Sunteți pe pagina 1din 17

Introducere

Egalitatea de sanse are la baza asigurarea participarii depline a fiecarei persoane la viata economica si sociala, fara deosebire de origine etnica, sex, religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala. Promovarea egalitatii de sanse poate contribui la coeziunea sociala atat la nivelul regiunilor de dezvoltare, cat si la nivel national. Dezvoltarea unei culturi a oportunitatilor egale presupune implicarea directa a tuturor actorilor sociali din sectorul public si privat, inclusiv societatea civila. Protectia sociala si incluziunea sociala pot fi promovate prin actiuni de combatere a discriminarii, promovarea egalitatii de sanse si integrarea in societate a grupurilor vulnerabile care se confrunta cu riscul de marginalizare sociala. Uniunea Europeana promoveaza drepturile fundamentale, nediscriminarea si egalitatea de sanse pentru toti. Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au declarat anul 2007 ca fiind Anul European al egalitatii de sanse pentru toti, in vederea asigurarii unei participari depline a fiecarei persoane la viata economica si sociala, fara deosebire de origine etnica, sex, religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala. Participarea echilibrata a femeilor si barbatilor in toate domeniile vietii sociale, politice si economice este mai mult decat necesara pentru a atinge o competitivitate si o dezvoltare durabila precum si pentru a obitine si consolida o democratie reala. In pofida progreselor inregistrate, in special in domeniul educatiei si al ocuparii, femeile inca mai intampina multe obstacole in atingerea unei egalitati reale, inclusiv in ceea ce priveste concilierea vietii de familie cu viata profesionala. Pentru ca egalitatea reala sa fie un fapt implinit, este nevoie nunumai de o imbunatatire a legislatiei in sensul integrarii principiului egalitatii ci si, mai ales, de o schimbare a atitudinilor si a comportamentelor, a stilurilor de viata si a structurilor sociale care le impiedica pe femei sa-si dezvolte in mod liber personalitatea si participarea activa in toate domeniile vietii: economie, cultura, politica, etc. Este ingrijorator ca principalele tendinte in ceea ce priveste situatia femeilor si barbatilor din Romania indica o alarmanta involutie datorita insuficientelor actiuni la nivel guvernamental, cu toate eforturile depuse de reprezentantii societatii civile. Datele recente arata ca societatea romaneasca contemporana, in lipsa unor modele pregresiste, tinde sa se orienteze in construirea relatiilor dintre femei si barbati, atat in familie cat si in viata publica, catre un model patriarhal. Grefat pe fondul saraciei si al evoulutiilor
3

sociale negative ale tranzitiei romanesti, acest model cultural este generator de comportamente si practici sociale retrograde si discriminatorii. El induce odeea inferioritatii/superioritatii unui sex si permite, in practica, tratarea diferentiata a persoanelor in conformitate cu acest criteriu, ceea ce contravine principiilor elementare ale democratiei. Eliminarea discriminarilor dupa criteriul de sex, vizibile sau discrete, este una dintre conditiile necesare pentru construirea ueni societati echitabile si pentru evolutia spre progres, aceastra presupunad implicarea efectiva a autoritailor statului si a fiecarui om politic in parte. In plus, in conditiile extinderii Uniunii Europene, romania are de ales intre a ramane o insula arhaic-traditionala, cu modele culturale si relatii de productie pe masura, sau de a se integra intr-un spatiu reglementat de standardele democratiei si civilizatiei occidentale, cu optiuni culturale si relatii de productie progresiste. Daca alegerea se indreapta spre evolutie catre modelul social european, factorii de decizie politica nu mai pot ingora problemele legate de dicrepantele existente intre situatia femeilor si a barbatilor si nici consecintelor economice si sociale generate de acestea.

Capitolul I Egalitatea de sanse in Romania


1.1 Cadrul legislativ al principiului egalitatii intre barbati si femei

Egalitatea de sanse are la baza standardele stabilite prin urmatoarele directive aprobate de catre Uniunea Europeana: Directiva75/117/CE privind aplicarea principiului egalitatii de remuneratie pentru femei si barbati, Directiva 76/207/CE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare, precum si in ceea ce priveste conditiile de munca, Directiva 95/85/CE privind introducerea masurilor de incurajare a imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, Directiva 97/80/CE privind sarcina probei in cazurile de discriminare pe baza de sex, Directiva 79/7/CE privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale, Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbatii si femeile care executa o activitate independenta, inclusiv agricola, precum si a protectiei maternitatii,
4

Directiva 96/34/CE referitoare la concediul parental, Directiva 78/2000/CE privind egalitatea in domeniul ocuparii precum si in alte aspecte ale vietii cotidiene, Directiva 43/2000/CE privind tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasiala si etnica.

Pe langa Directivele UE, exista o serie de legi, atat in legislatia interna cat si in cea internationala, cu privire la egalitatea de sanse si nediscriminare. Astfel, in legislatia internationala exista: -

Cartea sociala europeana revizuita din 03.05.1996, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.193/04.05.1999, prin Tratatul de la Roma (1957) s-a introdus principiul remuneratiei egale pentru barbati si femei pentru aceeasi munca prestata, Tratatul de la Amsterdam (1999) instaureaza politici si activitati comune menite sa dea nastere egalitatii si sa combata discriminarea intre barbati si femei, sa inlature inegalitatile, sa lupte impotriva oricarei forme de discriminare pe motiv de sex, rasa sau origine etnica, religie sau credinta, dizabilitatate, varsta sau orientare sexuala,

Cartea Europeane a drepturilor fundamentale (2000), Conventia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor (CEDAW), adoptata in 1979 si intrata in vigoare in 1981, Regulementul Consiliului Europei nr. 1083/2006 in art. 16 stabileste dispozitii privind prevederile generale pentru Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune, Principiul egalitatii de sanse trebuie respectat pe tot parcursul implementarii fondurilor structurale si de coeziune, atat in faza de programare, cat si in faza de implementare a programelor operationale.

In legislatia nationala se regasesc o serie de hotarari si ordonante care reglementeaza acest aspect:
-

Hotararea

nr.319/08.03.2006,

publicata

in

Monitorul

Oficial,

Partea

nr.270/24.03.2006 prividn aprobarea Strategiei Nationale pentru perioada 2006 2009 si a Planului General de actiuni pentru implementarea Strategiei nationale pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru perioada 2006 2009, Hotararea nr, 1175/29.09.2005, publicata in Monitorul Oficial, Partea i nr. 919/14.10.2005 privind aprobarea Strategiei nationale pentru protectia, integrarea si uncluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 2013,

Legea nr. 202/19.04.2002, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 150/01.03.2007 privid egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, Ordonanta de urgenta nr. 61/14.05.2008, publicata in Monitorul Oficial, partea I nr. 385/21.05.2008 privid implementarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste accesul la bunuri si servicii si furnizarea de bunuri si servicii,

Ordonanta de urgenta nr. 96/14.10.2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, Ordin nr. 286/29.08.2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 674/03.10.2007 privind aprobarea Strategiei Nationale de implementare a masurilor de prevenire si combatere a discriminarii,

Hotararea nr. 430/25.04.2001, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 252/16.05.2001 privind aprobarea Strategei Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor,

Hotararea nr. 1273/07.12.2000, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 659/15.12.2000 privind aprobarea Planului national de actiune pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati,

Legea nr. 448/06.12.2006, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1/03.01.2008 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Ordinul nr. 383/06.06.2005, publicat in Monitorul Oficial, partea I nr. 709/05.08.2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale si a modalitatii de evaluare a indeplinirii acestora de catre furnizori,

Ordonanta de urgenta nr. 67/27.06.2007, publicata in Monitorul Oficial, partea I nr. 443/29.06.2007 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala,

Ordonanta nr. 137/31.08.2000,

republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.

99/08.02.2007 privind prevenirea si snctionarea tuturor formelor de discriminare. In anul 2007 au fost stabilite patru obiective, care sunt urmarite prin actiunile si programele care se vor desfasura in acest cadru, si anume: Drepturi - cresterea gradului de constientizare asupra dreptului la egalitate si nediscriminare, precum si asupra problemei discriminarii multiple, Reprezentativitate stimularea dezbaterilor asupra mijloacelor de crestere a participarii in societate a grupurilor care sunt victime ale discriminarii si a participarii echilibrate a femeilor si barbatilor,
6

Recunoastere facilitarea si celebrarea diversitatii si egalitatii, Respect promovarea unei societati bazate pe o mai mare coeziune.
1.2 Definirea conceptului de egalitate

Directivele europene vizeaza combaterea stereotipurilor si rolurilor atribuite femeilor si barbatilor indiferent de etnie, religie, dizabilitati, varsta si orientare sexuala, precum si necesitatea modificarii comportamentelor, atitudinilor, normelor si valorilor care aduc atingerea demnitatii umane. Actiunile prevazute in aceasta directie se refera la inlocuirea modelelor culturale, care reflecta stereotipurile de la nivelul societatii si la integrarea principiului egalitatii si diversitatii mai ales, in educatie, cultura si mass-media. Cetatenii Uniunii Europene au dreptul la tratament egal indiferent de sex, etnie, religie, dizabilitati, varsta si orientare sexuala. Incepand cu anul 2007 fiecare tara si-a propus sa lanseze campanii de crestere a gradului de constientizare privind dreptul la tratament egal si respectarea drepturilor si libertatilor fiecarui cetatean. In calitate de stat membru al Uniunii Europene, Romania s-a angajat sa respecte aceste drepturi si sa promoveze diversitatea. Desi, societatea civila, in special asociatiile care militeaza pentru drepturile femeilor, a semnalat de mai multa vreme inegalitatile existente in fapt dintre femeile si barbatii din Romania, institutiile publice au abordat problematica egalitatii de gen doar in cadrul procesului de negociere in vederea aderarii la Uniunea Europeana, indeplinirea standardelor in acest domeniu, prevazute de catre directivele europene amintite anterior, constituind unul dintre criteriile de aderare. Problematica promovarii egalitatii sanselor in viata sociala pentru ambele sexe, constituie o cerinta esentiala pentru societatea romaneasca, fiind considerata o componenta de baza a preocuparii pentru respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. De aceea, stimularea in egala masura a contributiei femeilor si barbatilor la dezvoltarea durabila si la progresul societaii a capatat o importanta crescanda in Romania. Trebuie insa mentionat faptul ca impactul transformarilor economice, politice si sociale care au avut loc in Romania in anii 90 a afectat in mod diferit situatia femeilor si cea a barbatilor. Conform art. 16 din regulamentul Consiliului Europei nr. 1083/11.07.2006 privind prevederile generale pentru Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune, Statele membre si Comisia asigura promovarea egalitatii intre barbati si femei si integrarea principiului de egalitate de sanse in domeniul respectiv in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii fondurilor. Statele membre si Comisia iau masurile
7

adecvate pentru prevenirea oricarei discriminari bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexualea, in timpul diferitelor etape ale aplicarii fondurilor si in special in ceea ce priveste accesul la fonduri. In special, accesibilitatea persoanelor cu handicap este unul dintre criteriile care trebuie respectate la definirea operatiunilor cofinantate din fonduri si de care trebuie sa se tina seama in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii. Promovarea egalitatii de sanse va contribui la coeziunea sociala, atat la nivelul regiunilor de dezvoltare, cat si la nivel national. Dezvoltarea unei culturi a oportunitatilor egale presupune implicarea directa a tuturor actorilor sociali din sectorul public si privat, inclusiv societatea civila. Protectia sociala si incluziunea sociala pot fi promovate prin actiuni de combatere a discriminarii, promovarea egalitatii de sanse si integrarea in societate a grupurilor vulnerabile care se confrunta cu riscul de marginalizare sociala. Conform art.2, alin.1 din Ordonanta Guvernului nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, aparteneta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, adrepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lefe, in domeniul politic, economic, social si cultural sau orice alte domeniii ale vietii publice. Una dintre clasificarile termenului de discriminare, imparte aceasta in 2 mari categorii, si anume:

Discriminarea directa, prin care se intelege situatia in care o persoana este tratata mai putin favorabil, pe criterii de gen, rasa, nationalitate, categorie sociala, handicap, boala cronica, etc., decat este, a fost sau ar fi tratata alta persoana intr-o situatie comparabila.

Discriminarea indirecta, se intelege situatia in care o dispozitie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja in special persoanele apartinand unui grup defavorizat in raport cu prsoanele majoritare, cu exceptia cazului in care aceasta dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica este justificata obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzatoare si necesare.

Conform art.1, alin.2 din Legea nr. 202/19.04.2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.150 din
8

01.03.2007, prin egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv, femenin si tratamentul egal al acestora. Conform art.2, punctul b) si c) din Ordonanta de Urgenta nr. 67/27.06.2007, prin principiul egalitatii de tratament, se intelege lipsa oricariu tratament discriminatoriu, direct sau indirect, pe criteriul de sex, in special prin referirea la starea civila sau familiala. Prin tratament discriminatoriu se intelege orice excludere, restrictie ori diferenta de tratament, direct sau indirect, intre femei si barbati. Egalitatea de sanse a evoluat in ultima perioada devenind un concept mai larg care se refra nu doar la femei si barbati, dar si la relatia cu alte grupuri dezavantajate dintr-o societate. In timp ce egalitatea de sanse si de tratemente semnifica nivelul egal de vizibilitate, autonomie, responsabilitate si participare a majoritatii si a minoritatii dezavantajate la si in toate sferele vietii publice, discriminarea reprezinta tratamentul diferentiat aplicat ueni persoane in virtutea apartenentei, reale sau presupuse a acesteia la un anumit grup social. Astfel se poate vorbi de discriminare, atunci cand o persoana este tratata mai putin favorabil decat o alta persoana in aceeasi situatie. Exemple: Acordarea unui salariu mai mic unei persoane de sex feminin fata de o persoana de sex masculin, desi desfasoara acelasi tip de activitate si in aceleasi conditii, incalcandu-se principiul la munca egala, salariu egal, Refuzul de a angaja o persoane de sex feminin pe motiv ca este insarcinata sau are in ingrijire un copil, Imposibilitatea unei persoane in scaun cu rotile de a intra intr-un imobil, deoarece nu sunt realizate amenajari corespunzatoare pentru accesul persoanelor cu handicap (de exemplu: scari prevazute cu elemente de siguranta, rampe, usi care sa permita manevrarea fotoliului rulant, cu manere care se apuca usor si care sunt amplasate la o inaltime accesibila, dispozitive si echipamente de deplasare),

Interdictia aplicata persoanelor de etnie rroma, de a ocupa un loc de munca sau de a intra in anumite spatii publice: scoli, spitale, biserici, etc. Hartuirea este considerata o forma de discriminare, atunci cand se manifesta un conportament indezirabil cu privire la motivele mentionate (apartententa religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, nationalitate, categorie

sociala), care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv. Cetatenii Uniunii Europene au dreptul la tratament egal indiferent de sex, etnie, religie, dizabilitati, varsta si orientare sexuala. Problematica promovarii egalitatii sanselor in viala sociala pentru amele sexe, constituie o cerinta esentiala pentru societatea romaneasca, fiind considerata o componenta de baza a preocuparii pentru respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. De aceea, stimularea in egaka masura a contributiei femeilor si barbatilor la dezvoltarea durabila si la progresul societatii a capatat o importanta crescanda in Romania. Trebuie precizat insa faptul ca impactul transformarilor economice, politice si sociale care au avut loc in Romania in anii 90 a afectat in mod diferit situatia femeilor si cea a barbatilor. Legislatia Romaniei garanteaza drepturile egale ale cetatenilor de a participa la viata economica si sociala, de a se pregati si forma intr-o anumita profesie, de a se angaja, promova si participa la disribuirea beneficiilor, de a se bucura de protectie sociala in anumite situatii. Cu toate acestea, segregarea profesionala a femeilor persista inca si este demonstrata prin existenta modelelor de ocupare diferentiate pe sexe, ceea ce determina disparitatile intre venituri, chiar daca principiul la munca egala, salariu egal este consacrat juridic. Pornind de la principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati, este esential pentru Romania ca femeilor sa li se asigure in mod real egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul la educatie, la formare si al un loc de munca, la intemeierea unei familii si la participarea la luarea de decizii publice si politice, trasatura ce caracterizeaza societatile democratice si dezvoltate.

Capitolul al II lea Egalitatea de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste incadrarea in munca
2.1 Definirea conceptului egalitate de tratament Din perspectiva Directivei 76/207/CEE din 9 februarie 1976, principiul egalitatii de tratament presupune inexistenta oricarei discriminari pe criterii de sex care priveste, direct sau indirect, starea civila sau familiala, in privinta conditiilor de angajare, inclusiv a criteriilor de selectie, in toate locurile sau posturile de munca, indiferent de sectorul sau ramura de activitate, si la toate nivelurile ierarhiei profesionale. In acest scop, statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca:
10

Sunt abrogate dispozitiile actelor cu putere de lege si ale actelr administrative contrare principiului egalitatii de tratament, Sunt nule, pot fi declarate sau modificate dispozitiile contrare principiului egalitatii de tratament care sunt prevazute de conventii colective sau de contracte individuale de munca, de regulamentele de ordine interioara ale intreprinderilor sau in statutele care reglementeaza profesiile independente,

Sunt revizuite acele dispozitii ale actelor cu putere de lege sau ale actelor administrative care sunt contrare principiului egalitatii de tratament, atunci cand preocuparea pentru protectie care le-a inspirat initial nu mai este intemeiata, in cazul in care dipozitiile similare sunt incluse in conventuu colective, partenerilor sociali li se solicita sa intreprinda revizuirile necesare. 2.2 Aplicarea principiului egalitatii de tratament

Aplicarea principiului poate fi privit din diferite aspecte. Astfel: a) In privinta accesului la toate tipurile si la toate nivelurile de orientare profesionala, formare profesionala, perfectionare profesionala si recalificare presupune ca statele membre sa adopte masurile necesare pentru a se asigura ca: Sunt abrogate dispozitiile actelor cu putere de lege si ale actelor administrative contrare principiului egalitatii de tratament, Sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispozitiile contrare principiului egalitatii de tratament care sunt prevazute de conventii colective, contracte individuale de munca, regulamente de ordine interioara ale intreprinderilor sau in statutele care reglementeaza profesiile independente, Fara a aduce atingere4 automoniei recunoscute in unele state membre anumitor institutii private de formare, orientare profesionala, formare profesionala, perfectionarea profesionala si recalificarea sunt accesibile pe baza acelorasi criterii si la aceleasi niveluri, fara discriminare pe criterii de sex. b) In privinta conditiilor de munca, inclusiv a conditiilor care reglementeaza concedierea, presupune ca barbatilor si femeilor sa li se garanteze aceleasi conditii, fara discriminare pe criterii de sex. Astfel statele membre trebuie sa adopte masurile necesare pentru a asigura ca:

11

Sunt abrogate dispozitiile actelor cu putere de lege si ale actelor administrative contrare principiului egalitatii de tratament, Sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispozitiile contrare principiului egalitatii de tratament care sunt prevazute de conventii colective, contracte individuale de munca, regulamente de ordine interioara ale intreprinderilor sau in statutele care reglementeaza profesiile independente,

Sunt revizuite dispozitiile actelor cu putere de lege si ale actelor administrative care sunt contrare pricipiului egalitatii de tratament, atunci cand preocuparea pentru protectia care le-a inspirat initial nu mai este intemeiata.

Aplicarea principiului egalitatii de tratament implica inexistenta oricarei discriminari directe sau indirecte, pe criteri de sex, in sectoarele public sau privat, inclusiv in institutiile publice, in ceea ce priveste: Conditiile de acces la incadrarea in muncam la activitati independente sau la munca, inclusiv criteriile de selectie si conditiile de recrutare, indiferent de rmura de activitate, si la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv promovarea, Accesul la toate tipurile si toatenivelurile de orientare profesionala, formare profesionala, perfectionare si recalificare, inclusiv experienta practica de munca,
Conditiile de incadrare in munca si de munca, inclusiv de concediere, precum si de

remunerare, prevazute de Directiva 75/117/CEE, Afilierea si implicarea intr-o organizatie a lucratorilor sau a angajatorilor sau orice organizatie ai carei membri exercita o profesie specifica, inclusiv avantajele procurare de acest tip de organizatie. In aceasta privinta statele mebre terebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca: -

Toate dispozitiie actelor cu putere de lege si ale actelor administrative contrare principiului de egalitate de tratament se abroga. Toate dipozitiile contrare principiului egalitatii de tratament care sunt prevazute in contracte sau conventii colective, regulamente de ordine interioara ale intreprinderilor sau norme care reglementeaza profesiile independente si orgnizatiile lucratorilor si angajatorilor sunt sau pot fi declarate nule si se modifica.

Hartuirea si hartuirea sexuala sunt considerate ca fiind acte de discriminare pe criterii de sex, fiind astfel interzise.

12

Respingerea unor asemenea comportamente de catre persoana in cauza sau supunerea acesteia la un astfel de comportamnet nu poate constitui temeiul luarii unei decizii care afecteaza o persoana. Orice comportament prin care o persoana este obligata sa aiba in raport cu alte persoane o conduita discriminatorie pe criterii de sex este considerat discriminare. Statele membre pot prevedea in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, inclusiv formarea care duce la aceasta, ca o diferenta de tratament care se bazeaza pe o caracteristica legata de sex nu constituie discriminare cand, data fiind natura activitatilor profesionale specifice in cauza sau context in care sunt desfasurate, o asemenea caracteristica constituie o cerinta profesionala veritabila si determinanta, cu conditia ca obiectivul sa fie legitim, iar cerinta sa fie proportionala. O femeie aflata in concediu de maternitate are dreptul, la incheierea concediului de maternitate, sa revina la locul sau de munca sau la un loc de munca echivalent in conditii care nu sunt mai putin favorabile si sa beneficieze de orice imbunatatire a conditiilor de munca la care ar fi avut dreptul in timpul absentei sale. Orice tratament mai putin favorabil al unei femei legat de sarcina sau de concediul de maternitate, in sensul Directivei 92/85/CEE, constituie discriminare. Aplicarea principiului egalitatii de tratament implica inexistenta oricarei discriminari directe sau indirecte, pe criterii de sex, in sectoarele public sau privat, inclusiv in institutiile publice, in ceea ce priveste: Conditiile de acces la incadrarea in munca, la activitati independente sau la munca, inclusiv criteriile de selectie si conditiile de recrutare, indiferent de ramura de activitate, si la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv promovarea. Accesul la toate tipurile si toate nivelurile de orientare profesionala, formare profesionala, perfectionare si recalificare, inclusiv experienta practica de munca, Conditiile de incadrare in munca si de munca, inclusiv de concediere, precum si de remunerare, Afilierea si implicarea intr-o organizatie a lucratorilor sau a angajatorilor sau orice organizatie ai carei membri exercita o profesie specifica, inclusiv avantajele procurate de acest tip de organizatie. Statele membre se asigura ca procedurile judiciare si administrative, inclusiv, procedurile de conciliere care urmaresc asigurarea respectarii obligatiilor care decurg din directiva 2002/73/CE, sunt accesibile tuturor persoanelor care se considera lezate de neaplicarea in
13

cazul lor a principiului egalitatii de tratament, chiar dupa incetarea discriminarii care se presupune ca a avut loc. Statele membre adopta, in ordinile lor juridice interne, masurile necesare pentru a asigura o indemnizatie sau o despagubire reala si efectiva, in conditiile stabilite de statele membre, prentru prejudiciul suferit de o persoana in urma unei discriminari contrare directivei amintite, intr-un mod care este disuasiv si proportional cu dauna suferita. Statele membre se asigura ca asociatiile, organizatiile sau celelalte persoane juridice, care, in conformitate cu criteriile stabilite in legislatiile lor interne, au un interes legitim in asigurarea respectarii dispozitiilor directivei 2002/73/CE, pot initia, in numele sau in sprijinul reclamatiilor, cu acordul acestora, orice procedura judiciara sau administrativa prevazuta pentru a obliga la respectarea obligatiilor rezultante din directiva amintita. Statele membre desemneaza unul sau mai multe organisme pentru a promova, a analiza, a monotoriza si a sustine egalitatea de tratament intre toate persoanele, fara discriminare pe criterii de sex, si adopta dispozitiile necesare. Aceste organisme pot face parte dintre organele insarcinate cu apararea la nivel national a drepturilor omului sau cu protectia drepturilor persoanelor. Respectand traditiile si practicile lor interme, statele membre incurajeaza partenerii sociali, fara a aduce atingere autonomiei acestora, sa promoveze egalitatea intre femei si barbati si sa incheie, la nivelul corespunzator, acorduri care sa stabileasca norme impotriva discriminarii. In conformitate cu legislatia, conventiile colective si practicile lor interne, statele membre incurajeaza angajatorii sa promoveze, in mod organizat si sistematic, egalitatea de tratament intre barbati si femei la locul de munca. In acest scop, angajatorii trebuie incurajati sa ofere lucratorilor si reprezentantilor acestora, la intervale regulate adecvate, informatii corespeunzatoare privind egalitatea de tratament intre barbati si femei in intreprinderi. Statele membre incurajeaza dialogul cu organizatiile neguvernamentale corespunzatoare care, in conformitate cu legislatiile si practicile lor interne, au un interes legitim sa contribuie la combaterea pe criterii de sex, in vederea promovarii principiului egalitatii de tratament.

Capitolul al III lea Tipurile de discriminare din Romania


3.1 Discriminarea dupa gen

14

Contextul romanesc arata ca, in domeniul muncii exista o segregare pe sexe a ocupatiilor, observandu-se ca cele in care predomina femeile, sunt, in general mai prost platite. Barbatii reprezinta mai mult din jumatatea din populatia activa. Un factor important al egalitatii de sanse intre femei si barbati il reprezinta concilierea vietii de familie cu cea profesionala, in Romania in momentul de fata cea mai mare pondere a beneficiarilor indemnizatiei pentru cresterea copilului o au femeile, numarul lor fiind in scaderea fata de anii trecuti, deoarece foarte multe persoane de sex feminin sunt dispuse sa-si reorganizeze viata profesionala. Conform unei analize realizate de INS in anul 2005, privind implicarea femeilor in viata economica, in Romania erau 116.000 de barbati patroni si numai 38.000 de femei patron. Principalele cauze care stau la baza acestui tip de discriminare in Romania sunt: Nivelul scazut al remuneratiei in domeniile puternic feminizate, Reprezentarea inechitabila la nivel politic a femeilor si a barbatilor in procesul de luare a deciziei, Deficiente la nivelul administratiei publice locale in a asigura masuri active de conceliere a vietii de familie cu viata profesionala, Existenta stereotipurilor sexiste in societate, Numarul redus la activitatilor economice initiate de femei. 3.2 Discriminarea dupa orientarea sexuala Desi din punct de vedere juridic, situatia actuala poate fi considerata stabila in Romania, discriminarea lesbienelor, homosexsualilor, bisexualilor si a persoanelor trans-gender este o realitate prezenta in domenii precum serviciile publice, relatiile de munca, comportamentul si practicile angajatilor Politiei Romane, sistemul penitenciar, reflectarea in mass media, chiar si in relatiile de familie. De asemenea, exista prejudecati si stereotipuri privind persoanele transgender din Romania, acestea fiind considerate de majoritatea romanilor anormale. Discriminarea dupa orientarea sexuala are la baza urmatoarele fenomene: Intoleranta fata de persoanele cu alta orientare sexuala (lesbiene, homosexuali, bisexsuali) decat cea conventionala, Dificultatile intampinate in auto-acceptarea identitatii sexuale, ce au ca efect lipsa vizibilitatii personale si sociale a persoanelor trans-gender,

15

Excluziunea sociala a persoanelor cu alta orientare sexuala, in special a persoanelor trans-gender, Violenta impotriva membrilor comunitatii trans-gender din Romania si atitudinea intoleranta fata de acestia, Prezenta in mass media a stereotipurilor si prejudecatilor referitaore la comunitatea ttrans-gender din Romania. 3.3 Discriminarea dupa varsta

In prezent in Romania sunt aproximativ 10 milioane de adulti si 6 milioane de varstnici. Consecintele acestor tendinte au dus la inregistrarea unei presiuni a populatie varstnice asupra populatiei adulte, potemtial active, si implicit asupra sistemului de protectie sociala (ocupare, sanatate, asistenta sociala, asigurari sociale). In conditiile in care peste 50 de ani, pensionarii vor reprezenta mai mult decat jumatate din populatie, Romania va trebui sa reformeze sistemul medical, sistemul de educatie, sistemul de asistenta sociala si pe cel al asigurarilor sociale, avand in vedere faptul ca oamenii de varste diferite au nevoi diferite, ca ei reprezinta o resursa valoroasa pentru societate la orice varsta si ca trebuie incurajato sa aiba o viata activa. Principalele probleme ale persoanelor varstnice din Romania se datoreaza: Dificultatilor de percepere de catre societate a persoanelor varstnice ca reprezentand o importanta resursa culturala si profesionala, Slabei constientizari de catre societate a importantei imbatranirii active ca element de baza in asigurarea egalitatii de sanse pe parcursul intregii vieti, Accesul redus al femeilor de peste 55 ani pe piata muncii. Accesul slab la o locuinta, Slaba reprezentare in procesul de luare a deciziilor, Insuficiemta promovare si finantare a masurilor de incurajare a initiativelor economice pentru tineri. 3.4 Discriminarea dupa handicap Scaderea masiva a numarului locurilor de munca dupa 1990 a afectat in primul rand persoanele cu handicap, locurile de munca protejate ajungand sa dispara aproape in totalitate.
16

Principalele probleme ale tinerilor din Romania sunt:

Cadrul legislativ existent pune accent mai mult pe stimularea angajarii persoanelor cu handicap si mai putin pe crearea unor structuri productive protejate, care sa ofere persoanelor cu handicap sansa de a-si spori bunastrarea prin munca si nu de a ramane beneficiarii pasivi ai politicilor si sistemului de asistenta sociala. Personalul din cadrul sistemului de protectie a persoanelor cu handicap este insuficient din punct de vedere numeric si in general fara calificare profesionala specifica. Accesul la educatie, asistenta medicala, inacdrarea in munca, transportul public, conditiile de locuit si de miscare in mediul fizic il reprezinta domenii deloc sau insuficient rezolvate de autoritatile publice locale. Marea majoritate a persoanelor cu handicap nu beneficiaza de nici un fel de servicii sociale. Desi situatia persoanelor cu handicap s-a ameliorat dupa anul 2000, exista inca probleme generate, pe de o parte, de limitele resurselor financiare si umane disponibile, dar si de dificultatea construirii unui sistem curent si integhrat de suport al acesti categorii. Principalele probleme cu care se confrunta persoanele cu handicap sunt: Accesul scazut la servicii sociale specializate, Accesul scazut pe piata muncii, Accesul scazut la orice forma de educatie, datorat inexistentie unui sistem de educatie timpurie pentru copilul cu handicap, a mentalitatilor invechite a profesorilor precum si a lipsei accesibilizarilor mediului fizic si informational in sistemul de invatamant,

Accesul persoanelor cu handicap locomotor in mijloacele de transport in comun, la activitati sportive, culturale si de petrecere a timpului liber. 3.5 Discriminarea dupa etnie

Discriminarea dupa etnie se datoreaza in principal: Inexistentei unui cadru legislativ complet si coerent referitor la statutul minoritatilor nationale, Deficientelor in plicarea legislatiei existente (educatie, cultura, justitie, administratie locala, mass media, etc.), mai ales la nivel regional si local, Discrepantelor notabile intre capacitatea de organizare si actiune a organizatiilor minoritailor nationale,

17

Slabei reprezentari a femeilor si a tinerilor apartinand minoritatilor nationale in viata publica, Persistentei unor stereotipuri negative referitaore la unele minoritati nationale in opinia publica si in mass media, Insuficianta promovari a identitatilor multiple si a diversitatii etnoculturale, lingvistice si religioase, ca fundamente ale coeziunii in societatea actuala. constanta si

Egalitatea de sanse pentru rromii din Romania necesita promovarea

sistematica a participarii in mod echitabil a femeilor rrome atat la viata publica cat si privata. Diferentele de gen pe piata muncii, in cazul populatiei rrome sunt evidentiate in cadrul studiului realizat de catre UNDP Faces of poverty, faces of hope lansat in 2005, care arata ca barbatii rromi neangajati sunt in proportie de 20%, in timp ce femeile rrome neangajate sunt in proportie de 35%. Diferentele intre barbatii si femeile rrome se accesntueaza si in functie de tipul activitatii prestate pe piata muncii, aceste diferente fiind mai ales influentate ata de educatia formala cat si cea informala. Discriminarea populatiei rrome are la baza mai multe cauze: Existenta unui sistem patriarhal si a unor norme comunitare care nu permit femeilor rrome dezvoltarea unei cariere profesionale, Formelor multiple de discriminare cu care femeile rrome se confrunta in accesul la bunuri si servicii, precum si la furnizarea serviciilor, Imaginea negativa promovata de catre mass media referitoare la femeile si barbatii de etnie rroma, Insuficienta promovare a diversitatii si a identitatilor multiple ale femeilor in societatea romaneasca.

18

Bibliografie

1. Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 09 februarie 1976 privind punerea in

aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, la formarea si la promovarea profesionala, precum si conditiile de munca 2. Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca 3. Directiva 2000/43/CE de punere in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etinica 4. *** Planul de dezvoltare regionala 2007 2013 Regiunea Vest 5. *** Egalitatea de sanse si nediscriminarea, Indrumar publicatie editata de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei, iunie 2009

19