsta. Multa lume considera ca excesul unor activitati care implica vederea de aproape, asa cum sunt cititul sau statul prea aproape de televizor cauzeaza miopie. Pana de curand au fost putine dovezi in sprijinul acestei afirmatii, insa cercetari recente au concluzionat ca persoanele cu profesii ce implica cititul extensiv au un grad mai mare de miopie. Diete speciale, exercitii ale ochilor sau medicamente nu pot trata sau vindeca miopia.

P a g e | 20

Astigmatismul
Astigmatismul reprezinta o afectiune oftalmologica destul de frecvent intalnita, in special in randul copiilor. Se poate corecta usor prin lentile de contact, ochelari sau chiar prin interventii chirugicale. Astigmatismul apare cand corneea prezinta curubri anormale si are mai degraba o forma ovoidala decat rotunda. Astigmatismul este o tulburare de refractie si este fiziologica (cand are o valoare in jur de 0,5 dioptrii) sau patologica (daca este mai mare de 1 dioptrie). In situatia in care curbura corneei este foarte accentuata, pacientii au indicatie de tratament. Daca insa astigmatismul are valori mici si nu interfereaza cu calitatea vietii pacientului, specialistii recomanda necorectarea lui. Globul ocular are forma sferica si doua lentile: corneea si cristalinul. Corneea este transparenta si acopera irisul, pupila si camera anterioara a ochiului. Cristalinul este localizat in spatele irisului, iar posterior de el se afla corpul vitros (sau simplu, vitrosul). El are o forma biconvexa si alaturi de cornee refracta lumina ce va fi focalizata pe retina. Corneea si cristalinul au impreuna mai mult de 2/3 din intreaga putere optica a ochiului. In mod normal, cand raza luminoasa patrunde in ochi ea se refracta uniform si determina o imagine clara, unica a obiectului. In ochiul cu astigmatism acest lucru nu se intampla - lumina este refractata cu putere diferita intr-o zona fata de alta, astfel incat ajunge sa fie focalizata doar o parte din obiect. Obiectul in ansamblul sau va aparea neclar si incetosat. Pacientii cu astigmatism nu pot percepe detaliile si uneori chiar si liniile verticale par distorsionate. Exista doua tipuri de astigmatism: 1. Astigmatismul neregulat - adesea cauzat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene si nu poate fi corectat prin lentile externe, ci doar prin lentile de contact rigide si permeabile (care pot fi destul de inconfortabile pentru pacient).

P a g e | 21

2. Astigmatismul regulat - poate fi corectat prin ochelari. Astigmatismul este relativ frecvent intalnit in populatie: specialistii oftalmologi considera ca 3 din 10 copii cu varsta intre 5 si 17 ani au astigmatism. Tratamentul acestei afectiuni include atat metode chirugicale, cat si corectie externa (prin ochelari cu lentile cilindrice). Astigmatismul se masora in dioptrii. Se indica corectarea sa daca valoarea lui depaseste 1 dioptrie. In unele cazuri se poate corecta cu lentile de contact, insa indicatiile acestora sunt mai reduse comparativ cu ale ochelarilor. Astigmatismul patologic poate fi mostenit (are caracter ereditar). Adesea apare in combinatii cu alte tulburari oftalmologice de tipul miopiei sau hipermetropiei. Cauze Sus Specialistii nu au descoperit deocamdata cauzele aparitiei astigmatismului si nici de ce unele persoane dezvolta aceasta boala in timp ce altele nu. Astigmatismul poate fi ereditar in aceasta situatie este prezent inca de la nastere, sau poate fi dobandit - ca urmare a unei presiuni importante exercitate de pleoape asupra corneei, a posturii inadecvate, a utilizarii prelungite a vederii la locul de munca (in special pentru observarea detaliilor). Unii copii se nasc cu astigmatism (astigmatism congenital) insa majoritatea cazurilor apar in cursul vietii. Majoritatea afectiunilor refractive au tendinta la stabilizare (din punct de vedere al dioptriilor) in jurul varstei de 25- 30 de ani. Desi cauza exacta de aparitie a astigmatismului nu se cunoaste, exista o serie de factori cu potential daunator(considerati a fi factori de risc sau agenti cu rol patogenic) cum ar fi : -Vindecari prin cicatrici ale abraziunilor sau perforatiilor corneene; -Contuzii sau alte traumatisme oculare; -Infectii oculare; -Modificari de forma ale corneei secundare interventiilor chirugicale oftalmologice.

P a g e | 22

O cauza mai rara de astigmatism este cheratoconul. De fapt, acesta este o tulburare caracterizata prin deformarea cronica a corneei, insotita de scaderea vederii (ca rezultat al modificarilor de refractie). Afectiunea debuteaza la pubertate si afecteaza in special femeile. Se pare ca la baza aparitiei keratoconului se afla sinteza anormala de colagen (deoarece corneea este de natura colagenica, este si ea afectata). Evolutia cheratoconului poate fi spre indicatia realizarii unui transplant de cornee. Aceasta masura terapeutica are foarte mari sanse de reusita, iar prognosticul pacientilor este excelent - nu exista rejecte de cornee. Astigmatismul poate fi atat corneean cat si lenticular. Astigmatismul lenticular este determinat de anomalii ale cristalinului si apare intr-o serie de boli cu componenta metabolica de tipul diabetului zaharat, sindromului metabolic sau hipertensiunii arteriale (aceastea pot modifica forma cristalinului). Forma revine la normal daca nivelul glicemiei este pastrat in parametrii normali prin administrarea insulinei sau prin modificari de natura dietetica. Simptomatologie Pacientii cu astigmatism nediagnosticat si netratat au adesea: -Cefalee; -Oboseala oculara; -Vedere incetosata; -Acuitate vizuala scazuta in special pentru vederea la distanta. Desi astfel de simptome sunt nespecifice si nu sugereaza imediat un astigmatism, pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine si instituirii unui tratament adecvat. Nu exista factori de risc specifici pentru aparitia astigmatismului (in afara de un istoric familial de astigmatism) oricine poate dezvolta astigmatism, indiferent de varsta. Diagnosticare Medicul oftalmolog poate diagnostica astigmatismul in urma unui examen oftalmologic foarte amanuntit. Astigmatismul poate sa apara concomitent cu alte tulburari de vedere, cum ar fi miopia, hipermetropia. Din pacate, un mare procent din copiii si adolescentii cu astigmatism nu sunt diagnosticati precoce. Valoarea (masurata in dioptrii) a astigmatismului se mareste anual, de aceea pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte anual la un consult de specialitate. Astigmatismul poate fi diagnosticat de catre un optometrist care poate sa prescrie si ochelari sau lentile de contact si de catre un oftalmolog - acesta poate acorda ingrijiri complete si mult mai complexe - de la diagnostic pana la tratament medical sau chirugical. Pentru a stabili diagnosticul de astigmatism, medicul oftalmolog poate realiza mai multe teste. Cele mai importante sunt prezentate in continuare.

P a g e | 23

1. Examinarea campului vizual Este cel mai simplu test, face parte din examinarea oftalomologica standard si ofera informatii foarte utile. Se utilizeaza un optotip (o plansa cu litere si/ sau cifre de dimensiuni standard) pe care pacientul trebuie sa il citeasca de la o distanta predeterminata (de obicei 5 metri). 2. Teste de refractie Se realizeaza cu diverse tipuri de lentile. Medicul poate utiliza un retinoscop (oftalmoscop) pentru a urmari modul in care lumina este reflectata in ochi si astfel poate stabili daca exista greseli de refractie. Utilizand apoi alte lentile, medicul va cere pacientului sa precizeze cu care dintre acestea vede cel mai clar la optotip. Dupa ce se realizeaza masuratori la ambii ochi, oftalmologul va prescrie ochelarii in functie de lentilele cu care s-a putut corecta defectul de vedere. 3. Keratometrie Keratometrul este un aparat care masoara curbura corneei. Corneele care nu au astigmatism au o curbura uniforma si simetrica, insa cele cu aceasta afectiune nu sunt uniforme. Exista doua tipuri distincte de keratometre (sau oftalmometre): Javal-Schotz si BanschLomb. Principiile keratometrului se bazeaza pe relatia dintre marimea obiectivului, marimea imaginii precum si distanta dintre suprafata reflectata si obiect. In urma masuratorilor se determina forma corneei si puterea ei de focalizare. Keratometrul este, de asemenea, utilizat pentru prescrierea lentilelor de contact si pentru a monitoriza curbura corneei dupa interventiile chirugicale. 4. Topografia corneeana Aceasta tehnologie avansata aduce cele mai multe si detaliate informatii despre forma (curburile) corneei. Procedura mai este cunoscuta si sub denumirea de fotokeratoscopie sau videokeratografie. Este o tehnica imagistica noninvaziva folosita in oftalmologie care poate realiza o harta a suprafetei corneei. Topografia acesteia este deosebit de importanta deoarece corneea are peste 70% din puterea de refractie a ochiului. Harta tridimensionala a suprafetei corneene este utila specialistilor atat in diagnosticarea, cat si in tratarea unui numar mare de afectiuni. Procedura de realizare dureaza doar cateva secunde si este complet nedureroasa. Tratament Sus Astigmatismul poate fi tratat cu ochelari, lentile de contact sau prin interventie chirurgicala. 1. Ochelarii cu lentile cilindrice Au o forma particulara, menita sa echilibreze forma patologica a corneei (care determina tulburarile de acuitate vizuala). Ochelarii sunt utili pentru vederea la distanta.

P a g e | 24

Daca pacientul priveste insa prea mult timp in jos, imaginile pot aparea distorsionate. Unii specialisti sunt de parere ca daca defectul este mic, astigmatismul poate fi lasat necorectat. Daca insa pacientul are ochelari, ajunge sa se obisnuiasca cu ei in aproximativ o saptamana. In cazul in care vederea ramane in continuare neclara, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului pentru a li se prescrie alte lentile si pentru a li se verifica ochelarii pe care deja ii au. 2. Lentile de contact Exista lentile de contact speciale care pot corecta astigmatismul. Lentilele obisnuite isi modifica pozitia cand persoana clipeste (se rotesc). Lentilele pentru astigmatism au, insa, capacitatea de a reveni la pozitia intiala ori de cat ori pacientul clipeste. 3. Interventiile chirugicale Astigmatismul poate fi tratat cu laser. Metoda isi propune sa remodeleze corneea astfel incat aceasta sa poata focaliza lumina mult mai bine. Se considera ca tratamentul chirugical este singurul tip de tratament care poate sa corecteze efectiv cauza de aparitie a acestui defect. Interventia se realizeaza cu pacientul sub anestezie locala (cateva picaturi de anestezic oftalmic previn durerea). Se realizeaza un fald mic printr-o incizie foarte fina. Faldul de tesut corneean este apoi ridicat si tras inapoi pentru ca portiunea centrala sa devina accesibila tratamentului cu laser. Se trece la excizarea unor mici fragmente de cornee (din partea interna) si la sfarsit faldul se trece peste zona de lucru pentru a se acoperi corneea interna. Se administreaza picaturi oftalmice cu antibiotice si antiinflamatoare pentru a se preveni instalarea unor eventuale complicatii. Dezavantaje ale acestei operatii: -Pacientii pot prezenta xeroftalmie; -Pacientii pot sa perceapa un halou in jurul luminilor puternice, in special noaptea, care poate fi foarte deranjant; -Se poate mentine indicatia de ochelari chiar si daca pacientul este operat pentru alte defecte de vedere (miopie). 4. Keratotomia astigmatica Este o procedura chirurgicala utilizata in tratamentul astigmatismului care are la baza keratotomia radiala. In cadrul acestei tehnici se realizeaza mici incizii in cornee, in zonele strategice, unde unghiurile sunt cele mai ascutite. In urma keratotomiei corneea devine capabila sa focalizez mult mai precis lumina pe retina. Aceasta metoda este inlocuita insa treptat cu procedurile laser. De retinut! Indicatia de purtarea a ochelarilor, lentilelor sau cea de interventie chirurgicala se

P a g e | 25

stabileste in functie de starea de sanatate oculara, capacitatea de refractie precum si modul de viata al pacientului si profesia acestuia (necesitatile oculare ale pacientului). Daca pacientii au keratocon, se pare ca lentilele de contact rigide si permeabile le imbunataesc acuitatea vizuala mai bine decat ochelarii. Daca insa astigmatismul este sever, atunci specialistii le pot recomanda ochelari sau chiar interventie chirugicala.

P a g e | 26

BLEFARITA Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor. Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica. De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita. Simptome Simptomele blefaritei includ: - roseata - iritatia - prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea. Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi. Diagnostic Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene. Tratament Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta. Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

P a g e | 27

ORJELET Mic furuncul situat la marginea pleoapei, popular este cunoscut sub denumirea de urcior. Orjeletul (urciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare. Urciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. urciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana. Orjeletul intern, ca si urciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat urciorul. Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara. Cauze Cauza urciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita: - frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia - utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie. Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza. O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat urciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita. Simptome Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si urciorul. Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat urciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea.

P a g e | 28

Investigatii Deseori este dificil de diferentiat urciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion. Daca urciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat. urciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic urciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea urciorului acesta se vindeca si dispare. Tratament - Generalitati Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne, probleme minore ale pleoapei. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. Este necesar consultul de specialitate daca: - un urcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi) - roseata si tumefierea urciorului depasesc exteriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular - sunt probleme vizuale - urciorul nu se amelioreaza dupa 3 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intro saptamana de tratament. Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca un urcior foarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice. Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de urcior recurent sau semne deblefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.

Profilaxie

P a g e | 29

Pentru a preveni urciorul, orjeletul intern si salazionul: - nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia - se protejeaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul - se evita zonele intens poluate si cu mult praf - se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la 6 luni. Bacteriile se pot dezvolta in acestea - se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate extinde laglandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza urcior. Tratament ambulatoriu Desi majoritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase: - evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor - spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti grija de cineva cu urcior sau orice fel de infectie - se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi. Tratamentul ambulator pentru urcior si salzion este in mod normal suficient. Urmatoarele masuri scad disconfortul si ajuta la vindecare: - nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a urciorului sau salazionului - se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 3-6 ori pe zi ajuta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea ajuta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. Se utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. Nu se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal 5-10 minute). Se poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare. - lasati urciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide - daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic).Tratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea urciorului sunt: unguentele si solutiile oftalmice. Daca urciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice. Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. Nu se atinge varful aplicatorului cu mana. Aplicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. Unguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata. Daca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe urcior inainte de culcare.

P a g e | 30

Daca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in jos cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a pleoapei. La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. Se aplica o picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. Apoi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. Nu se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

P a g e | 31

Dacriocistita
Inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Sacul lacrimal este situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Se disting doua tipuri de dacriocistita: - dacriocistita acuta, insotita de o tumefactie sau umflatura, de culoare rosie, calda la pipait si susceptibila de a se transforma intr-un abces de culoare deschisa; - diacriocistita cronica, care determina si aparitia chisturilor care contin mucus, numit mucocel. Mucocelul este o tumora benigna formata prin acumularea de mucus. In oftalmologie, mucocelul este constituit de sacul lacrimal, cand canalele lacrimale nu permit trecerea lichidului lacrimal (lacrimile), insotita de o obstructie/infundare a canalului nazal. Diocriocistita se datoreaza obstructiei canalului lacrimal, mai precis a canalului lacrimonazal. Canalul lacrimo-nazal face legatura intre sacul lacrimal si nas. Simptome - Simptomele acestei afectiuni sunt lacrimarea si durere insotita uneori de febra. Tratament - Tratamentul consta intr-o dacriocistitorinostomie, adica de o desfundare a canalului lacrimo-nazal. Aceasta se face de catre medicul oftalmolog. Aceasta interventie chirugicala, care poate fi realizata si de catre un chirurg plastician, restabileste legatura intre sacul lacrimal si deschizatura foselor nazale atunci cand canalul este infundat. In unele cazuri, aceasta operatie (care dureaza in jur de 30 de minute) se face sub anestezie locala cu ajutorul laserului. In caz de dacriocistita acuta este necesara incizia abcesului, urmat imediat de un drenaj chirurgical, acoperind toata portiunea cu antibiotice.