ENERGIE EOLIANA

Vntul este rezultatul activitatii energetice a soarelui si se formeaza datorita ncalzirii neuniforme a suprafetei Pamntului. Miscarea maselor de aer se formeaza datorita temperaturilor diferite a doua puncte de pe globul pamntesc, avnd directia de la punctul cald la punctul rece.

Palele turbinelor eoliene se rotesc datorita miscarii maselor de aer si cu ct este mai mare masa aerului, cu att mai repede se rotesc palele, producnd o cantitate mai mare de energie. Un rol important n cantitatea de energie obtinuta o au si viteza vntului si suprafata palelor.

Turbinele eoliene se pot utiliza singulare sau n grupuri care formeaza sisteme eoliene.

n figura 2.1 este prezentata o imagine cu un sistem energetic format din turbine eoliene.

Figura 2.1

Turbina eoliana, care este prezentata ntr-o forma simplificata n figura 2.2, este compusa n principal din:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Palete ( pale ); Generator; Frna; Angrenaj; Regulatoare electrice; Sistem de orientare; Butuc.

8.

Paletele (palele) sunt realizate dintr-un amestec de fibra de sticla si materiale compozite. Ele au rolul de a capta energia vntului si de a o transfera rotorului turbinei. De forma lor depinde randamentul turbinei.

9.

Generatorul asigura producerea energiei electrice. Transforma energia mecanica a axului de intrare n energie electrica. Poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Cele mai utilizate sunt cele de curent alternativ.

10. Frna asigura blocarea turbinei eoliene pe axa vntului. Poate fi situata fie pe axul principal, n fata
angrenajului de transmisie, fie pe axul de mare viteza n spatele angrenajului de transmisie.

11. Angrenajul transfera energia mecanica generatorului. 12. Regulatoarele electrice sunt elemente de reglare.

Figure 2.2

Sistemul de orientare este necesar pentru ca axa rotorului sa fie aliniata directiei vntului pentru a extrage ct mai mult posibil din energia cinetica a vntului. Este constituit dintr-o coroana dintata echipata cu un motor. El asigura orientarea turbinei eoliene si blocarea acesteia pe axa vntului cu ajutorul frnei.

Butuculeste prevazut cu un sistem pasiv, activ sau mixt, care permite orientarea palelor pentru controlul vitezei de rotatie a turbinei eoliene.

Controlul activ, prin motoare hidraulice, asigura modificarea unghiului de incidenta a palelor pentru a valorifica la maxim vntul instantaneu si de a limita puterea daca vntul depaseste viteza nominala.

La controlul pasiv, palele sunt fixe n raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute pentru a permite deblocarea n cazul unui vnt puternic. Este un sistem utilizat de majoritatea turbinelor eoliene.

Controlul mixt, numit si control activ cu deblocare aerodinamica, mbina avantajele celor doua sisteme prezentate mai nainte.

Turbina eoliana are ca element auxiliar pilonul. Pilonul sunt fabricat din otel sau beton compactat. El sustine turbina eoliana. La stabilirea naltimii trebuie sa se tina cont si de pretul de cost. Exista o relatie de directa proportionalitate ntre naltimea pilonului, viteza vntului si pretul de cost. Pilonii au n general naltimi cuprinse ntre 40 m si 80 m. Prin interiorul pilonului trec cablurile electrice.

Fundatia asigura rezistenta mecanica a structurii formate din pilon si din turbina eoliana.

Turbinele eoliene sunt dotate si cu un sistem electronic de control, care controleaza pornirea, reglajul nclinarii palelor, frnarea si oprirea rotirii palelor.

De asemenea, se mai utilizeaza si dispozitive de masurare a vitezei vntului.

Figure 2.3

n figura 2.3 este prezentata o imagine cu un sistem eolian de-a lungul coastelor Danemarcei.

Succesiunea etapelor n generarea si transmiterea energiei eoliene poate fi rezumata dupa cum urmeaza:

1. Pe masura ce vntul interactioneaza cu rotorul se produce un cuplu; 2. Frecventa rotationala relativ scazuta a rotorului este intensificata prin intermediul angrenajului de transmisie; 3. Axul de iesire al angrenajului de transmisie roteste generatorul; 4. Energia electrica produsa de generator trece prin regulatorul turbinei si prin disjunctoare si este ridicata la o tensiune intermediara de transformatorul turbinei; 5. Prin sistemul de cabluri se transmite energia electrica transformatorului; 6. Transformatorul instalatiei creste tensiunea pna la valoarea minima a retelei; 7. Sistemul de retele interconectate transmite energia electrica pna la punctul ultim de utilizare; 8. Substatiile transformatorului reduc tensiunea la valori de utilizare pe o scara restrnsa sau la valori industriale;

Retelele locale de tensiune scazuta transmit energia electrica utilizatorilor casnici sau industriali.

Figure 2.4

n figura 2.4 este prezentata o imagine cu un sistem eolian n care turbinele sunt foarte apropiate una de alta si sunt orientate sub unghiuri diferite. n prezent, dezvoltarile tehnologice au permis realizarea unor turbine eoliene care sa produca un zgomot ct mai mic si astfel sa fie ct mai putin deranjante pentru vecinatate. Exista mai multe metode de micsorare a zgomotului, cum ar fi: Antifonarea nacelei; Realizarea unor sisteme de transmisie mecanica ct mai silentioase; Utilizarea unor amortizoare pentru limitarea vibratiilor; Realizarea unor profile ct mai performante pentru pale si care sa fie ct mai putin zgomotoase. O parte din energia electrica obtinuta de la turbinele eoliene poate fi folosita pentru consumul comunitatilor locale, iar o parte poate fi transferata retelei electrice nationale.

ENERGIA GEOTERMALA
Din interiorul Pamntului spre suprafata este transmis un flux de caldura cu intensitatea medie de 0,05 W/m2. Deoarece diferite parti ale scoartei terestre poseda conductivitati termice inegale, intensitatea fluxului de caldura variaza n limite largi. Regiunile hipertermice, cu intensitati ale fluxului de caldura mai mari, sunt situate n zone tectonice n apropiere de hotarele platformelor continentale. n astfel de zone, la adncimi de ctiva kilometri se ntlnesc roci cu temperatura pn la 300...500OC. Energia rocilor este numit petrogeotermic, iar energia apelor freatice ncalzite de aceste roci, hidrogeotermic. Ajungnd n caverne, ntre doua straturi impermeabile, apa geotermala se poate transforma n abur. Caracteristic pentru majoritatea apelor geotermale este continutul sporit de saruri dizolvate. Aburul geotermal contine gaze si vapori, care uneori, pot fi periculoase pentru mediu. n figurile 5.1 si 5.2 sunt prezentate imagini cu apa si aburi ce izvorasc din interiorul pamntului.

Figura 5.1

Energia geotermala poate fi:

1.

de nalta temperatura (caracteristica zonelor vulcanice); pnzele de apa limitrofe ajungnd la sute de grade, realiznd o vaporizare partiala care se utilizeaza ntr-o centrala electrica. Accesul la pnza de apa este dificil. Uneori, adncimea de foraj poate depasi 10.000 m;

2.

de joasa temperatura; accesibila n orice parte a globului. Temperatura scoartei pamntesti creste n adncime cu 3C la fiecare 100 m. Diferenta de temperatura creata ar putea fi aplicata n termoficare prin recircularea fluidului n pompe de caldura, nu n producerea energiei electrice.

Figura 5.2

Centrale termice geotermale

Exista mai multe variante de utilizare a energiei termice geotermale:

1. 2. 3.

utilizare directa (figura 5.3); utilizare indirecta la potential nalt (figura 5.4); utilizare indirecta la potential redus (figura 5.5).

Figura 5.3

Figura 5.4

Notatiile pentru figurile 5.3, 5.4 si 5.5 sunt:

AS-apa de sonda; AC-apa calda; AN-apa din surse naturale; AP-apa potabila; RT-retele termice;

1-strat acvifer; 2-sonda de captare a energiei geotermale; 3-schimbator de caldura cu amestec; 4-pompa de caldura, PC; 5-vaporizator al pompei de caldura; 6-condensator al pompei de caldura; 7-schimbator de caldura cu suprafata; 8-sonda de retur a apei geotermale.

Figura 5.5

Apele geotermale se extrag prin puturi forate pna la stratul acvifer. Din sistemele acvifere nchise apa poate iesi sub propria presiune. Daca presiunea nu este suficient de mare, pe sonde se instaleaza pompe. Apa slab mineralizata poate fi folosita pentru producerea apei calde de consum sau pentru alte destinatii. Poate fi folosita si ca apa potabila. Gradul de mineralizare a apei potabile se regleaza din schimbatorul de caldura, iar temperatura din pompa de caldura.

Centrale electrice geotermale Aburul sau apa suprancalzita iese prin sonda de extractie sub propria presiune. Turbinele centralelor electrice geotermale functioneaza cu abur saturat, care poate fi obtinut pe trei cai :

direct din sonda ; prin destinderea apei suprancalzite ; prin vaporizarea apei cu o presiune mai joasa sau a unui lichid cu temperatura de fierbere mai scazuta.

n figurile urmatoare sunt prezentate mai multe variante de centrale electrice geotermale, dupa cum urmeaza :

cu abur saturat, figura 5.6 ; cu apa suprancalzita, cu o treapta de destindere si instalatie de termoficare, figura 5.7 ; cu apa suprancalzita, cu doua trepte de destindere si instalatie de termoficare, figura 5.8 ; cu generator de abur si circuit de lucru nchis, figura 5.9.

Figura 5.6

Figura 5.7

Figura 5.8

Figura 5.9

Notatiile pentru figurile 5.6, 5.7, 5.8 si 5.9 sunt:

1-sonda de extractie; 2-ventil de laminare; 3-separator de abur ; 4-turbina ; 5-separator electric ;

6-condensator; 7-pompa de refulare a condensatorului ; 8-ncalzitor de apa de retea ; 9-pompa de retea ; 10-sonda de retur ; 11-pompa de alimentare ; 12-generator de abur. AS-apa de sonda; AC-apa calda; AN-apa din surse naturale; RT-retele termice;

Avantajele energiei geotermale:

lipsa produselor obtinute prin ardere; sisteme eficiente de ncalzire. Dezavantajele energiei geotermale: sporirea seismicitatii zonei prin reducerea presiunii n sol la extragerea apei sau a aburului; poluarea aerului cu diferite gaze rezultate prin exploatarea aburului;

poluarea apei cu diferite substante reziduale ale apei extrase. oben...

HIDROENERGIA

Exista trei tipuri de curenti de apa ( de deplasare a apei pe suprafata pamntului ):

- ruri; - maree; - curenti maritimi.

Fluxurile, curentii de apa si valurile produc energie mecanica. Aceasta energie prin intermediul diverselor tehnologii poate fi transformata n energie electrica. Fig. 4.1

Fluxurile si refluxurile se deosebesc de toate celelalte surse energetice prin faptul ca sunt rezultatul sistemului Pamnt LunaSoare. Se stie ca fluxurile si refluxurile oceanelor apar datorita influentei Lunii asupra Pamntului. Astfel se schimba nivelul apelor marine de-a lungul liniei de litoral a tuturor continentelor. Nivelul apei se schimba de doua ori pe zi, ocupnd si elibernd o parte din teritoriul litoralului, formnd astfel bazine. Curentii de apa, formati n aceste bazine, pot fi utilizati pentru aducerea n miscare a hidroturbinelor, care, fiind conectate cu generatoare, pot produce energie electrica. Cu ct fluxurile sunt mai nalte, cu att mai multa energie se poate produce. Tehnologia care utilizeaza aceasta sursa, este asemanatoare cu tehnologia hidroenergetica cu viteza mica a curentului de apa. Valurile imense ale oceanelor poarta cantitati masive de energie, dar aceasta energie este greu de exploatat eficient si ieftin. Conversia energiei hidraulice n energie electrica nu este poluanta, presupune cheltuieli mici de ntretinere si constituie o solutie de lunga durata. Creeaza nsa niste probleme de ordin ecologic. Principiul de obtinere a energiei electrice folosind forta apei este urmatorul: apa este colectata ntr-un lac de acumulare si apoi canalizata printr-o conducta de aductie direct n turbina. Caderea pe verticala creeaza presiunea necesara la capatul inferior al conductei de aductie pentru a pune n miscare turbina. Este o relatie directa de proportionalitate ntre energia obtinuta si debitul si caderea apei. n figurile 4.1, 4.2 si 4.3 sunt prezentate imagini cu centrale hidroelectrice.

Puterea aproximativa a unei centrale hidroelectrice, este data de urmatoarea relatie:

P [ kW ] = Q [m3/s]H [m]7 [kN/m3]

unde: Q-debitul de apa; H-naltimea de cadere a apei; 7 [kN/m3]-coeficient rezultat din randament, rezistenta opusa de turbina si angrenajul de transmitere. Fig. 4.2

Tipuri de hidrocentrale:

1.

centrale hidroelectrice fluviale normale, folosite exclusiv la producerea energiei electrice;

2.

centrale hidroelectrice de acumulare prin pompare;

3.

centrale hidroelectrice maree motoare.

Hidrocentralele au o serie de influente pozitive asupra mediului, cum ar fi:

1.

lipsa de degajari cu impact negativ asupra mediului;

2. 3.

reglarea debitului rului; excluderea inundatiei localitatilor situate n avalul centralei; Fig. 4.3

4.

dezvoltarea irigatiilor.

Hidrocentralele au si o serie de influente negative asupra mediului, cum ar fi:

1. 2.

excluderea din sistemul agricol a unor suprafete roditoare de teren; schimbarea florei si faunei;

3.

schimbarea regimului hidrologic al rurilor si reducerea debitului n aval

ENERGIA SOLARA
Energia solara este practic inepuizabila. Este cea mai curata forma de energie de pe pamnt si este formata din radiatii calorice, luminoase, radio sau de alta natura, emise de soare. Cantitatile uriase ale acestei energii stau la baza majoritatii proceselor naturale de pe Pamnt. Cu toate acestea, este destul de dificila captarea si stocarea ei ntr-o anumita forma (n principal caldura sau electricitate) care sa pemita utilizarea ei ulterioara. Energia solara poate ncalzi locuintele n mod pasiv, datorita constructiei acestora (casele pasive) sau poate fi stocata n acumulatoare termice sub forma de energie termica. Caldura generata solar se poate folosi n principal la prepararea apei calde menajere, ncalzirea agentului termic responsabil de temperatura ambianta a casei si ncalzirea piscinelor. Exista chiar si instalatii de aer conditionat bazate pe caldura solara, unde aceasta reprezinta energia principala necesara racirii aerului. Utilizarea energiei solare reprezinta la nivel global cea mai eficienta metoda de a aduce caldura n locuinte. n general, cantitatea de caldura solara ce cade asupra acoperisului unei case este mai mare dect energia totala consumata n casa. Cu mijloace simple, eficiente constructiv, se poate utiliza energia solara pentru a reduce sau chiar pentru a nlocui total celelalte surse de energie necesare traiului dintr-o locuinta moderna.

Celula solara

Fizicianul francez Becquerel a descoperit n 1839 efectul fotovoltaic care consta n transformarea directa a energiei luminoase n energie electrica, iar n 1930, fizicianul american Schottky a argumentat teoretic efectul fotovoltaic. Efectul fotovoltaic se bazeaza pe trei fenomene fizice simultane, strns legate ntre ele:

1. 2. 3.

Absorbtia luminii de catre materiale; Transferul de energie de la fotoni la sarcinile electrice; Colectarea sarcinilor. Fig. 1.1

Celulele solare sunt compuse din siliciu necristalin (amorf) sau cristalin.

Celulele solare din alte materiale precum GaAs sau CuInSe2 sunt nca n faza de dezvoltare. n domeniul puterii reduse (mW, W), de exemplu ceasuri si calculatoare de buzunar, celulele solare cu siliciu amorf domina piata. Atomii de siliciu nu sunt ordonati, ceea ce permite obtinerea de folii subtiri de siliciu. Siliciul amorf este folosit la module cu putere de 30 W. Dezavantajul consta n randamentul scazut, de 5-7 %. De aceea, este necesara dublarea suprafetei de module solare monocristaline sau policristaline.

Tipuri de celule solare

A. Celule de siliciu monocristalin ( figura 1.1 )

1. 2.

Au randamentul de 15 % - 17 %; Sunt fabricate din blocuri de siliciu monocristalin;

3.

Au culoare de la albastru nchis pna la negru.

Fig. 1.2

B. Celule de siliciu policristalin ( figura 1.2 )

1. 2. 3.

Au randamentul de 13 % - 15 %; Sunt fabricate din blocuri de siliciu compuse din cristale mari; Au suprafata perlata;

4.

Au costuri de productie mai reduse dect cele ale celulelor monocristaline.

C. Celule amorfe

1. 2. 3. 4. 5.

Sunt realizate dintr-un suport de sticla sau material sintetic, pe care se depune un strat subtire de siliciu; Au randamentul de 5 % -10 %, mai mic dect al celulelor cristaline; Sunt utilizate n mici produse comerciale (ceasuri, calculatoare), dar pot fi utilizate si n instalatiile solare; Au avantajul de a se comporta mai bine la lumina difuza si la cea fluorescenta, fiind deci mai performante la temperaturi ridicate; Au costuri de productie mai reduse dect cele ale celulelor cristaline.

D. Celule CdTe, CIS, CIGS

1.

Celulele cu CdTe se bazeaza pe telura de cadmiu, material interesant datorita proprietatii de absorbtie foarte mare. Totusi, dezvoltarea lor risca sa fie frnata datorita toxicitatii cadmiului;

2.

Celulele cu CIS (CuInSe2) se bazeaza pe cupru, indiu si seleniu. Acest material se caracterizeaza printr-o buna stabilitate sub actiunea iluminarii. Au proprietati de absorbtie excelente;

3.

Celulele cu CIGS sunt realizate din aceleasi materiale ca si cele cu CIS, avnd ca particularitate alierea indiului cu galiu. Aceasta permite obtinerea unor caracteristici mai bune.

Constructia celulei solare

Siliciul (Si) se obtine la temperaturi de 1800o C din bioxid de siliciu (SiO2), gasit n natura sub forma de cuart, componentul principal al nisipului. n urma acestui proces se obtine siliciu lichid cu o puritate de 98 %. Pentru a putea fi folosit la producerea celulelor solare, acest produs trebuie purificat pna la 99,999999999999 %, ceea ce nseamna ca la 1.000.000.000.000 (1012 ) atomi de siliciu poate fi preluat numai un atom de Si impur. n concluzie, siliciul trebuie transformat n siliciu monocristalin. Prin adaosul de materiale dotante la topire (cel mai des fosfor P-5 valent pentru dotarea negativa n sau bor B- 3 valent pentru dotarea pozitiva p) se obtine un siliciu dotat. Dotarea de baza este totdeauna un siliciu pozitiv.

Fig. 1.3

n figura 1.3 este reprezentata schematic structura unei celule solare. Energia luminii disloca n jonctiunea p-n electroni si i face liberi. Astfel sunt disponibili un electron negativ si o gol pozitiv. Daca circuitul este nchis, electronii negativi se scurg n stratul p si protonii pozitivi n stratul n. Asadar, curentul electric poate trece. Datorita potentialului energetic ridicat al semiconductorului n si a spatiului n regiunea de ncarcare, electronii pot circula doar pe traseul urmator:

1. 2. 3. 4. 5.

de la stratul n; prin contactul partii superioare (polul negativ al celulei solare); prin consumatorul extern; prin contactul partii inferioare (polul pozitiv al celulei solare); la semiconductorul p;

6.

se recombina cu un atom rezidual, etc

Legarea celulelor solare

Pentru a obtine o putere mai mare, celulele solare de trebuie conectate pentru a forma un modul. Legarea celulelor solare se pot lega n serie

sau n paralel sau se pot realiza combinatii de celule legate n serie si paralel. n figura 1.4 este reprezentat un modul de 18 celule conectate mixt, n serie si paralel.

Fig. 1.4

Orientarea celulelor solare

Puterea maxima se poate obtine de la un modul solar daca razele de lumina cad perpendicular pe suprafata sa. Acest lucru nu este totdeauna posibil, tinnd cont de deplasarea zilnica si anuala a soarelui. De aceea, la calculul eficientei unei instalatii fotovoltaice trebuie luate n considerare aceste pierderi. Unghiul ideal de instalare al unei celule solare este determinat de latitudinea localitatii. Totusi, un unghi de instalare sub 15O trebuie evitat, pentru ca la ploaie efectul de autocuratire sa aiba loc. Un unghi de instalare de 60O permite iarna ca zapada sa alunece. n localitatile la nord de Ecuator, modulele solare sunt pozitionate spre sud, n cazul eventualelor umbriri si spre sud-vest sau sud-est. n localitatile la sud de Ecuator, modulele solare sunt pozitionate spre nord, n cazul eventualelor umbriri si spre nord-vest sau nordest. Un modul solar dezvolta o putere mai mare daca se afla n apropierea Ecuatorului. Totodata, aceasta putere marita este diminuata de temperatura ridicata a celulelor. La cresterea temperaturii cu 1 grad Kelvin, puterea scade cu 0,5 %. Aceasta nseamna ca la o temperatura a celulelor de 75OC, puterea modulului scade cu 25 %. Curentul si tensiunea unei celule solare sunt marimi dependente de temperatura celulelor.

Caracteristicile celulei solare

1.

La iluminarea unei celule solare, apare o tensiune egala cu 0,6 V, independenta de intensitatea luminoasa;

2.

Curentul n scurtcircuit ( IK ) creste liniar n raport cu intensitatea luminoasa. n conditii standard, la o suprafata a celulelor de 100 cm2 si o iluminare cu STC de 100 W / m2, acest curent este de 3 A.

Module solare
Realizarea modulelor solare

Dupa ce feliile de silicon au fost taiate, se fixeaza contacte pe partea superioara si inferioara mpreuna cu o banda cositorita. Contactul partii inferioare acopera ntreaga suprafata a celulei, n timp ce contactul partii inferioare este n forma de pieptene, permitnd luminii sa cada pe suprafata de silicon. n final, un nvelis anti-reflexie este aplicat partii superioare. Acesta asigura patrunderea a ct mai multa lumina pe suprafata de silicon. Ultimul pas este controlul calitatii.

Asamblarea unui modul

n primul rnd se leaga conductoare de contactele celulei solare. Depinznd de putere si tensiune, ele vor fi legate n serie sau paralel. Siliciul este casant si se rupe usor, de aceea celulele solare vor fi puse ntr-un suport de plastic. Acest plastic nu are voie sa mbatrneasca si trebuie sa fie rezistent la deteriorarea prin raze ultraviolete. De asemenea, sticla acoperitoare trebuie sa satisfaca anumite conditii. Sticla, partea din spate a modulului si plasticul vor forma n final o singura unitate. Astfel, celulele nu mai pot fi separate fara a fi distruse. Ca ultim pas, tot modulul este montat ntr-o rama de aluminiu si se fixeaza doza de legatura a modulului.

Acoperirea unui modul

Apar probleme daca, la legarea n serie a celulelor ntr-un modul, una dintre ele este acoperita de exemplu, cu o frunza. Sa analizam cazul cel mai critic: modulul furnizeaza curent acumulatorului. Celula acoperita devine consumatoare de energie. Celulele ramase libere canalizeaza curentul prin celula acoperita. Drept rezultat, energia pusa la dispozitie de modul este transformata n caldura de celula acoperita. Aceasta energie poate distruge celula. Acest inconvenient poate fi evitat prin legarea antiparalel a unei diode (dioda bypass). Aceasta nu permite trecerea curentului prin celula acoperita. Ideal ar fi legarea la fiecare celula a unei diode bypass. n practica, este suficienta legarea unei diode bypass la fiecare 15-20 celule solare. Aceasta dioda se ncorporeaza n doza de legatura a fiecarui modul. De obicei, legarea a 2 diode bypass protejeaza mpotriva pericolului acoperirii celulelor.

Conectarea modulelor

Cablurile de interconectare trebuie sa fie rezistente la raze ultraviolete si umezeala (apa). Scaderea tensiunii la invertor nu trebuie sa depaseasca 1 % -3 %. Problema care se pune este, daca convertorul poate functiona corect si n cazul caderii tensiunii. Cablurile spre

invertor trebuie protejate mpotriva scurtcircuitului. De obicei se folosesc cabluri solare speciale simple sau duble. Problema generala a generatoarelor solare este ca, curentul la scurtcircuit este doar cu 10 % mai mare dect valoarea nominala. O siguranta normala, n acest caz, nu va fi activata si de aceea arcul electric va putea continua sa arda.

Generatoare solare
Pentru constructia unor sisteme fotovoltaice mai mari, se leaga n serie sau paralel mai multe module solare, obtinndu-se un generator solar. Pentru obtinerea tensiunii alese a sistemului se leaga mai multe module n serie. Prin legarea n paralel a mai multor sisteme modulare legate n serie, se poate obtine puterea dorita a sistemului. n figura 1.5 este prezentat un generator solar. Figura 1.5 Ramele metalice ale modulelor trebuie conectate la sistemul de protectie mpotriva fulgerelor, adica la paratraznetul deja existent. Pentru protectia mpotriva focului, se folosesc varistoare, raportate la cea mai ridicata tensiune posibila la functionarea n gol, si montate n locatii rezistente la foc.

Fig. 1.5

Ramele metalice ale modulelor trebuie conectate la sistemul de protectie mpotriva fulgerelor, adica la paratraznetul deja existent. Pentru protectia mpotriva focului, se folosesc varistoare, raportate la cea mai ridicata tensiune posibila la functionarea n gol, si montate n locatii rezistente la foc.

Conversia energiei solare

Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia n alte forme de energie, cum ar fi:

1.

Conversia fototermica; Conversia fototermica (termoconversia) presupune transferul energetic de la razele soarelui la apa, abur, aer cald, alte medii (lichide, gazoase sau solide). Caldura astfel obtinuta poate fi folosita direct sau convertita n energie electrica, prin centrale termoelectrice sau prin efect termoionic. De asemenea, poate fi folosita prin transformri termochimice sau poate fi stocata n diverse medii solide sau lichide. Conversia fototermica prezint o mare importanta n aplicatiile industriale, ncalzirea cladirilor, prepararea apei calde de consum, uscarea materialelor, distilarea apei etc.

2.

Conversia fotomecanica; Conversia fotomecanica este importanta n energetica spatiala, unde, conversia bazata pe presiunea luminii da nastere la motorul tip "vela solara", utilizat la zborurile navelor cosmice. Conversia fotomecanica se refera la echiparea navelor cosmice destinate calatoriilor lungi, interplanetare, cu asa-zisele "pnze solare", la care, datorita interactiunii dintre fotoni si mari suprafete reflectante, desfasurate dupa ce nava a ajuns n vidul cosmic, se produce propulsarea navei prin impulsul cedat de fotoni la interactiune.

3.

Conversia fotochimica; Conversia fotochimica se mparte n doua categorii: una presupune utilizarea directa a Soarelui prin excitarea luminoasa a moleculelor unui corp, iar cealalta utilizarea indirecta prin intermediul plantelor (fotosinteza) sau a transformrii produselor de dejectie a animalelor. Conversia fotochimica se utilizeaza la obtinerea pilelor de combustie prin procesele amintite mai sus.

4.

Conversia fotoelectrica; Conversia fotoelectrica directa se realizeaza folosind proprietatile materialelor semiconductoare din care se confectioneaza celulele fotovoltaice.

Captarea energiei solare

Pentru captarea razelor de soare si conversia fototermica se folosesc mai multe sisteme:

1.

Sisteme cu receptor central - aceste sisteme concentreaza razele de soare spre un colector central cu ajutorul unor oglinzi plasate radial;

2.

Sisteme cu albii - albiile sunt lungi, formate din oglinzi curbate ce concentreaza razele soarelui pe tevi umplute cu un lichid. Acest lichid poate atinge temperaturi foarte mari ( pna la 400 grade C );

3.

Sisteme cu parabola - folosesc o parabola ce concentreaza radiatiile solare spre un colector montat n punctul focal al acesteia.

Colectoare solare
Principalele tipuri de colectoare solare folosite n aplicatiile obisnuite sunt:

1. 2.

colectoarele plane; colectoare cu tuburi vidate.

Colectoarele plane (figura 1.6) sunt formate dintr-o retea de tevi din material termoconductor (cupru), cu aripioare din tabla pentru

cresterea suprafetei de captare. Ansamblul este asezat ntr-o cutie izolata termic foarte bine. Aceasta cutie are peretele transparent expus la soare (din sticla cu transparenta ridicata), iar suprafata tevii si a aripioarelor metalice este acoperita cu un strat dintr-un material care faciliteaza absorbtia radiatiilor solare si limiteaza n acelasi timp reflexia acestora. Eficienta acestui tip de colectoare este mai redusa dect a colectoarelor cu tuburi vidate, la suprafete de captare similare. Au un pret de cost relativ scazut.

Fig. 1.6

Fig. 1.7

Colectoarele cu tuburi vidate (figura 1.7) au fiecare tub format din doua tuburi concentrice din sticla borosilicat (foarte rezistenta si cu un grad de transparenta ridicat), sudate ntre ele. Spatiul dintre cele doua tuburi se videaza, iar suprafata interioara a tubului interior se acopera cu un strat selectiv cu excelente proprietati de absorbtie a radiatiei solare (>92%) si cu o reflexivitate foarte redusa (<8%). Caldura este transferata agentului termic n mod direct sau cu ajutorul unui tub termic. Vacuum-ul dintre cele doua tuburi formeaza un fel de "termos" astfel nct - desi temperatura n interior ajunge la 150C - la exterior tubul este rece. Aceasta proprietate face instalatia utilizabila si n zone cu clima foarte rece, colectoarele cu tuburi fiind mai eficiente dect colectoarele solare clasice, plane. Au pretul de cost mai ridicat dect cel al colectoarelor plane.

Stocarea energiei solare

Energia solara la nivelul scoartei terestre este o sursa energetica dependenta de miscarea de rotatie a Pamntului si de conditiile atmosferice. De asemenea necesarul de energie este variabil n timp si depinde de numarul de consumatori conectati la un moment oarecare de timp. n consecinta, daca se doreste ca anumiti consumatori sa fie alimentati cu energie provenita de la razele Soarelui, este necesar sa fie prevazuti cu elemente corespunzatoare de stocare (acumulare) a energiei. Caracteristicile pe care trebuie s le ndeplineasc o unitate de stocare a energiei solare (n functie de domeniul de aplicatie) sunt urmatoarele:

1.

unitatea de stocare trebuie s fie capabila sa primeasca energia cu maximum de viteza fara forte termodinamice excesive (de exemplu diferente de temperatura, de presiune, de potential, etc.);

2.

unitatea de stocare trebuie sa livreze energia cu maximum de vitez (dependent de scopul instalatiei) fara a utiliza forte termodinamice excesive;

3.

unitatea de stocare trebuie sa aiba pierderi mici (o caracteristic de autodescrcare scazuta);

4.

unitatea de stocare a energiei trebuie sa fie capabila sa suporte un numar ridicat de cicluri ncarcare-descarcare, far diminuarea substantial a capacitatii sale;

5.

nu n ultimul rnd, unitatea de stocare trebuie s fie ieftina.

Fig. 1.8: storage battery

n sistemele electrice autonome stocarea energiei este asigurata de baterii de acumulatoare, iar cele mai folosite sunt bateriile de tip plumbacid. Ele sunt de doua tipuri:

1. 2.

baterii cu electrolit lichid; baterii cu electrolit stabilizat.

n figura 1.8 este prezentata o baterie de acumulatoare.

Echipamente auxiliare
Echipamentele auxiliare sunt necesare pentru utilizarea corespunzatoare a energiei solare. Cele mai utilizate sunt regulatoarele de sarcina si convertoarele statice. Se mai utilizeaza protectii contra descarcarilor atmosferice, disjunctoare si sigurante fuzibile.

Regulatoare de sarcina
Regulatoarele de sarcina controleaza fluxul de energie si protejeaza bateria de suprancarcare si consumatorul de descarcare accidentala. De asemenea, regulatoarele de sarcina asigura supravegherea si siguranta instalatiei. n sistemele fotoelectrice se pot utiliza mai multe tipuri de regulatoare si anume:

1. 2. 3.

regulatoare serie; regulatoare paralel; regulatoare cu cautarea punctului de putere maxima.

Regulatoarele serie contin un ntreruptor ntre panoul solar si bateria de acumulatoare. Cnd bateria este ncarcata, ntreruptorul static se deschide si astfel se protejeaza bateria de acumulatoare de o suprancarcare. Schema unui regulator serie este prezentata n figura 1.9. De asemenea, schema mai contine un ntreruptor care deconecteaza sarcina (consumatorul) de la baterie.

Fig. 1.9

Regulatoarele paralel scurtcircuiteaza panoul solar dupa ce bateria de acumulatoare este ncarcata. n timpul ncarcarii panoul solar este conectat direct la bateria de acumulatoare. Dupa ce bateria de acumulatoare este ncarcata, ntreruptorul static se nchide si panoul solar va fi n scurtcircuit. Dioda de separare are rolul de a proteja de scurtcircuit bateria de acumulatoare. De asemenea schema mai contine un ntreruptor care deconecteaza sarcina (consumatorul) de la baterie. Schema unui regulator paralel este prezentata n figura 1.10.

Fig. 1.10

Regulatoarele cu cautarea punctului de putere maxima permit extragerea din panoul cu celule solare a maximului de putere.

Convertoare statice
Convertoarele statice adapteaza puterea de curent continuu furnizata de panourile solare la cerintele sarcinii. Sunt doua tipuri de convertoare statice si anume: ? convertoare statice c.c.-c.c. adapteaza tensiunea de curent continuu obtinuta de la panourile solare la tensiunea utilizata de sarcina; ? convertoare statice c.c.-c.a. transforma tensiunea de curent continuu ntr-o tensiune alternativa. Se mai numesc si invertoare. Exista doua tipuri de convertoare statice c.c.-c.c. si anume: ridicatoare de tensiune si cobortoare de tensiune. n figura 1.11 este schema unui convertor static c.c.-c.c. ridicator de tensiune. Au randament uzual de 70 %, iar la variante performante, randamentul poate creste la 85-90 %.

Fig. 1.11

n figura 1.12 este schema unui convertor static c.c.-c.c. cobortor de tensiune. Randamentul acestui tip de convertoar este cuprins ntre 8090 %.

Fig. 1.12

Utilizarea energiei solare

Energia solara are aplicatii si utilizari multiple, din care amintim:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor industriali si casnici; Cuptoare solare; Uscatorii solare; Jucarii solare; Distilerii solare; Instalatii solare pentru desalinizarea apei; Sateliti alimentati cu energie solara; Roboti spatiali alimentati cu energie solara; Nave spatiale interplanetare alimentate cu energie solara;

10. Instalatii de climatizare pe timp de vara; 11. Instalatii de ncalzire pe timp de iarna; 12. ncalzirea apei menajere; 13. Pile solare; 14. Sobe de gatit solare; 15. Frigidere solare; 16. Case alimentate cu energie si caldura de la soare; 17. Piscine alimentate cu apa ncalzita de razele solare; 18. Lampi solare, care se ncarca cu energie ziua si noaptea emit lumina.

19. Automobile solare.

Automobilul solar

Modul de functionare al unui automobil cu propulsie fotoelectrica este urmatorul: energia solara captata de panourile solare ale automobilului este furnizata unei baterii de acumulatoare. Energia electrica furnizata de acumulatoare este transmisa unui motor electric de curent continuu ce propulseaza masina. n cazul n care deplasarea se face ntr-o zona nsorita, energia furnizata de panouri poate servi direct propulsiei, acumulatorii fiind solicitati numai atunci cnd este umbra sau vehiculul urca pe o panta abrupta. La un automobil, energia electrica este necesara pe lnga alimentarea motorului, la blocul de lumini si la o multitudine de elemente comandate si actionate electric. n figurile 1.13 si 1.14 sunt prezentate prototipuri de automobile propulsate cu energie solara.

Fig. 1.13

Fig.1.14

ENERGIA BIOMASEI
Substantele care alcatuiesc lumea vegetala si animala formeaza biomasa. Energia biomasei poate fi folosita prin ardere directa sau prin transformarea ei in combustibili artificiali, cum ar fi: mangalul, alcoolul, biogaz, motorina produsa din uleiuri vegetale, etc. Biomasa a fost utilizata n scopuri energetice din momentul descoperirii de catre om a focului. Astazi combustibilul din biomasa poate fi utilizat n diferite scopuri, de la ncalzirea ncaperilor pna producerea energiei electrice si combustibililor pentru automobile. n Brazilia a fost utilizata pentru prima data biomasa n vederea obtinerii de etanol, care din 1903 a fost folosit combustibil pentru motoare.

n figura 6.1 este prezentata structura unui cazan folosit pentru arderea rumegusului de lemn, care poate fi folosit la centrale termice, unde:

1-rezervor cu rumegus; 2-alimentator cu combustibil; 3-camera de alimentare cu aer; 4-focar de ardere; 5-camera de racire; 6-tevi de evacuare a fumului

Figura 6.1

Biomasa, se poate utiliza ca si combustibil pentru a se obtine caldura si electricitate, n urmatoarele forme:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

lemne; deseuri ale industriei forestiere si de prelucrare a lemnului; deseuri ale industriei usoare (confectii, pielarie, etc.); deseuri menajere; biogazul; deseuri obtinute prin prelucrarea produselor agricole; deseuri obtinute de la animale; deseuri agricole;

Bioenergetica poate fi modernizata datorita tehnologiilor moderne de transformare a biomasei initiale n purtatori de energie moderni si comozi (energie electrica, combustibili lichizi si gazosi, combustibil solid finisat).

Figura 6.2

n figura 6.2 este prezentata structura unei instalatii de ardere a deseurilor tocate,

unde:

1-distribuitor de aer; 2-aer pentru ardere; 3-aer secundar; 4-introducerea combustibilului; 5-aer tertiar; 6-flacara; 7-arzator; 8-camera de postcombustie; 9-separator; 10-perete; 11-cuva cu flacara ascendenta; 12-recipient pentru colectarea cenusii.

Spre deosebire de alte forme de energie durabila, biomasa are doua avantaje importante si anume:

1. 2.

poate fi stocata; se gaseste pretutindeni.

La arderea bimasei se degaja mai putine produse de ardere nocive dect la combustibilii fosili si la gazul metan. Temperatura de ardere a biomasei este n general mica. n figura 6.3 este prezentata schema de transformare integrata a biomasei n gaz, unde:

GG-gazogenerator; Cc-ciclon, DC-decarbonator; CA-camera de ardere; GE-electrogenerator; T-turbina; CR-cazan recuperator; Cs-compresor.

Figura 6.3

Formarea de gaze combustibile, prin descompunerea substantelor organice umede n medii lipsite de oxigen molecular, este un proces care se produce n mod natural pe Terra. Metanul este constituentul lor principal. Asa s-au format n sedimentele din adncul pamntului gazele naturale, pe seama plantelor si animalelor preistorice. Biogazul este un amestec de gaze combustibile, care se formeaza prin descompunerea substantelor organice n mediu umed si n lipsa de oxigen. Biogazul necesita sa fie prelucrat pna la utilizare. De obicei este trecut prin separatoare speciale, unde metanul este separat de restul gazelor. Utilizarea biogazului brut poate duce la ntoxicare, deoarece restul gazelor contine gaze toxice. Componentele chimice ale materiei organice cu gradul cel mai ridicat de conversie n biogaz sunt celulozele, hemicelulozele si grasimile.

CELULE DE COMBUSTIBIL
Hidrogenul nainte de descoperirea sa, hidrogenul a fost confundat cu alte gaze. n 1766, chimistul englez Henry Cavendish a aratat ca hidrogenul se formeaza la aplicarea acidului sulfuric pe metale si astfel este considerat descoperitorul hidrogenului. Ulterior, a aratat ca, apa este rezultatul reactiei dintre hidrogen si oxigen. n 1781, Joseph Priestley a numit acest gaz aerul inflamabil. Chimistul francez Antoine Laurent Lavoisier a dat acestui gaz denumirea de hydrogenium (formeaza apa). Hidrogenul lichid a fost produs prima data n 1898 de James Dewar. Hidrogenul este cel mai frecvent element din Univers. n spatiu este prezent n trei forme: ioni (protoni), atomi si molecule biatomice. Pe Terra apare doar n molecule. n combinatie cu alte elemente hidrogenul este foarte raspndit, iar cea mai frecventa si importanta forma este apa (H2O). Apa este baza vietii.

Figura 3.1

Hidrogenul are proprietatile unui gaz si se ridica, datorita densitatii sale mai mici dect cea a aerului. Atentie la folosirea hidrogenului n spatii nchise, unde poate avea loc periculosul amestec de hidrogen si aer si care explodeaza. n figura 3.1 sunt prezentate valorile energetice la diferite tipuri de combustibil. Din grafic se poate observa diferenta mare dintre hidrogen si alte tipuri de combustibil.

Constructia si functionarea unei celule de combustibil

Modul de functionare a unei celule de combustibil este prezentat n figura 3.2. ntr-o celula de combustibil hidrogenul reactioneaza cu oxigenul formnd apa. Cele doua gaze sunt separate printr-un electrolit (de exemplu o membrana din material artificial-plastic) si schimba electroni negativi printr-un conductor electric. Acest flux de electroni transforma celula ntr-o sursa (izvor) de energie. De asemenea va fi folosita si caldura rezultata. La anod (polul negativ) hidrogenul va fi descompus cu ajutorul unui catalizator n ioni pozitivi si electroni negativi. Trebuie facuta diferenta dintre sensul real al electronilor n circuit si, implicit, si a sensului curentului electric si sensul conventional.

Figura 3.2

Fiecare atom de hidrogen va ceda cte un electron, care printr-un conductor se va ndrepta spre catod (polul pozitiv). Astfel circula curent electric, cu ajutorul caruia ionii de hidrogen se vor combina cu oxigenul, rezultnd apa.

Figura 3.3

Conform legilor electrochimiei, o singura celula de combustibil poate furniza doar o tensiune de 1 volt. Pentru a obtine tensiuni mai mari trebuie legate n serie mai multe celule, iar pentru curenti mai mari trebuie legate mai multe celule n paralel. Astfel se obtin panouri cu celule. Reactiile chimice sunt prezentate n figura 3.3. ntr-o celula de combustibil, energia chimica acumulata n combustibil se transforma n energie electrica si energie termica. Energia combustibilului = Energie electrica + Energie termica n figura 3.4 sunt prezentate produsele celulei de combustibil.

Figura 3.4

La arderea combustibilului, energia sa se elibereaza prin caldura reactiei. ntr-o celula de combustibil reactioneaza hidrogenul cu oxigenul, pe un mol de hidrogen se elibereaza o cantitate de energie de 286kJ . Aceasta valoare este entalpia reactiei ?H sau, la presiune constanta, este numita putere calorifica.

Aplicatiile celulei de combustibil Celulele de combustibil sunt utilizate destul de mult la propulsia vehiculelor sau la vapoare. Pretentiile asupra celulei de combustibil sunt deosebit de mari, deoarece la volum mic ele furnizeaza o putere de peste 50 kW si trebuie sa garanteze un timp de functionare ndelungat. Ele sunt alimentate n mare masura cu hidrogen sub presiune. Hidrogenul va fi comprimat pna la 700 bar si depozitat n rezervoare sigure. Conceptele de propulsie cu hidrogen lichid sau producerea adhoc a hidrogenului au fost realizate cu succes. Ca tip de celula de combustibil se foloseste PEFC. Majoritatea producatorilor de autoturisme au dezvoltat masini cu celule de combustibil, care se afla n stadiul de probe. Celulele de combustibil sunt folosite si ca baterii n aparate mici si la producatori portabili de energie de pna la 1 kW. Sunt o alternativa eficienta a acumulatorilor. n comparatie cu bateriile, ele ofera un timp mai mare de utilizare precum si un numar nelimitat de cicluri de ncarcare. Cele mai mari avantaje sunt greutatea redusa si puterea mare de acumulare. Cele mai frecvent utilizate celule de combustibil sunt PEFC si DMFC. Domeniile de utilizare sunt aparate de comunicare, lanterne, telefoane mobile, laptop si aparate portabile de producere a energiei electrice.

Tipuri de celule de combustibil

Celula de combustibil cu acid fosforic (PAFC) Temperatura de lucru de 130-200oC face ideala folosirea celulei de combusibil cu acid fosforic la producerea stationara de energie n centrale termice mici de blocuri. Primele instalatii comerciale sunt deja pe piata si servesc la alimentarea blocurilor sau a fabricilor mici cu caldura si curent electric. Se folosesc celule de combustibil cu acid fosforic mpreuna cu hidrogen. Cu ajutorul unui convertor se poate utiliza gaz sau metanol.

Caracteristici:

1. 2.

se face schimb de ioni de hidrogen, deci membrana trebuie sa fie permanent umeda; ca electrolit se foloseste acid fosforic lichid; ? instalatiile sunt sensibile la monoxidul de carbon, ceea ce implica curatarea gazului din proces;

3. 4. 5. 6.

temperatura de lucru: 130-200 oC; puterea: 50-500 W; randamentul: 48-60 %; se folosesc la centrale termice de bloc.

Celula de combustibil cu carbonat topit (MCFC)

Temperatura nalta de lucru, 650oC, faciliteaza, pe lnga producerea curentului electric si caldurii, si producerea de abur. Din cauza temperaturii ridicate, n celula poate avea loc conversia interna a gazului n hidrogen si bioxid de carbon. Un convertor extern nu este necesar. Temperaturile nalte si sarurile lichide ale electrolitului, ataca materialul.

Caracteristici:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

se pot folosi doar gaze de ardere continnd carbon, hidrogenul pur nu poate fi folosit; o problema o constituie dizolvarea lenta a catodului n electrolit; se cauta materiale mai rezistente; temperatura de lucru: 650 oC; exista echipamente care dezvolta 250 kW, iar altele de 2,2 MW se dezvolta n prezent; randamentul: 48-60 %; se folosesc la centrale termice de bloc.

Celula de combustibil cu oxid ceramic (SOFC)

Celula de combustibil cu oxid ceramic are temperatura de lucru cea mai ridicata, 800-1000 oC, si va fi folosita n centralele termice industriale. Se pot dezvolta si sisteme mai mici pentru case. Pentru acest tip se studiaza si o forma tubara. Celula

functioneaza cu hidrogen, care datorita temperaturilor ridicate poate fi obtinut din gaz metan, printr-un proces intern. n figura 3.5 este prezentat principiul de functionare al unei celule de combustibil cu oxid ceramic ( SOFC ).

Figura 3.5

Caracteristici:

1. 2. 3. 4.

se schimba ioni de oxigen ntr-un electrolit ceramic din zirconiu mbunatatit; este necesara gasirea unor electroliti mai subtiri, care sa functioneze la temperaturi mai mici; puterea: 1-2,5 MW; se folosesc ndeosebi n centrale termice.

Celula de combustibil alcalina (AFC)

Celulele de combustibil alcaline au fost utilizate la bordul navetei spatiale Apollo. Ele sunt celulele clasice de combustibil. Datorita randamentului electric ridicat si a temperaturii de lucru usor controlabila de 80 oC, sunt folosite si n prezent n zborurile spatiale.

Caracteristici:

1. 2. 3. 4. 5.

reactia este foarte sensibila datorita urmelor de bioxid de carbon din hidrogen si oxigen; temperatura de lucru: 60-90 oC; au fost realizate instalatii cu puteri de la 1 kW la 120 kW; randamentul este de pna la 60%; se utilizeaza la zborurile cosmice si barci de agrement.

Celula de combustibil cu membrana de polimer (PEFC)

Numele acestei celule provine de la o folie de polimer folosita drept perete despartitor ntre anod si catod. Prototipurile se folosesc ca surse de energie pentru masini, centrale termice pentru case sau ca baterii pentru laptop, telefoane mobile. Celula foloseste hidrogen purificat. Cu un convertor, se poate folosi si gaz metan sau benzina.

Caracteristici:

se schimba ioni pozitivi de hidrogen, deci membrana trebuie sa fie permanent umeda;

instalatiile sunt sensibile la monoxidul de carbon, ceea ce implica curatarea gazului din proces;

1. 2. 3. 4. 5.

temperatura de lucru: 0-80 oC; puterea pna la 250 kW; randamentul cu hidrogen: 60%; randamentul cu metan: 40%; se utilizeaza la alimentarea cu curent electric, n domeniul automobilelor, la centralele termice.

Celula de combustibil cu metanol direct (DMFC)

Metanolul este lichid, deci poate fi utilizat usor. Functioneaza fara un convertor. Electrolitul este o membrana, iar temperatura de lucru 60-130 oC.

Caracteristici:

1. 2.

se schimba ioni pozitivi de hidrogen; temperatura de lucru: 60-130 oC;

3.

se utilizeaza la aparate mici.

oben...

www.energy-consultancy.eu/.../_rowind.htm