Sunteți pe pagina 1din 412

Lui CRAIG STEPHENSON Ziua aceea ne-a adus laolalt\, Soarta trebuie s\ fi fost inspirat\, Mi-era capul numai

la vremea de-afar\ }ie, la cea de din\untru.


Dup\ ROBERT FROST

MUL}UM IRI

Pe parcursul celor [apte ani `n care am scris aceast\ carte, num\rul persoanelor c\rora le datorez mul]umiri a crescut considerabil. Ideea `ntocmirii unei istorii a lecturii a `nceput odat\ cu `ncercarea de a scrie un eseu; Catherine Yolles a sugerat c\ tema merit\ s\ fie tratat\ `ntr-o carte `ntreag\ `i sunt recunosc\tor pentru `ncrederea ei. Le mul]umesc editorilor mei: lui Louise Dennys, cea mai `ng\duitoare dintre cititori, a c\rei prietenie mi-a fost un sprijin `nc\ de pe vremea Dic]ionarului locurilor imaginare; lui Nan Graham, care mi-a fost al\turi `nc\ de la `nceput, sau lui Courtenay Hodell, al c\rei entuziasm m-a `nso]it pn\ la sfr[it; lui Philip Gwyn Jones, ale c\rui `ncuraj\ri m-au ajutat s\ parcurg pasajele dificile. Cu mult efort [i cu o `ndemnare demn\ de Sherlock Holmes, Gena Gorrell [i Beverly Beetham Endersby au editat manuscrisul; ca de obicei, le adresez mul]umirile mele. Paul Hodgson a proiectat cartea cu grij\ [i inteligen]\. Agen]ii mei, Jennifer Barclay [i Bruce Westwood, au ]inut departe de u[a mea lupii, managerii bancari [i agen]ii fiscali. C]iva prieteni au venit cu ni[te sugestii amabile Marina Warner, Giovanna Franci, Dee Fagin, Ana Becci, Greg Gatenby, Carmen Criado, Stan Persky, Simone Vauthier. Profesorul Amos Luzzato, profesorul Roch Lecours, M. Hubert Meyer [i Fr. F.A. Black au acceptat cu generozitate s\ citeasc\ [i s\ corecteze anumite capitole; gre[elile r\mase `mi apar]in numai mie. Sybel Ayse Tuzlac a dus la bun sfr[it o parte din cercetarea prealabil\. Le mul]umesc din inim\ bibliotecarilor care au dat de urma celor mai ciudate c\r]i [i au r\spuns cu r\bdare `ntreb\rilor mele neacademice la Metro Toronto Reference Library, Robarts Library, Thomas Fisher Rare Book Library toate din Toronto lui Bob Foley [i personalului

8 ALBERTO MANGUEL

bibliotecii de la Centrul Cultural din Banff, Bibliotecii Umaniste din Slestat, Bibliotecii Na]ionale din Paris, Bibliotecii Istorice a Ora[ului Paris, Bibliotecii Americane din Paris, Bibliotecii Universitare din Strasbourg, Bibliotecii Municipale din Colmar, Bibliotecii Huntington din Pasadena, California, Bibliotecii Ambrosiana din Milano, Londra Library [i Bibliotecii Nazionale Marciana din Vene]ia. Doresc, de asemenea, s\ le mul]umesc reprezentan]ilor Programului Maclean Hunter pentru Arte [i Jurnalism, Centrului pentru Arte Baff [i Libr\riei Pages din Calgary, unde au fost citite pentru prima oar\ fragmente din aceast\ carte. Mi-ar fi fost imposibil s\ duc la bun sfr[it aceast\ carte f\r\ asisten]a financiar\ din partea Consiliului de Arte din Ontario de dinainte de Milse Harris, a Consiliului Canadian, precum [i a fondului George Woodcock. In memoriam Jonathan Warner, ale c\rui sprijin [i sfaturi `mi lipsesc tare mult.

CITITORULUI

Cititul are o istorie.


ROBERT DARNTON, The Kiss of Lamourette, 1990

C\ci dorin]a de-a citi, ca [i toate celelalte dorin]e care fr\mnt\ nefericitele noastre suflete, poate fi analizat\.
VIRGINIA WOOLF, Sir Thomas Browne, 1923

Dar cine va fi st\pnul? Scriitorul sau cititorul?


DENIS DIDEROT, Jacques Fatalistul [i st\pnul s\u, 1796

ULTIM A PA GIN |

Citi]i ca s\ tr\i]i.
GUSTAVE FLAUBERT, Scrisoare c\tre Mlle de Chantepie, iunie 1857

Stnga sus: Musee d'Orsay, Paris. foto R.M.N.; mijloc sus: Westfalisches Landesmuseum fr Kunst und Kulturgeschichte, Mnster/R. Wakonigg. Dauerleihgabe der Gesellschaft fr westfalische Kulturarbeit; dreapta sus: Museo S. Marco, Floren]a; foto Scala, Floren]a; stnga mijloc: Bayer.Staatsgemldesammlungen Schack-Galerie Munich; mijloc: Library of the Topkapi Sarayi Muzesi, Istanbul; dreapta mijloc: Muse de Unterlinden, Colmar. Foto O. Zimmermann; stnga jos: Muse du Louvre, Paris. foto R.M.N; mijloc jos: reprodus prin bun\voin]a curatorilor, The National Gallery, Londra (detaliu); dreapta jos: ffentliche Bibliothek der Universitt Basel.

ULTIM A PAGIN|

Cu o mn\ l\sat\ s\-i atrne moale pe lng\ trup [i cu cealalt\ dus\ la frunte, tn\rul Aristotel, a[ezat `ntr-un jil] capitonat, cu picioarele confortabil `ncruci[ate, cite[te, relaxat, un sul desf\[urat `n poal\. ~ntr-un portret pictat la cincisprezece secole dup\ moartea sa, poetul Virgiliu, cu turban [i barb\, ]innd cu mna o pereche de ochelari pe nasul s\u osos, `ntoarce paginile `nsemnate cu ro[u ale unui volum. A[ezat pe treapta lat\ a unei sc\ri, sprijinindu-[i u[or b\rbia cu mna dreapt\, Sfntul Dominic e absorbit de cartea pe care o ]ine desf\cut\ pe genunchi, nep\s\tor fa]\ de lume. Doi `ndr\gosti]i, Paolo [i Francesca, se strng unul `n altul sub un copac [i citesc un vers care-i va duce `n mormnt: Paolo, ca [i Sfntul Dominic, `[i atinge b\rbia cu mna; Francesca ]ine cartea deschis\, marcnd cu dou\ degete pagina la care nu vor ajunge niciodat\. ~n drum spre [coala de medicin\, doi studen]i islamici din secolul al doisprezecelea se opresc ca s\ consulte un pasaj dintr-una din c\r]ile pe care le duc cu ei. Ar\tnd cu degetul spre pagina din dreapta a unei c\r]i deschise pe genunchiul lui, pruncul Iisus le explic\ ceea ce cite[te b\trnilor din Templu, `n timp ce ace[tia, uimi]i [i ne`ncrez\tori, `ntorc zadarnic paginile exemplarelor lor `n c\utarea unui contraargument. Frumoas\ ca atunci cnd era vie, urm\rit\ de privirile atente ale unui cine de salon, nobila milanez\ Valentina Balbiani frunz\re[te paginile unei c\r]i de marmur\, pe lespedea unui mormnt pe care se afl\ sculptat\, `n basorelief, imaginea trupului ei vl\guit. Departe de ora[ul aglomerat, `n nisip [i printre pietre `ncinse, Sfntul Ieronim, precum un b\trn navetist `n a[teptarea trenului,

14 A L B E R T O M A N G U E L

De la stnga la dreapta, de sus `n jos: Un poet mogul, de Muhamad Ali; biblioteca Templului Haeinsa din Coreea; Izaak Walton, de un artist englez anonim din secolul al optsprezecelea; Maria Magdalena, de Emmanuel Benner; Dickens sus]innd o lectur\; un tn\r pe cheiurile Parisului.

cite[te un manuscris de dimensiunea unui tabloid `n timp ce, `ntr-un col], un leu tol\nit `l ascult\. Marele c\rturar umanist Desiderius Erasmus `i `mp\rt\[e[te prietenului s\u Gilbert Cousin o glum\ din cartea pe care tocmai o cite[te, deschis\ pe un pupitru din fa]a lui. ~ngenuncheat printre flori de leandru, un poet indian din secolul al [aptesprezecelea `[i mngie barba `n timp ce reflecteaz\ asupra versurilor pe care tocmai le-a citit cu voce tare, ca s\ le p\trund\ `ntreaga savoare, strngnd cartea cu leg\tur\ pre]ioas\ `n mna stng\. ~n picioare, `n fa]a unui [ir lung de rafturi grosolan cioplite, un c\lug\r coreean scoate una dintre cele optzeci de mii de t\bli]e de lemn din care e compus\ Tripitaka Koreana, veche

ISTORIA LECTURII

15

De la stnga la dreapta: O mam\ `nv\]ndu-[i copilul s\ citeasc\, de Gerard teer Boch; Jorge Luis Borges, de Eduardo Comesaa; o scen\ `n p\dure, de Hans Toma.

de [apte secole, pe care o ]ine apoi ridicat\ `n fa]a ochilor, citind cu aten]ie, `n t\cere. ~NVA}| S| FII T|CUT e sfatul dat de autorul anonim al vitraliului ce `nf\]i[eaz\ portretul pescarului [i eseistului Izaac Walton citind dintr-o c\rticic\, pe malul rului Itchen, lng\ Catedrala Winchester. Goal\-pu[c\, o Marie Magdalen\ bine coafat\, care nu pare s\ se c\iasc\, e `ntins\ pe o pnz\ desf\[urat\ pe-o stnc\, `n s\lb\ticie, citind un mare volum ilustrat. F\cnd uz de talentul s\u actoricesc, Charles Dickens ]ine `n fa]\ un exemplar al unuia dintre romanele sale, din care urmeaz\ s\ citeasc\ `n fa]a unui public entuziast. Aplecat peste unul dintre parapetele de piatr\ de deasupra Senei, un tn\r e adncit `n lectura unei c\r]i (ce carte e?) pe care o ]ine deschis\ `n fa]a lui. Iritat\ sau doar plictisit\, o mam\ `i ]ine cartea fiului ei ro[covan, care `ncearc\ s\ urm\reasc\ cuvintele, cu mna dreapt\ pe pagin\. Jorge Luis Borges, orb, strnge din ochi ca s\ aud\ mai bine cuvintele unui cititor nev\zut. ~ntr-o p\dure pestri]\, a[ezat pe un trunchi acoperit de mu[chi, un b\iat ]ine cu amndou\ minile o c\rticic\ din care cite[te `ntr-o t\cere blnd\, st\pn al timpului [i al spa]iului. To]i ace[tia sunt cititori, iar gesturile lor, m\iestria lor, pl\cerea, responsabilitatea [i puterea care decurg din citit sunt identice cu ale mele. Nu sunt singur.

16 A L B E R T O M A N G U E L

Am descoperit, pentru prima oar\, c\ pot citi la vrsta de patru ani. V\zusem de nenum\rate ori literele despre care [tiam (pentru c\ a[a mi se spusese) c\ denumeau imaginile sub care se aflau. Mi-am dat seama c\ b\iatul desenat cu linii groase [i negre, `mbr\cat `n pantaloni scur]i, ro[ii, [i c\ma[\ verde (aceea[i pnz\ ro[ie [i verde din care erau croite toate imaginile din carte: cini, pisici, copaci [i mame `nalte [i sub]iri), se reg\sea cumva, `n acela[i timp, `n contururile negre [i riguroase de sub el, ca [i cum trupul lui ar fi fost dezmembrat `n trei elemente precise: bra]ul [i torsul, b; capul t\iat, perfect rotund, o; [i picioarele l\li, atrnnd, y (boy b\iat `n limba englez\). Am desenat doi ochi [i un zmbet pe fa]a rotund\ [i am umplut cercul gol al torsului. Dar acolo era mai mult: [tiam c\, pe lng\ faptul c\ figurile acelea corespundeau b\iatului de deasupra lor, ele puteau s\-mi spun\ cu precizie ce f\cea b\iatul, ale c\rui bra]e erau r\[chirate, iar picioarele, dep\rtate unul de altul. B\iatul alearg\, sugereaz\ imaginile. Nu s\rea, cum m-a[ fi putut gndi, nu pretindea c\ ar fi fost `nghe]at pe loc, nici nu juca un joc ale c\rui reguli [i scop `mi erau necunoscute. B\iatul alearg\. {i totu[i aceste revela]ii erau acte obi[nuite de invocare, mai pu]in interesante, pentru c\ altcineva le `ndeplinise `n locul meu. Alt cititor bona mea, probabil explicase figurile [i, acum, de fiecare dat\ cnd paginile se deschideau la imaginea b\iatului exuberant, eu [tiam ce `nseamn\ figurile de sub el. Aflam o pl\cere `n asta, dar din ce `n ce mai seac\. Lipsea elementul surpriz\. Apoi, `ntr-o zi, de la geamul unei ma[ini (nu-mi amintesc acum destina]ia respectivei c\l\torii), am z\rit un panou undeva, la marginea [oselei. Nu aveam cum s\ m\ uit la el prea mult\ vreme; se poate ca ma[ina s\ fi oprit pentru un moment, se poate s\ fi `ncetinit `ndeajuns ct s\ v\d, mari [i vagi, ni[te forme asem\n\toare celor din cartea mea, dar pe care nu le mai v\zusem niciodat\ pn\ atunci. {i totu[i, dintr-odat\, am [tiut ce reprezint\; le-am auzit `n cap, liniile negre [i spa]iile albe s-au metamorfozat `ntr-o realitate solid\, sonor\, purt\toare de sens. Eu `nsumi realizasem toate astea. Nimeni altcineva nu f\cuse vr\ji `n locul meu. Eu [i aceste forme ne g\seam fa]\ `n fa]\, `ntr-un dialog t\cut, plin de respect. Din moment ce puteam transforma ni[te simple linii `ntr-o realitate vie, eram atotputernic. Puteam citi. Nu mai [tiu care era cuvntul de pe panoul de odinioar\ (parc\ `mi amintesc vag de un cuvnt cu mai mul]i de A `n el), dar [tiu c\ atunci am reu[it

ISTORIA LECTURII

17

Un exemplu de Chia-ku-wen sau scriitur\ pe os [i scoic\, pe o carapace de broasc\ ]estoas\, cca 13001100 `.Hr.

s\ `n]eleg ceva la care `nainte puteam doar s\ privesc, iar aceast\ impresie r\mne tot att de vie ast\zi pe ct trebuie s\ fi fost atunci. Era ca [i cum a[ fi dobndit un sim] cu totul nou, astfel `nct, acum, anumite lucruri nu mai erau alc\tuite doar din ceea ce ochii mei puteau vedea, urechile mele puteau auzi, limba mea putea gusta, nasul meu putea mirosi, degetele mele puteau pip\i, ci [i din ceva ce trupul meu putea descifra, traduce, da glas, citi. Cititorii de c\r]i, `n a c\ror familie intrasem pe ne[tiute (`ntotdeauna avem impresia c\ suntem cei dinti care descoper\ ceva anume [i c\ fiecare experien]\, `ncepnd cu na[terea [i sfr[ind cu moartea, e `nsp\imnt\tor de unic\), extind sau concentreaz\ o func]ie comun\ nou\, tuturor. Citirea literelor de pe o pagin\ nu este dect una dintre multiplele `nf\]i[\ri ale acesteia. Astronomul care cite[te o hart\ a stelelor ce nu mai exist\ de mult\ vreme; arhitectul japonez care cite[te terenul pe care urmeaz\ s\ se construiasc\ o cas\, astfel `nct s-o fereasc\ de for]ele rele; zoologul care cite[te urmele animalelor `n p\dure; juc\torul de c\r]i care cite[te gesturile partenerului, `nainte de a pune pe mas\ cartea c[tig\toare; dansatorul care cite[te `nsemn\rile coregrafului [i publicul care cite[te mi[c\rile dansatorului pe

18 A L B E R T O M A N G U E L

scen\; ]es\torul care cite[te desenul complicat al unui covor pe cale s\ fie ]esut; cnt\re]ul la org\ care cite[te diferite niveluri simultane ale muzicii orchestrate pe [time; p\rintele care cite[te pe fa]a copilului semnele bucuriei, fricii sau uimirii; ghicitorul chinez care cite[te formele ancestrale pe carapacea unei broa[te ]estoase; `ndr\gostitul care cite[te noaptea trupul iubitei sale pe sub cear[afuri; psihiatrul care-i ajut\ pe pacien]i s\-[i citeasc\ visele confuze; pescarul din Hawaii care cite[te curen]ii oceanici prin simpla scufundare a minii `n ap\; ]\ranul care cite[te vremea pe cer to]i `mp\rt\[esc cu cititorii de c\r]i abilitatea de-a descifra [i interpreta semne. Unele dintre aceste citiri sunt mai nuan]ate, pentru c\ se [tie c\ ceea ce e citit a fost creat tocmai `n acest scop de c\tre alte fiin]e omene[ti notele muzicale sau semnele de circula]ie, de exemplu sau de c\tre zei carapacea broa[tei ]estoase, cerul nop]ii. Altele depind de noroc. {i totu[i, `n fiecare dintre respectivele cazuri, cititorul este acela care percepe sensul; cititorul atribuie sau recunoa[te obiectului, locului sau evenimentului o anumit\ citire posibil\; cititorul e acela care trebuie s\ dea sens unui sistem de semne, iar apoi s\-l descifreze. Noi to]i ne citim pe noi `n[ine [i citim lumea din jurul nostru pentru a percepe dintr-o privire ce suntem [i unde suntem. Citim ca s\ `n]elegem ori ca s\ `ncepem s\ `n]elegem. Nu avem cum s\ nu citim. Cititul, aproape `n aceea[i m\sur\ ca respira]ia, este o func]ie vital\. N-am `nv\]at s\ scriu dect mult mai trziu, la [apte ani. A[ fi putut tr\i, probabil, f\r\ s\ scriu. Nu cred `ns\ c\ a[ fi putut tr\i f\r\ s\ citesc. Cititul am descoperit vine `naintea scrisului. O societate poate exista multe exist\ f\r\ scris1, dar nicio societate nu poate exista f\r\ citit. Conform etnologului Philippe Descola2, societ\]ile care nu folosesc scrierea percep liniar timpul, pe cnd `n societ\]ile cu [tiin]\ de carte acesta e perceput ca o acumulare; ambele tipuri de societ\]i se mi[c\ `n astfel de scheme temporale diferite, dar la fel de complexe, prin citirea mul]imii de semne pe care le ofer\ lumea. Chiar [i `n societ\]ile care refuz\ s\ `nregistreze trecerea lor prin lume, cititul preced\ scrierea; cel care vrea s\ fie scriitor trebuie s\ se priceap\ s\ recunoasc\ [i s\ descifreze sistemul social de semne `nainte de a le a[terne pe hrtie. Pentru cele mai multe societ\]i cu [tiin]\ de carte pentru Islam, pentru societ\]ile evreie[ti [i cre[tine, precum cea `n care tr\iesc [i eu, pentru

ISTORIA LECTURII

19

vechii maia[i, pentru vastele culturi budiste cititul se afl\ la originea contractului social; a `nv\]a s\ citesc a fost ritualul meu de trecere. ~ndat\ ce am `nv\]at s\ citesc literele, am citit totul: c\r]i, dar [i anun]uri, reclame, `nscrisul m\runt de pe dosul biletelor de tramvai, scrisori f\cute cocolo[ `n co[ul de gunoi, ziare sp\l\cite prinse sub banc\ `n parc, graffiti, ultima copert\ a revistelor ]inute `n mn\ de al]i cititori `n autobuz. Cnd am aflat c\ Cervantes, dnd curs dorin]ei nebune de a citi, lectura chiar [i buc\]ele de hrtie rupt\ de pe strad\3, am [tiut exact ce-l `mboldea s\ scotoceasc\ a[a `n gunoaie. Aceast\ adulare a c\r]ii (pe sul, pe hrtie sau pe ecran) este una dintre dogmele unei societ\]i cu [tiin]\ de carte. Islamul duce ideea chiar mai departe: Coranul nu este doar una dintre crea]iile lui Dumnezeu, ci [i unul dintre atributele lui, precum omniprezen]a sau compasiunea Lui. Primele mele experien]e au fost prin intermediul c\r]ilor. Mai trziu `n via]\, cnd d\deam peste un eveniment sau o `mprejurare sau un personaj asem\n\tor celor despre care citisem, aveam, de obicei, o senza]ie de dj vu u[or surprinz\toare [i deopotriv\ dezam\gitoare, pentru c\ `mi imaginam c\ ceea ce avea loc `n acel moment mi se `ntmplase deja `n cuvinte, fusese deja numit. Cel mai vechi text ebraic de gndire sistematic\, speculativ\, care s-a p\strat Sefer Yezirah, scris cndva prin secolul al [aselea sus]ine c\ Dumnezeu a creat lumea prin mijlocirea a treizeci [i dou\ de c\i secrete ale `n]elepciunii, zece Sefirot-uri sau numere [i dou\zeci [i dou\ de litere4. Din Sefirot-uri au fost create toate lucrurile abstracte; din cele dou\zeci [i dou\ de litere au fost create toate fiin]ele reale din cele trei straturi ale cosmosului lumea, timpul [i trupul omenesc. ~n tradi]ia iudeo-cre[tin\, universul este imaginat ca o Carte scris\, alc\tuit\ din numere [i litere; cheia `n]elegerii universului st\ `n iscusin]a noastr\ de a le citi corect [i de a st\pni felul `n care se combin\; prin asemenea ac]iuni `nv\]\m s\ d\m via]\ unei p\r]i din acest text colosal, imitndu-ne astfel Creatorul. (Conform unei legende din secolul al patrulea, `n]elep]ii talmudici Hanani [i Hoshaiah studiau o dat\ pe s\pt\mn\ Sefer Yezirah [i, prin combina]ia adecvat\ de litere, d\deau na[tere unui vi]el de trei ani, pe care `l serveau apoi la cin\.) Pentru mine, c\r]ile erau transcrieri sau glose ale acelei colosale C\r]i. Miguel de Unamuno5 vorbe[te, `ntr-un sonet, despre Timp, al c\rui izvor se afl\ `n viitor; via]a mea de cititor mi-a dat o impresie similar\ de navigare

O pagin\ din textul cabalistic Paamon ve-Rimmon, tip\rit `n Amsterdam `n 1708, `nf\]i[nd cele zece Sefirot-uri.

ISTORIA LECTURII

21

`mpotriva curentului, impresia c\ tr\iam ceea ce citisem. Strada din fa]a casei era plin\ de oameni r\ut\cio[i, care-[i vedeau de treburile lor obscure. De[ertul, care se `ntindea nu departe de casa noastr\ din Tel Aviv, unde am tr\it pn\ la vrsta de [ase ani, era minunat, pentru c\ [tiam c\ exista un Ora[ de Alam\ `ngropat sub nisipurile lui, chiar de cealalt\ parte a drumului asfaltat. Jeleul era o substan]\ misterioas\ pe care n-o v\zusem niciodat\, dar despre a c\rei existen]\ [tiam din c\r]ile lui Enid Blyton, [i care nu s-a ridicat niciodat\, nici cnd l-am gustat, pn\ la urm\, la calitatea acelei ambrozii literare. I-am scris bunicii mele de departe, plngndu-m\ de vreun necaz minor [i gndindu-m\ c\ ea ar putea fi sursa aceleia[i magnifice libert\]i pe care o gustau orfanii din c\r]i, atunci cnd descopereau rude de mult\ vreme pierdute; `n loc s\ m\ scape de necazuri, ea a trimis scrisoarea p\rin]ilor mei, care au g\sit vag amuzante lament\rile mele. Credeam `n vr\jitorie [i eram sigur c\, `ntr-o bun\ zi, aveau s\ mi se `ndeplineasc\ trei dorin]e, pe care nenum\rate pove[ti m\ `nv\]aser\ cum s\ nu le irosesc. M-am preg\tit pentru `ntlniri cu stafii, cu moartea, cu animale vorbitoare, cu b\t\lii; am f\cut planuri complicate de c\l\torie c\tre aventuroasele insule unde Sinbad urma s\ devin\ prietenul meu de suflet. Abia cnd am atins pentru prima oar\ trupul iubitei mele, mul]i ani mai trziu, mi-am dat seama c\ s-ar putea ca, uneori, literatura s\ nu fie la `n\l]imea faptului `n sine. Eseistul canadian Stan Persky mi-a spus odat\ c\ pentru cititori, trebuie s\ existe un milion de autobiografii, de vreme ce ni se pare c\ g\sim, `n c\r]ile pe care le citim, urme ale vie]ilor noastre. S\ transcriem impresiile pe care le dobndim citind Hamlet an de an, remarc\ Virginia Woolf, ar `nsemna practic s\ ne scriem autobiografia, pentru c\, cu ct [tim mai multe despre via]\, cu att mai multe ne deslu[e[te Shakespeare din ceea ce [tim.6 Pentru mine a fost oarecum diferit. Dac\ admitem despre c\r]i c\ sunt autobiografii, atunci ele sunt ca atare `nainte s\ ]i se `ntmple ceva, iar eu am recunoscut `ntmpl\ri despre care citisem `nainte `n opera lui H.G. Wells, `n Alice `n }ara Minunilor, `n lacrimogenul Cuore al lui Edmondo de Amicis, `n aventurile lui Bomba, b\iatul din jungl\. Sartre, `n memoriile sale, m\rturise[te cam aceea[i experien]\. Comparnd flora [i fauna descoperite `n paginile Enciclopediei Larousse cu omoloagele lor din Jardin du Luxembourg, el constat\ c\ la gr\dina zoologic\, maimu]ele erau mai pu]in maimu]e, la

22 A L B E R T O M A N G U E L

Jardin du Luxembourg, oamenii erau mai pu]in oameni. Platonician prin condi]ie, mergeam de la cunoa[tere la obiectul s\u, g\seam ideilor mai mult\ realitate dect lucrurilor, fiindc\ ele mi se ofereau mai `nti [i fiindc\ se ofereau ca lucruri. ~n c\r]i am luat contact cu universul: asimilat, clasat, etichetat, gndit, `nc\ formidabil.7 Cititul mi-a oferit o scuz\ pentru izolare sau, probabil, a dat un sens izol\rii ce-mi fusese impus\, deoarece, pe durata copil\riei mele, dup\ ce ne-am `ntors `n Argentina `n 1955, am tr\it departe de restul familiei, `n grija unei bone, `ntr-o arip\ separat\ a casei. Pe atunci, locul meu favorit pentru citit era pe podeaua camerei mele, culcat pe burt\, cu picioarele ghemuite sub un scaun. Dup\ aceea, noaptea trziu, patul devenea cel mai sigur [i mai retras loc de lectur\, `n acea zon\ zon\ nebuloas\ dintre trezie [i somn. Nu-mi amintesc s\ m\ fi sim]it vreodat\ singur; de fapt, `n rarele ocazii cnd am `ntlnit al]i copii, jocurile [i discu]iile lor mi s-au p\rut mult mai pu]in interesante dect aventurile [i dialogurile pe care le-am citit `n c\r]ile mele. Psihologul James Hillman afirm\ c\ aceia care au citit pove[ti sau c\rora li s-au citit pove[ti `n copil\rie sunt `ntr-o form\ mai bun\ [i au o perspectiv\ mai bun\ dect cei care trebuie s\ fie familiariza]i cu povestea.[] Cunoa[terea timpurie a vie]ii constituie deja o perspectiv\ asupra vie]ii. Pentru Hillman, primele lecturi devin ceva tr\it [i ceva sim]it, un model prin care sufletul se g\se[te pe sine `n via]\.8 La aceste lecturi, [i din acest motiv, m-am `ntors iar [i iar [i `nc\ m\ `ntorc. Pentru c\ tat\l meu era `n serviciul diplomatic, am c\l\torit foarte mult; c\r]ile mi-au oferit o cas\ permanent\, una `n care puteam locui exact cum voiam, `n orice moment, indiferent de ct de ciudat\ era `nc\perea `n care trebuia s\ dorm sau de ct de ne`n]eles erau vocile de dincolo de u[a mea. Noaptea aprindeam deseori lampa de la capul patului, `n vreme ce bona fie `[i vedea de lucru la ma[ina electric\ de tricotat, fie dormea sfor\ind `n patul de lng\ al meu, [i `ncercam s\ ajung la sfr[itul c\r]ii pe care o citeam [i, `n acela[i timp, s\ amn ct mai mult posibil sfr[itul, relund cteva pagini, c\utnd un pasaj care-mi pl\cuse, verificnd detalii care b\nuiam c\ `mi sc\paser\. Nu am vorbit niciodat\ cu nimeni despre lecturile mele; nevoia de-a `mp\rt\[i a venit dup\ aceea. Pe atunci eram un egoist de rangul `nti [i m\ identificam, pe de-a `ntregul, cu versurile lui Stevenson:

ISTORIA LECTURII

23

Aceasta era lumea [i eu eram rege; Pentru mine veneau albinele s\ cnte, Pentru mine zburau rndunelele.9 Fiecare carte era o lume `n sine, `n care `mi g\seam refugiul. Cu toate c\ m\ [tiam incapabil s\ n\scocesc pove[ti asemenea celor scrise de autorii mei prefera]i, sim]eam c\, adesea, p\rerile mele coincideau cu ale lor [i (ca s\ folosesc expresia lui Montaigne) m-am obi[nuit s\ r\mn `n urm\, murmurnd A[a e.10 Mai trziu am reu[it s\ m\ disociez de fic]iunea lor; dar `n perioada copil\riei [i, apoi, pn\ trziu `n adolescen]\, ceea ce `mi spunea cartea, orict de fantastic ar fi fost, era adev\rat `n momentul lecturii, tot att de tangibil ca [i materia din care cartea `ns\[i era f\cut\. Walter Benjamin descrie o experien]\ similar\. Ce au fost primele c\r]i citite pentru mine ca s\-mi amintesc asta, ar trebui ca mai `nti s\ uit toate celelalte `nv\]\turi ale c\r]ilor. E sigur c\ tot ceea ce [tiu despre astea ast\zi se bazeaz\ pe receptivitatea cu care m\ deschideam eu `nsumi c\r]ilor; dar dac\ acum con]inutul, tema [i subiectul sunt exterioare c\r]ii, mai `nainte acestea `i apar]ineau exclusiv [i `n `ntregime, nefiind cu nimic mai externe [i independente dect sunt ast\zi num\rul de pagini sau hrtia pe care este tip\rit\ lucrarea. Lumea care se releva ea `ns\[i `n carte [i cartea `ns\[i nu trebuia, cu niciun pre], s\ fie desp\r]ite. Astfel, fiecare carte era `nso]it\ de substan]a, de lumea pe care le descria. La rndul lor, aceast\ substan]\ [i aceast\ lume transfigurau fiecare parte a c\r]ii. Ardeau `n\untrul ei, r\zb\teau ca flac\ra de-acolo; nu se limitau la ilustra]ii [i la coperte, se fixaser\ `n titlurile capitolelor [i `n literele mari de la `nceputul acestora, `n paragrafe [i coloane. Nu citeai c\r]ile trecndu-]i ochii peste ele; `]i g\seai s\la[, te cantonai `ntre rndurile lor [i, deschizndu-le iar dup\ o vreme, erai surprins s\ reg\se[ti locul unde z\bovise[i cndva.11 Mai trziu, ca adolescent, `n biblioteca `n mare parte nefolosit\ a tat\lui meu din Buenos Aires (`[i instruise secretara s\ completeze biblioteca, iar aceasta cump\rase c\r]i la metru [i le trimisese apoi s\ fie legate [i t\iate dup\ `n\l]imea rafturilor, astfel c\ titlurile din partea de sus a paginilor c\zuser\ deseori la t\iere [i, uneori, lipseau chiar [i primele rnduri) am f\cut alt\ descoperire. Am `nceput s\ caut, `n imensa enciclopedie spaniol\ Espasa-Calpe, articolele despre care, `ntr-un fel sau altul, `mi inchipuiam c\ se refer\ la sex:

24 A L B E R T O M A N G U E L

Masturbare, Penis, Vagin, Sifilis, Prostitu]ie. Eram `ntotdeauna singur `n bibliotec\, de vreme ce tata o folosea doar `n rarele ocazii cnd trebuia s\ se-ntlneasc\ cu cineva acas\ mai degrab\ dect la el la birou. Aveam doisprezece sau treisprezece ani; [edeam ghemuit `ntr-unul din fotoliile acelea mari, cufundat `n lectura unui articol despre efectele devastatoare ale gonoreei, cnd a intrat tata [i s-a a[ezat la biroul lui. Pentru o clip\ am fost `nsp\imntat c\ va observa ce anume citesc, dar apoi mi-am dat seama c\ nimeni nici m\car tat\l meu, [eznd doar la c]iva pa[i de mine nu putea intra `n spa]iul lecturii mele, nu-[i putea da seama cu ce lucruri obscene m\ familiariza cartea pe care o ]ineam `n mini, sau c\ doar eu `nsumi, prin propria voin]\, pot permite cuiva s\ afle. Micul miracol a fost unul mut, [tiut doar de mine. Am terminat articolul despre gonoree mai degrab\ triumf\tor dect [ocat. Ceva mai trziu, `n aceea[i bibliotec\, pentru a-mi completa educa]ia sexual\, am citit Conformistul lui Alberto Moravia, Stricata lui Guy Des Cars, Peyton Place a lui Grace Metalious, Main Street a lui Sinclair Lewis [i Lolita lui Vladimir Nabokov. Numai eu am hot\rt ce am citit [i ce urma s\ citesc sau ce c\r]i s\-mi aleg din acele libr\rii de mult disp\rute din Tel Aviv, din Cipru, din Garmisch-Partenkirchen, din Paris, din Buenos Aires. De multe ori am ales c\r]ile dup\ coperte. Au fost momente pe care mi le amintesc chiar [i acum: de exemplu, v\znd supracopertele mate ale seriei Rainbow Classics (oferite de World Publishing Company din Cleveland, Ohio) [i fiind `ncntat de leg\tura imprimat\ de sub ele, am ie[it pe u[a libr\riei cu Hans Brinker sau Patinele de argint (care nu mi-au pl\cut [i pe care nu le-am terminat niciodat\ de citit), Little Women [i Huckleberry Finn. Toate aveau introduceri de May Lamberton Becker, intitulate Cum s-a scris aceast\ carte, iar asemenea brfe `nc\ mi se par a fi unul dintre cele mai atr\g\toare moduri de a vorbi despre c\r]i. Astfel, `ntr-o diminea]\ rece de septembrie, `n 1880, cu o ploaie sco]ian\ care izbea `n ferestre, Stevenson s-a tras mai aproape de foc [i a `nceput s\ scrie, gl\suie[te introducerea lui Becker la Insula comorii. Acea ploaie [i acel foc m-au `nso]it pe tot parcursul c\r]ii. Din Cipru, unde vaporul nostru a sta]ionat timp de cteva zile, `mi amintesc de o libr\rie a c\rei vitrin\ te `mbia cu copertele viu colorate ale povestirilor cu Noddy sau de pl\cerea de a-]i imagina cum s\ construie[ti o cas\

ISTORIA LECTURII

25

al\turi de Noddy, folosindu-te de cuburile desenate pe pagin\. (Ceva mai trziu, f\r\ niciun fel de ru[ine, am savurat pove[tile din seriile The Wishing Chair ale lui Enid Blyton, despre care nu [tiam atunci c\ librarii englezi le catalogaser\ drept sexiste [i snoabe.) ~n Buenos Aires am descoperit seriile de c\r]i de joc Robin Hood, cu portretul fiec\rui erou desenat cu o tu[\ neagr\ [i groas\ pe fondul g\lbui; tot aici am citit aventurile cu pira]i ale lui Emilio Salgari Tigrii Malaysiei [i romanele lui Jules Verne [i Misterul lui Edwin Drood de Dickens. Nu-mi amintesc s\ fi citit vreodat\ textele de pe coperta din spate ca s\ aflu despre ce era vorba `n carte; nu [tiu dac\ vreuna dintre c\r]ile copil\riei mele avea a[a ceva. Cred c\ citeam `n cel pu]in dou\ moduri. Pe de-o parte, urm\ream cu respira]ia t\iat\ evenimentele [i personajele, f\r\ s\ m\ opresc ca s\ acord aten]ie detaliilor, ritmul accelerat al lecturii proiectnd povestea dincolo de ultima pagin\ ca atunci cnd am citit Rider Haggard, Odiseea, Conan Doyle [i c\r]ile autorului aceluia german de povestiri despre Vestul S\lbatic, Karl May. Pe de alt\ parte, explornd cu cea mai mare aten]ie, scrutnd textul pentru a-i `n]elege sensul ascuns, g\sind pl\cere `n chiar sunetul cuvintelor sau `n codurile pe care cuvintele nu vor s\ le dest\inuie, sau `n ceea ce b\nuiam c\ ar fi fost t\inuit, adnc, chiar `n povestire, ceva mult prea `ngrozitor sau prea minunat ca s\ poat\ fi dezv\luit. Acest al doilea fel de lectur\ care `mprumuta ceva din particularit\]ile lecturii romanelor poli]iste l-am descoperit citindu-i pe Lewis Carroll, pe Dante, pe Kipling, pe Borges. Citeam [i din perspectiva a ceea ce gndeam c\ se presupune a fi o carte (etichetat\ de autor, de editor, de un alt cititor). La doisprezece ani am citit Drama la vn\toare a lui Cehov `ntr-o colec]ie de romane poli]iste [i, creznd c\ Cehov este un scriitor rus de thrillere, am citit Doamna cu c\]elul ca [i cum ar fi fost scris\ de un rival al lui Conan Doyle [i mi-a pl\cut, de[i i-am considerat intriga cam sub]iric\. Cam din aceea[i perspectiv\, Samuel Butler poveste[te despre un anume William Sefton Moorhouse, care `[i `nchipuia c\ se convertise la cre[tinism citind Anatomia melancoliei de Burton, pe care, la recomandarea unui prieten, o confundase, din gre[eal\, cu Analogia lui Butler. Numai c\ `l l\sase foarte nedumerit.12 ~ntr-o povestire publicat\ `n 1940, Borges sugereaz\ c\ citirea Imita]iei lui Hristos a lui Thomas Kempis ca [i cum ar fi fost scris\ de James Joyce ar fi fost o `nnoire suficient\ pentru acele sub]irele exerci]ii spirituale.13

26 A L B E R T O M A N G U E L

Spinoza, `n al s\u Tractatus Theologico-Politicus din 1650 (denun]at de Biserica Romano-Catolic\ drept o carte f\urit\ `n iad de c\tre un evreu renegat [i de diavol), subliniase deja: Adesea se `ntmpl\ c\ `n c\r]i diferite citim istorii similare `n ele `nsele, dar pe care le judec\m foarte diferit, `n conformitate cu opiniile pe care ni le-am format despre autori. ~mi amintesc c\ am citit odat\ `ntr-o carte c\ un personaj numit Orlando Furioso obi[nuia s\ c\l\reasc\ prin aer un fel de monstru `naripat, s\ zboare peste ce ]ar\ poftea, ucignd de unul singur un mare num\r de oameni [i de uria[i, sau alte asemenea `nchipuiri care, din punctul de vedere al cititorului, sunt evident absurde. Am citit o istorie foarte asem\n\toare, `n Ovidiu, cea a lui Perseu, sau, `n c\r]ile Judec\torilor [i Regilor, cea a lui Samson, care, singur [i ne`narmat, ucide mii de oameni, sau cea a lui Ilie, care zbura pe sus [i pn\ la urm\ se urc\ la cer `ntr-o caret\ de fl\c\ri, cu cai de foc. Toate aceste pove[ti sunt evident asem\n\toare, doar c\ le judec\m `n mod foarte diferit. Prima caut\ s\ amuze, a doua are o miz\ politic\, a treia, una religioas\.14 Mult\ vreme, [i eu am atribuit scopuri c\r]ilor pe care le citeam, a[teptndu-m\, de exemplu, ca `n C\l\toria pelerinului de Bunyan s\ mi se ]in\ o predic\, pentru c\ era, mi se spusese, o alegorie religioas\ de parc\ a[ fi putut auzi ce se petrecea `n mintea autorului `n momentul crea]iei, de parc\ a[ fi avut dovada c\ acesta spunea adev\rul. Experien]a [i o anume doz\ de bun-sim] nu m-au vindecat `nc\ pe deplin de viciul supersti]iei. Uneori, c\r]ile `nse[i erau ni[te talismane: o anume edi]ie `n dou\ volume din Tristram Shandy, o edi]ie Penguin din Fiara trebuie r\pus\ a lui Nicholas Blake, un exemplar zdren]uit din Alice adnotat\ a lui Martin Gardner, pe care o legasem (cu banii mei de buzunar pe-o lun\ `ntreag\) la un librar obscur. Pe acestea le citeam cu o aten]ie special\ [i le p\stram pentru momente speciale. Thomas Kempis `[i sf\tuia `nv\]\ceii astfel: ia o carte `n minile tale a[a cum Simion cel Drept l-a luat pe pruncul Iisus `n mini ca s\-L poarte [i s\-L s\rute. {i cnd ai terminat de citit, `nchide cartea [i adu mul]umire fiec\rui cuvnt ie[it din gura Domnului; pentru c\, `n ogorul Lui, ai aflat o comoar\ ascuns\.15 {i Sfntul Benedict, scriind `ntr-o vreme cnd c\r]ile erau destul de rare [i scumpe, porunce[te c\lug\rilor s\i s\ ]in\, dac\ se poate, c\r]ile pe care le citesc `n mna stng\, `nvelite `n mneca rasei, a[eza]i `n genunchi; dreapta s\ le fie dezvelit\ [i cu aceasta s\ prind\ [i s\ `ntoarc\ paginile.16

ISTORIA LECTURII

27

Lecturile mele adolescentine nu beneficiau de o asemenea profund\ venera]ie sau de astfel de ritualuri grijulii, dar aveau o anume solemnitate [i o importan]\ secret\ pe care nu le reneg nici acum. Mi-am dorit s\ tr\iesc printre c\r]i. Cnd aveam [aisprezece ani, `n 1964, mi-am g\sit o slujb\ dup\ [coal\ la Pygmalion, una dintre cele trei libr\rii anglo-germane din Buenos Aires. Proprietar\ era Lily Lebach, o evreic\ de origine german\ care fugise de nazi[ti [i se stabilise `n Buenos Aires la sfr[itul anilor treizeci, care `mi d\dea sarcina zilnic\ de a scutura de praf toate c\r]ile din pr\v\lie o metod\ prin care se gndea (pe bun\ dreptate) c\ aveam s\ memorez repede titlurile volumelor din libr\rie [i locul lor de pe rafturi. Din p\cate, multe dintre c\r]i m\ ispiteau a[a cum nu ar fi putut-o face ni[te simple obiecte ce trebuiau [terse de praf; se cereau ]inute `n mini, deschise [i cercetate, iar uneori nici m\car asta nu era de ajuns. De cteva ori, am furat cte-o carte care m\ ispitea; am luat-o cu mine acas\, pitit\ `n buzunarul de la hain\, pentru c\ nu trebuia doar s-o citesc, trebuia s-o am, s\ spun c\-i a mea. Romanciera Jamaica Kinkaid, m\rturisind delictul similar de-a fi furat c\r]i din libr\ria copil\riei sale din Antigua, ne l\mure[te c\ inten]ia ei nu era s\ fure; numai c\ odat\ ce citeam o carte, nu m\ mai puteam desp\r]i de ea.17 ~n scurt timp, am descoperit [i eu c\ nu ajunge s\ cite[ti Crim\ [i pedeaps\ sau Un copac cre[tea `n Brooklyn. Cite[ti o anume edi]ie, un exemplar anume, pe care-l recuno[ti dup\ ct de aspr\ sau fin\ e hrtia, dup\ miros, dup\ faptul c\-i pu]in rupt la pagina 72 [i are o urm\ de cafea `n form\ de cerc pe col]ul din dreapta al copertei a patra. Regula epistemologic\ a lecturii, stabilit\ `n secolul al doilea, anume c\ textul cel mai recent le `nlocuie[te pe cele anterioare, presupunndu-se c\ le-ar con]ine, doar rareori s-a dovedit valabil\ `n ceea ce m\ prive[te. ~n Evul Mediu timpuriu, se credea despre copi[ti c\ `ndreptau erorile `ntlnite `n textul pe care-l multiplicau, producnd astfel un text mai bun; pentru mine, `ns\, edi]ia `n care citisem cartea pentru `ntia oar\ devenea editio princeps, cu care toate celelalte trebuiau comparate. Tiparul ne-a dat iluzia c\ to]i cititorii lui Don Quijote citesc aceea[i carte. Pentru mine, chiar [i ast\zi, e ca [i cum inventarea tiparului n-ar fi avut loc, iar fiecare exemplar al unei c\r]i r\mne tot att de unic precum pas\rea Phoenix. {i, totu[i, adev\rul este c\ anumite c\r]i `mprumut\ anumite caracteristici unor anume cititori. O carte aduce cu sine istoria celorlal]i cititori ai ei cu

28 A L B E R T O M A N G U E L

alte cuvinte, fiecare nou cititor este afectat de faptul c\ el sau ea `[i imagineaz\ cum a fost cartea `nainte, `n alte mini. Exemplarul meu la mna a doua din autobiografia autorului, Something of Myself Ceva din mine `nsumi, pe care l-am cump\rat din Buenos Aires, are un poem scris de mn\ pe pagina de gard\, datat `n ziua mor]ii lui Kipling. Oare poetul ocazional care avusese acest exemplar s\ fi fost un adept p\tima[ al imperiului? Un iubitor al prozei lui Kipling, care l-a v\zut pe artist prin prisma unui na]ionalism extrem? Predecesorul imaginar `mi afecteaz\ lectura, pentru c\ m\ v\d `n dialog cu el, argumentnd cutare sau cutare punct de vedere. O carte `i transmite propria istorie cititorului. Domni[oara Lebach trebuie s\ fi [tiut c\ angaja]ii ei [terpeleau c\r]i, dar b\nuiesc c\, atta vreme ct sim]ea c\ nu dep\[eam anumite limite nedeclarate, permitea delictul. O dat\ sau de dou\ ori m-a v\zut cufundat `n lectura vreunei c\r]i ce abia sosise [i mi-a spus doar s\-mi v\d de munca mea [i s\ p\strez volumul ca s\-l citesc acas\, `n timpul meu liber. ~n pr\v\lia ei `mi c\deau `n mn\ c\r]i minunate: Iosif [i fra]ii s\i de Thomas Mann, Herzog de Saul Bellow, Piticul de Pr Lagerkvist, Nou\ povestiri de Salinger, Moartea lui Virgiliu de Broch, Copilul verde de Herbert Read, Confesiunile lui Zeno de Italo Svevo, poemele lui Rilke, ale lui Dylan Thomas, Emily Dickinson, Gerald Manley Hopkins, lirica de dragoste egiptean\ tradus\ de Ezra Pound, poemul epic despre Ghilgame[. ~ntr-o dup\-amiaz\, Jorge Luis Borges a venit la pr\v\lie `nso]it de mama lui de optzeci [i opt de ani. Era celebru, dar eu citisem doar cteva dintre poeziile [i povestirile sale [i nu m\ sim]isem cople[it de opera lui. De[i era aproape `ntru totul orb, refuza s\ se foloseasc\ de baston; `[i trecea mna peste rafturi de parc\ ar fi putut vedea titlurile cu degetele. C\uta c\r]i care s\-l ajute s\ studieze anglo-saxona, care devenise ultima lui pasiune, [i comandasem pentru el dic]ionarul lui Skeat [i o versiune adnotat\ a B\t\liei de la Maldon. Mama lui Borges [i-a pierdut r\bdarea: Oh, Georgie, a spus ea, nu [tiu de ce-]i pierzi vremea cu anglo-saxona, `n loc s\ studiezi ceva folositor, ca latina sau greaca! La urm\, el s-a `ntors [i mi-a cerut cteva c\r]i. Le-am g\sit pe unele [i mi-am notat titlurile celorlalte [i apoi, cnd era pe punctul s\ plece, el m-a `ntrebat dac\ eram ocupat serile, pentru c\ avea nevoie (a

ISTORIA LECTURII

29

spus-o ca pe o scuz\) de cineva care s\-i citeasc\, mama lui obosind acum foarte repede. Am acceptat. ~n urm\torii doi ani, i-am citit lui Borges, cum au f\cut mul]i al]i noroco[i sau cuno[tin]e `ntmpl\toare, fie seara, fie diminea]a, dac\ `mi permitea orarul de la [coal\. ~n mare, ritualul era `ntotdeauna acela[i. Ignornd liftul, urcam sc\rile spre apartamentul s\u (sc\ri similare cu acelea pe care Borges le urcase cndva, purtnd `n mn\ un exemplar nou achizi]ionat din O mie [i una de nop]i; nu observase un geam deschis [i se alesese cu o t\ietur\ urt\, care se infectase, f\cndu-l s\ delireze [i s\ cread\ c\ e pe cale s\ `nnebuneasc\); ap\sam pe butonul soneriei; camerista m\ conducea printr-un intrnd cu draperii `ntr-un salon mic, unde Borges venea s\ m\-ntmpine, cu dreapta lui moale `ntins\. Nu existau discu]ii de complezen]\; se a[eza pe canapea, eu luam loc `ntr-un fotoliu, iar apoi, cu vocea-i vag astmatic\, `mi sugera ce s\ citim `n acea sear\. Alegem Kipling `n seara asta? Ei? Era evident c\ nu a[tepta, de fapt, un r\spuns. ~n salonul acela, sub o gravur\ de Piranesi `nf\]i[nd ruine romane circulare, am citit Kipling, Stevenson, Henry James, cteva articole din enciclopedia german\ Brockhaus, versuri de Marino, de Enrique Banchs, de Heine (dar pe acestea din urm\ le [tia pe de rost, a[a c\ abia `ncepeam s\ citesc cnd vocea lui ezitant\ prelua [i recita din memorie; ezita doar la caden]\, nu [i la cuvintele `n sine, pe care [i le amintea f\r\ gre[). Nu-i citisem, pn\ atunci, pe mul]i dintre ace[ti autori, a[a c\ ritualul era unul ciudat. Eu descopeream textul `n timp ce-l citeam cu voce tare, `n timp ce Borges `[i folosea urechile a[a cum al]i cititori `[i folosesc ochii, ca s\ exploreze pagina `n c\utarea unui cuvnt, a unei propozi]ii, a unui paragraf care s\-i confirme o amintire. M\ `ntrerupea `n timp ce citeam, comentnd textul ca s\-[i fac\ (cred) note `n minte asupra acestuia. Oprindu-m\ dup\ un vers care i se p\ruse ilar din New Arabian Nights de Stevenson (`mbr\cat\ [i fardat\ ca s\ reprezinte o persoan\ care are leg\turi cu Presa, dar strmtorat\ Cum poate fi cineva `mbr\cat a[a, ei? Ce crezi c-a avut Stevenson `n minte? S\ fi fost `ngrozitor de precis? Ei?), el a trecut la analiza figurii de stil ce presupunea definirea cuiva sau a ceva prin intermediul unei imagini sau al unui termen care, dnd impresia c\ este exact, for]eaz\ cititorul s\ conceap\ propria defini]ie. El [i prietenul lui Adolfo

30 A L B E R T O M A N G U E L

Bioy Casares s-au jucat cu ideea asta `ntr-o povestire scurt\ de opt cuvinte: Str\inul urc\ sc\rile `n `ntuneric: tic-tac, tic-tac, tic-tac. Ascultndu-m\ cum citeam povestirea lui Kipling Beyond the Pale, Borges m-a `ntrerupt dup\ o scen\ `n care o v\duv\ hindus\ `i trimite iubitului ei un mesaj constnd `n felurite obiecte adunate `ntr-o boccea. A remarcat oportunitatea poetic\ a g\selni]ei [i s-a `ntrebat, cu voce tare, dac\ nu cumva Kipling inventase acest limbaj concret [i, deopotriv\, simbolic.18 Apoi, parc\ scotocind `ntr-o bibliotec\ mental\, a f\cut o compara]ie cu limbajul filosofic al lui John Wilkins, `n care fiecare cuvnt e o defini]ie `n sine. De exemplu, Borges a observat c\ somon nu ne spune nimic despre ceea ce reprezint\; zana, cuvntul care-i corespunde din limbajul lui Wilkins, bazat pe categorii prestabilite, `nseamn\ un pe[te solzos de ru cu carnea ro[iatic\:19 z pentru pe[te, za pentru pe[te de ru, zan pentru pe[te de ru cu solzi [i zana pentru pe[te solzos de ru cu carnea ro[ie. Faptul c\-i citeam lui Borges ducea, `ntotdeauna, la o reorganizare mental\ a c\r]ilor pe care le aveam; `n seara aceea Kipling [i Wilkins au stat al\turi pe un raft imaginar. Alt\ dat\ (nu-mi amintesc ce anume mi se ceruse s\ citesc), el a `nceput s\ compileze pe loc o antologie a versurilor proaste compuse de autori faimo[i, referindu-se, printre altele, la versul lui Keats Bufni]a, cu toate penele ei, este sloi, la O, sufletu-mi profetic! Unchiul meu! al lui Shakespeare (Borges g\sea unchiul un cuvnt apoetic, nepotrivit pentru a fi rostit de Hamlet el ar fi preferat Frate al tat\lui meu! sau Rubedenie a mamei mele!), la versul lui Webster din Ducesa de Malfi (Nu suntem dect mingile de tenis ale stelelor) sau la ultimul vers din Paradisul reg\sit al lui Milton el neobservat / La casa Mamei lui singur se-nturn\ care f\cea din Hristos (considera Borges) un gentleman englez cu melon ce venea acas\ la mami]a s\ ia ceaiul. Uneori se folosea de [edin]ele de lectur\ pentru ceea ce scria. Descoperirea unui tigru-fantom\ `n The Guns of Fore and Aft de Kipling, pe care o citisem cu pu]in\ vreme `naintea Cr\ciunului, l-a f\cut s\ compun\ una dintre ultimele sale povestiri, Tigrii alba[tri; Dou\ imagini din hele[teu de Giovanni Papini l-a inspirat s\ scrie 24 august, 1982, o dat\ care atunci ]inea `nc\ de viitor; iritarea pe care i-o provoca Lovecraft (ale c\rui povestiri le `ncepusem [i le abandonasem la jum\tate de vreo dou\sprezece ori) l-a f\cut s\ conceap\ o versiune corectat\ a uneia dintre povestirile acestuia [i s-o publice `n Raportul

ISTORIA LECTURII

31

doctorului Brodie. Adesea `mi cerea s\ notez ceva pe ultimele pagini ale c\r]ii pe care o citeam o trimitere la un capitol sau la un gnd. Nu [tiu cum se folosea de ele, dar obiceiul de a vorbi o carte pe la spate a devenit [i al meu. Exist\ o povestire de Evelyn Waugh `n care un b\rbat, salvat de un altul `n mijlocul junglei amazoniene, e obligat de salvatorul s\u s\ citeasc\ Dickens cu voce tare pentru tot restul vie]ii sale.20 N-am avut niciodat\ senza]ia c\ `mi f\ceam doar datoria citindu-i lui Borges; dimpotriv\, experien]a aceasta era ca un fel de captivitate fericit\. Eram cucerit nu att de textele pe care m\ f\cea s\ le descop\r (multe dintre acestea au devenit, dup\ aceea, favoritele mele), ct mai ales de comentariile sale, care erau imens, dar nu sup\r\tor, de erudite, foarte hazlii, uneori crude, aproape `ntotdeauna de ne`nlocuit. Sim]eam c\ eram unicul proprietar al unei edi]ii adnotate cu grij\, alc\tuite numai pentru mine. Desigur, nu eram; eu (ca mul]i al]ii) eram doar carnetul lui de noti]e, un aide-mmoire de care orbul avea nevoie ca s\-[i pun\ `n ordine ideile. M-am bucurat chiar s\ pot fi folosit `n felul acesta. ~nainte de a-l `ntlni pe Borges, fie citisem `n gnd, de unul singur, fie cineva `mi citise cu voce tare o carte aleas\ de mine. S\-i citesc cu voce tare b\trnului orb era o experien]\ ciudat\, pentru c\, de[i m\ sim]eam, `n urma unui oarecare efort, st\pn pe tonul [i ritmul lecturii, Borges, ascult\torul, era cel care devenea st\pnul textului. Eu eram [oferul, dar peisajul, spa]iul `n desf\[urare `i apar]ineau celuilalt din automobil, care nu mai avea nicio alt\ responsabilitate dect aceea de a recunoa[te ]ara de dincolo de ferestre. Borges alegea cartea, Borges m\ oprea sau `mi cerea s\ continui, Borges `ntrerupea ca s\ comenteze, Borges permitea cuvintelor s\ vin\ la el. Eu eram invizibil. Am `nv\]at repede c\ cititul e un proces cumulativ [i-[i urmeaz\ drumul `ntr-o progresie geometric\: fiecare nou\ lectur\ `[i are baza `n lecturile anterioare ale cititorului. Am `nceput prin a face presupuneri `n privin]a povestirilor pe care le alegea Borges Kipling era plictisitor, Stevenson, copil\resc, Joyce, neinteligibil dar, `n scurt timp, prejudec\]ile au l\sat loc experien]ei, iar descoperirea unei povestiri m\ f\cea s\ fiu ner\bd\tor `n privin]a celei care avea s\ urmeze, care, la rndul ei, se `mbog\]ea prin amintirea reac]iilor lui Borges [i ale mele. Evolu]ia lecturilor mele nu a urmat niciodat\ conven]ionala ordine cronologic\. De exemplu, dac\-i citeam cu voce tare texte pe care le citisem singur `nainte, asta modifica acea lectur\ solitar\, f\cea ca

32 A L B E R T O M A N G U E L

amintirea ei s\ se l\rgeasc\ [i s\ se reverse, m\ determina s\ percep lucruri pe care nu le percepusem atunci, dar asupra c\rora reac]ia sa `mi atr\gea acum aten]ia. Exist\ cei care, cnd citesc o carte, readuc `n memorie, compar\, reactiveaz\ emo]ii din alte lecturi, anterioare, remarca scriitorul argentinian Ezequiel Martinez Estrada. Asta este una dintre cele mai delicate forme de adulter.21 Borges nu avea `ncredere `n bibliografiile sistematice [i `ncuraja astfel de lecturi adulterine. ~n afar\ de Borges, mai erau c]iva prieteni, unii profesori [i cte-o recenzie g\sit\ pe ici [i colo care-mi sugerau, din cnd `n cnd, ce s\ citesc, dar, `n general, `ntlnirea mea cu c\r]ile a fost una de natur\ `ntmpl\toare, ca `ntlnirea cu acei str\ini afla]i `n trecere care, `n cntul al cincisprezecelea din Infernul lui Dante dau cu ochii unul de altul, pe cnd lumina zilei scade `n amurg [i pe cer se afl\ luna nou\, [i care g\sesc `ntr-o apari]ie, o privire, un cuvnt, o atrac]ie de nest\pnit. La `nceput, mi-am p\strat c\r]ile `ntr-o strict\ ordine alfabetic\, ordonate dup\ numele autorilor. Apoi am `nceput s\ le `mpart pe genuri: romane, eseuri, piese de teatru, poezie. Mai trziu, am `nceput s\ le grupez pe limbi, iar cnd am fost obligat s\ p\strez doar cteva, de-a lungul c\l\toriilor mele, le-am `mp\r]it `n cele pe care nu prea le citeam, cele pe care le citeam permanent [i cele pe care speram s\ le citesc. Uneori, biblioteca mea urma reguli secrete, n\scute din asocia]ii marcate de idiosincrazii. Romancierul spaniol Jorge Semprun p\stra Lotte la Weimar a lui Thomas Mann printre c\r]ile lui despre Buchenwald, lag\rul de concentrare `n care fusese `nchis, pentru c\ romanul lui Mann se deschide cu o scen\ la Hotelul Elefant din Weimar, la care a fost dus Semprun dup\ eliberare.22 Odat\, m-am gndit c-ar fi amuzant s\ alc\tuiesc din astfel de grup\ri o istorie a literaturii, explornd, de exemplu, asocierile `ntre Aristotel, Auden, Jane Austen [i Marcel Aim (`n ordinea mea alfabetic\), ori `ntre Chesterton, Sylvia Townsend Warner, Borges, Sfntul Ioan al Crucii [i Lewis Carroll (ace[tia fiind cei care-mi pl\ceau cel mai mult). Mi se p\rea c\ literatura `nv\]at\ la [coal\ `n care leg\turile care se pot face `ntre Cervantes [i Lope de Vega sunt explicate pe baza faptului c\ au tr\it `n acela[i secol sau `n care Platero [i cu mine al lui Juan Ramn Jimnez (o retoric\ relatare a sl\biciunii poetului pentru m\g\ru[ul s\u) era considerat\ a fi o capodoper\ constituia o selec]ie tot att de arbitrar\ sau

ISTORIA LECTURII

33

de permisiv\ ca aceea pe care o puteam construi eu `nsumi, bazndu-m\ pe descoperirile f\cute de-a lungul drumurilor sinuoase ale lecturilor mele sau pe rafturile propriei biblioteci. Istoria literaturii, a[a cum e consacrat\ de manualele [colare [i bibliotecile oficiale, `mi p\rea a nu fi mai mult dect istoria unui anume mod de-a citi poate mai matur [i mai bine informat ca al meu, dar nu mai pu]in tributar norocului [i `ntmpl\rii. Cu un an `nainte de a absolvi liceul, `n 1966, cnd a venit la putere guvernul militar al generalului Ongana, am descoperit `nc\ un sistem `n care un cititor `[i poate rndui c\r]ile. B\nuite c\ ar fi comuniste sau obscene, anumite titluri [i nume de autori se g\seau pe lista cenzurii, iar `n tot mai desele razii ale poli]iei `n cafenele, baruri [i g\ri sau, pur [i simplu, pe strad\, a nu fi v\zut cu c\r]i suspecte `n mn\ devenise la fel de important ca a avea asupra ta actele de identitate. Autorii interzi[i Pablo Neruda, J.D. Salinger, Maxim Gorki, Harold Pinter formau o alt\ istorie a literaturii, una diferit\, ale c\rei conexiuni nu erau nici evidente [i nici ve[nice, [i ale c\rei baze comune se revelau exclusiv prin ochiul pedant al cenzorului. Dar nu numai guvernelor totalitare le e team\ de lectur\. Cei care citesc sunt agresa]i `n curtea [colii sau `n vestiare tot att de mult ca `n birourile guvernamentale sau `n `nchisori. Aproape peste tot, comunitatea cititorilor are o reputa]ie ambigu\, datorat\ autorit\]ii pe care [i-a c[tigat-o [i a puterii pe care o exercit\. Rela]ia dintre un cititor [i o carte are ceva ce este recunoscut ca bun [i fructuos, dar ea e v\zut\ [i ca form\ de manifestare a unui exclusivism dispre]uitor [i privilegiat, probabil pentru c\ imaginea individului ghemuit `ntr-un col], care pare c\ ignor\ bomb\nelile lumii, sugereaz\ o intimitate de nep\truns, un ochi egoist [i o activitate deosebit de secretoas\. (Du-te afar\ [i tr\ie[te! `mi spunea mama cnd m\ vedea c\ citesc, de parc\ activitatea mea t\cut\ ar fi contrazis ceea ce credea ea c\ `nsemna a tr\i.) Teama popular\ de ceea ce poate face cineva care `ntoarce paginile unei c\r]i seam\n\ cu temerea ancestral\ pe care o nutresc b\rba]ii fa]\ de ce se `ntmpl\ `n p\r]ile secrete ale trupului femeii sau fa]\ de ce ar putea face vr\jitoarele [i alchimi[tii `n bezn\, `nd\r\tul u[ilor `nchise. Filde[ul, dup\ Virgiliu, este materialul din care e f\cut\ Poarta falselor vise; dup\ Saint-Beuve, este [i materialul din care e f\urit turnul celui care cite[te.

34 A L B E R T O M A N G U E L

Borges mi-a spus odat\ c\, `n timpul uneia dintre demonstra]iile populiste organizate de regimul lui Pern `n 1950 `mpotriva intelectualilor de opozi]ie, demonstran]ii strigau Pantofi da, c\r]i ba. Riposta Pantofi da, c\r]i da n-a convins pe nimeni. Realitatea aspra, necesara realitate era v\zut\ ca fiind `n iremediabil conflict cu evaziva [i vis\toarea lume a c\r]ilor. Folosindu-se de o astfel de scuz\, cei afla]i la putere continu\ s\ `ncurajeze asiduu desp\r]irea artificial\ dintre via]\ [i citit. Regimurile populare ne cer s\ uit\m [i, `n consecin]\, eticheteaz\ c\r]ile drept un lux inutil; regimurile totalitare ne cer s\ nu gndim [i, drept urmare, interzic, amenin]\ [i cenzureaz\; ambele, la urma urmelor, ne cer s\ devenim pro[ti [i s\ ne accept\m cu umilin]\ degradarea, `ncurajnd astfel consumul unei literaturi de duzin\. ~n astfel de `mprejur\ri, cei care citesc nu pot fi dect subversivi. {i astfel, ambi]ios, am trecut de la istoria lecturilor mele la istoria actului lecturii. Sau, mai degrab\, la o istorie a lecturii, de vreme ce orice astfel de istorie constituit\ din intui]ii proprii [i am\nunte personale trebuie s\ fie una dintre cele multe, orict de impersonal\ ar `ncerca s\ fie. Pn\ la urm\, probabil, istoria lecturii este istoria fiec\ruia dintre cititori. Chiar [i punctul ei de plecare trebuie s\ fie marcat de circumstan]e personale. Recenznd o istorie a matematicilor publicat\ cndva pe la mijlocul anilor treizeci, Borges a scris c\ aceasta suferea de un defect mutilator: ordinea cronologic\ a evenimentelor nu corespunde cu ordinea logic\ [i natural\. Foarte adesea, defini]ia elementelor constitutive vine la urm\, practica precede teoria, eforturile intuitive ale precursorilor sunt mai pu]in accesibile cititorului profan dect cele ale matematicienilor moderni.23 ~n mare parte, se poate spune acela[i lucru despre o istorie a lecturii. Cronologia ei nu poate fi cea a istoriei politice. Scribul sumerian, pentru care cititul era o prerogativ\ deosebit de important\, avea un sim] mai ascu]it al responsabilit\]ii dect cititorul din New Yorkul sau din Santiago de ast\zi, de vreme ce un articol de lege ori o reglare de conturi depindea exclusiv de interpretarea lui. Metodele de lectur\ din Evul Mediu, care defineau cnd [i cum se cite[te, f\cnd deosebire, de exemplu, `ntre textul ce trebuia citit cu voce tare [i textul ce trebuia citit `n gnd, erau stabilite cu mai mare claritate dect cele predate `n Viena sfr[itului de secol nou\sprezece sau `n Anglia edwardian\. O istorie a lecturii nu poate s\

ISTORIA LECTURII

35

urmeze nici succesiunea coerent\ a istoriei criticii literare; temerile clar exprimate de mistica din secolul al nou\sprezecelea Anna Katharina Emmerich (c\ textul tip\rit nu a egalat niciodat\ experien]a ei nemijlocit\)24 au fost [i mai hot\rt exprimate cu dou\ mii de ani mai devreme de c\tre Socrate (care considera c\r]ile o piedic\ `n calea `nv\]\rii)25 [i, `n vremurile noastre, de c\tre criticul german Hans Magnus Enzensberger (care laud\ ne[tiin]a de carte [i propune o `ntoarcere la creativitatea original\ a literaturii orale).26 Aceast\ pozi]ie a fost respins\ de c\tre eseistul american Allan Bloom,27 printre mul]i al]ii; printr-un splendid anacronism, Bloom a fost amendat [i corectat de precursorul s\u, Charles Lamb, care, `n 1833, m\rturisea c\-i pl\cea s\ se piard\ `n min]ile altora. Cnd nu m\ plimb, spunea el, citesc; nu pot s\ stau [i s\ gndesc. C\r]ile gndesc pentru mine.28 Istoria lecturii nu corespunde nici cronologiilor istoriilor literare, c\ci `n istoria lecturii un anumit autor apare, adesea, nu odat\ cu prima lui carte, ci odat\ cu viitorii s\i cititori: Marchizul de Sade a fost eliberat de pe blamatele rafturi cu literatur\ pornografic\, unde c\r]ile sale au stat mai mult de o sut\ cincizeci de ani, de c\tre bibliofilul Maurice Heine [i de c\tre suprareali[tii francezi; William Blake, ignorat mai bine de dou\ secole, revine `n timpurile noastre datorit\ entuziasmului manifestat de Sir Geoffrey Keynes [i Northrop Frye, care au f\cut din opera sa o lectur\ obligatorie `n orice bibliografie de liceu. De[i ni s-a spus c\ suntem amenin]a]i cu dispari]ia, noi, cititorii de ast\zi, `nc\ nu [tim ce este lectura. Viitorul nostru viitorul istoriei lecturilor noastre a fost explorat de c\tre Sfntul Augustin, care a `ncercat s\ fac\ deosebire `ntre textul v\zut `n minte [i textul rostit cu voce tare; de c\tre Dante, care a cercetat limitele puterii de interpretare a cititorului; de c\tre Doamna Murasaki, care a pledat pentru caracterul specific al anumitor lecturi; de c\tre Plinius, care a analizat interpretarea lecturii [i rela]ia dintre scriitorul care cite[te [i cititorul care scrie; de c\tre scribii sumerieni, care au conferit puteri politice actului lecturii; de c\tre primii f\c\tori de c\r]i, care au considerat metodele de citit de pe suluri (asem\n\toare metodelor pe care le folosim acum ca s\ citim pe computerele noastre) prea limitate [i incomode, oferindu-ne, `n schimb, posibilitatea s\ frunz\rim paginile [i s\ mzg\lim pe marginile lor. Trecutul acelei istorii se afl\ acum `n fa]a noastr\, pe ultima

36 A L B E R T O M A N G U E L

pagin\ din acel viitor avertisment lansat de Ray Bradbury `n Fahrenheit 451, o lume `n care c\r]ile sunt p\strate nu pe hrtie, ci `n minte. Ca [i actul lecturii `n sine, o istorie a lecturii sare `nainte `n contemporaneitate `n cazul meu, la experien]a mea de cititor [i, apoi, se `ntoarce, la o pagin\ timpurie dintr-un secol `ndep\rtat [i str\in. Sare peste capitole, r\sfoie[te, recite[te, refuz\ s\ urmeze ordinea conven]ional\. ~n mod paradoxal, teama care opune cititul vie]ii active, teama care o `ndemna pe mama mea s\ m\ urneasc\ de pe scaunul meu [i din fa]a c\r]ii mele, gonindu-m\ afar\, `n aer liber, recunoa[te un adev\r grav: Nu te po]i `mbarca `n via]\, acea c\l\torie unic\ f\r\ mijloc de transport, `nc\ o dat\, cnd aceasta s-a terminat, scrie romancierul turc Orhan Pamuk `n Castelul alb, dar dac\ ai o carte `n mn\, indiferent ct de complex\ [i greu de `n]eles ar fi acea carte, cnd ai terminat-o, po]i, dac\ vrei, s\ te `ntorci la `nceput, s-o cite[ti din nou [i, astfel, s\ `n]elegi ceea ce este greu [i, odat\ cu asta, s\ `n]elegi [i via]a.29

D OC UMENTE A L E L E C TUR II

A citi `nseamn\ a aborda ceva ce tocmai ia fiin]\.


ITALO CALVINO, Dac\ `ntr-o noapte de iarn\ un c\l\tor, 1979

Prednd optica [i legile percep]iei `ntr-o [coal\ islamic\ din secolul al [aisprezecelea.

CITIREA UM BRELO R

~n 1984, la Tell Brak, `n Siria, au fost g\site dou\ t\bli]e de argil\ de-o form\ vag dreptunghiular\, datnd din mileniul al patrulea `.Hr. Le-am v\zut, cu un an `nainte de R\zboiul din Golf, expuse neostentativ `ntr-o vitrin\ a Muzeului de Arheologie din Bagdad. Pe fiecare dintre ele sunt ni[te obiecte simple, deloc impresionante s-au p\strat cteva semne fine: o mic\ adncitur\ la cap\tul de sus [i un fel de animal schi]at cu un be]i[or, `n mijloc. Unul dintre aceste animale ar putea fi o capr\, caz `n care cel\lalt este, probabil, o oaie. Adncitura, spun arheologii, reprezint\ num\rul zece. Toat\ istoria noastr\ `ncepe cu aceste dou\ t\bli]e modeste.1 Ele sunt dac\ r\zboiul le va cru]a printre cele mai vechi exemple de scriere pe care le cunoa[tem.2 Con]inutul t\bli]elor este profund impresionant. Probabil, cnd ne a]intim privirea la aceste buc\]ele de argil\ aduse de apele unui ru care nu mai exist\ de mult\ vreme, observnd delicatele incizii ce reprezint\ animale devenite

Dou\ t\bli]e pictografce din Tell Brak, Siria, similare acelora din Muzeul Arheologic din Bagdad.

40 A L B E R T O M A N G U E L

]\rn\ cu mii [i mii de ani `n urm\, se treze[te `n noi o voce, un gnd, un mesaj care ne spune: Aici au fost zece capre, Aici au fost zece oi, ceva povestit de un fermier grijuliu pe vremea cnd de[erturile erau verzi. Prin simplul fapt c\ ne uit\m la aceste t\bli]e, am prelungit o amintire de la `nceputurile timpurilor noastre, am conservat un gnd, mult timp dup\ ce persoana care l-a formulat a `ncetat s\ mai gndeasc\, [i am devenit noi `n[ine participan]i la un act de crea]ie ce r\mne deschis atta vreme ct imaginile gravate sunt v\zute, descifrate, citite.3 Asemenea nebulosului meu str\mo[ sumerian care citea cele dou\ t\bli]e, `ntr-o dup\-amiaz\ inimaginabil de `ndep\rtat\, [i eu citesc, aici, `n `nc\perea mea, peste secole [i m\ri. A[ezat la biroul meu, cu coatele pe pagin\, cu b\rbia `n pumni, distras, pentru o clip\, de lumina schimb\toare de afar\ [i de zgomotele care se ridic\ din strad\, privesc, ascult, urm\resc (dar aceste cuvinte nu sunt cele mai potrivite pentru ceea ce are loc `n mine) o istorie, o descriere, un argument. Doar ochii mi se mi[c\ sau, ocazional, mna care `ntoarce pagina [i totu[i ceva imperfect definit de cuvntul text se desf\[oar\, `nainteaz\, cre[te [i prinde r\d\cini `n timp ce citesc. Dar cum are loc un asemenea proces? Cititul `ncepe cu ochii. Cel mai p\trunz\tor dintre sim]urile noastre este sim]ul v\zului, a scris Cicero, remarcnd c\, atunci cnd vedem un text, ni-l amintim mai bine dect atunci cnd doar `l auzim.4 Sfntul Augustin a pre]uit ([i apoi a condamnat) ochii ca fiind aceia prin care intr\ lumea,5 iar Sfntul Toma dAquino a numit v\zul cel mai mare dintre sim]uri, prin mijlocirea c\ruia c[tig\m cunoa[tere.6 Este mai mult dect evident pentru oricare cititor: acele litere sunt percepute prin v\z. Dar prin ce alchimie devin aceste litere cuvinte inteligibile? Ce se petrece `n noi cnd ne afl\m `n fa]a unui text? Cum devin lizibile lucrurile v\zute, substan]ele care ajung, prin intermediul ochilor, `n laboratorul nostru interior, culorile [i formele obiectelor sau literelor? Ce este, de fapt, actul c\ruia noi `i spunem citire? Empedocle, `n secolul al cincilea `.Hr., sus]inea c\ ochii au fost crea]i de zei]a Afrodita, care z\misle[te un foc `n membrane [i ]esuturi fine; acestea re]in apele adnci care curg `n jur, dar las\ s\ treac\ fl\c\rile l\untrice `n afar\.7 La mai mult de un secol dup\ aceea, Epicur a imaginat aceste fl\c\ri ca o ploaie fin\ de atomi, care se prelinge pe suprafa]a fiec\rui obiect [i intr\ `n ochii no[tri [i `n minte, urcnd, sc\ldndu-ne `n toate calit\]ile obiectului.8

ISTORIA LECTURII

41

Euclid, contemporanul lui Epicur, a propus teoria contrar\: razele sunt trimise din ochii observatorului ca s\ perceap\ obiectul observat.9 Probleme aparent insurmontabile grevau ambele teorii. De exemplu, `n cazul celei dinti, a[a-zisa teorie a p\trunderii, cum ar putea pelicula de atomi emis\ de un obiect de mari dimensiuni un elefant sau Muntele Olimp s\ intre `ntr-un spa]iu att de mic precum ochiul omului? ~n ceea ce-o prive[te pe a doua, teoria emisiunii, ce raz\ ar putea ie[i din ochi [i, `ntr-o frac]iune de secund\, s\ ajung\ la `ndep\rtatele stele pe care le vedem `n fiecare noapte? Cu cteva decade mai devreme, Aristotel sugerase o alt\ teorie. Anticipndu-l [i corectndu-l pe Epicur, el argumentase c\ `nsu[irile obiectului observat mai degrab\ dect o pelicul\ de atomi sunt acelea care c\l\toresc prin aer (sau un alt mediu) pn\ la ochiul privitorului, astfel c\ nu dimensiunile reale erau percepute, ci m\rimea [i forma relative ale unui munte. Ochiul omenesc, conform lui Aristotel, era asemenea unui cameleon, `ncorpornd forma [i culoarea obiectului observat [i transmi]nd informa]ia, prin umorile oculare, atotputernicelor viscere (splanchna),10 un conglomerat de organe care include inima, ficatul, pl\mnii, vezica biliar\ [i vasele sanguine [i care r\spunde de mi[care [i sim]uri.11 {ase sute de ani mai trziu, medicul grec Galen a oferit o a patra solu]ie, contrazicndu-l pe Epicur [i urmndu-l pe Euclid. Galen a sugerat c\ un spirit vizual, n\scut `n creier, traverseaz\ ochiul prin nervul optic [i p\trunde `n aer. Aerul `nsu[i devenea astfel capabil de percep]ie, captnd calit\]ile obiectelor percepute, orict de departe s-ar fi aflat ele. Calit\]ile `n cauz\ erau retransmise prin ochi spre creier, iar apoi prin [ira spin\rii, spre nervii sim]urilor [i mi[c\rii. Pentru Aristotel, observatorul era o entitate pasiv\, care primea prin aer obiectul observat, acesta fiind apoi transmis inimii, receptaculul tuturor senza]iilor inclusiv al v\zului. Pentru Galen, observatorul, f\cnd aerul sensibil la senza]ii, `ndeplinea un rol activ, iar r\d\cina din care cre[tea fiecare viziune se afla undeva adnc `n creier. ~nv\]a]ii medievali, pentru care Galen [i Aristotel erau izvoarele cunoa[terii [tiin]ifice, credeau c\ putea fi g\sit\ o rela]ie ierarhic\ `ntre cele dou\ teorii. Problema nu era c\ o teorie ar fi surclasat-o pe cealalt\; ceea ce conta era s\ se ob]in\ din fiecare un mod de `n]elegere a felului `n care diferitele p\r]i ale corpului percepeau lumea din afar\ sau a felului `n care aceste p\r]i rela]ionau

42 A L B E R T O M A N G U E L

O reprezentare a func]iilor creierului `ntr-un manuscris al De Anima al lui Aristotel, din secolul al cincisprezecelea.

una cu alta. Doctorul italian din secolul al paisprezecelea Gentile da Foligno considera c\ o asemenea `n]elegere era un pas tot att de esen]ial `n medicin\ ca `nv\]area alfabetului pentru citire12 [i aminte[te c\, dintre p\rin]ii timpurii ai Bisericii, Sfntul Augustin se ocupase deja de problem\ cu toat\ aten]ia. Pentru Sfntul Augustin, att creierul, ct [i inima func]ionau ca ni[te p\stori ai imaginilor pe care sim]urile le-au depozitat `n memoria noastr\, folosind verbul colligere (`nsemnnd att a colecta, ct [i a rezuma) pentru a descrie cum erau adunate impresiile din compartimentele separate ale memoriei [i p\storite afar\ din vechile lor staule, pentru c\ nu exist\ alt loc `n care s\ se fi putut duce.13

ISTORIA LECTURII

43

Desen al lui Leonardo da Vinci reprezentnd creierul, ar\tnd rete mirabile.

Memoria a fost doar una dintre func]iile care au beneficiat de pe urma acestei des]eleniri a sim]urilor. O teorie universal acceptat\ de c\tre `nv\]a]ii medievali era aceea c\ (a[a cum sugerase Galen) vederea, auzul, mirosul, gustul [i pip\itul erau ghidate c\tre o magazie senzorial\ general\ localizat\ `n creier, o zon\ uneori cunoscut\ sub denumirea de sim]ul comun, din care proveneau nu doar memoria, ci, de asemenea, cunoa[terea, imagina]ia [i visele. Zona aceasta, la rndul ei, era conectat\ cu splanchna lui Aristotel, acum redus\ de comentatorii medievali doar la inim\, centrul `ntregii sim]iri. Astfel, sim]urilor li se atribuia o rela]ie direct\ cu creierul, `n timp ce inima a fost declarat\ conduc\torul suprem al corpului.14 Un manuscris `n limba german\ de la sfr[itul secolului al cincisprezecelea, cuprinznd tratatul lui Aristotel

44 A L B E R T O M A N G U E L

despre logic\ [i filosofia naturii, `nf\]i[eaz\ capul unui om, cu ochii [i gura deschise, n\rile dilatate, avnd una din urechi grijuliu conturate. ~n perimetrul creierului exist\ cinci mici cercuri conectate `ntre ele, care reprezint\, de la stnga la dreapta, principala loca]ie a sim]ului comun, apoi loca]iile imagina]iei, fanteziei, puterii de judecat\ [i memoriei. Conform comentariului `nso]itor, cercul sim]ului comun este legat `n acela[i timp [i la inim\, [i ea `nf\]i[at\ `n desen. Diagrama este un bun exemplu despre cum era imaginat procesul percep]iei la sfr[itul Evului Mediu, cu o mic\ addenda: de[i nu este reprezentat\ `n ilustra]ie, se presupunea (`ntorcndu-ne iar la Galen) c\ la baza creierului s-ar afla o plas\ minunat\ rete mirabile alc\tuit\ din vase mici, func]ionnd ca ni[te canale de comunicare `n momentul prelucr\rii informa]iilor care ajungeau la creier. Aceast\ rete mirabile apare `ntr-o schi]\ a creierului ce-i apar]ine lui Leonardo da Vinci [i dateaz\ din jurul anului 1508, marcnd clar ventriculele separate [i atribuind diferitelor sec]iuni facult\]i mentale distincte. Dup\ Leonardo, senso comune[sim]ul comun] este acela care evalueaz\ impresiile transmise de celelalte sim]uri[] [i locul lui este `n centrul capului, `ntre impresiva[centrul impresiei] [i memoria[centrul memoriei]. Obiectele din jur `[i transmit imaginile sim]urilor [i sim]urile le conduc la impresiva. De la impresiva sunt transmise la senso comune [i, de aici, sunt `ntip\rite `n memorie, unde r\mn mai mult sau mai pu]in fixate, dup\ importan]a [i for]a obiectelor `n chestiune.15 Mintea omeneasc\, `n vremea lui Leonardo, era v\zut\ ca un mic laborator `n care materialele colectate de c\tre ochi, urechi [i alte organe ale percep]iei deveneau impresii `n creier, unde erau filtrate prin centrul sim]ului comun [i apoi transformate `ntr-una sau mai multe facult\]i cum ar fi memoria sub influen]a diriguitoarei inimi. Imaginea literelor negre devine, printr-un astfel de proces, aurul cunoa[terii (ca s\ folosim o imagine alchimic\). Dar o `ntrebare fundamental\ r\mne f\r\ r\spuns: noi, cititorii, suntem aceia care ne extindem [i capt\m literele de pe pagin\, dup\ teoriile lui Euclid [i Galen? Sau literele sunt acelea care se extind spre sim]urile noastre, cum au spus Epicur [i Aristotel? Pentru Leonardo [i contemporanii s\i, r\spunsul (sau sugestii `n vederea unui r\spuns) putea s\l\[lui `ntr-o traducere din secolul al treisprezecelea a unei c\r]i scrise cu dou\ sute de ani mai `nainte (att de

ISTORIA LECTURII

45

Sistemul vizual al lui al-Haytham, a[a cum e reprezentat `n Kitab al-manazir `n secolul al unsprezecelea, desenat de ginerele autorului, Ahmad ibn Jafar.

`ndelungi sunt uneori ezit\rile erudi]iei) `n Egipt de al-Hasan ibn al-Haytham, `nv\]at din Basra, cunoscut de occidentali sub numele de Alhazen. Egiptul a `nflorit `n secolul al unsprezecelea sub regimul fatimid, datorndu-[i prosperitatea v\ii Nilului [i comer]ului cu vecinii mediteraneeni, `n timp ce nisipoasele-i frontiere erau ap\rate de o armat\ de mercenari berberi, sudanezi [i turci. Aceast\ combina]ie eterogen\ `ntre un comer] interna]ional [i o armat\ de mercenari a dat Egiptului fatimid toate avantajele [i aspira]iile unui stat cu adev\rat cosmopolit.16 ~n 1004, califul al-Hakim (care devenise conduc\tor la vrsta de unsprezece ani [i care a disp\rut misterios `n timpul unei plimb\ri solitare, dou\zeci [i cinci de ani mai trziu) a

46 A L B E R T O M A N G U E L

fondat o mare academie la Cairo Dar al-Ilm sau Casa {tiin]ei , conceput\ dup\ modelul institu]iilor preislamice, a d\ruit poporului propria colec]ie important\ de manuscrise [i a decretat c\ toat\ lumea poate veni aici s\ citeasc\, s\ transcrie [i s\ fie instruit\.17 Excentricele decizii ale lui al-Hakim acesta a interzis jocul de [ah [i vnzarea pe[telui f\r\ solzi [i bine cunoscuta lui sete de snge au fost temperate `n imagina]ia popular\ de succesul pe care l-a repurtat `n calitate de crmuitor.18 Scopul lui a fost s\ fac\ din Cairo-ul fatimid nu doar centrul simbolic al puterii politice, dar [i capitala `ndeletnicirilor artistice [i a cercet\rii [tiin]ifice, iar `n scopul realiz\rii acestei ambi]ii a invitat la curte mul]i astronomi [i matematicieni faimo[i, printre care [i al-Haytam. Misiunea oficial\ a lui al-Haytam a fost s\ studieze o metod\ de regularizare a cursului Nilului, ceea ce a [i f\cut, f\r\ succes; [i-a petrecut `ns\ o alt\ parte a timpului preg\tind o infirmare a teoriilor astronomice ale lui Ptolemeu (despre care du[manii lui erau de p\rere c\ a fost mai pu]in o infirmare dect o nou\ serie de `ndoieli), iar nop]ile, scriind amplul studiu despre optic\, lucrare care l-a f\cut celebru. Potrivit lui al-Haytam, toate percep]iile din lumea din afar\ presupun anumite deduc]ii deliberate, care provin din facultatea noastr\ de judecare. Ca s\-[i dezvolte teza, al-Haytham a urmat argumentul de baz\ al teoriei intromisiunii a lui Aristotel acela c\ `nsu[irile lucrurilor pe care le vedem intr\ `n ochi prin intermediul aerului [i `[i argumenteaz\ op]iunea cu explica]ii precise din domeniile fizicii, matematicii [i fiziologiei.19 Dar, `n mod radical, al-Haytham a f\cut o deosebire `ntre pura senza]ie [i percep]ie, cea dinti fiind incon[tient\ sau involuntar\ faptul c\ v\d lumina de dincolo de fereastra mea [i schimbarea formelor dup\-amiaza [i cea din urm\ presupunnd un act voluntar de recunoa[tere urm\rirea unui text pe pagin\.20 Importan]a argumentului lui al-Haytham a constat `n aceea c\ a identificat pentru prima oar\ `n actul percep]iei o gradare a ac]iunii con[tiente, care trece de la vedere la descifrare sau citire. Al-Haytam a murit la Cairo `n 1038. Dou\ secole mai trziu, savantul englez Roger Bacon `ncercnd s\ justifice `n fa]a papei Clement al IV-lea studierea opticii `ntr-o vreme `n care anumite fac]iuni din cadrul Bisericii Catolice se `mpotriveau vehement cercet\rii [tiin]ifice, considernd-o contrar\ dogmei cre[tine ofer\ un rezumat revizuit al teoriei lui al-Haytham.21

ISTORIA LECTURII

47

Urmndu-l pe `nv\]atul arab ([i, `n acela[i timp, atr\gnd aten]ia asupra importan]ei culturii islamice), Bacon i-a explicat Sfin]iei Sale mecanismul teoriei intromisiunii. Potrivit lui Bacon, atunci cnd ne uit\m la un obiect (un copac sau literele SOARE) se formeaz\ o piramid\ vizual\, cu baza pe obiectul `nsu[i [i vrful `n centrul curburii corneei. Vedem atunci cnd piramida intr\ `n ochiul nostru [i razele sale sunt repartizate pe suprafa]a globului ocular, refractate astfel `nct s\ nu se intersecteze. Vederea, pentru Bacon, este procesul activ prin care imaginea unui obiect p\trunde `n ochi [i este apoi captat\ prin puterile vizuale ale acestuia. Dar cum se transform\ o asemenea percep]ie `n lectur\? Cum se raporteaz\ actul recunoa[terii literelor la un proces care implic\ nu doar vederea [i percep]ia, ci [i deduc]ia, judecata, memoria, recunoa[terea, cunoa[terea, experien]a, practica? al-Haytham [tia (la fel ca Bacon, f\r\ `ndoial\) c\ toate elementele necesare `ndeplinirii actului lecturii `i confer\ acestuia o complexitate uluitoare, transformndu-l `ntr-un proces pentru a c\rui reu[it\ e nevoie de coordonarea a o sut\ de abilit\]i diferite. {i nu doar aceste abilit\]i afecteaz\ lectura, ci [i timpul, locul, t\bli]a, sulul, pagina sau ecranul pe care se desf\[oar\ textul: pentru ]\ranul sumerian anonim, satul lng\ care are grij\ de caprele [i oile lui sau argila rotund\; pentru al-Haytham, noua `nc\pere alb\ a bibliotecii din Cairo sau manuscrisul lui Ptolemeu, pe care-l cite[te dispre]uitor; pentru Bacon, celula `n care a fost condamnat s\-[i petreac\ zilele pentru `nv\]\turile lui neortodoxe [i pre]ioasele lui volume [tiin]ifice; pentru Leonardo, Curtea regelui Francisc I, unde [i-a petrecut ultimii ani, [i carnetele `n care a f\cut `nsemn\ri `ntr-un cod secret, care poate fi citit doar dac\ este a[ezat `n fa]a unei oglinzi. Toate aceste elemente ame]itor de diverse se cumuleaz\ `n acel act unic; cam asta b\nuise [i al-Haytham. Dar cum avea loc procesul, ce conexiuni complicate [i formidabile se stabileau `ntre elemente, era o chestiune care, pentru al-Haytham [i cititorii s\i, r\mnea f\r\ r\spuns. Studiul modern al neurolingvisticii, cercetarea rela]iei dintre creier [i limbaj, `ncepe la aproape opt secole [i jum\tate dup\ al-Haytham, `n 1865. ~n acel an, doi oameni de [tiin]\ francezi, Michel Dax [i Paul Broca,22 au sugerat `n studii simultane, dar independente, c\ majoritatea oamenilor, ca urmare a unui proces genetic ce debuteaz\ `n momentul concep]iei, se nasc cu o emisfer\

48 A L B E R T O M A N G U E L

cerebral\ stng\ care, pe parcurs, cap\t\ rolul principal `n ce prive[te codarea [i decodarea limbajului; o propor]ie mult mai mic\, mai ales `n rndurile celor stngaci sau ambidextri, dezvolt\ aceast\ func]ie `n emisfera cerebral\ dreapt\. ~n cteva cazuri (la oamenii predispu[i genetic la o emisfer\ stng\ dominant\), afec]iuni timpurii ale creierului provoac\ o reprogramare cerebral\ [i conduc la dezvoltarea func]iei limbajului `n emisfera dreapt\. Dar niciuna dintre emisfere nu va func]iona ca decodor sau codificator pn\ cnd individul nu este expus efectiv la limbaj. Pe vremea cnd cel dinti scrib a scrijelit [i a pronun]at primele litere, corpul omenesc era deja capabil s\ scrie [i s\ citeasc\, acte care `nc\ ]ineau de viitor; altfel spus, corpul era capabil s\ `nmagazineze, s\ inventarieze [i s\ descifreze tot felul de senza]ii, inclusiv semnele arbitrare ale limbajului scris, care urma s\ fie inventat.23 Aceast\ idee, cum c\ suntem capabili s\ citim `nainte de-a putea, practic, s\ citim de fapt, `nainte chiar de a fi v\zut o pagin\ `n fa]a noastr\ , ne duce cu gndul la ideile platoniciene despre cunoa[terea care exist\ `n noi `nainte ca obiectul s\ fi fost perceput. ~ns\[i vorbirea evolueaz\, se pare, dup\ un model similar. Descoperim un cuvnt pentru c\ obiectul sau ideea pe care o reprezint\ este deja `n mintea noastr\, gata s\ fie pus(\) `n leg\tur\ cu cuvntul.24 E ca [i cum ni s-ar oferi un dar din lumea de afar\ (de la b\trnii no[tri, de la cei care ne vorbesc mai `nti), dar trebuie ca noi s\ avem dib\cia de a-l primi. De aceea, cuvintele rostite ([i, mai trziu, cuvintele citite) nu ne apar]in nici nou\, nici p\rin]ilor no[tri, autorilor no[tri; ele ocup\ spa]iul `n]elesurilor `mp\rt\[ite, un prag comun, care marcheaz\ `nceputul rela]iei noastre cu artele conversa]iei [i lecturii. Potrivit profesorului Andr Roch Lecours de la Spitalul Cte-des-Neiges din Montreal, numai expunerea la limbajul oral nu poate fi de ajuns pentru ca una sau alta dintre emisfere s\ dezvolte pe deplin func]iunea limbajului; s-ar putea ca, pentru a dezvolta `n creier aceast\ func]iune, s\ fie nevoie s\ recunoa[tem un sistem comun al semnelor vizuale. Cu alte cuvinte, trebuie s\ `nv\]\m s\ citim.25 ~n anii optzeci, pe cnd lucra `n Brazilia, profesorul Lecours a ajuns la concluzia c\ programul genetic care duce la o mai frecvent\ domina]ie a p\r]ii cerebrale stngi era mai pu]in implementat `n creierul celor care nu `nv\]aser\ s\ citeasc\ dect `n al celor care `nv\]aser\. Descoperirea i-a sugerat c\

ISTORIA LECTURII

49

procesul citirii poate fi explorat cu ajutorul pacien]ilor la care capacitatea de a citi se deteriorase. (Galen, cu mult\ vreme `n urm\, argumenta c\ o boal\ nu indic\ doar o incapacitate a trupului de-a reac]iona, ci, `n acela[i timp, arunc\ lumin\ chiar [i asupra capacit\]ii lips\.) C]iva ani mai trziu, studiind pacien]i din Montreal care sufereau de tulbur\ri ale vorbirii sau scrierii, profesorul Lecours a reu[it s\ fac\ o serie de observa]ii privind mecanismele citirii. ~n cazuri de afazie, de pild\ cnd pacien]ii `[i pierduser\ par]ial sau total capacitatea de a `n]elege cuvntul rostit el a constatat c\ anumite leziuni ale creierului au dus la unele handicapuri de vorbire, specifice fiec\rui caz: unii pacien]ii `[i pierduser\ capacitatea de-a citi sau de-a scrie doar cuvintele din categoria p\r]ilor de vorbire neregulate (cum ar fi aspru sau dur `n limba englez\); al]ii nu puteau citi cuvinte inventate (tuflov sau bujam); iar al]ii puteau vedea, dar nu [i pronun]a, anumite cuvinte ciudat al\turate sau unele aranjate la `ntmplare pe pagin\. Uneori, ace[ti pacien]i puteau citi cuvinte `ntregi, dar nu [i silabe; uneori, citeau `nlocuind unele cuvinte cu altele. Lemuel Gulliver, descriind struldbrugii din Laputa, a notat c\, la vrsta de nou\zeci de ani, ace[ti stimabili b\trni nu se mai puteau amuza citind pentru c\ memoria nu le e de folos ca s\ duc\ o propozi]ie de la `nceput pn\ la sfr[it; [i prin acest neajuns sunt priva]i de singura distrac]ie de care ar putea fi, altminteri, capabili.26 C]iva dintre pacien]ii profesorului Lecours sufereau tocmai de-un astfel de deranjament. Pentru a complica lucrurile, `n studii similare din China [i Japonia cercet\torii au remarcat c\ pacien]i familiariza]i cu citirea ideogramelor, concepute pe alte principii dect alfabetele fonetice, au reac]ionat diferit la investigare, de parc\ aceste func]iuni specifice ale limbajului ar fi predominat `n alte zone ale creierului. Dndu-i dreptate lui al-Haytham, profesorul Lecours trage concluzia c\ procesul citirii impune cel pu]in dou\ stadii: vederea cuvntului [i evaluarea lui conform informa]iei dobndite. Asemenea scribului sumerian de acum mii de ani, am `n fa]a mea cuvintele, m\ uit la cuvinte, v\d cuvintele [i ceea ce v\d se organizeaz\ de la sine dup\ un cod sau un sistem pe care l-am `nv\]at [i pe care-l `mp\rt\[esc cu al]i cititori ai timpului [i locului meu un cod care s-a stabilit `n anumite sec]iuni ale creierului. E ca [i cum, argumenteaz\ profesorul Lecours, informa]ia primit\ de pe pagin\ de c\tre ochi s-ar deplasa `n creier printr-o serie de conglomerate de neuroni specializa]i,

50 A L B E R T O M A N G U E L

fiecare conglomerat ocupnd o anumit\ sec]iune a creierului [i `ndeplinind o anumit\ func]ie. ~nc\ nu [tim exact care sunt aceste func]ii, dar, `n anumite cazuri de leziuni cerebrale, unul sau cteva dintre respectivele conglomerate ajung, s\ spunem a[a, s\ fie deconectate din lan], iar pacientul devine incapabil s\ citeasc\ anumite cuvinte, ori un anume tip de limbaj, ori s\ citeasc\ cu voce tare, s\ `nlocuiasc\ o serie de cuvinte cu o alta. Deconect\rile posibile par a fi infinite.27 Nici actul primar de cercetare am\nun]it\ a paginii cu ochii no[tri nu este un proces continuu, sistematic. Se consider\, de obicei, c\, atunci cnd citim, ochii se deplaseaz\ lin, f\r\ `ntreruperi, de-a lungul rndurilor unei pagini, iar cnd citim ceva scris `ntr-o limb\ european\, de exemplu, ochii se mi[c\ de la stnga la dreapta. Nu e a[a. Cu un secol `n urm\, oftalmologul francez mile Javal a descoperit c\, de fapt, ochii sar de jur `mprejurul paginii; aceste salturi sau sacad\ri au loc de trei sau patru ori pe secund\, la viteza de aproximativ dou\ sute de grade pe secund\. Viteza mi[c\rii ochiului pe pagin\ dar nu mi[carea `ns\[i se amestec\ cu percep]ia, iar noi citim de fapt doar `n timpul scurtei pauze dintre mi[c\ri. De ce ideea noastr\ asupra cititului este legat\ de continuitatea textului pe pagin\ ori de derularea textului pe ecran, de asimilarea unor propozi]ii sau gnduri `ntregi, [i nu de ceea ce se petrece `n realitate mi[carea sacadat\ a ochiului este o `ntrebare la care oamenii de [tiin]\ n-au reu[it `nc\ s\ afle r\spunsul.28 Analiznd cazurile a doi pacien]i clinici unul, un afazic care putea ]ine discursuri elocvente `ntr-o limb\ ininteligibil\ [i cel\lalt, un agnostic* care putea folosi limbajul obi[nuit, dar nu era capabil s\-i dea niciun fel de intona]ie dr. Oliver Sacks ajunge la concluzia c\ vorbirea vorbirea natural\ nu const\ doar `n cuvinte.[] Const\ `n exprimare o exprimare deplin\ a `ntregii semnifica]ii, cu `ntreaga fiin]\ a c\rei `n]elegere presupune infinit mai mult dect simpla recunoa[tere a cuvintelor.29 Cam acelea[i lucruri se pot spune despre citit: urm\rind textul, cititorul exprim\ ceea ce `n]elege printr-un sistem foarte complicat, `n care se `mpletesc semnifica]ii dobndite, conven]ii sociale, lecturi anterioare, experien]\ personal\ [i gust propriu. ~n academia din Cairo, al-Haytham nu citea sin*

Aici cu sensul de persoan\ care nu poate recunoa[te fiin]ele, obiectele din jurul ei (n. red.).

ISTORIA LECTURII

51

Centrul vorbirii `mp\r]it dup\ func]iuni, cum a fost `nregistrat `n fotografii ale creierului uman f\cute la {coala de Medicin\ a Universit\]ii din Washington.

gur; citeau peste um\rul lui, cum se spune, dndu-i trcoale, umbrele `n]elep]ilor din Basra, care-l `nv\]aser\ caligrafia sacr\ a Coranului, vinerea, `n moschee, umbrele lui Aristotel [i ale lucizilor lui comentatori, ale cuno[tin]elor `ntmpl\toare cu care `nv\]atul discutase despre Aristotel, ale celorlal]i al-Haythami care, de-a lungul anilor, au devenit, pn\ la urm\, savan]ii pe care al-Hakim i-a invitat la Curtea lui. Ceea ce par s\ spun\ toate astea este c\, a[ezat `n fa]a c\r]ii mele, eu, asemenea lui al-Haytham odinioar\, nu `nregistrez pur [i simplu literele [i spa]iile goale dintre cuvintele care formeaz\ textul. Pentru a extrage un mesaj din sistemul de semne albe [i negre, mi-am `nsu[it mai `nti sistemul `ntr-o manier\ aparent dezordonat\, prin mi[c\rile ochiului, apoi am reconstruit codul de

52 A L B E R T O M A N G U E L

semne printr-un lan] de neuroni procesori `n creierul meu un lan] care variaz\ `n func]ie de natura textului pe care-l citesc [i am impregnat textul acela cu ceva emo]ie, receptivitate fizic\, intui]ie, cunoa[tere, suflet care depinde de cine anume sunt eu [i de felul `n care am devenit ceea ce sunt. Pentru a `n]elege un text, scria dr. Merlin C. Wittrock `n anii 80, noi nu-l citim doar `n sensul literal al cuvntului, `i construim acestuia un sens. ~nre-un asemenea proces complex, cititorii se rela]ioneaz\ activ cu textul. Ei creeaz\ imagini [i transform\ri verbale ca s\-i ilustreze semnifica]ia. Ce este mai impresionant, ei genereaz\ sensul `n timp ce citesc, construind rela]ii `ntre ceea ce cunosc, experien]ele din amintire, [i propozi]iile scrise, paragrafe [i pasaje.30 Citirea, deci, nu este un proces automat de captare a unui text, asem\n\tor modului `n care hrtia fotosensibil\ capteaz\ lumina, ci unul de reconstruc]ie uimitor, labirintic, comun [i, `n acela[i timp, personal. Dac\ citirea este, de pild\, independent\ de auz, dac\ este un set unic [i distinct de procese psihologice sau const\ `ntr-o mare varietate de asemenea procese, cercet\torii nu [tiu `nc\, dar mul]i consider\ c\ este vorba despre o complexitate poate la fel de mare ca aceea a gndirii `nse[i.31 Citirea, sus]ine dr. Wittrock, nu este un fenomen idiosincratic, anarhic. Dar nici nu este un proces monolitic, unitar, `n care doar unul dintre `n]elesuri este corect. Dimpotriv\, este un proces generativ care reflect\ `ncercarea disciplinat\ a cititorului de-a construi unul sau mai multe `n]elesuri `n interiorul regulilor limbajului.32 Analiza complet\ a procesului care are loc atunci cnd citim, a recunoscut cercet\torul american E.B. Huey la `nceputul secolului nostru, ar fi aproape culmea realiz\rilor psihologilor, pentru c\ aceast\ analiz\ ar `nsemna descifrarea multora dintre cele mai `nclcite activit\]i ale min]ii omene[ti.33 Suntem `nc\ departe de un r\spuns. ~n mod misterios, continu\m s\ citim f\r\ o defini]ie mul]umitoare a ceea ce facem. {tim c\ cititul nu este un proces care poate fi explicat printr-un model mecanic; [tim c\ acesta are loc `n anumite zone definite ale creierului, dar mai [tim [i c\ respectivele zone nu sunt singurele care iau parte la proces; [tim c\ procesul citirii, ca [i cel al gndirii, depinde de capacitatea noastr\ de a descifra [i de a folosi limba, de bagajul de cuvinte care constituie textul [i gndirea. Teama pe care par s-o exprime cercet\torii este c\ aceast\ concluzie a lor va pune sub semnul `ntreb\rii chiar limba `n care o exprim\: c\ limba poate fi, `n esen]a ei, o absurditate arbitrar\,

ISTORIA LECTURII

53

c\ poate s\ nu comunice nimic `n afara cercului ei `nchis, c\ existen]a ei s-ar putea baza aproape `n totalitate nu pe emi]\tori, ci pe receptori, sau c\ rolul cititorilor este s\ fac\ vizibil a[a cum frumos ne-o spune al-Haytham ceea ce scrisul sugereaz\ prin aluzii [i umbre.34

O reprezentare din secolul al unsprezecelea a Sfntului Augustin la pupitru.

CITITORII T|CU}I

~n anul 383 d.Hr., la aproape o jum\tate de secol dup\ ce Constantin cel Mare, primul `mp\rat al lumii cre[tine, a primit botezul pe patul de moarte, un profesor de retoric\ latin\ de dou\zeci [i nou\ de ani, pe care secolele viitoare `l vor cunoa[te sub numele de Sfntul Augustin, a sosit, la Roma, din unul dintre avanposturile imperiului din Africa de Nord. A `nchiriat o cas\, a deschis o [coal\ [i a atras o mul]ime de `nv\]\cei care auziser\ despre calit\]ile acestui intelectual din provincie, dar n-a trecut mult pn\ cnd i-a fost limpede c\ nu avea cum s\-[i c[tige traiul ca profesor, `n capitala imperiului. La el acas\, `n Cartagina, elevii pe care-i avusese fuseser\ ni[te huligani nedisciplina]i, dar, cel pu]in, `[i pl\tiser\ lec]iile; la Roma, `nv\]\ceii lui `i ascultau lini[ti]i alocu]iunile despre Aristotel [i Cicero pn\ cnd venea momentul achit\rii remunera]iei, [i apoi se transferau en masse la un alt profesor, l\sndu-l pe Augustin cu mna goal\. A[a c\, atunci cnd, un an mai trziu, prefectul Romei i-a oferit ocazia s\ predea literatura [i elocin]a la Milano, incluznd `n ofert\ spezele de c\l\torie, Augustin a acceptat bucuros.1 Poate c\ era str\in `n ora[ [i sim]ea nevoia companiei unui intelectual, sau poate c\ mama lui `i ceruse s\ fac\ asta, `ns\, odat\ ajuns `n Milano, Augustin i-a f\cut o vizit\ episcopului ora[ului, faimosul Ambrozie, prieten [i sf\tuitor al mamei lui Augustin, Monica. Ambrozie (care, asemenea lui Augustin, avea s\ fie canonizat mai trziu) era un b\rbat trecut de patruzeci de ani, ne`nduplecat `n privin]a convingerilor sale religioase [i netem\tor `n fa]a celor mai `nalte puteri p\mnte[ti; la c]iva ani dup\ sosirea lui Augustin la

Un portret al Sfntului Ambrozie `n biserica care-i poart\ numele, `n Milano.

Milano, Ambrozie l-a silit pe `mp\ratul Teodosie I s\ se c\iasc\ public pentru c\ ordonase m\cel\rirea r\scula]ilor care `l uciseser\ pe guvernatorul roman din Salonic,2 iar cnd `mp\r\teasa Iustina i-a cerut episcopului s\-i dea o biseric\ din ora[ ca s\ se poat\ ruga dup\ ritul arian, Ambrozie a organizat un sit-in*, ocupnd locul zi [i noapte, pn\ cnd ea a renun]at.
*

Modalitate de a protesta care const\ `n a te a[eza pe un drum public sau `ntr-un edificiu

public [i a r\mne ct mai mult timp posibil `n acel loc, `n scopul de a atrage aten]ia opiniei publice [i a puterii asupra unei nedrept\]i (n. red.).

ISTORIA LECTURII

57

A[a cum ne arat\ un mozaic din secolul al cincilea, Ambrozie era un b\rbat scund, cu `nf\]i[are inteligent\, cu urechi mari [i barb\ neagr\, `ngrijit\, care mai degrab\ `i mic[ora fa]a col]uroas\ dect i-o `mplinea. Era un vorbitor extrem de popular; simbolul lui `n iconografia cre[tin\ avea s\ fie stupul, emblem\ a elocin]ei.3 Augustin, care l-a considerat pe Ambrozie un r\sf\]at al sor]ii pentru c\ era att de bine v\zut de att de mult\ lume, nu s-a sim]it `n stare s\-i pun\ b\trnului acele `ntreb\ri pe teme de credin]\ care-l chinuiau pentru c\, atunci cnd nu `[i lua prnzul frugal sau nu se `ntre]inea cu unul dintre numero[ii s\i admiratori, Ambrozie se retr\gea `n solitudinea chiliei, ca s\ citeasc\. Ambrozie a fost un cititor extraordinar. Cnd citea, scria Augustin, ochii lui parcurgeau pagina [i inima lui c\uta `n]elesul, dar vocea `i era t\cut\ [i limba nemi[cat\. Oricine se putea apropia liber de el [i oaspe]ii nu erau de obicei anun]a]i, a[a c\ adesea, cnd veneam la el `n vizit\, `l g\seam citind astfel `n t\cere, pentru c\ nu citea niciodat\ cu voce tare.4 Ochii parcurg pagina, limba r\mne nemi[cat\: exact a[a a[ descrie eu un cititor de ast\zi, a[ezat cu o carte `ntr-o cafenea de peste drum de biserica Sfntului Ambrozie din Milano, citind, probabil, Confesiunile Sfntului Augustin. Asemenea episcopului, cititorul a devenit surd [i orb la lume, la mul]imea `n trecere, la fa]adele poroase [i rozalii ale cl\dirilor. Nimeni nu pare s\-l bage `n seam\ pe cititorul cufundat `n lectur\: retras, concentrat, acesta devine un loc comun. O asemenea modalitate de a citi i s-a p\rut totu[i lui Augustin `ndeajuns de ciudat\ ct s\ o consemneze `n Confesiuni. Tlcul este c\ o asemenea metod\ de-a citi, o astfel de parcurgere silen]ioas\ a paginii, era la vremea respectiv\ ceva ie[it din comun [i c\, `n mod obi[nuit, lectura se f\cea cu voce tare. Chiar dac\ exemple de citire `n t\cere pot fi g\site [i mai devreme, numai din secolul al zecelea aceast\ modalitate a devenit uzual\ `n Occident.5 Descrierea de c\tre Augustin a cititului `n t\cere al lui Ambrozie (inclusiv observa]ia c\ el niciodat\ nu citea cu voce tare) este prima m\rturie clar\ `nregistrat\ de literatura occidental\. Exemplele anterioare sunt mult mai nesigure. ~n secolul al cincilea `.Hr., dou\ piese de teatru ne `nf\]i[eaz\ personaje care citesc ceva pe scen\: `n Hipolit al lui Euripide, Tezeu cite[te `n gnd o scrisoare apar]innd so]iei lui, care murise; `n Cavalerii lui Aristofan,

58 A L B E R T O M A N G U E L

Demostene se uit\ la o t\bli]\ trimis\ de un oracol [i, f\r\ s\ spun\ cu voce tare ce anume con]ine, pare surprins de ceea ce a citit.6 Potrivit lui Plutarh, `n secolul al patrulea `.Hr., Alexandru cel Mare cite[te `n gnd o scrisoare de la mama lui, spre uluirea solda]ilor s\i.7 Claudiu Ptolemeu, `n veacul al doilea d.Hr., remarc\ `n Despre Criterion (o carte pe care Augustin s-ar putea s\ o fi [tiut) c\, uneori, oamenii citesc `n t\cere atunci cnd se concentreaz\ intens, pentru c\ a da glas cuvintelor te distrage de la idee.8 {i Iulius Cezar, stnd `n picioare lng\ oponentul s\u din Senat, Cato, `n anul 63 `.Hr., cite[te `n t\cere un bile]el de amor primit de la sora rivalui s\u.9 Aproape patru secole mai trziu, Sfntul Chiril din Ierusalim, `ntr-o prelegere catehetic\ ]inut\ probabil la Lent `n anul 349, st\ruie ca femeile s\ citeasc\, `n timp ce a[teapt\ pe durata ceremoniei, `n t\cere, totu[i, a[a `nct, `n timp ce limbile lor vorbesc, alte urechi s\ nu aud\ ce spun10 o citire `n [oapt\, probabil, `n care buzele se agitau sco]nd sunete `n\bu[ite. Dac\ lectura cu voce tare a constituit norma `nc\ de la `nceputurile cuvntului scris, ce `nsemna s\ cite[ti `n marile biblioteci ale Antichit\]ii? ~nv\]atul asirian consultnd una dintre cele treizeci de mii de t\bli]e din biblioteca regelui Asurbanipal `n secolul al [aptelea `.Hr., cei care desf\[urau sulurile `n bibliotecile Alexandriei [i Pergamului, Augustin `nsu[i c\utnd un anume text `n bibliotecile din Cartagina [i Roma, to]i ace[tia trebuie s\ fi lucrat `n mijlocul unei zarve tumultuoase. Oricum, nici m\car `n zilele noastre nu se p\streaz\ `n toate bibliotecile proverbiala lini[te. ~n anii [aptezeci, `n frumoasa Bibliotec\ Ambrosiana din Milano nu domnea nicio f\rm\ din lini[tea maiestuoas\ care m-a impresionat la British Museum din Londra sau la Bibliothque Nationale din Paris. Cititorii Bibliotecii Ambrosiana `[i vorbesc unul altuia, de la pupitru la pupitru; din cnd `n cnd cineva roste[te cu voce tare o `ntrebare sau un nume, un tom greu se-nchide cu zgomot, un c\rucior cu c\r]i trece z\ng\nind. ~n zilele noastre, nici `n British Library [i nici `n Bibliothque Nationale nu este lini[te deplin\; cititul `n t\cere este `ntrerupt de ]\c\nitul [i b\taia procesoarelor de cuvinte, de parc\ `n s\lile cu pere]ii acoperi]i de c\r]i ar locui stoluri de cioc\nitori. S\ fi fost altfel atunci, `n zilele Atenei [i Pergamului, cnd `ncercai s\ te concentrezi `n timp ce zeci de cititori `[i a[ezau t\bli]ele sau `[i desf\[urau sulurile, murmurnd fiecare pentru sine o infinitate de istorii diferite? Probabil c\ nu auzeau zarva; probabil

ISTORIA LECTURII

59

c\ nu [tiau c\ se putea citi `n vreun alt mod. ~n orice caz, nu avem cazuri `nregistrate `n care cititorii s\ se fi plns de g\l\gie `n bibliotecile romane sau `n cele cele grece[ti a[a cum Seneca, scriind `n secolul `nti, se plngea c\ trebuia s\ studieze `n locuin]a lui g\l\gioas\.11 Augustin `nsu[i, `ntr-unul din pasajele-cheie din Confesiuni, descrie un moment `n care cele dou\ moduri de-a citi cu voce tare [i `n gnd au loc aproape simultan. Tulburat de propria indecizie, sup\rat pentru p\catele sale din trecut, speriat c\ pn\ la urm\ a sosit timpul socotelilor, Augustin `[i p\r\se[te prietenul, pe Alipius, al\turi de care citise (cu voce tare) `n gr\dina sa de var\ [i se a[az\ sub un smochin ca s\ plng\. Brusc, dintr-o cas\ din apropiere, aude o voce de copil nu a putut spune dac\ era b\iat sau fat\ fredonnd un cntec al c\rui refren era tolle, lege, ia [i cite[te.12 Convins c\ vocea `i vorbe[te lui, Augustin alearg\ `napoi la locul `n care `nc\ [edea Alipius [i ia cartea pe care-o l\sase neterminat\, un volum din Epistolele lui Pavel. Augustin spune: Am luat cartea [i am deschis-o [i, `n t\cere, am citit primul pasaj pe care mi-au c\zut ochii. Fragmentul pe care `l cite[te `n t\cere este din Romani 13 un `ndemn la a nu-]i face provizii pentru trup, ci la a te `mbr\ca[precum `ntr-o plato[\] `n Domnul Iisus Hristos. Uluit, el ajunge la sfr[itul frazei. Lumina `ncrederii `i inund\ inima [i `ntunericul `ndoielii se risipe[te. Alipius, surprins, `l `ntreab\ pe Augustin ce l-a tulburat a[a. Augustin (care, cu un gest att de familiar nou\, la dep\rtare de attea secole, a marcat locul `n care citea cu degetul [i a `nchis cartea) `i arat\ prietenului s\u textul. I l-am ar\tat [i el a citit[cu voce tare, probabil] continuarea pasajului pe care `l citisem eu. Nu aveam idee ce a urmat, care era asta: Primi]i bine pe cel slab `n credin]\. Aceast\ admonestare, ne spune Augustin, a fost de ajuns s\-i dea lui Alipius rvnita putere spiritual\. Acolo, `n acea gr\din\ din Milano, `ntr-o zi de august a anului 386, Augustin [i prietenul s\u au citit Epistolele lui Pavel cam a[a cum le-am citi noi ast\zi: unul a citit `n gnd, pentru propria `nv\]\tur\; cel\lalt cu voce tare, ca s\ `mpart\ cu prietenul s\u revela]ia unui text. ~n mod curios, `n timp ce prelungita [i atenta lectur\ t\cut\ a unei c\r]i de Ambrozie i se p\ruse lui Augustin inexplicabil\, el nu consider\ surprinz\toare propria lectur\ t\cut\, probabil pentru c\ aruncase doar o privire asupra ctorva cuvinte esen]iale.

60 A L B E R T O M A N G U E L

Augustin, un profesor de retoric\ care era bine ini]iat `n poetic\ [i `n ritmurile prozei, un `nv\]at care ura greaca, dar iubea latina, avea obiceiul comun multor cititori s\ citeasc\ orice g\sea scris, pentru a se desf\ta pur [i simplu cu sunetul cuvintelor.13 Urmnd `nv\]\turile lui Aristotel, el [tia c\ literele, inventate ca s\ putem conversa chiar [i cu cel absent, erau semne ale sunetelor [i acestea, la rndul lor, erau semne ale lucrurilor pe care le gndim.14 Textul scris era o conversa]ie, redat\ pe hrtie astfel `nct partenerul absent s\ poat\ pronun]a cuvintele destinate lui. Pentru Augustin, cuvntul rostit era parte integrant\ a textului `nsu[i avnd `n minte avertismentul lui Mar]ial, formulat cu trei secole mai devreme:
Versul i-al meu; dar prietene, cnd `l declami, Pare ca al t\u, `ntr-att de cumplit `l mutilezi.15

Cuvintele scrise, `nc\ din vremea primelor t\bli]e sumeriene, sunt menite s\ fie pronun]ate cu voce tare, de vreme ce semnele poart\ cu ele, implicit, ca [i cum ar fi vorba de sufletul lor, un anumit sunet. Clasica zical\, scripta manent, verba volant care a ajuns s\ `nsemne, `n timpurile noastre, ce e scris r\mne, ce-i vorbit se pierde `n aer este folosit\ pentru a exprima exact contrariul; a fost conceput\ ca un elogiu adus cuvntului rostit cu voce tare, care are aripi [i poate s\ zboare, spre deosebire de cuvntul t\cut de pe pagin\, care e lipsit de mi[care, mort. ~n fa]a unui text scris, cititorul avea datoria s\ dea glas literelor t\cute, scripta, dndu-le prilejul s\ devin\, dup\ cum se observ\ cu fine]e `n Biblie, verba, cuvnt rostit spirit. Limbile primordiale ale Bibliei aramaica [i ebraica nu fac deosebire `ntre actul citirii [i actul vorbirii; le numesc pe amndou\ cu acela[i cuvnt.16 Pentru deplina `n]elegere a textelor sacre, `n care fiecare liter\, dar [i num\rul literelor sau ordinea lor erau dictate de divinitate, era nevoie nu doar de ochi, ci [i de restul trupului: leg\natul `n caden]a propozi]iilor [i `n\l]area c\tre buze a sfintelor cuvinte, astfel `nct nimic din esen]a divin\ s\ nu se piard\ `n lectur\. Bunica mea citea Vechiul Testament `n acela[i mod, rostind cuvintele [i mi[cndu-[i trupul `nainte [i `napoi `n ritmul rug\ciunii. O pot vedea `n fa]a ochilor `n apartamentul ei `ntunecos din Barrio del Once, cartierul evreiesc din Buenos Aires, intonnd str\vechile cuvinte din Biblie,

ISTORIA LECTURII

61

singura carte pe care o avea `n cas\, ale c\rei coperte negre ajunseser\ s\ semene cu textura pielii ei, tot mai palid\ odat\ cu `naintarea `n v`rst\. {i musulmanii, la fel, particip\ cu tot trupul la lectura sacr\. ~n Islam, `ntrebarea dac\ un text sacru trebuie ascultat sau citit este de-o importan]\ esen]ial\. Un `nv\]at din secolul al nou\sprezecelea, Ahmad ibn Muhammad ibn Hanbal, a formulat-o `n modul urm\tor: din moment ce Coranul Mama C\r]ilor, Cuvntul lui Dumnezeu a[a cum i-a fost revelat lui Mahomed de c\tre Allah este necreat [i etern, devine el real doar prin pronun]area `n rug\ciune sau `[i multiplic\ fiin]a pe pagin\, astfel `nct s\ poat\ fi citit, transcris de diferite mini de-a lungul epocilor omenirii? Nu [tim dac\ a primit vreun r\spuns, pentru c\ `n 833 `ntrebarea i-a atras condamnarea mihnah-ului, inchizi]ia islamic\ instituit\ de califii abassizi.17 Trei secole mai trziu, teologul [i juristul Abu Hamid Muhammad al-Ghazali a stabilit o serie de reguli pentru studierea Coranului, `n care citirea [i ascultarea textului citit devin parte a aceluia[i act sfnt. Regula num\rul cinci stabile[te c\ cititorul trebuie s\ urm\reasc\ textul pe `ndelete [i concentrat, ca s\ reflecteze la ceea ce cite[te. Regula num\rul [ase era pentru plns[] Dac\ nu plngi `n mod firesc, atunci for]eaz\-te s\ plngi, c\ci durerea este implicit\ `n `n]elegerea cuvintelor sacre. Regula num\rul nou\ cere ca textul Coranului s\ fie citit destul de tare pentru ca acela care cite[te s\-l aud\ `n sinea lui, pentru c\ a citi `nseamn\ a face deosebire `ntre sunete, prin aceasta `ndep\rtnd de noi ceea ce ne distrage din lumea de afar\.18 A[a cum a demonstrat psihologul american Julian Jaynes `ntr-un studiu controversat despre originile con[tiin]ei, creierul bicameral `n care una dintre emisfere se specializeaz\ `n citirea t\cut\ este o dezvoltare trzie `n evolu]ia omenirii, iar procesul prin care evolueaz\ aceast\ func]ie este `nc\ `n desf\[urare. El a sugerat c\ este posibil ca formele cele mai timpurii ale cititului s\ fi fost mai degrab\ percep]ii auditive dect vizuale. De aceea, cititul `n al treilea mileniu `.e.n. se poate s\ fi fost un soi de auzire a cuneiformelor, adic\ o transpunere a discursului `n halucina]ie prin examinarea cu privirea a imaginilor simboluri.19 Aceast\ halucina]ie auditiv\ trebuie s\ fi fost valabil\ [i `n zilele lui Augustin, cnd cuvintele de pe pagin\ nu deveneau pur [i simplu sunete de

62 A L B E R T O M A N G U E L

`ndat\ ce ochiul le percepea; ele erau sunete. Copilul care a fredonat cntecul revelator `n gr\dina aflat\ al\turi de cea a lui Augustin `nv\]ase, asemenea filosofului, c\ ideile, descrierile, pove[tile adev\rate [i n\scocite, orice putea fi procesat de c\tre minte poseda o realitate fizic\ datorat\ sunetelor [i era logic ca aceste sunete, reprezentate pe t\bli]\, pe sul sau pe pagina de manuscris, s\ fie exprimate de limb\ odat\ ce au fost recunoscute de ochi. Cititul era o form\ de gndire [i de vorbire. Cicero, oferind o consolare surzilor `ntr-unul din eseurile lui morale, scria: Dac\ se `ntmpl\ s\ se bucure de recit\ri, trebuie `n primul rnd s\ li se aduc\ aminte c\, `nainte s\ fi fost inventate poemele, au tr\it ferici]i mul]i oameni `n]elep]i; [i, `n al doilea rnd, c\ o mai mare pl\cere poate fi ob]inut\ citind respectivele poeme dect auzindu-le.20 Dar acesta nu este dect un premiu de consolare oferit de un filosof care se putea el `nsu[i delecta cu sunetul cuvntului scris. Pentru Augustin, ca [i pentru Cicero, cititul era o interpretare oral\: oratoria `n cazul lui Cicero, predica `n cazul lui Augustin. Pn\ trziu `n Evul Mediu, scriitorii au presupus c\ cititorii lor mai degrab\ auzeau dect vedeau textul, tot a[a cum ei `n[i[i pronun]au cu voce tare cuvintele atunci cnd `l compuneau. Din moment ce pu]ini oameni puteau s\ citeasc\, lecturile publice erau ceva obi[nuit, iar textele medievale fac `n mod repetat apel la auditoriu s\ `[i plece urechea la o poveste. Se poate ca un ecou ancestral al unor astfel de practici ale cititului s\ persiste `n unele dintre formul\rile noastre, ca atunci cnd spunem am primit veste de la cutare (`nsemnnd am primit o scrisoare), sau cutare spune (`nsemnnd cutare a scris), sau textul acesta nu sun\ bine (`nsemnnd nu-i bine scris). Pentru c\, `n genere, c\r]ile erau citite cu voce tare, nu trebuia ca literele care le compuneau s\ fie separate `n unit\]i fonetice, acestea fiind `n[irate laolalt\ `n propozi]ii continue. Direc]ia `n care se presupunea c\ ochiul trebuie s\ urm\reasc\ ghemele de litere a variat de la un loc la altul [i de la epoc\ la epoc\; modul `n care citim textul ast\zi `n lumea occidental\ de la stnga la dreapta [i de la cap la coad\ nu este nici pe departe unul universal. Unele scrieri sunt citite de la dreapta la stnga (ebraic\ [i arabic\), altele `n coloane, de sus `n jos (chinez\ [i japonez\); unele erau citite `n perechi de coloane verticale (scrierea maia[\); unele erau compuse din rnduri alternative, care se citeau `n direc]ii opuse, `nainte [i `napoi o metod\ numit\ boustrophedon,

ISTORIA LECTURII

63

~n secolul al cincilea `.Hr., cititoarea citea cu voce tare, desf\[urnd sulul cu o mn\, `n timp ce cu cealalt\ `l `nf\[oar\, expunnd sec]iune dup\ sec]iune.

a[a cum `ntoarce boul plugul, `n greaca veche. Iar altele fac meandre de-a curmezi[ul paginii, ca `n jocul {erpi [i sc\ri, direc]ia fiind semnalat\ de linii sau puncte (scrierea aztec\).21 Scrisul antic pe suluri care nici nu separa cuvintele, nici nu f\cea distinc]ie `ntre litere mici [i litere mari, nici nu folosea punctua]ia servea scopurile aceluia obi[nuit s\ citeasc\ cu voce tare, aceluia care permitea urechii s\ desclceasc\ ceva ce ochiului `i p\rea a fi o `nl\n]uire continu\ de semne. Att de important\ era continuitatea, `nct se pare c\ atenienii i-au ridicat o statuie unui anume Filiatius, care inventase un lipici pentru al\turarea foilor de pergament sau de papirus.22 Dar nici m\car sulul continuu, chiar dac\ f\cea sarcina cititorului mai u[oar\, nu era de prea mare ajutor cnd se punea problema desclcirii formul\rilor cu mai multe `n]elesuri. Punctua]ia, atribuit\ dup\ tradi]ie lui Aristofan din Bizan] (circa 200 `.Hr.) [i dezvoltat\ de al]i c\rturari ai bibliotecii din Alexandria, era, `n cel mai bun caz, dezordonat\. Augustin, asemenea lui Cicero `naintea lui, trebuia probabil s\ repete un text `nainte de a-l citi cu voce tare, din moment ce cititul la prima vedere era `n zilele lui o `ndemnare neobi[nuit\ [i ducea adesea la erori de interpretare. Gramaticianul din secolul al patrulea Servius [i-a criticat colegul, pe Donat, pentru c\ citise, `n Eneida lui Virgiliu, collectam ex Ilio pubem (o popula]ie

64 A L B E R T O M A N G U E L

adunat\ din Troia) `n loc de collectam exilio pubem (o popula]ie adunat\ pentru exilare).23 Asemenea gre[eli erau comune cnd se citea un text continuu. Epistolele lui Pavel pe care le citea Augustin nu erau un sul, ci un codex, un manuscris din papirus legat, cu un scris continuu, compus din noile litere unciale sau semiunciale de mn\ care ap\ruser\ `n documentele romane `n ultimii ani ai secolului al treilea. Codexul a fost o inven]ie p\gn\; potrivit lui Suetoniu,24 Iulius Cezar a fost primul care a `mp\turit un sul `n pagini, pentru mesajele trimise trupelor. Primii cre[tini au adoptat codexul pentru c\ l-au g\sit extrem de practic ca s\ poarte dintr-un loc `n altul, ascunse `n ve[minte, texte interzise de c\tre autorit\]ile romane. Paginile puteau fi numerotate, ceea ce facilita accesul cititorului la anumite sec]iuni, iar texte separate, ca Epistolele lui Pavel, puteau fi u[or legate `ntr-un pachet convenabil.25 Separarea literelor `n cuvinte [i propozi]ii a avut loc treptat. Majoritatea scrierilor timpurii hieroglifele egiptene, cuneiformele sumeriene, sanscrita nu avuseser\ nevoie de asemenea `mp\r]iri. Scribii anticii erau att de familiariza]i cu conven]iile meseriei lor, `nct se pare c\ nu aveau nevoie de niciun fel de ajutoare vizuale, iar primii c\lug\ri cre[tini [tiau adesea pe de rost textele pe care le transcriseser\.26 Pentru a-i ajuta pe aceia ale c\ror abilit\]i de citire l\sau de dorit, c\lug\rii din scriptoriu foloseau o metod\ de scriere cunoscut\ sub numele de cola et commata, `n care textul era `mp\r]it `n linii de `n]eles o form\ primitiv\ de punctua]ie, care ajuta cititorul nesigur s\ coboare sau s\ ridice vocea la sfr[itul unei unit\]i de gndire. (De asemenea, formatul acesta putea ajuta un c\rturar s\ g\seasc\ cu mai mult\ u[urin]\ un anumit pasaj pe care `l c\uta.)27 Sfntul Ieronim a fost cel care, la sfr[itul secolului al patrulea, descoperind metoda `n transcrieri ale lucr\rilor lui Demostene [i Cicero, a descris-o pentru prima oar\ `n introducerea la traducerea sa din Cartea lui Iezechiel, explicnd c\ ceea ce-i scris per cola et commata face sensul mai evident pentru cititori.28 Punctua]ia a r\mas nesigur\, dar aceste prime procedee au ajutat la progresul cititului. La sfr[itul secolului al [aselea, Sfntul Isaac din Siria a putut s\ descrie beneficiile metodei: Eu practic cititul `n t\cere, pentru ca versetele citite [i rug\ciunile s\ m\ umple de `ncntare. {i cnd pl\cerea `n]elegerii lor face ca limba s\-mi tac\, atunci, ca `ntr-un vis, intru `ntr-o stare `n care sim]urile [i gndurile mele se concentreaz\. Atunci, cnd odat\ cu prelungirea

ISTORIA LECTURII

65

acestei t\ceri vrtejul de amintiri se lini[te[te `n inima mea, valuri nesfr[ite de bucurie `mi sunt trimise de gndurile din\untru, sosind pe nea[teptate [i peste a[tept\ri ca s\-mi desfete inima.29 Pe la mijlocul secolului al [aptelea, teologul Isidor din Sevilla era `ndeajuns de familiarizat cu citirea `n t\cere ct s\ o poat\ l\uda drept o metod\ de a citi f\r\ efort, reflectnd la cele ce s-au citit, f\cnd ca acestea s\ se scurg\ din memorie cu mai pu]in\ u[urin]\.30 Asemenea lui Augustin `naintea lui, Isidor considera c\ cititul putea face posibil\ o conversa]ie aspa]ial\ [i atemporal\, de[i el marcheaz\ o deosebire important\. Literele au puterea de a ne aduce, `n t\cere, spusele celor care sunt absen]i,31 scria el `n Etimologiile sale. Literele lui Isidor nu aveau nevoie de sunete. Avatarurile punctua]iei au continuat. Dup\ secolul al [aptelea, o combina]ie de puncte [i liniu]e ce indica un punct, un punct ridicat sau `nalt, a devenit echivalentul virgulei noastre, iar punctul [i virgula au `nceput s\ fie utilizate a[a cum le folosim [i noi azi.32 ~n secolul al nou\lea, cititul `n t\cere era probabil suficient de uzual `n scriptoriu `nct scribii s\ `nceap\ s\ separe fiecare cuvnt din mrejele cuvintelor vecine, pentru a simplifica parcurgerea unui text cu siguran]\ [i din motive estetice. Cam `n aceea[i vreme, scribii irlandezi, aprecia]i de toat\ cre[tin\tatea pentru competen]a lor, `ncepuser\ s\ departajeze nu numai p\r]i de vorbire, ci [i elemente gramaticale `n cadrul propozi]iei, introducnd, de asemenea, multe dintre semnele de punctua]ie pe care le folosim ast\zi.33 ~n secolul al zecelea, pentru a u[ura [i mai mult sarcina cititorului t\cut, primele rnduri ale sec]iunii principale a unui text (c\r]ile Bibliei, de exemplu) erau `n mod curent scrise cu cerneal\ ro[ie, la fel ca [i rubricile (de la cuvntul latin pentru ro[u), explica]ii independente de textul propriu-zis. Practica antic\ de a `ncepe un paragraf nou cu o linie de desp\r]ire (paragraphos `n greac\) sau cu o pan\ (diple) a fost men]inut\; mai trziu, prima liter\ a noului paragraf a `nceput s\ fie scris\ cu un caracter ceva mai mare sau din categoria celor mari. Primele reglement\ri care le cereau scribilor s\ p\streze t\cerea `n scriptoriile din m\n\stiri dateaz\ din secolul al nou\lea.34 Pn\ atunci, ei lucrau fie dup\ dictare, fie citindu-[i singuri, cu voce tare, textul pe care `l copiau. Uneori, autorul `nsu[i sau un editor le dicta cartea. Un scrib anonim, `ncheindu-[i copierea cndva `n secolul al optulea, scria: Nimeni nu poate [ti ce eforturi sunt necesare. Trei degete scriu, doi ochi v\d. O limb\ pronun]\,

66 A L B E R T O M A N G U E L

`ntregul trup munce[te.35 O limb\ pronun]\ `n timp ce copistul lucreaz\, enun]nd cuvintele pe care le transcrie. Dup\ ce cititul `n t\cere a devenit regula `n scriptoriu, comunicarea `ntre scribi s-a f\cut prin semne: dac\ un scrib cerea o nou\ carte pentru copiere, el mima c\ `ntorcea pagini imaginare; dac\ `i trebuia o psaltire, `[i punea minile pe cap, sugernd o coroan\ (referire la regele David); un lec]ionar era indicat prin `ndep\rtarea imaginar\ a cerii de pe lumn\ri; un misal, prin semnul crucii; o lucrare p\gn\, prin sc\rpinarea trupului ca un cine.36 Cititul cu voce tare, cu cineva `n `nc\pere, implica `mp\rt\[irea lecturii, inten]ionat sau nu. Pentru Ambrozie, citirea fusese un act solitar. Probabil se temea, mediteaz\ Augustin, c\ dac\ ar fi citit cu voce tare, un pasaj dificil din autorul respectiv ar fi putut ridica un semn de `ntrebare `n mintea unui ascult\tor atent [i atunci ar fi trebuit s\-i explice `n]elesul sau chiar s\ poarte o discu]ie despre cteva dintre punctele mai obscure.37 Dar, citind `n t\cere, cititorul putea, `n sfr[it, s\ stabileasc\ o rela]ie f\r\ restric]ii cu cartea [i cuvintele. Cuvintele nu mai ocup\ timpul necesar pentru a fi pronun]ate. Ele pot exista `n spa]iul interior, precipitndu-se sau abia i]indu-se, descifrate integral sau doar pe jum\tate rostite, `n timp ce gndurile cititorului le pot inspecta `n voie, extr\gnd no]iuni noi din ele, permi]nd compara]ii din memorie sau din alte c\r]i, l\sate deschise pentru o parcurgere concomitent\. Cititorul avea timp s\ cnt\reasc\ [i s\ recnt\reasc\ pre]ioasele cuvinte ale c\ror sunete acum [tia puteau rezona la fel de bine `n\untru [i `n afar\. Iar textul `nsu[i, protejat de intru[i cu ajutorul copertelor, devine posesiunea exclusiv\ a cititorului, beneficiaz\ de cunoa[terea intim\ a cititorului, indiferent dac\ aceasta se `ntmpl\ `n scriptoriul aglomerat, `n pia]\ sau acas\. C]iva dogmatici [i-au manifestat `ngrijorarea fa]\ de noua tendin]\; `n mintea lor, cititul `n t\cere f\cea loc reveriei, primejdiei accidiei p\catul leneviei, molima ce bntuie `ntru amiaz\.38 Dar cititul `n t\cere a adus cu sine o alt\ primejdie, pe care p\rin]ii cre[tini nu o prev\zuser\. O carte care poate fi citit\ `n intimitate, asupra c\reia se poate reflecta pe m\sur\ ce ochiul discernea sensul cuvintelor, nu mai este obiectul unei clarific\ri sau `ndrum\ri nemijlocite, al unor condamn\ri sau cenzur\ri impuse de c\tre un ascult\tor. Cititul `n t\cere permite comunicarea f\r\ martori `ntre carte [i cititor, precum [i acea unic\ `mprosp\tare a min]ii, dup\ expresia fericit\ a lui Augustin.39

ISTORIA LECTURII

67

Pn\ cnd lectura `n t\cere a devenit norma `n lumea cre[tin\, ereziile fuseser\ restrnse la indivizi sau grupuri mici de congrega]ii disidente. Primii cre[tini erau preocupa]i att de condamnarea necredincio[ilor (p\gnii, evreii, manicheenii [i, dup\ secolul al [aptelea, musulmanii), ct [i de stabilirea unei dogme comune. Argumentele care se ab\teau de la credin]a ortodox\ erau fie vehement respinse, fie `nsu[ite prev\z\tor de c\tre autorit\]ile Bisericii, dar pentru c\ aceste erezii nu aveau mul]i adep]i, erau tratate cu destul\ `ng\duin]\. Catalogul vocilor eretice include cteva pl\smuiri remarcabile: `n secolul al doilea, montani[tii pretindeau (deja) c\ ei se `ntorseser\ la practicile [i credin]ele Bisericii primitive, sau c\ fuseser\ martorii celei de-a doua veniri a lui Hristos sub forma unei femei; `n a doua jum\tate a acelui veac, monarchiani[tii au tras concluzia din defini]ia treimii c\ Dumnezeu-Tat\l a fost cel care a suferit pe cruce; pelagienii, contemporani ai Sfntului Augustin [i ai Sfntului Ambrozie, au respins no]iunea p\catului originar; apolinarienii au declarat, `n ultimii ani ai secolului al patrulea, c\ nu un suflet omenesc, ci Cuvntul s-a unit cu trupul lui Hristos la re`ncarnare; `n veacul al patrulea, arienii au ridicat obiec]ii referitoare la descrierea pe care cuvntul homoousis (din aceea[i substan]\) o f\cea materiei din care fusese pl\smuit Fiul [i (s\ cit\m un jeu de mots contemporan) au zdruncinat Biserica cu un diftong; `n secolul al cincilea, nestorienii s-au opus mai vechilor apolinarieni [i au st\ruit c\ Iisus Hristos a fost dou\ fiin]e, un zeu [i deopotriv\ un om; eutichienii, contemporani ai nestorienilor, au negat c\ Mntuitorul ar fi suferit a[a cum sufer\ to]i oamenii.40 Chiar dac\ Biserica instituise pedeapsa cu moartea pentru erezie `nc\ din 382, prima ardere pe rug a unui eretic a avut loc de abia `n 1022, la Orlans. Atunci, Biserica a condamnat un grup de canonici [i nobili mireni care, considernd c\ adev\rata `nv\]\tur\ poate veni doar direct, de la lumina Sfntului Spirit, respingeau Scripturile ca pl\smuiri pe care oameni le-au scris pe piei de animale.41 Astfel de cititori independen]i erau, `n mod evident, periculo[i. Interpretarea ereziei drept ofens\ civil\ pasibil\ de pedeapsa cu moartea nu a primit o baz\ legal\ pn\ `n 1231, cnd `mp\ratul Frederic al II-lea a decretat-o ca atare `n Constitu]iile de la Melfi, `ns\, `n secolul al doisprezecelea, Biserica condamna deja cu rvn\ mi[c\ri eretice ample [i agresive, nu pentru c\ acestea ar fi propov\duit o ascetic\ retragere din lume (pe care o propuseser\

68 A L B E R T O M A N G U E L

Un portret contemporan al lui Martin Luther, de Lucas Cranach cel B\trn.

disiden]ii mai vechi), ci pentru c\ erau o sfidare la adresa autorit\]ilor corupte [i a clerului abuziv [i o raportare personal\ la divinitate. Mi[c\rile eretice s-au r\spndit pe c\i `ntortocheate [i s-au cristalizat `n secolul al [aisprezecelea. Pe 31 octombrie 1517, un c\lug\r care, prin studiul individual al Scripturilor, ajunsese la convingerea c\ divina gra]ie a lui Dumnezeu `ntrecea meritele unei credin]e cump\rate, a b\tut `n cuie pe u[a Bisericii Tuturor Sfin]ilor din Wittenberg nou\zeci [i cinci de teze `mpotriva practicii indulgen]elor vnzarea de absolviri de la pedepsirea lumeasc\ a p\catelor osndite [i altor abuzuri ecleziastice. Prin acest act, Martin Luther a devenit un proscris `n ochii imperiului [i un apostat `n cei ai papei. ~n 1529, sfntul `mp\rat roman Carol Quintul a abolit drepturile garantate celor care-l urmaser\ pe Luther, iar paisprezece ora[e libere din Germania, al\turi de [ase prin]i luterani, au dat citire public\ unui protest `mpotriva deciziei imperiale. ~n probleme care privesc onoarea Domnului [i salvarea, sau via]a ve[nic\ a sufletelor noastre, fiecare trebuie s\ stea drept [i s\ dea seam\ `n fa]a lui Dumnezeu pentru sine `nsu[i, au afirmat protestatarii sau, dup\ cum aveau s\ devin\ cunoscu]i mai trziu, protestan]ii. Cu zece ani `nainte, teologul roman Silvester Prierias declarase c\ acea carte pe care fusese fondat\ Biserica trebuia s\ r\mn\ un mister [i s\ fie interpretat\ doar prin autoritatea [i puterea papei.42 Ereticii,

ISTORIA LECTURII

69

pe de alt\ parte, au sus]inut c\ oamenii au dreptul s\ citeasc\ ei `n[i[i cuvntul lui Dumnezeu, f\r\ martori sau intermediari.43 Secole mai trziu, dincolo de o mare care, pentru Augustin, ar fi fost la marginea p\mntului, Ralph Waldo Emerson, care `[i datora credin]a tocmai acelor vechi protestatari, profita de arta care `l surprinsese `ntr-att pe sfnt. ~n biseric\, `n timpul lungilor [i adesea plicticoaselor predici la care participa dintr-un sentiment de responsabilitate civic\, el citea `n t\cere Cuget\rile lui Pascal. Iar noaptea, `n camera lui rece din Concord, acoperit cu p\turi pn\ la b\rbie, citea pentru sine din Dialogurile lui Platon. (Dup\ aceea, a notat un istoric, l-a asociat `ntotdeauna pe Platon cu mirosul de ln\.)44 De[i considera c\ existau prea multe volume care se cereau citite [i era de p\rere c\ cititorii ar trebui s\-[i `mp\rt\[easc\ unii altora esen]a sudiilor lor, Emerson credea c\ lectura unei c\r]i era o treab\ intim\, pe care trebuia s-o faci de unul singur. Toate aceste c\r]i, scria el, f\cnd o list\ de texte sacre ce includea Upani[adele [i Cuget\rile, sunt expresii m\re]e ale con[tiin]ei universale [i au o `nsemn\tate mai mare pentru scopurile noastre zilnice dect almanahul din anul acesta [i ziarul de ast\zi. Dar sunt pentru c\m\ru]\ [i trebuie citite cu genunchiul plecat. Ce au ele de spus nu trebuie dat sau luat cu buzele [i vrful limbii, ci cu obrajii `mpurpura]i [i cu inima b\tnd.45 ~n lini[te. Observndu-l pe Sfntul Ambrozie citind `n acea dup\-amiaz\ din anul 384, Augustin [i-ar fi putut da cu greu seama ce `i fusese dat s\ vad\. Era convins c\ vedea un cititor care `ncerca s\ evite oaspe]ii inoportuni, menajndu-[i vocea pentru `nv\]\cei. De fapt, v\zuse o mul]ime, o armat\ de cititori silen]io[i care, peste multe secole, avea s\ `l includ\ [i pe Luther, avea s\ `l includ\ pe Calvin, avea s\ `l includ\ pe Emerson, avea s\ ne includ\ pe noi, cei care `l citim ast\zi.

Socrate purtnd o conversa]ie, pe partea lateral\ a unui sarcofag din secolul al doilea.

CARTEA M EM O RIEI

M\ aflu pe ruinele Cartaginei, `n Tunisia. Pietrele sunt romane, por]iuni de ziduri construite dup\ ce ora[ul a fost distrus de Scipio Emilianus `n 146 `.Hr., cnd imperiul cartaginez a devenit o provincie roman\ [i a fost rebotezat Africa. Sfntul Augustin, tn\r pe atunci, a predat aici retorica `nainte de a c\l\tori la Milano. ~nainte s\ `mplineasc\ patruzeci de ani, a mai traversat Mediterana o dat\, ca s\ se stabileasc\ la Hippo, `n Algeria de ast\zi; a murit acolo `n 430 d.Hr., `n timp ce vandalii invadatori asediau ora[ul. Am adus cu mine edi]ia academic\ a Confesiunilor, un volum sub]ire, cu coperte portocalii, din colec]ia Classiques Roma, pe care profesorul meu de latin\ o prefera tuturor celorlalte serii. Stnd aici, `n picioare, cu cartea `n mn\, simt o oarecare camaraderie fa]\ de marele poet renascentist Francesco Petrarca, c\ruia cititorii anglo-saxoni i-au zis Petrarch [i care obi[nuia s\ poarte cu sine, `ntotdeauna, o edi]ie de buzunar din Augustin. Citind Confesiunile, el auzea vocea lui Augustin adresndu-i-se att de intim `nct, spre sfr[itul vie]ii, a compus trei dialoguri imaginare cu sfntul, care au fost publicate, postum, ca Secretum meum. O not\ f\cut\ cu creionul pe marginea edi]iei mele comenteaz\ asupra comentariilor lui Petrarca, de parc\ ar continua acele dialoguri imaginare. E adev\rat c\ ceva din tonul lui Augustin sugereaz\ o intimitate confortabil\, propice `mp\rt\[irii secretelor. Cnd deschid cartea, mzg\lelile mele de pe margine `mi aduc `n minte `nc\p\toarea sal\ de clas\ de la Colegio Nacional din Buenos Aires, unde pere]ii erau zugr\vi]i `n culoarea nisipului

72 A L B E R T O M A N G U E L

O [coal\ florentin\ din secolul al doisprezecelea. Elevii pot fi v\zu]i folosind textele `mpreun\, `n grupuri de cte trei.

cartaginez; mai constat c\ aud, iar\[i, vocea profesorului meu recitnd cuvintele lui Augustin sau pompoasele noastre dezbateri (aveam paisprezece, cincisprezece, [aisprezece ani?) despre responsabilitate politic\ [i realitate metafizic\. {i cartea conserv\ amintirea adolescen]ei `ndep\rtate, a profesorului meu (acum mort), a lecturilor lui Petrarca din Augustin, pe care dasc\lul nostru ni le citea aprobator, dar [i a lui Augustin [i a lec]iilor acestuia, a Cartaginei care a fost ridicat\ peste Cartagina cea distrus\, doar pentru a fi distrus\ `nc\ o dat\. Praful vestigiilor este mult, mult mai vechi dect cartea, dar cartea `l con]ine [i pe acesta. Augustin a luat aminte [i apoi a scris ce [i-a amintit. }inut\ `n mna mea, cartea are dou\ rnduri de amintiri. Probabil c\ `ns\[i senzualitatea lui (pe care a `ncercat, din greu, s\ [i-o reprime) a fost cea care a f\cut din Sfntul Augustin un observator att de atent. El pare s\-[i fi petrecut ultima parte a vie]ii `ntr-o paradoxal\ stare de revela]ie [i de destindere, minunndu-se de ce-l `nv\]au propriile sim]uri [i

ISTORIA LECTURII

73

cerndu-i totu[i lui Dumnezeu s\ `ndep\rteze de el tenta]iile pl\cerii fizice. Obiceiul lui Ambrozie de a citi `n t\cere a fost observat pentru c\ Augustin ceda curiozit\]ii ochilor s\i, iar cuvintele din gr\din\ au fost auzite pentru c\ el se l\sa ademenit de mireasma ierbii [i de cntecul p\s\rilor nev\zute. Nu doar posibilitatea de a citi pe t\cute l-a uimit pe Augustin. Scriind despre un coleg din primii ani de [coal\, el face trimitere la extraordinara memorie a acestui om, care `i permitea s\ compun\ [i s\ recompun\ texte pe care le citise cndva [i le `nv\]ase pe de rost. Era capabil, a spus Augustin, s\ citeze aproape orice vers din fiecare carte a lui Virgiliu, iute, `n ordine [i din memorie[] Dac\ `i ceream apoi s\ recite versul de dinaintea fiec\ruia dintre ele, o f\cea. {i eram convin[i c\ putea recita Virgiliu `n ordine invers\[] Dac\ doream chiar [i pasaje `n proz\ din oricare dintre ora]iile lui Cicero pe care le `nv\]ase, putea face [i asta.1 Citind fie `n gnd, fie cu voce tare, omul era capabil s\ imprime textul (`n cuvintele lui Cicero, pe care lui Augustin `i pl\cea s\ le citeze) pe t\bli]ele de cear\ ale memoriei,2 pentru a [i-l

74 A L B E R T O M A N G U E L

reaminti [i a recita pasajele dup\ bunul plac, `n ce ordine voia, ca [i cum ar fi r\sfoit paginile unei c\r]i. Rememornd un text, invocnd amintirea unei c\r]i pe care o ]inuse cndva `n mini, un astfel de cititor poate deveni el `nsu[i cartea, din care el [i al]ii pot citi. ~n 1658, Jean Racine, `n vrst\ de optsprezece ani, studiind la aba]ia din Port-Royal sub supravegherea atent\ a c\lug\rilor cistercieni, a descoperit, din `ntmplare, unul dintre primele romane grece[ti, Iubirile lui Theogenis [i Haricleea, ale c\rui idei despre iubirea tragic\ e posibil s\ [i le fi amintit mai trziu, pe cnd scria Andromaca [i Brnice. A luat cartea cu el `n p\durea care `mprejmuia aba]ia [i tocmai `ncepuse s\ o citeasc\ cu l\comie cnd a fost surprins de paracliser, care a smuls volumul din minile b\iatului [i l-a aruncat `ntr-un foc ce ardea `n apropiere. Pu]in dup\ aceea, Racine a reu[it s\ g\seasc\ un al doilea exemplar, care a fost [i el descoperit [i condamnat fl\c\rilor. Asta l-a `ncurajat s\ cumpere un al treilea exemplar [i s\ `nve]e tot romanul pe de rost. Dup\ care i l-a `nmnat aprigului paracliser, spunnd: Acum `l pute]i arde [i pe acesta, cum a]i f\cut cu celelalte.3 O astfel de `nsu[ire a lecturii, care `i d\ posibilitatea cititorului s\ asimileze un text nu doar prin parcurgerea cuvintelor, ci prin `ncorporarea acestora `n sine `nsu[i, n-a fost `ntotdeauna considerat\ o binecuvntare. ~n urm\ cu dou\zeci [i trei de secole, aproape de zidurile Atenei, la umbra unui platan de pe malul rului, un tn\r despre care [tim doar c\ `l chema Phedrus `i citea cu voce tare lui Socrate un discurs al unui anume Lycias, pe care Phedrus `l admira cu `nfl\c\rare. Tn\rul ascultase discursul (una dintre `ndatoririle unui iubit) de cteva ori [i, pn\ la urm\, ob]inuse o versiune scris\ a acestuia, pe care o studiase iar [i iar, pn\ cnd o `nv\]ase pe de rost. Apoi, dornic s\-[i `mp\rt\[easc\ descoperirea (cum fac adesea cititorii), [i-a c\utat un auditoriu `n Socrate. Filosoful, ghicind c\ Phedrus ]inea textul discursului ascuns sub manta, i-a cerut s\ citeasc\ originalul [i nu s\ i-l recite. Nu-]i permit s\-]i faci practica oratoric\ folosindu-m\ drept cobai, i-a spus el entuziastului tn\r, cnd Lycias `nsu[i e prezent aici.4 Dialogul antic trateaz\, `n primul rnd, despre natura dragostei, dar, din fericire, conversa]ia se `ndep\rteaz\ de acest subiect [i, spre sfr[it, se concentreaz\ asupra me[te[ugului literelor. Cndva, i-a spus Socrate lui Phedrus, zeul egiptean Thoth, inventatorul zarului, [ahului, numerelor,

ISTORIA LECTURII

75

geometriei, astronomiei [i scrisului, l-a vizitat pe regele Egiptului [i i-a d\ruit anumite inven]ii pe care s\ le ofere poporului. Faraomul a discutat avantajele [i dezavantajele fiec\ruia dintre darurile zeului, pn\ cnd Thoth a ajuns la arta scrisului. Aceasta, a spus Thoth, este o ramur\ a `nv\]\turii care le va `mbun\t\]i memoria; descoperirea mea asigur\ o re]et\ [i pentru memorie, [i pentru `n]elepciune. Dar regele n-a fost impresionat. Dac\ oamenii `nva]\ asta, i-a spus el zeului, o s\ le s\deasc\ uitarea `n suflete; vor `nceta s\-[i mai foloseasc\ memoria, pentru c\ se vor baza pe ceea ce este scris, evocnd amintirile nu din str\fundurile fiin]ei lor, ci cu ajutorul semnelor externe. Ce ai descoperit tu este o re]et\ nu pentru memorie, ci pentru a-]i aminti. {i ceea ce oferi `nv\]\ceilor nu este adev\rata `n]elepciune, ci doar ceva ce seam\n\ cu ea, pentru c\, spunndu-le despre multe lucruri f\r\ s\-i `nve]i nimic, le vei da impresia c\ [tiu multe, `n timp ce ei nu vor [ti nimic. {i, ca oameni c\rora le va prisosi nu `n]elepciunea, ci doar fudulia `n]elepciunii, vor fi o povar\ pentru ceilal]i. Un cititor, `l admonesteaz\ Socrate pe Phedrus, trebuie s\ fie extraordinar de redus la minte ca s\-[i `nchipuie despre cuvntul scris c\ poate face mai mult dect s\ reaminteasc\ cuiva ceea ce acesta [tie deja. Phedrus, convins de ra]ionamentul b\trnului, a fost de acord. {i Socrate a continuat: {tii, Phedrus, \sta e cel mai ciudat lucru despre scris, care-l face cu adev\rat analog picturii. Lucrarea pictorului st\ `n fa]a noastr\ de parc\ cele pictate ar fi vii, dar dac\ le `ntrebi ceva ele p\streaz\ cea mai maiestuoas\ t\cere. La fel este cu cuvintele scrise; par s\-]i vorbeasc\ de parc\ ar avea inteligen]\, dar dac\ le `ntrebi ceva despre ceea ce spun, din dorin]a de-a afla mai multe, ele vor continua s\ `]i spun\ acela[i lucru, iar [i iar, din nou, ve[nic. Pentru Socrate, textul citit nu era nimic altceva dect suma cuvintelor sale, `n care semnul [i semnifica]ia se suprapuneau cu o precizie derutant\. Interpretare, exegeze, glos\, comentariu, asociere, dezmin]ire, sensuri simbolice [i alegorice, toate acestea provin nu din textul `n sine, ci din cititor. Textul, precum o imagine pictat\, spunea doar luna la Atena; cititorul era cel care o `mpodobea cu o fa]\ rotund\ de filde[, un cer profund [i `ntunecat, un peisaj cu ruine vechi, printre care Socrate se plimbase cndva.

76 A L B E R T O M A N G U E L

~n jurul anului 1250, `n prefa]a la Bestiaire d'amour, cancelarul catedralei din Amiens, Richard de Fournival, [i-a exprimat dezacordul fa]\ de afirma]iile lui Socrate [i a sugerat c\, atta vreme ct `ntreaga omenire aspir\ la cunoa[tere [i are doar pu]in timp ca s\ tr\iasc\, ea trebuie s\ se bazeze pe cuno[tin]ele adunate de al]ii pentru a-[i `mbog\]i propriul tezaur. ~n acest scop, Dumnezeu a dat sufletului omenesc darul memoriei, la care c\p\t\m acces prin sim]urile v\zului [i auzului. De Fournival a dezvoltat apoi ideea lui Socrate. Calea spre vedere, spune el, const\ din peintures sau imagini; calea spre auz, din paroles sau cuvinte.5 Meritul acestora consta nu doar `n simpla expunere a unei imagini sau a unui text f\r\ niciun fel de progres sau varia]ie, ci `n recrearea `n timpul [i spa]iul cititorului a ceea ce fusese conceput sau repus `n imagini sau cuvinte `n alte timpuri [i sub alte ceruri. Cnd vezi ilustrat\ o istorie, fie ea a Troiei sau o cu totul alta, argumenteaz\ de Fournival, vezi acele nobile fapte care au fost s\vr[ite `n trecut exact ca [i cum ar apar]ine `nc\ prezentului. {i e la fel cnd ascul]i un text, pentru c\ atunci cnd ascul]i o istorie citit\ cu voce tare, ai impresia c\ faptele acelea se petrec `n prezent.[] {i, atunci cnd cite[ti, scrisul acesta cu ale sale peintures [i paroles m\ va face prezent `n memoria ta, chiar [i atunci cnd nu m\ aflu `n carne [i oase `n fa]a ta.6 Cititul, pentru de Fournival, `mbog\]e[te prezentul [i actualizeaz\ trecutul; memoria prelunge[te respectivele calit\]i, aducndu-le `n viitor. Pentru de Fournival, cartea, nu cititorul, este aceea care p\streaz\ [i transmite mai departe amintirile. Textul scris, `n vremea lui Socrate, nu era la `ndemna oricui. De[i `n Atena, `n secolul al cincilea `.Hr., existau c\r]i scrise `n num\r considerabil, iar comer]ul cu c\r]i `ncepuse s\ se dezvolte, practica lecturilor `n solitudine nu s-a stabilit pe deplin dect o sut\ de ani mai trziu, `n vremea lui Aristotel unul dintre primii cititori care a adunat o important\ colec]ie de manuscrise pentru propria folosin]\.7 Vorbirea era mijlocul prin care oamenii `nv\]au [i transmiteau `nv\]\tura, iar Socrate apar]ine unui [ir de mae[tri orali `n care sunt inclu[i Moise, Buddha [i Iisus Hristos, despre care ni se spune c\ o singur\ dat\ au scris ni[te cuvinte `n nisip [i apoi le-au [ters.8 Pentru Socrate, c\r]ile erau de ajutor memoriei [i cunoa[terii, dar adev\ra]ii c\rturari nu trebuiau s\ fac\ uz de ele. C]iva ani mai trziu, discipolii s\i, Platon [i Xenofon, au `nregistrat opinia lui def\im\toare la adresa c\r]ilor

ISTORIA LECTURII

77

`ntr-o carte, iar amintirea lor despre amintirea lui a fost astfel p\strat\ pentru noi, viitorii lui cititori. ~n epoca lui de Fournival, `nv\]\ceii foloseau de regul\ c\r]ile ca ajutoare pentru memorie, ]innd paginile deschise `n fa]a lor, `n clas\, avnd de obicei un exemplar pentru c]iva studen]i.9 La [coal\, eu am studiat `n acela[i mod, ]innd cartea deschis\ `n fa]a mea `n timp ce profesorul vorbea, marcnd pasajele mai importante, pe care ulterior aveam s\ `ncerc s\ le memorez (de[i ctorva dasc\li urma[i ai lui Socrate, presupun nu le pl\cea s\ deschidem c\r]ile `n clas\). Exista totu[i o deosebire bizar\ `ntre colegii mei, elevi ai liceului din Buenos Aires, [i `nv\]\ceii `nf\]i[a]i `n ilustra]iile de pe vremea lui de Fournival. Noi marcam pasajele din c\r]ile noastre cu tocul (dac\ eram curajo[i) sau cu creionul (dac\ eram mofturo[i), f\cnd note pe margini ca s\ ne amintim comentariile profesorului. De cele mai multe ori, `nv\]\ceii din secolul al treisprezecelea sunt reprezenta]i `n vechile ilustra]ii f\r\ niciun fel de instrument de scris;10 stau `n picioare sau sunt a[eza]i `n fa]a codicelor deschise, memornd pozi]ia unui paragraf, dispunerea literelor, `ncredin]nd memoriei, mai degrab\ dect paginii, cteva puncte esen]iale. Spre deosebire de mine [i de contemporanii mei, care studiam pentru un anume test folosindu-ne de pasajele subliniate [i adnotate (pentru a fi siguri c\, dac\ ar fi fost vreodat\ nevoie, cartea putea fi consultat\) pe care, dup\ examen, le d\deam `n mare m\sur\ uit\rii, elevii lui de Fournival se bazau pe biblioteca depozitat\ `n cap, `n care, datorit\ laborioaselor tehnici de memorare pe care [i le `nsu[iser\ `nc\ de mici, erau capabili s\ g\seasc\ capitolul [i versul necesare tot a[a de u[or cum pot g\si eu o tem\ dat\ `n biblioteca de microfilme sau hrtie. Ei erau convin[i c\ memorarea unui text era benefic\ din punct de vedere fizic [i `l citau ca autoritate pe doctorul roman din secolul al doilea, Antillus, care scrisese c\ aceia care n-au `nv\]at niciodat\ versuri pe de rost [i care trebuie, prin urmare, s\ le citeasc\ `n c\r]i au mari dureri cnd elimin\ prin transpira]ie abundent\ fluidele toxice pe care cei cu o bun\ memorie a textelor le elimin\ doar prin intermediul respira]iei.11 Eu, `n schimb, m\ bazez cu `ncredere pe abilitatea serviciilor computerizate care `mi permit s\ r\scolesc biblioteci mai vaste dect aceea din Alexan-

78 A L B E R T O M A N G U E L

Operele complete ale lui Shakespeare pe un singur compact-disc, `n diferitele lor edi]ii [i adapt\ri, coperta acestuia imitnd forma codexului.

dria pentru a da de urma unei f\rme de informa]ie; `n plus, computerul meu poate accesa toate categoriile de c\r]i. Ini]iative cum ar fi Proiectul Gutenberg `n Statele Unite `]i ofer\ pe dischet\ totul, de la Operele complete ale lui Shakespeare la Anuarul mondial al CIA [i Rogets Thesaurus, iar Oxford Text Archive din Anglia ofer\ versiuni electronice ale marilor autori greci [i latini, plus c]iva clasici `n diverse alte limbi. ~nv\]\ceii medievali se bazau pe c\r]ile pe care le citiser\, `nregistrate `n memoria lor, ale c\ror pagini le r\s\reau `n fa]\ asemenea unor fantome vii. Sfntul Toma dAquino i-a fost contemporan lui de Fournival. Urmnd recomand\rile f\cute de Cicero pentru `mbun\t\]irea capacit\]ii oratorului de a-[i aminti, el a elaborat o serie de reguli de memorare pentru cititori: amplasarea celor pe care vrei s\ ]i le aminte[ti `ntr-o anumit\ ordine, dezvoltarea unei iubiri pentru acestea, transformarea lor `n similitudini neobi[nuite, care le vor face u[or de vizualizat, repetarea frecvent\. ~n cele din urm\, c\rturarii renascenti[ti, `mbun\t\]ind metoda lui dAquino, au sugerat construc]ia `n minte a unor modele arhitecturale palate, teatre, ora[e, t\rmurile raiului [i iadului `n care s\ amplaseze tot ceea ce doresc s\-[i aminteasc\.12

ISTORIA LECTURII

79

Un portret al lui Petrarca de pe un manuscris din secolul al paisprezecelea al De viris illustribus.

Astfel de modele erau ni[te construc]ii extrem de elaborate, ridicate `n minte pe parcursul timpului [i devenite robuste prin folosire, care s-au dovedit a fi, secole la rnd, extrem de eficiente. Eu, cititorul de ast\zi, p\strez notele pe care mi le fac `n timp ce citesc `n memoria calculatorului meu. Asemenea c\rturarului renascentist, care putea hoin\ri prin `nc\perile palatului memoriei sale pentru a recupera un citat sau un nume, intru orbe[te `n labirintul electronic care zumz\ie dincolo de ecran. Cu ajutorul memoriei acestuia `mi pot aminti mai precis (dac\ precizia are vreo importan]\) [i mai multe (dac\ se apreciaz\ cantitatea) dect ilu[trii mei predecesori, dar eu `nsumi trebuie s\ fiu cel care face ordine `ntre note [i trage concluzii. De asemenea, tr\iesc cu teama de a nu pierde un text memorat o team\ care, pentru str\mo[ii mei, venea doar odat\ cu uzura vrstei, dar care la mine e permanent prezent\: teama de un puseu de tensiune electric\, o tast\ ap\sat\ din gre[eal\, o eroare `n sistem, un virus, un disc defect, oricare dintre acestea putnd [terge orice din memoria mea, pentru totdeauna.

80 A L B E R T O M A N G U E L

Cam la un secol dup\ ce de Fournival [i-a des\vr[it Bestiarul, Petrarca, care se pare c\ urmase tehnicile de memorare ale lui dAquino ca s\-[i continue mai bine numeroasele sale lecturi, [i-a imaginat `n Secretum meum c\ intr\ `n conversa]ie cu iubitul s\u Augustin pe tema cititului [i a memoriei. Petrarca dusese, ca [i Augustin, o via]\ agitat\ `n zilele tinere]ii sale. Tat\l s\u, prieten cu Dante, fusese izgonit, ca [i poetul, din Floren]a sa natal\ [i, la scurt\ vreme dup\ na[terea lui Petrarca, se mutase cu familia la Curtea papei Clement al V-lea, la Avignon. Petrarca a urmat cursurile universit\]ilor din Montpellier [i Bologna, iar la vrsta de dou\zeci [i doi de ani, tn\rul pe care moartea tat\lui s\u `l l\sase bogat s-a stabilit din nou la Avignon. Dar nici bog\]ia, nici tinere]ea n-au durat mult. ~n c]iva ani de via]\ tumultuoas\ [i-a risipit toat\ mo[tenirea [i a fost obligat s\ intre `ntr-un ordin religios. Descoperirea c\r]ilor lui Cicero [i ale Sfntului Augustin a trezit gustul pentru literatur\ `n preotul proasp\t hirotonisit, care a continuat s\ citeasc\ cu nesa] tot restul vie]ii sale. A `nceput s\ scrie serios dup\ ce trecuse de treizeci de ani, compunnd dou\ opere, De viris illustribus (Despre oameni faimo[i) [i poemul Africa, `n care recunoa[te ce datoreaz\ autorilor antici greci [i latini [i pentru care a fost premiat cu o cunun\ de lauri de Senatul [i conduc\torii Romei cunun\ pe care, mai trziu, a depus-o pe altarul Bazilicii Sfntul Petru. ~n ilustra]iile epocii apare ca un b\rbat usc\]iv, irascibil, cu nasul mare [i ochi nervo[i, a[a c\ ne putem imagina c\ nelini[tea ce-l caracteriza s-a domolit pu]in odat\ cu `naintarea `n vrst\. ~n Secretum meum, Petrarca (pe numele s\u cre[tin, Francesco) [i Augustin stau [i vorbesc `ntr-o gr\din\, sub supravegherea atent\ a Doamnei Adev\r. Francesco m\rturise[te c\ e obosit de zadarnica agita]ie a ora[ului; Augustin r\spunde c\ via]a lui Francesco este o carte ca acelea din biblioteca poetului, dar una pe care Francesco nu [tie `nc\ s-o citeasc\, [i `i aminte[te cteva texte despre mul]imile nebune inclusiv cel al lui Augustin. Nu te ajut\ acestea? `ntreab\ el. Da, r\spunde Francesco, `n momentul lecturii sunt foarte de folos, dar imediat ce cartea nu se mai afl\ `n minile mele, toate sentimentele mele pentru ea se pierd.

ISTORIA LECTURII

81

Augustin: Aceast\ modalitate de-a citi este acum destul de r\spndit\; exist\ o `ntreag\ adun\tur\ de astfel de litera]i Dar dac\ `]i faci cteva noti]e sumare la locul potrivit, vei putea s\ te bucuri cu u[urin]\ de roadele lecturii tale. Francesco: Despre ce fel de noti]e vorbe[ti? Augustin: De cte ori cite[ti o carte [i dai peste unele fraze minunate care sim]i c\-]i mi[c\ ori `]i `ncnt\ sufletul, nu te `ncrede `n puterea propriei inteligen]e, ci for]eaz\-te s\ le `nve]i pe de rost [i f\-]i-le familiare meditnd asupra lor, astfel c\, de cte ori apare pe nea[teptate un caz de `ntristare, vei avea remediul gata ca [i cum ar fi scris `n mintea ta. Cnd ajungi la pasaje care ]i se par de folos, f\ un semn hot\rt `n dreptul lor, ca s\ ]i le `ntip\re[ti `n memorie [i s\ nu le la[i s\-[i ia zborul.13

Ce sugereaz\ Augustin (`n imagina]ia lui Petrarca) este un nou mod de-a citi: nu folosind cartea ca o proptea pentru gndire, nici `ncrezndu-te `n ea a[a cum s-ar `ncrede cineva `n autoritatea unui `n]elept, ci `mprumutnd de la aceasta o idee, o fraz\, o imagine, asociind-o cu o alta, culeas\ dintr-un text de mult p\strat `n memorie, legnd totul laolalt\ cu reflec]ii proprii producnd, de fapt, un text nou, al c\rui autor e cititorul. ~n introducerea la De viris illustribus, Petrarca remarc\ faptul c\ aceast\ carte e menit\ s\ serveasc\ cititorului ca un fel de memorie artificial\14 a textelor dispersate [i rare, pe care nu doar le-a adunat, ci, mai important, le-a aranjat, metodic, `ntr-o anume ordine. Pentru cititorii lui din secolul al paisprezecelea, preten]ia lui Petrarca era una uimitoare, autoritatea textului fiind incontestabil\, sarcina cititorului fiind aceea a unui observator din afar\; dou\ secole mai trziu, modalitatea lui Petrarca de a citi, personal\, re-creatoare, interpretativ\ [i asociativ\ avea s\ devin\ metoda general\ `n `nv\]\mntul european. Petrarca a ajuns la aceast\ metod\ prin lumina a ceea ce el nume[te adev\rul divin: un sim] pe care cititorul trebuie s\-l aib\, cu care trebuie s\ fie binecuvntat, cel de a hot\r`, de a alege [i a interpreta drumul printre tenta]iile paginii. Chiar [i inten]iile autorului, cnd sunt presupuse, nu au nicio valoare special\ `n aprecierea textului. Aceasta, sugereaz\ Petrarca, trebuie s\ se fac\ cu ajutorul bagajului de lecturi acumulate, peste care se revars\ amintirea pe care autorul a a[ezat-o `n pagin\. ~ntr-un ase-

82 A L B E R T O M A N G U E L

menea proces dinamic `n care se d\ [i se ia, `n care se desparte [i se adun\ laolalt\, cititorul nu trebuie s\ dep\[easc\ grani]ele etice ale adev\rului orice ar dicta con[tiin]a (noi am spune bunul-sim]). Cititul, scrie Petrarca `ntr-una dintre numeroasele sale scrisori, rar ocole[te primejdia, pn\ cnd lumina adev\rului divin se revars\ asupra cititorului, `nv\]ndu-l ce s\ caute [i ce s\ evite.15 O asfel de lumin\ (ca s\ urm\m imaginea lui Petrarca) str\luce[te diferit asupra fiec\ruia dintre noi [i variaz\ `n func]ie de diversele stadii ale vie]ilor noastre. Nu ne `ntoarcem niciodat\ la aceea[i carte [i nici chiar la aceea[i pagin\, pentru c\, `n lumina schimb\toare, noi ne schimb\m [i cartea se schimb\, iar amintirile noastre p\lesc [i se aprind din nou [i nu [tim niciodat\, cu precizie, ce `nv\]\m [i ce uit\m [i ce ne amintim. Ceea ce e sigur este c\ actul lecturii, care recupereaz\ att de multe voci din trecut, le p\streaz\, uneori, pn\ trziu `n viitor, cnd vom fi capabili s\ ne folosim de ele `n moduri curajoase [i nea[teptate. Cnd aveam zece sau unsprezece ani, unul dintre profesorii mei din Buenos Aires m\ medita, seara, la limba german\ [i istoria Europei. Ca s\-mi `mbun\t\]easc\ pronun]ia `n german\, el m\ `ncuraja s\ memorez poeme de Heine, Goethe [i Schiller, precum [i balada lui Gustav Schwab Der Ritter und der Bodensee, `n care un c\l\re] trece `n galop peste ghea]a ce acoperea Lacul Constance [i, dndu-[i seama ce a f\cut, moare de fric\ pe cel\lalt mal. ~mi pl\cea s\ `nv\] poemele, dar nu `n]elegeam la ce anume mi-ar fi putut fi de folos. ~]i vor ]ine tov\r\[ie `n ziua `n care nu vei avea c\r]i de citit, a spus profesorul meu. Apoi mi-a relatat c\ tat\l lui, asasinat la Sachsenhausen, fusese un intelectual faimos care-i [tia pe mul]i dintre clasici pe de rost [i care, `n timpul perioadei petrecute `n lag\rul de concentrare, a fost biblioteca din care au citit tovar\[ii lui de deten]ie. Mi l-am imaginat pe b\trn `n locul acela mohort, ne`ndur\tor, lipsit de speran]\, c\ruia i se solicita un Virgiliu sau Euripide, deschizndu-se la o anumit\ pagin\ [i recitnd cuvintele din Antichitate pentru cititorii lui lipsi]i de c\r]i. Peste ani, mi-am dat seama c\ fusese imortalizat ca unul din mul]imea hoinarilor `n memoria c\rora e salvat\ cte o carte din Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.

ISTORIA LECTURII

83

Un text citit [i rememorat devine, prin acea izb\vitoare recitire, asemenea lacului `nghe]at din poemul pe care l-am `nv\]at pe de rost cu att de mult\ vreme `n urm\, la fel de ferm ca solul [i capabil s\ suporte trecerea cititorului, `n acela[i timp `ns\ ducndu-[i existen]a numai `n amintire, precar [i efemer, ca [i cum literele sale ar fi fost scrise pe ap\.

Vestitul cititor Beatus Rhenanus, colec]ionar de c\r]i [i editor.

UCENICIA LECTURII

Cititul cu voce tare, cititul `n t\cere, capacitatea de-a purta `n minte o bibliotec\ personal\ de cuvinte pe care ]i le aminte[ti sunt aptitudini uluitoare, pe care le dobndim prin metode nesigure. {i totu[i, `nainte ca aceste aptitudini s\ poat\ fi dobndite, un cititor are nevoie s\ `nve]e lucrurile de baz\, cum ar fi recunoa[terea semnelor obi[nuite prin care o societate a ales s\ comunice: cu alte cuvinte, un cititor trebuie s\ `nve]e s\ citeasc\. Claude Lvi-Strauss poveste[te cum, atunci cnd se afla printre indienii tribului Nambikwara din Brazilia, gazdele sale, v\zndu-l c\ scria, i-au luat creionul [i hrtia [i au trasat cu linii [erpuitoare imita]ii ale literelor sale [i i-au cerut s\ citeasc\ ceea ce scriseser\. Nambikwara se a[teptau ca semnele trecute pe hrtie s\ `nsemne ceva pentru Lvi-Strauss, asemenea literelor scrise de el `nsu[i.1 Lui Lvi-Strauss, care a `nv\]at s\ citeasc\ `ntr-o [coal\ european\, ideea ca un sistem de comunicare s\ fie imediat `n]eles de orice persoan\ i s-a p\rut absurd\. Metodele prin care `nv\]\m s\ citim, pe lng\ faptul c\ `ncorporeaz\ conven]iile despre [tiin]a de carte ale societ\]ii din care facem parte canalizarea informa]iei, ierarhiile cunoa[terii [i puterii , precizeaz\ [i limiteaz\ modurile `n care poate fi folosit\ aptitudinea noastr\ de a citi. Am tr\it, timp de un an, `n Slestat, un or\[el francez aflat la treizeci de kilometri de Strasbourg, `n sud, `n mijlocul Cmpiei Alsaciei, `ntre Rin [i Mun]ii Vosgi. Acolo, `n mica bibliotec\ municipal\, se afl\ dou\ caiete mari scrise de mn\. Unul are trei sute de pagini, cel\lalt patru sute optzeci; hrtia amndurora s-a `ng\lbenit de-a lungul secolelor, dar scrisul, cu cerneal\ de

86 A L B E R T O M A N G U E L

diferite culori, se vede `nc\ surprinz\tor de bine. ~naintnd `n vrst\, proprietarii lor au legat caietele ca s\ se p\streze mai bine; `ns\ ele, cnd le deschideai, erau doar ni[te teancuri de pagini `mp\turite, probabil cump\rate de pe taraba unui librar din vreo pia]\ din partea locului. Expuse dinaintea vizitatorilor bibliotecii, acestea sunt explic\ o cartolin\ tip\rit\ caietele a doi studen]i care urmaser\ cursurile [colii latine din Slestat `n ultimii ani ai secolului al cincisprezecelea, din 1477 pn\ `n 1501: Guillaume Gisenheim, despre via]a c\ruia nu se [tie nimic `n afar\ de ceea ce ne spune caietul lui de noti]e, [i Beatus Rhenanus, care a devenit o figur\ proeminent\ `n mi[carea umanist\ [i editor al multora din lucr\rile lui Erasmus. ~n Buenos Aires, `n primii ani de [coal\, aveam [i noi caiete de citire, scrise laborios cu mna [i ilustrate `ngrijit cu creioane colorate. Pupitrele [i b\ncile noastre erau legate unele de altele cu ajutorul unor coliere de fier [i a[ezate, dou\ cte dou\, `n rnduri lungi, ducnd (simbolul puterii nu ne sc\pa) pn\ la catedra dasc\lului, `n\l]at\ pe o platform\ de lemn, `n spatele c\reia se profila tabla. Fiecare pupitru era g\urit ca s\ sus]in\ c\limara din por]elan `n care cufundam vrfurile de metal ale tocurilor; nu am avut voie s\ folosim stiloul pn\ `n clasa a treia. Peste secole, dac\ vreun bibliotecar scrupulos va ]ine s\ expun\ acele caiete `n vitrine de sticl\, ce va descoperi un vizitator? Din textele patriotice copiate `n paragrafe ordonate, vizitatorul ar putea deduce c\, `n educa]ia noastr\, retorica politic\ `nlocuia fine]urile literaturii; din ilustra]iile noastre, c\ am `nv\]at s\ transform\m aceste texte `n slogane (Malvinele apar]in Argentinei se transformase `n dou\ mini `mpreunate pe dup\ o pereche de insule zim]ate; Drapelul nostru este emblema patriei noastre, trei dungi de culoare fluturnd `n vnt). Din repeti]ia textelor identice, privitorul [i-ar putea da seama c\ eram `nv\]a]i s\ citim nu pentru pl\cere sau cunoa[tere, ci pentru a fi instrui]i. ~ntr-o ]ar\ `n care infla]ia a ajuns s\ ating\ lunar dou\ sute la sut\, acesta era singurul mod de a citi fabula greierului [i furnicii. ~n Slestat erau mai multe [coli diferite. O [coal\ latin\ existase `nc\ din secolul al paisprezecelea, g\zduit\ pe proprietatea bisericii [i `ntre]inut\ att de consiliul municipal, ct [i de parohie. La `nceputurile sale, [coala, cea ale c\rei cursuri le frecventaser\ Gisenheim [i Rhenanus, ocupase o cl\dire de pe March-Vert, `n fa]a bisericii din secolul al unsprezecelea a Sfntul Foy. ~n 1530,

ISTORIA LECTURII

87

[coala `[i sporise prestigiul [i se mutase `ntr-o cl\dire mai mare, de peste drum de biserica din secolul al treisprezecelea a Sfntului Gheorghe, o cl\dire cu dou\ etaje, a c\rei fa]ad\ era `mpodobit\ cu o fresc\ d\t\toare de inspira]ie, ce le `nf\]i[a pe cele nou\ muze zburdnd `n fntna sacr\ a lui Hippocrene, pe Muntele Helicon.2 Odat\ cu mutarea [colii aici, numele str\zii s-a schimbat din Lottengasse `n Babilgasse, cu referire la bolboroseala (`n dialectul alsacian, bablen, a bolborosi) elevilor. Eu locuiam la numai dou\ str\zi mai `ncolo. De la `nceputurile secolului al paisprezecelea exist\ consemn\ri despre dou\ [coli germane `n Slestat; apoi, `n 1686, s-a deschis prima [coal\ francez\, la treisprezece ani dup\ ce Ludovic al XIV-lea a pus st\pnire pe ora[. ~n aceste [coli, care erau deschise tuturor, se predau, `n limba matern\, citirea, scrierea, muzica [i pu]in\ aritmetic\. Un contract de admitere la una din [colile germane, din jurul anului 1500, stipuleaz\ c\ dasc\lul avea s\-i instruiasc\ pe membrii ghildelor, dar [i pe al]ii `ncepnd de la vrsta de doisprezece ani, precum [i pe acei copii care nu pot s\ urmeze [coala latin\, b\ie]i, precum [i fete.3 Spre deosebire de cei care urmau [coala german\, la [coala latin\ elevii erau admi[i la vrsta de [ase ani [i r\mneau acolo pn\ cnd erau preg\ti]i pentru universitate, la treisprezece sau paisprezece ani. C]iva deveneau asisten]i ai profesorului [i `i r\mneau al\turi pn\ la vrsta de dou\zeci de ani. De[i latina a continuat s\ fie, pn\ trziu `n secolul al [aptesprezecelea, limba birocra]iei, a clerului [i a erudi]ilor, `n cea mai mare parte a Europei, pe la `nceputurile vecului al [aisprezecelea, limbile materne au `nceput s\ c[tige teren. ~n 1521, Martin Luther `ncepe publicarea Bibliei sale `n limba german\; `n 1526, William Tyndale public\ traducerea sa `n limba englez\ a Bibliei, la Kln [i Worms, fiind for]at s\ p\r\seasc\ Anglia sub amenin]area cu moartea; `n 1530, att `n Suedia, ct [i `n Danemarca, un decret guvernamental stipula c\ Biblia trebuie citit\ `n biseric\ `n limba na]ional\. Totu[i, latina a continuat s\ se bucure de prestigiu [i s\ fie folosit\ oficial, pe vremea lui Rhenanus, nu doar `n Biserica Romano-Catolic\, unde preo]ilor li se cerea s\ oficieze serviciul `n latin\, ci [i `n universit\]i precum Sorbona, ale c\rei cursuri Rhenanus `[i dorea s\ le urmeze. {colile latine erau a[adar `nc\ la mare c\utare. {colile latine sau de alt fel asigurau, `ntr-o anumit\ m\sur\, ordinea `n existen]a haotic\ a studen]ilor din Evul Mediu trziu. Pentru c\ `nv\]\tura

88 A L B E R T O M A N G U E L

[tiin]ific\ era v\zut\ ca l\ca[ al unei a treia puteri, situat\ `ntre Biseric\ [i Stat, studen]ii au beneficiat, din secolul al doisprezecelea, de o serie de privilegii oficiale. ~n 1158, sfntul ]mp\rat german Frederick Barbarossa i-a scos de sub jurisdic]ia autorit\]ilor laice, cu excep]ia cazurilor de `nc\lc\ri serioase ale legii, garantndu-le [i bilet de liber\ trecere pentru c\l\torii. Printr-un privilegiu acordat de regele Philippe Auguste al Fran]ei, `n 1200, i se interzicea judec\toriei din Paris s\-i `ntemni]eze, indiferent de motiv. {i, `ncepnd cu Henric al III-lea, fiecare monarh englez a garantat studen]ilor de la Oxford imunitatea `n fa]a puterilor laice.4 Ca s\ poat\ urma [coala, studen]ii aveau de pl\tit taxe, fiind taxa]i conform bursei lor, care includea costurile s\pt\mnale pentru cas\ [i mas\. Dac\ nu puteau s\ pl\teasc\, ei trebuiau s\ declare sub jur\mnt c\ sunt lipsi]i de sprijin [i, uneori, li se asigurau subven]ii din partea comunit\]ii studen]e[ti. ~n secolul al cincisprezecelea, studen]ii s\raci reprezentau optsprezece procente din studen]imea din Paris, dou\zeci [i cinci de procente din cea de la Viena [i nou\sprezece procente din cea de la Leipzig.5 Privilegia]i, dar s\raci lipi]i, dornici s\-[i p\streze drepturile, dar nesiguri `n privin]a felului cum s\ fac\ s\ tr\iasc\, mii de studen]i r\t\ceau prin ]ar\, `ntre]inndu-se din pomeni [i furti[aguri. C]iva au supravie]uit dndu-se drept ghicitori sau magicieni, vnznd nimicuri miraculoase, anun]nd eclipse sau catastrofe, invocnd spirite, prezicnd viitorul, `nv\]ndu-i pe oameni rug\ciuni care s\ le scape sufletele din purgatoriu, oferind re]ete care s\ fereasc\ recoltele de grindin\ [i vitele de boli. Unii pretindeau a fi descenden]i ai druizilor [i se f\leau c\ intraser\ `n Muntele lui Venus, unde fuseser\ ini]ia]i `n artele secrete, [i, ca semn distinctiv, purtau cape galbene pe umeri. Mul]i mergeau din ora[ `n ora[ `n urma unui cleric `n vrst\, pe care `l slujeau [i la care c\utau `nv\]\tur\; dasc\lul era cunoscut ca un bacchante (nu de la Bacchus, ci de la verbul bacchari, a vagabonda), iar discipolii lui erau numi]i Schtzen (protectori) `n german\ sau bejaunes (ton]i) `n francez\. Numai aceia care erau hot\r]i s\ devin\ clerici sau s\ intre cumva `n serviciul civil c\utau oportunit\]i de a renun]a la hoin\real\ [i de a intra `n institu]ii de `nv\]\mnt6 ca [coala latin\ din Slestat. Studen]ii care urmau cursurile [colii latine din Slestat veneau din diferite zone ale Alsaciei [i Lorenei, [i chiar de mai departe, din Elve]ia. Aceia care proveneau din familii burgheze bogate sau din nobilime (cum era cazul cu

ISTORIA LECTURII

89

Beatus Rhenanus) puteau alege s\ fie g\zdui]i `n internatele conduse de rector [i so]ia sa sau s\ stea cu chirie `n casa tutorelui lor sau chiar la unul dintre hanurile din localitate.7 Dar cei care declaraser\ c\ erau prea s\raci ca s\-[i pl\teasc\ taxele aveau mari dificult\]i `n a-[i g\si cas\ [i mas\. Elve]ianul Thomas Platter, care a venit la [coal\ `n 1495, la vrsta de optsprezece ani, f\r\ a [ti o iot\, incapabil s\ citeasc\ m\car Donat[bine cunoscutul manual medieval pentru `ncep\tori, Ars de octo partibus orationis de Aelius Donatus] [i care se sim]ea, printre studen]ii ceva mai tineri, ca g\ina printre pui, descrie `n autobiografia lui cum el [i un prieten au pornit-o `n c\utarea instruirii. Cnd am ajuns la Strasbourg, am g\sit acolo mul]i studen]i s\raci, care ne-au spus c\ [coala nu era bun\, dar c\ exista o [coal\ excelent\ la Slestat. Am pornit spre Slestat. Pe drum, am `ntlnit un nobil care ne-a `ntrebat: Unde merge]i? Cnd a auzit c\ ne `ndreptam spre Slestat, ne-a sf\tuit s\ nu facem asta, spunndu-ne c\ exist\ mul]i studen]i s\raci `n acel ora[ [i c\ locuitorii sunt departe de-a fi boga]i. Auzind asta, companionul meu a izbucnit `n lacrimi amare, strignd: Unde ne putem duce? L-am consolat, zicndu-i: Stai lini[tit, dac\ unii pot g\si modul `n care s\ fac\ rost de mncare `n Slestat, voi reu[i [i eu cu siguran]\ s\ fac asta pentru amndoi. Au reu[it s\ r\mn\ `n Slestat cteva luni, dar dup\ Rusalii noi studen]i au sosit din toate p\r]ile, iar eu n-am mai fost `n stare prea mult\ vreme s\ g\sesc mncare pentru amndoi [i am plecat spre ora[ul Soleure.8 ~n fiecare societate cu [tiin]\ de carte, a `nv\]a s\ cite[ti este ceva ce ]ine de o ini]iere, o ie[ire, printr-un ritual, din starea de dependen]\ [i comunicare rudimentar\. Copilul care `nva]\ s\ citeasc\ cap\t\ acces, pe calea c\r]ilor, la memoria colectiv\ [i, astfel, se familiarizeaz\ cu un trecut comun, pe care el sau ea `l `nnoie[te, `ntr-un grad mai mare sau mai mic, cu fiecare lectur\. ~n societatea iudaic\ medieval\, de exemplu, ritualul `nv\]\rii citirii era celebrat `n mod explicit. De Shavuot, cnd se s\rb\tore[te momentul `n care Moise a primit Tora din minile lui Dumnezeu, b\iatul care urma s\ fie ini]iat era `nf\[urat `ntr-un [al de rug\ciune [i dus de tat\l lui la `nv\]\tor. ~nv\]\torul `l a[eza pe b\iat la el pe genunchi [i-i ar\ta o t\bli]\ pe care erau scrise alfabetul ebraic, un pasaj din Scripturi [i cuvintele Tora s\ fie ocupa]ia ta. ~nv\]\torul citea cu voce tare fiecare cuvnt [i b\iatul `l repeta. Apoi t\bli]a era acoperit\ cu miere [i copilul o lingea, prin asta asimilnd la modul concret

90 A L B E R T O M A N G U E L

Dou\ mame din secolul al cincisprezecelea `nv\]ndu-[i copiii s\ citeasc\: stnga, Fecioara [i Pruncul; dreapta, Sfnta Ana cu tn\ra Maria.

cuvintele sfinte. De asemenea, versete biblice se scriau pe ou\ fierte descojite [i pe pr\jituri cu miere, pe care copilul le mnca dup\ ce citise versetele, cu voce tare, `nv\]\torului.9 De[i este greu s\ generaliz\m dup\ trecerea ctorva secole [i cnd e vorba despre attea ]\ri, `n societatea cre[tin\ a Evului Mediu trziu [i a Rena[terii timpurii a `nv\]a s\ cite[ti [i s\ scrii `n afara Bisericii era privilegiul aproape exclusiv al aristocra]iei [i (dup\ secolul al treisprezecelea) al `naltei burghezii. Chiar dac\ existau aristocra]i [i grands bourgeois care considerau cititul [i scrisul sarcini umile, potrivite doar clericilor s\raci,10 majoritatea b\ie]ilor [i destul de multe fete care se n\[teau `n astfel de familii `nv\]au buchiile foarte devreme. Doica copilului, dac\ [tia s\ citeasc\, ini]ia educa]ia [i, din acest motiv, trebuia aleas\ cu cea mai mare grij\, pentru c\ sarcina ei nu era doar s\ al\pteze, ci [i s\ asigure o vorbire [i o pronun]ie corecte.11 Marele `nv\]at umanist italian Leon Battista Alberti, `n lucrarea sa despre familie scris\ `ntre anii 1435 [i 1444, observ\ c\ `ngrijirea copiilor foarte tineri e

ISTORIA LECTURII

91

treaba femeilor, a doicilor ori a mamei12 [i c\ la cea mai fraged\ vrst\ cu putin]\ ace[tia trebuie s\-[i `nsu[easc\ alfabetul. Copiii `nva]au s\ citeasc\ fonetic, repetnd literele ar\tate de doica lor sau de mam\ `ntr-un abecedar sau `ntr-un tabel cu alfabetul. (Eu `nsumi am fost `nv\]at `n felul acesta, de doica mea, care `mi citea literele tip\rite cu aldine dintr-o veche carte englez\ cu poze; am fost pus s\ repet sunetele de nenum\rate ori.) Imaginea figurii mamei-`nv\]\toare era tot att de obi[nuit\ `n iconografia cre[tin\ pe ct de rar\ era reprezentarea unei eleve `n sala de clas\. Exist\ numeroase reprezent\ri ale Fecioarei Maria ]innd o carte `n fa]a pruncului Iisus [i ale Sfintei Ana `nv\]nd-o pe Maria, dar nici Hristos [i nici mama Lui nu au fost `nf\]i[a]i `nv\]nd s\ scrie sau chiar scriind; no]iunea unui Hristos citind Vechiul Testament a fost considerat\ esen]ial\ pentru a face explicit\ continuitatea Scripturilor. Quintilian, un avocat roman din secolul `nti din nordul Spaniei, care a devenit tutorele str\nepo]ilor `mp\ratului Domi]ian, a scris un manual pedagogic `n dou\sprezece volume, Institutio oratoria, care a avut o mare influen]\ pe parcursul Rena[terii. Iat\ ce recomanda: Unii au sus]inut c\ b\ie]ii n-ar trebui `nv\]a]i s\ citeasc\ pn\ cnd nu au [apte ani, aceasta fiind vrsta cea mai fraged\ la care pot c[tiga de pe urma instruc]iei [i suporta stresul `nv\]\rii. Oricum, aceia care au sus]inut c\ mintea unui copil nu trebuie l\sat\ s\ lncezeasc\ nicio clip\ sunt mai `n]elep]i. Crisipus, de exemplu, de[i acord\ doicilor trei ani de domnie, consider\ c\ formarea min]ii copilului dup\ cele mai bune principii face parte din `ndatoririle lor. De ce totu[i, atta vreme ct pot fi forma]i moral, copiii n-ar putea primi o educa]ie literar\?13 Dup\ ce literele au fost `nv\]ate, trebuie adu[i ca meditatori particulari dasc\li de sex masculin (dac\ familia [i-i poate permite) pentru b\ie]i, `n timp ce de educa]ia fetelor se va ocupa chiar mama. Chiar dac\, `n secolul al cincisprezecelea, majoritatea caselor bogate dispuneau de spa]iul, lini[tea [i facilit\]ile necesare pentru instruirea acas\, majoritatea `nv\]a]ilor recomandau ca educarea b\ie]ilor s\ se desf\[oare departe de familie, `n compania altor b\ie]i; pe de alt\ parte, morali[tii medievali au dezb\tut cu aprindere avantajele educa]iei publice sau private pentru fete. Nu e potrivit pentru fete s\ `nve]e s\ scrie [i s\ citeasc\ dect dac\ vor s\ devin\ c\lug\ri]e, pentru c\ altfel ar putea, atunci cnd ajung mai mari, s\ scrie sau s\ primeasc\ misive

92 A L B E R T O M A N G U E L

Dou\ scene de [coal\ de la sfr[itul secolului al cincisprezecelea `nf\]i[nd rela]ia ierarhic\ dintre profesori [i elevi: stnga, Aristotel [i discipolii s\i; dreapta, o clas\ anonim\.

de amor,14 avertiza nobilul Philippe de Novare, dar unii din contemporanii s\i nu au fost de acord. Fetele trebuie s\ `nve]e s\ citeasc\ pentru a `nv\]a dreapta credin]\ [i a se proteja singure de primejdiile care le amenin]\ sufletele, ar\ta Cavalerul de la Tour Landry.15 Fetele n\scute `n case mai avute erau trimise adesea la [coal\ ca s\ `nve]e s\ citeasc\ [i s\ scrie, de obicei ca s\ se preg\teasc\ pentru m\n\stire. ~n familiile aristocrate ale Europei puteai g\si femei care erau pe deplin educate. Pn\ la mijlocul secolului al cincisprezecelea, predarea la [coala latin\ din Slestat fusese una rudimentar\ [i banal\, urmnd preceptele tradi]iei scolastice. Dezvoltat mai ales `n secolele al doisprezecelea [i al treisprezecelea, de filosofi pentru care gndirea este o `ndeletnicire cu reguli stabilite meticulos16, scolasticismul s-a dovedit o metod\ util\ pentru reconcilierea preceptelor credin]ei religioase cu argumentele ra]iunii umane, din care rezult\ o concordia discordantium sau armonie `ntre opinii diferite, care poate apoi fi folosit\ ca punct de plecare `n argumentare. Curnd `ns\ scolasticismul a devenit mai curnd o metod\ de a conserva ideile dect una de a le face rodnice.

ISTORIA LECTURII

93

O scen\ dintr-o [coal\ din Fran]a, la `nceputul secolului al [aisprezecelea.

Un profesor `[i continu\ lec]iile de dincolo de mormnt, arta lui fiind comemorat\ pe un mormnt bolognez din secolul al paisprezecelea.

94 A L B E R T O M A N G U E L

~n Islam, ea a folosit la stabilirea dogmei oficiale; `ntruct nu au existat concilii sau sinoade islamice constituite `n acest scop, concordia discordantium, opinia care a supravie]uit tuturor obiec]iilor, a devenit dreapta credin]\.17 ~n lumea cre[tin\, de[i a variat considerabil de la universitate la universitate, scolasticismul a urmat categoric preceptele lui Aristotel, prin intermediul primilor filosofi cre[tini, precum Boethius din secolul al [aselea, a c\rui lucrare De consolatione philosophiae (pe care Alfred cel Mare a tradus-o `n englez\) a fost foarte popular\ pe parcursul Evului Mediu. ~n principiu, metoda scolastic\ se reducea la instruirea studen]ilor pentru a evalua un text conform anumitor criterii prestabilite, aprobate oficial, care le erau predate cu rvn\ [i cu osteneal\. ~n ceea ce prive[te `nv\]area cititului, succesul metodei depindea mai mult de perseveren]a elevilor dect de inteligen]a lor. Pe la mijlocul secolului al treisprezecelea, cultivatul rege spaniol Alfonso el Sabio insista asupra acestui aspect: ~n adev\ratul sens al cuvntului trebuie s\-[i arate dasc\lii [tiin]a `n fa]a studen]ilor, citindu-le c\r]i [i f\cndu-i s\ `n]eleag\ dup\ puterile fiec\ruia; [i, dac\ elevii au `nceput s\ citeasc\, dasc\lii trebuie s\ continue s\ `i `nve]e, pn\ cnd au ajuns la sfr[itul c\r]ilor pe care le-au `nceput; [i, dac\ stau bine cu s\n\tatea, ei nu trebuie s\-i trimit\ pe al]ii s\ citeasc\ `n locul lor, dect dac\ cer respectivului s\ citeasc\ pentru a-l onora, [i nu ca s\ evite sarcina de a citi ei `n[i[i.18 ~n a doua jum\tate a secolului al [aisprezecelea, metoda scolastic\ predomina `n universit\]i [i `n parohii, `n [colile m\n\stire[ti [i `n cele ale catedralelor din toat\ Europa. Aceste [coli, str\moa[ele [colii latine din Slestat, au `nceput s\ se dezvolte `n secolele al patrulea [i al cincilea, dup\ declinul sistemului de educa]ie roman, `nflorind `n veacul al nou\lea, cnd Carol cel Mare a ordonat ca toate catedralele [i bisericile s\ ]in\ [coli pentru a-i educa pe clerici `n artele cititului, scrisului, psalmodierii [i calculului. ~n secolul al zecelea, cnd rena[terea ora[elor a f\cut indispensabil\ existen]a centrelor de `nv\]\mnt general, [colile s-au constituit `n jurul figurii cte unui profesor deosebit de `nzestrat, de care depindea faima loca[ului. Aspectul concret al [colilor nu s-a schimbat mult de pe vremea lui Carol cel Mare. Orele se ]ineau `ntr-o `nc\pere spa]ioas\. Profesorul [edea de obicei la un pupitru `n\l]at pe un podium sau uneori la o mas\, pe o banc\ simpl\ (`n Europa cre[tin\, scaunele au `nceput s\ fie folosite mai mult de abia

ISTORIA LECTURII

95

O pancart\ f\cnd reclam\ unei [coli, pictat\ `n 1516 de c\tre Ambrosius Holbein.

`n secolul al cincisprezecelea). O sculptur\ de marmur\ de pe un mormnt bolognez de la mijlocul secolului al paisprezecelea arat\ un profesor a[ezat pe o banc\, ]innd o carte deschis\ pe pupitrul din fa]a sa, privind la studen]ii lui. El ]ine, cu mna stng\, o pagin\, `n timp ce cu dreapta pare s\ accentueze o afirma]ie, probabil explicnd pasajul pe care tocmai l-a citit cu voce tare. Majoritatea ilustra]iilor `i arat\ pe elevi a[eza]i pe b\nci, ]innd `n mini pagini liniate sau t\bli]e de cear\ pentru a-[i lua noti]e, sau stnd `n picioare `n jurul dasc\lului, cu c\r]i deschise. O firm\ ce f\cea reclam\ unei [coli `n 1516 `nf\]i[eaz\ doi `nv\]\cei adolescen]i lucrnd pe o banc\, apleca]i asupra textelor pe care le studiau, `n timp ce `n partea dreapt\, o femeie a[ezat\ la un pupitru `ndrum\ un copil de vrst\ mult mai fraged\, ar\tndu-i cu degetul pe pagin\; la stnga, un `nv\]\cel, probabil abia intrat `n pubertate, st\ `n picioare `n fa]a unui pupitru, citind dintr-o carte deschis\, `n timp ce dasc\lul din spatele lui `i ]ine la fund un m\nunchi de nuiele. Nuiaua, ca [i cartea, avea s\ fie emblema dasc\lului pentru multe secole. ~n [coala latin\ de la Slestat, elevii erau mai `nti `nv\]a]i s\ citeasc\ [i s\ scrie, iar mai trziu `nv\]au subiectele trivium-ului: gramatica `nainte de toate, retorica [i dialectica. Pentru c\ nu to]i elevii veni]i la [coal\ cuno[teau literele, cititul `ncepea cu un ABC sau manual pentru `ncep\tori [i culegeri de rug\ciuni simple, cum erau Tat\l Nostru, Ave Maria [i Crezul. Dup\

96 A L B E R T O M A N G U E L

O miniatur\ reprezentnd un profesor gata s\-[i pedepseasc\ elevul, `ntr-o traducere fran]uzeasc\ din secolul al cincisprezecelea a Politicii lui Aristotel.

aceste `nv\]\turi elementare, elevii erau trecu]i prin cteva c\r]i de citire uzuale `n majoritatea [colilor medievale: Ars de octo partibus orationis a lui Donatus, Doctrinale puerorum a c\lug\rului franciscan Alexandre de Villedieu [i Manualul de logic\ al lui Peter Spaniolul. Doar c]iva elevi erau destul de boga]i ca s\-[i cumpere c\r]i19 [i, adesea, doar dasc\lul poseda aceste volume scumpe. El copia complicatele reguli gramaticale pe tabl\ de obicei f\r\ s\ le explice, deoarece, conform pedagogiei scolastice, `n]elegerea nu era indispensabil\ cunoa[terii. Elevii erau obliga]i s\ `nve]e regulile pe de rost. A[a cum era de a[teptat, rezultatele erau adesea dezam\gitoare.20 Dup\ cum a comentat, mai trziu, unul dintre elevii care au urmat [coala latin\ din Slestat la `nceputurile anilor 1450, Jakob Wimpfeling (care avea s\ devin\, ca Rhenanus, unul dintre cei mai notabili umani[ti ai vremii sale), aceia care studiaser\ conform vechiului sistem nu puteau nici vorbi latina, nici compune o scrisoare sau un poem, nici m\car explica vreuna dintre rug\ciunile folosite la Liturghie.21 C]iva factori f\ceau cititul dificil pentru un novice. A[a cum am v\zut, punctua]ia era `nc\ dezordonat\ `n secolul al cincisprezecelea [i literele mari nu erau folosite consecvent. Multe cuvinte erau abreviate, uneori de `nv\]\celul care se gr\bea s\-[i ia noti]e, dar adesea din cauza modalit\]ii uzuale de transcriere a cuvntului probabil pentru a economisi hrtie astfel `nct cititorul trebuia s\ fie `n stare nu doar s\ citeasc\ fonetic, ci [i s\-[i dea seama ce vrea s\ `nsemne prescurtarea. ~n fond, ortografierea nu era uniform\; acela[i cuvnt putea s\ apar\ scris `n feluri diferite.22

ISTORIA LECTURII

97

Urmnd metoda scolastic\, elevii erau `nv\]a]i s\ citeasc\ prin intermediul comentariilor conven]ionale, echivalentul notelor noastre sintetice de lectur\. Textele originale fie c\ era vorba de cele ale p\rin]ilor Bisericii sau, `n mult mai mic\ m\sur\, de cele ale scriitorilor antici p\gni nu erau menite s\ fie pricepute imediat de elev, ci s\ devin\ accesibile printr-o serie de pa[i dinainte stabili]i. Mai `nti venea lectio, o analiz\ gramatical\ `n care erau identificate elementele sintactice ale fiec\rei propozi]ii; aceasta ducea la littera sau sensul literal al textului. Prin littera, `nv\]\celul ajungea la sensus, `n]elesul textului conform diferitelor interpret\ri stabilite. Procesul se `ncheia cu o exegez\ sententia `n care erau discutate opiniile comentatorilor accepta]i.23 Meritul unei astfel de citiri consta nu `n descoperirea unei semnifica]ii personale `n text, ci `n a fi capabil s\ reci]i [i s\ compari interpret\rile autorit\]ilor recunoscute, devenind astfel un om mai bun. Cu asemenea no]iuni `n minte, profesorul de retoric\ din secolul al cincisprezecelea Lorenzo Guidetti sintetiza scopul pred\rii unei citiri corecte: C\ci atunci cnd un profesor bun se angajeaz\ s\ explice un pasaj, scopul este s\-[i `nve]e elevii s\ vorbeasc\ elocvent [i s\ tr\iasc\ virtuos. Dac\ se ive[te o fraz\ obscur\, care nu serve[te niciunuia dintre aceste dou\ ]eluri, dar este u[or de explicat, atunci sunt de acord ca el s-o explice. Dac\ sensul ei nu se `ntrevede imediat, nu voi considera o neglijen]\ din partea lui dac\ trece peste ea [i n-o explic\. Dar dac\ insist\ s\ scormoneasc\ banalit\]i care cer mult timp [i efort cheltuite pentru a fi explicate, l-a[ considera un simplu pedant.24 ~n 1441, Jean de Westhus, preot al parohiei Slestat [i magistrat local, a decis s\ numeasc\ un absolvent al Universit\]ii din Heidelberg Louis Dringenberg `n postul de director al [colii. Inspirat de `nv\]a]ii umani[ti contemporani, care puneau sub semnul `ntreb\rii metodele de instruc]ie tradi]ionale din Italia [i }\rile de Jos [i a c\ror extraordinar\ influen]\ se r\spndea treptat `n Fran]a [i Germania, Dringenberg a introdus schimb\ri fundamentale. El a p\strat vechile manuale de citire ale lui Donatus [i Alexandre, dar a f\cut uz numai de anumite sec]iuni ale acestor c\r]i, pe care le expunea pentru a fi discutate `n clas\; el a explicat regulile gramaticale, mai degrab\ dect s\-i oblige pur [i simplu pe elevi s\ le memoreze; a renun]at la tradi]ionalele comentarii [i glose, considernd c\ nu-i ajut\ pe elevi s\ `nve]e un limbaj elegant25 [i a lucrat, `n schimb, chiar cu textele clasice ale p\rin]ilor

98 A L B E R T O M A N G U E L

Bisericii. Ignornd `n mare parte treptele conven]ionale impuse de comentatorii scolastici [i permi]nd clasei s\ discute textele predate (`n acela[i timp, ]innd sub o strict\ `ndrumare cele transmise `n cursul discu]iilor), Dringenberg le-a asigurat `nv\]\ceilor un mai mare grad de libertate `n lectur\ dect avuseser\ vreodat\. Lui nu-i era team\ de ceea ce Guidetti repudiase drept triviabanal. La moartea sa, `n 1477, la Slestat fuseser\ puse deja bazele durabile ale unui nou mod de a preda copiilor.26 Succesorul lui Dringenberg a fost Crato Hofman, [i el absolvent al Universit\]ii din Heidelberg, un intelectual de dou\zeci [i [apte de ani ai c\rui studen]i [i l-au amintit ca pl\cut `n stricte]i [i strict `n pl\ceri27, un personaj mereu preg\tit s\ foloseasc\ b\]ul pe spinarea oricui nu era suficient de dedicat studiului literelor. Dac\ Dringenberg se str\duise s\-[i familiarizeze `nv\]\ceii cu textele p\rin]ilor Bisericii, Hofman prefera clasicii romani [i greci.28 Unul dintre elevii lui nota c\, asemenea lui Dringenberg, Hofman detesta vechile comentarii [i glose;29 `n loc s\-[i poarte clasa printr-o mla[tin\ de reguli gramaticale, el trecea foarte repede la citirea textelor propriu-zise, ad\ugnd acestora o bog\]ie de am\nunte de ordin arheologic, geografic [i istoric. Alt student `[i aminte[te c\, dup\ ce Hofman `i c\l\uzise prin operele lui Ovidiu, Cicero, Suetoniu, Valerius Maximus, Antonius Sabellicus [i al]ii,

Trecndu-[i minile peste textul `n Braille, Hellen Keller este a[ezat\ lng\ fereastr\ [i cite[te.

ISTORIA LECTURII

99

Caietul de [coal\ al adolescentului Beatus Rhenanus, p\strat la Biblioteca Umanist\ din Slestat.

au ajuns la universitate perfect fluen]i `n latin\ [i cu o profund\ cunoa[tere a gramaticii.30 De[i caligrafia, arta de a scrie frumos, n-a fost niciodat\ neglijat\, abilitatea de a citi fluent, exact [i inteligent, `ndemnarea de a stoarce textul de fiecare pic\tur\ de semnifica]ie a fost pentru Hofman cea dinti prioritate. Dar chiar [i `n clasa lui Hofman, textele nu era niciodat\ l\sate cu totul deschise unei interpret\ri libere din partea studen]ilor. Dimpotriv\, acestea erau disecate sistematic [i riguros; din cuvintele copiate era extras\ o moral\, precum buna-cre[tere, credin]a [i pre`ntmpinarea viciilor orice fel de precept social, de fapt, de la manierele la mas\ la capcanele celor [apte p\cate mortale. Un dasc\l, a scris un contemporan al lui Hofman, trebuie s\ predea nu doar scrisul [i cititul, ci [i virtu]ile [i morala cre[tine; el trebuie s\-[i dea osteneala s\ s\deasc\ virtutea `n sufletul copilului; asta e important, pentru c\, a[a cum spune Aristotel, mai trziu `n via]\ un om se comport\ conform educa]iei pe care a primit-o; toate obiceiurile, `n special obiceiurile bune, prinznd r\d\cin\ `n om `n timpul tinere]ii sale, nu mai pot fi dup\ aceea smulse.31

100 A L B E R T O M A N G U E L

Caietele din Slestat ale lui Rhenanus [i Gisenheim `ncep cu rug\ciunile de duminic\ [i selec]ii din psalmi pe care elevii le copiau de pe tabl\ `n prima zi de [coal\. Pe acestea, probabil, le [tiau deja pe de rost; copiindu-le `n mod mecanic ne[tiind `nc\ s\ citeasc\ ei asociau seriile de cuvinte cu sunetele rndurilor memorate, ca `n metoda global\ de predare a citirii, expus\ dou\ secole mai trziu de Nicolas Adam `n a sa O metod\ demn\ de `ncredere pentru `nv\]area oric\rei limbi: Cnd `i ar\ta]i unui copil un obiect, o hain\, de exemplu, v-a trecut vreodat\ prin minte s\-i ar\ta]i mai `nti volanele, apoi mnecile, dup\ aceea fa]a, buzunarele, nasturii etc.? Nu, evident c\ nu; i-o ar\ta]i `ntreag\ [i-i spune]i: aceasta este o hain\. A[a `nva]\ [i copiii s\ vorbeasc\ de la doicile lor; de ce n-ar fi la fel cnd `i `nv\]\m s\ citeasc\? Ascunde]i de ei toate alfabetarele [i toate manualele de francez\ [i de latin\; oferi]i-le spectacolul unor cuvinte `ntregi, pe care le pot `n]elege [i pe care le vor re]ine cu mult mai mult\ u[urin]\ [i pl\cere dect toate literele [i silabele tip\rite.32 ~n vremurile noastre, orbii `nva]\ s\ citeasc\ `ntr-o manier\ similar\, sim]ind `ntreg cuvntul pe care deja `l cunosc mai degrab\ dect descifrndu-l liter\ cu liter\. Amintindu-[i cum a fost educat\, Helen Keller spune c\ imediat ce a `nv\]at s\ silabiseasc\, profesorul i-a dat buc\]ele de carton pe care cuvintele `ntregi erau tip\rite cu litere `n relief. Am `nv\]at repede c\ fiecare cuvnt tip\rit desemna un obiect, o ac]iune sau o `nsu[ire. Aveam un cadru pe care puteam aranja cuvintele `n mici propozi]ii; dar, `nainte s\ le pun astfel la un loc, obi[nuiam s\ fac din ele obiecte. G\seam cartona[ele care reprezentau, spre exemplu, cuvintele p\pu[\, este, pe, pat, apoi plasam fiecare cartona[ pe obiectul pe care `l reprezenta; dup\ aceea mi-am pus p\pu[a pe pat, al\turi de cuvintele este, pe, pat, alc\tuind astfel o propozi]ie [i, `n acela[i timp, concretiznd ideea cu ajutorul lucrurilor.33 Pentru copilul orb, de vreme ce cuvintele erau obiecte concrete care puteau fi atinse, ele puteau fi `nlocuite, ca elemente verbale, de obiectele pe care le reprezentau. Desigur, nu era cazul elevilor din Slestat, pentru care cuvintele de pe pagin\ r\mneau semne abstracte. Acela[i caiet de noti]e era folosit vreme de c]iva ani, poate din ra]iuni economice, din cauza pre]ului hrtiei, dar probabil [i pentru c\ Hofman a vrut ca elevii lui s\ p\streze o `nsemnare pe etape a lec]iilor lor. ~n textele copiate

ISTORIA LECTURII

101

de-a lungul anilor nu se vede aproape nicio modificare `n scrisul de mn\ al lui Rhenanus. Plasat `n mijlocul paginii, l\snd margini mari [i spa]ii largi `ntre rnduri, pentru glose [i comentarii ulterioare, scrisul lui de mn\ imit\ cursivele gotice al manuscriselor germane din secolul al cincisprezecelea, grafia elegant\ pe care avea s-o copieze Gutenberg cnd a gravat literele pentru Biblia sa. Ferm [i clar, redat cu cerneal\ de un purpuriu aprins, scrisul de mn\ i-a permis lui Rhenanus s\ urm\reasc\ textul cu o u[urin]\ din ce `n ce mai mare. Ini]iale `mpodobite apar la fiecare cteva pagini (acestea `mi amintesc de literele elaborate cu care obi[nuiam s\-mi ornez temele de cas\, `n speran]a unor note mai mari). Dup\ rug\ciuni [i scurte citate din Sfin]ii P\rin]i toate adnotate cu noti]e gramaticale sau etimologice, scrise cu cerneal\ neagr\ pe margine sau printre rnduri, uneori `nso]ite de comentarii critice, probabil ad\ugate mai trziu `n cariera elevului caietele de noti]e merg pn\ la studierea anumitor scriitori clasici. Hofman ]inea la perfec]iunea gramatical\ a acestor texte, dar, din cnd `n cnd, le amintea studen]ilor c\ ele trebuiau citite nu doar pentru a fi analizate, ci [i pentru a fi sim]ite. Deoarece el `nsu[i g\sise frumuse]e [i `n]elepciune `n textele vechi, `i `ncuraja pe studen]i s\ caute `n cuvintele l\sate de suflete de mult\ vreme disp\rute ceva ce le vorbea lor personal, `n locurile [i `n timpul lor. ~n 1498, de exemplu, cnd studiau c\r]ile a patra, a cincea [i a [asea din Fastele lui Ovidiu, sau `n anul urm\tor, cnd au copiat pasajele introductive din Bucolicele lui Virgiliu [i apoi Georgicele `n `ntregime, un cuvnt de pre]uire ici [i colo, o glos\ entuziast\ ad\ugat\ pe margine ne permit s\ ne imagin\m c\ la acel vers anume `i oprise Hofman pe elevi ca s\ le `mp\rt\[easc\ admira]ia [i `ncntarea lui. Privind notele lui Gisenheim, ad\ugate textului copiat att `n latin\, ct [i `n german\, putem urm\ri lectura analitic\, a[a cum a avut aceasta loc `n clasa lui Hofman. Multe din cuvintele pe care Gisenheim le-a scris pe marginea copiei sale latine sunt sinonime sau traduceri; uneori, nota este o explica]ie distinct\. De exemplu, deasupra cuvntului prognatos, studentul scrisese sinonimul progenitos, iar apoi a explicat, `n german\, ceea ce e n\scut din tine. Alte note ofer\ etimologia unui cuvnt sau rela]ia acestuia cu echivalentul lui german. Un autor favorit la Slestat a fost Isidor din Sevilla, teologul din secolul al [aptelea ale c\rui Etimologii, o oper\ vast\, `n dou\zeci

102 A L B E R T O M A N G U E L

de volume, explic\ [i discut\ `n]elesurile [i folosirea cuvintelor. Hofman pare s\ fi fost intens preocupat de dorin]a de a-[i instrui elevii s\ foloseasc\ corect cuvintele, respectndu-le sensurile [i conota]iile, astfel `nct s\ poat\ interpreta sau traduce cu temei. La sfr[itul caietelor, el i-a pus pe elevi s\ compileze un Index rerum et verborum (Index al lucrurilor [i cuvintelor), s\ noteze [i s\ defineasc\ materiile studiate, un pas care nu `ncape `ndoial\ c\ `i f\cea s\ simt\ progresul pe care `l realizaser\, oferindu-le [i instrumente de interpretare a altor lecturi, pe care le-ar fi f\cut pe cont propriu. Anumite pasaje sunt `nso]ite de comentariile lui Hofman asupra textelor. ~n niciunul dintre cazuri cuvintele nu sunt transcrise fonetic, ceea ce ne face s\ credem c\, `nainte de a copia un text, Gisenheim, Rhenanus [i al]i `nv\]\cei `l repetaser\ cu voce tare pn\ cnd re]inuser\ pronun]ia cuvintelor. Propozi]iile din caiete nu sunt nici accentuate, a[a c\ nu [tim dac\ Hofman pretindea o anume caden]\ la citire, sau dac\ aceasta era l\sat\ la latitudinea cititorului. ~n pasajele poetice, f\r\ `ndoial\, era predat\ o caden]\ standard [i ni-l putem imagina pe Hofman citind cu voce tun\toare versurile antice [i vibrante. Concluzia care se desprinde din aceste caiete este c\, la mijlocul secolului al cincisprezecelea, cititul, cel pu]in `n [colile umaniste, `ncepea s\ devin\ responsabilitatea fiec\rui cititor `n parte. Autorit\]ile anterioare traduc\tori, comentatori, adnotatori, glosatori, cei care catalogau, antologi[ti, cenzori, cei care alc\tuiser\ canoanele stabiliser\ ierarhii oficiale [i atribuiser\ inten]ii diferitelor cuvinte. Acum, cititorilor li se cerea s\ citeasc\ pentru ei `n[i[i [i, uneori, s\ stabileasc\ singuri valoarea [i sensul, `n spiritul respectivelor autorit\]i. Schimbarea, desigur, n-a fost una brusc\, [i nici nu poate fi asociat\ cu un loc sau cu o dat\ anume. Mai devreme, prin secolul al treisprezecelea, un scrib anonim scrisese pe marginile unei cronici de m\n\stire: Trebuie s\ `]i faci o obi[nuin]\, cnd cite[ti c\r]i, din a acorda mai mult\ aten]ie sensului dect cuvintelor, a te concentra mai degrab\ asupra fructului dect asupra frunzi[ului.34 Un asemenea sentiment r\zb\tea din felul `n care preda Hofman. La Oxford, `n Bologna, `n Bagdad, chiar [i la Paris, metodele scolastice de predare erau puse sub semnul `ntreb\rii [i, treptat, schimbate. Asta s-a datorat `n parte accesibilit\]ii nea[teptate a c\r]ilor, la scurt\ vreme dup\ inventarea presei de tip\rit, dar [i faptului c\ structura social\ mai simpl\ a secolelor europene anterioare, a Europei lui Carol cel Mare [i a sfr[itului

ISTORIA LECTURII

103

lumii medievale, fusese fracturat\ din punct de vedere economic, politic [i intelectual. Pentru noul elev pentru Beatus Rhenanus, de exemplu lumea p\rea s\-[i fi pierdut stabilitatea [i evoluase spre o derutant\ complexitate. De parc\ lucrurile n-ar fi fost destul de grave, `n 1543 a fost publicat controversatul tratat al lui Copernic, De revolutionibus orbium coelestium (Despre mi[carea corpurilor cere[ti), care plasa Soarele `n centrul universului `nlocuind Almagest de Ptolemeu, care asigurase lumea c\ P\mntul [i umanitatea se aflau `n centrul `ntregii crea]ii.35 Trecerea de la metoda scolastic\ la sisteme ceva mai liberale a atras dup\ sine alte schimb\ri. Pn\ atunci, sarcina unui `nv\]at fusese asemenea dasc\lului c\utarea cunoa[terii, aceasta din urm\ fiind `nscris\ `n perimetrul anumitor reguli, canoane [i sisteme dovedite de `nv\]are; responsabilitatea profesorului fusese perceput\ ca fiind una public\, aceea de a facilita accesul la texte [i la diferitele lor niveluri de `n]elegere celui mai larg auditoriu posibil, afirmnd o istorie social\ comun\ a politicii, filosofiei [i credin]ei. Dup\ Dringenberg, Hofman [i al]ii, produsele acestor [coli, noii umani[ti, au abandonat sala de clas\ [i forumul public [i, asemenea lui Rhenanus, s-au retras `n spa]iul `nchis al camerei de lucru sau al bibliotecii, ca s\ citeasc\ [i s\ gndeasc\ `n intimitate. Profesorii de la [coala latin\ din Slestat transmiteau precepte clasice, care presupuneau o lectur\ corect\ [i comun\, prestabilit\, dar ofereau elevilor [i o mai vast\ [i mai personal\ perspectiv\ umanist\; elevii au reac]ionat `n cele din urm\ prin circumscrierea actului lecturii propriei lumi [i experien]e personale [i prin afirmarea autorit\]ii de cititori individuali asupra fiec\rui text.

Elevul de liceu Franz Kafka, cca 1898.

ISTORIA LECTURII

105

PRIMA PAGIN| LIPS|

~n ultimul meu an de liceu la Colegio Nacional din Buenos Aires, un profesor al c\rui nume n-am chef s\ mi-l amintesc st\tea `n fa]a clasei [i ne citea cele ce urmeaz\:
Tot ceea ce alegoriile inten]ioneaz\ s\ ne spun\ este doar c\ ceea ce este de ne`n]eles e de ne`n]eles, iar asta [tim deja. Dar problemele cu care ne lupt\m `n fiecare zi sunt cu totul altceva. Despre acest subiect, un om a `ntrebat cndva: De ce atta `nc\p\]nare? Dac\ ai urma alegoriile, ai deveni tu `nsu]i alegorie [i, astfel, ]i-ai rezolva toate problemele de fiecare zi. Altul a spus: Pariez c\ [i asta este o alegorie. Primul a zis: Ai c[tigat. Al doilea a spus: Dar, vai, numai la modul alegoric. Primul a zis: Nu, `n via]a real\. La modul alegoric, ai pierdut.1

Textul scurt, pe care profesorul nostru nu a `ncercat niciodat\ s\-l explice, ne-a tulburat [i a dat na[tere multor discu]ii `n afumata cafenea La Puerto Rico, aflat\ chiar dup\ col]ul [colii. Franz Kafka l-a scris `n Praga, `n 1922, cu doi ani `nainte de moartea sa. Patruzeci [i cinci de ani mai trziu, ne-a l\sat nou\, adolescen]i curio[i, nelini[titorul sentiment c\ orice interpretare, orice concluzie, orice impresie c\ am fi `n]eles textul [i alegoriile sale erau gre[ite. Acele cteva rnduri sugerau nu doar c\ fiecare text poate fi citit ca

106 A L B E R T O M A N G U E L

o alegorie ([i, aici, distinc]ia dintre alegorie [i mai pu]in dogmaticul concept de simbol devine neclar\),2 care dezv\luie elemente din afara textului, dar [i c\ fiecare lectur\ este alegoric\ `n sine, obiect al altor lecturi. F\r\ s\ fi auzit de criticul Paul de Man, pentru care nara]iunile alegorice spun povestea rat\rii lecturii,3 noi eram de acord cu faptul c\ nicio lectur\ nu poate fi vreodat\ categoric\. Cu o singur\ diferen]\ important\: ceea ce de Man considera a fi o anarhic\ ratare, noi vedeam o dovad\ a libert\]ii noastre de cititori. Dac\ `n lectur\ nu exist\ un ultim cuvnt, atunci niciun fel de autoritate nu ne poate impune o lectur\ corect\. Cu timpul, ne-am dat seama c\ unele lecturi sunt mai bune dect altele mai informate, mai lucide, mai provocatoare, mai pl\cute, mai tulbur\toare. Dar proasp\t descoperitul sentiment al libert\]ii nu ne-a p\r\sit niciodat\ [i, chiar [i acum, savurnd o carte pe care un anume recenzent a condamnat-o sau dnd la o parte o alta, care a fost p\tima[ ridicat\ `n sl\vi, cred c\-mi pot aminti cu claritate acel sentiment rebel. Socrate a afirmat c\ doar ceea ce cititorul [tie deja poate fi adus la via]\ prin citit [i c\ nu se pot c[tiga cuno[tin]e cu ajutorul literelor moarte. Primii `nv\]a]i medievali c\utau `n lectur\ o mul]ime de voci, care, `n cele din urm\, erau ecoul uneia singure, logos-ul lui Dumnezeu. Pentru dasc\lii umani[ti de la sfr[itul Evului Mediu, textul (inclusiv lectura pe care o face Platon argument\rii lui Socrate) [i comentariile succesive ale diverselor genera]ii de cititori l\sau s\ se sub`n]eleag\ posibilitatea unei infinit\]i de lecturi, care se alimentau una din cealalt\. Lectura noastr\ din clas\ a discursului lui Lycias era plin\ de lecturi ale altor secole, pe care Lycias nu [i le-a imaginat niciodat\ dup\ cum e posibil s\ nu-[i fi imaginat entuziasmul lui Phaedrus sau comentariile [irete ale lui Socrate. C\r]ile de pe rafturile mele nu m\ cunosc pn\ cnd nu le deschid, dar sunt sigur c\ ele mi se adreseaz\ mie [i oric\rui alt cititor pe nume; ele a[teapt\ comentariile [i opiniile noastre. Existen]a mea este presupus\ `n Platon a[a cum este presupus\ `n fiecare carte, chiar [i `n acelea pe care nu le voi citi niciodat\. ~n jurul anului 1316, `ntr-o scrisoare faimoas\ adresat\ vicarului imperial Can Grande della Scala, Dante arat\ c\ un text are cel pu]in dou\ interpret\ri, pentru c\ dobndim un `n]eles de la litere [i un altul de la ceea ce `nseamn\ literele; [i primul se nume[te literal, pe cnd cel\lalt alegoric sau mistic. Dante merge mai departe, sugernd c\ `n]elesul alegoric presupune alte trei

ISTORIA LECTURII

107

Dante ]innd deschis\ Divina Comedie, fresc\ mural\ de la mijlocul secolului al cincisprezecelea, de Domenico di Michelino, `n Catedrala din Floren]a.

interpret\ri. Alegnd ca exemplu versetul biblic Cnd a ie[it Israel din Egipt, casa lui Iacob din mijlocul unui popor de limb\ str\in\, Iuda era loca[ul s\u cel Sfnt [i Israel st\pnirea sa, Dante explic\: Pentru c\, dac\ avem `n vedere doar litera, ce avem `n fa]\ este exodul Fiilor lui Israel din Egipt `n zilele lui Moise; dac\ e alegoria, atunci este vorba despre mntuirea noastr\, durat\ de Hristos; dac\ e sensul analogic, atunci avem trecerea sufletului de la durere [i tic\lo[ia p\catului la starea de gra]ie; dac\ e cel anagogic, atunci ni se `nf\]i[eaz\ ie[irea sacrului suflet din servitutea corup]iei sale spre libertatea eternei glorii. {i chiar dac\ sensurile mistice sunt cunoscute sub nume diferite, toate pot fi numite `n general alegorice, din moment ce difer\ de cele literale [i istorice.4 Toate acestea sunt lecturi posibile. Unii cititori

108 A L B E R T O M A N G U E L

pot s\ le g\seasc\, pe una sau mai multe dintre ele, drept false: se pot `ndoi de lectura istoric\ dac\ le lipse[te contextul pasajului; pot obiecta la o lectur\ alegoric\, considernd anacronic\ referin]a la Hristos; pot cataloga interpretarea analogic\ (prin analogie) [i cea anagogic\ (prin interpret\ri biblice) prea fanteziste ori trase de p\r. Chiar [i interpretarea literal\ poate p\rea suspect\. Ce `nseamn\, exact, a ie[it? Sau Casa? Sau st\pnirea? S-ar p\rea c\, pentru a putea citi, chiar [i la nivelul cel mai superficial, cititorul are nevoie de informa]ii despre crearea textului, de contextul istoric, de un vocabular specializat [i chiar [i de cel mai misterios dintre lucruri, ceea ce Sfntul Toma dAquino numea quem auctor intendit, inten]ia autorului. {i totu[i, dac\ lectorul [i textul `mp\rt\[esc un limbaj comun, orice cititor poate g\si ceva pe `n]elesul s\u `n orice fel de text: un text dadaist, un horoscop, un text ermetic, o poezie, instruc]iuni pentru computere, chiar [i retorica bombastic\ a politicienilor. ~n 1782, la exact patru secole [i jum\tate dup\ moartea lui Dante, `mp\ratul Iosif al II-lea a promulgat un edict, Toleranzpatent, care abolea, teoretic, majoritatea barierelor dintre evrei [i non-evrei `n Sfntul Imperiu Roman, cu inten]ia de a-i asimila pe cei dinti `n snul popula]iei cre[tine. Noua lege `i obliga pe evrei s\ adopte nume [i prenume germane, s\ foloseasc\ germana `n toate documentele oficiale, s\ `[i satisfac\ serviciul militar (de la care pn\ atunci fuseser\ exclu[i) [i s\ urmeze [coli laice germane. Un secol mai trziu, pe 15 septembrie 1889, Franz Kafka, `n vrst\ de [ase ani, era luat din casa lui din Praga de buc\tarul familiei [i dus la Deutsche Volks - und Brgerschule, la Pia]a de carne5, o institu]ie de limb\ german\ condus\ `n mare m\sur\ de evrei, `n mijlocul unui mediu na]ionalist ceh, ca s\-[i `nceap\ studiile conform dorin]elor de mult r\posatului `mp\rat Habsburg. Kafka a urt att [coala elementar\, ct [i, mai trziu, Altstdter Gymnasium sau liceul. El a sim]it c\, `n ciuda succeselor sale (a trecut prin toate clasele cu u[urin]\), reu[ise doar s\-[i dezam\geasc\ str\mo[ii [i s\ se strecoare din prima clas\ gimnazial\ `ntr-a doua, apoi `ntr-a treia [i tot mai departe. Dar, a ad\ugat el, acum c\ le atr\sesem aten]ia, f\r\ `ndoial\ c\ aveam s\ fiu imediat azvrlit afar\, spre imensa satisfac]ie a tuturor oamenilor cinsti]i, elibera]i de un co[mar.6

ISTORIA LECTURII

109

Din cele zece luni ale anului liceal, o treime erau dedicate limbilor clasice [i restul germanei, geografiei [i istoriei. Aritmetica era considerat\ un obiect de mic\ importan]\, iar ceha, franceza [i educa]ia fizic\ erau op]ionale. Din partea studen]ilor se a[tepta s\-[i `nve]e lec]iile pe de rost [i apoi s\ le reproduc\ la cerere. Filologul Fritz Mautner, contemporan cu Kafka, a notat c\ din cei patruzeci de elevi din clasa mea, vreo trei sau patru au ajuns pn\ la urm\ la stadiul `n care, str\duindu-se din r\sputeri, au putut s\ se descurce la traducerea silab\ cu silab\ a vreunui clasic antic[] Asta de bun\ seam\ c\ nu le inducea nici cea mai vag\ idee despre spiritul Antichit\]ii, despre incomparabila [i inimitabila ei stranietate[] Ct despre restul de nou\zeci la sut\ din clas\, ace[tia au reu[it s\ treac\ examenele finale f\r\ s\ se fi ales vreodat\ cu cea mai mic\ pl\cere din firimiturile de greac\ sau latin\, prompt uitate imediat dup\ absolvire.7 Profesorii, la rndul lor, p\reau s\ arunce vina asupra studen]ilor pentru lipsa aceasta de `n]elegere [i, `n general, `i tratau cu dispre]. ~ntr-o scrisoare adresat\ logodnicei sale, peste ani, Kafka scria: ~mi amintesc de un profesor care, citindu-ne din Iliada, obi[nuia s\ spun\ adesea: P\cat c\ trebuie citit\ cu unii ca voi. N-ave]i cum s\ `n]elege]i [i, chiar atunci cnd v\ gndi]i c\ `n]elege]i, nu `n]elege]i o iot\. Trebuie s\ fi tr\it multe ca s\ `n]elege]i fie [i un fragment ct de mic. Toat\ via]a, Kafka a citit cu sentimentul c\ `i lipseau experien]a [i cunoa[terea necesare ca s\ ating\ m\car `nceputul unei `n]elegeri. Potrivit prietenului [i biografului lui Kafka, Max Brod, `nv\]\mntul religios la gimnaziu era lacunar. Deoarece studen]ii evrei `i dep\[eau ca num\r pe protestan]i [i catolici, ei erau cei care r\mneau `n sala de clas\ pentru a parcurge un compendiu de istorie evreiasc\ predat `n german\ [i a recita rug\ciuni `n ebraic\, o limb\ despre care majoritatea nu [tiau nimic. Abia mai trziu a descoperit Kafka `n propriile idei despre lectur\ un teren comun cu vechii talmudi[ti, pentru care Biblia con]inea sensuri multiple, a c\ror continu\ descifrare constituie scopul c\l\toriei noastre p\mntene. Citim ca s\ punem `ntreb\ri, i-a spus odat\ Kafka unui prieten.8 Conform Midrash o colec]ie de investiga]ii savante a posibilelor sensuri ale textelor sacre Tora pe care Domnul i-a dat-o lui Moise pe Muntele Sinai era deopotriv\ un text scris [i o glos\ oral\. Pe durata celor patruzeci de zile pe care Moise le-a petrecut `n pustie `nainte de-a se `ntoarce la poporul

110 A L B E R T O M A N G U E L

s\u, a citit, `n timpul zilei, cuvntul scris, studiind, noaptea, comentariul oral. Ideea acestui dublu text cuvntul scris [i glosa cititorului presupune c\ Biblia a permis o revela]ie continu\, bazat\ pe, dar nu limitat\ la, Scripturi. Talmudul compus din Mi[na, o colec]ie scris\ a a[a-ziselor legi orale care se adaug\ celor cinci c\r]i centrale ale Vechiului Testament sau Pentateuhului, [i din Ghemara, elaborarea acestor legi sub forma unei dezbateri a fost conceput ca s\ p\streze diferitele niveluri ale interpret\rii de-a lungul multor sute de ani, `ncepnd cu veacurile al cincilea [i al [aselea (`n Palestina [i, respectiv, Babilonia) [i pn\ `n timpurile moderne, cnd edi]ia academic\ standardizat\ a Talmudului a fost publicat\ la Vilna, la sfr[itul secolului al nou\sprezecelea. ~n rndurile `nv\]a]ilor evrei din secolul al [aisprezecelea s-au dezvoltat dou\ moduri diferite de citire a Bibliei. Unul dintre ele, practicat `n [colile sefarde din Spania [i nordul Africii, prefera s\ rezume elementele unui pasaj [i s\ acorde mai pu]in\ aten]ie detaliilor care `l compuneau, concentrndu-se asupra sensului literal [i gramatical. Cel\lalt, prezent `n [colile aschenazi aflate mai ales `n Fran]a, Polonia [i `n ]\rile germanice, analiza fiecare rnd [i fiecare cuvnt, c\utnd fiecare sens posibil. Kafka a apar]inut acestei din urm\ tradi]ii. Din moment ce menirea `nv\]atului, `n concep]ia aschenazic\, era s\ exploreze [i s\ elucideze textul la fiecare nivel posibil de semnifica]ie, apoi s\ comenteze asupra comentariilor de tot felul, `ntorcndu-se la textul original, literatura talmudic\ a `nceput s\ dea na[tere la texte autoregeneratoare, care se dezv\luie `n urma unor lecturi progresive, incluznd mai degrab\ dect `nlocuind textele anterioare. Cnd citea, `nv\]atul aschenazic se folosea de obicei de patru niveluri simultane de `n]elegere, diferite de cele propuse de Dante. Cele patru niveluri erau codificate cu ajutorul acronimului PaRDeS: P[at sau sens literal, Remez sau sens limitat, Dra[ sau elaborare ra]ional\ [i Sod sau sens ocult, secret, mistic. Astfel, cititul era o activitate care nu putea fi niciodat\ complet\. Rabinul Levi Yitzhak din Berdicev, unul dintre marii mae[tri ai hasidismului secolului al optsprezecelea, a fost `ntrebat de ce prima pagin\ a fiec\ruia dintre tratatele asupra Talmudului babilonian lipsea, cititorul fiind obligat, prin urmare, s\ `nceap\ de la pagina a doua. Pentru c\ oricte pagini cite[te omul studios, a r\spuns rabinul, nu trebuie s\ uite niciodat\ c\ tocmai la prima pagin\ n-a ajuns `nc\.9

ISTORIA LECTURII

111

Pentru c\rturarul preocupat de Talmud, lectura textului e posibil\ prin mai multe metode. Putem s\ analiz\m un mic exemplu. Urmnd un sistem cunoscut drept gematria, `n care literele textului sacru sunt traduse `n echivalente numerice, unul dintre cei mai vesti]i comentatori talmudici, rabinul din secolul al unsprezecelea Shlomo Yitzhak, cunoscut ca Rashi, explic\ lectura celui de-al [aptesprezecelea verset din Genez\, cnd Dumnezeu `i spune lui Avram c\ vrstnica lui so]ie, Sara, `i va purta `n pntece un fiu numit Isaac. ~n ebraic\, Isaac se scrie Y.tz.h.q. Rashi echivaleaz\ fiecare liter\ cu un num\r:
Y: 10, de zece ori Avram [i Sara au `ncercat f\r\ succes s\ aib\ un copil. TZ: 90, vrsta lui Sara la na[terea lui Isaac. H: 8, a opta zi, cnd copilul trebuie circumcis. Q: 100, vrsta lui Avram la na[terea lui Isaac.

Decodificat, unul dintre nivelurile la care e citit textul relev\ r\spunsul lui Avram pentru Dumnezeu:
S\ avem un copil dup\ zece ani de a[teptare? Ce! Ea are nou\zeci de ani! Un copil care trebuie s\ fie circumcis dup\ opt zile? Eu, care am deja o sut\ de ani?10

La secole dup\ moartea lui Ra[i, la confluen]a culturilor german\, ceh\ [i evreiasc\, unde `nflorise cndva hasidismul, `n ajunul Holocaustului care avea s\ `ncerce s\ [tearg\ toat\ `n]elepciunea evreiasc\ de pe fa]a p\mntului, Kafka a dezvoltat o metod\ de lectur\ care `i permitea s\ descifreze cuvinte [i, `n acela[i timp, punea sub semnul `ntreb\rii abilitatea sa de-a le descifra, st\ruind s\ `n]eleag\ cartea f\r\ a confunda totu[i particularit\]ile acesteia cu propriile particularit\]i de parc\ ar fi r\spuns att profesorului de limbi clasice care rnjise v\znd c\ lipsa lui de experien]\ `l `mpiedica s\ `n]eleag\ textul, ct [i str\mo[ilor rabini, pentru care textul trebuie s\ `l ademeneasc\ permanent pe cititor cu revela]iile sale. Care erau c\r]ile lui Kafka? Copil fiind, ni se spune,11 citea basme, povestiri cu Sherlock Holmes, descrieri de c\l\torii `n ]\ri str\ine; tn\r, citea operele

112 A L B E R T O M A N G U E L

lui Goethe, Thomas Mann, Herman Hesse, Dickens, Flaubert, Kierkegaard, Dostoievski. ~n camera lui, unde forfota familiei se f\cea constant sim]it\, sau `n biroul lui de la etajul al doilea al Institutului de asigur\ri pentru accidentele de munc\, `ncerca adesea, rupndu-se de la sarcinile de serviciu, s\ se concentreze asupra c\r]ii pe care o avea la el: c\utnd `n]elesuri, fiecare la fel de valid precum un altul; construind o `ntreag\ bibliotec\ de texte, desf\[urate ca ni[te suluri pe pagina deschis\ din fa]a lui; trecnd, precum un c\rturar talmudic, din comentariu `n comentariu; permi]ndu-[i s\ se `ndep\rteze de textul original [i, `n acela[i timp, s\ p\trund\ `n el. Plimbndu-se `ntr-o zi prin Praga cu fiul unui coleg, s-a oprit `n fa]a unei libr\rii [i s-a uitat `n vitrin\. V\zndu-l pe tn\rul `nso]itor aplecndu-[i capul la stnga [i la dreapta, `ncercnd s\ citeasc\ titlurile de pe cotoarele c\r]ilor, a rs. Deci [i tu e[ti un nebun dup\ c\r]i c\ruia i se b\l\ng\ne capul din cauz\ c\ cite[te prea mult? Prietenul a recunoscut: Nu cred c\ a[ putea s\ exist f\r\ c\r]i. Pentru mine, acestea sunt lumea `ntreag\. Kafka a devenit serios. Asta-i o gre[eal\, a spus el. O carte nu poate lua locul lumii. Asta-i imposibil. ~n via]\, toate au propriul lor sens [i propriul lor scop, pentru care nu poate fi niciun `nlocuitor permanent. Un om nu poate, de exemplu, s\ dea un sens experien]ei sale prin intermediul altei personalit\]i. A[a e lumea `n raport cu c\r]ile. Unul `ncearc\ s\ `nchid\ via]a `ntr-o carte, ca pe o pas\re cnt\toare `n colivie, dar asta nu e bine.12 Intui]ia lui Kafka cum c\, dac\ lumea are logic\, ea este una pe care noi n-o putem niciodat\ `n]elege complet [i c\, dac\ ofer\ speran]\, aceasta (cum i-a replicat odat\ lui Max Brod) nu e pentru noi l-a f\cut s\ vad\, tocmai `ntr-o astfel de lips\ de solu]ii, esen]a bog\]iei lumii.13 Walter Benjamin a remarcat `ntr-un eseu celebru c\, pentru a `n]elege viziunea lui Kafka asupra lumii, trebuie s\ ai `n vedere modalitatea lui Kafka de a citi,14 pe care criticul a comparat-o cu aceea a Marelui Inchizitor al lui Dostoievski din povestirea alegoric\ din Fra]ii Karamazov. Avem `n fa]a noastr\, spune Inchizitorul, vorbindu-i lui Hristos `ntors pe p\mnt, un mister pe care mintea noastr\ nu-l poate pricepe. {i, exact pentru c\ este un mister, avem dreptul s\-l propov\duim, s\ le spunem oamenilor c\ ceea ce conteaz\ nu este nici libertatea, nici iubirea, ci enigma, secretul, taina c\reia ei trebuie s\ i se-nchine orbe[te, [i chiar `mpotriva con[tiin]ei lor.15 Un prieten care l-a

ISTORIA LECTURII

113

Un cititor din Dostoievski, de Emil Filla.

v\zut pe Kafka citind la biroul s\u a spus c\ i-a adus aminte de figura chinuit\ din tabloul Un cititor al lui Dostoievski al pictorului ceh expresionist Emil Filla, care pare s\ fi c\zut `n trans\ `n timp ce citea din cartea pe care continua s\ o ]in\ `n mna lui p\mntie.16 Kafka, dup\ cum bine se [tie, i-a cerut prietenului s\u Max Brod s\-i ard\ manuscrisele dup\ ce el avea s\ moar\; tot la fel de bine se [tie c\ Max Brod nu a f\cut-o. Cererea lui Kafka a fost interpretat\ ca un gest de autodezaprobare, obligatoriul Nu merit al scriitorului care a[teapt\ ca Faima s\-i r\spund\: Ba da, da, meri]i. Poate exist\ o alt\ explica]ie. Poate c\, odat\ ce Kafka [i-a dat seama c\, pentru un cititor, fiecare text trebuie s\ r\mn\ neterminat (sau abandonat, cum sugereaz\ Paul Valry), c\ de fapt un text poate fi citit doar pentru c\ este neterminat, l\snd astfel loc contribu]iei cititorului, el [i-a dorit pentru scrierile sale nemurirea pe care genera]ii de cititori o asiguraser\ volumelor arse din Biblioteca din Alexandria, celor optzeci [i trei de piese pierdute ale lui Eschil, c\r]ilor pierdute ale lui Titus Livius, primei versiuni a Revolu]iei Franceze de Carlyle, pe care servitoarea unui prieten a sc\pat-o `n foc din neb\gare de seam\, celui de-al doilea volum din Suflete moarte de Gogol, pe care un preot fanatic l-a `ncredin]at fl\c\rilor. Poate din acela[i motiv, Kafka nu [i-a `ncheiat niciodat\ multe dintre scrieri: nu exist\

114 A L B E R T O M A N G U E L

ultima pagin\ a Castelului, pentru c\ eroul c\r]ii, K., nu trebuie s\ ajung\ niciodat\ acolo, astfel `nct cititorul s\ poat\ r\t\ci o ve[nicie prin textul cu niveluri multiple. Un roman de Judith Krantz sau Elinor Glyn se `nchide `ntr-o singur\ lectur\ etan[\, unic\, iar cititorul nu poate sc\pa f\r\ s\ dep\[easc\ `n mod con[tient limitele bunului-sim] (sunt pu]ini cei care au citit Prin]esa Daisy ca pe o alegorie a c\l\toriei sufletului sau Trei s\pt\mni ca pe un fel de C\l\toria pelerinului din secolul al nou\sprezecelea). De acest lucru mi-am dat seama `nc\ din Buenos Aires, odat\ cu con[tientizarea unui timpuriu sentiment de libertate: autoritatea cititorului nu este niciodat\ limitat\. Limitele interpret\rii, cum s-a exprimat Umberto Eco `ntr-o maxim\ fericit\, coincid cu drepturile textului.17 Ernst Pawel, la sfr[itul lucidei sale biografii a lui Kafka, scris\ `n 1984, a remarcat c\ literatura dedicat\ lui Kafka [i operei sale este estimat\ `n clipa de fa]\ la 15 000 de titluri `n majoritatea limbilor de mare circula]ie `n lume.18 Kafka a fost citit literal, alegoric, politic, psihologic. C\ lecturile dep\[esc `ntotdeauna ca num\r textele care le-au generat este o observa]ie banal\ [i totu[i ceva revelator despre natura creatoare a actului lecturii se reg\se[te `n faptul c\, la exact aceea[i pagin\, un cititor poate fi disperat, iar pe altul s\-l pufneasc\ rsul. Fiica mea Rachel a citit Metamorfoza la treisprezece ani [i a g\sit-o plin\ de umor; Gustav Janouch, prietenul lui Kafka, a citit-o ca pe o parabol\ religioas\ [i etic\;19 Bertolt Brecht a citit-o ca pe o lucrare a singurului adev\rat scriitor bol[evic;20 criticul maghiar Gyrgy Lukcs a citit-o ca pe un produs tipic al burgheziei decadente;21 Borges a citit-o ca pe o repovestire a paradoxurilor lui Zenon;22 criticul francez Marthe Robert a citit-o ca pe o mostr\ de limb\ german\ la maximul ei de claritate;23 Vladimir Nabokov a citit-o (par]ial) ca pe o alegorie a Angst-ului adolescentin.24 Adev\rul este c\ povestirile lui Kafka, hr\nite de experien]a lui de cititor, ofer\ [i iau, `n acela[i timp, iluzia `n]elegerii; ele submineaz\, cum s-ar spune, arta lui Kafka scriitorul, ca s\-l satisfac\ pe Kafka cititorul. De fapt, i-a scris Kafka, `n 1904, prietenului s\u Oskar Pollak, eu cred c\ trebuie s\ citim numai c\r]ile care ne trec prin ciur [i prin drmon. Dac\ o carte pe care o citim nu ne treze[te ca o lovitur\ `n ]east\, de ce dr\cia dracului s-o citim pe asta `nainte de toate? Doar pentru c\ asta ne poate face ferici]i, cum spui tu? Bunule Dumnezeu, am fi tot att de ferici]i dac\ n-am avea

ISTORIA LECTURII

115

nicio carte; am putea, la o adic\, s\ scriem noi `n[ine c\r]ile care ne fac ferici]i. De ce avem nevoie de c\r]i care ne lovesc precum cea mai grav\ nenorocire, ca moartea cuiva pe care l-am iubit mai mult dect ne iubim pe noi `n[ine, care ne fac s\ ne sim]im de parc\ am fi fost surghiuni]i `n p\dure, departe de orice prezen]\ omeneasc\, ca o sinucidere? O carte trebuie s\ fie toporul pentru marea `nghe]at\ din\untrul nostru. Asta e ceea ce cred eu.25

O pagin\ explicativ\ din Codex Seraphinianus.

LECTURA IM AGINII

~ntr-o dup\-amiaz\ de var\ din 1978, un pachet voluminos a sosit pe adresa birourilor editorului Franco Maria Ricci din Milano, unde lucram ca redactor pentru limbi str\ine. Cnd l-am deschis, am v\zut c\, `n locul unui manuscris, acesta con]inea o bogat\ colec]ie de pagini ilustrate `nf\]i[nd o serie de obiecte ciudate [i ac]iuni bizare, descrise `n detaliu, fiecare avnd o legend\ `ntr-o scriere pe care niciunul dintre redactori n-a recunoscut-o. Scrisoarea `nso]itoare explica faptul c\ autorul, Luigi Serafini, crease o enciclopedie a unei lumi imaginare, avnd ca model compendiile [tiin]ifice medievale: fiecare pagin\, f\r\ excep]ie, deschidea o serie autonom\, iar adnota]iile, `ntr-un alfabet f\r\ sens pe care tot Serafini `l inventase `n r\stimpul a doi ani lungi petrecu]i `ntr-un mic apartament din Roma, erau menite s\ explice labirintul ilustra]iilor. Ricci, spre lauda lui, a publicat lucrarea `n dou\ volume luxoase, cu o introducere `ncnt\toare semnat\ de Italo Calvino; este unul dintre cele mai curioase exemple de carte ilustrat\ pe care `l [tiu eu. Alc\tuit `n `ntregime din cuvinte [i desene inventate, Codex Seraphinianus1 trebuie citit f\r\ ajutorul unei limbi uzuale, prin semne pentru care nu exist\ `n]elesuri `n afara celor furnizate de un cititor dispus [i inventiv. Este, desigur, o `ndr\znea]\ excep]ie. De cele mai multe ori, o succesiune de semne urmeaz\ un cod stabilit [i necunoa[terea acestuia face imposibil\ citirea lui. Chiar [i a[a, hoin\resc prin Muzeul Rietbug din Zrich, urm\rind

118 A L B E R T O M A N G U E L

o expozi]ie de miniaturi indiene ce `nf\]i[eaz\ scene mitologice din istorii cu care nu sunt familiarizat, [i `ncerc s\ reconstitui pove[tile; m\ a[ez `n fa]a picturilor preistorice de pe stncile platoului Tessali din Sahara algerian\ [i m\ str\duiesc s\-mi imaginez de ce fel de amenin]are sunt urm\rite `n goana lor creaturile acelea care aduc cu ni[te girafe; r\sfoiesc un album japonez de benzi desenate `n aeroportul Narita [i `ncropesc o poveste coerent\, cu personaje care comunic\ `ntr-un limbaj scris pe care nu l-am `nv\]at niciodat\. Tentativa de a citi o carte `ntr-o limb\ pe care n-o cunosc greac\, rus\, limba cree, sanscrit\ nu `mi dezv\luie nimic, fire[te; dar, dac\ e o carte ilustrat\, chiar dac\ nu pot citi legendele, le pot de obicei atribui un sens de[i nu neap\rat acela explicat `n text. Serafini s-a bazat tocmai pe capacitatea creatoare a cititorilor s\i. Serafini a avut un precursor ceva mai timid. La sfr[itul secolului al patrulea, Sfntul Nilus din Ancyra (acum Ankara, capitala Turciei) a ctotrit o m\n\stire lng\ ora[ul lui natal. Despre Nilus [tim foarte pu`ine lucruri: c\ ziua lui de praznic este 12 noiembrie, c\ a murit `n jurul anului 430, c\ a fost autorul ctorva tratate de maxime [i ascez\ adresate c\lug\rilor pe care `i avea `n subordine [i a mai bine de o mie de scrisori c\tre superiori, prieteni [i congrega]ie, sau c\, `n zilele tinere]ii, a studiat cu faimosul Sfnt Ioan Crisostomul la Constantinopol.2 Secole de-a rndul, pn\ cnd c\rturarii detectivi au redus via]a sfntului la aceste oase albe, Sfntul Nilus a fost eroul unei pove[ti cu totul [i cu totul neobi[nuite.3 Conform Septem narrationes de caede monarchorum et de Theodulo filio, o compila]ie ce se `ntinde pe durata a [ase secole, citit\ cndva ca o cronic\ hagiografic\ [i acum a[ezat\ `n raft printre roman]uri [i c\r]i de aventuri, Nilus s-a n\scut `n snul unei familii nobile, la Constantinopol, [i a fost numit demnitar [i prefect la Curtea `mp\ratului Teodosie cel Mare. El s-a c\s\torit [i a avut doi copii, dar, cuprins de `nfl\c\r\ri spirituale, [i-a abandonat so]ia [i fiica, iar `n 390 sau 404 (variantele pove[tii sale difer\ `n am\nuntele imaginate)4 a intrat `n congrega]ia de pustnici de pe Muntele Sinai, unde el [i fiul s\u Theodulus au dus o via]\ pioas\ [i retras\. Potrivit celor relatate `n Narrationes, virtutea Sfntului Nilus [i a fiului s\u era att de mare c\ provoca demonii la ur\ [i sfin]ii la invidie. Ca un rezultat al acestor resentimente `ngere[ti [i demonice, `n anul 410 o hoard\ de bandi]i sarazini

ISTORIA LECTURII

119

a atacat sih\stria, a masacrat c]iva c\lug\ri [i pe al]ii i-a luat sclavi, printre cei din urm\ aflndu-se [i tn\rul Theodulus. Prin gra]ia divin\, Nilus a sc\pat de sabie [i de lan]uri [i a pornit `n c\utarea fiului s\u. L-a g\sit `ntr-un ora[ undeva `ntre Palestina [i Petra arab\, unde episcopul local, mi[cat de devo]iunea sfntului, i-a hirotonisit att pe tat\, ct [i pe fiu. Sfntul Nilus s-a `ntors la Muntele Sinai, unde s-a stins ca un b\trn mul]umit, leg\nat de `ngeri sfio[i [i demoni poc\i]i.5 Nu [tim cum era m\n\stirea Sfntului Nilus sau unde era exact a[ezat\, dar, `n una dintre numeroasele sale scrisori6, el descrie anumite tr\s\turi ideale ale decora]iunilor ecleziastice, pe care putem presupune c\ le folosea `n capela sa. Episcopul Olympidorus `l consultase `n privin]a ridic\rii unei biserici pe care dorea s-o decoreze cu imagini de sfin]i, scene de vn\toare, p\s\ri [i animale. Sfntul Nilus, aprobnd zugr\virea sfin]ilor, a condamnat scenele de vn\toare [i fauna drept u[uratice [i nedemne de un suflet cre[tin b\rb\tos [i a sugerat `nlocuirea lor cu scene din Vechiul [i Noul Testament, pictate de mna unui artist d\ruit. Acestea, a spus el, ridicate de o parte [i de alta a Sfintei Cruci, ar servi drept c\r]i pentru cei analfabe]i, i-ar `nv\]a istoria Scripturilor [i le-ar `ntip\ri `n minte pildele milosteniei Domnului.7 Sfntul Nilus [i i-a `nchipuit pe credincio[ii analfabe]i venind `n fa]a acestor scene `n biserica lui func]ional\ [i citindu-le ca [i cum ar fi fost cuvintele unei c\r]i. {i i-a `nchipuit uitndu-se la ornamentele care `ncetaser\ de mult a mai fi ne`nsemnate podoabe; [i i-a `nchipuit identificnd pre]ioasele imagini, legndu-le una de cealalt\ `n mintea lor, inventnd pove[ti pentru fiecare sau recunoscnd `n imagini familiare asocieri cu predici pe care le ascultaser\ sau, dac\ se `ntmpla s\ nu fie cu totul ne[coli]i, t\lm\ciri ale Scripturilor. Dou\ secole mai trziu, papa Grigore cel Mare a devenit ecoul punctelor de vedere ale Sfntului Nilus: Una este s\ admiri o pictur\, alta s\ aprofundezi, prin mijlocirea picturilor, o istorisire demn\ de venera]ie. C\ci ceea ce scrisul aduce `n fa]a cititorului, picturile aduc `n fa]a analfabe]ilor, acelora care percep doar vizual, pentru c\ `n imagini ne[tiutorii v\d povestea pe care trebuie s-o urm\reasc\ [i cei care nu cunosc literele constat\ c\ pot, dintr-un anumit punct de vedere, citi. Astfel, mai ales pentru oamenii de rnd, imaginile sunt echivalentul cititului.8 ~n 1025, Sinodul de la Arras a hot\rt

120 A L B E R T O M A N G U E L

c\ ceea ce oamenii de rnd nu pot prinde prin citirea Scripturilor poate fi `nv\]at prin contemplarea imaginilor.9 De[i a doua porunc\ dat\ de Dumnezeu lui Moise `i interzice `n mod expres s\-[i fac\ chip cioplit [i niciun fel de asem\nare a niciunui lucru din cte sunt `n cer, sus, [i din cte sunt pe p\mnt, jos, [i din cte sunt `n apele de sub p\mnt10, arti[ti evrei au decorat loca[urile [i obiectele religioase `nc\ de pe vremea Templului lui Solomon din Ierusalim.11 Uneori `ns\ interdic]ia a prevalat, iar arti[tii evrei au recurs la compromisuri ingenioase, dnd, de exemplu, interziselor reprezent\ri umane capete de p\s\ri, ca s\ nu `nf\]i[eze chipul omenesc. Controversa a ren\scut `n Bizan]ul cre[tin, `n secolele opt [i nou\, iar `mp\ratul Leon al III-lea [i, mai trziu, `mp\ra]ii iconocla[ti Constantin al V-lea [i Teofil au interzis zugr\virea de imagini `n `ntreg imperiul. Pentru romanii antici, simbolul unui zeu (vulturul lui Jupiter, de exemplu) era un substitut al divinit\]ii `nse[i. ~n rarele cazuri `n care Jupiter este reprezentat `mpreun\ cu vulturul s\u, aceasta nu mai este o repetare a prezen]ei zeului, ci devine atributul s\u, precum tr\snetul. Pentru primii cre[tini, simbolurile aveau o astfel de dubl\ calitate, de a ]ine loc nu doar subiectului (mielul pentru Hristos, porumbelul pentru Sfntul Duh), ci [i altor aspecte particulare ale subiectului (mielul pentru sacrificiul lui Hristos, porumbelul pentru promisiunea mntuirii de c\tre Sfntul Duh).12 Acestea nu erau menite s\ fie citite ca sinonime ale conceptelor sau simple duplicate ale zeit\]ilor. ~n schimb, ele au expus grafic anumite calit\]i ale imaginii centrale, comentndu-le, sco]ndu-le `n eviden]\, transformndu-le `n subiecte de sine st\t\toare. Cu timpul, simbolurile de baz\ ale vechiului cre[tinism par s\ piard\ ceva din func]ia lor simbolic\ [i devin, de fapt, un pic mai mult dect ideograme: coroana de spini simbolizeaz\ Patimile lui Hristos, porumbelul, Duhul Sfnt. Aceste imagini elementare au fost completate, treptat, cu unele mai vaste [i mai complexe, astfel c\ episoade `ntregi din Biblie au devenit simboluri ale diferitelor aspecte ale lui Hristos, ale Sfntului Duh, ale vie]ii Fecioarei, dar [i ilustr\ri ale anumitor lecturi ale altor episoade sacre. Probabil c\ Sfntul Nilus avea `n minte o asemenea bog\]ie de `n]elesuri atunci cnd a sugerat

ISTORIA LECTURII

121

un contrapunct `ntre Noul [i Vechiul Testament prin reprezentarea acestora de o parte [i de alta a Sfintei Cruci. Faptul c\ imagini din Vechiul [i din Noul Testament se puteau completa unele pe altele [i puteau alc\tui o singur\ poveste, `nv\]ndu-i pe cei f\r\ `nv\]\tur\ Cuvntul Domnului, fusese sugerat chiar de evangheli[ti. ~n Evanghelia sa, Matei a legat `n mod explicit Vechiul Testament de cel Nou de cel pu]in opt ori: Acestea toate s-au f\cut ca s\ se `mplineasc\ ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul care zice.13 {i Hristos `nsu[i spusese c\ trebuie s\ se `mplineasc\ toate cele scrise despre Mine `n Legea lui Moise, `n proroci [i `n psalmi.14 ~n Noul Testament exist\ 275 de citate preluate din Vechiul Testament, plus 235 de referiri precise.15 Conceptul continuit\]ii spirituale nu era nou nici m\car pe vremea aceea; un contemporan al lui Hristos, filosoful evreu Filon din Alexandria, dezvoltase ideea unei min]i atot[tiutoare care `[i face cunoscut\ prezen]a de-a lungul timpului. Acest spirit unic [i omniscient este prezent `n cuvintele lui Hristos, care `l descrie ca pe un vnt ce bate unde pofte[te [i leag\ trecutul de prezent [i de viitor. Origen, Tertullian, Sfntul Grigore din Nisa [i Sfntul Ambrozie au scris cu to]ii, cu mult\ imagina]ie, despre imaginile comune celor dou\ Testamente [i au elaborat explica]ii complexe [i poetice, `n care niciun element al Bibliei nu a r\mas neremarcat sau neexplicat. Noul Testament, scrie Sfntul Augustin `ntr-un distih mult citat, zace ascuns `n cel Vechi, `n timp ce Vechiul se dezv\luie `n cel Nou.16 Iar Eusebiu din Cesareea, care a murit `n 340, a proclamat c\ fiecare profet, fiecare scriitor din vechime, fiecare r\zmeri]\ `n stat, fiecare lege, fiecare ceremonie a Vechiului Testament arat\ numai spre Hristos, `l anun]\ numai pe El, `l reprezint\ numai pe El.[] El a fost `n Tat\l Adam, str\mo[ al sfin]ilor; El a fost nevinovat [i fecioresc, ca un martir, `n Abel; El a fost un `nnoitor al lumii, `n Noe, binecuvntat, `n Avram, `naltul preot, `n Melchisedec; El a fost cel gata de sacrificat, `n Isac; El a fost [eful celor ale[i `n Iacob; vndut de fra]ii S\i, `n Iosif; atotputernic la truda din Egipt, un d\t\tor de legi, `n Moise; suferind [i p\r\sit, `n Iov, urt [i persecutat `n cele mai multe dintre profe]ii.17 Pe vremea cnd Sfntul Nilus f\cea asemenea recomand\ri, iconografia Bisericii cre[tine dezvoltase deja imagini conven]ionale ale ubicuit\]ii Sfntului Duh. Unul dintre cele mai vechi exemple `l constituie o u[\ alc\tuit\ din

122 A L B E R T O M A N G U E L

Dintr-o Haggadah german\ din secolul al cincisprezecelea, un cantor la un pupitru `n sinagog\, fa]a fiindu-i `nlocuit\ de aceea a unei p\s\ri, pentru a respecta prescrip]ia Vechiului Testament `n privin]a reprezent\rii figurii omene[ti.

dou\ panouri, sculptat\ `n Roma secolului al patrulea [i montat\ `n Biserica Sfintei Sabina. Panourile `nf\]i[eaz\ scene paralele din Vechiul [i Noul Testament, care pot fi citite simultan. Execu]ia e oarecum rudimentar\ [i detaliile au fost [terse de degetele a genera]ii de pelerini, dar scenele pot fi identificate cu u[urin]\. ~ntr-o parte sunt trei dintre miracolele atribuite lui Moise: `ndulcirea apelor rului Mara, aprovizionarea cu man\ `n timpul exodului din Egipt (ilustrat `n dou\ secven]e) [i scoaterea apei din stnc\. ~n cealalt\ parte sunt `nf\]i[ate trei dintre minunile lui Hristos: redarea vederii orbului, `nmul]irea pinilor [i pe[tilor [i transformarea apei `n vin pentru nunta din Cana. Ce ar fi citit un cre[tin, privind u[ile de la Sfnta Sabina, la mijlocul secolului al cincisprezecelea? Lemnul cu care Moise `ndulce[te apele amare ale Marei ar fi fost recunoscut drept Crucea, simbolul lui Hristos `nsu[i. Izvorul,

ISTORIA LECTURII

123

Hristos `nf\]i[at ca Mielul care spal\ p\catele lumii, pe vestitul altar din Ghent, f\cut de H. [i J. Van Eyck.

asemenea lui Hristos, era o fntn\ cu ap\ vie, dnd via]\ turmei cre[tine. Stnca din de[ert pe care o love[te Moise era [i ea citit\ ca o imagine a lui Hristos, Mntuitorul din coapsa c\ruia curge att sngele, ct [i apa.18 Mana preveste[te hrana din Cana [i pe aceea a Cinei cea de Tain\.19 Cu toate acestea, un necredincios neini]iat `n credin]a cre[tin\ ar fi citit imaginile de pe u[ile Sfintei Sabina mai degrab\ `n modul `n care Serafini dorea s\-i fie `n]eleas\ de cititori fantastica enciclopedie: inventnd, din elementele `nf\]i[ate, o poveste [i un vocabular proprii. Nu asta, evident, a fost ceea ce avea `n minte Sfntul Nilus. ~n 787, al [aptelea Conciliu de la Niceea a l\murit c\ nu doar congrega]iei `i era interzis s\ interpreteze picturile expuse `n biseric\, dar nici artistul nu era liber s\ dea imaginilor pictate vreo semnifica]ie sau interpretare anume. Execu]ia picturilor nu este o inven]ie a pictorului, a declarat conciliul, ci o proclamare recunoscut\ a legilor [i tradi]iilor din `ntreaga Biseric\. Vechii p\rin]i au f\cut ca acestea s\ fie executate pe pere]ii bisericilor: ceea ce vedem reprezint\ gndirea [i tradi]ia lor, nu ale pictorului. Artistului `i apar]ine me[te[ugul, dar dispunerea elementelor apar]ine p\rin]ilor Bisericii.20

124 A L B E R T O M A N G U E L

Dou\ panele ale u[ilor Bisericii Sfnta Sabina din Roma, punnd fa]\ `n fa]\, `n stnga, trei miracole ale lui Hristos, [i, `n dreapta, pe cele ale lui Moise.

Cnd a `nceput s\ `nfloreasc\ arta gotic\ `n secolul al treisprezecelea, iar pictura de pe pere]ii bisericilor a fost abandonat\ `n favoarea ferestrelor ilustrative [i a coloanelor sculptate, iconografia biblic\ s-a transferat de la tencuial\ la vitralii, lemn [i piatr\. Lec]iile Scripturilor au transp\rut acum `n lumin\ [i s-au ar\tat `n forme rotunjite, narnd pentru cel credincios pove[ti `n care Noul [i Vechiul Testament se oglindeau subtil unul `n cel\lalt. Apoi, cndva la `nceputul secolului al paisprezecelea, imaginile pe care Sfntul Nilus le-ar fi vrut citite de credincio[i pe pere]i au fost reduse `n dimensiuni [i adunate `ntre copertele unei c\r]i. ~n regiunea Rinului Inferior, c]iva mae[tri ai miniaturii [i gravori `n lemn s-au apucat s\ reprezinte evocatoarele imagini pe pergament [i hrtie. C\r]ile pe care le-au

ISTORIA LECTURII

125

Pagin\ secven]ial\ din Biblia pauperum din Heidelberg.

126 A L B E R T O M A N G U E L

creat erau f\cute aproape `n `ntregime din scene al\turate, cu doar cteva cuvinte, uneori ca note adi]ionale pe marginile paginii, alteori ie[ind din gura personajelor `n flamuri ca ni[te cartu[e, ca bulele din benzile desenate de ast\zi. Pe la sfr[itul secolului al paisprezecelea, c\r]ile cu imagini deveniser\ extrem de populare [i aveau s\ r\mn\ astfel de-a lungul Evului Mediu, `n diversele lor forme: volume cu desene ce umpleau `ntreaga pagin\, miniaturi meticuloase, gravuri `n lemn colorate de mn\ [i, apoi, `n secolul al cincisprezecelea, tomuri tip\rite. Primul astfel de volum care s-a p\strat dateaz\ din 1642.21 Cu timpul, aceste extraordinare c\r]i au ajuns s\ fie cunoscute ca Bibliae Pauperum sau Bibliile S\racilor. ~n principal, aceste Biblii erau volume mari, ilustrate, `n care fiecare pagin\ era `mp\r]it\ `n a[a fel `nct s\ cuprind\ dou\ sau mai multe scene. De exemplu, `n a[a-zisa Biblia Pauperum din Heidelberg,22 datnd din secolul al cincisprezecelea, paginile sunt `mp\r]ite `n dou\ jum\t\]i, cea de sus [i cea de jos. Jum\tatea de jos a primelor pagini descrie Buna Vestire [i era ar\tat\ credincio[ilor la `ntrunirea de la liturghie. ~n jurul scenei sunt cei patru profe]i ai Vechiului Testament, care au prorocit venirea lui Hristos: David, Ieremia, Isaia [i Iezechiel. Deasupra lor, `n jum\tatea de sus, sunt dou\ scene din Vechiul Testament: Dumnezeu blestemnd [arpele `n Gr\dina Edenului, cu Adam [i Eva stnd ru[ina]i `ntr-o parte (Geneza, 3); [i `ngerul chemndu-l pe Ghedeon s\ ac]ioneze, `n timp ce Ghedeon las\ blana de oaie pe jos, ca s\ afle dac\ Dumnezeu are de gnd s\ salveze Israelul (Judec\tori, 6). Legat\ cu lan]ul de un pupitru, deschis\ la pagina potrivit\, Biblia Pauperum `nf\]i[a credincio[ilor, zi de zi [i lun\ de lun\, imaginile sale duble, `mp\r]ite `n secven]e. Mul]i nu puteau citi cuvintele cu litere gotice care `nconjurau personajele reprezentate; c]iva p\trundeau cele cteva `n]elesuri ale fiec\rei imagini, cu semnifica]iile lor istorice, morale [i alegorice. Dar cei mai mul]i recuno[teau majoritatea personajelor [i scenelor [i erau capabili s\ citeasc\ `n respectivele imagini rela]ia dintre pove[tile Vechiului [i Noului Testament, pur [i simplu datorit\ al\tur\rii lor pe pagin\. F\r\ `ndoial\ c\ predicatorii [i preo]ii f\ceau comentarii asupra imaginilor [i repovesteau evenimentele `nf\]i[ate acolo, legndu-le `ntr-o manier\

ISTORIA LECTURII

127

edificatoare, brodnd pe marginea nara]iunii sacre. {i textele sacre `nsele erau citite, zi de zi, pe parcursul `ntregului an, astfel `nct, `n decursul vie]ii, oamenii auzeau probabil multe pasaje din Biblie de mai multe ori. S-a sugerat c\ scopul principal al Bibliei Pauperum nu a fost acela de a asigura lectura pentru turma analfabet\, ci de a constitui un fel de prompter sau ghid tematic pentru preot, un punct de plecare pentru predici sau cuvnt\ri, ajutndu-l s\ demonstreze unitatea Bibliei.23 Dac\ era a[a (nu exist\ documente care s\ ateste vreunul dintre scopuri), atunci, ca majoritatea c\r]ilor, aceasta avea o varietate de utilizatori [i `ntrebuin]\ri. Probabil c\ Biblia Pauperum n-a fost numele sub care asemenea c\r]i au devenit cunoscute primilor cititori. S-a descoperit c\ li se spunea `n mod eronat astfel de abia la sfr[itul secolului al optsprezecelea, de c\tre scriitorul german Gotthold Ephraim Lessing, el `nsu[i un cititor devotat, care credea despre c\r]i c\ explic\ via]a. ~n 1770, s\rac [i bolnav, Lessing a acceptat prost pl\titul post de bibliotecar al asprului duce de Braunschweig, la Wolfenbttel. Acolo a petrecut opt ani mizerabili, a scris piesa lui cea mai faimoas\, Emilia Galotti, [i, `ntr-o serie de eseuri critice, a discutat despre rela]ia dintre diferitele forme de reprezentare artistic\.24 Una dintre c\r]ile din biblioteca ducelui era o Biblia Pauperum. Pe marginea uneia dintre pagini,

Gotthold Ephraim Lessing.

128 A L B E R T O M A N G U E L

Lessing a g\sit o `nsemnare f\cut\ de cineva dintr-o epoc\ anterioar\: Hic incipitur bibelia[sic] pauperum. El a dedus de aici c\, pentru a fi catalogat\, cartea avusese nevoie de un nume, iar un fost bibliotecar, avnd `n vedere numeroasele ilustra]ii [i zgrcenia textului, a concluzionat c\ aceasta se adresa analfabe]ilor, adic\ s\racilor, dndu-i astfel o denumire pe care genera]iile urm\toare au considerat-o autentic\.25 A[a cum a remarcat Lessing, cteva specimene de astfel de biblii erau totu[i mult prea `mpodobite [i costisitoare ca s\ fie destinate s\racilor. Probabil c\ nu proprietarul conta ceea ce apar]inea Bisericii putea fi considerat c\ apar]inea tuturor ci accesibilitatea; deschizndu-[i copertele `n zilele cuvenite [i permi]nd tuturor s\-i inspecteze paginile, cartea numit\ `n mod `ntmpl\tor Biblia Pauperum a sc\pat de soarta de a fi rezervat\ numai celor [coli]i [i a devenit popular\ printre credincio[i, care erau `nseta]i de pove[ti. Lessing a mai atras aten]ia [i asupra similitudinilor dintre iconografia paralel\ a c\r]ii [i cea a vitraliilor M\n\stirii Hirschau. El a sugerat c\ ilustra]iile din carte erau copii ale acelor vitralii; de asemenea, le-a datat ca fiind de pe vremea abatelui Johan von Calw (`ntre 1503 [i 1524), cu aproape o jum\tate de secol mai vechi dect copia de la Wolfenbttel a Bibliei Pauperum. Cercet\ri moderne au ar\tat c\ nu e vorba despre o copie,26 dar este imposibil de spus dac\ nu cumva att iconografia c\r]ii, ct [i a ferestrelor urmau o mod\ care se instaurase treptat de-a lungul ctorva secole. Oricum, Lessing avea dreptate s\ observe c\ lectura ilustra]iilor din Biblia Pauperum, precum [i cea a vitraliilor reprezentau, `n fond, un act similar, [i c\ ambele se deosebeau de citirea unei descrieri `n cuvinte pe o pagin\. Pentru cre[tinul [tiutor de carte al secolului al paisprezecelea, pagina unei Biblii obi[nuite avea o multitudine de `n]elesuri, printre care cititorul putea `nainta cu ajutorul glosarului `ndrum\tor al autorului sau al propriilor cuno[tin]e. Cititorul `[i ritma lectura dup\ propria dorin]\, prelungind-o timp de o or\ sau un an, cu `ntreruperi sau amn\ri, s\rind pasaje sau devornd `ntreaga pagin\ dintr-odat\. Dar citirea unei pagini ilustrate din Biblia Pauperum era aproape instantanee, de vreme ce textul era oferit din punct de vedere iconografic ca un `ntreg, f\r\ grada]ii semantice, iar durata povestirii prin imagini coincidea `n mod necesar cu cea a lecturii individuale a cititorului. Este relevant s\ avem `n vedere, a scris Marshall McLuhan, c\

ISTORIA LECTURII

129

Reclam\ din 1994 pentru vodca Absolut.

vechile tip\rituri [i gravuri `n lemn, asemenea benzilor desenate moderne, dau foarte pu]ine informa]ii cu privire la un anume moment `n timp sau aspect `n spa]iu sau cu privire la un anumit obiect. Privitorul sau cititorul e constrns s\ participe, completnd [i interpretnd cele cteva sugestii asigurate de liniile delimitatoare. Nu mult diferit\ de caracteristicile gravurii `n lemn [i ale benzii desenate este imaginea TV, cu gradul ei foarte redus de informa]ii despre obiecte [i `naltul grad de participare din partea privitorului, c\ruia i se cere s\ completeze ceea este doar sugerat `n rasterul din puncte.27 Pentru mine, la secole distan]\, cele dou\ moduri de citire converg atunci cnd `mi arunc privirea peste ziarul de diminea]\: pe de o parte, e vorba despre `naintarea `nceat\ printre [tiri, continuate uneori pe o pagin\ mai din urm\, legate de alte subiecte ascunse prin diferite sec]iuni, scrise `n stiluri variate, de la aparenta lips\ de emo]ie la ironia ostentativ\; pe de alt\ parte, aproape involuntara asimilare a reclamelor citite dintr-o singur\ privire, fiecare poveste fiind spus\ `n cadre limitate [i precise, cu ajutorul unor personaje [i simboluri familiare nu supliciile Sfintei Caterina sau cina de la Emaus, ci schimb\rile f\cute ultimului tip de Peugeot sau epifania votcii Absolut.

Fiecare articol al serviciului religios `nf\]i[eaz\ o sen\. Credincio[ii vor putea urm\ri chinurile Judec\]ii de Apoi cnd preotul se va `ntoarce cu spatele ca s\ se roage (ca pe aceste od\jdii italiene[ti din secolul al cincisprezecelea) sau cnd trec `n spatele altarului.

ISTORIA LECTURII

131

Panele pictate de Jorg Kandel din Biberach cca 1525.

Cine au fost, atunci, `nainta[ii mei, ace[ti `ndep\rta]i cititori de imagini? Cei mai mul]i, asemenea autorilor imaginilor pe care le citeau, erau t\cu]i, anonimi, nel\uda]i, dar din mul]imile acelea `n mi[care pot fi salva]i c]iva indivizi. ~n octombrie 1461, dup\ ce fusese eliberat din pu[c\rie datorit\ trecerii `ntmpl\toare a regelui Ludovic al XI-lea prin ora[ul Meung-sur-Loire, poetul Franois Villon a compus un potpuriu poetic pe care l-a numit Testamentul lui.28 Unul dintre texte, o rug\ciune c\tre Fecioara Maria, scris\ (cum ne spune el) la cererea mamei lui, pune `n gura Maicii aceste cuvinte:
Femeie sunt s\rman\ [i b\trn\, Nimic nu [tiu, scrisoare nu cetii; La m\n\stire v\d, ce mi-e-ndemn\, Rai zugr\vit cu ceteri [i cinghii, {i-un iad cu p\c\to[ii-n fl\c\rii vii: Unu-mi d\ spaim\, altul bucurie.29

Mama lui Villon v\zuse imagini ale unui paradis senin [i muzical [i un infern cuprins de fl\c\ri, clocotind, [i [tia c\, dup\ moarte, sufletul ei era menit

132 A L B E R T O M A N G U E L

s\ intre `n unul sau `n cel\lalt. Evident c\ n-avea cum, v\znd imaginile orict de abil pictate, orict de mult ar fi poposit ochii ei asupra nenum\ratelor detalii `nfior\toare s\ recunoasc\ `n ele laborioasele argumente teologice aduse de P\rin]ii Bisericii `n decursul ultimelor cincisprezece secole. Ea, probabil, [tia versiunea francez\ a maximei populare latine Salvandorum paucitas, damnandorum multitudo (C]iva sunt salva]i, mul]i sunt condamna]i); probabil nu [tia c\ Sfntul Toma dAquino stabilise c\ propor]ia celor care aveau s\ fie salva]i era echivalent\ cu cea a lui Noe [i a familiei sale `n raport cu restul umanit\]ii. Predicile din biseric\ glosaser\ asupra ctorva din aceste imagini, iar imagina]ia ei trebuie s\ fi f\cut restul. Ca [i mama lui Villon, mii de oameni [i-au ridicat privirile la imaginile care `mpodobeau pere]ii bisericii [i, mai trziu, ferestrele, coloanele, amvoanele, chiar [i locurile de unde preotul `[i rostea predica sau panourile din spatele altarului, unde se st\tea `n timpul confesiunii, v\znd `n de o multitudine de pove[ti ori o poveste unic\, ve[nic\. Nu exist\ motive s\ credem c\ lucrurile ar fi stat altfel cu Biblia Pauperum. Dar c]iva `nv\]a]i de ast\zi nu sunt de acord. Dup\ opinia criticului german Maurus Berve, de exemplu, Biblia Pauperum a fost absolut ininteligibil\ pentru oamenii f\r\ [tiin]\ de carte. Mai mult dect att, sugereaz\ Berve, acestea erau probabil destinate celor care [tiau carte sau clericilor care nu-[i puteau permite achizi]ionarea unei Biblii complete sau c\rora, fiind s\raci cu duhul[arme in Geiste], le lipsea un nivel superior de educa]ie [i se mul]umeau cu astfel de extrase.30 Prin urmare, denumirea Biblia Pauperum n-ar fi `nsemnat Biblia s\racului, ci, mai degrab\, Biblia Pauperum Praedicatorum sau Biblia predicatorului s\rac cu duhul.31 Fie c\ imaginile erau destinate s\racilor sau predicatorilor lor, este sigur c\ ele st\teau deschise pe pupitru, `n fa]a mul]imii, zi de zi, pe durata `ntregului an liturgic. Analfabe]ilor, exclu[i din t\rmul cuvntului scris, vederea textelor sacre reprezentate `ntr-o carte prin imagini pe care le puteau recunoa[te sau citi trebuie s\ le fi indus sentimentul de apartenen]\, de `mp\rt\[ire cu cei cul]i [i puternici a prezen]ei materiale a cuvntului lui Dumnezeu. Vederea acestor scene `ntr-o carte `n acel obiect aproape magic ce apar]inea exclusiv preo]ilor intrui]i [i `nv\]a]ilor din acea vreme era foarte diferit\ de vederea lor `n zugr\velile obi[nuite din biserici, a[a cum se

ISTORIA LECTURII

133

`ntmplase `ntotdeauna `n trecut. Era ca [i cum, deodat\, sfintele cuvinte, care pn\ atunci p\ruser\ a fi proprietatea ctorva [i puteau fi `mp\r]ite sau nu cu turma, ar fi fost dintr-odat\ traduse `ntr-un limbaj pe care oricine, chiar [i o femeie lipsit\ de educa]ie, s\rman\ [i b\trn\ precum mama lui Villon, le putea `n]elege.

Lectura `n public `ndeplinea o func]ie social\ `n Fran]a secolului al optsprezecelea, a[a cum se arat\ `n aceast\ gravur\ contemporan\ de Marillier.

S | }I SE CITEASC|

Ilustra]iile Europei medievale ofereau o sintax\ f\r\ cuvinte, c\reia cititorul `i ad\uga, `n t\cere, o nara]iune. ~n vremurile noastre, descifrnd imaginile reclamelor, ale artei video, ale desenelor animate, noi `mprumut\m pove[tii nu doar o voce, ci [i un vocabular. Trebuie s\ fi citit [i eu a[a atunci cnd am `nceput s\ citesc, `nainte de-a m\ fi `ntlnit cu literele [i sunetele acestora. Trebuie s\ fi construit, din acuarelele Peter Rabbits, din obraznicii Struwwelpeters, din uria[ele, str\lucitoarele creaturi din La Hormiguita Viajera, povestiri care s\ explice [i s\ justifice diferitele scene, legndu-le `ntr-o nara]iune verosimil\, care s\ ]in\ cont de fiecare dintre am\nuntele `nf\]i[ate `n relatare. Nu [tiam asta pe atunci, dar `mi exercitam libertatea de a citi pn\ aproape de limita posibilit\]ilor ei: nu numai c\ spunerea pove[tii `mi revenea mie `nsumi, dar nimic nu m\ obliga s\ repet, de fiecare dat\, aceea[i poveste pentru acelea[i ilustra]ii. ~ntr-o versiune, eroul anonim era un erou, `n cealalt\ era un r\uf\c\tor, `n a treia el purta numele meu. Cu alte ocazii, am renun]at de bun\voie la toate aceste drepturi. Am dat uit\rii att cuvintele, ct [i vocea, am renun]at la posesia [i uneori chiar la alegerea c\r]ii [i, cu excep]ia suplimentarei `ntreb\ri l\muritoare, am devenit exclusiv auz. M\ b\gam `n pat (noaptea, dar adesea [i `n timpul zilei, deoarece frecvente crize de astm m\ ]ineau prizonier la pat s\pt\mni `ntregi) [i, sprijinit de pernele ridicate, o ascultam pe d\daca mea care-mi citea din `nsp\imnt\toarele basme ale Fra]ilor Grimm. Uneori, vocea ei m\ f\cea s\ adorm; alteori, dimpotriv\, m\ f\cea s\ trepidez de emo]ie [i o zoream ca s\

136 A L B E R T O M A N G U E L

aflu, ceva mai repede dect era inten]ia autorului, ce se `ntmpla `n poveste. Dar, de cele mai multe ori, nu f\ceam dect s\ savurez senza]ia voluptuoas\ de a fi purtat de cuvinte [i sim]eam, la modul fizic, c\ `ntr-adev\r c\l\toream `ntr-un loc minunat de `ndep\rtat, la care abia dac\ `ndr\zneam s\ arunc o privire `n tainica pagin\ din urm\ a c\r]ii. Mai trziu, cnd aveam nou\ sau zece ani, directorul [colii mi-a spus c\ numai copiilor mici li se citea. L-am crezut, am renun]at la obicei `n parte pentru c\ `mi f\cea o enorm\ pl\cere s\ mi se citeasc\ [i, pe vremea aceea, eram gata s\ cred c\ orice provoca pl\cere era, cumva, nes\n\tos. De-abia mult mai trziu, cnd iubita mea [i cu mine am hot\rt s\ ne citim unul altuia, pe durata unei veri, The Golden Legend*, am rec\p\tat pl\cerea de mult pierdut\ de-a mi se citi. Pe atunci, nu [tiam c\ arta citirii cu voce tare avea o istorie lung\ [i itinerant\ [i c\, de peste un secol, `n Cuba spaniol\, aceasta se instaurase ca o practic\, pe fondul priva]iunilor extreme ale economiei cubaneze. Produc]ia ]ig\rilor de foi fusese una din industriile principale ale Cubei `nc\ din veacul al [aptesprezecelea, dar `n a doua jum\tate a secolului al nou\sprezecelea climatul economic s-a schimbat. Saturarea pie]ei americane, [omajul `n cre[tere [i epidemia de holer\ din 1855 i-au convins pe mul]i muncitori c\, pentru `mbun\t\]irea condi]iei lor, era necesar\ constituirea unui sindicat. ~n 1857, s-a fondat o Societate de ajutor reciproc a muncitorilor cinsti]i [i a lucr\torilor cu ziua, `n beneficiul exclusiv al muncitorilor albi din bran[\; `n 1858, o Societate de ajutor reciproc similar\, pentru lucr\torii negri liberi. Acestea au fost primele sindicate muncitore[ti cubaneze [i precursoarele mi[c\rii muncitore[ti cubaneze de la r\scrucea secolului dou\zeci.1 ~n 1865, lui Saturnino Martenez, produc\tor de trabucuri [i poet, i-a venit ideea s\ publice un ziar pentru lucr\torii din industria ]ig\rilor de foi, care s\ con]in\ nu doar chestiuni politice, ci [i articole despre [tiin]\ [i literatur\, poeme [i scurte povestiri. Cu sprijinul ctorva intelectuali cubanezi, Martenez a scos primul num\r din La Aurora pe 22 octombrie al acelui an. Scopul s\u, anun]a el `n editorial, va fi s\ ilumin\m, pe orice cale posibil\,
*

Legenda de aur, poemul dramatic al lui Longfellow, ap\rut `n 1851, nu Legenda aurea sau

Legenda sanctorum, cartea despre vie]ile sfin]ilor alc\tuit\ de Jaques de Voragine `n secolul al treisprezecelea (n. tr.).

ISTORIA LECTURII

137

acea clas\ a societ\]ii c\reia publica]ia `i este adresat\. Vom face totul ca s\ ne facem accepta]i de ct mai mul]i. Dac\ nu vom reu[i, va fi din vina neputin]ei noastre, nu din lipsa noastr\ de voin]\. De-a lungul anilor, La Aurora a publicat lucr\ri ale unor importan]i autori cubanezi ai zilei, ca [i traduceri din scriitori europeni precum Schiller [i Chateaubriand, recenzii ale unor c\r]i [i piese de teatru [i relat\ri despre tirania proprietarilor de fabrici [i despre suferin]ele muncitorilor. {ti]i, erau `ntreba]i cititorii pe 27 iunie 1866, c\ `n apropiere de La Zanja, dup\ cum spun oamenii, un proprietar de fabric\ le pune lan]uri copiilor pe care-i folose[te ca ucenici?2 Dar, dup\ cum [i-a dat seama `n scurt\ vreme Martinez, piedica din cauza c\reia La Aurora nu era cu adev\rat popular\ era, evident, analfabetismul; la mijlocul secolului al nou\sprezecelea, abia cincisprezece la sut\ din popula]ia muncitoare a Cubei putea s\ citeasc\. Pentru a face ziarul accesibil tuturor muncitorilor, i-a venit ideea lecturii publice. L-a contactat pe directorul liceului din Guanabacoa [i i-a sugerat ca [coala s\ organizeze lecturi la locurile de munc\. Plin de entuziasm, directorul s-a `ntlnit cu muncitorii de la fabrica El Figaro [i, dup\ ce-a ob]inut permisiunea proprietarului, i-a convins de utilitatea unei asemenea ac]iuni. Unul dintre muncitori a fost ales s\ citeasc\, lector oficial, iar ceilal]i l-au pl\tit pentru eforturile sale din propriile buzunare. Pe 7 ianuarie 1866, La Aurora a anun]at: Cititul `n ateliere a `nceput pentru prima oar\, la noi, iar ini]iativa apar]ine bravilor muncitori de la El Figaro. Asta constituie un pas enorm `n mar[ul spre progres [i prop\[irea muncitorilor, pentru c\ astfel ei se vor familiariza treptat cu cartea, surs\ a unei prietenii eterne [i a unei mari satisfac]ii.3 Printre volumele citite erau compendiul de istorie B\t\lii ale secolului, romane didactice ca Regele lumii, al de-acum de mult uitatului Fernndez y Gonzlez, [i un manual de economie politic\ scris de Flrez y Estrada.4 Cu timpul, [i alte fabrici au urmat exemplul lui El Figaro. Un att de mare succes au avut lecturile publice, `nct, `n foarte scurt\ vreme, acestea [i-au dobndit reputa]ia de-a fi subversive. Pe 14 mai 1866, guvernatorul politic al Cubei a publicat urm\torul edict:
1. Este interzis a se distrage aten]ia lucr\torilor din pr\v\liile de tutun, ateliere [i magazine de tot felul, prin lecturi de c\r]i [i ziare sau prin discu]ii str\ine de munca `n care ace[tia sunt angaja]i.

138 A L B E R T O M A N G U E L

Prima schi]\ cunoscut\ a unui lector, `n Practical Magazine, New York, 1873.

2. Poli]ia va exercita o permanent\ supraveghere pentru a duce la `ndeplinire prezentul decret [i va pune la dispozi]ia autorit\]ii mele pe acei proprietari de magazine, reprezentan]i sau manageri care ignor\ edictul, ca s\ fie judeca]i de lege `n conformitate cu gravitatea cazului.5

~n ciuda prohibi]iei, lecturi clandestine au mai avut loc o vreme, sub o form\ sau alta; oricum, pn\ `n 1870, acestea practic disp\ruser\. ~n octombrie 1868, odat\ cu izbucnirea R\zboiului de Zece Ani, ziarul La Aurora [i-a `ncetat apari]ia. {i totu[i, lecturile n-au fost uitate. ~nc\ din 1869, ele au fost readuse la via]\ pe p\mnt american, chiar de muncitori. R\zboiul de Zece Ani a `nceput pe 10 octombrie 1868, cnd un mo[ier cubanez Carlos Manuel de Cspedes [i dou\ sute de oameni slab `narma]i au cucerit ora[ul Santiago [i au proclamat independen]a ]\rii fa]\ de Spania.

ISTORIA LECTURII

139

El lector, de Mario Snchez.

Pn\ la sfr[itul lunii, dup\ ce Cspedes le-a oferit libertatea sclavilor care s-ar fi al\turat revolu]iei, armata lui recrutase dou\sprezece mii de voluntari; `n luna aprilie a anului urm\tor, Cspedes a fost ales pre[edinte al noului guvern revolu]ionar. Dar Spania nu a cedat. Patru ani mai trziu, Cspedes a fost destituit in absentia de un tribunal cubanez, iar `n martie 1874 a fost prins [i `mpu[cat de solda]ii spanioli.6 ~n tot acest timp, dornic s\ pun\ cap\t m\surilor comerciale restrictive ale spaniolilor, guvernul Statelor Unite `i sprijinise explicit pe revolu]ionari, iar ora[ele New York, New Orleans [i Key West [i-au deschis porturile pentru miile de refugia]i cubanezi. Drept urmare, Key West s-a transformat, `n doar c]iva ani, dintr-un mic sat de pescari `ntr-o important\ comunitate produc\toare de ]ig\ri de foi, noua capital\ mondial\ a trabucurilor de Havana.7 Muncitorii care au emigrat `n Statele Unite au luat cu ei, printre altele, institu]ia lectorului: o ilustra]ie din publica]ia american\ Practical Magazine din 1873 ne arat\ un asemenea lector, purtnd ochelari [i p\l\rie cu boruri largi, [eznd cu picioarele `ncruci[ate [i cu o carte `n mini, `n timp ce un [ir de muncitori (cu to]ii b\rba]i) `n vest\ [i c\ma[\ r\sucesc ]ig\ri, p\rnd a fi absorbi]i de ceea ce fac. Materialul pentru aceste lecturi, stabilit dinainte de muncitori (care, ca pe vremea lui El Figaro, pl\teau lector-ul din propriul c[tig), cuprindea att bro[uri politice [i de istorie, ct [i romane [i colec]ii de poezii moderne sau

140 A L B E R T O M A N G U E L

clasice.8 Muncitorii `[i aveau favori]ii lor: Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas, de exemplu, a devenit o op]iune att de popular\, `nct un grup de muncitori i-a scris autorului pu]in `nainte de moartea acestuia, `n 1870, cerndu-i s\ `mprumute numele eroului s\u unui sortiment de trabuc. Dumas a acceptat. Dup\ spusele lui Mario Snchez, un pictor din Key West care `n 1991 `nc\ `[i mai putea aminti lectorii citindu-le celor care rulau ]ig\rile de foi la sfr[itul anilor dou\zeci, lectura avea loc `ntr-o lini[te plin\ de concentrare, iar comentariile sau `ntreb\rile nu erau permise dect dup\ `ncheierea sesiunii. Tat\l meu, `[i aminte[te Snchez, era lector `n fabrica de trabucuri Eduardo Hidalgo Gato de la `nceputurile anilor 1900 pn\ dup\ 1920. Diminea]a, el citea [tirile pe care le traducea din ziarele locale. Citea [tirile interna]ionale direct din ziarele cubaneze, aduse zilnic cu vaporul de la Havana. De la prnz pn\ la ora trei dup\-amiaza, citea dintr-un roman. Oamenii se a[teptau ca el s\ interpreteze personajele imitndu-le vocile, asemenea unui actor. Muncitorii care petrecuser\ c]iva ani la ateliere puteau cita din memorie pasaje lungi de poezie [i chiar de proz\. Snchez pomenea despre un b\rbat care era capabil s\-[i aminteasc\ `n `ntregime Medita]iile lui Marcus Aurelius.9

Un manuscris miniat din secolul al unsprezecelea, `nf\]i[ndu-l pe Sfntul Benedict oferindu-[i Legile unui egumen.

ISTORIA LECTURII

141

Muncitorii c\rora li se citea cu voce tare au constatat c\ puteau alterna activitatea mecanic\ [i monoton\ a rul\rii frunzelor puternic aromate cu urm\rirea unor aventuri, a unor idei de luat `n considerare, reflec]ii pe care s\ [i le `nsu[easc\. Nu [tim dac\, `n lungile ore petrecute `n ateliere, ei au regretat c\ restul trupului lor era exclus de la ritualul citirii; nu [tim dac\ degetele acelora care [tiau s\ citeasc\ tnjeau s\ `ntoarc\ pagina, s\ urm\reasc\ rndul; nu [tim dac\ cei care nu `nv\]aser\ niciodat\ s\ citeasc\ au sim]it `ndemnul s\ o fac\. ~ntr-o noapte, cu cteva luni `naintea mor]ii sale, survenite prin 547 cam cu treisprezece secole `naintea lectorilor cubanezi Sfntul Benedict din Nursia a avut o viziune. ~n timp ce se ruga lng\ geamul s\u deschis, privind afar\ `n `ntuneric, `ntreaga lume a p\rut s\ se adune `ntr-o singur\ raz\ de soare, adus\ astfel `n fa]a ochilor s\i.10 B\trnul trebuie s\ fi v\zut, cu lacrimi `n ochi, acel obiect secret [i ipotetic al c\rui nume oamenii [i-l `nsu[iser\, dar pe care nimeni nu-l v\zuse: universul de neconceput.11 Benedict renun]ase la lume la vrsta de paisprezece ani [i se lipsise de beneficiile [i titlurile bogatei sale familii romane. ~n jurul anului 529, el ctitorise o m\n\stire pe Muntele Casino o colin\ abrupt\, care se ridica la vreo patru sute cincizeci de metri deasupra unui templu antic p\gn, la jum\tatea drumului dintre Roma [i Neapole [i alc\tuise o serie de reguli pentru c\lug\rii s\i,12 prin care autoritatea unui cod de legi a `nlocuit voin]a absolut\ a stare]ului m\n\stirii. Poate pentru c\ el c\utase `n Scripturi viziunea atotcuprinz\toare de care avea s\ aib\ parte c]iva ani mai trziu sau poate pentru c\ era `ncredin]at, asemenea lui Sir Thomas Browne, c\ Dumnezeu ne-a d\ruit lumea `n dou\ chipuri, ca natur\ [i carte,13 Benedict a decretat c\ lectura avea s\ constitue o parte esen]ial\ a vie]ii zilnice din m\n\stire. Procedura a fost stabilit\ prin regula 38 din codul lui:
~n timp ce fra]ii `[i iau prnzul, se va citi `ntotdeauna; nimeni nu va `ndr\zni s\ ia cartea la `ntmplare [i s\ se apuce s\ citeasc\ acolo; dar cel care urmeaz\ s\ citeasc\ pe durata `ntregii s\pt\mni `[i va `ncepe datoria duminica. {i, `ncepndu-[i `ndatorirea dup\ Slujb\ [i ~mp\rt\[anie, le va cere tuturor s\ se roage pentru el, ca Dumnezeu s\-l ]in\ departe de spiritul exalt\rii. {i

142 A L B E R T O M A N G U E L

versul acesta va fi spus `n oratoriu de trei ori de to]i, cititorul fiind cel care-l roste[te dinti: O, Doamne, deschide buzele mele, iar gura mea va da grai `ntru pre]uirea Ta. {i astfel, fiind primit\ binecuvntarea, va purcede la `ndatoririle sale de cititor. {i va fi cea mai mare lini[te la mas\, a[a c\ nicio [oapt\ sau vreo voce `n afar\ de cea a cititorului s\ nu se aud\. ~n ceea ce prive[te mncarea, fra]ii `[i vor trece unul altuia pe rnd orice ar avea nevoie, a[a ca nimeni s\ nu fie nevoit s\ cear\ nimic.14

Ca [i `n fabricile cubaneze, cartea spre lectur\ nu era aleas\ la `ntmplare; dar, spre deosebire de fabrici, unde titlurile erau selectate prin consens, `n m\n\stire alegerea era f\cut\ de autorit\]ile comunit\]ii. Pentru muncitorii cubanezi, c\r]ile puteau deveni (de multe ori chiar au devenit) proprietatea intim\ a fiec\rui ascult\tor; dar, pentru discipolii Sfntului Benedict, satisfac]ia, pl\cerea personal\ [i mndria erau de evitat, de vreme ce bucuria textului urma s\ fie comun\, nu individual\. Cel care se ruga lui Dumnezeu, cerndu-I s\ deschid\ buzele cititorului, plaseaz\ actul lecturii `n minile Atotputernicului. Pentru Sfntul Benedict, textul Cuvntul Domnului era dincolo de gustul personal, dac\ nu dincolo de `n]elegere. Textul era imuabil, iar autorul (ori Autorul) reprezenta autoritatea definitiv\. Pn\ la urm\, lini[tea la mas\, lipsa de reac]ie a auditoriului erau necesare nu doar pentru a asigura concentrarea, ci [i pentru a exclude orice ar fi adus a comentariu personal asupra c\r]ilor sfinte.15 Mai trziu, `n m\n\stirile cisterciene fondate de-a lungul [i de-a latul Europei de la `nceputul secolului al doisprezecelea, Regula Sfntului Benedict a fost folosit\ pentru a asigura un flux ordonat al vie]ii monastice, `n care suferin]ele [i dorin]ele personale erau subordonate nevoilor comune. Violarea regulilor era pedepsit\ cu flagelarea, iar vinova]ii era separa]i de comunitate, izola]i de fra]ii lor. Singur\tatea [i recluziunea erau considerate pedepse; secretele erau [tiute de toat\ lumea; aspira]iile individuale de orice fel, intelectuale sau altminteri, erau sever descurajate; disciplina era r\splata celor care tr\iau corect `n snul comunit\]ii. ~n via]a de zi cu zi, c\lug\rii cistercieni nu erau niciodat\ singuri. La masa de prnz, spiritele lor erau ab\tute de la pl\cerile c\rnii [i se solidarizau `ntru sfntul cuvnt prin lecturile prescrise de Sfntul Benedict.16

ISTORIA LECTURII

143

A te strnge laolalt\ pentru a ]i se citi a devenit [i o practic\ necesar\ [i obi[nuit\ `n Evul Mediu. Pn\ la inventarea tiparului, [tiin]a de carte nu era r\spndit\ [i c\r]ile r\mneau `n proprietatea celor boga]i, privilegiul unui grup restrns de cititori. Atunci cnd unii din ace[ti noroco[i potenta]i `[i `mprumutau ocazional c\r]ile, o f\ceau pentru un num\r limitat de persoane din interiorul propriei clase sau familii.17 Cei care doreau s\ ia cuno[tin]\ cu o carte sau cu un autor aveau adesea o mai bun\ [ans\ s\ aud\ textul recitat sau citit cu voce tare dect s\ ]in\ pre]iosul volum `n propriile mini. Existau mai multe moduri diferite de a asculta un text. ~ncepnd cu secolul al unsprezecelea, str\b\tnd regatele Europei, bufoni nomazi recitau sau cntau propriile versuri sau pe cele compuse de mae[trii lor trubaduri, pe care bufonii le depozitau `n prodigioasa lor memorie. Bufonii erau interpre]i publici, care `[i f\ceau apari]ia la trguri, `n pie]e, sau la cur]ile nobililor. ~n general, erau de origine modest\ [i, de obicei, li se refuzau protec]ia legii [i `mp\rt\[ania Bisericii.18 Trubadurii, ca Guillaume de Aquitania, bunicul Eleonorei, [i Bertran de Born, care era Lord de Hautefort, erau nobili prin na[tere [i scriau cntece conven]ionale, `n care d\deau glas iubirii lor inaccesibile. Dintre cei aproximativ o sut\ de trubaduri cunoscu]i dup\ nume, de la `nceputul secolului al doisprezecelea pn\ `n veacul al treisprezecelea, perioad\ `n care au fost la mod\, cam dou\zeci erau femei. Se pare c\, `n general, bufonii erau mai populari dect trubadurii, a[a c\ arti[ti mai preten]io[i, precum Peter Pictor, se plngeau c\ unii dintre `nal]ii eclezia[ti ascult\ mai degrab\ versurile proste[ti ale unui bufon dect stan]ele bine compuse ale unui poet latin serios19 referindu-se la el `nsu[i. S\ ]i se citeasc\ dintr-o carte era o experien]\ oarecum diferit\. Recitalul unui bufon avea toate caracteristicile evidente ale unui spectacol, iar succesul sau insuccesul depindeau, `n mare m\sur\, de expresivitatea acestuia, subiectul fiind destul de previzibil. ~n timp ce o lectur\ `n public depindea [i de abilitatea cititorului de-a da un spectacol, ea punea mai degrab\ accentul pe text dect pe cititor. Auditoriul unui recital `l privea pe bufon interpretnd cntecele unui anumit trubadur, cum era faimosul Sordello; auditoriul unei lecturi publice putea asculta anonima Istorie a lui Renard Vulpoiul citit\ de un membru [tiutor de carte al familiei.

144 A L B E R T O M A N G U E L

La cur]ile nobililor [i uneori [i `n casele mai modeste, c\r]ile erau citite cu voce tare familiei [i prietenilor att pentru instruire, ct [i pentru distrac]ie. Lectura de la masa de prnz nu avea scopul s\ te distrag\ de la pl\cerile gustative; dimpotriv\, inten]ia era s\ le sporeasc\ prin pl\cerea imagina]iei, o practic\ p\strat\ de pe vremea Imperiului Roman. Pliniu cel Tn\r men]ioneaz\ `ntr-una dintre scrisorile sale c\, `n timp ce lua masa cu so]ia lui sau c]iva prieteni, `i pl\cea s\ i se citeasc\ cu voce tare dintr-o carte amuzant\.20 La `nceputul secolului al paisprezecelea, contesa Mahaut dArtois c\l\torea cu toate c\r]ile din biblioteca sa `mpachetate `n geamantane mari de piele, iar o `nso]itoare `i citea seara lucr\ri filosofice sau relat\ri amuzante despre ]\ri str\ine, precum C\l\toriile lui Marco Polo.21 P\rin]ii [tiutori de carte le citeau copiilor. ~n 1399, notarul toscan Ser Lapo Mazzei `i scria unui prieten, negustorul Francesco di Marco Datini, cerndu-i s\-i `mprumute Florile Sfntului Francisc, ca s\ le citeasc\ cu voce tare fiilor lui. B\ie]ii ar savura-o `n serile de iarn\, explica el, pentru ei este, a[a cum [tii, foarte u[or s-o `n]eleag\.22 ~n Montaillou, la `nceputul secolului al paisprezecelea, Pierre Clergue, preotul satului, le citea uneori cu voce tare din a[a-zisa Carte a credin]ei ereticilor celor strn[i `n jurul focului `n c\minele lor; `n satul Aix-les-Thermes, cam `n aceea[i perioad\, ]\ranul Guillaume Andorran a fost descoperit citind o evanghelie eretic\ mamei lui [i a fost judecat de Inchizi]ie.23 vangiles des quenouilles (Evanghelia torsului) din secolul al cincisprezecelea demonstreaz\ ct de fluide puteau fi aceste lecturi neoficiale. Naratorul, un om b\trn [i `nv\]at, `ntr-o sear\, dup\ cin\, `n vremea lungilor nop]i de iarn\ dintre Cr\ciun [i ~ntmpinarea Domnului, viziteaz\ casa unei femei mai `n vrst\, unde cteva dintre femeile din vecini se adunau adesea s\ toarc\ [i s\ vorbeasc\ despre multe lucruri vesele [i m\runte. Femeile, remarcnd c\ b\rba]ii din vremea lor scriu continuu satire def\im\toare [i c\r]i vicioase, `mpotriva onoarei sexului femeiesc, cer naratorului s\ participe la `ntlnirile lor un fel de grup de lectur\ avant la lettre [i s\ fac\ pe copistul, `n timp ce ele citeau cu voce tare anumite pasaje privind sexele, rela]iile de dragoste, cele maritale, supersti]iile [i obiceiurile locului, comentnd asupra acestora din punctul de vedere al femeii. Una dintre noi va `ncepe s\ citeasc\ [i va citi cteva capitole tuturor celorlalte prezente, explic\ una dintre torc\toare

Vechi grup de lectur\, ilustra]ie din Les Evangiles des quenouilles, secolul al [aisprezecelea.

146 A L B E R T O M A N G U E L

cu entuziasm, ca s\ le re]inem [i s\ le fix\m pentru totdeauna `n memoria noastr\.24 Timp de [ase zile femeile au citit, au intervenit, comentat, obiectat [i explicat, p\rnd s\ se distreze singure att de copios, `nct naratorul g\se[te lejeritatea lor obositoare [i, de[i le `nregistreaz\ cu fidelitate cuvintele, apreciaz\ comentariile drept lipsite de rim\ sau judecat\. Naratorul este, f\r\ `ndoial\, obi[nuit cu abord\rile mai formale [i scolastice ale b\rba]ilor. Lecturile publice informale, ocazionate de diverse `ntruniri, erau evenimente destul de obi[nuite `n secolul al [aptesprezecelea. Oprindu-se la un han `n c\utarea r\t\citorului Don Quijote, preotul care arsese cu atta rvn\ c\r]ile din biblioteca cavalerului le explic\ celor prezen]i cum afectase lectura romanelor cavalere[ti min]ile eroului lui Cervantes. Hangiul obiecteaz\ la aceast\ afirma]ie, m\rturisind c\ lui `i place foarte mult s\ asculte pove[tile `n care eroul `nfrunt\ cu temeritate uria[ii, sugrum\ [erpi monstruo[i [i `nfrnge de unul singur armate numeroase. La vremea seceri[ului, spune el, se adun\ aici la clac\ o gr\mad\ de secer\tori [i-ntotdeauna se `ntmpl\ s\ se afle [i cte unul [tiutor de carte, care pune mna pe vreuna din c\r]ile astea [i noi facem roat\ `n jurul lui cte treizeci [i mai bine [i st\m [i-l ascult\m cu atta pl\cere, c\ parc\ ne-ar lua cine [tie ce greutate de pe suflet! Fiicei lui, care face [i ea parte din auditoriu, `i displac `ns\ scenele de violen]\; prefer\ v\ic\relile cavalerilor cnd lipsesc domni]ele lor, care, s\ spun drept, cteodat\ m\ fac s\ le plng de mil\. Un tovar\[ de drum, care se `ntmpl\ s\ aib\ la el cteva c\r]i cavalere[ti (pe care preotul vrea s\ le ard\ de `ndat\), poart\ la el `n desag\ [i manuscrisul unui roman. Cumva `mpotriva voin]ei sale, clericul accept\ s\-l citeasc\ cu voce tare pentru to]i cei prezen]i. Titlul romanului este, adecvat, Impertinentul curios,25 iar citirea lui se desf\[oar\ de-a lungul urm\toarelor trei capitole, timp `n care fiecare se simte liber s\ `ntrerup\ [i s\ comenteze dup\ voie.26 Att de relaxate erau asemenea `ntruniri, att de libere de constrngerile lecturilor institu]ionalizate, `nct ascult\torii (sau cititorul) puteau transfera mental textul `n vremea [i `n locurile lor. Dou\ secole dup\ Cervantes, editorul sco]ian William Chambers a scris biografia fratelui s\u Robert, cu care fondase `n 1832 faimoasa companie din Edinburgh care le poart\ numele, amintindu-[i astfel de lecturi `n ora[ul copil\riei lor, Peebles. Fratele meu [i cu mine, a scris el, g\seam mult\ pl\cere, ca s\ nu spun `nv\]\minte, `n

ISTORIA LECTURII

147

cntarea unor balade vechi sau `n povestirea de istorii legendare de c\tre o femeie mai `n vrst\, care ne era un fel de rud\, nevasta unui negustor sc\p\tat, care locuia `ntr-una din vechile anexe ale bisericii. La focul ei modest, sub corni[a unui [emineu enorm, unde so]ul ei pe jum\tate orb [i neputincios din cauza b\trne]ii [edea mo]\ind `ntr-un scaun, b\t\lia de la Corunna [i alte asemenea precump\nitoare nout\]i se amestecau `n mod bizar cu diserta]ii asupra r\zboaielor evreie[ti. Aceste interesante conversa]ii erau generate de un exemplar jerpelit din traducerea lui LEstrange a operelor lui Josephus, un manuscris datat `n 1720. Invidiatul posesor al lucr\rii era Tam Fleck, un copchil lunecos, cum era considerat, care, nu prea ]inndu-se de slujba lui, `[i f\cuse un fel de meserie din a ie[i seara cu acel Josephus, pe care-l citea ca pe ceva de actualitate; singura lumin\ pe care o avea pentru lectur\ fiind, de obicei, cea r\spndit\ de flac\ra plpitoare a unei buc\]i de turb\. Tactica lui era s\ nu citeasc\ mai mult de dou\ sau trei pagini la o [edin]\, `mp\nate pe post de note de subsol cu agere comentarii care-i apar]ineau [i, a[a, ob]inea un extraordinar interes din partea ascult\torului. Desf\cndu-[i marfa cu mult\ m\sur\ `n fiecare cas\, Tam `i ]inea pe to]i la acela[i nivel de informare [i-i punea pe jar insuflndu-le nelini[tea ce `nso]ea vreun eveniment emo]ionant din analele evreie[ti. De[i, astfel, el ]inea un curs Josephus `n fiecare an, impresia de noutate p\rea, cumva, s\ nu se epuizeze niciodat\.27
Ei, Tam, care-s nout\]ile `n noaptea iasta? spunea b\trnul Geordie Murray, cnd intra Tam cu Josephus al s\u sub bra] [i se a[eza `n fa]a [emineului familiei. Ve[ti proaste, ve[ti proaste, r\spundea Tam. Titus a `nceput s-asedieze Ierusalimul, o s\ hie daraver\ mare.28

~n timpul lecturii (sau al interpret\rii, sau al recit\rii), de]inerea unei c\r]i c\p\ta, uneori, valoare magic\. ~n nordul Fran]ei, chiar [i ast\zi, povestitorii rurali folosesc c\r]ile ca pe ni[te proptele; ei memoreaz\ textul, dar autoritatea [i-o c[tig\ pretinznd c\-l citesc din carte, chiar dac\ o ]in uneori cu susul `n jos.29 Ceva `n actul de a poseda o carte un obiect care con]ine un infinit num\r de fabule, vorbe de duh, cronici ale vremurilor trecute, bancuri [i revela]ii divine `l `nzestreaz\ pe cititor cu puterea de a crea o poveste,

148 A L B E R T O M A N G U E L

iar pe ascult\tor cu senza]ia de a fi prezent la momentul crea]iei. Ceea ce conteaz\ la astfel de recitaluri este ca momentul lecturii cu voce tare s\ fie integral pus `n scen\ adic\ s\ existe un cititor, un auditoriu [i o carte f\r\ de care reprezenta]ia nu ar fi complet\. Pe vremea Sfntului Benedict, a ]i se citi era considerat un act spiritual; secole mai trziu, acest nobil pretext putea fi folosit pentru a masca un altul, ce p\rea s\ mearg\ mai pu]in. De exemplu, la `nceputul secolului al nou\sprezecelea, cnd no]iunea de femeie cultivat\ `nc\ mai f\cea lumea s\ se `ncrunte `n Anglia, a ]i se citi devenise unul dintre modurile acceptate de societate pentru a studia. Romanciera Harriet Martineau s-a plns `n Memoriile sale, publicate dup\ moarte, `n 1876, c\ pe vremea cnd era tn\r\ se considera c\ nu se cuvine ca o tn\r\ domni[oar\ s\ studieze la vedere; se a[tepta de la ea s\ [ad\ `n salon cu lucrul de mn\, s\ asculte citindu-i-se, cu voce tare, dintr-un volum [i s\ fie gata s\ primeasc\ oaspe]i. Cnd ace[tia veneau, conversa]ia se ab\tea, `n mod firesc, asupra c\r]ii care tocmai fusese l\sat\ din mn\, care, prin urmare, trebuia s\ fie aleas\ cu mult\ grij\, ca nu cumva vizitatorul [ocat s\ fac\ vreo relatare despre impardonabila permisivitate ar\tat\ de familia de la care plecase `n urm\toarea cas\ `n care poposea dnd curs altei invita]ii.30 Pe de alt\ parte, cineva putea s\ lectureze cu voce tare tocmai pentru a provoca aceast\ mult regretat\ permisivitate. ~n 1871, Diderot a scris amuzat despre cum a lecuit-o, supunnd-o, timp de mai multe s\pt\mni, unei diete de literatur\ deocheat\ pe so]ia lui bigot\ Nanette, care spunea c\ n-o s\ se ating\ de nicio carte, dect dac\ ar con]ine ceva care s-o `nal]e spiritual. Am devenit lectorul ei. ~i administram trei por]ii de Gil Blas `n fiecare zi: una diminea]a, una dup\ masa de prnz [i una seara. Cnd vom ajunge la sfr[itul lui Gil Blas vom continua cu Diavolul [chiop [i Studentul din Salamanca [i alte lucr\ri voioase din aceea[i clas\. C]iva ani [i cteva sute de asemenea lecturi vor completa tratamentul. Dac\ a[ fi sigur de succes, nu m-a[ plnge c\ n-a meritat efortul. Ceea ce m\ amuz\ este c\ trateaz\ pe oricine-i vine `n vizit\ repetndu-i ceea ce tocmai i-am citit [i, astfel, conversa]ia dubleaz\ efectul medicamentului. Am vorbit `ntotdeauna despre romane ca despre ni[te produc]ii frivole, dar am descoperit pn\ la urm\ c\ sunt bune pentru nervi. ~i voi da doctorului Tronchin re]eta data viitoare cnd `l v\d.

ISTORIA LECTURII

149

Re]et\: opt pagini din Roman]ul comic al lui Scarron; patru capitole din Don Quijote; un paragraf bine ales din Rabelais; infuzie cu o cantitate rezonabil\ din Jacques Fatalistul sau Manon Lescaut, iar aceste doctorii trebuie schimbate a[a cum cineva schimb\ ierburile, substituindu-le cu altele cu propriet\]i similare, dac\ e necesar.31 Citirea f\cut\ de un altul `i ofer\ ascult\torului accesul confiden]ial la reac]ii care de obicei trebuie s\ aib\ loc neauzite, o experien]\ catarthic\ pe care romancierul spaniol Benito Prez Galds o descrie `ntr-unul din ale sale Episoade na]ionale. Doa Manuela, o cititoare din secolul al nou\sprezecelea, se retrage `n dormitor cu scuza c\ nu vrea s\ fac\ febr\ citind complet `mbr\cat\ sub lumina l\mpii din salon, `n timpul unei nop]i c\lduroase de var\ din Madrid. Galantul s\u admirator, generalul Leolpoldo ODonnell, se ofer\ s\-i citeasc\ cu voce tare pn\ cnd adoarme [i alege una dintre scrierile de mntuial\ care o `ncntau pe doamn\, una din acele intrigi complicate [i `nclcite, prost traduse din francez\. Ghidndu-[i privirea cu degetul ar\t\tor, ODonnell `i cite[te descrierea unui duel `n care un tn\r blond `l r\ne[te pe un anume Monsieur Massenot:
E minunat! exclam\ Doa Manuela, extaziat\. Tipul acela blond, nu-]i aminte[ti, este artileristul care a venit din Bretania deghizat `n negustor ambulant. Dup\ cum arat\, trebuie s\ fie fiul din flori al unei ducese Continu\ Dar dup\ cele ce tocmai ai citit, vrei s\ spui c\ i-a t\iat lui Massenot nasul? A[a se pare Aici spune limpede: Fa]a lui Massenot era acoperit\ de snge, care curgea ca dou\ rule]e peste musta]a lui `nc\run]it\. Sunt `ncntat\ A[a i se cuvine, iar dac\ nu-i ajunge, s\ pofteasc\ din nou. Acum s\ vedem ce altceva ne va mai spune autorul.32

Pentru c\ lectura cu voce tare nu este un act privat, alegerea materialului de citit trebuie s\ fie acceptabil\ din punct de vedere social att pentru lector, ct [i pentru auditoriu. La prezbiteriul Steventon, `n Hampshire, cei din familia Austen `[i citeau unii altora `n toate momentele zilei [i comentau oportunitatea fiec\rei selec]ii. Tata ne cite[te Cowper diminea]a [i eu ascult de cte ori pot, scrie Jane Austen `n 1808. Am f\cut rost de al doilea volum

150 A L B E R T O M A N G U E L

din Scrisorile Espriellei[de Southey] [i l-am citit cu voce tare la lumina sfe[nicului. Ar trebui oare s\ fiu foarte `ncntat\ de Marmion[al lui sir Walter Scott]? Deocamdat\ nu sunt. James[fratele mai mare] cite[te din el cu voce tare `n toate serile seri scurte, care `ncep pe la zece, [i sunt `ntrerupte de cin\. Ascultnd Alphonsine de Madame de Genlis, Austen e revoltat\: Am fost cuprin[i de dezgust dup\ dou\zeci de pagini, pentru c\, pe lng\ proasta traducere, avea grosol\nii ce nu fac cinste unei pene altfel att de pure; [i am schimbat-o cu Un Quijote feminin[de Lennox], care acum constituie amuzamentul nostru de sear\, pentru mine unul foarte mare, c\ci g\sesc lucrarea `ntru totul egal\ celei pe care mi-o amintesc.33 (Mai trziu, `n scrierile lui Jane Austen se vor reg\si ecouri din aceste c\r]i pe care le auzise citite cu voce tare, `n referiri directe f\cute de personaje definite prin preferin]ele sau antipatiile lor literare: Sir Edward Denham `l catalogheaz\ pe Scott drept fad `n Sanditon, iar `n M\n\stirea Northanger John Thorpe afirm\: Nu citesc niciodat\ romane de[i m\rturise[te imediat c\ g\se[te Tom Jones al lui Fielding [i C\lug\rul lui Lewis tolerabil de decente.) Fie c\ ]i se cite[te `n scopul purific\rii trupului, fie c\ ]i se cite[te pentru pl\cere, fie c\ ]i se cite[te pentru educare sau pentru a instaura suprema]ia sunetelor asupra sim]urilor, actul lecturii `mbog\]e[te [i s\r\ce[te `n acela[i timp. A permite altcuiva s\ rosteasc\ cuvintele de pe pagin\ `n locul nostru este o experien]\ cu mult mai pu]in personal\ dect a ]ine cartea [i a urm\ri textul cu propriii ochi. Acceptarea autorit\]ii vocii aceluia care cite[te cu excep]ia situa]iei cnd personalitatea celui care ascult\ este una cople[itoare ne priveaz\ de capacitatea de a stabili un anumit ritm al c\r]ii, o tonalitate, o intona]ie care sunt unice fiec\rei persoane. Urechea se supune limbii altcuiva [i, printr-un asemenea act, se stabile[te o ierarhie (uneori devenit\ vizibil\ prin pozi]ia privilegiat\ a cititorului, pe un scaun separat sau pe un podium), care `l pune pe ascult\tor la cheremul cititorului. Chiar [i din punct de vedere fizic, ascult\torul va urma adesea indica]iile celui care cite[te. Descriind o lectur\ `ntre prieteni, Diderot a scris `n 1759: F\r\ s\-[i dea seama, cititorul se comport\ `n modul pe care-l consider\ cel mai adecvat, iar ascult\torul face a[ijderea.[] Ad\uga]i scenei un al treilea personaj, [i el se va supune regulii instaurate de primii doi: este un sistem combinat de trei interese.34

ISTORIA LECTURII

151

~n acela[i timp, actul de a citi cu voce tare unui ascult\tor atent `l oblig\ adesea pe cititor s\ fie mai meticulos, s\ citeasc\ f\r\ s\ sar\ sau s\ revin\ la unele pasaje, acordnd textului o anumit\ formalitate ritual\. Fie c\ ne afl\m `ntr-o m\n\stire benedictin\ sau `n saloanele din vreme de iarn\ de la sfr[itul Evului Mediu, `n hanurile [i buc\t\riile din timpul Rena[terii ori `n atelierele [i fabricile de ]ig\ri de foi ale secolului al nou\sprezecelea chiar [i ast\zi, ascultnd `nregistrarea vocii unui actor care lectureaz\ o carte `n timp ce noi conducem pe autostrad\ ceremonialul de a asculta pe altcineva citindu-ne ne priveaz\ f\r\ `ndoial\ pe noi, ascult\torii, de o parte din libertatea inerent\ actului lecturii alegerea tonului, accentuarea unui element, `ntoarcerea la pasajul preferat dar, `n acela[i timp, confer\ textului fluctuant o identitate stabil\, un fel de unitate temporal\ [i o existen]\ spa]ial\, pe care el rareori o cap\t\ `n minile capricioase ale cititorului solitar.

Maestrul tipograf Aldus Manutius.

FORM A C|R}II

Minile mele, cnd aleg o carte pe care s-o iau `n pat sau la pupitru, pe care s\ o citesc `n tren sau s\ o ofer `n dar, iau `n considerare att forma, ct [i con]inutul. ~n func]ie de ocazie, `n func]ie de locul unde am ales s\ citesc, prefer ceva mic [i comod sau ceva amplu [i substan]ial. C\r]ile `[i impun prezen]a prin titlu, autor, locul pe care `l ocup\ `ntr-un catalog sau pe un raft, ilustra]iile de pe supracopert\; c\r]ile `[i impun prezen]a [i prin m\rimea lor. ~n momente [i `n locuri diferite, m\ a[tept ca unele c\r]i s\ arate `ntr-un fel anume [i, ca `n toate cele ce se supun modei, aceste tr\s\turi schimb\toare impun o anume caracteristic\ `n definirea unei c\r]i. Evaluez cartea dup\ copertele sale; evaluez cartea dup\ forma sa. Chiar de la `nceput, cititorii au cerut c\r]i `n formate adaptate felului `n care inten]ionau s\ le foloseasc\. Primele t\bli]e mesopotamiene erau, de obicei, p\trate, dar uneori [i lunguie]e, de aproximativ 7,5 centimetri pe diagonal\, [i puteau fi ]inute bine `n mn\. O carte consta din cteva t\bli]e de acest fel, p\strate, probabil, `ntr-o pung\ de piele sau o cutie, astfel `nct cititorul s\ poat\ scoate t\bli]\ dup\ t\bli]\, `ntr-o ordine predeterminat\. E posibil ca mesopotamienii s\ fi avut [i c\r]i legate, `n mare asemenea volumelor noastre; pe pietrele funerare neohitite sunt reprezentate obiecte asem\n\toare codexurilor poate fi vorba de o serie de t\bli]e legate laolalt\ `n interiorul unei coperte dar nicio astfel de carte nu s-a p\strat pn\ `n zilele noastre. Nu toate c\r]ile mesopotamiene erau menite s\ fie ]inute `n mn\. Exist\ texte scrise pe suprafe]e mult mai mari, precum Codul de Legi din Imperiul

154 A L B E R T O M A N G U E L

Asirian de Mijloc, g\sit la Ashur [i datnd din secolul al doisprezecelea `.Hr., care m\soar\ dou\zeci de metri p\tra]i [i al c\rui text se desf\[oar\ `n coloane, pe ambele fe]e ale t\bli]elor.1 ~n mod evident, o asemenea carte nu era menit\ s\ fie mnuit\, ci `n\l]at\ pe un suport [i consultat\ ca o lucrare de referin]\. ~n cazul acesta, m\rimea trebuie s\ fi avut [i o semnifica]ie ierarhic\; o t\bli]\ putea sugera o tranzac]ie privat\; o carte de legi `n format att de mare sugera, cu siguran]\, `n ochii cititorului mesopotamian, `ns\[i autoritatea legilor. Desigur, indiferent ce [i-ar fi dorit cititorul, alegerea formatului unei c\r]i era limitat\. Argila era potrivit\ pentru confec]ionarea de t\bli]e, iar din papirus (tulpinile uscate [i despicate ale unei plante asem\n\toare cu trestia) puteau fi f\cute suluri u[or de manevrat; ambele erau relativ u[or transportabile. Dar niciunul dintre aceste materiale nu era potrivit pentru confec]ionarea c\r]ii ce avea s\ `nlocuiasc\ t\bli]a [i sulul: codexul sau teancul de pagini legate. Un codex din t\bli]e de argil\ ar fi fost greu [i incomod; ct despre papirus, cu toate c\ existau codexuri f\cute astfel, materialul era prea fragil pentru a fi `mp\turit `n fascicule. Pergamentul, pe de alt\ parte, sau vellum-ul (ambele confec]ionate din piei de animale, prin proceduri diferite), puteau fi t\iate [i `mp\turite `n orice form\ sau dimensiune. Potrivit lui Pliniu cel B\trn, regele Ptolemeu al Egiptului, dorind s\ p\streze ca secret na]ional fabricarea papirusului, `n avantajul Bibliotecii din Alexandria, a interzis exportul acestuia, for]ndu-l astfel pe rivalul lui, Eumenes, conduc\torul Pergamului, s\ g\seasc\ un material nou pentru c\r]ile din biblioteca sa.2 Dac\ e s\-i d\m crezare lui Pliniu, edictul regelui Ptolemeu a dus la inven]ia pergamentului `n Pergam, `n secolul al doilea `.Hr., de[i primele astfel de c\r]i despre care [tim ast\zi au fost realizate cu un secol mai devreme.3 Aceste materiale nu erau folosite exclusiv pentru un singur fel de carte: existau suluri f\cute din pergament [i, a[a cum am mai spus, codexuri f\cute din papirus, de[i rar `ntlnite [i deloc practice, a[a cum am men]ionat. Din veacul al patrulea [i pn\ la apari]ia hrtiei `n Italia, opt secole mai trziu, pergamentul a fost, `n toat\ Europa, materialul preferat pentru confec]ionarea c\r]ilor. Era nu doar mai rezistent [i mai moale dect papirusul, ci [i mai ieftin, de vreme ce un cititor anonim care a cerut c\r]i scrise pe papirus

ISTORIA LECTURII

155

(`n pofida edictului regelui Ptolemeu) a trebuit s\ importe materialul din Egipt contra unor sume considerabile. Codexul din pergament a devenit rapid forma uzual\ a c\r]ilor pentru func]ionari [i pentru preo]i, c\l\tori [i studen]i de fapt, pentru to]i cei care aveau nevoie s\-[i transporte, `ntr-un mod convenabil, dintr-un loc `n altul, ceea ce aveau de citit [i s\ consulte, cu u[urin]\, orice sec]iune a textului. Mai mult dect att, ambele fe]e ale foii puteau fi acoperite de text, iar cele patru margini ale filei codexului f\ceau mai u[oar\ ad\ugarea de glose [i comentarii, permi]nd cititorului s\ intervin\ `n text o participare care era mult mai dificil\ cnd citeai de pe sul. ~ns\[i alc\tuirea textelor, care obi[nuiau s\ fie `mp\r]ite `n conformitate cu m\rimea unui sul (`n cazul Iliadei lui Homer, de exemplu, `mp\r]irea poemului `n dou\zeci [i patru de c\r]i a rezultat probabil din faptul c\ acesta, `n mod normal, ocupa dou\zeci [i patru de suluri), s-a schimbat. Textul putea fi acum structurat, `n func]ie de con]inut, `n c\r]i sau capitole, sau putea deveni el `nsu[i o component\, atunci cnd un num\r de lucr\ri mai scurte erau adunate, din motive de comoditate, sub o singur\ copert\. Sulul cel incomod poseda o suprafa]\ limitat\ un dezavantaj de care suntem cu att mai mult con[tien]i ast\zi, cnd suntem nevoi]i s\ ne `ntoarcem la aceast\ metod\ antic\ de structurare a textului pe ecranele computerelor noastre, care ne arat\ doar o por]iune din text, pe m\sur\ ce `l rul\m `n sus sau `n jos. Codexul, pe de alt\ parte, permitea cititorului s\ se `ntoarc\ aproape instantaneu la alte pagini [i s\ r\mn\, astfel, cu o percep]ie a `ntregului percep]ie dat\ de faptul c\, pe parcursul lecturii, `ntregul text era ]inut de obicei `n minile cititorului. Codexul avea [i alte extraordinare merite: fiind ini]ial menit s\ fie transportat cu u[urin]\ [i, astfel, s\ fie ct mai mic, a crescut ulterior att ca dimensiune, ct [i ca num\r de pagini, devenind, dac\ nu nelimitat, cel pu]in mult mai mare dect orice carte de pn\ atunci. Mar]ial, poet ce a tr\it `n secolul `nti d.Hr., se minuna de puterile magice ale unui obiect destul de mic ct s\ poat\ fi luat `n mn\, dar care con]inea, `n acela[i timp, o infinitate de minun\]ii:
Homer pe pagini de pergament! Iliada [i toate aventurile Lui Ulise, du[manul regatului lui Priam!

156 A L B E R T O M A N G U E L

Toate cetluite `ntr-o bucat\ de piele ~mp\turit\ `n cteva file mici!4

Avantajele codexului au prevalat: `n anul 400 d.Hr., clasicul sul fusese abandonat definitiv [i majoritatea c\r]ilor erau confec]ionate din pagini adunate `ntr-un format rectangular. ~ndoit o dat\, pergamentul a devenit un folio; `ndoit de dou\ ori, un quarto; `ndoit `nc\ o dat\, un octavo. Din secolul al [aisprezecelea, formatele colilor `mp\turite au devenit oficiale: `n Fran]a, `n 1527, Francisc I a decretat dimensiunile standard ale hrtiei `n tot regatul s\u; oricine `nc\lca legea era aruncat `n `nchisoare.5 Dintre toate formele pe care le-au c\p\tat c\r]ile de-a lungul timpului, cele mai populare au fost acelea care i-au permis cititorului s\ ]in\ comod `n mn\ un volum. Chiar [i `n Grecia [i Roma, unde sulurile erau folosite, `n mod normal, pentru orice fel de text, misivele private erau scrise de obicei pe t\bli]e mici din cear\, portabile [i reutilizabile, protejate de rame `n relief [i de coperte `mpodobite. Cu timpul, t\bli]ele au l\sat locul ctorva file de pergament sub]ire, uneori de culori diferite, destinate noti]elor f\cute `n

Gravur\ copiat\ dup\ un basorelief, ar\tnd o metod\ de depozitare a sulurilor `n Roma antic\. Observa]i etichetele de identificare atrnnd la capetele sulurilor.

ISTORIA LECTURII

157

grab\ sau socotelilor. ~n Roma, pe la `nceputul secolului al treilea d.Hr., aceste c\rticele [i-au pierdut valoarea practic\ [i au `nceput s\ fie c\utate, `n schimb, pentru aspectul copertelor lor. Legate `n pl\ci din filde[ frumos ornamentate, ele erau oferite `n dar `nal]ilor oficiali cu ocazia numirii lor `n func]ie; mai trziu, au devenit [i daruri personale, iar cet\]enii boga]i au `nceput s\-[i ofere unii altora c\r]i `n care scriau un poem sau o dedica]ie. Curnd, librari `ntreprinz\tori s-au apucat s\ confec]ioneze mici colec]ii de poeme `n aceast\ manier\ c\rticele de f\cut cadou, a c\ror valoare consta mai pu]in `n con]inutul lor, ct `n decora]iunile complicate.6 Dimensiunea unei c\r]i, dac\ era vorba despre un sul sau un codex, determina modul de a[ezare `n biblioteca unde era p\strat\. Sulurile erau puse fie `n cutii de lemn (care sem\nau cu un fel de cutii pentru p\l\rii), cu etichete confec]ionate din argil\, `n Egipt, [i din pergament, `n Roma, fie `n dulapuri, cu etichetele (index sau titulus) la vedere, astfel `nct cartea s\ fie u[or de identificat. Codexurile erau puse pe orizontal\, pe rafturi `n\l]ate `n acest scop. Descriind o vizit\ f\cut\ `ntr-o cas\ de ]ar\ din Galia `n jurul anului 470 d.Hr., Gaius Sollius Apollinaris Sidonius, episcop de Auvergne, a pomenit de un num\r de dulapuri pentru c\r]i a c\ror m\rime varia `n func]ie de cea a codexurilor pe care erau menite s\ le ad\posteasc\: {i aici erau c\r]i din bel[ug; ai putea s\-]i imaginezi c\ te ui]i la rafturile (plantei) `nalte pn\ la bru

O miniatur\ personalizat\ `nf\]i[ndu-l pe copilul Francesco Maria Sforza al\turi de `ngerul s\u p\zitor, `ntr-o Carte a Orelor f\cut\ special pentru el.

158 A L B E R T O M A N G U E L

ale gr\m\ticilor sau la cutiile de form\ triunghiular\ (cunei) ale Atheneum lui, ori la dulapurile ticsite (armaria) ale vnz\torilor de c\r]i.7 Dup\ spusele lui Sidonius, c\r]ile pe care le-a g\sit acolo erau de dou\ feluri: clasici latini pentru b\rba]i [i c\r]i de rug\ciuni pentru femei. ~ntruct europenii din Evul Mediu `[i petreceau o mare parte a vie]ii asistnd la ceremonii religioase, nu e deloc surprinz\tor c\ unul dintre cele mai populare volume ale vremii era cartea de rug\ciuni personal\ sau Cartea Orelor, care era, `n mod obi[nuit, reprezentat\ `n imaginile `nf\]i[nd Buna Vestire. De obicei scris\ de mn\ sau tip\rit\ `n format mic, `n multe cazuri `mpodobit\ cu ornamente excesiv de bogate de c\tre mae[tri ai picturii, ea cuprindea o culegere de slujbe scurte, cunoscut\ drept Ceremonia mic\ a Binecuvntatei Fecioare Maria, recitate `n diferite momente ale nop]ii [i zilei.8 Conceput\ dup\ modelul Ceremoniei divine slujba complet\ rostit\ zilnic de cler Ceremonia mic\ cuprindea psalmi [i alte pasaje din Scripturi, precum [i imnuri, slujba pentru mor]i, rug\ciuni speciale adresate sfin]ilor [i un calendar. Aceste voluma[e erau `nsemne perfecte ale devo]iunii, pe care credincio[ii le foloseau att la slujbele publice din biseric\, ct [i `n timpul rug\ciunilor de acas\. Dimensiunile le f\ceau potrivite pentru copii; `n jurul anului 1493, ducele Gian Galeazzo Sforza de Milano a comandat o Carte a Orelor conceput\ pentru fiul lui de trei ani, Francesco Maria Sforza, Il Duchetto, `nf\]i[at pe una dintre pagini ca fiind c\l\uzit de un `nger p\zitor, noaptea, `n s\lb\ticie. Cartea Orelor era bogat, dar [i variat `mpodobit\, `n func]ie de identitatea clien]ilor [i de suma pe care `[i permiteau s\ o pl\teasc\. Pe multe dintre ele era pictat, la comand\, blazonul familiei sau un portret al cititorului. Cartea Orelor a devenit darul de nunt\ conven]ional pentru nobilime [i, mai trziu, pentru burghezia bogat\. Pe la sfr[itul secolului al cincisprezecelea, arti[tii din Flandra care f\ceau miniaturi pentru manuscrise dominau pia]a european\, trimi]nd delega]ii comerciale prin Europa ca s\ `ntocmeasc\ echivalentul listelor de cadouri de nunt\ de azi.9 Frumoasa Carte a Orelor comandat\ pentru nunta Annei de Bretania `n 1490 a fost f\cut\ pe m\rimea minii ei.10 Ea era proiectat\ pentru un singur cititor, absorbit att de cuvintele rug\ciunilor repetate lun\ dup\ lun\ [i an dup\ an, ct [i de ve[nic surprinz\toarele ilustra]ii, ale c\ror detalii nu vor fi niciodat\ pe deplin descifrate [i a c\ror urbanitate

ISTORIA LECTURII

159

O reprezentare din secolul al cincisprezecelea a unui grup de b\ie]i de cor, citind notele pe paginile mari ale unui antifonar.

Pupitrul mecanic pentru citit al Sfntului Grigore, imaginat de un sculptor din secolul al paisprezecelea.

scenele din Vechiul [i Noul Testament au loc `n peisaje moderne aducea cuvintele sacre `ntr-un context contemporan cititoarei `nse[i. ~n acela[i mod `n care c\r]ile mici au servit unor scopuri anume, volumele mari au venit `n `ntmpinarea altor nevoi ale cititorilor. Cam prin secolul al cincilea, Biserica Catolic\ a `nceput s\ fac\, pentru slujbe, c\r]i uria[e missale, cu cntece pentru coruri, antifonare care, expuse pe un pupitru `n mijlocul corului, permiteau cnt\re]ilor s\ urm\reasc\ notele muzicale sau cuvintele la fel de u[or cum ar fi citit o inscrip]ie de mari dimensiuni. Exist\, `n biblioteca M\n\stirii St Gall, un frumos antifonar care con]ine o selec]ie de texte liturgice cu litere att de mari, c\ pot fi citite de la o distan]\ rezonabil\, `n caden]a psalmodierii melodice, de coruri de pn\ la dou\zeci de cnt\re]i;11 stnd `n picioare, la c]iva pa[i de el, pot distinge notele cu

160 A L B E R T O M A N G U E L

toat\ claritatea [i mi-a[ dori ca propriile mele c\r]i de referin]\ s\ poat\ fi consultate cu atta u[urin]\ de la distan]\. Unele dintre aceste c\r]i pentru slujbe erau att de mari, `nct trebuiau puse pe cilindri pentru a putea fi mi[cate, ceea ce se `ntmpla foarte rar. Cu ornamente din alam\ sau filde[, protejate cu col]are din metal, `nchise cu cleme gigantice, erau c\r]i de citit `n comun [i de la distan]\, descurajnd orice examinare `n intimitate sau orice sim] al propriet\]ii individuale. Pentru a putea citi confortabil, cititorii au adus `mbun\t\]iri ingenioase ale pupitrului [i catedrei. Exist\ o statuie a Sfntului Grigore cel Mare, din piatr\ vopsit\, f\cut\ `n Verona cndva prin secolul al paisprezecelea [i aflat\ acum la Victoria and Albert Museum din Londra, `nf\]i[ndu-l pe acesta la un fel de pupitru de citit cu articula]ii, care-i permitea s\ schimbe unghiul suportului sau s\-l ridice ca s\ s\ se scoale de pe scaun. O gravur\ din secolul al paisprezecelea ne `nf\]i[eaz\ un c\rturar `ntr-o bibliotec\, cu c\r]i de jur `mprejur, scriind la o mas\ octogonal\ cu pupitru, care-i permitea s\ lucreze pe una dintre p\r]i, apoi s-o roteasc\ [i s\ citeasc\ din volumele a[ezate unul cte unul pe cele [apte laturi r\mase. ~n 1588, un inginer italian, Agostino Ramelli, slujind sub regele Fran]ei, a publicat o carte care descrie o serie de ma[in\rii utile lecturii. Una dintre ele este o o mas\ de citit rotativ\, pe care

Scaun de citit din mahon, cu tapi]erie din piele, cca 1720.

ISTORIA LECTURII

161

Ramelli o descrie drept o ma[in\ frumoas\ [i ingenioas\, care este foarte folositoare [i convenabil\ pentru fiecare persoan\ c\reia `i place s\ studieze, `n special acelora care sufer\ de indispozi]ie sau sunt supu[i gutei: c\ci, cu o astfel de ma[in\, un om poate vedea [i citi un mare num\r de c\r]i, f\r\ s\ se mi[te de la locul lui: mai mult, ea are minunata calitate c\ ocup\ un spa]iu mic `n locul `n care e a[ezat\, a[a cum orice persoan\ de `n]eles poate aprecia din desen.12 (Un model la scara de unu pe unu al acestei minunate ro]i pentru citit apare `n filmul din 1974 al lui Richard Lester, Cei trei muschetari.) Scaunul [i masa de citit puteau fi combinate `ntr-o singur\ pies\ de mobilier. Ingeniosul scaun pentru luptele de coco[i (numit astfel pentru c\ apare `n ilustra]ii reprezentnd astfel de lupte) a fost f\cut `n Anglia la `nceputul secolului al optsprezecelea, special pentru biblioteci. Cititorul st\tea c\lare pe scaun, avnd `n fa]\ pupitrul fixat pe sp\tar, l\sndu-se pe bra]ele largi ale acestuia ca s\ se sprijine confortabil. Din cnd `n cnd, avea s\ fie inventat\ cte o instala]ie de citit care s\ r\spund\ unor nevoi deosebite. Benjamin Franklin relateaz\ c\, `n timpul domniei reginei Mary, str\mo[ii lui protestan]i `[i ascundeau Biblia englez\, fixat\ deschis\ cu chingi sub [i `n tapi]eria b\ncu]ei rabatabile. Ori de cte ori str\-str\bunicul lui Franklin citea familiei, el rabata je]ul peste genunchi, `ntorcnd apoi paginile pe sub chingi. Unul dintre copii st\tea la u[\, ca s\ dea semnalul dac\ vedea venind vreun slujba[, ofi]er al cur]ii ecleziastice. Atunci je]ul era `ntors din nou `n pozi]ia normal\, iar Biblia r\mnea ascuns\ sub el, ca `nainte.13 Confec]ionarea oric\rei c\r]i, a volumelor elefantine legate cu lan]ul de pupitre sau a elegantei c\rticele f\cute pentru mna unui copil, era un proces lung, laborios. O schimbare care a avut loc `n Europa la mijlocul secolului al cincisprezecelea nu numai c\ a redus num\rul orelor de munc\ necesare pentru producerea unei c\r]i, dar a f\cut s\ creasc\ covr[itor produc]ia acestora, modificnd pentru totdeauna rela]ia cititorului cu ceea ce nu mai era, de-acum, obiectul unic ie[it din minile unui scrib. Schimbarea a fost, evident, inventarea tiparului. Cndva prin anii 1440, un tn\r gravor [i t\ietor de pietre pre]ioase din arhiepiscopia Mainz, al c\rui nume `ntreg era Johannes Gensfleisch zur Laden

162 A L B E R T O M A N G U E L

O ingenioas\ ma[in\ pentru citit din Diverse et Artificiose Machine, edi]ia din 1588.

zum Gutenberg (pe care spiritul practic al lumii de afaceri l-a scurtat Johann Gutenberg), [i-a dat seama c\ rapiditatea [i eficien]a ar putea fi sporite dac\ literele alfabetului ar fi t\iate `n forme refolosibile [i nu `n blocurile de lemn care se utilizau ocazional la imprimarea ilustra]iilor. Gutenberg a experimentat

ISTORIA LECTURII

163

vreme de c]iva ani, `mprumutnd mari sume de bani ca s\-[i finan]eze proiectul. El a reu[it s\ conceap\ toate elementele esen]iale ale tiparului, a[a cum au fost ele folosite pn\ `n secolul dou\zeci: prisme metalice pentru a modela fe]ele literelor, o pres\ care combina caracteristicile celor folosite la facerea vinului [i legarea c\r]ilor, precum [i o cerneal\ pe baz\ de ulei niciuna din acestea nu existase pn\ atunci.14 Pn\ la urm\, `ntre anii 1450 [i 1455, Gutenberg a tip\rit o Biblie cu patruzeci [i dou\ de rnduri pe fiecare pagin\ prima carte care a fost imprimat\ vreodat\ cu o matri]\15 [i a luat paginile cu el la Trgul de Meserii de la Frankfurt. Printr-un extraordinar noroc, ne-a parvenit o scrisoare de la un anume Enea Silvio Piccolomini adresat\ cardinalului de Carvajal, datat\ 12 martie 1455, `n Wiener Neustadt, prin care-i spunea Eminen]ei Sale c\ v\zuse Biblia lui Gutenberg la trg:
N-am v\zut nicio Biblie complet\, dar am v\zut un anume num\r de c\rticele[fascicule] de cte cinci pagini, ale ctorva dintre c\r]ile Bibliei cu litere scrise foarte clar [i corect, f\r\ niciun fel de gre[eli, pe care Eminen]a Voastr\ ar fi putut s\ le citeasc\ u[or f\r\ ochelari. Mai mul]i martori mi-au zis c\ 158 de exemplare ar fi fost complete, pe cnd al]ii spuneau c\ ar fi fost 180. Nu sunt sigur `n ce prive[te cantitatea, dar despre faptul c\ aceste c\r]i erau complete, dac\ e s\ d\m crezare oamenilor, n-am niciun fel de `ndoieli. Dac\ a[ fi [tiut dorin]ele dumneavoastr\, a[ fi putut cump\ra cu siguran]\ un exemplar. Cteva dintre fasciculele de cte cinci pagini au fost trimise `nsu[i `mp\ratului. Voi `ncerca, dup\ ct m\ vor ]ine puterile, s\ fac ca una dintre aceste Biblii s\ fie scos\ la vnzare [i voi cump\ra un exemplar pentru dumneavoastr\. Dar mi-e team\ c\ asta s-ar putea s\ nu fie posibil, att din cauza distan]ei, ct [i pentru c\, din cte se spune, chiar `nainte ca acestea s\ fie terminate, exist\ clien]i gata s\ le cumpere.16

Efectele inven]iei lui Gutenberg au fost imediate [i au ajuns extraordinar de departe, pentru c\ de `ndat\ mul]i cititori [i-au dat seama de marile avantaje ale acesteia: rapiditatea, uniformitatea textelor [i pre]ul relativ sc\zut.17 La doar c]iva ani dup\ ce prima Biblie fusese tip\rit\, presele de tip\rit s-au instalat peste tot `n Europa: `n 1465 `n Italia, `n 1470 `n Fran]a, `n 1472 `n Spania, `n 1475 `n Olanda [i `n Anglia, `n 1489 `n Danemarca. (Tiparului i-a

164 A L B E R T O M A N G U E L

luat ceva mai mult s\ ajung\ `n Lumea Nou\: primele prese au fost instalate `n 1533 `n Mexico City [i `n 1638 `n Cambridge, Massachusetts.) S-a calculat c\ peste 30 000 de incunabula (un cuvnt latinesc din secolul al [aptesprezecelea, `nsemnnd referitor la leag\n, folosit s\ descrie c\r]ile tip\rite `nainte de 1500) au fost fabricate cu aceste prese.18 Avnd `n vedere c\ tirajele `n secolul al cincisprezecelea erau de obicei mai mici de dou\ sute cincizeci de exemplare [i cu greu atingeau cteodat\ o mie, realizarea lui Gutenberg trebuie s\ fi fost considerat\ uimitoare.19 Deodat\, pentru prima oar\ de la inventarea scrisului, a devenit posibil s\ produci rapid [i `n cantit\]i apreciabile material de citit. Poate fi de folos s\ men`ion\m c\ tiparul nu a eradicat, `n ciuda evidentelor preziceri ce aminteau de sfr[itul lumii, gustul pentru textul scris de mn\. Dimpotriv\, Gutenberg [i cei care i-au urmat au `ncercat s\ imite me[te[ugul scribilor [i cele mai multe incunabula au un aspect de manuscris. La sfr[itul secolului al cincisprezecelea, chiar dac\ tiparul era de acum bine `nr\d\cinat, interesul pentru scrisul de mn\ elegant nu disp\ruse cu totul, iar unele dintre cele mai memorabile exemple de caligrafie erau `nc\ de domeniul viitorului. ~n timp ce c\r]ile deveneau tot mai u[or de procurat [i tot mai mul]i `nv\]au s\ citeasc\, cre[tea [i num\rul celor care `nv\]au s\ [i scrie, adesea elegant [i cu mult\ distinc]ie, iar secolul al [aisprezecelea a devenit nu doar o epoc\ a cuvntului tip\rit, ci [i secolul marilor manuale de scris de mn\.20 E interesant de observat cum, adeseori, o dezvoltare tehnologic\ precum cea datorat\ lui Gutenberg promoveaz\ mai degrab\ dect elimin\ ceea ce `[i propunea s\ `nlocuiasc\, f\cndu-ne con[tien]i de virtu]ile obiectului de mod\ veche, pe care altfel le-am fi trecut cu vederea sau pe care le-am fi dat la o parte ca fiind de o importan]\ neglijabil\. ~n zilele noastre, tehnologia computerelor [i proliferarea c\r]ilor pe CD-ROM n-au afectat conform statisticilor produc]ia [i vnzarea de carte sub `nvechita form\ de codex. Cei care v\d evolu]ia computerului drept diavolul `ncarnat (cum `l portretizeaz\ Sven Birkets `n ale sale dramatic intitulate Elegii ale lui Gutenberg)21 permit ca nostalgia s\ prevaleze asupra experien]ei. De exemplu, 359 437 de c\r]i noi (f\r\ a socoti bro[urile, revistele [i periodicele) s-au ad\ugat `n 1995 deja vastelor colec]ii ale Bibliotecii Congresului.

ISTORIA LECTURII

165

Un portret imaginar al lui Johann Gutenberg.

Cre[terea brusc\ a produc]iei de carte dup\ Gutenberg a accentuat rela]ia dintre con]inutul unui volum [i forma lui concret\. De exemplu, de vreme ce Biblia lui Gutenberg avea scopul de a imita costisitoarele exemplare scrise de mn\ ale epocii, aceasta a fost achizi]ionat\ `n fascicule legate de c\tre cump\r\tori `n tomuri vaste, impozante de obicei quarto-uri care m\surau cam treizeci de centimetri pe patruzeci,22 menite s\ fie expuse pe pupitre. Pentru o Biblie de o asemenea m\rime pe pergament ar fi fost nevoie de pieile a mai mult de dou\ sute de oi (o cur\ sigur\ `mpotriva insomniei, a comentat librarul anticar Alan G. Thomas).23 Dar produc]ia ieftin\ [i rapid\ a dus la cre[terea num\rului celor care puteau s\-[i permit\ exemplare pe care s\ le citeasc\ acas\ [i care, din acest motiv, nu aveau nevoie de c\r]i `n

166 A L B E R T O M A N G U E L

Elegant exemplu al muncii lui Aldus: frumuse]ea sobr\ a paginilor din Cicero, Episolae Familiares.

format mare, astfel `nct, pn\ la urm\, succesorii lui Gutenberg au `nceput s\ produc\ volume mai mici, `n format de buzunar. ~n 1453, Constantinopolul a c\zut `n minile turcilor otomani [i mul]i dintre `nv\]a]ii greci care fondaser\ [coli pe malurile Bosforului au plecat `n Italia. Vene]ia a devenit noul centru al `nv\]\mntului clasic. Cam patruzeci de ani mai trziu, umanistul italian Aldus Manutius, care instruise `n latin\ [i greac\ elevi str\luci]i precum Pico della Mirandola, constatnd ct de dificil era s\ predea f\r\ edi]ii critice din clasici `n formate practice, a decis s\ preia me[te[ugul lui Gutenberg [i a fondat o tipografie pe cont propriu, `n care s\ poat\ fabrica exact genul de c\r]i de care avea nevoie pentru cursurile lui. Aldus a ales s\-[i stabileasc\ presa la Vene]ia, ca s\ profite de prezen]a `nv\]\ceilor

ISTORIA LECTURII

167

r\s\riteni r\ma[i f\r\ slujbe, [i probabil c\ a angajat, pe post de corectori [i ze]ari, [i al]i exila]i, refugia]i din Creta, care fuseser\ `nainte scribi.24 ~n 1494, Aldus a `nceput ambi]iosul s\u program editorial, care avea s\ aib\ ca roade cteva dintre cele mai frumoase volume din istoria tiparului: la `nceput `n greac\ Sofocle, Aristotel, Platon, Tucidite [i apoi `n latin\ Virgiliu, Hora]iu, Ovidiu. ~n viziunea lui Aldus, ace[ti ilu[tri autori trebuiau citi]i f\r\ intermediari `n graiul original [i, `n cea mai mare parte, f\r\ adnota]ii sau glose; [i, pentru a permite cititorilor s\ converseze liber cu glorio[ii mor]i, a publicat c\r]i de gramatic\ [i dic]ionare laolalt\ cu textele clasice.25 S-a folosit nu doar de serviciile exper]ilor locali, ci a invitat [i umani[ti eminen]i din toat\ Europa inclusiv c\rturari str\luci]i precum Erasmus din Rotterdam s\ stea cu el la Vene]ia. O dat\ pe zi, ace[ti `nv\]a]i se `ntlneau `n casa lui Aldus ca s\ discute ce titluri s\ fie tip\rite [i ce manuscrise s\ fie folosite ca surse de `ncredere, cernnd colec]iile de clasici stabilite `n secolele anterioare. Pe cnd umani[tii medievali au acumulat, a remarcat istoricul Anthony Grafton, cei din Rena[tere au f\cut deosebirile.26 Aldus a stabilit diferen]ele cu un ochi f\r\ gre[. Listei de scriitori clasici i-a ad\ugat operele marilor poe]i italieni, Dante [i Petrarca printre al]ii. Pe m\sur\ ce cre[tea num\rul bibliotecilor private, cititorii au `nceput s\ g\seasc\ marile volume nu doar greu de mnuit [i incomod de c\rat, dar [i

Pe cartea deschis\ [i pe inima ]inute de Sfnta Ecaterina, prima folosire a italicelor lui Griffo, `ntr-o edi]ie aldin\ a scrisorilor sfintei.

168 A L B E R T O M A N G U E L

nepotrivite pentru a fi depozitate. ~n 1501, `ncrez\tor `n succesul primelor sale edi]ii, Aldus a r\spuns cererilor celor care citeau [i a scos o serie de c\r]i de buzunar `n octavo jum\tate din dimensiunea quarto-ului elegant tip\rite [i meticulos editate. Ca s\ p\streze sc\zute costurile de produc]ie, el a decis s\ imprime cte o mie de exemplare o dat\ [i, pentru a folosi pagina `n mod mai economic, a `ntrebuin]at un nou caracter de liter\, cel italic, creat de gravorul matri]er bolognez Francesco Griffo, care a gravat [i primele caractere de liter\ romane ale c\ror majuscule sunt mai scurte dect literele verticale din caseta de mai jos (`nalte), ca s\ asigure o mai bun\ echilibrare a rndului. Rezultatul a fost o carte care avea un aspect mult mai simplu dect edi]iile de manuscrise ornate, populare `n Evul Mediu, un volum de o sobrietate elegant\. Ceea ce conta mai presus de orice, pentru posesorul unei c\r]i de buzunar aldine, era textul, tip\rit clar [i `ntr-o manier\ erudit\ nu un obiect decorat cu rafinament. Caracterele italice ale lui Griffo (prima oar\ folosite `ntr-o gravur\ `n lemn ilustrnd o colec]ie de scrisori ale Sfintei Ecaterina din Siena, tip\rit\ `n 1500) atr\geau cu gra]ie aten]ia cititorului asupra delicatei rela]ii dintre litere; dup\ spusele criticului modern englez Sir Francis Meynell, italicele au domolit mi[carea ochiului cititorului, crescnd capacitatea acestuia de-a absorbi frumuse]ea textului.27 ~ntruct aceste c\r]i erau mai ieftine dect manuscrisele, mai ales cele miniate, [i de vreme ce puteau fi achizi]ionate exemplare identice care s\ le `nlocuiasc\ pe cele pierdute sau deteriorate, ele au devenit, `n ochii noilor cititori, mai pu]in simboluri ale bun\st\rii, ct ale aristocra]iei intelectuale, precum [i instrumente esen]iale pentru studiu. Vnz\torii ambulan]i de c\r]i [i librarii produseser\, att pe vremea Romei antice, ct [i `n Evul Mediu timpuriu, c\r]i comercializate ca marf\, dar costurile [i ritmul producerii lor le confereau cititorilor un sentiment al privilegiului de a poseda ceva unic. Dup\ Gutenberg, pentru prima oar\ `n istorie, sute de cititori posedau copii identice ale aceleia[i c\r]i, iar (pn\ cnd un cititor conferea volumului semne particulare [i o istorie personal\) cartea citit\ de cineva `n Madrid era aceea[i cu cartea citit\ de cineva `n Montpellier. Att de `ncununat\ de succes a fost `ntreprinderea lui Aldus, `nct edi]iile sale au fost imitate `n toat\ Europa: `n Fran]a de Gryphius la Lyon, precum [i de Colines [i Robert Estienne la Paris, iar `n }\rile de Jos, de Plantin, la Antwerpen, [i de Elzevir `n Leiden, Haga,

ISTORIA LECTURII

169

Utrecht [i Amsterdam. Cnd Aldus a murit `n 1515, umani[tii care au urmat cortegiul funerar au ridicat de jur `mprejurul sicriului s\u, ca santinele erudite, c\r]ile pe care le alesese cu atta dragoste pentru tip\rire. Exemplul lui Aldus [i al altora ca el a stabilit standardul pentru cel pu]in o sut\ de ani de tipar `n Europa. Dar, `n urm\toarele dou\ secole, cerin]ele cititorilor s-au schimbat `nc\ o dat\. Numeroasele edi]ii ale c\r]ilor de toate felurile ofereau prea multe posibilit\]i de alegere; competi]ia `ntre editori, care pn\ atunci doar stimulase `mbun\t\]irea edi]iilor [i cre[terea interesului publicului, a `nceput s\ genereze c\r]i de o calitate considerabil diminuat\. Pe la mijlocul secolului al [aisprezecelea, un cititor putea s\ aleag\ din cele cu mult peste opt milioane de c\r]i tip\rite, mai multe probabil dect produseser\ to]i scribii Europei de cnd Constantin a pus temeliile ora[ului s\u `n 330 e.n..28 Evident, aceste schimb\ri n-au fost nici bru[te [i nici n-au p\truns peste tot, dar, `n general, de la sfr[itul secolului al [aisprezecelea, editorii-librari nu mai erau preocupa]i s\ patroneze lumea literelor, ci doar se str\duiau s\ publice c\r]i a c\ror vnzare s\ fie garantat\. Cei mai boga]i [i-au f\cut averea din c\r]i care aveau vnzarea asigurat\, retip\riri ale vechilor bestselleruri, lucr\ri religioase tradi]ionale [i mai ales ale P\rin]ilor Bisericii.29 Al]ii au acaparat vnzarea din [coli, publicnd glose ale prelegerilor savante, manuale de gramatic\ [i plan[e pentru alfabetizare. Alfabetarul, folosit din secolul al [aisprezecelea pn\ `n al nou\sprezecelea, era, `n general, prima carte pus\ `n mna unui elev. Foarte pu]ine s-au p\strat pn\ `n vremurile noastre. Alfabetarul consta dintr-o scndur\ sub]ire din lemn, de obicei de stejar, cam de 23 de centimetri lungime [i 12,7 sau 15,24 centimetri l\]ime; pe ea se afla o coal\ pe care era tip\rit alfabetul [i, uneori, cele nou\ cifre [i rug\ciunea Tat\l Nostru. Avea un mner [i era acoperit cu o foaie transparent\ din cheratin\ ca s\-l protejeze; scndura din lemn [i foaia de cheratin\ erau prinse laolalt\ cu un cadru sub]ire din alam\. Gr\dinarul peisagist [i nehot\rtul poet englez William Shenstone descrie principiul `n ~nv\]\toarea, cu urm\toarele cuvinte:
~n mini ]ineau aceste c\r]i pitice, Ce cu foaie de corn sunt protejate, S-apere de degetul ud claritatea literei.30

170 A L B E R T O M A N G U E L

Stnga Un abecedar elisabetan, care a supravie]uit `n mod miraculos timp de patru secole `n minile copiilor. Dreapta Replica lui nigerian\ din secolul al nou\sprezecelea.

C\r]i similare, cunoscute sub denumirea de c\r]i de rug\ciuni, erau folosite `n Nigeria `n secolele al optsprezecelea [i al nou\sprezecelea pentru `nv\]area Coranului. Acestea erau f\cute din lemn lustruit, cu un mner `n partea de sus; versetele erau scrise pe o coal\ de hrtie lipit\ direct pe scndur\.31 C\r]i pe care le po]i strecura `n buzunar; c\r]i cu o form\ prietenoas\; c\r]i pe care cititorul sim]ea c\ le putea lectura `n orice loc; c\r]i care s\ nu fie considerate nelalocul lor `n afara unei biblioteci sau m\n\stiri: ele ap\reau sub tot felul de `nf\]i[\ri. De-a lungul secolului al [aptesprezecelea, negustori ambulan]i vindeau c\rticele [i balade (descrise `n Poveste de iarn\ ca potrivite pentru b\rbat, sau femeie, de toate m\rimile)32 care aveau s\ devin\ cunoscute sub numele de c\r]i populare33 `n secolul urm\tor. De preferin]\, m\rimea c\r]ilor populare era in octavo, `ntruct dintr-o singur\ coal\ putea rezulta o c\rticic\ de [aisprezece pagini. ~n secolul al optsprezecelea, cum cititorii cereau

ISTORIA LECTURII

171

Negustor ambulant de bro[uri, o libr\rie umbl\toare din secolul al [aisprezecelea.

de-acum transcrieri complete ale `ntmpl\rilor narate `n povestiri [i balade, colile erau `mp\turite `n dou\sprezece p\r]i [i c\rticelele s-au mai `mplinit, con]innd acum dou\zeci [i patru de pagini bro[ate.34 Seriile de clasici produse de olandezul Elzevir `n acest format au dobndit o asemenea popularitate printre cititorii cu mai pu]in\ dare de mn\, `nct snobul conte de Chesterfield a ajuns s\ comenteze: Dac\ se `ntmpl\ s\ ai un clasic Elzevir `n buzunar, nu-l ar\ta [i nici nu-l pomeni.35 Edi]ia bro[at\ de buzunar, a[a cum o [tim noi acum, nu a ap\rut dect mult mai trziu. Epoca victorian\, care a asistat la formarea `n Anglia a Asocia]iei Editorilor, a Asocia]iei Librarilor, a primelor agen]ii comerciale, a Societ\]ii Autorilor, a sistemului drepturilor de autor [i a noului roman `ntr-un singur volum, care costa [ase [ilingi, a fost de asemenea martor\ la na[terea seriilor c\r]ilor de buzunar.36 Dar c\r]ile de format mare continuau s\ `mpov\reze rafturile. ~n secolul al nou\sprezecelea, att de multe c\r]i erau publicate `n format uria[, `nct o caricatur\ de Gustav Dor `nf\]i[eaz\ un biet slujba[ al Bibliotecii Na]ionale din Paris `ncercnd s\ mute din loc doar unul dintre tomurile gigantice. Coperta de pnz\ a `nlocuit costisitoarea piele (editorul englez Pickering a fost primul care a folosit-o, `n seria sa Clasicii Diamond din 1822) [i, din moment ce pe pnz\ se putea tip\ri, aceasta a fost folosit\

172 A L B E R T O M A N G U E L

`n scurt\ vreme ca suport pentru reclame. Obiectul pe care `l ]inea acum cititorul `n mn\ un roman popular sau un manual de [tiin]e in octavo confortabil [i legat `n pnz\ albastr\, uneori protejat cu supracoperte de hrtie pe care se puteau de asemenea tip\ri reclame era foarte diferit de volumele legate `n marochin ale secolului precedent. Acum cartea era un obiect mai pu]in aristocratic, mai pu]in exclusivist, mai pu]in m\re]. ~mp\rt\[ea cu cititorul o anumit\ elegan]\ a clasei mijlocii, economic\ [i totu[i agreabil\ un stil pe care designerul William Morris avea s\ `l transforme `ntr-o industrie popular\, dar care pn\ la urm\ `n cazul de fa]\ a devenit noul lux: un stil bazat pe frumuse]ea conven]ional\ a lucrurilor de fiecare zi. (Morris, de fapt, a conceput ideea c\r]ii sale ideale pornind de la unul dintre volumele lui Aldus.) ~n noile c\r]i pe care le a[tepta cititorul de la mijlocul secolului al nou\sprezecelea, unitatea de m\sur\ a excelen]ei era nu raritatea, ci o alian]\ `ntre pl\cere [i spiritul practic sobru. Biblioteci personale ap\reau acum `n garsoniere

O caricatur\ de Gustave Dor, satiriznd noua pasiune european\ pentru c\r]ile de format mare.

ISTORIA LECTURII

173

[i casele duplex, iar c\r]ile acestora se potriveau cu statutul social al celorlalte piese de mobilier. ~n Europa secolelor al [aptesprezecelea [i al optsprezecelea, c\r]ile era de la sine `n]eles erau menite s\ fie citite `n interior, `ntre zidurile protectoare ale unei biblioteci personale sau publice. Acum, editorii produceau exemplare care puteau fi folosite `n aer liber sau f\cute special pentru c\l\torie. ~n Anglia secolului al nou\sprezecelea, burghezia proasp\t `mbog\]it\ [i expansiunea c\ilor ferate [i-au unit puterile pentru a crea o brusc\ dispozi]ie pentru c\l\toriile lungi, iar c\l\torii cu [tiin]\ de carte au constatat c\ ele necesitau material de citit cu con]inut [i dimensiuni adecvate. (Un secol mai trziu, tat\l meu `nc\ mai f\cea deosebire `ntre c\r]ile legate `n piele verde din biblioteca lui, pe care nimeni n-avea voie s\ le clinteasc\ din acel sanctuar, [i c\r]ile bro[ate obi[nuite, pe care le l\sa s\ se `ng\lbeneasc\ [i s\ se usuce pe masa de salcie de pe teras\, [i pe care uneori le salvam [i le duceam `n camera mea, ca [i cum ar fi fost pisici f\r\ st\pn.) ~n 1792, Henry Walton Smith [i so]ia lui, Anna, au deschis un mic magazin de tip\rituri pe Little Grosvenor Street `n Londra. Cincizeci [i [ase de ani mai trziu, firma H. Smith & Fiul a deschis primul stand de c\r]i `ntr-o gar\, `n Euston Station din Londra. ~n scurt timp, aici aveau s\ se g\seasc\ serii precum Routledges Railway Library, Travellers Library, Run & Read Library, precum [i Romane ilustrate [i Opere celebre. Formatul acestor c\r]i varia u[or, dar era `n principal octavo, cteva (de exemplu Colindul de Cr\ciun al lui Dickens) ap\rnd `n mai micul demi-octavo [i cartonate. Standul de c\r]i (judecnd dup\ o fotografie a standului lui W.H. Smith de la Blackpool North, f\cut\ `n 1896) comercializa nu doar c\r]i, ci [i reviste [i ziare, astfel `nct c\l\torii s\ aib\ o ofert\ bogat\ de material pentru citit. ~n 1841, Chrisitian Bernhard Tauchnitz din Leipzig a lansat una dintre cele mai ambi]ioase serii bro[ate; `n ritm de o carte pe s\pt\mn\, au fost editate peste cinci mii de volume `n prima sut\ de ani, punndu-se `n circula]ie `ntre cincizeci [i [aizeci de milioane de exemplare. ~n timp ce alegerea titlurilor era excelent\, produc]ia nu era la `n\l]imea con]inutului. C\r]ile erau p\tr\]oase, culese cu litere mici, cu coperte identice, care nu erau atr\g\toare nici pentru mn\, nici pentru ochi.37

174 A L B E R T O M A N G U E L

Stand al lui W.H. Smith la Blackpool North Station, Londra, 1896.

{aptesprezece ani mai trziu, Reclam Publishers din Leipzig a publicat o edi]ie `n dou\sprezece volume a traducerilor din Shakespeare. Aceasta a avut un succes imediat, dup\ care Reclam a continuat cu `mp\r]irea edi]iei `n dou\zeci [i cinci de voluma[e ale pieselor, `n coperte de hrtie roz, la senza]ionalul pre] de un pfenig fiecare. Toate lucr\rile scriitorilor germani deceda]i de treizeci de ani au devenit proprietate public\ `n 1867, iar acest lucru a permis editurii Reclam s\ continue seria sub titlul Universal-Bibliothek. Compania a `nceput cu Faust al lui Goethe, dup\ care au urmat Gogol, Pu[kin, Bjrnson, Ibsen, Platon [i Kant. ~n Anglia, imita]iile seriile de reeditare a clasicilor New Century Library a lui Nelson, Worlds Classics a lui Grant Richard, Pocket Classics a lui Collins, Everymans Library a lui Dent au concurat, f\r\ s\-i umbreasc\ succesul, cu Universal-Bibliothek, care a r\mas ani de-a rndul standardul seriilor bro[ate.

ISTORIA LECTURII

175

Pn\ `n 1935. Un an mai devreme, dup\ un weekend petrecut cu Agatha Christie [i cel de-al doilea so] al ei la casa acestora din Devon, editorul englez Allan Lane, a[teptnd trenul ca s\ se `ntoarc\ la Londra, s-a uitat la standurile g\rii dup\ ceva de citit. N-a g\sit nimic care s\-l atrag\ printre revistele populare, scumpele edi]ii legate [i literatura de senza]ie, [i [i-a dat seama c\ ceea ce lipsea era o serie de c\r]i ieftine, dar bune, `n format de buzunar. ~ntors la Bodley Head, unde lucra `mpreun\ cu cei doi fra]i ai s\i, Lane a conceput un plan. Aveau s\ publice o serie de reedit\ri viu colorate [i bro[ate ale celor mai buni autori. Aveau s\ se adreseze doar cititorului de rnd; aveau s\-i atrag\ pe to]i cei care puteau citi, preten]io[i [i mai pu]in preten]io[i deopotriv\. Aveau s\ vnd\ c\r]i nu doar `n libr\rii, ci [i `n cafenele, papet\rii [i tutungerii. Proiectul a fost `ntmpinat cu dispre], att de colegii superiori ierarhic lui Lane de la Bodely Head, ct [i de confra]ii s\i editori, care nu aveau interesul s\-i vnd\ drepturile de reeditare ale edi]iilor lor de lux de succes. Nici librarii n-au fost prea entuziasma]i, de vreme ce urma ca profiturile lor s\ scad\, iar ele, c\r]ile, s\ fie buzun\rite, `n sensul reprobabil al cuvntului. Dar Lane a perseverat [i, pn\ la urm\, a ob]inut permisiunea s\ reediteze cteva titluri: dou\ fuseser\ deja editate la Bodley Head Ariel de Andr Maurois [i Misterioasa afacere de la Styles de Agatha Christie iar altele apar]ineau unor autori vandabili precum Ernest Hemingway [i Dorothy L. Seyers, plus cteva ale unor scriitori care sunt ast\zi mai pu]in cunoscu]i, precum Susan Ertz [i E.H. Young. Ce-i trebuia acum lui Lane era un nume pentru seriile lui, nu unul formidabil precum Clasicii universali, niciunul oarecum condescendent, ca Everymen.39 Primele nume au fost alese din zoologie: un delfin, apoi un marsuin porc-de-mare (folosit deja de Faber & Faber) [i, `n cele din urm\, un pinguin. Pinguinul a r\mas. Pe 30 iulie 1935, erau lansa]i primii zece Pinguini la pre]ul de [ase penny volumul. Lane calculase c\ avea s\ `[i acopere cheltuielile dup\ ce avea s\ vnd\ o mie [apte sute de exemplare din fiecare titlu, dar primele vnz\ri nu s-au ridicat peste [apte mii. I-a f\cut o vizit\ [efului achizi]iilor pentru vastul lan] de magazine Woolworth, un oarecare domn Clifford Prescott, care a avut `ndoieli; ideea de a vinde c\r]i ca pe orice alt\ marf\, laolalt\ cu duzini

176 A L B E R T O M A N G U E L Primele zece volume din seria Penguin.

O carte de madrigale din secolul al cincisprezecelea, `n form\ de inim\.

de ciorapi [i cutii de ceai, i se p\rea cumva ridicol\. Din `ntmplare, chiar `n acel moment, doamna Prescott a intrat `n biroul so]ului ei. ~ntrebat\ ce crede, ea a r\spuns cu entuziasm: De ce nu?. De ce n-ar fi tratate c\r]ile ca obiecte de fiecare zi, tot att de necesare [i disponibile precum ciorapii [i ceaiul? Datorit\ doamnei Prescott, s-a f\cut afacerea. George Orwell [i-a sintetizat reac]ia, att `n calitate de cititor, ct [i de autor, `n privin]a acestor nou-venite. ~n calitatea mea de cititor, a scris el, aplaud Penguin Books; `n calitatea mea de scriitor `i anatemizez Rezultatul poate fi un potop de reedit\ri ieftine, care vor duce de rp\ bibliotecile care `mprumut\ c\r]i acas\ (mama adoptiv\ a romancierului) [i va frna produc]ia de noi romane. Asta ar fi ceva bun pentru literatur\, dar ceva foarte r\u pentru comer].40 A gre[it. Dincolo de ceea ce are ea meritoriu (vasta distribu]ie, costul sc\zut, excelenta [i larga gam\ de titluri),

Femeie neoolandez\ din secolul al [aptesprezecelea, portretizat\ de Bartholomeus van der Helst, ]innd un volum miniatural `n mna dreapt\.

Un calambur vizual: o edi]ie din 1950 a C\l\toriilor lui Gulliver.

Pagin\ supradimensionat\ din P\s\rile Americii de Audubon.

Cartea cea mai mic\ din lume, Gr\dina interioar\ de flori, din secolul al [aptesprezecela.

Penguin de Sahara, descoperit `n oaza Dakhleh.

180 A L B E R T O M A N G U E L

cel mai mare c[tig al c\r]ilor Penguin a fost de natur\ simbolic\. Cunoa[terea faptului c\ o imens\ `n[iruire de opere literare poate fi achizi]ionat\ aproape de oricine [i aproape oriunde, din Tunis la Tucumn, din Insulele Cook la Reykjavik (unul dintre roadele expansionismului englez a fost acela c\ am cump\rat [i am citit c\r]i ap\rute `n seria Penguin `n toate locurile men]ionate) a `mprumutat cititorilor un simbol al propriei lor ubicuit\]i. Mereu vor fi inventate noi forme pentru c\r]i [i totu[i foarte pu]ine formate ciudate au supravie]uit pn\ azi. Cartea `n form\ de inim\ confec]ioant\ prin 1475 de un cleric nobil, Jean de Montchenu, un manuscris miniat con]innd versuri de dragoste; c\rticica ]inut\ `n mna dreapt\ de o tn\r\ olandez\ la mijlocul secolului al [aptesprezecelea, pictat\ de Bartholomeus van der Helst; cartea cea mai mic\ din lume, Bloemhofje sau Gr\dina de flori `nchis\ `ntre ziduri, scris\ `n Olanda `n 1673 [i m\surnd 8,5 pe 12,7 centimetri, mai mic\ dect un timbru po[tal obi[nuit; elegantul folio P\s\rile Americii de John James Audubon, publicat `ntre 1827 [i 1838, l\snd `n urm\ un autor care a murit s\rac, singur [i nebun; volumele pereche de m\rime brodbinganian\ [i liliputan\ ale C\l\toriilor lui Gulliver, concepute de Bruce Rogers pentru Limited Editions Club din New York `n 1950 niciuna n-a supravie]uit dect `n calitate de curiozit\]i. Dar formele esen]iale acelea care le permit cititorilor s\ simt\ greutatea fizic\ a cunoa[terii, splendoarea ilustra]iilor bogate sau pl\cerea de-a putea lua cu ei o carte la plimbare sau `n pat r\mn. Pe la mijlocul anilor optzeci, un grup interna]ional de arheologi din nordul Americii, s\pnd `n uria[a oaz\ Dakhleh din Sahara, a g\sit, `n col]ul unei anexe cu un singur cat al unei case din secolul al patrulea, dou\ c\r]i `ntregi. Una era un manuscris timpuriu con]innd trei eseuri politice ale filosofului atenian Isocrate; cealalt\ era `nregistrarea, pe durata a patru ani, a tranzac]iilor comerciale ale unui intendent local. Acest registru este primul exemplar complet de codex sau de volum legat pe care-l avem [i seam\n\ destul de bine cu edi]iile noastre bro[ate, cu excep]ia faptului c\ nu-i pe hrtie, ci pe lemn. Fiecare fil\ de lemn, de cinci pe cincisprezece ]oli [i groas\ de o [aisprezecime de ]ol, are patru g\uri pe partea stng\, pentru a fi legate cu un [nur cte opt foi la un loc. Pentru c\ registrul era

ISTORIA LECTURII

181

folosit pe durata a patru ani, trebuia s\ fie robust, portabil, u[or de folosit [i durabil.41 Aceste exigen]e ale cititorului anonim persist\, cu mici varia]ii ce ]in de `mprejur\ri, [i se potrivesc cu ale mele, cu [aisprezece ame]itoare secole mai trziu.

Colette la optsprezece ani, citind `n gr\din\ la Chatillon Coligny.

LECT URA ~N INTIM ITATE

E var\. Cufundat\ adnc `ntre pernele de puf ale patului moale, `n timp ce prin fereastr\ r\zbate zgomotul intermitent al tr\surilor pe pavajul de pe rue de lHospice din mohortul Saint-Sauveur-en-Puisaye, o feti]\ de opt ani lectureaz\ `n t\cere Mizerabilii de Victor Hugo. Nu cite[te multe c\r]i; le recite[te pe acelea[i, de mai multe ori. ~i place Mizerabilii, poate c\ simte pentru aceast\ oper\ ceea ce va numi, mai trziu, o pasiune ra]ional\; simte c\ se poate cuib\ri `n paginile ei ca un cine `n cote].1 ~n fiecare noapte tnje[te s\-l urmeze pe Jean Valjean `n chinuitoarele lui r\t\ciri, s\-i `ntlneasc\ iar\[i pe Cosette, pe Marius, chiar [i pe temutul Javert. (De fapt, singurul personaj pe care nu-l poate suporta este micul Gavroche, cel obositor de eroic.) Afar\, `n gr\dina din spate, printre pomi[orii din ghivece [i flori, ea trebuie s\ concureze `n ale cititului cu tat\l ei, un militar de carier\ care-[i pierduse piciorul stng `n timpul campaniilor din Italia.2 ~n drum spre bibliotec\ (fieful lui personal), tat\l `[i ia ziarul Le Temps [i revista La Nature [i, ochiul lui c\z\cesc lucind sub sprnceana cnepie, culege de pe mese orice material tip\rit care, astfel, `l va urma `n bibliotec\ [i nu va mai vedea niciodat\ lumina zilei.3 Cu timpul, fata a `nv\]at s\-[i ascund\ c\r]ile, s\ nu lase niciuna `n calea lui. Mama ei nu crede `n fic]iune. Attea complica]ii, att de mult\ dragoste pasional\ `n romanele alea, `i spune fiicei sale. ~n via]a real\, oamenii au altele `n minte. Judec\ [i tu: m-ai auzit pe mine vreodat\ v\itndu-m\ [i jeluindu-m\ dup\ iubire, cum fac oamenii `n c\r]ile alea? {i totu[i mi s-ar cuveni

184 A L B E R T O M A N G U E L

Citind `n eternitate: mormntul Eleonorei de Aquitania.

[i mie un capitol, a[ zice! Am avut doi so]i [i patru copii!4 Dac\ o g\sea pe fiica ei citind din Catehism, pentru comuniunea care se aproapia, se `nfuria imediat: Oh, cum mai ur\sc obiceiul \sta nesuferit de-a pune `ntreb\ri! Ce e Dumnezeu? Ce-i asta? Ce-i aia? Semnele astea de `ntrebare, aceast\ scormonire obsedant\, aceast\ curiozitate, g\sesc toate astea att de `ngrozitor de indiscrete! {i toat\ d\d\ceala `n leg\tur\ cu ele, te `ntreb! Cine a tradus cele Zece Porunci `n aceast\ groaznic\ bolboroseal\? Oh, `n niciun caz nu-mi place s\ v\d o asemenea carte `n minile unui copil!5 Concurat\ de tat\, vegheat\ cu dragoste de mam\, fata `[i g\se[te singurul refugiu `n camera ei, `n pat, noaptea. Toat\ via]a ei de adult, Colette avea s\ caute acest spa]iu retras pentru lectur\. Fie en mnage, fie singur\, `n mici locuin]e cu curte sau mari vile la ]ar\, `n garsoniere `nchiriate sau vaste apartamente pariziene, avea s\-[i creeze un refugiu (f\r\ s\ reu[easc\ `ntotdeauna), o zon\ `n care singurii intru[i s\ fie aceia pe care-i invita chiar ea. Acum, tol\nit\ `n patul ei pufos, ]innd pre]ioasa carte cu ambele mini [i sprijinind-o de stomac, ea [i-a fixat nu doar propriul spa]iu, ci [i propria m\sur\ a timpului. (Nu [tia asta, dar, la mai pu]in de trei ore distan]\ de acel loc, `n aba]ia Fontevrault, regina Eleonora de Aquitania, care a murit `n 1204, zace sculptat\ `n piatr\ pe lespedea mormntului ei, ]innd o carte exact `n acela[i mod.)

ISTORIA LECTURII

185

{i eu citesc `n pat. ~n lunga succesiune de paturi `n care mi-am petrecut nop]ile copil\riei, `n stranii camere de hotel, unde luminile ma[inilor `n trecere m\turau lugubru tavanul, `n case ale c\ror mirosuri [i sunete nu `mi erau familiare, `n c\su]e de var\ lipicioase din cauza pic\turilor de ap\ de mare sau acolo unde aerul de munte era att de uscat `nct lng\ mine era pus un vas de ap\ cu esen]\ de eucalipt din care ie[eau aburi ca s\ m\ ajute s\ respir, combina]ia dintre pat [i carte `mi asigura un fel de cas\ `n care [tiam c\ pot s\ m\-ntorc, noapte de noapte, indiferent sub care ceruri m\ aflam. Nimeni nu avea s\-mi cear\ s\ fac una sau alta; trupul meu nu avea nevoie de nimic, nemi[cat sub cear[afuri. Ceea ce se petrecea se petrecea `n carte, iar eu eram cel care spunea povestea. Via]a se `ntmpla pentru c\ eu `ntorceam paginile. Nu cred c\ pot s\-mi amintesc o bucurie mai mare dect aceea de-a ajunge la ultimele cteva pagini [i de-a pune cartea jos, astfel `nct sfr[itul s\ nu aib\ loc, cel pu]in pn\ a doua zi, [i s\ m\ cufund la loc `n pern\, cu senza]ia c\, practic, oprisem timpul. {tiam c\ nu orice fel de carte era potrivit\ ca s\ fie citit\ `n pat. Povestirile cu detectivi [i pove[tile despre `ntmpl\ri supranaturale erau cele mai potrivite ca s\-mi asigure un somn lini[tit. Pentru Colette, Mizerabilii, cu str\zile [i p\durile de acolo, cu evad\rile prin canale `ntunecoase [i peste baricade luate cu asalt, era cartea perfect\ pentru lini[tea unui dormitor. W.H. Auden e de acord. El a sugerat ca o carte pe care cineva o cite[te s\ fie cumva `n contradic]ie cu locul `n care e citit\. Nu pot citi Jeffries pe Wiltshire Downs, s-a plns el, nici s\ r\sfoiesc poezii umoristice `ntr-o `nc\pere plin\ de fum.6 S-ar putea s\ fie adev\rat; s-ar putea s\ fie o senza]ie de repetare `n explorarea pe pagina c\r]ii a unei lumi cu totul asem\n\toare celei care ne `nconjoar\ `n chiar momentul lecturii. M\ gndesc la Andr Gide citind Boileau `n timp ce era transportat `n aval pe Congo,7 iar contrapunctul `ntre vegeta]ia luxuriant\, dezordonat\, [i versurile cizelate, conven]ionale, din secolul al [aptesprezecelea, pare a fi exact ceea ce trebuie. Dar, a[a cum a descoperit Colette, anumite c\r]i cer nu numai un contrast `ntre con]inutul lor [i ceea ce le `nconjoar\; unele par s\ aib\ nevoie de pozi]ii speciale pentru a fi citite, pozi]ii ale trupului cititorului care, la rndul lui, caut\ locuri de lectur\ potrivite acelor pozi]ii. (De exemplu, ea, una, nu putea citi Istoria Fran]ei de Michelet pn\ cnd nu se instala chircit\ `n fotoliul

186 A L B E R T O M A N G U E L

tat\lui ei cu Fanchette, cea mai inteligent\ dintre pisici.)8 Adesea, pl\cerea generat\ de lectur\ depinde de confortul fizic al cititorului. Am c\utat fericirea pretutindeni, m\rturise[te Thomas Kempis la `nceputul secolului al cincisprezecelea, dar n-am g\sit-o nic\ieri, dect refugiat `ntr-un col]i[or, cu o c\rticic\9. Dar care col]i[or? {i care c\rticic\? Fie c\ alegem mai `nti cartea [i apoi col]ul potrivit, sau la `nceput g\sim col]ul [i apoi decidem care carte s-ar potrivi cu atmosfera locului, f\r\ `ndoial\ c\ actul citirii `n timp cere un act al lecturii `ntr-un spa]iu corespunz\tor, iar rela]ia dintre cele dou\ este de neexplicat. Sunt c\r]i pe care le-am citit `n fotoliu [i sunt altele pe care le-am citit la mas\; sunt c\r]i pe care le-am citit `n metrou, `n tramvai [i `n autobuz. Constat c\ volumele citite `n tren au ceva din calitatea c\r]ilor citite `n fotoliu, probabil pentru c\ `n ambele cazuri m\ pot u[or sustrage de la ceea ce m\ `nconjoar\. De fapt, o povestire bun\ scris\ cu elegan]\, cel mai bine e s-o cite[ti, a spus romancierul englez Allan Sillitoe, atunci cnd e[ti `n tren [i c\l\tore[ti singur. Cu str\ini `n jurul nostru [i scene care nu ne sunt familiare perindndu-se prin fa]a geamului (scene la care arunc\m cte-o privire din cnd `n cnd), via]a atr\g\toare [i contorsionat\ care iese din pagini produce propriile efecte ciudate [i memorabile.10 C\r]ile citite `n biblioteca public\ nu au niciodat\ aceea[i arom\ cu acelea citite la mansard\ sau `n buc\t\rie. ~n 1374, regele Edward al III-lea a pl\tit 66 de lire [i 4 penny pentru o carte cu roman]uri cavalere[ti care s\ fie p\strat\ `n camera de dormit,11 unde el, `n mod evident, se gndea c\ trebuia s\ fie lecturat\ o astfel de literatur\. ~n Via]a Sfntului Grigore din secolul al doisprezecelea, toaleta este descris\ drept un loc retras, `n care pot fi citite t\bli]e f\r\ a fi `ntrerupt.12 Henry Miller e de acord: Toate lecturile mele bune au fost f\cute la toalet\, s-a confesat el odat\. Exist\ pagini din Ulise (de James Joyce) care pot fi citite numai `n toalet\ dac\ vrei s\ extragi toat\ savoarea con]inutului lor.13 De fapt, c\m\ru]a destinat\ unei `ntrebuin]\ri mai speciale [i mai triviale a fost pentru Marcel Proust un loc pentru toate ocupa]iile mele care cer o singur\tate inviolabil\: cititul, reveria, lacrimile [i pl\cerea senzual\.14 Epicurianul Omar Khayyam recomanda citirea versurilor `n aer liber, sub crengile unui copac; secole mai trziu, pedantul Sainte-Beuve sf\tuia ca Memoriile Doamnei de Stel s\ fie citite sub copacii lui noiembrie.15 Am

ISTORIA LECTURII

187

obiceiul, a scris Shelley, s\ m\ dezbrac [i, a[ezat pe stnci, s\ citesc Herodot, pn\ cnd se duce transpira]ia.16 Dar nu oricine este capabil s\ citeasc\ sub cerul liber. Eu rareori citesc pe plaje sau `n gr\dini, m\rturise[te Marguerite Duras. Nu po]i citi cu dou\ lumini deodat\, lumina zilei [i lumina c\r]ii. Trebuie s\ cite[ti la lumina electric\, cu `nc\perea `n umbr\ [i doar cu pagina luminat\.17 Citind `ntr-un loc, `l po]i transforma. ~n timpul vacan]ei de var\, Proust se strecura `napoi `n sufragerie de `ndat\ ce restul familiei pleca s\-[i fac\ plimbarea de diminea]\, `ncredin]at c\ singurii lui tovar\[i, foarte respectuo[i fa]\ de actul cititului, aveau s\ fie farfuriile pictate atrnate pe perete, calendarul din care pagina de ieri tocmai a fost `ntoars\, ceasul [i [emineul, care vorbesc f\r\ s\ a[tepte un r\spuns [i al c\ror murmur, spre deosebire de cuvintele omului, nu `ncearc\ s\ `nlocuiasc\ `n]elesul cuvintelor pe care le cite[ti cu altul, diferit. Dou\ ore `ntregi de beatitudine sub ochii buc\t\resei `l fac s\ remarce c\ e mult prea devreme pentru a pune masa; [i dac\ m\car ar pune-o f\r\ s\ vorbeasc\! Dar se simte obligat\ s\ spun\ Nu stai deloc comod a[a; [i dac\ ]i-a[ aduce un pupitru? {i doar pentru c\ trebuie s\ r\spunzi Nu, mul]umesc foarte mult, ai fost nevoit s\ te opre[ti la un punct [i s\-]i aduci `napoi din dep\rtare vocea, care, ascuns\ `n spatele buzelor, a repetat f\r\ sunet, [i cu mare repeziciune, toate cuvintele citite de ochi; trebuie s\ pui piedic\ vocii, s-o aduci la suprafa]\ [i, ca s\ spui cum se cuvine Nu, mul]umesc foarte mult, trebuie s\-i dai o aparen]\ de fiecare zi, o intona]ie corespunz\toare pe care a pierdut-o.18 Doar mult mai trziu noaptea, dup\ cin\ [i cnd mai r\m\seser\ de citit doar cteva pagini din carte, avea s\-[i aprind\ iar\[i lumnarea, riscnd s\ fie pedepsit dac\ era descoperit, [i avea s\ r\mn\ treaz, pentru c\, odat\ ajuns la sfr[itul c\r]ii, din cauza pasiunii cu care urm\rise subiectul [i pe eroii acestuia, i-ar fi fost imposibil s\ doarm\; [i avea s\ p\[easc\ prin camer\ sau s\ zac\ cu respira]ia t\iat\, dorindu-[i ca povestea s\ continue sau m\car s\ [tie ceva mai mult despre personajele care `i pl\cuser\ att de mult. Spre sfr[itul vie]ii, prizonier al unei `nc\peri tapetate cu plut\ care `i u[ura `ntru ctva crizele de astm, sprijinit cu spinarea de pernele patului [i lucrnd la lumina slab\ a unei l\mpi, Proust a scris: C\r]ile adev\rate ar trebui s\ se nasc\ nu din lumina str\lucitoare a zilei [i din conversa]ii amicale,

188 A L B E R T O M A N G U E L

ci din obscuritate [i t\cere.19 ~n pat, noaptea, cu o lumin\ g\lbuie [i slab\ care cade pe pagin\, eu, cititor al lui Proust, pun din nou `n scen\ acel moment misterios al na[terii. Geoffrey Chaucer sau, mai degrab\, doamna din Cartea ducesei care nu avea somn considera cititul `n pat o distrac]ie mai bun\ dect un joc de table:
Cnd am v\zut c\ s-ar putea s\ nu dorm, Ca [i-n noaptea cealalt\, de-acum trecut\ Am stat drept `n patul meu, {i cel r\u mi-a pus `n mn-o carte, Un roman], [i m-a pus s\ m-apuc De citit [i s-alung noaptea; Pentru mine, gndesc, e un joc mai bun, Dect s\ joc ori [ah ori table.20

Dar din cititul `n pat se ob]ine [i altceva dect simpla distrac]ie: o calitate special\ a intimit\]ii. Cititul `n pat este un act care-[i g\se[te ra]iunea `n el `nsu[i, imobil, eliberat de conven]iile sociale obi[nuite, invizibil pentru lume [i care, pentru c\ are loc `ntre cear[afuri, pe t\rmul dorin]ei [i al lenei p\c\toase, are ceva din fiorul lucrurilor interzise. Probabil amintirea acestor lecturi nocturne este cea care d\ romanelor poli]iste ale lui John Dickson Carr, Michael Innes, Anthony Gilbert toate citite `n timpul vacan]elor de var\ din adolescen]a mea o anumit\ coloratur\ erotic\. Expresia lejer\ a lua o carte `n pat mi s-a p\rut `ntotdeauna `nc\rcat\ de-o anticipare senzual\. Romancierul Josef Skvorecky a descris ce a citit cnd era copil `n Cehoslovacia comunist\, `ntr-o societate guvernat\ de reguli destul de severe [i constrng\toare, unde nesupunerea era pedepsit\ `n buna [i vechea manier\ de dinainte de Spock. Una dintre regulile de acest fel: lumina `n dormitorul t\u trebuie stins\ la nou\ fix. B\ie]ii trebuie s\ se scoale la [apte [i au nevoie de zece ore de somn `n fiecare noapte. Cititul `n pat a devenit atunci ceva interzis. Dup\ ce se stingeau luminile, spune Skvorecky, cuib\rit `n pat, m\ acopeream, inclusiv capul, cu o p\tur\, de sub saltea pescuiam o lantern\ [i apoi m\ dedam pl\cerii cititului, cititului, cititului. Pn\ la urm\, deseori dup\ miezul nop]ii, adormeam datorit\ prea pl\cutei epuiz\ri.21

ISTORIA LECTURII

189

Nobilul roman, portretizat pe peretele interior al sarcofagului s\u, `[i citea probabil sulurile `n aceast\ pozi]ie culcat\.

Scriitoarea Annie Dillard `[i aminte[te cum c\r]ile copil\riei sale americane o scoteau din ora[ul ei din Middle West, `nct `mi puteam imagina, prin intermediul c\r]ilor, o via]\ `n alt\ parte.[] A[a c\ alergam `n dormitoarele noastre [i citeam cu fervoare [i iubeam copacii mari cu lemn tare de dincolo de geam, [i teribilele veri din Midwest [i teribilele ierni din Midwest.22 Cititul `n pat `nchide [i, `n acela[i timp, deschide lumea din jurul nostru. Ideea de-a citi `n pat nu este una din vechime. Patul grecesc, kline, era o ram\ de lemn pe picioare r\sucite, rectangulare sau `n form\ de animale [i `mpodobite cu ornamente pre]ioase, nu tocmai potrivit pentru citit. Pe durata reuniunilor mondene, doar b\rba]ilor [i curtezanelor le era permis s\-l foloseasc\. Avea un loc scund pe care s\-]i sprijini capul, dar nu avea t\blie la picioare; era prev\zut cu o saltea [i perne [i era folosit att pentru dormit, ct [i pentru odihna din timpul zilei. ~n aceast\ pozi]ie se putea citi un sul, ]inndu-i unul dintre capete cu mna stng\, desf\[urndu-i cel\lalt cap\t cu mna dreapt\, `n timp ce trupul se sprijinea pe cotul drept. Dar procedeul, `n cele mai bune cazuri incomod, devenea de-a dreptul insuportabil `n scurt\ vreme [i, pn\ la urm\, trebuia `ntrerupt.

190 A L B E R T O M A N G U E L

Romanii aveau cte un pat (lectus) diferit pentru fiecare dintre scopurile ce le puteau fi asociate, inclusiv paturi pentru citit [i scris. Forma acestor paturi nu varia prea mult: picioarele erau r\sucite [i, `n general, erau decorate cu incrusta]ii [i monturi de bronz.23 ~n `ntunericul dormitoarelor (`n cubiculum, de obicei `n cel mai dep\rtat col] al casei), patul roman destinat dormitului era folosit, uneori, ca un prea pu]in prietenos pat pentru citit; la lumina unei lumn\ri f\cute din pnz\ `nmuiat\ `n cear\, lucubrum, romanii citeau [i elucubrau24 `ntr-o relativ\ lini[te. Trimalchio, parvenitul din Satyriconul lui Petronius, este adus `n `nc\perea de banchet sprijinit pe mald\re de perne miniaturale, pe un pat care servea mai multor scopuri. L\udndu-se c\ nu e dintre aceia care dispre]uiesc `nv\]\tura avea dou\ biblioteci, una `n greac\ [i cealalt\ `n latin\ el se ofer\ s\ compun\ pe loc cteva versuri, pe care le cite[te apoi oaspe]ilor prezen]i.25 {i cnd scrie, [i cnd cite[te, Trimalchio st\ `ntins pe un lectus somptuos. ~n primii ani ai Europei cre[tine [i pn\ trziu `n secolul al doisprezecelea, paturile obi[nuite au fost obiecte simple, nepreten]ioase, adesea l\sate `n urm\ `n timpul retragerilor determinate de r\zboi [i foamete. De vreme ce doar boga]ii aveau paturi luxoase [i pu]ini, cu excep]ia celor boga]i, aveau c\r]i, paturile `mpodobite [i c\r]ile au devenit simboluri ale bun\st\rii familiei. Eustathius Boilas, un aristocrat bizantin din secolul al unsprezecelea, a l\sat prin testament o Biblie, cteva c\r]i de hagiografie [i istorie, o Cheie a Visurilor, un exemplar al popularului Roman al lui Alexandru [i un pat aurit.26 C\lug\rii aveau `n chiliile lor paturi simple, pe care puteau citi ceva mai confortabil dect `n b\ncile [i la pupitrele lor dure. Un manuscris miniat din secolul al treisprezecelea `nf\]i[eaz\ un c\lug\r tn\r, cu barb\, stnd pe pat, `nve[mntat `n ras\, cu o pern\ alb\ la spate [i cu picioarele `nf\[urate `ntr-o p\tur\ gri. Perdeaua care separ\ patul de restul `nc\perii a fost ridicat\. Pe o mas\ cu picioare `ncruci[ate se afl\ trei c\r]i deschise [i alte trei `i stau c\lug\rului la picioare, gata s\ fie consultate, `n timp ce `n mini ]ine o t\bli]\ dubl\ de cear\ [i un instrument de scris. Aparent, s-a refugiat `n pat din cauza unei r\celi; cizmele `i sunt a[ezate pe-o banc\ pictat\ [i el cite[te concentrat `ntr-o lini[te ce pare pl\cut\.

Un c\lug\r citind `n pat `ntr-o noapte rece de iarn\, `ntr-un manuscris miniat francez din secolul al treisprezecelea.

192 A L B E R T O M A N G U E L

~n secolul al paisprezecelea, c\r]ile, aflate pn\ atunci exclusiv `n minile nobilimii [i ale clerului, au ajuns [i `n acelea ale burgheziei. Aristocra]ia a devenit modelul pentru nouveau riches: dac\ nobilii citeau, atunci aveau s\ citeasc\ [i ei (o aptitudine pe care burghezii [i-o `nsu[iser\ ca negustori); dac\ nobilii dormeau pe lemn sculptat `ntre draperii `mpodobite, atunci aveau s\ fac\ [i ei a[a. A poseda c\r]i [i paturi lucrate `ngrijit, bogat ornamentate, era indiciul rangului social. Dormitorul a devenit mai mult dect `nc\perea `n care burghezul dormea [i f\cea dragoste; a devenit depozitul bunurilor adunate inclusiv c\r]i care, noaptea, puteau fi p\zite din fort\rea]a `nt\rit\ a patului.27 ~n afar\ de c\r]i, pu]ine alte obiecte erau expuse; majoritatea se aflau ascunse `n cufere [i l\zi, protejate de stric\ciunile pricinuite de molii [i rugin\. Din secolul al cincisprezecelea pn\ `n al [aptesprezecelea, cel mai bun pat era miza principal\ a unui domeniu `n caz de confiscare.28 C\r]ile [i paturile constituiau un patrimoniu valoros (fapt notoriu, Shakespeare [i-a l\sat prin testament al doilea cel mai bun pat so]iei sale, Anne Hathaway) care, spre deosebire de grosul averii, puteau fi proprietatea individual\ a membrilor familiei. ~ntr-o vreme `n care femeilor li se permitea s\ de]in\ foarte pu]ine bunuri personale, acestea aveau c\r]i, pe care le transmiteau fiicelor lor mai degrab\ dect fiilor. ~nc\ `n 1432, o anume Joanna Hilton din Yorkshire a l\sat un Roman], cu cele 10 Porunci, un Roman] al Celor {apte ~n]elep]i [i un Roman al Trandafirului fiicei ei prin testament.29 Erau exceptate c\r]ile scumpe de rug\ciuni [i Bibliile miniate, acestea f\cnd parte, de obicei, din patrimoniul familiei [i, astfel, din mo[tenirea fiului celui mai mare.30 Cartea Orelor din colec]ia Playfair, un volum miniat francez din ultima parte a secolului al cincisprezecelea, `nf\]i[eaz\ pe una dintre paginile sale Na[terea Fecioarei. Moa[a `i aduce pruncul Sfintei Ana, mama Fecioarei. Sfnta Ana este reprezentat\ ca fiind o doamn\ nobil\, probabil nu mult diferit\ de Ducesa lui Chaucher (`n Evul Mediu, familia Sfintei Ana dobndise reputa]ia de-a fi fost `nst\rit\). Sfnta Ana st\ dreapt\ `ntr-un pat cu jum\tate de baldachin, care a fost drapat `n pnz\ ro[ie cu modele aurii. Este complet `mbr\cat\; poart\ un ve[mnt albastru cu broderii de aur, iar capul [i gtul `i sunt acoperite cuviincios cu o mantie alb\. (Numai din secolul al unsprezecelea pn\ `n al cincisprezecelea oamenii obi[nuiau s\ doarm\ goi; un contract de c\s\torie din veacul al treisprezecelea stipula ca o so]ie s\ nu doarm\ `n c\ma[\ de

ISTORIA LECTURII

193

Detaliu din Cartea Orelor din colec]ia Playfair, din secolul al cincisprezecelea, o cronic\ a vie]ii Fecioarei.

noapte f\r\ consim]\mntul so]ului.)31 Un cear[af verde-azuriu verdele fiind culoarea na[terii, triumful prim\verii asupra iernii atrn\ pe ambele laturi ale patului. Deasupra cuverturii ro[ii care acoper\ patul este `mp\turit un cear[af alb; pe acesta, `n poala Sfintei Ana, st\ o carte deschis\. {i totu[i, `n ciuda intimit\]ii sugerate de un asemenea obiect (probabil o carte de rug\ciuni), `n ciuda perdelelor protectoare, camera nu arat\ ca un loc foarte intim. Moa[a apare mergnd natural; te gnde[ti la toate celelalte reprezent\ri ale na[terii [i mor]ii Mariei, `n care patul este `nconjurat din plin deopotriv\ de ur\tori de bine sau de bocitoare, b\rba]i, femei [i copii, uneori chiar de un cine bnd, z\p\cit, dintr-un vas a[ezat `ntr-un col]. Aceast\ camer\ de na[tere [i viitoare moarte nu este un spa]iu pe care Sfnta Ana s\-l fi creat pentru sine.

194 A L B E R T O M A N G U E L

~n Europa, `n secolele al [aisprezecelea [i al [aptesprezecelea, dormitoarele asemenea fiec\rei `nc\peri aproape erau `n acela[i timp pasaje de trecere, a[a c\ ele nu garantau `n mod necesar pacea [i lini[tea pentru activit\]i precum cititul. Chiar dac\ tr\geai perdelele unui pat [i `l umpleai cu obiectele personale, tot nu era de ajuns; un pat cere o `nc\pere proprie. (Chinezii `nst\ri]i din secolele al paisprezecelea [i al cincisprezecelea aveau dou\ categorii de paturi, fiecare crendu-[i propriul spa]iu intim: cel mobil, kang, care servea triplului scop de platform\ pentru dormit, mas\ [i scaun, fiind uneori `nc\lzit prin tuburi care treceau pe sub el; [i un altul, o construc]ie separat\ `mp\r]it\ `n compartimente, un fel de `nc\pere `ntr-o `nc\pere.)32 Prin secolul al optsprezecelea, chiar dac\ dormitoarele nu erau `nc\ spa]ii intime, statul `n pat ca s\ cite[ti `n Paris, cel pu]in devenise ceva suficient de obi[nuit pentru ca Sfntul Jean-Baptiste de La Salle, filantropul educator francez canonizat `n 1900, s\ avertizeze `mpotriva primejdiei acestei p\c\toase distrac]ii f\r\ rost. Este cu totul indecent [i lipsit de maniere s\ tr\nc\ne[ti, s\ brfe[ti sau s\ petreci `n pat, a scris el `n Reguli de bun\-cuviin]\ `n societatea cre[tin\, publicat\ `n 1703. S\ nu imita]i anumite persoane care `[i petrec timpul citind sau altele asemenea; nu sta]i `n pat dac\ nu o face]i ca s\ dormi]i, iar virtutea voastr\ va profita mult din asta.33 {i Johnathan Swift, cam `n aceea[i perioad\, a sugerat `n mod ironic s\ se aeriseasc\ volumele citite `n pat: ~n Momentul cnd la[i Ferestrele deschise pentru Aerisire, o sf\tuie[te el pe camerista care se ocup\ de cur\]enia dormitorului st\pnei, pune C\r]ile sau altceva pe pervazul Ferestrei, ca s\ se Aeriseasc\ [i acestea.34 ~n New England, pe la mijlocul secolului al optsprezecelea, se presupunea c\ lampa Argand, `mbun\t\]it\ de Jefferson, ar fi dat un imbold cititului `n pat. S-a observat imediat c\ petrecerile de sear\, luminate `nainte cu lumn\ri, au `ncetat a mai fi tot att de str\lucitoare ca acelea vechi, pentru c\ cei care excelau `n discu]ii mergeau acum `n dormitor ca s\ citeasc\.35 Completa intimitate `n dormitor, chiar intimitatea `n pat, nu era `nc\ u[or de ob]inut. Chiar dac\ familia era destul de bogat\ ca s\ aib\ paturi [i dormitoare individuale, conven]iile sociale cereau ca anumite ceremonii comune s\ aib\ loc acolo. De exemplu, era obiceiul ca doamnele s\ primeasc\ `n dormitoarele lor, complet `mbr\cate [i `ntinse pe pat, sprijinindu-se de o mul]ime de perne; vizitatorii st\teau `n ruelle, sau intervalul dintre pat [i peretele

ISTORIA LECTURII

195

desp\r]itor. Antoine de Curtain, `n Noul tratat de civiliza]ie a[a cum e aceasta practicat\ `n Fran]a de oamenii de treab\,36 a recomandat cu severitate ca perdelele paturilor s\ fie ]inute trase ca s\ corespund\ regulilor decen]ei, [i noteaz\ c\ este necuviincios ca `n prezen]a unei persoane c\reia nu-i e[ti un superior s\ te arunci pe pat [i de acolo s\ conduci o conversa]ie. La Versailles, ritualul trezirii regelui faimosul lever du Roi a devenit o procedur\ extrem de elaborat\, `n cursul c\reia nobili din [ase ranguri diferite treceau, pe rnd, prin dormitorul regal [i `ndeplineau anumite onoruri, cum ar fi fost s\-i trag\ sau s\-i scoat\ acestuia regala mnec\ stng\ sau dreapt\, ori s\ citeasc\ pentru regala ureche. Chiar [i secolul al nou\sprezecelea a ezitat `n a recunoa[te dormitorul drept un spa]iu intim. Cernd s\ se acorde aten]ie acestei `nc\peri pentru dormit `n care se petrece aproape jum\tate de via]\, Doamna Haweis, `n capitolul Case pentru ferici]i din influenta ei carte Arta ]inerii casei, s-a plns c\ holteii de ce nu miresele? schimb\ uneori `nf\]i[area dormitorului [i-l `mpopo]oneaz\, acolo unde spa]iul e restrns, cu sofale, cu lavoare Chippendale sau cu unele fran]uze[ti, `nchise [i de mod\ veche, cu plante tropicale [i m\su]e rotunde, ca s\ poat\ servi de loc de trecere, f\r\ a da, chipurile, de b\nuit c\ altcineva dect canarul ar dormi vreodat\ acolo.37 Ne-a condus, a scris Leight Hunt `n 1891, `ntr-un dormitor caracteristic clasei de mijloc, a[a cum fusese mobilat cu vreo sut\ de ani `n urm\, `n care avea ferestre cu locuri unde s\ te a[ezi, cu vedere spre vreo paji[te `nverzit\ [i dou\ sau trei mici rafturi cu c\r]i.38 Pentru Edith Warthon, romanciera [i aristocrata american\, dormitorul a devenit singurul refugiu `n fa]a ceremoniilor secolului al nou\sprezecelea, `n acesta putnd citi [i scrie `n voie. ~ncerca]i s\ v\ imagina]i cum ar\ta patul ei, sugereaz\ Chyntia Ozick `ntr-o discu]ie despre arta literar\ a lui Warthon. Folosea o t\blie pentru scris. Micul dejun i-l aducea Gross, menajera, era aproape singura care avea acces `n spa]iul secret al dormitorului. (O secretar\ ridica paginile de pe podea ca s\ le dactilografieze.) Odat\ sculat\ din pat, ea trebuie s\ fi fost, conform propriului cod, complet `mbr\cat\, ceea ce ar fi `nsemnat c\ avea s\ r\mn\ a[a. ~n pat, trupul ei era liber, [i-i elibera pana.39 Liber trebuie s\-i fi fost [i cititul; `n acest spa]iu intim, ea nu trebuia s\ explice oaspe]ilor de ce alesese o anume carte sau ce p\rere avea despre ea. Att de important\

196 A L B E R T O M A N G U E L

Colette, s\rb\torind `mplinirea a optzeci de ani, `n 1953.

era pozi]ia orizontal\ `n care scria, c\ odat\, la Hotel Esplanade din Berlin, Warthon a avut un mic atac de isterie pentru c\ patul din camera ei nu avea pozi]ia care trebuia; nu s-a lini[tit pn\ cnd acesta n-a fost mutat `n a[a fel `nct s\ fie `n dreptul ferestrei [i atunci a apreciat Berlinul ca fiind f\r\ rival.40 Constrngerile sociale erau altele pentru Colette dect pentru Warthon, dar societatea se amesteca `n mod constant [i `n via]a ei personal\. ~n vremea

ISTORIA LECTURII

197

ei, Warthon a fost v\zut\ ca scriind cel pu]in par]ial din perspectiva autorit\]ii pe care i-o conferea rangul social; Colette era considerat\ a fi mult mai scandaloas\, `ndr\znea]\, pervers\,41 a[a c\, atunci cnd a murit, `n 1954, Biserica Romano-Catolic\ a refuzat s-o `nhumeze dup\ ritualul religios. ~n ultimii ani ai vie]ii sale, Colette a fost nevoit\ s\ stea la pat din cauza bolii, dar [i din dorin]a de a avea un spa]iu `n `ntregime al ei, `n care s\ mediteze. Aici, `n apartamentul ei de la cel de-al treilea etaj din Palais Royal, `n acel radeau-lit patul-plut\, cum `l botezase ea dormea [i mnca, `[i primea prietenii [i cuno[tin]ele, vorbea la telefon, citea [i scria. Prin]esa de Polignac `i d\ruise o mas\ care se potrivea perfect pus\ peste pat [i care-i servea drept birou. Sprijinit\ de perne, ca atunci cnd fusese copil\ `n Saint-Sauveur-en-Puisaye, cu gr\dinile simetrice ale Palatului Regal desf\[urndu-se `n fa]a ferestrei din stnga ei [i cu toate comorile pe care le strnsese obiectele ei de sticl\, biblioteca ei, pisicile adunate la dreapta,42 Colette citea [i recitea, `n ceea ce numea ea solitude en hauteur,43 c\r]ile vechi pe care le iubea cel mai mult. Exist\ o fotografie a ei f\cut\ cu un an `naintea mor]ii, la cea de-a optzecea aniversare a zilei de na[tere. Colette este `n pat, iar minile menajerei au pus pe masa ei care e acoperit\ cu reviste, c\r]i de joc [i flori un tort aniversar cu lumn\rile arznd; fl\c\rile se `nal]\ prea sus ca s\ par\ c\ ar proveni de la ni[te simple lumn\ri, de parc\ femeia aceasta `n vrst\ ar fi fost o b\trn\ c\l\toare `n fa]a focului ritualic, de parc\ tortul ar fi fost o carte `n fl\c\ri, izbucnind `n acea `ntunecime c\utat\ de Proust pentru crea]ia literar\. Patul a devenit, `n sfr[it, att de personal, de intim, `nct e acum o lume `n sine, unde totul este posibil.

Walt Whitman `n casa lui din Camden, New Jersey.

MET AFORE ALE LECTURII

Pe 26 martie 1892, Walt Whitman a murit `n casa pe care o cump\rase, cu mai pu]in de zece ani `n urm\, `n Camden, New Jersey ar\tnd ca un rege din Vechiul Testament sau, cum `l descrie Edmund Gosse, ca un motan Angora mare [i b\trn. O fotografie f\cut\ cu c]iva ani `naintea mor]ii sale de artistul Thomas Eakins din Philadelphia ni-l arat\ cu coama lui alb\ [i hirsut\, stnd lng\ fereastr\, privind gnditor lumea de afar\, care era, le spusese cititorilor lui, o glos\ la ceea ce scrisese el:
Dac\ vre]i s\ m\ `n]elege]i, duce]i-v\ pe `n\l]imi sau la marginea m\rii, {i gza `[i are un rost, ca [i stropul de ap\, [i valul Cel lung [i mi[c\tor d\ o cheie.1

Whitman `nsu[i i se ofer\ aici privirii cititorului. Doi Whitman, de fapt: cel din Fire de iarb\, Walt Whitman, un cosmos, al Manhattanului fiu, dar n\scut `n acela[i timp pretutindeni (Sunt din Adelaide sunt din Madrid Moscovei apar]in);2 [i cel n\scut `n Long Island, c\ruia `i pl\cea s\ citeasc\ romane de aventuri [i ai c\rui iubi]i erau tineri din ora[, solda]i, [oferi de autobuz. Ambii au devenit acel Whitman care, la b\trne]e, `[i l\sa u[a deschis\ pentru oaspe]ii care `l c\utau pe `n]eleptul din Camden, [i amndoi i se oferiser\ cititorului, cam cu treizeci de ani mai devreme, `n edi]ia din 1860 a Firelor de iarb\:

200 A L B E R T O M A N G U E L

Camerado, nu-i doar o carte asta: Cine-o atinge a atins un om. (E noapte? Suntem aicea singuri `mpreun\?) Sunt eu cel ce te ]ine [i cel pe care-l ]ii! Zbucnesc din pagini `n bra]ele-]i deschise dar iat\, Moartea m\ tot duce mai departe.3

Ani mai trziu, `n edi]ia de pe patul de moarte a des revizuitelor [i ad\ugitelor Fire de iarb\, lumea nu urmeaz\ cuvintele lui, ci devine vocea primordial\; nici Whitman, nici versul s\u nu contau; lumea `ns\[i era de ajuns, din moment ce aceasta nu era nici mai mult, nici mai pu]in dect o carte deschis\ pe care noi to]i s-o citim. ~n 1774, Goethe (pe care Whitman `l citea [i-l admira) scrisese:
Vezi Natura-i de-acum o carte vie, Ne`n]eleas\, dar nu dincolo de `n]elegere.4

~n 1892, cu cteva zile `naintea mor]ii, Whitman este de aceea[i p\rere:


~n fiecare obiect, munte, copac, [i stea `n fiecare na[tere [i via]\, Ca parte a fiec\rui rezultat din fiecare `n]eles, `n spatele a ce acestea par a fi, Un mistic cifru a fost `ncredin]at.5

Am citit poemul pentru prima oar\ `n 1963, `ntr-o traducere spaniol\ cam nesigur\. ~ntr-o zi, la liceu, un prieten care voia s\ fie poet (abia dac\ `mplinisem cincisprezece ani, pe-atunci) a venit fuga la mine cu o carte pe care o descoperise, o edi]ie Austral cu coperte albastre a poemelor lui Whitman, tip\rite pe hrtie aspr\, `ng\lbenit\, [i traduse de cineva al c\rui nume l-am uitat. Prietenul meu era un admirator al lui Ezra Pound, c\ruia `i f\cea complimentul de a-l imita [i, `ntruct cititorii nu au respect pentru cronologiile stabilite p\tima[ de academicieni bine pl\ti]i, era convins c\ Whitman nu era dect o copie palid\ a lui Pound. Pound `nsu[i a `ncercat s\ ne spun\ care e adev\rul, propunnd un pact cu Whitman:

ISTORIA LECTURII

201

Tu e[ti cel care a rupt lemnul cel nou, Acum e vremea sculptatului. Avem o singur\ sev\ [i-o singur\ r\d\cin\ Hai, gata, s\-ncepem s\ negociem.6

Dar prietenul meu nu se l\sa convins. I-am acceptat verdictul de dragul prieteniei noastre [i la numai doi ani dup\ aceea am dat peste un exemplar al Firelor de iarb\ `n englez\ [i am priceput c\ Whitman `mi destinase mie volumul:
Tu, cititorule, pulsezi de via]\, de mndrie [i de dragoste, asemeni mie, De-aceea cntecele acestea-s pentru tine!7

Am citit despre biografia lui Whitman mai `nti `ntr-o serie destinat\ tinerilor, din care erau `nl\turate orice referiri la sexualitatea lui [i care-l banaliza pn\ aproape de non-existen]\, [i apoi `n Walt Whitman de Geoffrey Dutton, lucrare instructiv\, dar `ntru ctva prea sobr\. Ani mai trziu, biografia scris\ de Philip Callow mi-a dat o imagine mai clar\ despre om [i mi-a permis s\ reconsider dou\ `ntreb\ri pe care mi le pusesem singur mai devreme: dac\ Whitman `l privea pe cititor ca pe sine `nsu[i, atunci cine era acest cititor pe care Whitman `l avea `n minte? {i cum devenise Whitman cititor, la rndul lui? Whitman a `nv\]at s\ citeasc\ `ntr-o [coal\ a quakerilor din Brooklyn, dup\ metoda cunoscut\ ca lancasterian\ (de la quakerul englez Joseph Lancaster). Un singur profesor, ajutat de copii monitori, avea o clas\ de cteva sute de elevi, cte zece `ntr-o banc\. Cei mai mici `nv\]au la subsol, fetele mai mari la parter [i b\ie]ii mai mari la etajul urm\tor. Unul dintre profesorii lui spunea despre el c\ era b\iat bun, care p\rea cam stngaci [i [leamp\t, dar care, altfel, nu se f\cea remarcat prin nimic. La cele cteva manuale s-au ad\ugat c\r]ile pe care tat\l s\u, un democrat p\tima[ care [i-a botezat cei trei fii dup\ numele fondatorilor Statelor Unite, le avea acas\. Multe dintre aceste c\r]i erau tratate politice ale lui Tom Paine, ale socialistei Frances Wright [i ale filosofului din secolul al optsprezecelea Constantin-Franois, conte de Volney, dar mai erau [i antologii de poezie [i cteva romane. Mama lui era analfabet\, dar, potrivit lui Whitman, povestea excelent [i avea un mare talent de a

202 A L B E R T O M A N G U E L

imita.8 Whitman a `nv\]at primele litere `n biblioteca tat\lui s\u; sunetele acestora le-a deprins din povestirile pe care le ascultase spuse de mama lui. Whitman a p\r\sit [coala la unsprezece ani [i s-a angajat la birourile avocatului James B. Clark. Fiului lui Clark, Edward, i-a pl\cut b\iatul cel iste] [i i-a pl\tit un abonament la o bibliotec\ volant\. Acesta, a spus Whitman mai trziu, a fost cel mai important eveniment din via]a mea de pn\ atunci. De la bibliotec\ a `mprumutat [i a citit O mie [i una de nop]i toate volumele [i romanele lui Sir Walter Scott [i ale lui James Fenimore Cooper. C]iva ani mai trziu, cnd avea [aisprezece ani, a achizi]ionat un volum zdrav\n [i bine-ndesat de vreo mie de pagini in octavo[] con]innd `ntreaga opera poetic\ a lui Walter Scott [i l-a devorat cu nesa]. Mai trziu, periodic, verile [i toamnele, obi[nuiam s\ ies, uneori pentru cte-o s\pt\mn\ `ntreag\, `n afara ora[ului sau pe ]\rmurile din Long Island acolo, `n prezen]a elementelor naturii, am parcurs Vechiul [i Noul Testament [i m-am delectat (probabil cu mai mare folos dect `n orice bibliotec\ sau `nc\pere `nchis\ ) cu Shakespeare, Ossian, cele mai bune traduceri pe care le-am putut g\si din Homer, Eschil, Sofocle sau vechii Nibelungi germani, vechile poeme hinduse [i alte cateva capodopere, printre care [i cea a lui Dante. S-a `ntmplat c\ l-am citit pe acesta din urm\ mai mult `ntr-o p\dure b\trn\. {i Whitman spune: M-am `ntrebat de-atunci cum de n-am fost cople[it de-ace[ti m\re]i mae[tri. Probabil pentru c\ i-am citit, cum am spus, `n prezen]a deplin\ a Naturii, sub soare, cu peisaje [i perspective care se-ntindeau pn\ departe sau `n apropierea m\rii ce-[i fr\mnta valurile. Locul `n care se cite[te, cum sugereaz\ Whitman, este important, nu numai pentru c\ asigur\ un cadru material textului citit, ci [i pentru c\ sugereaz\, prin juxtapunere cu locul din pagin\, c\ ambele `mp\rt\[esc aceea[i calitate hermeneutic\, ambele `l provoac\ pe cititor la elucid\ri. Whitman n-a r\mas mult\ vreme la biroul de avocatur\; `nainte de sfr[itul anului, a devenit ucenic tipograf la Long Island Patriot, `nv\]nd s\ lucreze la o tiparni]\ manual\, `ntr-un subsol strmt, sub supravegherea editorului ziarului [i `n acela[i timp autor al tuturor articolelor. Acolo, Whitman a `nv\]at despre pl\cutul mister al diferitelor litere [i diviziunilor lor, caseta cu litera E, caseta cu spa]iu `ntre litere, caseta cu litera a, caseta cu i, [i tot restul, instrumentele meseriei sale.

ISTORIA LECTURII

203

Din 1836 pn\ `n 1838 a lucrat ca dasc\l de ]ar\ `n Norwich, New York. Remunera]ia era mic\ [i neregulat\ [i probabil pentru c\ inspectorii [colari nu erau de acord cu g\l\gia din clasele unde preda, a fost obligat s\ schimbe [coala de opt ori `n doi ani. Superiorii lui nu puteau fi prea `ncnta]i de ceea ce `i `nv\]a el pe elevi:
S\ nu mai lua]i nimic la a doua sau a treia mn\, Nici s\ nu mai privi]i prin ochii mor]ilor, nici s\ nu v\ mai hr\ni]i din spectrele din c\r]i.10

Sau:
M\ onoreaz\ cel mai mult stilul acela care `nva]\ sub obl\duirea lui cum s\-l distrug\ pe `nv\]\tor.11

Dup\ ce a `nv\]at de la al]ii s\ tip\reasc\ [i i-a `nv\]at pe al]ii s\ citeasc\, Whitman a decis c\ le putea combina pe amndou\ devenind editorul unui ziar: mai `nti Long Islander, `n Huntington, New York, [i mai trziu, Daily

O cititoare pasionat\, Margaret Fuller.

204 A L B E R T O M A N G U E L

Eagle din Brooklyn. Aici a `nceput s\ dezvolte ideea sa despre democra]ie v\zut\ ca o societate a cititorilor liberi, neinfesta]i de fanatism [i curente politice, pe care f\c\torul de texte poet, tipograf, dasc\l, editor de ziar trebuie s\-i serveasc\ f\r\ ezitare. Sim]im cu adev\rat dorin]a de-a vorbi despre multe subiecte, a explicat el `ntr-un editorial din 1 iunie 1846, tuturor oamenilor din Brooklyn; [i nici cei nou\ penny ai lor nu sunt ceea ce vrem att de mult. Exist\ un fel ciudat de simpatie (nu v-a]i gndit vreodat\ la asta pn\ acum?) care apare `n mintea unui conduc\tor de ziar pentru publicul pe care `l serve[te.[] Comunicarea zilnic\ creeaz\ un fel de fraternitate `ntre cele dou\ p\r]i. Cam `n acea vreme, Whitman a dat peste scrierile lui Margaret Fuller. Fuller a fost o personalitate extraordinar\: prima femeie din Statele Unite care [i-a f\cut din a recenza c\r]i o profesie, dar [i prima femeie corespondent str\in, o feminist\ lucid\, autoare a vehementei bro[uri Femeie `n secolul al nou\sprezecelea. Emerson credea c\ toat\ arta, gndirea [i noble]ea din New England[] p\reau s\ aib\ leg\tur\ cu ea, [i reciproc.13 Cu toate astea, Hawthorne a numit-o o mare impostoare, iar Oscar Wilde a spus c\ Venus i-a dat totul `n afar\ de frumuse]e [i Pallas totul `n afar\ de `n]elepciune.15 De[i credea c\ experien]a concret\ nu poate fi `nlocuit\ de c\r]i, Fuller a v\zut `n ele un mijloc de-a examina `ntreaga umanitate, un miez `n jurul c\ruia s-ar putea aduna toat\ cunoa[terea, toat\ experien]a, toat\ [tiin]a, tot ce-i ideal [i, `n acela[i timp, tot ce-i practic `n natura noastr\. Whitman a r\spuns cu entuziasm concep]iilor ei, scriind:
Ne-am socotit noi mari, o, suflete, ca s\ p\trundem temele m\re]elor c\r]i, Sorbind adnc [i deplin din gnduri, piese de teatru, specula]ii? Dar acum, de la tine la mine, pas\re-n colivie, s\-]i simt trilurile voioase Impregnnd aerul, singuratica `nc\pere, `nainte de diminea]\, Nu e chiar a[a de m\re], o, suflete?16

Pentru Whitman, text, autor, cititor [i lume se oglindesc unul `n cel\lalt `n actul lecturii, al c\rui `n]eles e extins pn\ la a defini orice activitate uman\ vital\, precum [i universul `n care toate au loc. ~n aceast\ conjugare, cititorul `l reflect\ pe scriitor (el [i cu mine suntem unul), lumea e ecoul c\r]ii (Cartea lui Dumnezeu, Cartea Naturii), cartea e f\cut\ din carne [i snge (carnea [i sngele

ISTORIA LECTURII

205

scriitorului, care, printr-o transsubstan]iere literar\, devin ale mele), lumea este o carte ce trebuie descifrat\ (poemele scriitorului devin felul `n care citesc eu lumea). Toat\ via]a lui, Whitman pare s\ fi c\utat un `n]eles [i o defini]ie ale lecturii, care este att un act `n sine, ct [i o metafor\ a tuturor p\r]ilor ei. Metaforele, scrie criticul german Hans Blumenberg azi, nu mai sunt considerate, de mult\ vreme, ca reprezentnd, `nainte de toate, sfera care ghideaz\ ezitantele noaste concep]ii teoretice, ca o anticamer\ pentru formarea conceptelor, ca un instrument paliativ `n limbile specializate care `nc\ nu s-au consolidat, ci, mai degrab\, ca un mijloc autentic de a `n]elege contextele. S\ spui c\ un autor este un cititor sau un cititor, un autor, s\ vezi o carte ca o fiin]\ uman\ sau o fiin]\ uman\ ca o carte, s\ descrii lumea ca text sau un text ca lumea sunt tot attea moduri de a numi me[te[ugul cititorului. Astfel de metafore sunt foarte vechi, cu r\d\cini `n societatea iudeo-cre[tin\ timpurie. Criticul german E.R. Curtius, `ntr-un capitol despre simbolismul c\r]ii din monumentala lui Literatura european\ [i Evul Mediu latin, a amintit c\ metaforele c\r]ii `[i fac apari]ia `n Grecia clasic\, dar c\ exist\ pu]ine exemple, de vreme ce societatea greac\ [i, mai trziu, societatea roman\ nu considerau cartea un obiect uzual. Societ\]ile iudaic\, cre[tin\ [i islamic\ au dezvoltat o profund\ rela]ie simbolic\ legat\ de c\r]ile lor sfinte, care nu erau simboluri ale Cuvntului lui Dumnezeu, ci `nsu[i Cuvntul lui Dumnezeu. A[a cum afirm\ Curtius, ideea c\ lumea [i natura sunt c\r]i provine din retorica Bisericii Catolice, preluat\ de filosofii mistici ai Evului Mediu timpuriu [i, pn\ la urm\, a devenit un loc comun. Pentru c\lug\rul mistic spaniol din secolul al [aisprezecelea Luis de Granada, dac\ lumea e o carte, atunci lumea se compune din literele alfabetului cu care e scris\ aceasta. ~n Introduccion al smbolo de la f (Introducere `n simbolul credin]ei), el se `ntreab\: Ce altceva s\ fie toate creaturile acestei lumi, att de frumoase [i att de bine f\cute, dect litere separate [i iluminate, care declar\ cu atta `ndrept\]ire delicate]ea [i `n]elepciunea autorului lor?[] {i noi la fel[] a[eza]i de tine `n fa]a acestei minunate c\r]i a `ntregului univers, `n a[a fel `nct prin creaturile lui, ca [i prin intermediul unor litere vii, s\ citim des\vr[irea Creatorului nostru.18 Degetul lui Dumnezeu, a scris sir Thomas Browne `n Religio Medici, reformulnd metafora c\lug\rului Luis, a l\sat o Inscrip]ie asupra tuturor

206 A L B E R T O M A N G U E L

lucr\rilor sale, nu una grafic\ ori compus\ din Litere, ci aceea a ctorva forme, structuri, p\r]i [i opera]ii care, me[te[ugit puse laolalt\, fac un singur cuvnt exprimnd natura lor.19 Cteva secole mai trziu, filosoful american de origine spaniol\ George Santayana a ad\ugat: Exist\ c\r]i `n care notele de subsol sau comentariile mzg\lite de mna vreunui cititor pe margine sunt mult mai interesante dect textul. Lumea este una dintre aceste c\r]i.20 Sarcina noastr\, a[a cum a subliniat Whitman, este s\ citim lumea, de vreme ce aceast\ colosal\ carte e singura surs\ a cunoa[terii pentru muritori. (~ngerii, a[a cum spune Sfntul Augustin, n-au nevoie s\ citeasc\ cartea lumii, pentru c\ ei `l pot vedea pe ~nsu[i Autorul [i s\ primeasc\ de la El Cuvntul `n toat\ splendoarea lui. Adresndu-I-se lui Dumnezeu, Sfntul Augustin se gnde[te c\ `ngerii n-au nevoie s\ se uite c\tre ceruri sau s\ le citeasc\ pentru a citi cuvntul T\u. Pentru c\ ei `ntotdeauna ~]i v\d fa]a [i `n aceasta, f\r\ silabele timpului, citesc voin]a Ta etern\. O citesc, o discern, o iubesc. Ei citesc permanent [i ceea ce citesc nu ajunge niciodat\ la un sfr[it.[] Cartea pe care ei o citesc nu se va `nchide, sulul nu va fi r\sucit din nou. Pentru c\ Tu e[ti cartea lor [i Tu e[ti ve[nic.)21 Fiin]ele umane, f\cute dup\ chipul Domnului, sunt [i c\r]i de citit. Aici, actul citirii serve[te drept metafor\ ca s\ ne ajute s\ `n]elegem [ov\itoarea noastr\ rela]ie cu propriul trup, `ntlnirea, atingerea [i descifrarea semnelor `n alt\ persoan\. Noi citim expresii pe chipul unui om, urm\rim gesturile cuiva iubit ca `ntr-o carte deschis\. Fa]a ta, St\pnul meu, `i spune Lady Macbeth so]ului ei, este ca o carte `n care oamenii pot citi lucruri ciudate,22 iar poetul din secolul al [aptesprezecelea Henry King i-a scris tinerei sale so]ii moarte:
Draga mea pierdut\! De la moartea ta prematur\ Sarcina mea a fost s\ meditez La Tine, la Tine: Tu e[ti Cartea, Biblioteca `n care-mi arunc privirea De[i aproape orb.23

Iar Benjamin Franklin, mare iubitor de c\r]i, [i-a compus un epitaf (care, din nefericire, nu a fost inscrip]ionat pe piatra lui de mormnt) `n care imaginea cititorului ca o carte `[i afl\ descrierea perfect\:

ISTORIA LECTURII

207

Trupul lui B. Franklin, Tipograf Precum coperta unei c\r]i vechi, Cu cuprinsul smuls, {i jupuit\ de titlu [i ornamentele din aur Zace aici, Hran\ pentru Viermi. Dar Opera nu se va pierde; C\ci, cum a crezut, Va ap\rea `nc\ o dat\ ~ntr-o nou\ [i mai elegant\ Edi]ie Corectat\ [i `mbun\t\]it\ De Autor.24 A spune c\ citim lumea, o carte, trupul nu-i de ajuns. Metafora lecturii atrage, la rndul ei, o alt\ metafor\, cere s\ fie explicat\ `n imagini care se afl\ `n afara bibliotecii cititorului [i totu[i `n trupul cititorului, astfel c\ func]ia lecturii este asociat\ cu alte func]ii corporale esen]iale. Cititul a[a cum am v\zut serve[te drept un vehicul metaforic, dar, pentru a fi `n]eles, [i el trebuie s\ fie recunoscut prin metafore. A[a cum zic scriitorii c\ ei coc o povestire, `ntorcnd un text pe toate p\r]ile, dospind idei pentru o intrig\, condimentnd o scen\ sau garnisind oasele goale ale unui argument, transformnd ingredientele din ceaun `ntr-o proz\ apoas\, o felie de via]\ piperat\ cu aluzii `n care cititorul `[i poate `mplnta din]ii, noi, cititorii, vorbim despre savurarea unei c\r]i, despre faptul c\ ne hr\nim cu ea, c\ devor\m o carte pe ner\suflate, c\ regurgit\m sau vomit\m un text, c\ rumeg\m un pasaj, c\ plimb\m cuvintele poetului pe limb\, c\ ne dedulcim cu poezie, c\ facem o diet\ de romane poli]iste. ~ntr-un eseu despre arta `nv\]\rii, c\rturarul englez din secolul al [aisprezecelea Francis Bacon a catalogat procedeul: Unele c\r]i trebuie gustate, altele, `nghi]ite [i cteva, mestecate [i digerate.25 Printr-un noroc extraordinar [tim la ce dat\ a fost prima oar\ `nregistrat\ aceast\ metafor\ ciudat\.26 Pe 31 iulie 593 `.Hr., pe malul rului Chebar din ]ara caldeenilor, preotul Iezechiel a avut viziunea unui foc `n care a v\zut chipul str\lucirii Domnului poruncindu-i s\ vorbeasc\ gloatei de fii revolta]i ai Israelului. Deschide gura ta, [i m\nnc\ ce `]i dau, l-a `nv\]at viziunea.

208 A L B E R T O M A N G U E L

{i privind eu, am v\zut o mn\ `ntins\ spre mine [i `n ea, o hrtie strns\ sul; {i a desf\[urat-o `naintea mea, [i am v\zut c\ era scris\ [i pe o parte, [i pe alta: plngere, tnguire [i jale era scris `n ea.27

Sfntul Ioan, consemnndu-[i viziunea apocaliptic\ de pe Insula Patmos, a avut aceea[i revela]ie ca [i Iezechiel. ~n timp ce privea `nsp\imntat, un `nger s-a pogort din ceruri cu o carte deschis\ [i o voce tun\toare i-a spus s\ nu scrie cele ce a aflat, ci s\ ia cartea din mna `ngerului.
{i m-am dus la `nger [i i-am zis s\-mi dea cartea. {i mi-a r\spuns: Ia-o [i m\nnc-o [i va am\r` pntecele t\u, dar `n gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mna `ngerului [i am mncat-o; [i era `n gura mea dulce ca mierea, dar, dup\ ce-am mncat-o, pntecele meu s-a am\rt. {i apoi mi-a zis: Tu trebuie s\ proroce[ti `nc\ o dat\ la popoare [i la neamuri [i la limbi [i la mul]i `mp\ra]i.28

Mai trziu, pe m\sur\ ce cititul s-a dezvoltat [i s-a extins, metafora gastronomic\ a devenit un procedeu retoric obi[nuit. Pe vremea lui Shakespeare, era des `ntlnit\ `n discursurile literare [i `ns\[i regina Elisabeta I a folosit-o ca s\-[i descrie lecturile religioase: M-am plimbat de multe ori prin cmpiile `mbietoare ale Sfintelor Scripturi, unde am cules dumnezeie[tile ierburi verzi ale propozi]iilor, le-am mncat citindu-le, le-am mestecat reflectnd [i le-am a[ezat pn la urm\ `n jil]ul memoriei[] a[a ca s\ pot s\ simt mai pu]in din am\reala acestei mizerabile vie]i.29 Prin 1695, metafora devenise att de `nr\d\cinat\ `n limbaj, `nct William Congreve a parodiat-o `n scena de deschidere din Iubire pentru iubire, f\cndu-l pe pedantul Valentine s\-i spun\ valetului s\u: Cite[te, cite[te, omule, [i rafineaz\-]i apetitul; `nva]\ s\ tr\ie[ti dup\ ce cuno[ti; hr\ne[te-]i mintea [i nesocote[te-]i carnea; cite[te [i hr\ne[te-]i cu asta ochii; `nchide gura [i rumeg\ bolul `n]elegerii. Te-ai `ngr\[a al naibii `n cura asta de hrtie, este comentariul valetului.30 La mai pu]in de un secol dup\ aceea, dr. Johnson a citit o carte `n acela[i fel `n care [i-a luat masa. A citit, a spus Boswell, cu l\comie, de parc\ ar fi devorat-o, ceea ce era, dup\ toate aparen]ele, metoda lui de studiu. Dup\

ISTORIA LECTURII

209

Sfntul Ioan gata s\ m\nnce cartea ~ngerului, reprezentat pe-o coal\ volant\ ruseasc\ din secolul al [aptesprezecelea.

spusele lui Boswell, dr. Johnson ]inea o carte `nvelit\ `n fa]a de mas\, `n poal\, `n timpul cinei, din pofta de-a se delecta cu lectura, dup\ ce termina cu mncarea; sem\na (dac\ pot folosi o att de grosier\ compara]ie) cu un cine care ]ine un os de rezerv\ `ntre labe, `n timp ce roade altceva dect ce i-a fost aruncat.31

210 A L B E R T O M A N G U E L

Nes\]iosul cititor Dr Johnson, de Sir Joshua Reynolds.

Indiferent de felul `n care cititorii `[i apropriaz\ o carte, pn\ la urm\ cartea [i cititorul devin una. Lumea, care este o carte, e devorat\ de un cititor, care este o liter\ `n textul lumii; astfel se creeaz\ o metafor\ circular\ pentru nem\rginirea lecturii. Suntem ceea ce citim. Procesul prin care cercul devine complet nu este, a demonstrat Whitman, doar unul de natur\ intelectual\; citim intelectual la un nivel superficial al con[tientului, prinznd cteva sensuri [i devenind con[tien]i de anumite lucruri, dar, `n acela[i timp, pe nev\zute, `n mod incon[tient, textul [i cititorul se `ngem\neaz\, crend noi niveluri de `n]elegere, astfel c\ ori de cte ori extragem ceva dintr-un text pe care `l ingurgit\m, simultan, altceva se na[te `n urma lui, ceva ce `nc\ n-am apucat s\ gust\m. De aceea a[a cum a crezut Whitman, rescriindu-[i [i reeditndu-[i, iar [i iar, poemele, nicio lectur\ nu poate fi, vreodat\, definitiv\. ~n 1876, el a scris, ca o explica]ie:
S\ nu-mi `nchide]i por]ile, trufa[e biblioteci, Eu v\ aduc ce lipsea din rafturile voastre Mult ticsite [i v\ era de mare trebuin]\; Iscat din b\t\lii am scris o carte, Cuvintele-i nu sunt nimic, curen]ii ei sunt totul, O carte care nu-i ca celelalte [i nici f\cut\ pentru intelect, Dar voi, nespuse lucruri din adnc, ve]i vibra `n toate paginile ei.32

PUTERILE C ITITO R UL UI

Cineva, ca s\ citeasc\ bine, trebuie s\ fie un inventator.


RALPH WALDO EMERSON,C\rturarul american, 1837

Un cititor de cinci mii de ani, scribul sumerian Dudu.

~NCEPUTURI

~n vara lui 1989, cu doi ani `nainte de R\zboiul din Golf, am c\l\torit `n Irak ca s\ v\d ruinele Babilonului [i Turnul Babel. A fost o c\l\torie pe care, de mult\ vreme, `mi dorisem s-o fac. Reconstruit `ntre 1899 [i 1917 de arheologul german Robert Koldewey,1 Babilonul se afl\ la aproape [aizeci [i patru de kilometri sud de Bagdad un labirint enorm de ziduri de culoarea untului, cndva cel mai puternic ora[ de pe p\mnt, `n vecin\tatea unui mu[uroi de argil\ despre care ghidurile spun c\ e tot ce-a mai r\mas din turnul blestemat de Dumnezeu cu multiculturalismul. Taximetristul care m-a dus acolo [tia locul doar pentru c\ se afla `n apropierea ora[ului Hillah, unde fusese o dat\ sau de dou\ ori ca s\-[i viziteze o m\tu[\. Adusesem cu mine o antologie Penguin de nuvele [i, dup\ ce am f\cut turul ruinelor a ceea ce pentru mine, ca un cititor occidental ce eram, a constituit punctul ini]ial al oric\rei c\r]i, m-am a[ezat s\ citesc la umbra unui tufi[ de oleandru. Ziduri, tufe de oleandru, str\zi pavate, por]i deschise, gr\mezi de lut, turnuri pr\bu[ite: o parte a secretului Babilonului e aceea c\ vizitatorul vede nu unul, ci mai multe ora[e, succesive `n timp, dar simultane `n spa]iu. Exist\ Babilonul erei akkadiene, un s\tuc de prin anul 2350 `.Hr. Exist\ Babilonul `n care epopeea lui Ghilgame[, care include una dintre primele referiri la potopul lui Noe, a fost recitat\ pentru `ntia oar\ `ntr-o zi a celui de al doilea mileniu `.Hr. Exist\ Babilonul regelui Hammurabi, din secolul al optsprezecelea `.Hr., al c\rui sistem de legi a fost una dintre primele `ncerc\ri din lume de a codifica via]a unei `ntregi societ\]i. Exist\ Babilonul distrus de asirieni

214 A L B E R T O M A N G U E L

`n 689 `.Hr. Exist\ Babilonul reconstruit de Nabucodonosor, care `n jurul anului 586 `.Hr. a asediat Ierusalimul, a devastat Templul lui Solomon [i i-a dus pe evrei `n robie, pricin\ din care ei au stat pe malurile rurilor [i au plns. Exist\ Babilonul fiului sau nepotului lui Nabucodonosor (genealogi[tii sunt indeci[i), regele Belshazzar, primul om care a v\zut inscrip]ia pe zid, `n `nsp\imnt\toarea caligrafie a degetului lui Dumnezeu. Exist\ Babilonul pe care Alexandru cel Mare `l dorea capitala unui imperiu ce se `ntindea din nordul Italiei pn\ `n Egipt [i Grecia Babilonul `n care cuceritorul lumii a murit la vrsta de treizeci [i trei de ani, `n 323 `.Hr., strngnd `n mini un exemplar din Iliada, pe vremea cnd generalii puteau s\ citeasc\. Exist\ Babilonul cel Mare, a[a cum e evocat de Sfntul Ioan Mama Trfelor [i Scrba P\mntului, Babilonul care a f\cut ca toate na]iunile s\ bea din vinul mniei preacurviei sale. {i mai exist\ Babilonul [oferului meu de taxi, un loc lng\ ora[ul Hillah, unde tr\ia m\tu[a lui. Aici (sau cel pu]in undeva nu prea departe), au demonstrat arheologii, a `nceput preistoria c\r]ilor. Spre mijlocul celui de-al patrulea mileniu `.Hr., cnd clima Orientului Apropiat a devenit mai r\coroas\ [i aerul mai uscat, comunit\]ile de fermieri din sudul Mesopotamiei [i-au abandonat satele dispersate [i s-au regrupat `n interiorul [i `n jurul centrelor urbane mai mari, care, `n scurt timp, au devenit ora[e-stat.2 Ca s\ `ntre]in\ fertilitatea s\rac\ a ogoarelor, au inventat noi tehnici de iriga]ie [i planuri arhitectonice extraordinare [i, ca s\ organizeze o societate din ce `n ce mai complex\, cu legile, edictele [i regulile ei comerciale, spre sfr[itul celui de-al patrulea mileniu, noii locuitori urbani au dezvoltat o art\ care avea s\ schimbe pentru totdeauna natura comunic\rii `ntre fiin]ele umane: arta scrisului. Foarte probabil, scrisul a fost inventat din ra]iuni comerciale, ca s\ consemneze c\ un anume num\r de vite apar]ineau unei anumite familii sau c\ au fost transportate `ntr-un anume loc. Un semn scris servea drept procedeu de aducere aminte: imaginea unui bou `nsemna un bou, ca s\ aminteasc\ cititorului c\ tranzac]ia s-a f\cut `n boi, c]i boi exact [i, probabil, numele cump\r\torului [i al vnz\torului. Memoria, `n forma aceasta, este [i un document, `nregistrarea unei astfel de tranzac]ii. Inventatorul primelor t\bli]e scrise se poate s\-[i fi dat seama de ajutorul pe care aceste buc\]i de lut ]i-l ofereau ca s\ ]ii minte: `n primul rnd,

ISTORIA LECTURII

215

cantitatea de informa]ie `nmagazinabil\ `n t\bli]e era nesfr[it\ ai putea continua s\ faci t\bli]e ad infinitum, `n timp ce capacitatea creierului de a-[i aminti era limitat\; `n al doilea rnd, t\bli]ele nu necesitau prezen]a unui ]in\tor-de-minte care s\ recupereze informa]ia. Brusc, ceva intangibil un num\r, o anume informa]ie, un gnd, un ordin putea fi ob]inut f\r\ prezen]a fizic\ a mesagerului; `n mod miraculos, putea fi imaginat, notat [i transmis `n spa]iu [i timp. De pe vremea celor mai vechi vestigii ale civiliza]iei preistorice, societatea omeneasc\ a `ncercat s\ dep\[easc\ obstacolele geografice, finalitatea mor]ii, eroziunea uit\rii. Printr-un singur act inscrip]ionarea unei figuri pe o t\bli]\ de argil\ cel care a scris prima oar\, un anonim, a izbutit deodat\ s\ fac\ toate aceste lucruri, care p\reau imposibile. Dar scrierea nu e singura inven]ie care a prins via]\ `n momentul primei inscrip]ion\ri: a avut loc [i o alt\ crea]ie, `n acela[i timp. Pentru c\ scopul actului de a scrie era ca textul s\ fie salvat citit, adic\ inscrip]ionarea a creat concomitent un cititor, un rol care s-a n\scut `nainte ca primul cititor s\ existe `n carne [i oase. A[a c\ atunci cnd primul scriitor a visat la o art\ nou\ f\cnd semne pe o bucat\ de lut, a ap\rut `n mod tacit o alt\ art\, una f\r\ de care `nsemn\rile ar fi fost absolut de ne`n]eles. Scriitorul era un f\c\tor de mesaje, creatorul semnelor, dar semnele [i mesajele cereau un mag care s\ le descifreze, s\ le recunoasc\ `n]elesul, s\ le dea voce. Scrisul cere un cititor. Rela]ia primordial\ dintre scriitor [i cititor prezint\ un minunat paradox: prin crearea rolului cititorului, scriitorul decreteaz\ `n aceea[i m\sur\ moartea scriitorului, de vreme ce, pentru ca un text s\ fie `ncheiat, scriitorul trebuie s\ se retrag\, s\ `nceteze s\ existe. Ct\ vreme scriitorul r\mne prezent, textul r\mne incomplet. Doar atunci cnd scriitorul d\ drumul textului el `ncepe s\ existe. ~n acel moment, existen]a textului este una t\cut\, pn\ `n clipa `n care un cititor `l lectureaz\. Practic, textul se treze[te la via]\ abia atunci cnd ochiul priceput ia contact cu `nsemn\rile de pe t\bli]\. Tot ce e scris depinde de generozitatea cititorului. Aceast\ rela]ie tensionat\ dintre scriitor [i cititor are un `nceput; a fost stabilit\ pentru totdeauna `ntr-o misterioas\ dup\-amiaz\ mesopotamian\. Este o rela]ie fructuoas\, dar anacronic\, `ntre un creator primitiv care d\ via]\ `n momentul mor]ii sale, [i un creator post-mortem, sau mai degrab\ genera]ii de

216 A L B E R T O M A N G U E L

creatori post-mortem, care abiliteaz\ crea]ia `ns\[i s\ vorbeasc\ [i f\r\ de care tot ce-i scris e mort. Chiar de la `nceputul s\u, cititul este apoteoza scrisului. Scrisul a devenit repede recunoscut ca o `ndeletnicire purt\toare de autoritate, iar scribul a urcat `n ierarhia societ\]ii mesopotamiene. Evident, [i priceperea de a citi era esen]ial\, dar nici numele dat ocupa]iei sale [i nici percep]ia social\ a activit\]ilor sale nu recuno[teau actul citirii, concentrndu-se `n schimb aproape exclusiv asupra abilit\]ii sale de a `nregistra. Public, era mai sigur pentru scrib s\ fie privit nu ca acela care prime[te informa]ii (pe care ar fi fost capabil s\ le `ncarce cu sens), ci ca unul care mai degrab\ `nregistreaz\ informa]ia pentru binele comun. De[i el putea fi ochii [i limba unui general, sau chiar ale unui rege, o asemenea putere politic\ era mai bine s\ nu fie trmbi]at\. Din acest motiv, simbolul lui Nisaba, zei]a mesopotamian\ a scribilor, era pana, nu t\bli]a ]inut\ `n fa]a ochilor. Ar fi greu s\ exager\m importan]a rolului pe care-l avea scribul `n societatea mesopotamian\. De scribi era nevoie ca s\ trimit\ mesaje, s\ transmit\ [tiri, s\ preia ordinele regelui, s\ `nregistreze legile, s\ noteze datele astronomice necesare pentru ]inerea calendarului, s\ calculeze num\rul necesar de solda]i sau muncitori sau provizii sau capete de vite, s\ ]in\ eviden]a tranzac]iilor financiare [i economice, s\ `nregistreze diagnosticele medicale [i re]etele, s\ `nso]easc\ expedi]iile militare [i s\ scrie dispozi]iile [i cronicile de r\zboi, s\ evalueze taxele, s\ redacteze contractele, s\ p\streze textele religioase canonizate [i s\-i amuze pe oameni cu lecturi din epopeea lui Ghilgame[. Nimic din toate astea nu se putea face f\r\ scrib. El avea mna [i ochiul [i vocea prin care se stabilea comunicarea [i erau descifrate mesajele. Iat\ de ce autorii mesopotamieni se adresau direct scribului, [tiind c\ el era acela care avea s\ transmit\ mesajul: Domnului meu spune-i urm\toarele: a[a vorbe[te Cutare-[i-cutare, servitorul t\u.3 Spune-i se adreseaz\ unei a doua persoane, acelui tu, primul str\mo[ al formul\rii drag\ cititorule din fic]iunile de mai trziu. Fiecare dintre noi, citind acel rnd, devine peste epoci acest tu. ~n prima jum\tate a celui de-al doilea mileniu `.Hr., preo]ii templului {ama[ din Sippar, `n sudul Mesopotamiei, au ridicat un monument acoperit cu inscrip]ii pe toate cele dou\sprezece laturi ale sale, ce vorbesc despre renovarea templului [i o cre[tere a veniturilor regale. Dar `n loc s\-l dateze ca fiind din vremea lor, ace[ti str\mo[i ai politicienilor l-au datat ca fiind din timpul

ISTORIA LECTURII

217

regelui Mani[tu[u din Akkad (circa 22762261 `.Hr.), stabilind astfel c\ preten]iile financiare ale templului erau mult mai vechi. Inscrip]iile se `ncheie cu urm\toarea promisiune f\cut\ cititorului: Asta nu-i o minciun\, este adev\rul adev\rat.4 A[a cum a descoperit, curnd, scribul-cititor, arta lui i-a dat abilitatea de-a modifica trecutul istoric. Cu toat\ puterea pe care o aveau `n mna lor, scribii mesopotamieni alc\tuiau o elit\ aristocratic\. (Mul]i ani mai trziu, `n secolele al [aptelea [i al optulea ale erei cre[tine, scribii Irlandei `nc\ beneficiau de pe urma statutului lor sus-pus: pedeapsa pentru uciderea unui scrib irlandez era egal\ cu aceea pentru uciderea unui episcop.)5 ~n Babilon, numai anumi]i cet\]eni special instrui]i puteau deveni scribi, iar func]ia le d\dea un ascendent asupra altor membri ai societ\]ii. Deoarece `n majoritatea caselor mai bogate din Ur au fost descoperite manuale (t\bli]e de [coal\), se poate trage concluzia c\ artele scrisului [i cititului erau considerate activit\]i aristocratice. Cei care erau ale[i s\ devin\ scribi erau educa]i, de la o vrst\ foarte fraged\, `ntr-o [coal\ particular\, o e-dubba sau casa-t\bli]elor. O `nc\pere m\rginit\ de b\nci din argil\ din palatul regelui Zimri-Lim din Mari,6 de[i n-a oferit t\bli]e [colare pentru examinare arheologilor, e considerat\ a fi un model al acestor [coli de scribi. Proprietarul [colii, directorul sau ummia, era asistat de un adda e-dubba sau tat\ al casei-t\bli]elor [i un ugala sau con]opist. Erau oferite cteva materii de studiu; de exemplu, `ntr-una din aceste [coli, un director pe nume Igmil-Sin7 preda scrierea, religia, istoria [i matematicile. De disciplin\ r\spundea un elev mai `n vrst\, care `ndeplinea, mai mult sau mai pu]in, atribu]iile unui supraveghetor. Era important pentru un scrib s\ aib\ rezultate [colare bune [i exist\ dovezi c\ unii ta]i mituiau profesorii ca s\ ob]in\ note bune pentru fiii lor. Dup\ `nsu[irea deprinderilor practice de confec]ionare a t\bli]elor de argil\ [i mnuire a penei, elevul trebuia s\ `nve]e cum s\ deseneze [i s\ recunoasc\ semnele de baz\. Prin mileniul al doilea `.Hr., scrierea mesopotamian\ s-a schimbat din pictografic\ reprezent\ri mai mult sau mai pu]in exacte ale obiectelor pe care fiecare cuvnt le simboliza `n ceea ce noi cunoa[tem ca scriere cuneiform\ (de la latinul cuneus, cui), semne `n form\ de pan\ reprezentnd sunete, nu obiecte. Primele pictograme (care erau mai mult de dou\ mii la num\r, a[a c\ era nevoie de un semn pentru fiecare obiect

218 A L B E R T O M A N G U E L

reprezentat) au evoluat `n semne abstracte, ce puteau semnifica nu doar obiectul pe care `l `nf\]i[au, ci [i idei asociate; cuvinte diferite [i silabe pronun]ate la fel erau reprezentate de acela[i semn. Semne auxiliare fonetice sau gramaticale duceau spre o mai u[oar\ `n]elegere a textului [i eviden]iau nuan]e ale sensului [i grada]ii ale `n]elesului. ~n scurt\ vreme, sistemul a permis scribului s\ `nregistreze o literatur\ complex\ [i extrem de sofisticat\: nara]iuni, c\r]i de `n]elepciune, pove[ti umoristice, poeme de dragoste.8 Scrierea cuneiform\, de fapt, a supravie]uit imperiilor Sumerului, Akkadiei [i Asiriei, `nregistrnd literatura a cincisprezece limbi diferite [i acoperind o suprafa]\ ocupat\ `n zilele noastre de Irak, Iranul Apusean [i Siria. Ast\zi, nu putem citi t\bli]ele pictografice ca pe o limb\, pentru c\ nu cunoa[tem valoarea fonetic\ a primelor semne; putem doar recunoa[te o capr\, o oaie. Dar lingvi[tii au `ncercat s\ reconstruiasc\ pronun]ia scrierilor cuneiforme sumeriene [i akkadiene mai trzii, astfel `nct putem, de[i rudimentar, pronun]a sunete `ntip\rite cu mii de ani `n urm\. ~nv\]area me[te[ugului scrisului [i cititului `ncepea prin exerci]ii de leg\turi `ntre semne, de obicei pentru a forma un nume. Exist\ numeroase t\bli]e care atest\ aceste faze timpurii, stngace, cu semne crestate cu o mn\ nesigur\. Elevul trebuia s\ `nve]e s\ scrie urmnd conven]iile care aveau s\-i permit\ [i s\ citeasc\. De exemplu, cuvntul akkadian c\tre, ana, trebuia scris a-na, nu ana sau an-a, astfel ca `nv\]\celul s\ pun\ accentul corect pe silabe.9 Dup\ ce `nv\]\celul st\pnea aceste cuno[tin]e, i se d\dea o alt fel de t\bli]\ de argil\, una rotund\, pe care dasc\lul scrisese o propozi]ie scurt\, un proverb sau o list\ de nume. Elevul studia inscrip]ia [i apoi `ntorcea t\bli]a [i copia cele scrise. Ca s\ fac\ asta, trebuia s\ ]in\ minte cuvintele, devenind pentru `ntia oar\ un transmi]\tor de mesaje de la cititorul celor scrise de dasc\l la scriitorul a ceea ce citise. Din acest m\runt gest s-a n\scut mai trziu o func]ie a cititorului-scrib: copierea unui text, adnotarea lui, glosarea lui, transmiterea, transformarea lui. Vorbesc despre scribii mesopotamieni spunndu-le ei pentru c\ erau ]n majoritate b\rba]i. ~n acea societate patriarhal\, cititul [i scrisul erau rezervate de]in\torilor puterii. Exist\ totu[i excep]ii. Primul autor al c\rui nume e men]ionat `n istorie este o femeie, prin]esa Enheduanna, n\scut\ `n circa 2300 `.Hr., fiica regelui Sargon I din Akkad, mare preoteas\ a zeului lunii,

ISTORIA LECTURII

219

T\bli]ele elevilor din Sumer. ~nv\]\torul scria pe una din p\r]i, elevul copia scrisul dasc\lului pe cealalt\.

Nanna, [i compozitoare a o serie de cntece `n onoarea Inannei, zei]a iubirii [i r\zboiului.10 Enheduanna [i-a pus numele la sfr[itul t\bli]elor scrise de ea. Ceva obi[nuit `n Mesopotamia [i mult din ceea ce [tim despre scribi provine din astfel de semn\turi sau colofoane, care includ numele scribului, data [i numele ora[ului `n care a scris. Aceast\ identificare permitea cititorului s\ rosteasc\ textul cu o anume voce `n cazul imnurilor dedicate Inannei, vocea Enheduannei identificnd eu-ul din text cu o persoan\ anume [i crend astfel un personaj pseudofic]ional, autorul, c\ruia s\ i se adreseze cititorul. Procedeul, inventat la `nceputurile literaturii, este folosit [i azi, la mai mult de patru mii de ani distan]\. Scribii trebuie s\ fi fost con[tien]i de extraordinara putere conferit\ de faptul c\ erau cititorii unui text [i-[i ap\rau cu zel privilegiul. Arogan]i, majoritatea scribilor mesopotamieni `[i `ncheiau textele cu acest colofon: Las\-l pe `n]elept s\-l instruiasc\ pe `n]elept, pentru ca ignorantul s\ nu poat\ `n]elege.11 ~n Egipt, `n timpul celei de-a nou\sprezecea dinastii, `n jurul anului 1300 `.Hr., un scrib a compus acest encomion al meseriei sale:
Fii scrib! Cresteaz\ asta `n inima ta Astfel ca numele t\u s\ poat\ tr\i ca ale lor!

220 A L B E R T O M A N G U E L

Sulul e mai bun ca piatra cioplit\. Un om a murit: trupul lui e ]\rn\, {i poporul lui a disp\rut de pe p\mnt. O carte e ceea ce face s\ fie amintit ~n gura vorbitorului care-o cite[te.12

Un scriitor poate s\ construiasc\ un text `n oricte feluri vrea, alegnd din stocul uzual de cuvinte pe acelea care par s\-i exprime mai bine mesajul. Dar cititorul care prime[te textul nu este limitat la o singur\ interpretare. Dac\, a[a cum am spus, lecturile unui text nu sunt infinite acestea sunt circumscrise de conven]iile gramaticii [i de limitele impuse de bunul-sim] ele nu sunt dictate cu stricte]e de textul `n sine. Orice text scris, spune criticul francez Jacques Derrida,13 poate fi citit chiar dac\ momentul producerii sale este irevocabil pierdut [i chiar dac\ eu nu [tiu ce anume a vrut presupusul lui autor s\ spun\ cu bun\ [tiin]\ `n momentul `n care l-a scris, adic\ a abandonat textul derivei lui fundamentale. Iat\ de ce, autorul (scriitorul, scribul) care ]ine s\ p\streze [i s\ impun\ un sens trebuie s\ fie [i cititor. Acesta este privilegiul secret pe care [i-l asigura scribul mesopotamian [i pe care eu, citind `n ruinele a ceea ce ar fi putut fi biblioteca sa, l-am uzurpat. ~ntr-un eseu celebru, Roland Barthes propune s\ facem deosebire `ntre crivain [i crivant: primul denume[te o func]ie, al doilea o activitate; pentru crivain, a scrie este un verb intranzitiv; pentru crivant, verbul `ntotdeauna conduce la un obiectiv `ndoctrinare, m\rturisire, explicare, `nv\]are.14 E posibil s\ se fac\ o deosebire similar\ `ntre dou\ roluri ale cititului: cel al cititorului pentru care textul `[i justific\ existen]a `n chiar actul lecturii, f\r\ nicio motiva]ie ulterioar\ (nici m\car amuzament, de vreme ce no]iunea de pl\cere este presupus\ a se g\si `n `ndeplinirea actului) [i cel al cititorului cu un motiv ulterior (`nv\]are, criticare), pentru care textul e un vehicul spre alt\ func]ie. Prima activitate are loc `ntr-o unitate de timp dictat\ de natura textului; a doua exist\ `ntr-o unitate de timp impus\ de cititor pentru scopul respectivei lecturi. Ar putea fi ceea ce Sfntul Augustin credea c\ e o deosebire pe care `nsu[i Dumnezeu o f\cuse. Ce spun Scripturile Mele spun Eu, `l aude el pe Dumnezeu dezv\luindu-i. Dar Scripturile vorbesc `n timp, pe cnd timpul nu afecteaz\ Cuvntul Meu, care este ve[nic, egal eternit\]ii Mele.

ISTORIA LECTURII

221

Ceea ce vezi prin Spiritul Meu v\d Eu, a[a cum rostesc cuvintele pe care le roste[ti tu prin Spiritul Meu. Dar pe cnd tu vezi acele lucruri `n timp, nu `n timp le v\d Eu. {i pe cnd tu roste[ti acele cuvinte `n timp, nu `n timp le spun Eu.15 A[a cum [tia scribul, cum descoperise societatea, extraordinara inven]ie a cuvntului scris, cu toate mesajele acestuia, legile, listele, literaturile lui, depindea de capacitatea scribului de a reface textul, de a-l citi. Odat\ pierdut\ aceast\ capacitate, textul se transform\ din nou `n semne care tac. Mesopotamienii credeau c\ p\s\rile ar fi sacre pentru c\ urmele lor las\ pe lutul proasp\t semne care seam\n\ cu scrierea cuneiform\ [i `[i `nchipuiau c\ dac\ ei puteau descifra confuzia acelor semne puteau [ti [i ce gndeau zeii. Genera]ii de cercet\tori au `ncercat s\ devin\ cititori ai unor scrieri ale c\ror coduri s-au pierdut: sumerian\, akkadian\, minoic\, aztec\, maia[\ Uneori au reu[it. Uneori au e[uat, ca `n cazul scrierii etrusce, ale c\rei `nclceli nu au putut fi `nc\ descifrate. Poetul Richard Wilbur sintetizeaz\ tragedia care se abate asupra unei civiliza]ii care [i-a pierdut cititorii:

POE}ILOR ETRUSCI Visa]i fluent, fra]i `ncremeni]i, care, tineri fiind, A]i luat, odat\ cu laptele mamei, limba mamei ~n a c\rei matrice pur\, unind mintea cu lumea, V-a]i luptat s\ l\sa]i un vers `n urma voastr\ Ca o urm\ proasp\t\ pe un cmp cu z\pad\, F\r\ s\ v\ da]i seama c\ totul s-ar putea topi [i duce.16

O hart\ fantezist\ a Alexandriei de pe un manuscris din secolul al [aisprezecelea.

ORDONATO RII UNIVERSULUI

Alexandria a fost `ntemeiat\ `n Egipt de Alexandru cel Mare, `n anul 331 `.Hr. Quintus Curtius Rufus, un istoric roman care a tr\it `n timpul domniei lui Claudius [i a scris la mai mult de patru secole dup\ eveniment, noteaz\ `n Istoria lui Alexandru c\ `ntemeierea a avut loc imediat dup\ vizita `mp\ratului la altarul zeului egiptean Ammon, Cel Ascuns, unde preotul i s-a adresat acestuia cu apelativul fiu al lui Jupiter. ~n proasp\t dobndita stare de gra]ie, Alexandru a ales pentru noul lui ora[ f[ia de p\mnt dintre Lacul Mareotis [i mare [i a ordonat oamenilor s\i s\ migreze din ora[ele `nvecinate `n noua metropol\. Exist\ o relatare, scrie Rufus, c\, dup\ ce regele a `ndeplinit obiceiul macedonean de a trasa grani]ele circulare ale viitoarelor ziduri ale ora[ului cu f\in\ de orz, stoluri de p\s\ri au cobort [i s-au hr\nit cu orzul. Mul]i au considerat asta ca un semn nefavorabil, dar verdictul prezic\torilor a fost c\ ora[ul avea s\ aib\ parte de o numeroas\ popula]ie de imigran]i [i avea s\ furnizeze mijloace de trai multor ]\ri.1 ~ntr-adev\r, oameni din numeroasele na]ii s-au adunat `n noua capital\, dar o altfel de migra]ie a fost cea care a f\cut, `n cele din urm\, Alexandria vestit\. ~n momentul mor]ii lui Alexandru, `n 323, ora[ul devenise ceea ce am numi ast\zi o societate multicultural\, `mp\r]it\ `n politeumata sau corpora]ii bazate pe na]ionalitate, sub sceptrul dinastiei ptolemeice. Dintre aceste na]ionalit\]i, cea mai important\, cu excep]ia b\[tina[ilor egipteni, erau grecii, pentru care cuvntul scris devenise simbolul `n]elepciunii [i al puterii. Cei

224 A L B E R T O M A N G U E L

care pot citi v\d de dou\ ori mai bine, scria poetul Menandru din Attica `n secolul al patrulea `.Hr.2 De[i egiptenii aveau o tradi]ie `n a-[i rezolva prin scris cea mai mare parte a treburilor administrative, probabil c\ influen]a grecilor, `ncredin]a]i c\ societatea avea nevoie de o `nregistrare precis\ [i sistematic\ a tranzac]iilor, a fost cea care a transformat Alexandria `ntr-un stat extrem de birocratic. Pe la mijlocul secolului al treilea `.Hr., circula]ia documentelor devenise greoaie. Recipise, estim\ri, declara]ii [i licen]e, toate erau emise `n scris. Exist\ exemple de documente pentru tot felul de treburi, orict de m\runte: cre[terea porcilor, vnz\rile de bere, comer]ul cu linte pr\jit\, administrarea unei b\i publice, antrepriza unei `ntreprinderi de zugr\vit.3 Un document datnd din 258257 `.Hr. arat\ c\ birourile de contabilitate ale ministrului de finan]e Apollonius au primit patru sute treizeci [i patru de suluri de papirus `n treizeci [i trei de zile.4 Foamea de hrtie nu implic\ o dragoste pentru c\r]i, dar familiaritatea cu cuvntul scris i-a obi[nuit, f\r\ `ndoial\, cu actul lecturii pe cet\]enii Alexandriei. Urmnd gusturile `ntemeietorului s\u, Alexandriei `i era sortit s\ devin\ un ora[ al c\r]ii.5 Tat\l lui Alexandru, Filip al Macedoniei, `l angajase pe Aristotel ca tutore privat al fiului s\u [i, prin `nv\]\tura filosofului, Alexandru a devenit un mare iubitor de tot felul de `nv\]\turi [i lecturi6 un cititor att de entuziast, `nct rareori `l vedeai f\r\ o carte. Odat\, c\l\torind prin Asia de Nord [i fiind lipsit de orice fel de c\r]i, i-a ordonat unuia dintre comandan]ii s\i s\-i trimit\ cteva; prin urmare a primit Istoria lui Philistus, cteva piese de Euripide, Sofocle [i Eschil [i poeme de Telestes [i Philoxenus.7 S-ar putea ca Demetrius din Phalerum un `nv\]at din Atena, compilator al fabulelor lui Esop, critic al lui Homer [i elev al vestitului Teofrast (el `nsu[i un student [i prieten al lui Aristotel) s\ fi fost cel care i-a sugerat succesorului lui Alexandru, Ptolemeu I, `ntemeierea bibliotecii care avea s\ fac\ Alexandria faimoas\; att de faimoas\, `nct la o sut\ cincizeci de ani dup\ ce biblioteca disp\ruse, Atheneus din Naucratis g\sea c\-i de prisos s-o mai descrie cititorilor. Ct despre num\rul de c\r]i, plasarea bibliotecilor [i colec]ia din Sala Muzelor, de ce-a[ mai vorbi m\car, ct\ vreme acestea sunt toate `n memoria tuturor oamenilor?8 Ceea ce e regretabil, pentru c\ unde anume se afla biblioteca, cte c\r]i g\zduia, cum era condus\ [i cine s-a f\cut

ISTORIA LECTURII

225

responsabil de distrugerea ei sunt toate `ntreb\ri pentru care nu avem r\spunsuri mul]umitoare. Geograful grec Strabon, scriind pe la sfr[itul primului secol `.Hr., a descris destul de am\nun]it Alexandria [i muzeele sale, dar nu a men]ionat niciodat\ biblioteca. Potrivit istoricului italian Luciano Canfora,9 Strabon nu men]ioneaz\ biblioteca pentru c\ aceasta nu era o `nc\pere sau o cl\dire separat\, ci mai degrab\ un spa]iu ata[at colonadelor [i `nc\perii comune a muzeului. Canfora presupune c\ bibliothekai sau rafturile cu c\r]i erau dispuse `n intrnduri de-a lungul `ntinsului pasaj acoperit sau al coridorului. Fiecare ni[\ sau intrnd, precizeaz\ Canfora, trebuie s\ fi fost dedicat\ unei anume categorii de autori, fiecare marcat\ cu o inscrip]ie potrivit\. Pn\ la urm\, spa]iul s-a l\rgit `ntr-att, `nct s-a spus c\ biblioteca ad\postea aproape o jum\tate de milion de suluri, plus alte patruzeci de mii depozitate `ntr-o alt\ cl\dire, legat\ de Templul lui Serapis, `n vechiul cartier egiptean Rhakotis. Dac\ avem `n vedere c\, `nainte de inventarea tiparului, biblioteca papal\ de la Avignon era singura din Apusul cre[tin care con]inea peste dou\ mii de volume,10 `ncepem s\ `n]elegem importan]a colec]iei din Alexandria. Se dorea colectarea unui num\r mare de volume, pentru c\ magnificul scop al bibliotecii era acela de a cuprinde totalitatea cuno[tin]elor umane. Pentru Aristotel, a colec]iona c\r]i era parte din munca `nv\]atului, necesar\ pentru a-]i face `nsemn\ri. Biblioteca ora[ului `ntemeiat de `nv\]\celul s\u trebuia, pur [i simplu, s\ fie o versiune extins\ a colec]iei filosofului: memoria lumii. Potrivit lui Strabon, colec]ia de c\r]i a lui Aristotel i-a fost l\sat\ lui Teofrast, care a dat-o mai departe rudei [i elevului s\u Neleus din Scepsis, iar de la Neleus (de[i generozitatea acestuia din urm\ a fost pus\ sub semnul `ntreb\rii)11 a ajuns pn\ la urm\ la Ptolemeu al II-lea, care a achizi]ionat-o pentru Alexandria. ~n timpul domniei lui Ptolemeu al III-lea, nimeni nu putuse citi `ntreaga bibliotec\. Prin decret regal, toate navele care opreau la Alexandria trebuiau s\ predea orice fel de c\r]i ar fi avut la bord; lucr\rile erau copiate [i originalele (uneori copiile) era `napoiate proprietarilor, `n timp ce duplicatele (uneori originalele) se p\strau `n bibliotec\. Textele consacrate ale dramaturgilor greci, strnse `n Atena pentru ca actorii s\ le transcrie [i studieze, au fost `mprumutate de c\tre Ptolemei prin bunele oficii ale ambasadorilor [i copiate cu mare grij\. Nu toate c\r]ile care au intrat `n bibliotec\

226 A L B E R T O M A N G U E L

erau autentice; falsificatorii, observnd pasiunea cu care Ptolemeii colec]ionau clasici, le-au vndut tratate aristotelice apocrife pe care secole de cercetare savant\ le-au dovedit, mai trziu, a fi fost false. Uneori, `nv\]a]ii `n[i[i comiteau falsuri. Sub numele unui contemporan al lui Tucidide, `nv\]atul Cratipus a scris o carte intitulat\ Tot ce-a l\sat Tucidide nespus, `n care f\cea uz `ntr-un mod potrivit de un stil bombastic [i de anacronisme citnd, de exemplu, un autor care tr\ise cu patru sute de ani dup\ moartea lui Tucidide. Acumularea de cuno[tin]e nu `nseamn\ cunoa[tere. Poetul galic Decimus Magnus Ausonius, cteva secole mai trziu, a ironizat confuzia dintre cele dou\ `n Opusculele sale:
Ai cump\rat c\r]i [i ai umplut rafturi, O, Iubitor al Muzelor. ~nseamn\ asta c\ e[ti de-acum un `nv\]at? Dac\ `]i cumperi instrumente cu corzi, pan\ [i lir\, ast\zi, Crezi c\ pn\ mine t\rmul muzicii va fi al t\u?12

A fost evident c\ era necesar\ o metod\ care s\ ajute oamenii s\ se foloseasc\ de aceast\ bog\]ie de c\r]i o metod\ care s\ dea oric\rui cititor posibilitatea de-a g\si o anumit\ lucrare, spre care `l mna interesul. Nu `ncape `ndoial\ c\ Aristotel a avut un sistem personal pentru reperarea unei c\r]i de care ar fi avut nevoie din biblioteca lui (un sistem despre care, din p\cate, nu [tim nimic). Dar num\rul de c\r]i de pe rafturile bibliotecii din Alexandria ar fi f\cut imposibil unui cititor individual s\ g\seasc\ un anume titlu, altfel dect printr-un nemaipomenit [i nea[teptat noroc. Solu]ia [i alt\ serie de probleme a ap\rut sub `nf\]i[area unui nou bibliotecar, epigramistul [i `nv\]atul Calimach din Cyrene. Calimach s-a n\scut `n Africa de Nord pe la `nceputul secolului al treilea `.Hr. [i a tr\it `n Alexandria cea mai parte a vie]ii, prednd `nti la o [coal\ din afara ora[ului [i apoi lucrnd la bibliotec\. A fost un scriitor foarte prolific, critic, poet [i enciclopedist. El a `nceput (sau a continuat) o dezbatere care nu s-a `ncheiat nici `n zilele noastre: credea c\ literatura trebuie s\ fie concis\ [i lipsit\ de podoabe [i i-a condamnat pe aceia care mai scriau epopei `n maniera antic\, catalogndu-le drept limbute [i demodate. Inamicii s\i l-au acuzat c\ nu ar fi capabil s\ scrie poeme lungi [i c\ ar fi uscat ca praful `n cele

ISTORIA LECTURII

227

Un portret imaginar, din secolul al [aisprezecelea, al lui Callimachus.

scurte. (Secole mai trziu, pozi]ia lui avea s\ fie reluat\ de Moderni `mpotriva Anticilor, de Romantici `mpotriva Clasicilor, de Marii Romancieri Americani `mpotriva Minimali[tilor.) Principalul s\u inamic a fost [eful lui de la bibliotec\ bibliotecarul-[ef, Apollonios din Rhodos, a c\rui epopee de [ase mii de versuri, C\l\toria argonau]ilor, era un exemplu a tot ceea ce detesta Calimach. (Carte mare, plictiseal\ mult\, a fost concluzia lui laconic\.) Niciunul dintre ei nu e de prea mare interes printre cititorii moderni: C\l\toria argonau]ilor mai este (chiar dac\ discret) pomenit\; exemple ale artei lui Calimach au supravie]uit vag `ntr-o traducere a lui Catul ({uvi]a Berenicei, folosit\ de Pope `n a sa R\pire a buclei) [i `n versiunea lui William Cory a unei epigrame elegiace scrise la moartea prietenului lui Calimach, Heraclit din Halicarnas, care `ncepe astfel: Mi s-a spus, Heraclit, mi s-a spus c\ e[ti mort. Sub privirea f\r\ `ndoial\ vigilent\ a lui Apollonios, Calimach (r\mne incert dac\ acesta a ajuns vreodat\ bibliotecar-[ef) a `nceput dificila opera]iune de catalogare a nes\]ioasei biblioteci. Catalogarea este o ocupa]ie veche; exist\ str\mo[i ai unor astfel de ordonatori ai universului (cum erau numi]i de

228 A L B E R T O M A N G U E L

sumerieni) printre cele mai vechi vestigii ale bibliotecilor. De exemplu, catalogul unei case a c\r]ilor egiptene datnd din circa 2000 `.Hr., g\sit cu ocazia s\p\turilor de la Edfu, `ncepe prin inventarierea altor ctorva cataloage: Cartea a ceea ce este de g\sit `n templu, Cartea domeniilor, Lista tuturor scrierilor crestate `n lemn, Cartea tuturor pozi]iilor soarelui [i lunii, Cartea locurilor [i ce-i `n ele [i a[a mai departe.13 Sistemul pe care Calimach l-a ales pentru Alexandria pare s\ se fi bazat mai pu]in pe o listare `n ordine a averilor bibliotecii ct pe o formulare aprioric\ a lumii `nse[i. Toate clasific\rile sunt, `n ultim\ instan]\, arbitrare. Cea propus\ de Calimach pare mai pu]in astfel pentru c\ urmeaz\ sistemul de gndire acceptat de intelectualii [i `nv\]a]ii vremurilor sale, mo[tenitori ai viziunii grecilor despre lume. Calimach a `mp\r]it biblioteca `n rafturi sau mese (pinakoi) clasificate `n opt categorii sau teme: dram\, oratorie, poezie liric\, legisla]ie, medicin\, istorie, filosofie [i diverse. El a separat operele mai lungi, punnd s\ fie copiate `n cteva p\r]i mai scurte, numite c\r]i, astfel `nct s\ ob]in\ suluri mai mici, care s\ fie mai u[or de mnuit. Calimach nu avea s\ termine uria[a `ntreprindere, care a fost dus\ la bun sfr[it de bibliotecarii ce i-au urmat. ~ntregul pinakoi al c\rui titlu oficial era Tabele cu cei de frunte din fiecare perioad\ a culturii [i scrierile lor avea, dup\ cte se pare, o sut\ dou\zeci de suluri.14 Lui Calimach `i mai dator\m [i un procedeu de catalogare care avea s\ devin\ o banalitate: obiceiul de-a aranja volumele `n ordine alfabetic\. ~nainte de asta, doar cteva inscrip]ii grece[ti `n[irnd o serie de nume (unele datnd din secolul al doilea `.Hr.) au f\cut uz de ordinea alfabetic\.15 Dup\ opinia criticului francez Christian Jacob, biblioteca lui Calimach a fost primul exemplu de loc utopic al criticii, `n care textele pot fi comparate, deschise unul lng\ altul.16 Odat\ cu Calimach, biblioteca a devenit un spa]iu de lectur\ organizat. Toate bibliotecile pe care le [tiu eu reflect\ imaginea acelei biblioteci din Antichitate. ~ntunecata Biblioteca del Maestro din Buenos Aires, unde m\ puteam uita pe fereastr\, afar\, ca s\ v\d cum strada e acoperit\ de florile albastre ale palisandrilor; excelenta Huntington Library din Pasadena, California, `nconjurat\, ca o vil\ italian\, de gr\dini ordonate; venerabila British Library, unde am [ezut (dup\ cum mi s-a spus) `n scaunul pe care Karl Marx [i-l alesese cnd a scris Das Kapital; biblioteca de trei rafturi din Djanet, ora[

ISTORIA LECTURII

229

din Sahara Algerian\, unde, printre c\r]ile arabe, am v\zut un misterios exemplar al lui Candide de Voltaire `n francez\; Bibliothque Nationale din Paris, unde sec]iunea rezervat\ literaturii erotice se nume[te Iadul; frumoasa Metro Toronto Reference Library, unde, `n timp ce cite[ti, po]i vedea cum cade z\pada pe sticla geamurilor `nclinate toate acestea copiaz\, cu varia]iuni, viziunea sistematic\ a lui Calimach. Biblioteca din Alexandria [i cataloagele sale au devenit mai `nti modele pentru bibliotecile Romei imperiale, apoi pentru cele ale R\s\ritului bizantin [i, mai trziu, pentru cele ale Europei cre[tine. ~n De doctrina christiana, scris\ la pu]in\ vreme dup\ convertirea sa din anul 387, Sfntul Augustin, `nc\ sub influen]a gndirii neoplatonice, afirm\ c\ unele lucr\ri ale clasicilor greci [i romani sunt compatibile cu `nv\]\tura cre[tin\, pentru c\ autori precum Aristotel [i Virgiliu de]ineau pe nedrept adev\rul (ceea ce Plotin numea spirit [i Hristos Cuvntul sau logos).17 ~n acela[i spirit eclectic, prima bibliotec\ a Bisericii Romane a c\rei existen]\ este cunoscut\, `ntemeiat\ `n anii 380 de papa Damasus I `n Biserica Sfntul Lorenzo, con]inea nu doar c\r]ile cre[tine ale Bibliei, volume de comentarii [i o selec]ie a apologe]ilor greci, ci [i c]iva clasici greci [i latini. (Oricum, acceptarea anticilor era `nc\ discriminatorie; comentnd despre biblioteca unui prieten pe la mijlocul secolului al cincilea, Apollinaris Sidonius se plngea c\ autorii p\gni erau separa]i de cei cre[tini p\gnii lng\ locurile pentru domni, cre[tinii lng\ cele ale doamnelor.)18 Dar cum ar trebui s\ fie catalogate lucr\ri att de diverse? Cei care `ndeplineau func]ia de custozi ai primelor biblioteci cre[tine au `ntocmit liste-inventar ca s\-[i `nregistreze c\r]ile. Bibliile erau primele pe list\, apoi glosele, operele P\rin]ilor Bisericii (Sfntul Augustin `n capul listei), filosofie, drept [i gramatic\. C\r]ile de medicin\ erau uneori `nregistrate la sfr[it. Din moment ce mai toate c\r]ile nu aveau un titlu oficial, pentru a denumi o lucrare erau folosite un titlu descriptiv sau primele cuvinte ale textului. Alfabetul era uneori utilizat ca un indicator pentru reperarea volumelor. ~n secolul al zecelea, de exemplu, marele vizir al Persiei, Abdul Kassem Ismael, care nu voia s\ se despart\ cnd c\l\torea de colec]ia lui de o sut\ [aptesprezece mii de volume, le transporta cu o caravan\ de patru sute de c\mile, dresate s\ mearg\ `n ordine alfabetic\.19

230 A L B E R T O M A N G U E L

Una din rarele reprezent\ri ale lui Richard de Fournival conversnd cu iubita lui, `ntr-un manuscris miniat din secolul al treisprezecelea.

Probabil c\ exemplul cel mai vechi de catalogare tematic\ din Europa medieval\ este acela al bibliotecii catedralei din Le Puy, din secolul al unsprezecelea, dar, pentru mult\ vreme, el nu a constituit standardul. ~n multe cazuri, clasificarea c\r]ilor era f\cut\ `n func]ie de ra]iuni practice. La Canterbury, `n anii 1200, lista c\r]ilor din biblioteca arhiepiscopului a fost alc\tuit\ `n func]ie de ceea ce `i era de folos acestuia din fiecare carte. ~n 1120, Hugh de Saint Victor a propus un sistem de catalogare prin care con]inutul fiec\rei c\r]i era rezumat (ca `n conspectele moderne) [i plasat `ntr-una dintre cele trei categorii rezultate din `mp\r]irea `n trei a artelor liberale: teoretic\, practic\ sau mecanic\. ~n anul 1250, Richard de Fournival, ale c\rui teorii despre citit [i memorie le-am descris ceva mai devreme, a imaginat un sistem de catalogare bazat pe un model horticol. Comparnd biblioteca lui cu o gr\din\ `n care concet\]enii lui puteau aduna fructele cunoa[terii, el a `mp\r]it-o `n trei brazde de flori corespunznd filosofiei, [tiin]elor lucrative [i teologiei [i fiecare brazd\ `ntr-un num\r de parcele mai mici sau areolae, fiecare con]innd o tabl\ de materii sau tabula (ca [i pinakoi la Calimach) ce indica natura con]inutului.20 Brazda de flori a filosofiei, de exemplu, era `mp\r]it\ `n trei areolae:

ISTORIA LECTURII

231

Gramatic\ Dialectic\ Retoric\ Geometrie [i aritmetic\ I Filosofie Muzic\ Astronomie Fizic\ Metafizic\ Etic\ Poetic\

{tiin]ele lucrative din a doua brazd\ de flori con]ineau doar dou\ areolae, medicin\ [i drept. A treia brazd\ de flori era rezervat\ teologiei.
Medicin\ II {tiin]e lucrative Drept civil [i canonic III Teologie

~n cadrul unei areolae, fiec\rei tabula `i era alocat un num\r de litere egal cu num\rul de c\r]i pe care `l con]inea, `n a[a fel `nct cte o liter\ s\ poat\ fi atribuit\ fiec\rei c\r]i [i `nregistrat\ pe coperta ei. Pentru a evita confuzia provocat\ de existen]a mai multor c\r]i cu aceea[i liter\, de Fournival s-a folosit de varia]iuni de caracter [i culoare: o carte de gramatic\ putea fi identificat\ dup\ un A mare, de un ro[u-trandafiriu, alta dup\ un A uncial, de un purpuriu ca de panselu]\. Chiar dac\ biblioteca lui de Fournival era `mp\r]it\ `n trei brazde de flori, tabulae, acestea nu erau alocate subcategoriilor neap\rat `n ordinea importan]ei, ci `n func]ie de num\rul volumelor existente `n fiecare subcategorie. Dialecticii, de exemplu, i se alocase o `ntreag\ tabl\ de materii, deoarece existau mai mult de o duzin\ de c\r]i pe aceast\ tem\ `n biblioteca lui;

232 A L B E R T O M A N G U E L

O bibliotec\ islamic\ din secolul al treisprezecelea. Un grup de cititori consult\ unul din volumele atent catalogate, stocate pe micile rafturi din fundal.

geometria [i aritmetica, reprezentate doar de cte [ase c\r]i fiecare, `mp\r]eau `ntre ele o singur\ tabl\.21 Gr\dina lui de Fournival era modelat\, cel pu]in par]ial, dup\ cele [apte arte liberale `n care era `mp\r]it sistemul de educa]ie medieval tradi]ional: gramatic\, retoric\, logic\, aritmetic\, geometrie, astronomie [i muzic\. Despre aceste [apte materii stabilite la `nceputul secolului al cincilea de c\tre Martianus Capella se credea c\ `ntruchipau `ntregul spectru al `n]elepciunii omene[ti, pe lng\ medicin\, drept [i teologie.22

ISTORIA LECTURII

233

Un portret din secolul al [aisprezecelea al lui Roger Bacon.

Cu aproximativ un secol `nainte ca de Fournival s\ fi propus un asemenea sistem, al]i oameni `nv\]a]i, precum tat\l dreptului canonic, Gratian, [i teologul Peter Lombard au sugerat noi catalog\ri ale cunoa[terii umane, bazndu-se pe reexaminarea `ncerc\rii de ierarhizare universal\ a existen]ei conceput\ de Aristotel, pe care o g\seau extrem de atr\g\toare, dar sugestiile lor n-au fost aplicate timp de mul]i ani. ~ns\, pe la mijlocul secolului al treisprezecelea, num\rul lucr\rilor de Aristotel care au `nceput s\ inunde Europa (traduse `n latin\ din arab\, acestea din urm\, la rndul lor, fiind traduse din greac\ de oameni educa]i precum Michael Scot [i Hermannuns Alemannus) i-au obligat pe `nv\]a]i s\ modifice `mp\r]irea, considerat\ att de fireasc\, a lui de Fournival. ~ncepnd din 1251, Universitatea din Paris a `ncorporat oficial lucr\rile lui Aristotel `n programa sa.23 Asemenea bibliotecarilor din Alexandria, bibliotecarii Europei `l vnau pe Aristotel. L-au g\sit meticulos editat [i adnotat de c\rturari musulmani ca Averroes [i Avicenna, t\lm\citorii s\i de frunte `n Orient [i Occident. Adoptarea lui Aristotel de c\tre arabi debuteaz\ cu un vis. ~ntr-o noapte, la `nceputul secolului al nou\lea, califul al-Mamun, fiu al aproape legendarului Harun al-Rashid, a visat o conversa]ie. Interlocutorul califului era un b\rbat palid, cu ochi alba[tri [i cu fruntea larg\, cu sprncene `ncruntate, a[ezat rege[te pe un tron. B\rbatul (califul l-a recunoscut cu acea certitudine pe care o avem cu to]ii `n vise) era Aristotel, iar cuvintele secrete pe care le-au schimbat `ntre ei l-au inspirat pe calif s\ comande `nv\]a]ilor de la

234 A L B E R T O M A N G U E L

Un scrib ocupat cu `ndeletnicirea lui, sculptat `n secolul al treisprezecelea pe portalul dinspre apus al Catedralei din Chartres.

Academia din Bagdad ca, din acea noapte, s\-[i dedice eforturile traducerii filosofului grec.24 Bagdadul nu era singurul loc unde se colec]ionau lucr\rile lui Aristotel [i ale celorlal]i clasici greci. ~n Cairo, biblioteca fatimid\ de]inea, `nainte de expurg\rile sunite din 1175, peste 1,1 milioane de volume, catalogate tematic.25 (Crucia]ii, cu exagerarea pricinuit\ de o invidie uimit\, au raportat c\ necredincio[ii de`ineau mai mult de trei milioane de c\r]i.) Urmnd modelul Alexandriei, biblioteca fatimid\ includea [i ea un muzeu, o arhiv\ [i un laborator. C\rturari cre[tini precum John de Gorce c\l\toreau `n sud pentru a beneficia de aceste nepre]uite resurse. {i `n Spania islamic\ existau numeroase biblioteci importante; doar `n Andaluzia erau peste [aptezeci, dintre care cea a califatului din Cordoba `nregistra patru sute de mii de volume sub domnia lui al-Hakam al II-lea (961976).26 Roger Bacon, scriind la `nceputul secolului al treisprezecelea, a criticat noile sisteme de catalogare, derivate din traduceri la mna a doua din arab\, care, `n opinia sa, contaminaser\ textele lui Aristotel cu `nv\]\turi ale Islamului. Om de [tiin]\ experimentat, care studiase matematicile, astronomia [i alchimia la Paris, Bacon a fost primul european care a descris `n detaliu fabricarea prafului de pu[c\ (care nu avea s\ fie folosit pentru arme pn\ `n secolul urm\tor) [i care a sugerat c\, datorit\ energiei soarelui, `ntr-o zi ar putea fi posibil s\ avem b\rci f\r\ vsla[i, tr\suri f\r\ cai [i ma[in\rii care s\ poat\ zbura. I-a acuzat pe c\rturari precum Albert cel Mare [i Sfntul Toma dAquino

ISTORIA LECTURII

235

c\ au pretins a-l fi citit pe Aristotel `n ciuda faptului c\ nu [tiau grece[te [i, `n timp ce recunoa[te c\ se putea `nv\]a ceva de la comentatorii arabi (era de acord, de exemplu, cu Avicenna [i, cum am v\zut, a studiat cu asiduitate lucr\rile lui al-Haytham), el a considerat esen]ial ca lectorii s\-[i bazeze opiniile pe textele originale. Pe vremea lui Bacon, cele [apte arte liberale erau plasate alegoric sub protec]ia Fecioarei Maria, a[a cum sunt reprezentate pe timpanul de deasupra portalului dinspre vest al catedralei din Chartres. Ca s\ poat\ ajunge la aceast\ reduc]ie teologic\, un c\rturar adev\rat potrivit lui Bacon are nevoie de o exhaustiv\ familiarizare cu [tiin]a [i limba; pentru prima, studiul matematicilor era indispensabil, pentru a doua, studiul gramaticii. ~n sistemul lui Bacon de catalogare a cuno[tin]elor (pe care inten]iona s\ `l detalieze `ntr-un Opus principale uria[, enciclopedic [i niciodat\ terminat), [tiin]ele naturale erau o subcategorie a [tiin]ei lui Dumnezeu. Convins de asta, Bacon a luptat ani de zile ca predarea [tiin]ei s\ poat\ fi integrat\ `n programele universitare, dar, `n 1268, moartea papei Clement al IV-lea, care ar\tase simpatie ideilor sale, a pus cap\t planului. Tot restul vie]ii sale, Bacon a r\mas nepopular `n rndurile colegilor intelectuali; cteva dintre teoriile sale [tiin]ifice au fost incluse `n rechizitoriul de la Paris din 1277, iar el a fost `nchis pn\ `n 1292. Se crede c\ a murit la scurt\ vreme dup\ aceea, f\r\ s\ [tie c\ viitorii istorici aveau s\ `i acorde titlul de Doctor Mirabilis, Profesorul Minune, un om pentru care fiecare carte avea un loc al ei care o definea, iar fiecare aspect posibil al cunoa[terii umane apar]inea unei categorii academice care-l circumscria adecvat. Categoriile pe care un cititor le aduce `ntr-o lectur\ [i categoriile `n care lectura `n sine se plaseaz\ academicele categorii sociale [i politice [i categoriile conven]ionale `n care e `mp\r]it\ o bibliotec\ se modific\ reciproc `n moduri care apar, de-a lungul anilor, mai mult sau mai pu]in arbitrare sau mai mult sau mai pu]in imaginare. Fiecare bibliotec\ este o bibliotec\ a preferin]elor [i fiecare categorie aleas\ implic\ o excludere. Dup\ ce ordinul iezuit a fost dizolvat `n 1773, c\r]ile depozitate `n casa lor de la Bruxelles au fost trimise la Biblioteca Regal\ Belgian\, care oricum nu avea spa]iul necesar s\ le ad\posteasc\. Volumele au fost prin urmare ]inute `ntr-o biseric\ iezuit\ goal\. Cum biserica a fost infestat\ cu [oareci, bibliotecarii au trebuit s\ pun\

236 A L B E R T O M A N G U E L

la punct un plan pentru protejarea c\r]ilor. Secretarul Societ\]ii Literare Belgiene a fost mandatat s\ aleag\ c\r]ile cele mai bune [i mai folositoare; acestea au fost puse pe rafturi `n centrul navei, `n timp ce toate celelalte au fost l\sate pe jos. S-a considerat c\ [oarecii aveau s\ road\ movila de la margini, l\snd interiorul intact.27 Exist\ chiar [i biblioteci ale c\ror categorii nu sunt `n acord cu realitatea. Scriitorul francez Paul Masson, care a lucrat ca magistrat `n coloniile franceze, a atras aten]ia c\ `n Bibliothque Nationale din Paris nu g\seai c\r]i latine [i italiene din secolul al cincisprezecelea [i a decis s\ remedieze o astfel de lips\ compilnd o list\ de lucr\ri corespunz\toare `ntr-o nou\ categorie, care ar salva prestigiul catalogului o categorie care includea numai c\r]i ale c\ror titluri le n\scocise el `nsu[i. Cnd Colette, o prieten\ veche, l-a `ntrebat la ce-ar folosi ni[te c\r]i care nu exist\, r\spunsul lui Masson a fost unul indignat: Ei, nu se poate a[tepta de la mine s\ m\ gndesc chiar la toate!28 Un spa]iu organizat dup\ categorii artificiale, cum este cel al unei biblioteci, sugereaz\ un univers logic, un univers-incubator `n care toate au locul lor [i sunt definite de acesta. ~ntr-o povestire celebr\, Borges duce pn\ la cap\t ra]ionamentul lui Bacon, imaginndu-[i o bibliotec\ la fel de vast\ precum `nsu[i universul. ~n aceast\ bibliotec\ (care de fapt multiplic\ la infinit arhitectura vechii Biblioteci Na]ionale din Buenos Aires de pe Cale Mjico, al c\rei director orb a fost Borges) nu exist\ dou\ c\r]i identice. Din moment ce rafturile con]in toate combina]iile posibile ale alfabetului [i, astfel, rnduri peste rnduri scrise `ntr-o p\s\reasc\ indescifrabil\, fiecare carte real\ sau imaginar\ este reprezentat\ aici: Istoria detaliat\ a viitorului, autobiografiile arhanghelilor, catalogul exact al bibliotecii, mii [i mii de false cataloage, demonstra]ii ale falsit\]ii acestor cataloage, Evanghelia gnostic\ a lui Basilides, comentariile la acea Evanghelie, comentarii la comentariul acelei Evanghelii, adev\rata dare de seam\ asupra mor]ii tale, o versiune a fiec\rei c\r]i `n fiecare limb\, interpolarea fiec\rei c\r]i `n toate celelalte c\r]i, tratatul pe care venerabilul Beda l-ar fi putut scrie ([i niciodat\ nu l-a scris) despre mitologia saxon\, c\r]ile pierdute ale lui Tacit. La sfr[it, naratorul lui Borges (care e [i bibliotecar), r\t\cind prin epuizantele coridoare, `[i imagineaz\ c\ biblioteca este ea `ns\[i parte a altei categorii cople[itoare de biblioteci [i c\ fondul

ISTORIA LECTURII

237

aproape infinit de c\r]i este periodic repetat `ntr-o eternitate livresc\. Singur\tatea mea, a tras el concluzia, se consoleaz\ cu aceast\ speran]\ elegant\.29 ~nc\peri, coridoare, dulapuri cu c\r]i, rafturi, fi[e [i cataloage computerizate, toate presupun c\ subiectele asupra c\rora z\bovesc gndurile noastre sunt de fapt entit\]i [i, drept urmare, unei anumite c\r]i i se pot `mprumuta un ton [i o valoare aparte. Catalogat\ `n categoria Proz\, C\l\toriile lui Gulliver a lui Jonathan Swift este un roman comic de aventuri; `n Sociologie, un studiu caustic al Angliei din secolul al optsprezecelea; `n Literatur\ pentru copii, o fabul\ hazoas\ despre pitici, uria[i [i cai care vorbesc; `n Literatur\ fantastic\, un precursor al literaturii [tiin]ifico-fantastice; `n C\l\torii, o c\l\torie imaginar\; `n Clasici, o parte a canonului occidental. Categoriile sunt exclusive, lecturile nu sau n-ar trebui s\ fie. Oricare dintre aceste clasific\ri ar fi fost aleas\, fiecare bibliotec\ tiranizeaz\ actul lecturii [i for]eaz\ cititorul cititorul curios, cititorul alert s\ salveze cartea de la categoria la care a fost condamnat\.

Cap uria[ al primului `mp\rat cre[tin, Constantin cel Mare.

ISTORIA LECTURII

239

CITIREA VIITO RULUI

~n anul 1256, prea`nv\]atul c\rturar Vincent de Beauvais a strns la un loc opiniile unor autori clasici precum Lactan]iu [i Sfntul Augustin [i, pe baza scrierilor acestora, `n vasta sa enciclopedie Speculum majus, din secolul al treisprezecelea, a `n[iruit locurile de na[tere ale celor zece sibile din vechime Cumae, Cyme, Delphi, Eritreea, Hellespont, Libia, Persia, Frigia, Samos [i Tibur.1 Sibilele, a explicat de Beauvais, erau fiin]e profetice care ale c\ror vorbe erau ca ni[te cu ghicitori cuvinte de inspira]ie divin\ pe care fiin]ele omene[ti se presupune c\ trebuiau s\ le descifreze. ~n Islanda secolului al zecelea, `ntr-un monolog poetic cunoscut sub numele de Voluspa2, o sibil\ e f\cut\ s\ rosteasc\ aceste cuvinte obscure ca un refren adresat cititorului iscoditor: Deci, `n]elegi? Ori ce? Sibilele erau nemuritoare [i aproape eterne: una declara c\ a `nceput s\ vorbeasc\ cu vocea zeului ei `n cea de a [asea genera]ie dup\ Potop; alta sus]inea c\ ar fi existat de dinaintea Potopului. Dar ele `mb\trneau. Sibila din Cumae, care despletit\, cu snul tres\ltnd, cu inima umflat\ de frenezie s\lbatic\,3 l-a condus pe Enea `n infern, a tr\it timp de secole `ntr-o sticl\ care pendula `n aer, iar cnd copiii o `ntrebau ce dorin]\ avea, ea r\spundea: Vreau s\ mor.4 Profe]iile sibilinice multe dintre acestea erau compuse cu acurate]e de inspira]i poe]i muritori, dup\ evenimentele prorocite erau considerate a fi adev\rate `n Grecia, Roma, Palestina [i Europa cre[tin\. Adunate `n nou\ c\r]i, au fost oferite de `ns\[i sibila din Cumae lui Tarquiniu Superbus, al [aptelea [i ultimul dintre regii Romei.5 Suveranul a refuzat s\ pl\teasc\, iar sibila a dat

240 A L B E R T O M A N G U E L

foc la trei dintre volume. El a refuzat din nou; ea a mai ars trei. ~n cele din urm\, regele a cump\rat cele trei c\r]i r\mase la pre]ul ini]ial al celor nou\, iar acestea au fost p\strate `ntr-un cuf\r aflat `ntr-o grot\ din stnca de sub Templul lui Jupiter, pn\ cnd au fost mistuite de un incendiu, `n 83 `.Hr. Peste secole, `n Bizan], dou\sprezece texte atribuite sibilelor au fost g\site [i adunate `ntr-un singur manuscris; o versiune incomplet\ a fost publicat\ `n 1545. Cea mai veche [i mai venerat\ dintre sibile era Herophile, cea care profe]ise R\zboiul Troiei. Apollo s-a oferit s\-i `mplineasc\ orice dorin]\; ea i-a cerut s\-i dea at]ia ani de via]\ cte fire de nisip ]inea `n mna ei. Din p\cate, asemenea lui Tithonus, a uitat s\-i cear\ zeului [i tinere]ea ve[nic\. Herophile era cunoscut\ drept sibila din Eritreea6 [i cel pu]in dou\ ora[e `[i disputau dreptul de a fi considerate locul ei de na[tere: Marpessos, `n ceea ce este ast\zi provincia turc\ Canakale (erythrea `nseamn\ ]\rn\ ro[ie, iar p\mntul din Marpessos este ro[u), [i Eritreea, ceva mai la sud, `n Ionia,7 `n ceea ce este ast\zi, `n linii mari, provincia Izmir. ~n anul 162, la `nceputul r\zboaielor cu Partia, Lucius Aureliu Verus, care, timp de opt ani, a `mp\r]it tronul imperial roman cu Marc Aureliu, a tran[at, din cte se pare, diferendul. Ignornd preten]iile cet\]enilor din Marpessos, el a intrat `n a[a-zisa Pe[ter\ a Sibilei din Eritreea ionian\ [i a pus acolo dou\ statui, una a sibilei [i cealalt\ a mamei sale, declarnd `n numele ei, `n versuri cioplite `n piatr\: Nicio alta nu-i ]ara mea, dect Eritreea.8 Astfel a fost statornicit prestigiul sibilei din Eritreea. ~n anul 330, Flavius Valerius Constantinus, pe care istoria avea s\-l pomeneasc\ drept Constantin cel Mare, dup\ ce cu [ase ani `nainte `nfrnsese armata `mp\ratului rival Licinius, [i-a afirmat pozi]ia de [ef al celui mai mare imperiu al lumii mutndu-[i capitala de pe malurile Tibrului pe cele ale Bosforului, `n Bizan]. Ca s\ accentueze semnifica]ia str\mut\rii, a schimbat numele ora[ului `n Noua Rom\; apoi vanitatea `mp\ratului [i lingu[irile curtenilor au dus la o nou\ modificare a numelui, Constantinopolis Ora[ul lui Constantin. Pentru ca ora[ul s\ fie pe m\sura sa, Constantin a l\rgit vechiul Bizan], att fizic, ct [i spiritual. Limba vorbit\ aici era greaca; organizarea politic\ era roman\; religia mai ales prin influen]a mamei lui Constantin, Sfnta Elena era cre[tin\. Crescut `n Nicomedia, `n Imperiul Roman de R\s\rit, la Curtea lui Diocle]ian, Constantin se familiarizase cu o mare parte din bogata literatur\

ISTORIA LECTURII

241

latin\ a Romei clasice. Cu greaca nu s-a sim]it la fel de confortabil; cnd a fost obligat, mai trziu `n via]\, s\ ]in\ discursuri `n greac\, limba supu[ilor s\i, el avea s\ le compun\ mai `nti `n latin\ [i avea s\ citeasc\ apoi traducerile preg\tite de sclavi cu `nv\]\tur\. Familia lui Constantin, originar\ din Asia Minor, se `nchinase soarelui sub chipul lui Apollo, Zeul Ne`nfrnt, pe care `mp\ratul Aurelian `l decretase ca zeitatea suprem\ a Romei `n anul 274.9 Soarele a fost la originea viziunii lui Constantin, dinaintea b\t\liei cu Licinius, cnd a v\zut o Cruce pe care se afla deviza In hoc vinces (Prin aceasta vei izbndi);10 simbolul noului ora[ al lui Constantin devenind coroana din raze solare, confec]ionat\, cum se credea, din cuie ale Adev\ratei Cruci, pe care mama lui o dezgropase din preajma colinei Golgota.11 Att de puternic\ era str\lucirea zeului solar, `nct la numai [aptesprezece ani dup\ moartea lui Constantin, data na[terii lui Hristos Cr\ciunul a fost mutat\ la solsti]iul de iarn\ ziua de na[tere a Soarelui.12 ~n 313, Constantin [i Licinius (cu care Constantin a `mp\r]it guvernarea imperiului [i pe care, mai trziu, avea s\-l tr\deze) s-au `ntlnit la Milano ca s\ discute despre bun\starea [i securitatea `mp\r\]iei [i au declarat, `ntr-un edict faimos, c\ dintre toate lucrurile care sunt spre profitul `ntregii omeniri, adorarea lui Dumnezeu trebuie s\ fie prima [i cea mai de seam\ grij\, [i e drept ca att cre[tinii, ct [i to]i ceilal]i s\ aib\ libertatea de-a urma acea religie pe care o prefer\.13 Prin Edictul de la Milano, Constantin a pus `n mod oficial cap\t persecut\rii cre[tinilor `n Imperiul Roman, deoarece pn\ atunci ace[tia fuseser\ considera]i bandi]i [i tr\d\tori [i pedepsi]i `n consecin]\. Dar persecuta]ii au devenit persecutori: ca s\ impun\ autoritatea noii religii de stat, c]iva lideri cre[tini au adoptat metodele fo[tilor lor du[mani. ~n Alexandria, de exemplu, unde se presupunea c\ legendara Ecaterina a fost martirizat\ pe o roat\ din lemn cu ]epi de fier de `mp\ratul Maxentius, `n 361 episcopul `nsu[i a condus asaltul asupra Templului lui Mitra, zeul persan preferat `n rndul solda]ilor [i care devenise singurul competitor realmente serios pentru religia lui Hristos; `n 391, patriarhul Teofil a vandalizat Templul lui Dionisos zeul fertilit\]ii, al c\rui cult era celebrat prin ritualuri cunoscute doar de c\tre ini]ia]i [i a `ndemnat mul]imea de cre[tini s\ distrug\ marea statuie a zeului egiptean Serapis; `n 415, patriarhul Chiril a poruncit unei mul]imi formate din tineri cre[tini s\ intre `n casa Hypatiei, filosoaf\ p\gn\ [i matematician\, s-o trasc\ afar\ `n strad\, s-o sf[ie `n buc\]i [i s\-i ard\ r\m\[i]ele `n pia]a public\.14 Trebuie spus

242 A L B E R T O M A N G U E L

c\ Chiril `nsu[i nu era prea iubit. Dup\ moartea sa `n 444, unul dintre episcopii din Alexandria a rostit urm\torul elogiu funerar: ~n sfr[it, omul \sta odios este mort. Plecarea lui e prilej de bucurie pentru cei care i-au supravie]uit, dar e menit\ s\-i tulbure pe mor]i. Nu va trece mult [i se vor s\tura de el [i ni-l vor trimite `nd\r\t. A[a c\ pune]i o piatr\ foarte grea pe mormntul lui, ca s\ nu existe riscul de a-l vedea din nou, nici m\car ca fantom\.15 Cre[tinismul a devenit, asemenea religiei puternicei zei]e egiptene Isis sau celei a lui Mitra al persanilor, o religie la mod\, iar `n biserica cre[tin\ din Constantinopol, mai mic\ doar dect Sfntul Petru din Roma, credincio[ii boga]i intrau [i ie[eau laolalt\ cu cei s\raci, `mpodobi]i ca la parad\ `n ve[minte de m\tase [i bijuterii (pe care pove[ti cre[tine, sm\l]uite sau brodate, `nlocuiser\ miturile zeilor p\gni), f\cndu-l pe Sfntul Ioan Crisostomul, patriarhul Bisericii, s\ stea pe trepte [i s\-i urm\reasc\ cu priviri pline de repro[. Boga]ii s-au plns f\r\ rezultat; Sfntul Ioan Crisostomul a trecut de la a-i fixa cu privirea la a-i [fichiui cu limba, `nfiernd de la amvon excesele lor. Era o sfidare, tuna el cu elocven]\ (numele Crisostom `nseamn\ Gur\-de-Aur), ca un singur nobil s\ posede zece sau dou\zeci de case [i pn\ la dou\ sute de sclavi, s\ aib\ u[ile incrustate `n filde[, podele din mozaicuri str\lucitoare [i mobil\ garnisit\ cu pietre pre]ioase.16 Dar cre[tinismul era `nc\ departe de a fi o for]\ politic\ sigur\. Exista pericolul Persiei sasanide, care dintr-o na]iune de par]i s\raci devenise un aprig stat expansionist [i care, trei secole mai trziu, avea s\ cucereasc\ aproape `ntregul R\s\rit roman.17 Exista pericolul ereziilor: manihei[tii, de exemplu, care credeau c\ universul era controlat nu de un zeu atotputernic, ci de dou\ puteri antagoniste, [i care, asemenea cre[tinilor, aveau misionari [i texte sfinte [i c[tigau adep]i pn\ departe `n Turkestan [i China. Exista pericolul disensiunilor politice: tat\l lui Constantin, Constantius, controlase doar partea r\s\ritean\ a Imperiului Roman, iar `n col]urile cele mai dep\rtate ale acestuia administratorii erau mai degrab\ loiali propriilor interese dect Romei. Exista problema unei infla]ii galopante, pe care Constantin a amplificat-o saturnd pia]a cu aurul confiscat din templele p\gne. Mai erau evreii, cu c\r]ile [i argumentele lor religioase. {i erau p\gnii. Constantin avea nevoie nu de toleran]a declarat\ `n Edictul de la Milano, ci de un cre[tinism strict, riguros, profund [i autoritar, cu r\d\cini adnci `n trecut [i o perspectiv\

ISTORIA LECTURII

243

clar\ pentru viitor, instaurat prin puteri p\mnte[ti, legi [i cutume, pentru o mai mare glorie att a `mp\ratului, ct [i a lui Dumnezeu. ~n mai 325, `n Niceea, Constantin s-a prezentat episcopilor s\i ca episcop de externe [i a declarat c\ recentele sale campanii militare `mpotriva lui Licinius fuseser\ un r\zboi `mpotriva p\gnismului corupt.18 Ca r\splat\ pentru eforturile sale, Constantin avea s\ fie considerat `ncepnd de atunci ca un lider ratificat de puterea divin\, un emisar al divinit\]ii `nse[i. (Cnd a murit, `n 337, a fost `ngropat la Constantinopol al\turi de cenotafele a doisprezece apostoli, tlcul fiind c\ devenise, postum, al treisprezecelea. Dup\ moarte, el a fost `nf\]i[at `n iconografia ecleziastic\ primind de obicei coroana imperial\ din minile lui Dumnezeu `nsu[i.) Constantin a `n]eles c\ era necesar s\ consolideze exclusivitatea religiei pe care o alesese pentru statul lui. Astfel `nct el a hot\rt s\-i foloseasc\ `mpotriva p\gnilor pe chiar eroii acestora. ~n Vinerea Patimilor a anului, 325, `n Antiohia, `mp\ratul s-a adresat unei congrega]ii de adep]i ai cre[tinismului, inclusiv episcopi [i teologi, c\rora le-a vorbit despre ceea ce el numea eternul adev\r al Cre[tinismului. Dorin]a mea, a spus el adun\rii pe care a numit-o Adunarea Sfin]ilor este s\ ob]inem chiar din surse str\ine o m\rturie a naturii divine a lui Hristos. C\ci o asemenea m\rturie dovede[te clar c\ `n[i[i aceia care ~i iau numele `n de[ert trebuie s\ admit\ c\ El e Dumnezeu [i Fiul lui Dumnezeu, dac\ dau cu adev\rat crezare cuvintelor acelora ale c\ror sentimente coincid cu cele ale lor.19 ~n sprijinul vorbelor sale, Constantin a invocat-o pe sibila din Eritreea. Constantin le-a relatat celor prezen]i cum sibila, `n vremuri de mult apuse, fusese dat\ de nebunia p\rin]ilor ei `n slujba lui Apollo [i c\, `n sanctuarul de[artei sale supersti]ii, ea r\spunsese `ntreb\rilor adep]ilor lui Apollo. ~ntr-o `mprejurare totu[i, a explicat el, sibila a fost realmente cople[it\ de-o inspira]ie de sus [i a declarat `n versuri profetice viitoarele inten]ii ale lui Dumnezeu, indicnd limpede na[terea lui Iisus prin literele ini]iale a o serie de versuri, care formau urm\torul acrostih: IISUS HRISTOS, FIU AL LUI DUMNEZEU, MNTUITOR, CRUCE. Apoi, Constantin a trecut la recitarea poemului sibilei. ~n mod magic, poemul (care, `n traducere `ncepe cu Judecat\! Porii umezi ai p\mntului vor `nsemna ziua) con]ine, `ntr-adev\r, divinul acrostih. Pentru a le `nchide gura posibililor sceptici, Constantin a recunoscut prompt cea mai plauzibil\ dintre explica]ii: Cineva de-o credin]\ cu noi [i nu chiar str\in artei

244 A L B E R T O M A N G U E L

O gravur\ `n lemn a sibilei din Eritreea, `ntr-o edi]ie din 1473 a c\r]ii lui Boccaccio, De claris mulieribus.

poetice a fost cel care a compus versurile. Dar a respins o asemenea posibilitate: ~n cazul acesta totu[i adev\rul este evident, pentru c\ str\daniile concet\]enilor no[tri au scos la iveal\ o cronologie exact\ a vremurilor, a[a c\ nu putem s\ suspect\m c\ poemul ar fi fost scris dup\ na[terea [i condamnarea lui Hristos. ~n plus, Cicero avea cuno[tin]\ despre acest poem, pe care l-a tradus `n graiul latin [i l-a `ncorporat `n propria oper\. Din p\cate, pasajul `n care Cicero o men]ioneaz\ pe sibil\ din Cumae, [i nu din Eritreea nu con]ine nicio referire la aceste versuri sau la acrostih [i este, de fapt, o respingere a prezicerilor profetice.20 Att de convenabil\ a fost `ns\ minunata revela]ie, `nct, timp de multe secole dup\ aceea, lumea cre[tin\ a acceptat sibila printre precursorii ei. Sfntul Augustin o g\zduie[te printre cei binecuvnta]i `n Cetatea lui Dumnezeu.21 La sfr[itul secolului al doisprezecelea, arhitec]ii catedralei din Laon au sculptat, pe fa]ad\, sibila din Eritreea (decapitat\ `n timpul Revolu]iei Franceze) ]inndu-[i tablele oraculare, croite dup\ forma celor ale lui Moise, iar la picioarele ei au incrustat al doilea vers al poemului apocrif.22 Patru sute de ani mai trziu, Michelangelo a pictat-o pe plafonul Capelei Sixtine, una dintre cele patru sibile care sunt o completare a celor patru profe]i ai Vechiului Testament.

ISTORIA LECTURII

245

Sibila a fost oracolul p\gn, iar Constantin a f\cut-o s\ vorbeasc\ `n numele lui Iisus Hristos. ~mp\ratul [i-a `ndreptat acum aten]ia spre poezia p\gn\ [i a anun]at c\ [i prin]ul poe]ilor latini a fost inspirat de un Mntuitor pe care n-avea cum s\-l fi cunoscut. Virgiliu scrisese o eglog\ `n onoarea patronului s\u, Gaius Asinius Pollio, fondator al primei biblioteci publice din Roma; egloga anun]a sosirea unui nou veac de aur, n\scut sub chipul unui copila[:
~ncepe, dulce b\iat, prin a-]i recunoa[te, cu-n surs, mama, Cea care, timp de zece luni lungi, povara ]i-a purtat. P\rin]i muritori n-au zmbit la na[terea-]i: Nici bucurie nup]ial\ nu cuno[ti, nici s\rb\toare pe p\mnt.23

~n mod tradi]ional, profe]iile erau considerate infailibile, a[a c\ era mai u[or s\ schimbi circumstan]ele istorice dect s\ alterezi cuvintele unei przicerii. Un secol mai devreme, Arda[ir, primul rege sasanid, rearanjase cronologia istoric\ pentru a face `n a[a fel ca o profe]ie a lui Zoroastru s\ fie benefic\ imperiului s\u. Zoroastru profe]ise c\ imperiul [i religia persan\ aveau s\ fie distruse dup\ o mie de ani. El tr\ise cam cu dou\ sute cincizeci de ani `naintea lui Alexandru cel Mare, care murise cu cinci sute patruzeci [i nou\ de ani `naintea domniei lui Arda[ir. Ca s\ adauge dou\ secole dinastiei sale, Arda[ir a proclamat c\ domnia sa a `nceput la doar dou\ sute [aizeci de ani dup\ Alexandru. Constantin a preferat s\ nu modifice nici istoria [i nici cuvintele profe]iilor; `n schimb, l-a tradus pe Virgiliu `n greac\ f\cnd uz de o libertate poetic\ flexibil\, ca s\-[i `ndeplineasc\ scopurile politice. ~mp\ratul a citit cu voce tare auditoriului s\u pasaje din poemul tradus [i tot ceea ce istorisea Cartea lui Dumnezeu se reg\sea acum acolo, `n anticele cuvinte ale lui Virgiliu: Fecioara, mult-a[teptatul rege Mesia, drept-alesul, Sfntul Duh. ~n mod discret, Constantin a preferat s\ treac\ peste pasajele `n care Virgiliu `i men]ioneaz\ pe zeii p\gni Apollo, Pan [i Saturn. Personaje vechi care nu aveau cum s\ fie omise au devenit metafore ale venirii lui Hristos. Alt\ Elen\ alte r\zboaie va crea / {i marele Ahile soarta troienilor gr\be[te, scrisese Virgiliu. Acesta, a spus Constantin, a fost Hristos pornind r\zboi `mpotriva Troiei, `n]elegnd prin Troia `ns\[i lumea. ~n alte cazuri, a gr\it `mp\ratul c\tre auditoriu, referin]ele p\gne sunt stratageme prin care Virgiliu a

246 A L B E R T O M A N G U E L

`n[elat vigilen]a autorit\]ilor romane. Presupun, a spus el ([i ni-l putem imagina cobornd vocea dup\ declamarea sonor\ a versurilor), c\ s-a re]inut pentru c\ a sim]it pericolul care `l amenin]a pe acela care aducea atingere credibilit\]ii practic\rii vechii religii. Precaut, a[adar, [i punndu-se la ad\post pe ct posibil, el prezint\ adev\rul celor care au `nzestrarea s\-l `n]eleag\. Celor care au `nzestrarea s\-l `n]eleag\: textul devine un mesaj cifrat, care poate fi citit doar de c]iva ale[i care au `nzestrarea necesar\. Nu era deschis mai multor interpret\ri; pentru Constantin, o singur\ lectur\ era cea adev\rat\ [i doar el [i ceilal]i cre[tini de]ineau cheia. Edictul de la Milano oferise libertate de credin]\ tuturor cet\]enilor romani; Conciliul de la Niceea o limiteaz\, acordnd-o numai acelora de credin]a lui Constantin. Dup\ doar doisprezece ani, unor oameni c\rora, la Milano, li se garantase dreptul public de a citi cum le pl\cea [i ce le pl\cea li se spunea, sub amenin]area pedepsei legiferate, `n Antiohia [i din nou `n Niceea, c\ doar o singur\ lectur\ era adev\rat\. ~n imperiul unanimit\]ii, potrivit lui Constantin era necesar s\ se stipuleze o singur\ interpretare a textului religios; mai original\ [i mai greu de `n]eles este no]iunea unei unice interpret\ri ortodoxe a unui text lumesc, cum sunt poemele lui Virgiliu. Fiecare cititor asociaz\ anumitor c\r]i o anumit\ interpretare, de[i ea nu este att de exagerat\ sau att de `nc\rcat\ de consecin]e precum aceea propus\ de Constantin. S\ vezi `n Vr\jitorul din Oz o parabol\ a exilului, a[a cum o face Salman Rushdie,24 e ceva foarte deosebit de a citi `n Virgiliu o prevestire a venirii lui Hristos. {i totu[i, aproximativ aceea[i viclenie sau aceea[i `ncredere `[i g\se[te locul `n ambele lecturi, ceva ce le permite cititorilor, dac\ nu s\ fie conving\tori, cel pu]in s\ se arate convin[i. De la vrsta de treisprezece sau paisprezece ani, `n mine a crescut un dor literar pentru Londra [i am citit povestirile cu Sherlock Holmes cu certitudinea absolut\ c\ `nc\perea plin\ de fum din Baker Street, cu punga turceasc\ pentru tutun [i masa p\tat\ de chimicale puturoase, era imaginea fidel\ a locuin]ei pe care aveam s-o am `ntr-o zi, cnd aveam s\ fiu [i eu `n Arcadia. Toate acele dezgust\toare fiin]e pe care le `ntlne[te Alice de cealalt\ parte a oglinzii, ar]\goase, ciorov\indu-se constant [i ne`nduplecat, au prefigurat at]ia din adul]ii vie]ii mele de adolescent. {i cnd Robinson Crusoe a `nceput s\-[i ridice coliba, un cort sub buza unei stnci, `nconjurat cu o `ngr\ditur\ zdrav\n\ din pari [i frnghii, am [tiut c\ o descria pe aceea pe

ISTORIA LECTURII

247

care eu `nsumi aveam s-o construiesc `ntr-o var\, pe plaja din Punta del Este. Romanciera Anita Desai, care, copil\ fiind `n India, era cunoscut\ `n familie drept Lese Ratte sau [obolanul cititor, un [oarece de bibliotec\, `[i aminte[te cum, atunci cnd a descoperit La r\scruce de vnturi la vrsta de nou\ ani, propria lume, aceea a unui bungalow din Vechiul Delhi, verandele acestuia, pere]ii tapeta]i [i ventilatoarele din plafon, gr\dinile de arbori de papaia [i guava plini de papagali mici cu coada lung\ ]ipnd strident, colbul care se a[ternea peste pagina unei c\r]i `nainte de a trece la urm\toarea, toate au p\lit. Ce a devenit real, orbitor de real, prin puterea [i magia penei lui Emily Bront, au fost mla[tinile din Yorkshire, cmpul b\tut de furtuni, suferin]ele chinui]ilor care s\l\[luiau acolo [i care h\l\duiau prin ploaie [i zloat\, ]ipnd din str\fundul inimilor frnte [i auzind r\spunsuri doar de la fantome.25 Cuvintele pe care Emily Bront le-a a[ternut pe hrtie pentru a descrie o tn\r\ din Anglia, `n 1847, au folosit pentru a lumina mintea unei tinere din India, `n 1946. Folosirea unor pasaje alese la `ntmplare din c\r]i pentru a prezice viitorul este o activitate care are o lung\ tradi]ie `n Apus [i, cu mult `nainte de Constantin, Virgiliu a fost sursa preferat\ a divina]iei p\gne `n imperiu; copii ale poemelor sale erau p\strate pentru a fi consultate `n cteva din templele `nchinate zei]ei Fortuna.26 Prima referire27 la un asemenea obicei, cunoscut ca sortes Vergilianae, apare `n scrierea lui Aelius Spartianus despre via]a lui Hadrian: conform acesteia, tn\rul Hadrian, dorind s\ [tie ce credea `mp\ratul Traian despre el, a consultat Eneida lui Virgiliu la `ntmplare [i a g\sit versurile `n care Enea `l vede pe `mp\ratul romanilor, ale c\rui legi vor fonda Roma din nou. Hadrian a fost satisf\cut; `ntr-adev\r, a venit momentul `n care Traian l-a adoptat ca fiu [i el devine astfel noul `mp\rat al Romei.28 ~ncurajnd o nou\ versiune a sortes Vergilianae, Constantin a urmat tendin]a vremii sale. Pe la sfr[itul secolului al patrulea, prestigiul acordat oracolelor [i profe]iilor orale se transferase asupra cuvntului scris, al lui Virgiliu, dar [i asupra Bibliei, [i se dezvoltase o form\ de divina]ie cunoscut\ drept cleroman]ia evangheliilor.29 Patru sute de ani mai trziu, arta divina]iei, care, pe vremea profe]ilor, fusese proscris\ ca o urciune `naintea Domnului30, devenise att de popular\, `nct, `n 829, Conciliul de la Paris a condamnat-o oficial. F\r\ efect `ns\ scriindu-[i `n latin\ amintirile ce aveau s\ fie publicate `n 1434 `ntr-o traducere `n francez\, c\rturarul Gaspar Peucer m\rturise[te cum, copil fiind,

248 A L B E R T O M A N G U E L

`[i f\cuse o carte cu pagini goale [i `n ea scrisesem principalele versuri divinatorii ale lui Virgiliu, cu care f\ceam presupuneri `n joac\ sau ca simpl\ distrac]ie `n privin]a a ceea ce-mi trecea prin cap, cum ar fi via]a [i moartea prin]ilor, aventurile mele [i altor asemenea lucruri, ca s\-mi `ntip\resc mai bine [i mai viu acele versuri `n minte.31 Peucer insist\ c\ rostul jocului era unul mnemonic [i nu unul divinatoriu, dar contextul ne determin\ s\ nu-i prea d\m crezare. ~n secolul al [aisprezecelea, jocul divinatoriu era `nc\ att de bine intrat `n tradi]ie c\ Rabelais l-a putut parodia `n sfatul pe care Pantagruel i-l d\ lui Parnuge `n privin]a c\s\toriei. Parnuge, spune Pantagruel, trebuie s\ apeleze la sortes Vergilianae. Metoda corect\, explic\ el, este aceasta: se alege o pagin\ deschiznd cartea la `ntmplare, apoi se arunc\ trei zaruri, iar suma acestora indic\ un rnd pe pagin\.32 Cnd metoda e pus\ `n practic\, Pantagruel [i Parnuge vin cu interpret\ri opuse, dar la fel de posibile. Bomarzo, vastul roman despre Rena[terea italian\ scris de argentinianul Manuel Mujica Linez, se refer\ [i la ct de `ncet\]enit\ era, `n societatea secolului al [aptesprezecelea, divina]ia prin versurile lui Virgiliu: ~mi voi `ncredin]a soarta deciziei altor zei, mai puternici dect Orsini, prin sortes Vergilianae. La Bomarzo obi[nuiam s\ practic\m aceast\ form\ popular\ de divina]ie, care `ncredin]a rezolvarea unor probleme dificile sau m\runte oracolului fortuit al unei c\r]i. Nu curgea sngele magicienilor prin venele lui Virgiliu? Nu-l consideram oare, mul]umit\ farmecului lui Dante, a fi un vr\jitor, un prevestitor? Eu a[ da ascultare hot\rrilor Eneidei.33 Probabil cel mai faimos exemplu de sortes este acela al regelui Carol I al Angliei, care a vizitat o bibliotec\ din Oxford `n timpul r\zboiului civil, la sfr[itul anului 1642 sau la `nceputul anului 1643. Ca s\-l amuze, Lordul Falkland a sugerat ca regele s\ fac\ o `ncercare a sor]ii sale prin sortes Vergilianae, despre care to]i [tiu c-a fost un mod obi[nuit de prezicere `n acele vremuri trecute. Suveranul a deschis cartea la un pasaj din Cartea a V-a a Eneidei [i a citit: S\ fie trt `n r\zboi de triburi cutez\toare [i exilat din propria ]ar\.34 Mar]i, 30 ianuarie 1649, condamnat ca tr\d\tor de propriul s\u popor, Carol I a fost decapitat la Whitehall. Cam [aptezeci de ani mai trziu, Robinson Crusoe apela la aceea[i metod\ pe inospitaliera lui insul\: ~ntr-o diminea]\, scria el, fiind foarte trist, am deschis Biblia la urm\toarele cuvinte: Nu te voi p\r\si niciodat\ [i niciodat\

ISTORIA LECTURII

249

nu te voi uita; imediat mi-am dat seama c\ ele mi se adresau, de ce altceva s-ar fi ornduit ele astfel, chiar `n momentul `n care `mi deplngeam condi]ia, ca unul uitat de Dumnezeu [i de om?35 {i la peste o sut\ cincizeci de de ani dup\ aceea, Bathsheba `nc\ se mai apleac\ aupra Bibliei, ca s\ decid\ dac\ s\ se c\s\toreasc\ sau nu cu domnul Boldwood, `n Departe de lumea dezl\n]uit\.36 Robert Louis Stevenson a notat, cu perspicacitate, c\ `n privin]a darurilor oraculare ale unui scriitor ca Virgiliu ai mai pu]in de-a face cu `nzestr\ri supranaturale, ct mai ales cu calit\]ile mimetice ale poeziei, care permit unui vers s\ se adreseze, subiectiv [i cu putere, cititorului de peste epoci. ~n Refluxul, unul dintre personajele lui Stevenson, pierdut pe-o insul\ `ndep\rtat\, caut\ s\-[i afle soarta `ntr-un exemplar ferfeni]it din Virgiliu, iar poetul, r\spunznd din pagini cu voce nu prea ferm\ [i nici `ncurajatoare, `i strne[te naufragiatului viziuni despre ]inutul lui natal. C\ci este destinul acelor gravi [i re]inu]i scriitori clasici, scrie Stevenson, cu care am f\cut for]at [i adesea `n mod dureros cuno[tin]\ la [coal\, s\ ne intre `n snge [i s\ ne s\l\[luiasc\ `n memorie; a[a c\ o fraz\ din Virgiliu nu vorbe[te neap\rat despre Mantua sau August, ci despre locuri din Anglia [i propria tinere]e irevocabil\ a elevului.37 Constantin a fost primul care a g\sit sensuri profetice cre[tine `n Virgiliu [i, prin lectura f\cut\, poetul a devenit cel mai prestigios dintre scriitorii oraculari. De la poet imperial la vizionar cre[tin, Virgiliu [i-a asumat un rol important `n mitologia cre[tin\, ceea ce i-a dat posibilitatea, la zece secole dup\ elogiul lui Constantin, s\-l c\l\uzeasc\ pe Dante prin infern [i purgatoriu. Prestigiul lui s-a extins chiar [i `n sens invers `n timp; o istorisire p\strat\ `n versuri `n liturghia medieval\ latin\ spune c\ Sfntul Pavel `nsu[i a c\l\torit la Neapole ca s\ plng\ la mormntul poetului antic. Ceea ce a descoperit Constantin `n acea `ndep\rtat\ Vinere Mare, o dezv\luire ce r\mne valabil\ pentru toate timpurile, a fost c\ `n]elesul unui text e amplificat de capacit\]ile [i dorin]ele cititorului. Avnd `n fa]\ un text, cititorul poate transforma cuvintele `n mesaje care-i descifreaz\, lui sau ei, o `ntrebare f\r\ leg\tur\ din punct de vedere istoric cu textul `nsu[i sau cu autorul acestuia. Transmigra]ia `n]elesului poate `mbog\]i sau s\r\ci textul `n sine; invariabil, impregnndu-l cu particularit\]ile celui care `l cite[te. Prin intermediul ignoran]ei, credin]ei, inteligen]ei, prin viclenie [i iste]ime, prin vizionarism, cititorul rescrie textul folosindu-se de cuvintele originalului, dar dndu-i un alt `n]eles, recrendu-l, cum se spune, prin chiar actul aducerii lui la via]\.

Azilul din Beaune, de Andr Kertsz.

CITIT ORUL SIM BOLIC

~n 1929, `n azilul de la Beaune, `n Fran]a, fotograful maghiar Andr Kertsz, care `nv\]ase meseria `n timpul serviciului militar `n armata austro-ungar\, a fotografiat o femeie b\trn\ ridicat\ `n capul oaselor `n pat, citind.1 E o compozi]ie perfect `ncadrat\. ~n centru se afl\ femeia m\run]ic\, `nf\[urat\ `ntr-un [al negru [i purtnd o scufie de noapte neagr\ care, `n mod nea[teptat, las\ s\ i se vad\ p\rul adunat la ceaf\; st\ sprijinit\ pe perne albe [i o cuvertur\ alb\ `i acoper\ picioarele. ~n jurul [i `n spatele ei, draperii albe, strnse, atrn\ printre coloanele de lemn negru `n stil gotic ale patului. Examinnd `n continuare imaginea, descoperim, pe rama superioar\ a patului, o pl\cu]\ cu num\rul 19, un cordon cu noduri atrnnd din plafonul acestuia (pentru a chema asistenta? pentru a trage draperia din fa]\?) [i o m\su]\ de noapte pe care se afl\ o cutie, o can\ [i o cea[c\. Pe podea, sub mas\, se g\se[te un vas din tabl\. Am v\zut totul? Nu. Femeia cite[te, ]innd cartea deschis\ la o distan]\ rezonabil\ de ochii ei, evident `nc\ buni. Dar ce anume cite[te? Pentru c\ e o femeie b\trn\, pentru c\ se afl\ `n pat, pentru c\ patul este `ntr-o cas\ de b\trni din Beaune, `n inima Burgundiei catolice, credem c\ putem ghici ce fel de carte lectureaz\: un volum religios, o culegere de predici? Dac\ ar fi a[a o examinare atent\, cu o lup\, nu ne spune nimic imaginea ar fi oarecum coerent\, complet\, cartea definindu-[i cititorul [i identificnd patul drept un loc spiritual [i lini[tit. Dar dac\ am descoperi c\, de fapt, cartea este altceva? Dac\, de exemplu, ea ar citi Racine, Corneille un cititor sofisticat, cultivat sau, [i mai surprinz\tor,

252 A L B E R T O M A N G U E L

Voltaire? Sau dac\ s-ar dovedi a fi cartea Les Enfants terribles a lui Cocteau, acel roman scandalos al vie]ii burgheze publicat `n acela[i an `n care Kertsz a f\cut fotografia? Brusc, b\trna banal\ nu mai este banal\; ea devine, prin m\runtul fapt c\ ]ine `n mini o anumit\ carte [i nu alta, cineva care pune `ntreb\ri, o minte `n care `nc\ arde curiozitatea, o rebel\. A[ezat\ paralel cu mine, pe rndul opus, `n metroul din Toronto, o femeie cite[te o edi]ie Penguin a Labirinturilor lui Borges. Vreau s\-i atrag aten]ia, s\-i fac semn cu mna [i s\-i semnalez c\ [i eu, la rndul meu, apar]in aceleia[i secte. Ea, a c\rei fa]\ am uitat-o, ale c\rei ve[minte abia dac\ le-am b\gat `n seam\, tn\r\ sau b\trn\, `mi este mai apropiat\ prin simplul fapt c\ ]ine `n mn\ acea carte, dect mul]i al]ii cu care m\ v\d `n fiecare zi. O var\ a mea din Buenos Aires era profund convins\, `n ce prive[te c\r]ile, c\ ele pot func]iona ca o insign\, un semn de `nrudire, [i `ntotdeauna alegea cartea pe care o lua cu ea `n c\l\torii cu aceea[i grij\ cu care `[i alegea po[eta. Nu c\l\torea cu Romain Rolland, considernd c\ o f\cea s\ par\ preten]ioas\, `n timp ce Agatha Christie o f\cea s\ par\ prea de rnd. Camus era potrivit pentru voiajuri scurte, Cronin pentru cele lungi; o poveste cu detectivi de Vera Caspary sau Ellery Queen era acceptabil\ pentru un weekend la ]ar\; un roman de Graham Greene se potrivea pentru a c\l\tori cu vaporul sau cu avionul. Asocierea `ntre c\r]i [i cititorii lor nu seam\n\ cu nicio alta dintre obiecte [i cei ce le folosesc. Instrumente, mobil\, haine toate au o func]ie simbolic\, dar c\r]ile le dau cititorilor lor un simbolism cu mult mai complex dect cel al unei simple ustensile. Simpla posesiune a acestora implic\ un anumit statut social [i o anume bog\]ie intelectual\; `n Rusia secolului al optsprezecelea, `n timpul domniei Ecaterinei cea Mare, un anume domn Klostermann a f\cut avere vnznd lungi [iruri de cotoare ce nu ascundeau altceva dect banal\ hrtie, dar care permiteau curtenilor s\ creeze iluzia unei biblioteci, iar prin asta s\ atrag\ favorurile savantei lor `mp\r\tese.2 ~n zilele noastre, decoratorii de interioare garnisesc pere]ii cu metri `ntregi de c\r]i, pentru a da `nc\perilor o atmosfer\ sofisticat\, sau ofer\ tapet care creeaz\ iluzia unei biblioteci,3 iar produc\torii de talk-show-uri de televiziune cred c\ un fundal de rafturi cu c\r]i adaug\ o not\ de inteligen]\ unui decor. ~n aceste cazuri, ideea general\ de c\r]i ajunge s\ indice activit\]i elevate, a[a cum un mobilier tapi]at `n catifea ro[ie a ajuns s\ sugereze pl\ceri senzuale. Att de important

Buna Vestire, de Simone Martini, `n Galeria degli Uffizi, Floren]a.

254 A L B E R T O M A N G U E L

este simbolul c\r]ii, `nct prezen]a sau absen]a sa poate, `n ochii privitorului, s\ `nzestreze sau s\ lipseasc\ un personaj de putere intelectual\. ~n anul 1333, pictorul Simone Martini a terminat lucrarea Buna Vestire pentru panoul central al unui altar pictat pentru Domul din Siena primul altar occidental dedicat acestui subiect.4 Scena este cuprins\ sub trei arce gotice: `n centru, un arc `nalt, ce ad\poste[te un grup de `ngeri de un auriu-`nchis, aduna]i `n jurul porumbelului ce `ntruchipeaz\ Sfntul Duh, [i cte un arc mai mic de fiecare parte. Sub arcul din stnga privitorului, un `nger `ngenuncheat, `n ve[minte brodate, ]ine o ramur\ de m\slin `n mna stng\; acesta ridic\ degetul ar\t\tor al minii drepte, cernd astfel lini[te printr-un gest retoric des `ntlnit `n arta statuar\ a Greciei [i Romei antice. Sub arcul din dreapta, pe un tron aurit incrustat cu filde[, st\ Fecioara, `nf\[urat\ `ntr-o mantie purpurie, tivit\ cu aur. Lng\ ea, `n mijlocul panoului, este o vaz\ cu crini. Imaculata floare alb\, cu bobocii ei asexua]i [i lipsi]i de stamine, serve[te ca emblem\ perfect\ a Mariei, a c\rei puritate Sfntul Bernard a comparat-o cu inviolabila castitate a crinului.5 Crinul, fleur-de-lis, era [i simbolul ora[ului Floren]a [i, spre sfr[itul Evului Mediu, a `nlocuit toiagul vestitorului, purtat de `nger `n Bunele Vestiri florentine.6 Pictorii sienezi, du[mani de moarte ai florentinilor, n-au putut `ndep\rta `n totalitate tradi]ionala fleur-de-lis din reprezent\rile Fecioarei, dar ei n-aveau s\ onoreze Floren]a permi]ndu-i `ngerului s\ poarte floarea-simbol a ora[ului. Prin urmare, `ngerul lui Martini poart\ o ramur\ de m\slin, simbolul botanic al Sienei.7 Pentru cineva care se uita la pictur\ pe vremea lui Martini, fiecare obiect [i fiecare culoare aveau o anumit\ semnifica]ie. De[i albastrul avea s\ devin\, mai trziu, culoarea Fecioarei (culoarea iubirii cere[ti, culoarea adev\rului v\zut dup\ ce norii se `mpr\[tie),8 pe vremea lui Martini, purpuriul, culoarea autorit\]ii, [i pe lng\ asta, a durerii [i peniten]ei, atr\gea aten]ia asupra necazurilor ce aveau s\ se abat\ asupra Fecioarei. ~ntr-o descriere popular\ a vie]ii ei de la `nceputuri, `n apocriful Protoevangelion al lui Ioan din secolul al doilea9 (remarcabil bestseller pe durata Evului Mediu, cu care publicul lui Martini era familiarizat), se spune c\ sfatul preo]ilor a cerut un nou voal pentru templu. {apte fecioare ne`ntinate din tribul lui David au fost alese [i s-a tras la sor]i ca s\ fie aleas\ cea care avea s\ toarc\ lna pentru fiecare dintre

ISTORIA LECTURII

255

cele [apte culori necesare; purpuriul i-a revenit Mariei. ~nainte de-a `ncepe s\ toarc\, ea s-a dus la fntn\ s\ scoat\ ap\ [i acolo a auzit o voce care i-a spus: Salut ]ie care e[ti plin\ de gra]ie, Dumnezeu e cu tine; tu e[ti binecuvntat\ `ntre femei. Maria s-a uitat `n dreapta [i `n stnga (protoevanghelistul noteaz\ ca un romancier), n-a v\zut pe nimeni [i, tremurnd toat\, a intrat `n cas\ [i s-a a[ezat s\ lucreze la lna ei purpurie. {i iat\, `ngerul lui Dumnezeu ap\ru lng\ ea [i spuse: Nu-]i fie team\, Maria, pentru c\ de partea ta este bun\voin]a lui Dumnezeu.10 Astfel, `naintea lui Martini, `ngerul vestitor, ]es\tura purpurie [i crinul reprezentnd, pe rnd, acceptarea cuvntului lui Dumnezeu, a suferin]ei [i a preacur\]eniei fecioarei eviden]iau calit\]ile pentru care Biserica Cre[tin\ dorea ca Maria s\ fie onorat\.11 Apoi, `n 1333, Martini i-a pus `n mini o carte. Conform tradi]iei, `n iconografia cre[tin\ cartea sau sulul apar]inea zeit\]ii masculine, fie lui Dumnezeu Tat\l, fie victoriosului Hristos, noul Adam, `n care cuvntul lui Dumnezeu se `ntrupase.12 Cartea era depozitarul legii lui Dumnezeu; cnd guvernatorul Africii romane a `ntrebat un grup de prizonieri cre[tini ce au adus cu ei ca s\ se apere la tribunal, ace[tia au r\spuns: Texte al lui Pavel, un om drept.13 Cartea confer\ [i autoritate moral\ [i, `nc\ de la primele reprezent\ri, Hristos a fost adesea `nf\]i[at exercitnd func]ia rabinic\ de `nv\]\tor, interpret, c\rturar, cititor. Femeii `i apar]inea Pruncul, confirmnd rolul ei de mam\. Nu toat\ lumea a fost de acord. Cu dou\ secole `nainte de Martini, Pierre Ablard, canonicul de la Notre-Dame din Paris ce fusese castrat ca pedeaps\ pentru seducerea elevei sale Hlose, a `nceput o coresponden]\ cu vechea sa iubit\, acum stare]\ la Paraclete, coresponden]\ care avea s\ devin\ faimoas\. ~n aceste scrisori, Ablard, care fusese condamnat de conciliile din Sens [i Soissons [i c\ruia i se interzisese, de c\tre papa Inocen]iu al II-lea, att s\ predea, ct [i s\ scrie, a sugerat c\, de fapt, femeile sunt mai aproape de Dumnezeu dect orice b\rbat. Obsesiei masculine pentru r\zboi, violen]\, onoare [i putere, Ablard `i contrapune rafinamentul sufletesc [i inteligen]a femeii, capabil\ de-a conversa cu Dumnezeu Sfntul Duh `n regatul interior al sufletului, `n termeni de intim\ prietenie.14 O contemporan\ a lui Ablard, stare]a Hildegard din Bingen, una dintre cele mai mari figuri intelectuale ale secolului ei, sus]inea c\ sl\biciunea Bisericii a fost una masculin\ [i c\ trebuia ca

256 A L B E R T O M A N G U E L

femeile s\ fac\ uz de puterea sexului lor `n aceste tempus muliebre sau aceast\ Epoc\ a Femeii.15 Dar puternica ostilitate `mpotriva femeii nu avea cum s\ fie `nvins\ u[or. Repro[ul pe care Dumnezeu i-l face Evei `n Geneza 3:16 a fost folosit `n repetate rnduri pentru a predica virtu]ile umilin]ei [i blnde]ii feminine: Dorin]a ta s\ fie pentru so]ul t\u [i acesta va fi domnul t\u. Femeia a fost f\cut\ pentru a fi reazemul b\rbatului, a parafrazat Sfntul Toma dAquino.16 ~n vremea lui Martini, Sfntul Bernardino din Siena, probabil cel mai popular predicator al vremurilor sale, a v\zut-o pe Maria lui Martini nu dialognd cu Dumnezeu Sfntul Duh, ci ca un exemplu de femeie supus\, `ndatoritoare. Mie mi se pare, a scris el, comentnd pictura, de departe cea mai frumoas\, cea mai reveren]ioas\, cea mai modest\ atitudine pe care a]i v\zut-o `ntr-o Bun\ Vestire. Ea nu se uit\ ]int\ la `nger, ci st\ a[ezat\ `n atitudinea aceea aproape tem\toare. {tia bine c\ era un `nger, a[a c\ de ce-ar fi fost tulburat\? Ce-ar fi f\cut dac\ ar fi fost b\rbat? Lua]i-o ca un exemplu, fetelor, a ceea ce trebuie s\ face]i. Nu vorbi]i niciodat\ cu un b\rbat dect dac\ tat\l vostru sau mama voastr\ este prezent\.17 ~ntr-un asemenea context, a o asocia pe Maria cu puterea intelectual\ era un act curajos. ~n introducerea la o carte de [coal\ scris\ pentru `nv\]\ceii lui din Paris, Ablard l\mure[te valoarea curiozit\]ii intelectuale: ~ndoindu-ne, ajungem s\ ne `ntreb\m, [i `ntrebndu-ne `nv\]\m adev\rul.18 Puterea intelectual\ vine din curiozitate, dar pentru detractorii lui Ablard Sfntul Bernardino era ecoul vocilor misogine ale acestora curiozitatea, `n special la femei, era un p\cat, cel care a `mpins-o pe Eva s\ guste din fructul interzis al cunoa[terii. Inocen]a virginal\ a femeilor trebuia p\strat\ cu orice pre].19 ~n opinia Sfntului Bernardino, educa]ia era primejdiosul rezultat al curiozit\]ii [i cauza cre[terii acesteia. A[a cum am v\zut, majoritatea femeilor `n decursul secolului al paisprezecelea de fapt, `n decursul celei mai mari p\r]i din Evul Mediu erau educate numai att ct s\ poat\ face menajul unui b\rbat. Depinznd de pozi]ia lor `n societate, educa]ia intelectual\ a tinerelor fete cunoscute de Martini era restrns\ sau inexistent\. Dac\ ele crescuser\ `ntr-o familie de aristocra]i, erau educate ca doamne de onoare sau erau `nv\]ate s\ administreze o proprietate, lucruri pentru care aveau nevoie doar

ISTORIA LECTURII

257

de o instruc]ie sumar\, constnd `n scris [i citit, de[i multe deveneau destul de cultivate. Dac\ apar]ineau clasei negustore[ti, urmau s\-[i dezvolte unele aptitudini pentru afaceri, pentru care erau de baz\ un pic de citit, de scris [i matematici. Negustorii [i artizanii `[i instruiau uneori `n meseria lor fiicele, de la care se a[teptau apoi s\ devin\ ajutoare f\r\ plat\. Copiii de ]\rani, att b\ie]i, ct [i fete, nu primeau de obicei niciun fel de educa]ie.20 ~n cadrul ordinelor religioase, femeile `[i urmau cteodat\ n\zuin]ele intelectuale, dar o f\ceau sub permanenta cenzur\ exercitat\ de superiorii lor religio[i de sex masculin. Cum [colile [i universit\]ile erau, `n cea mai mare parte, `nchise pentru femei, `nflorirea artistic\ [i c\rtur\reasc\ de la sfr[itul veacului al doisprezecelea [i pn\ `n secolul al paisprezecelea s-a centrat `n jurul b\rba]ilor.21 Femeile a c\ror remarcabil\ oper\ a ie[it la iveal\ `n acea perioad\ de felul lui Hildegard din Bingen, Julian de Norwich, Christine de Pisan [i Marie de France au reu[it `n pofida aparentei imposibilit\]i a izbnzii. ~n acest context, Maria lui Martini cere o a doua examinare, mai pu]in gr\bit\. Ea st\ `ntr-o pozi]ie incomod\, ]innd cu mna dreapt\ pelerina, pe care o strnge sub b\rbie, cu trupul `ntors din fa]a straniei prezen]e, cu ochii fixa]i nu spre angelica privire, ci (contrar descrierii p\rtinitoare a Sfntului Bernardino) la buzele `ngerului. Cuvintele pe care `ngerul le pronun]\ curg de pe buzele sale spre ochii Mariei, scrise cu litere mari de aur; Maria nu

Detaliu din Buna Vestire de Giotto `n Arena din Padua.

258 A L B E R T O M A N G U E L

doar aude, ci [i vede Buna Vestire. ~n mna stng\ ]ine deschis\ cu degetul cartea pe care o citea. E un volum de dimensiuni normale, probabil un in octavo, legat `n ro[u. Dar ce carte e? Cu dou\zeci de ani `nainte ca pictura lui Martini s\ fi fost terminat\, `ntr-una din frescele Capelei Arena din Padua, Giotto d\duse Mariei din a sa Bun\ Vestire o Carte a Orelor mic\ [i albastr\. Din secolul al treisprezecelea, Cartea Orelor (des\vr[it\, se pare, `n veacul al optulea de c\tre Benedict de Anania, ca anex\ a slujbei canonice) a fost cea mai obi[nuit\ carte personal\ de rug\ciuni a celor boga]i, iar popularitatea ei s-a men]inut pn\ trziu `n secolele al cincisprezecelea [i al [aisprezecelea a[a cum se vede `n multe reprezent\ri ale Bunei Vestiri, `n care Fecioara e `nf\]i[at\ citind Cartea Orelor, cum ar fi f\cut mare parte din doamnele de sorginte regal\ sau nobil\. ~n multe dintre casele mai bogate, Cartea Orelor era singura carte, iar mamele [i doicile o foloseau pentru a-[i `nv\]a copiii s\ citeasc\.22 E posibil ca Maria lui Martini s\ citeasc\, pur [i simplu, o Carte a Orelor. Dar s-ar putea [i s\ fie o alt\ carte. Conform tradi]iei care vedea `n Noul Testament `mplinirea profe]iilor f\cute `n cel Vechi o credin]\ r\spndit\ `n vremea lui Martini Maria [i-ar fi dat seama, dup\ Buna Vestire, c\ `ntmpl\rile din via]a ei [i a Fiului ei fuseser\ prevestite `n Isaia [i `n a[a-zisele C\r]i ale ~n]elepciunii din Biblie: Pilde, Cartea lui Iov [i Ecleziastul, precum [i cele dou\ c\r]i ale Apocrifelor: ~n]elepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah [i ~n]elepciunea lui Solomon.23 ~ntr-una din acele paralele literare care `ncntau auditoriul medieval, Maria lui Martini ar fi putut citi, chiar `nainte de sosirea `ngerului, chiar capitolul din Isaia care `i anun]\ soarta: Iat\, Fecioara va lua `n pntece [i va na[te fiu [i vor chema numele lui Emanuel.24 Dar e [i mai relevant s\ presupunem c\ Maria lui Martini cite[te C\r]ile ~n]elepciunii.25 ~n capitolul al nou\lea al Pildelor, ~n]elepciunea este prezentat\ ca o femeie care [i-a zidit cas\ rezemat\ pe [apte stlpi[]. Ea a trimis slujnicele sale s\ strige pe vrfurile dealurilor cet\]ii: Cine este ne`n]elept s\ intre la mine! {i celor lipsi]i de bun\-chibzuial\ le zice: Veni]i [i mnca]i din pinea mea [i be]i din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii!26 {i `n alte dou\ sec]iuni ale Pildelor, Doamna ~n]elepciune e descris\ ca tr\gndu-se din

ISTORIA LECTURII

259

Fecioara `nf\]i[at\ cu `nsemnele ~n]elepciunii `ntr-un manuscris miniat din LOrologe de Sapience de Henri Suso.

Dumnezeu. Prin ea, El a `ntemeiat p\mntul (3:19) la `nceputul tuturor lucrurilor: Eu am fost din veac `ntemeiat\ de la `nceput, `nainte de a se fi f\cut p\mntul (8:23). Secole mai trziu, rabinul din Lublin a explicat c\ ~n]elepciunii i se spunea Mam\ pentru c\ atunci cnd un om se spovede[te [i se c\ie[te, cnd inima lui prime[te ~n]elegerea [i este schimbat de aceasta, el devine asemenea unui prunc nou-n\scut [i `ntoarcerea lui la Dumnezeu este ca `ntoarcerea la mama lui.27 Doamna ~n]elepciune este protagonista uneia dintre cele mai populare c\r]i din secolul al cincisprezecelea, LOrloge de Sapience (Clepsidra ~n]elepciunii), scris\ `n (sau tradus\ `n) francez\ `n 1389 de un preot franciscan din Lorraine, Henri Suso.28 Cndva `ntre 1455 [i 1460, un artist cunoscut nou\ drept Maestrul lui Jean Rolin, a f\cut pentru volumul amintit o serie de miniaturi superbe. Una dintre ele `nf\]i[eaz\ ~n]elepciunea a[ezat\ pe tron, `nconjurat\ de o ghirland\ de `ngeri purpurii, ]innd `n mna stng\ globul p\mntesc [i `n cea dreapt\ o carte deschis\. Deasupra ei, de-o parte [i de alta, `ngeri mai mari `ngenuncheaz\ pe cerul `nstelat; dedesubtul ei, `n partea dreapt\, cinci c\lug\ri comenteaz\ cu dou\ tomuri docte `n fa]\; `n stnga lor, un donator `ncoronat, cu o carte deschis\ pe un pupitru drapat, i se roag\. Pozi]ia ei este identic\ aceleia a lui Dumnezeu Tat\l, care st\ tocmai pe un astfel de tron de aur `n nenum\rate alte manuscrise miniate, de obicei ca un pandant pentru Crucificare, ]innd o sfer\ `n mna stng\ [i o carte `n dreapta, `ncercuit de `ngeri la fel de `nfl\c\ra]i.

260 A L B E R T O M A N G U E L

Carl Jung, asociind-o pe Maria conceptului cre[tin r\s\ritean al Sofiei sau ~n]elepciunii, a sugerat c\ Sofia-Maria se arat\ singur\ b\rba]ilor ca un ajutor prietenesc [i un sprijin `mpotriva lui Yahweh, [i le arat\ partea luminoas\, dimensiunea blnd\, dreapt\ [i `n]eleg\toare a Dumnezeului lor.29 Sofia, Doamna ~n]elepciune a Pildelor [i a Clepsidrei lui Suso, se trage din vechea tradi]ie a Zei]ei Mam\, ale c\rei imagini sculptate, a[a-zisele figurine Venus, s-au descoperit `n toat\ Europa [i `n Africa de Nord, datnd din perioada cuprins\ `ntre 25000 [i 15000 `.Hr., sau din perioade mai recente, `n alte col]uri ale lumii.30 Cnd hispanicii [i portughezii au sosit `n Lumea Nou\ purtndu-[i s\biile [i crucile, aztecii [i inca[ii ([i alte popoare b\[tina[e) [i-au transpus credin]ele `n diferite zeit\]i mame ale p\mntului, cum ar fi Tonantzin [i Pacha Mama, `n `ntruchiparea unui Hristos androgin, `nc\ prezent `n arta religioas\ de ast\zi a Americii Latine.31 ~n jurul anului 500, `mp\ratul francilor, Clovis, dup\ convertirea la cre[tinism [i `nt\rirea rolului Bisericii, a interzis venerarea Zei]ei ~n]elepciunii `n diversele sale ipostaze Diana, Isis, Atena [i a `nchis ultimele temple dedicate ei.32 Decizia lui Clovis a urmat cuvnt cu cuvnt declara]ia Sfntului Pavel (I Corinteni 1:24), care sus]inea c\ doar Hristos este `n]elepciunea lui Dumnezeu. Atributul `n]elepciunii, acum uzurpat de la zeit\]ile feminine, `ncepe s\ fie exemplificat prin vasta [i vechea iconografie care `l `nf\]i[eaz\ pe Hristos purtnd `n mn\ cartea. Cam la dou\zeci [i cinci de ani dup\ moartea lui Clovis, `mp\ratul Iustinian particip\ la sfin]irea recent terminatei catedrale din Constantinopol, Biserica Sfnta Sofia (Sfnta ~n]elepciune) unul dintre cele mai mari edificii ridicate de mna omului `n Antichitate. Aici, spune tradi]ia, a exclamat `mp\ratul: Solomon, te-am dep\[it!33 Niciunul dintre faimoasele mozaicuri ale Bisericii Sfnta Sofia nici m\car maiestuoasa ~ntronare a Fecioarei din 867 nu permite Mariei s\ ]in\ o carte `n mn\. Chiar `n propriul templu, ~n]elepciunea r\mne aservit\. Pe un asemenea fundal istoric, faptul c\ Martini o `nf\]i[eaz\ pe Maria ca mo[tenitoarea probabil `ncarnarea Sfintei ~n]elepciuni trebuie privit ca un efort de restaurare a puterii intelectuale refuzate divinit\]ii femeie[ti. Cartea pe care o ]ine Maria `n pictura lui Martini, al c\rei text ne este ascuns privirii [i al c\rei titlu `l putem doar ghici, poate reprezenta ultima expresie a zei]ei detronate, o zei]\ mai veche dect istoria, redus\ la t\cere de o societate

ISTORIA LECTURII

261

care a ales s\-[i f\ureasc\ zeul sub chip de b\rbat. Brusc, `n aceast\ lumin\, Buna Vestire a lui Martini devine subversiv\.34 Nu se [tiu prea multe despre via]a lui Simone Martini. Aproape sigur a fost un discipol al lui Duccio di Buoninsegna, tat\l picturii sieneze; prima oper\ datat\ a lui Martini, Maest din 1315, se bazeaz\ pe modelul lui Duccio. El a lucrat la Pisa, Assisi [i, desigur, la Siena, iar `n 1340 s-a mutat la Avignon, la Curtea papal\, unde dou\ fresce ruinate de pe portalul catedralei sunt tot ce-a r\mas din opera sa.35 Nu [tim nimic despre educa]ia lui, despre influen]ele intelectuale care l-au modelat, despre discu]iile pe care trebuie s\ le fi purtat despre femei [i putere, despre Maica Domnului [i Doamna Noastr\ cea ~n]eleapt\, dar `n cartea cu coperte ro[ii pe care a pictat-o cndva `n anul

Iisus copil, rupnd paginile Vechiului Testament, ar\tnd prin asta c\ unul Nou e pe cale s\ apar\, `n Fecioara cu pruncul a lui Rogier van Weyden, cca 1450.

262 A L B E R T O M A N G U E L

Fundamentali[ti islamici arznd un exemplar din Versetele satanice de Salman Rushdie.

1333 pentru catedrala din Siena a l\sat probabil un indiciu pentru rezolvarea acestor probleme, posibil chiar o afirma]ie. Buna Vestire a lui Martini a fost copiat\ de cel pu]in [apte ori.36 Din punct de vedere tehnic, le-a livrat pictorilor alternativa la realismul sobru promovat de Giotto `n Buna Vestire din Padua; din punct de vedere filosofic, pare s\ fi l\rgit spectrul lecturilor Mariei, de la micu]a Carte a Orelor a lui Giotto la un `ntreg compendiu teologic, cu r\d\cini `n primele credin]e `n `n]elepciunea zei]ei. ~n imagini mai trzii ale Mariei,37 pruncul Iisus bo]e[te sau rupe o pagin\ a c\r]ii pe care ea o cite[te, afirmndu-[i superioritatea intelectual\. Gestul Pruncului reprezint\ Noul Testament adus de Hristos pentru a-l `nlocui pe cel Vechi, dar pentru observatorii de la sfr[itul Evului Mediu, c\rora rela]ia Mariei cu Cartea ~n]elepciunii trebuie s\ le fi fost mai bine cunoscut\, imaginea servea [i ca o aducere aminte a maximei misogine a Sfntului Pavel.

ISTORIA LECTURII

263

Atunci cnd v\d pe cineva citind, `n mintea mea se produce o curioas\ metonimie, identitatea cititorului conturndu-se `n func]ie de carte [i de locul `n care aceasta este lecturat\. Pare firesc c\ Alexandru cel Mare, care apar]ine `n imagina]ia popular\ peisajului mitic al eroilor lui Homer, purta `ntotdeauna cu el un exemplar din Odiseea.38 Mi-ar pl\cea s\ [tiu ce carte ]inea Hamlet `n mn\ cnd a dat r\spuns `ntreb\rii lui Polonius Ce citi]i acolo, prin]e? [i a zis: Vorbe, vorbe, vorbe; titlul acela evaziv mi-ar putea spune mai multe despre caracterul `nnegurat al prin]ului.39 Preotul care a salvat Tirant lo Blanc a lui Joan Martorell de rugul c\ruia el [i b\rbierul `i sortiser\ biblioteca `nnebunitoare a lui Don Quijote40 a salvat pentru genera]iile viitoare un extraordinar roman cavaleresc; [tiind exact ce anume citea Don Quijote, putem `n]elege o p\rticic\ din lumea care-l fascinase pe `ntristatul cavaler o lectur\ prin care putem deveni, pentru o clip\, Don Quijote. Uneori, procesul se desf\[oar\ invers [i cititorul determin\ opinia noastr\ despre o carte: Obi[nuiam s\-l citesc la lumina lumn\rii sau la lumina lunii, cu ajutorul unei lupe uria[e, spunea Adolf Hitler despre autorul Karl May,41 condamnndu-l astfel pe autorul unor romane despre Vestul S\lbatic, precum Comoara din Lacul de Argint, la soarta lui Richard Wagner, a c\rui muzic\ n-a fost interpretat\ `n public `n Israel ani la rndul, pentru c\ Hitler o pre]uise. ~n timpul primelor luni cnd a fost dat\ fatwa `mpotriva lui Salman Rushdie, cnd a devenit cunoscut faptul c\ un autor fusese amenin]at cu moartea pentru c\ scrisese un roman, reporterul american de televiziune John Innes ]inea un exemplar din Versetele satanice pe birou ori de cte ori comenta `n direct asupra vreunui subiect. Nu f\cea niciun fel de referire la carte sau la Rushdie sau la ayatollah, dar prezen]a romanului de lng\ cotul lui indica solidaritatea unui cititor cu soarta c\r]ii [i a autorului ei.

Pagina opus\ Curtezane din vremuri medievale, `ntr-o gravur\ pe lemn de Hishikawa Moronobu, `ntr-o edi]ie din 1681 a Ukiyo Hyakunin Onna.

LECTURA DE ALCOV

La papet\ria de dup\ col] de casa `n care st\team la Buenos Aires aveau o colec]ie atr\g\toare de c\r]i pentru copii. Aveam ([i am `nc\) o patim\ nes\]ioas\ pentru carnete de noti]e (care `n Argentina aveau, de regul\, pus pe copert\, profilul unuia dintre eroii no[tri na]ionali [i, uneori, o pagin\ deta[abil\ cu ab]ibilduri `nf\]i[nd animale preistorice [i scene de b\t\lie) [i adesea poposeam vreme `ndelungat\ `n pr\v\lie. Articolele de papet\rie erau `n fa]\, rndurile de c\r]i aflndu-se `n spate. Erau c\r]i mari, ilustrate, de la Editorial Abril, cu litere mari [i desene `n culori vii, c\r]i scrise pentru copii mici de Constancio C. Vigil (dup\ moartea lui, s-a descoperit c\ avea una dintre cele mai mari colec]ii de c\r]i pornografice din toat\ America Latin\). Erau acolo (a[a cum am men]ionat) c\r]ile cu coperte galbene din seria Robin Hood. {i mai erau rnduri duble de c\r]i `n format de buzunar, cu coperte cartonate, unele legate `n verde [i altele `n roz. Din seriile verzi erau aventurile Regelui Arthur, groaznice traduceri `n spaniol\ ale c\r]ilor lui Just Williams, Cei trei muschetari, povestirile cu animale ale lui Horacio Quiroga. Din seria roz erau romane de Louisa May Alcott, Coliba unchiului Tom, povestirile contesei de Sgur, `ntreaga saga Heidi. Uneia dintre veri[oarele mele `i pl\cea s\ citeasc\ (mai trziu, `ntr-o var\, am `mprumutat de la ea Ochelarii negri de John Dickson Carr [i am fost prins `n mrejele literaturii poli]iste pentru tot restul vie]ii mele) [i amndoi citeam romanele de aventuri cu pira]i ale lui Salgari, cele legate cu galben. Uneori `mprumuta ea cte-o carte de Just Williams de la mine, din seriile legate `n verde. Dar seriile legate `n roz, pe care ea le citea nepedepsit\, mie (la

266 A L B E R T O M A N G U E L

zece ani, [tiu cu precizie) `mi erau interzise. Copertele acestora erau un avertisment, mai viu dect orice semnal luminos, c\ erau c\r]i pe care niciun b\iat cuminte nu trebuia s\ le citeasc\. Erau c\r]i pentru fete. Ideea c\ unele c\r]i au `n vedere anumite grupuri este aproape tot att de veche ca literatura `ns\[i. Unii c\rturari au sugerat c\, a[a cum epopeile grece[ti [i teatrul erau destinate `n primul rnd b\rba]ilor, romanele timpurii grece[ti erau mai degrab\ menite cititoarelor.1 De[i Platon a scris c\ `n republica lui ideal\ `nv\]\mntul ar fi fost obligatoriu att pentru b\ie]i, ct [i pentru fete,2 unul dintre discipolii s\i, Teofrast, sus]inea c\ femeilor trebuia s\ li se predea doar att ct era necesar s\ [tie pentru ]inerea casei, deoarece educa]ia avansat\ transform\ o femeie `ntr-o brfitoare cert\rea]\ [i lene[\. Pentru c\ [tiin]a de carte era rar\ printre femeile din Grecia (de[i s-a sugerat curtezanele au fost deosebit de culte),3 sclavii cu educa]ie le citeau, cu voce tare, romane. Din cauza limbajului sofisticat al autorilor [i num\rului relativ mic de fragmente care s-au p\strat, istoricul William V. Harris a afirmat c\ aceste romane nu erau extrem de populare, ci mai degrab\ lecturi u[oare pentru un public feminin limitat [i cu un anumit grad de educa]ie.4 Subiectul era dragostea [i aventura; eroul [i eroina erau `ntotdeauna tineri, frumo[i [i de origine aleas\; c\deau prad\ nenorocirilor, dar sfr[itul era mereu unul fericit; se a[tepta de la ei s\ aib\ `ncredere `n zei, precum [i s\ fie virgini sau ca[ti (cel pu]in eroina).5 De la `nceputul romanelor, con]inutul `i era adus clar la cuno[tin]\ cititorului. Autorul primelor romane grece[ti care au s-au p\strat integral, care a tr\it pe la `nceputul erei cre[tine,6 se prezint\ pe sine [i subiectul `n primele dou\ rnduri: Numele meu este Chariton, din Aphrodisiasis[un ora[ `n Asia Minor], [i sunt func]ionar la avocatul Athenagoras. O s\ v\ spun o poveste de dragoste care a avut loc `n Siracuza. Poveste de dragoste pathos erotikon: chiar de la primele rnduri, c\r]ile menite femeilor erau legate de ceea ce mai trziu avea s\ se numeasc\ dragoste romantic\. Citind aceast\ fic]iune permis\, din societatea patriarhal\ a Greciei secolului `nti pn\ `n Bizan]ul veacului al doisprezecelea (cnd au fost scrise ultimele astfel de roman]uri), femeile trebuie s\ fi g\sit `n terciul acesta o anumit\ form\ de stimulare intelectual\: `n chinurile, necazurile [i suferin]ele perechilor de `ndr\gosti]i, femeile au descoperit uneori o neb\nuit\ hran\ pentru minte. Secole mai trziu, copil\ fiind [i citind romane cavalere[ti (uneori inspirate de roman]urile

ISTORIA LECTURII

267

Fructul interzis, o gravur\ din 1865 dup\ o pictur\ de Auguste Toulmouche.

grece[ti), Sfnta Tereza a g\sit bun\ parte dintre imaginile pe care avea s\ le dezvolte `n scrierile sale religioase. M-am obi[nuit s\ le citesc [i acest mic p\cat mi-a domolit dorin]a [i m-a f\cut s\ vreau s\-mi `ndeplinesc celelalte `ndatoriri. {i nu m\ gndeam deloc c\ petrec multe dintre orele zilei [i ale nop]ii cu o asemenea de[art\ `ndeletnicire, ascunzndu-m\ de tat\l meu. Eram att de sedus\ de ea `nct

268 A L B E R T O M A N G U E L

mi se p\rea c\ a[ fi nefericit\ f\r\ o carte nou\ de citit.7 ~ndeletnicirea o fi fost de[art\, dar povestirile Margaretei de Navarra, La Princesse de Clves de Doamna de La Fayette, precum [i romanele surorilor Bront [i ale lui Jane Austen datoreaz\ mult lecturii roman]urilor. A[a cum subliniaz\ criticul englez Kate Flint, lectura acestor romane d\ femeii cititoare nu doar ocazia ca uneori s\ se retrag\ `n pasivitatea indus\ de opiul fic]iunii. Mult mai palpitant, i-a permis s\-[i afirme sim]ul de disimulare [i s\ [tie c\ nu e singura care face asta.8 ~nc\ de la `nceputuri, femeile cititoare au g\sit moduri de abordare subversiv\ a materialului pe care societatea `l punea pe rafturile lor. Rezervarea unei categorii de c\r]i sau a unui gen pentru un anume grup de cititori (c\ e vorba despre romane grece[ti sau seriile cu coperte roz din copil\ria mea) nu doar creeaz\ un spa]iu literar `nchis pe care respectivii cititori sunt `ncuraja]i s\-l exploreze; ci, de asemenea [i adesea, `i situeaz\ pe al]ii `n afara lui. Mi s-a spus c\ acele c\r]i legate `n roz erau pentru fete [i c\ dac\ a[ fi fost v\zut cu una dintre ele `n mn\, a[ fi fost etichetat drept un efeminat; `mi amintesc expresia de repro[ mirat de pe fa]a comerciantului din Buenos Aires cnd am cump\rat odat\ una dintre c\r]ile roz [i cum a trebuit repede s\-i explic c\ era un cadou pentru o fat\. (Mai trziu, m-am confruntat cu o prejudecat\ asem\n\toare cnd, dup\ ce-am fost coeditor la o antologie de povestiri pentru homosexuali, prietenii normali mi-au spus c\ ar fi fost jena]i s\-i vad\ cineva cu o astfel de carte `n public, de team\ s\ nu fie considera]i ei `n[i[i homosexuali.) Aventurndu-te s\ gu[ti din literatura pe care societatea a rezervat-o, cu condescenden]\, grupurilor mai pu]in privilegiate sau mai pu]in acceptate, ri[ti s\ fii maculat prin asociere, ct\ vreme avertismentul nu i se aplica [i veri[oarei mele, ea putnd da iama `n seriile verzi f\r\ s\ provoace alt comentariu dect o remarc\ acid\ din partea mamei sale despre gusturile ei eclectice. Dar, uneori, materialul desemnat unui anume grup este creat, deliberat, chiar de cititorii acelui grup. Un astfel de fenomen s-a petrecut `n colectivitatea femeilor de la Curtea japonez\, cndva prin secolul al unsprezecelea. ~n 894 la o sut\ de ani dup\ `ntemeierea unei noi capitale, Heian-Kyo, ceea ce este ast\zi Kyoto guvernul japonez a decis s\ sisteze trimiterea delega]iilor oficiale `n China. Vreme de trei secole, ambasadorii japonezi aduseser\ acas\ arta [i `nv\]\turile uria[ului vecin milenar, iar moda `n Japonia era dictat\ de

ISTORIA LECTURII

269

Femei spionate `n `nc\perile lor, dup\ o ilustra]ie de Tosa Mitsuyoshi pentru Povestea lui Genji.

obiceiurile din China; acum, rupndu-se de influen]a chinez\, Japonia a `nceput s\-[i dezvolte un stil de via]\ imaginat chiar de ea, care [i-a atins apogeul `n secolul al zecelea, sub domnia regentului Fujiwara no Michinaga.9 Ca `n orice societate aristocratic\, cei care s-au bucurat de beneficiile acestei rena[teri au fost foarte pu]ini. Femeile de la Curtea japonez\, chiar dac\ erau foarte protejate `n compara]ie cu suratele lor din clasele de jos,10 erau supuse unui num\r considerabil de reguli [i `ngr\diri. Departe de cea mai mare parte a lumii de afar\, obligate s\ se supun\ unei rutine monotone, limitate chiar [i prin

270 A L B E R T O M A N G U E L

limbaj (de vreme ce erau, cu foarte pu]ine excep]ii, neinstruite `n limbajul istoriei, dreptului, filosofiei [i oric\rei alte forme de erudi]ie,11 [i interac]ionau `ntre ele mai degrab\ prin scrisori dect prin conversa]ie), femeile au fost obligate s\ g\seasc\ pe cont propriu `n ciuda multitudinii de restric]ii metode ingenioase de a explora [i de a citi despre lumea `n care tr\iau, ca [i despre lumea de dincolo de pere]ii de hrtie. Referindu-se la o tn\r\ prin]es\, Genji, eroina Doamnei Murasaki din Povestea lui Genji, observ\ urm\toarele: Nu cred c\ trebuie s\ ne `ngrijor\m `n privin]a educa]iei sale. Femeile trebuie s\ aib\ o cunoa[tere general\ a ctorva domenii, dar face o proast\ impresie dac\ se arat\ preocupate de un anume domeniu. N-o voi face cu totul ignorant\ `n niciun domeniu. Important este c\ ea s\ apar\ avnd o abordare blnd\ [i lejer\ chiar [i `n privin]a acelor subiecte pe care le consider\ deosebit de serioase.12 Aparen]ele erau de cea mai mare `nsemn\tate [i, atta vreme ct se afi[au o aparent\ indiferen]\ fa]\ de cunoa[tere [i o ignoran]\ lipsit\ de agresivitate, femeile de la Curte puteau s\ g\seasc\ c\i de a-[i dep\[i condi]ia. ~n asemenea circumstan]e, este totu[i uimitor c\ au reu[it s\ creeze literatura cea mai evoluat\ a acestei perioade, inventnd ele `nsele unele genuri. S\ fii deopotriv\ creator [i cel care se bucur\ de literatur\ formnd, cum ar fi, un cerc `nchis, care produce [i consum\ ceea ce produce, totul petrecndu-se sub constrngerea unei societ\]i care dore[te ca acest cerc s\ r\mn\ aservit este un lucru care trebuie privit ca un extraordinar act de curaj. La Curte, femeile `[i petreceau zilele mai ales privind `n gol, `ntr-o agonie a lipsei de ocupa]ie (suferind de lips\ de ocupa]ie e una dintre frazele repetate), ceva ce aducea cu melancolia european\. ~nc\perile, `n cea mai mare parte goale, cu paravanele [i draperiile lor de m\tase, erau aproape permanent `n `ntuneric. Dar asta nu asigura intimitatea. Pere]ii sub]iri [i panourile cu grilaj l\sau s\ se aud\ totul [i sute de picturi `nf\]i[eaz\ voyeuri spionnd activit\]ile femeilor. Lungile ore de inactivitate pe care acestea erau obligate s\ le `ndure [i care erau rareori `ntrerupte de festivit\]ile anuale sau de vizite ocazionale `n templele la mod\, le-au f\cut s\ practice muzica [i caligrafia, dar, `nainte de toate, s\ citeasc\ cu voce tare sau s\ li se citeasc\. Nu toate c\r]ile erau permise. ~n Japonia perioadei Heian, ca `n Grecia antic\, `n lumea islamic\, `n India postvedic\ [i `n attea alte societ\]i, femeile nu aveau voie s\ citeasc\ ceea ce se numea literatur\ serioas\: se a[tepta din partea lor s\ se rezume la t\rmul distrac]iei banale [i

ISTORIA LECTURII

271

frivole, dezaprobate de `nv\]a]ii confuciani[ti, astfel `nct s-a f\cut o deosebire clar\ `ntre literatura [i limba masculine (temele fiind eroice [i filosofice, iar manifestarea fiind public\) [i cele feminine (m\runte, domestice [i intime). Deosebirea se f\cea `n diferite domenii: de exemplu, pentru c\ deprinderile chineze[ti au continuat s\ fie `nc\ admirate, pictura chinez\ era numit\ masculin\, `n timp ce aceea japonez\, mai deschis\ la culoare, era numit\ feminin\. Chiar dac\ toate bibliotecile de literatur\ chinez\ [i japonez\ le-ar fi fost deschise, femeile din perioada Heian nu ar fi reg\sit `n cele mai multe dintre c\r]ile acelei perioade sunetul particular al vocii lor. Prin urmare, pe de-o parte pentru a `mbog\]i stocul literar, [i pe de alta pentru a ob]ine acces la o colec]ie care s\ corespund\ preocup\rilor lor specifice, femeile [i-au creat propria literatur\. Ca s-o pun\ pe hrtie, ele au elaborat o transcrip]ie fonetic\ a limbii pe care o puteau vorbi, kanabungaku, o japonez\ din care fuseser\ excluse aproape toate cuvintele chineze[ti. Limba scris\ a ajuns s\ fie cunoscut\ drept scrisul femeilor [i, fiind compus\ numai de femei, a c\p\tat `n ochii b\rba]ilor care le conduceau o component\ erotic\. Ca s\ fie atr\g\toare, o femeie din epoca Heian trebuia s\ fie nu doar frumoas\, ci [i s\ scrie `ntr-o caligrafie elegant\ [i, de asemenea, s\ aib\ o educa]ie muzical\ [i s\ fie capabil\ s\ citeasc\, s\ interpreteze [i s\ compun\ poezii. Asemenea realiz\ri totu[i nu au fost considerate niciodat\ comparabile cu acelea ale arti[tilor [i erudi]ilor b\rba]i. Dintre toate modalit\]ile de-a face rost de c\r]i, a comentat Walter Benjamin, cea de a le scrie singur e considerat\ ca metoda cea mai demn\ de pre]uire.13 ~n unele cazuri, cum au descoperit femeile din perioada Heian, e singura metod\. ~n noua lor limb\, femeile Heian au scris unele dintre cele mai importante lucr\ri ale literaturii japoneze [i, probabil, ale tuturor timpurilor. Cea mai faimoas\ dintre acestea este monumentala Poveste a lui Genji de Doamna Murasaki, pe care c\rturarul [i traduc\torul englez Arthur Waley a considerat-o ca fiind primul roman adev\rat al lumii, `nceput probabil `n 1001 [i `ncheiat nu `nainte de 1010; sau ~nsemn\rile de c\p\ti ale lui Sei Shonagon, numite a[a pentru c\ fuseser\ concepute, cam `n aceea[i perioad\ ca [i Povestea lui Genji, `n camera de dormit a autoarei [i ]inut\, probabil, `n sertarele pernei ei de lemn.14 ~n c\r]i precum Povestea lui Genji [i ~nsemn\ri de c\p\ti, via]a cultural\ a femeilor [i a b\rba]ilor este explorat\ `n detaliu, dar nu se acord\ prea mult\ aten]ie manevrelor politice care ocupau att de mult din timpul oficialit\]ilor

272 A L B E R T O M A N G U E L

masculine de la Curte. Waley a g\sit c\, `n aceste c\r]i, e deconcertant\ extraordinar de vaga pricepere a femeilor `n privin]a activit\]ilor pur masculine15; fiind ]inute departe att de limbajul, ct [i de exerci]iul politicii, nu `ncape `ndoial\ c\ femei precum Doamna Murasaki [i Sei Shonagon n-ar fi putut face mai mult dect o descriere din auzite a unor astfel de activit\]i. ~n orice caz, aceste femei scriau, `n primul rnd, pentru ele `nsele ]innd `n fa]a lor oglinzi `n care s\-[i vad\ via]a. Ele doreau de la literatur\ nu imaginile pe care le cultivau omologii lor masculini [i de care erau ei interesa]i, ci o reflec]ie a celeilalte lumi, `n care timpul se scurgea lent [i conversa]ia era s\r\c\cioas\ [i peisajul se modifica doar odat\ cu schimbarea anotimpurilor. Povestea lui Genji, desf\[urnd o panoram\ a vie]ii contemporane, era menit\ s\ fie citit\ mai ales de femei asemenea autoarei `nse[i, care-i `mp\rt\[eau inteligen]a [i perspicacitatea din punct de vedere psihologic. ~nsemn\ri de c\p\ti de Sei Shonagon este, aparent, o `nregistrare `ntmpl\toare de impresii, descrieri, brfe, liste de lucruri pl\cute [i nepl\cute plin\ de opinii capricioase, prejudec\]i [i vanit\]i, profund dominat\ de ideea ierarhiz\rii. Comentariile ei au o not\ r\spicat\, despre care se spune (s-o credem oare?) c\ se trage de la faptul c\ niciodat\ nu m-am gndit c\ notele acestea ar fi citite de altcineva, a[a c\ am scris tot ce mi-a venit `n minte, orict de ciudat sau nepl\cut ar fi fost. O asemenea candoare explic\ o mare parte din farmecul ei. Iat\ aici dou\ exemple de lucruri care sunt `ncnt\toare:
S\ g\se[ti un mare num\r de povestiri pe care nu le-ai citit pn\ atunci. Sau s\ faci rost de al doilea volum al unei istorii care ]i-a pl\cut `n primul volum. Dar, adesea, e o dezam\gire. Scrisorile sunt ceva destul de banal, dar totu[i ce splendide sunt! Cnd cineva e `ntr-o provincie de departe [i e[ti `ngrijorat `n privin]a lui, [i sose[te, deodat\, o scrisoare, te sim]i ca [i cum te-ai vedea cu el fa]\-n fa]\. {i e o mare u[urare c\ ]i-ai exprimat sim]\mintele `ntr-o scrisoare chiar dac\ [tii c\ `nc\ nu se poate s\-i fi ajuns.16

Ca [i Povestea lui Genji, ~nsemn\ri de c\p\ti, cu paradoxala sa adorare a puterii imperiale [i dispre]ul pentru firea b\rba]ilor, d\ valoare petrecerii

ISTORIA LECTURII

273

silnice a timpului ve[nic liber [i plaseaz\ via]a domestic\ a femeii pe acela[i plan literar cu vie]ile epice ale b\rba]ilor. Doamna Murasaki `ns\, pentru care nara]iunile femeilor trebuia s\ fie aduse la lumin\ `n cadrul nara]iunilor eroice ale b\rba]ilor [i nu, cu frivolitate, `n spa]iul `nchis al pere]ilor de hrtie, a considerat c\ scrisul lui Sei Shonagon e plin de imperfec]iuni: Este o femeie talentat\, e lucru cert. Totu[i, dac\ dai fru liber emo]iilor chiar `n circumstan]ele cele mai nepotrivite, dac\ exemplifici fiecare lucru interesant care-]i vine `n minte, oamenii din jur tind s\ te considere frivol\. {i cum se pot sfr[i lucrurile cu bine pentru o astfel de femeie?17 ~ntr-un grup separat de lume par s\ aib\ loc cel pu]in dou\ moduri diferite de citire. ~n primul, cititorii, ca ni[te arheologi cu imagina]ie, trebuie s\-[i croiasc\ drum prin literatura oficial\, pentru a salva de undeva, dintre rnduri, prezen]a tovar\[ilor lor urgisi]i, pentru a g\si reflect\ri ale propriilor vie]i `n pove[tile Clitemnestrei, ale Gertrudei, ale curtezanelor lui Balzac. ~n cel de-al doilea, cititorii devin scriitori, inventnd pentru ei `n[i[i noi modalit\]i de a spune pove[ti, astfel `nct s\ `nregistreze pe pagin\ cronicile de fiecare zi ale vie]ilor lor exilate `n laboratorul buc\t\riei, `n studioul `nc\perii de cusut, `n jungla camerei copiilor. Exist\ probabil o a treia categorie, undeva `ntre acestea dou\. Multe secole dup\ Sei Shonagon [i Doamna Murasaki, peste m\ri, scriitoarea englez\ George Eliot, scriind despre literatura din zilele ei, a descris ceea ce a numit ea romanele stupide ale Doamnelor Romanciere[] un gen cu multe specii, determinat de calitatea specific\ a stupizeniei care predomin\ `n ele cea spumoas\, cea prozaic\, cea pioas\ ori cea pedant\. Dar exist\ un amestec din toate acestea o clas\ compozit\ a imbecilit\]ii feminine, care produce cea mai larg\ categorie de astfel de romane, pe care am putea-o caracteriza ca specia mintea-[i-basmaua.[] Scuza obi[nuit\ a femeilor care au devenit scriitoare f\r\ nicio d\ruire deosebit\ este aceea c\ societatea le-a refuzat alte sfere de preocupare. Societatea este o entitate foarte culpabil\ [i va trebui s\ r\spund\ pentru fabricarea a multor produse d\un\toare, de la mur\turi proaste la poezie proast\. Dar societatea, ca problem\, asemenea domniei Maiest\]ii Sale [i altor `nalte abstrac]iuni, are partea ei de blam excesiv [i de laud\ excesiv\. Ea `ncheie: Din orice munc\ e ceva de c[tigat; dar stupidele romane feminine,

274 A L B E R T O M A N G U E L

ne imagin\m, sunt mai pu]in un rezultat al muncii ct al lenei harnice.18 Ceea ce descria George Eliot era o fic]iune care, de[i scris\ `n interiorul grupului, nu era altceva dect ecoul stereotipurilor [i al prejudec\]ilor oficiale cele care, `n primul rnd, duseser\ la crearea grupului. Neghiobia a fost [i defectul pe care Doamna Murasaki, `n calitate de cititoare, l-a sesizat `n proza lui Sei Shonagon. Deosebirea evident\ era totu[i aceea c\ Sei Shonagon nu le oferea cititorilor ei o versiune ridiculizat\ a propriei lor imagini, a[a cum fusese consacrat\ de c\tre b\rba]i. Ceea ce Doamna Murasaki a g\sit frivol a fost chiar con]inutul c\r]ii lui Sei Shonagon: lumea de zi cu zi, `n perimetrul c\reia se mi[ca ea `ns\[i, despre a c\rei trivialitate scriitoarea aducea dovezi cu tot att de mult\ aten]ie de parc\ ar fi fost lumea str\lucitoare a lui Genji `ns\[i. ~n ciuda criticilor Doamnei Murasaki, stilul intim, aparent banal al literaturii scrise de Sei Shonagon a `nflorit printre cititoarele vremii ei. Primul exemplu cunoscut din aceast\ perioad\ este jurnalul unei doamne de la Curte din perioada Heian, cunoscut\ numai ca Mama lui Michitsuna, Jurnal al sfr[itului de var\ sau Jurnal efemer, `n care autoarea a `ncercat s\ consemneze, ct mai fidel cu putin]\, realitatea existen]ei ei. Vorbe[te despre ea `ns\[i la persoana a treia: ~n timp ce ziua se scurgea monoton, ea citea din romane vechi [i le g\sea pe majoritatea dintre ele o adun\tur\ de inven]ii gogonate. Probabil, `[i spunea ea, povestea monotonei sale existen]e, scris\ sub form\ de jurnal, ar putea strni ceva interes. Probabil c-ar putea chiar s\ r\spund\ la `ntrebarea: este aceasta o via]\ potrivit\ pentru o doamn\ de origine nobil\?19 ~n ciuda criticilor Doamnei Murasaki, e u[or s\ `n]elegi de ce forma confesiv\, textul `n care femeia `[i putea da fru liber propriilor emo]ii, a devenit lectura preferat\ printre doamnele acelei vremi. Genji a prezentat ceva din via]a femeilor prin personajele care-l `nconjurau pe prin], dar ~nsemn\ri de c\p\ti le-a permis femeilor care citeau s\ devin\ propriii istorici. Exist\ patru feluri de a scrie despre via]a unei femei, a afirmat criticul american Carolyn G. Heilbrun. Chiar femeia o poate spune, `n ceea ce ea a ales s\ numeasc\ autobiografie; o poate spune `n ceea ce ea a ales s\ numeasc\ fic]iune; un biograf, femeie sau b\rbat, poate descrie via]a femeii `n ceea ce se nume[te o biografie; sau femeia poate scrie despre via]a ei `nainte de a o fi tr\it, f\r\ s\-[i dea seama [i f\r\ s\ con[tientizeze sau s\ numeasc\ procedeul.20 Etichetarea prudent\ f\cut\ de Carolyn G. Heilbrun acestor forme corespunde vag [i literaturii `n mi[care a scriitoarelor perioadei Heian monogatari

ISTORIA LECTURII

275

(romane), c\r]i de c\p\ti [i altele. ~n textele respective, cititoarele [i-au reg\sit propriile vie]i tr\ite sau netr\ite, idealizate sau imaginate, ori istorisite cu prolixitate documentar\ [i onestitate. Aceasta este de obicei situa]ia cititorilor izola]i: literatura de care au nevoie este una confesiv\, autobiografic\, chiar didactic\, pentru c\ lectorii c\rora le este refuzat\ o identitate nu-[i pot g\si povestea dect `n literatura pe care ei `n[i[i o produc. ~ntr-o discu]ie privind lecturile homosexualilor care poate fi destul de bine aplicat\ lecturilor femeilor sau oric\rui alt grup exclus din t\rmul puterii scriitorul american Edmund Wilson noteaz\ c\, imediat ce observ\ cineva c\ el (putem ad\uga sau ea) este altfel, respectiva persoan\ trebuie s\ dea seam\ de asta, iar genul acesta de a da seama e un fel de fic]iune primitiv\, nara]iunile orale povestite [i repovestite ca povestiri de alcov, de cafenea sau de pe canapeaua psihanalistului. Spunnd unul altuia sau lumii ostile din jurul lor pove[ti ale vie]ii lor, nu relateaz\ doar trecutul, ci prefigureaz\ [i viitorul, f\urindu-[i o identitate tot `ntr-att pe ct o relev\.21 ~n opera lui Sei Shonagon, ca [i `n cea a Doamnei Murasaki, se g\sesc prefigur\rile literaturii feminine pe care o citim ast\zi. La o genera]ie dup\ George Eliot, `n Anglia victorian\, Gwendolen a lui Oscar Wilde din Ce `nseamn\ s\ fii onest a declarat c\ nu c\l\tore[te niciodat\ f\r\ jurnalul ei, pentru c\ trebuie s\ ai `ntotdeauna ceva senza]ional de citit `n tren; nu a exagerat. Perechea ei, Cecily, a definit un jurnal ca fiind numai `nregistrarea gndurilor [i impresiilor unei fete foarte tinere [i, prin urmare, destinat public\rii.22 Publicarea adic\ reproducerea unui text `n scopul de-a l\rgi num\rul cititorilor prin realizarea unor copii ale manuscriselor, prin citire cu voce tare sau prin tipar a permis femeilor s\ g\seasc\ voci similare cu ale lor, s\ descopere c\ situa]ia lor nu era singular\, s\ afle `n confirmarea experien]ei o baz\ solid\, pe care s\-[i construiasc\ o imagine autentic\ a lor `nsele. Lucru la fel de adev\rat pentru femeile perioadei Heian, ca [i pentru George Eliot. Spre deosebire de papet\ria din copil\ria mea, o libr\rie g\zduie[te, ast\zi, nu doar c\r]ile destinate femeilor din ra]iuni explicit comerciale, determinnd [i limitnd aria lecturilor unei cititoare, dar [i pe cele care `[i au originea `n interiorul grupului, `n care femeile scriu pentru ele `nsele ceea ce lipse[te din textele oficiale. Asta clarific\ sarcina cititorului, pe care scriitoarele epocii Heian par s\ o fi anticipat: s\ se ca]ere peste pere]i, s\ ia orice carte i se pare c\-l atrage, s-o dezbrace de supracopertele colorate care-i marcheaz\ destina]ia [i s-o plaseze printre volumele pe care [ansa [i experien]a le-au adus pe noptiera lor.

Un cititor p\tima[, contele Guglielmo Libri.

C|R}ILE FURATE

Sunt, `nc\ o dat\, pe cale s\ m\ mut din cas\. ~n jurul meu, acoperite de praful secret ie[it din neb\nuite col]uri, scos la iveal\ de mobilierul clintit din loc, se ridic\ stive nesigure de c\r]i, asemenea stncilor modelate de vnt dintr-un peisaj de[ertic. Pe m\sur\ ce stivuiesc volumele cunoscute (recunosc cteva dup\ culoarea lor, altele dup\ forma lor, multe dup\ un detaliu de pe copertele ale c\ror titluri `ncerc s\ le citesc cu susul `n jos sau dintr-un unghi incomod), m\ `ntreb, a[a cum m-am `ntrebat de fiecare dat\, de ce p\strez att de multe c\r]i pe care [tiu c\ nu le voi mai citi `nc\ o dat\. ~mi spun c\, ori de cte ori m\ descotorosesc de o carte, constat, cteva zile mai trziu, c\ era exact cartea pe care o c\utam. ~mi spun c\ nu exist\ c\r]i (sau foarte, foarte pu]ine) `n care n-am g\sit absolut nimic care s\ m\ intereseze. ~mi spun c\ le-am adus `n casa mea `n primul rnd pentru un motiv [i c\ s-ar putea ca motivul acela s\ redevin\ valabil `n viitor. Invoc ca scuze perfec]iunea, raritatea, o neclar\ erudi]ie. Dar [tiu c\ principalul motiv pentru care m\ ag\] de acest stoc `n permanent\ cre[tere este un fel de l\comie voluptuoas\. M\ bucur\ vederea rafturilor mele ticsite de c\r]i, pline de nume mai mult sau mai pu]in familiare. Sunt `ncntat s\ m\ [tiu `nconjurat de un soi de inventar al vie]ii mele, cu aluzii la viitorul meu. ~mi place s\ descop\r, `n volume aproape uitate, urme ale cititorului care am fost odat\ mzg\lituri, bilete de autobuz, buc\]ele de hrtie cu numere [i nume misterioase, data [i locul fiind `nscrise ocazional pe pagina alb\ de la `nceput [i ducndu-m\ `napoi `n timp la o anume cafenea, o camer\ de hotel de h\t departe, o var\

278 A L B E R T O M A N G U E L

`ndep\rtat\. Puteam, la nevoie, s\ abandonez aceste c\r]i ale mele [i s-o iau de la `nceput, `n alt\ parte; am mai f\cut a[a, de cteva ori, neavnd `ncotro. Dar atunci trebuie [i s\ recunosc o grav\, ireparabil\ pierdere. {tiu c\ moare ceva cnd renun] la c\r]ile mele [i c\ memoria mea continu\ s\ se `ntoarc\ la ele cu nostalgie `ndoliat\. Iar acum, odat\ cu trecerea anilor, `mi amintesc din ce `n ce mai pu]in de ele [i memoria `mi pare o bibliotec\ jefuit\: multe dintre `nc\peri au fost `nchise, iar `n cele `nc\ deschise pentru lectur\ sunt uria[e goluri pe rafturi. Scot la nimereal\ una dintre c\r]ile r\mase [i observ c\ ni[te pagini i-au fost smulse de vandali. Cu ct mi se se deterioreaz\ mai mult memoria, cu att mai mult vreau s\ protejez acest tezaur a ceea ce-am citit, aceast\ colec]ie de ]es\turi, voci [i miresme. S\ posed aceste c\r]i a devenit tot ce e mai important pentru mine, pentru c\ am devenit gelos pe trecut. Revolu]ia Francez\ a `ncercat s\ aboleasc\ ideea c\ trecutul a fost proprietatea unei singure clase. A reu[it `n cel pu]in o privin]\: dintr-un amuzament aristocratic, colec]ionarea de lucruri vechi a devenit un hobby burghez, mai `nti sub Napoleon, care avea o pasiune pentru podoabele din Roma antic\, [i apoi `n timpul republicii. La r\scrucea secolului al nou\sprezecelea, expunerea unei vechituri muceg\ite, a picturilor vechilor mae[tri, a celor dinti c\r]i, devenise un mod de petrecere a timpului la mod\ `n Europa. Magazinele de curiozit\]i au prosperat. Negustorii de antichit\]i au adunat gr\mezi de comori prerevolu]ionare, care erau cump\rate [i apoi expuse `n muzeele particulare ale a[a-numi]ilor nouveaux riches. Colec]ionarul, scria Walter Benjamin, viseaz\ c\ se afl\ nu doar `ntr-o lume `ndep\rtat\ sau a trecutului, dar, `n acela[i timp, [i `ntr-una mai bun\, `n care, de[i oamenii sunt lipsi]i de ce au nevoie, ca [i `n lumea de fiecare zi, obiectele sunt eliberate de corvoada de-a fi folositoare.1 ~n 1792, Palatul Luvru a fost transformat `ntr-un muzeu pentru popor. Exprimndu-[i protestul vehement `mpotriva ideii de trecut comun, romancierul viconte Franois-Ren de Chateaubriand a protestat c\ lucr\rile de art\ adunate astfel nu mai au nimic de spus, nici imagina]iei, nici inimii. Atunci cnd, c]iva ani mai trziu, artistul [i anticarul Alexandre Lenoir a fondat Muzeul Monumentelor Franceze pentru a conserva statuile [i zid\ria conacelor [i m\n\stirilor, palatelor [i bisericilor jefuite `n timpul revolu]iei,

ISTORIA LECTURII

279

Chateaubriand l-a descris batjocoritor ca pe o colec]ie de ruine [i morminte din fiecare secol, adunate f\r\ nicio noim\ sau ra]iune `n m\n\stirile de la Petits-Augustins.2 Criticile lui Chateaubriand au fost ignorate `n cercurile oficiale sau private ale colec]ionarilor de ruine ale trecutului. ~n urma revolu]iei au r\mas foarte multe c\r]i. Bibliotecile particulare ale Fran]ei secolului al optsprezecelea erau comori de familie, p\strate [i `mbog\]ite din genera]ie `n genera]ie `n rndul nobilimii, iar c\r]ile pe care ele le con]ineau erau simboluri ale pozi]iei sociale `n aceea[i m\sur\ ca podoabele [i manierele. S\ ni-l `nchipuim pe contele dHoym,3 unul dintre cei mai vesti]i bibliofili ai timpurilor sale (a murit la vrsta de patruzeci de ani, `n 1736), sco]nd dintr-unul din rafturile sale burdu[ite un volum din Discursurile lui Cicero, pe care nu-l privea ca pe unul dintre sutele sau miile de exemplare identice dispersate `n numeroase biblioteci, ci ca pe un obiect unic, legat dup\ propriile instruc]iuni, adnotat de mna lui [i purtnd blazonul familiei gravat `n aur. De la sfr[itul secolului al doisprezecelea, c\r]ile au `nceput s\ fie recunoscute drept articole de comer], iar `n Europa valoarea comercial\ a c\r]ilor a crescut `ndeajuns pentru ca zarafii s\ le accepte ca garan]ie; note care `nregistreaz\ asemenea puneri `n gaj pot fi g\site `n numeroase c\r]i medievale, `n special `n cele care au apar]inut studen]ilor.4 ~n secolul al cincisprezecelea, comer]ul acesta devenise destul de important pentru ca manuscrisele s\ fie trecute pe anexele bunurilor vndute la trgurile din Frankfurt [i Nrdlingen.5 Desigur, unele c\r]i, care erau unice datorit\ rarit\]ii lor, au fost evaluate la pre]uri exorbitante (rarele Epistolae ale lui Petrus Delphinus, din 1524, au fost vndute cu 1 000 de livre `n 1719 `n jur de 30 000 de dolari americani, la cursul de ast\zi),6 dar majoritatea aveau valoare de obiecte personale mo[teniri de familie, obiecte pe care doar minile membrilor familiei [i ale copiilor acestora aveau s\ le ating\ vreodat\. De aceea, bibliotecile au devenit unele dintre ]intele cele mai vnate ale revolu]iei. Bibliotecile vandalizate ale clerului [i ale aristocra]iei, simboluri ale du[manilor republicii, au sfr[it `n depozitele uria[e din cteva ora[e franceze Paris, Lyon, Dijon [i altele unde au a[teptat, prad\ umezelii, prafului [i parazi]ilor, ca autorit\]ile revolu]ionare s\ le hot\rasc\ soarta. Problema depozit\rii unei asemenea cantit\]i de c\r]i a devenit att de serioas\, `nct autorit\]ile au `nceput s\ organizeze vnz\ri ca s\ se descotoroseasc\ de o parte

280 A L B E R T O M A N G U E L

din prad\. Oricum, cel pu]in pn\ la crearea B\ncii Fran]ei ca institu]ie privat\ `n 1800, majoritatea bibliofililor francezi (cei care nu muriserer\ sau nu erau `n exil) s\r\ciser\ prea mult ca s\ devin\ cump\r\tori [i numai str\inii, mai ales englezi [i germani, au putut s\ profite de situa]ie. Pentru a satisface aceast\ clientel\ str\in\, librarii locali au `nceput s\ ac]ioneze ca iscoade [i agen]i. ~n timpul uneia dintre ultimele vnz\ri de epurare, `n Parisul anului 1816, librarul [i editorul Jaques-Simon Merlin a cump\rat destule c\r]i ct s\ umple din pivni]\ pn\ la mansard\ dou\ case de cte cinci etaje, pe care le achizi]ionase `n acest scop.7 Asemenea volume, multe dintre ele pre]ioase [i rare, au fost vndute la kilogram, ca hrtie, iar asta `n vremuri `n care c\r]ile noi erau `nc\ foarte scumpe. De exemplu, `n timpul primei decade a secolului al nou\sprezecelea, un roman nou publicat costa o treime din salariul pe o lun\ al unui lucr\tor din agricultur\, `n timp ce o prim\ edi]ie din Le Roman comique de Paul Scarron (1651) putea fi achizi]ionat\ pentru o zecime din aceast\ sum\.8 C\r]ile pe care revolu]ia le-a rechizi]ionat [i care n-au fost nici distruse [i nici vndute `n str\in\tate au fost, pn\ la urm\, distribuite pentru fondul documentar al bibliotecilor publice, dar pu]ini cititori s-au folosit de ele. Pe parcursul primei jum\t\]i a secolului al nou\sprezecelea, orele de acces `n aceste bibliothques publiques erau restric]ionate [i a fost impus chiar un cod vestimentar, iar pre]ioasele c\r]i au `nceput s\ se umple iar\[i de praf pe rafturi,9 uitate [i necitite. Dar nu pentru mult\ vreme. Guglielmo Bruto Icilio Timoleone, conte Libri-Carruci della Sommaia, s-a n\scut `n Floren]a `n 1803, `ntr-o veche [i nobil\ familie toscan\. A studiat att dreptul, ct [i matematica, iar `n acest din urm\ domeniu a avut parte de succese att de mari, `nct la vrsta de dou\zeci de ani i s-a oferit catedra de matematic\ de la Universitatea din Pisa. ~n 1830, sus]innd c\ se afla sub amenin]area unei organiza]ii na]ionaliste, carbonarii, el a emigrat la Paris [i, la scurt\ vreme dup\ aceea, a devenit cet\]ean francez. R\sun\torul s\u nume a fost redus la conte Libri, iar el a fost bine primit de lumea academic\ francez\, ales membru al reputatului Institut de France, numit profesor de [tiin]e la Universitatea din Paris [i premiat cu Legiunea de Onoare pentru

ISTORIA LECTURII

281

meritele sale academice. Dar Libri era interesat nu doar de [tiin]e; dezvoltase [i o pasiune pentru c\r]i, iar prin 1840 adunase deja o colec]ie impresionant\ [i comercializa manuscrise [i volume rare. De dou\ ori a `ncercat s\ ob]in\ un post la Biblioteca Regal\, dar n-a reu[it. Apoi, `n 1841, a fost numit secretar al unei comisii `ns\rcinate cu supravegherea oficialului catalog general [i detaliat al tuturor manuscriselor, `n limbile att vechi, ct [i moderne, existente ast\zi `n toate bibliotecile publice departamentale.10 Iat\ cum descrie Sir Frederic Madden, custode al Departamentului de manuscrise de la British Museum, prima lui `ntlnire cu Libri, pe 6 mai 1846, la Paris: ~n ce prive[te `nf\]i[area lui exterioar\,[el] p\rea ca [i cum n-ar fi folosit niciodat\ apa [i s\punul sau peria. Camera `n care am fost condu[i avea cu pu]in mai mult de cinci metri `n l\]ime, dar era plin\ de manuscrise pe rafturi pn\ sus `n tavan. Geamurile aveau cercevele duble [i `n [emineu ardea un foc de cocs [i c\rbune, a c\rui c\ldur\, ad\ugndu-se mirosului stivei de pergamente de-aici, era `ntr-att de greu de suportat, c\ mi-am pierdut respira]ia. Domnul Libri a sesizat nepl\cerea de care sufeream [i a deschis una dintre ferestre, dar era u[or de v\zut c\ pn\ [i s\ respire aer `i era dezagreabil, iar urechile `i erau `nfundate cu vat\, ca s\ previn\ orice sensibilitate fa]\ de acesta! Domnul Libri este o persoan\ destul de corpolent\, cu umor, dar cu tr\s\turi grosolane.11 Ceea ce nu [tia Sir Frederic atunci era c\ Libri era unul dintre cei mai versa]i ho]i de c\r]i ai tuturor timpurilor. Potrivit unui brfitor vestit din secolul al [aptesprezecelea, Tallemant des Raux, furtul de c\r]i nu este un delict dect dac\ acestea sunt vndute.12 Pl\cerea de a ]ine `n mini o carte rar\, de-a `ntoarce pagini pe care nimeni nu le va mai `ntoarce f\r\ permisiunea ta, f\r\ `ndoial\ c\ l-a `ndemnat pe Libri, `ntr-o oarecare m\sur\, la furt. Dar dac\ vederea attor volume frumoase l-a dus pe nea[teptate `n ispit\ pe `nv\]atul bibliofil sau dac\ `n primul rnd patima pentru c\r]i l-a `mboldit spre aceast\ activitate, nu vom [ti niciodat\. ~narmat cu `mputerniciri oficiale, `nve[mntat `ntr-o pelerin\ uria[\, sub care `[i dosea comorile, Libri a ajuns s\ aib\ acces `n bibliotecile din toat\ Fran]a, unde cuno[tin]ele lui de specialitate l-au ajutat s\ culeag\ perlele ascunse. ~n Carpentras, Dijon, Grenoble, Lyon, Montpellier, Orlans, Poitiers [i Tours, el nu numai c\ a furat volume `ntregi, dar a [i t\iat [i sustras pagini separate, pe care apoi le-a expus [i, uneori, le-a vndut.13 Doar `n Auxerre nu i-a mers s\

282 A L B E R T O M A N G U E L

prade. Slugarnicul bibliotecar, dornic s\-l serveasc\ pe oficialul ale c\rui documente `l acreditau ca Monsieur le Secrtaire [i Monsieur lInspecteur Gnral, l-a autorizat din proprie voin]\ pe Libri s\ lucreze `n bibliotec\ pe timpul nop]ii, dar a insistat ca un paznic s\-i stea la `ndemn\ ca s\-l serveasc\ cu tot ce acesta poftea.14 Primele acuza]ii `mpotriva lui Libri dateaz\ din 1846, dar probabil pentru c\ sunau att de neverosimil acestea au fost ignorate, iar contele a continuat s\ prade bibliotecile. El a `nceput, de asemenea, s\ organizeze vnz\ri importante pentru unele dintre c\r]ile furate, vnz\ri pentru care a preg\tit cataloage excelente [i detaliate.15 De ce vindea acest pasionat bibliofil c\r]ile pe care le furase asumndu-[i un risc att de mare? Poate a crezut, ca Proust, c\ dorin]a face ca toate s\ `nfloreasc\, posesiunea ofile[te toate astea.16 Poate c\ a p\strat doar cteva manuscrise pre]ioase, pe care le-a selectat ca pe ni[te perle rare. Poate c\ le-a vndut din pur\ l\comie dar aceasta este o supozi]ie mult mai pu]in interesant\. Indiferent de motive, vnzarea c\r]ilor furate n-a mai putut fi ignorat\. Acuza]iile s-au `nmul]it [i, un an mai trziu, procurorul public a ini]iat cercet\ri discrete care au fost mu[amalizate de pre[edintele Consiliului Ministerial, M. Guizot, un prieten al lui Libri [i martor la nunta acestuia. Probabil c\ afacerea n-ar fi avut niciun fel de urm\ri dac\ Revolu]ia din 1848, care a pus cap\t Monarhiei din Iulie [i a proclamat A Doua Republic\, n-ar fi descoperit dosarul lui Libri ascuns `n biroul lui Guizot. Libri a fost avertizat [i att el, ct [i so]ia lui au fugit `n Anglia, dar nu f\r\ a lua cu ei optsprezece cufere cu c\r]i, evaluate la 25 000 de franci.17 ~n vremea aceea, un lucr\tor calificat c[tiga aproximativ patru franci pe zi.18 O armat\ de politicieni, arti[ti [i scriitori s-a ridicat (`n zadar) `n ap\rarea lui Libri. Unii profitaser\ de pe urma matrapazlcurilor lui [i nu voiau s\ fie implica]i `n scandal; al]ii `l priviser\ ca pe un c\rturar onorabil [i nu voiau s\ par\ ni[te oameni `n[ela]i. Mai ales scriitorul Prosper Mrime l-a ap\rat cu `nfl\c\rare pe Libri.19 Contele `i ar\tase lui Mrime, `n apartamentul unui prieten, celebrul Pentateuh de la Tours, un volum cu miniaturi din secolul al [aptesprezecelea; Mrime, care c\l\torise mult prin Fran]a [i vizitase numeroase biblioteci, [i-a amintit c\ v\zuse acest Pentateuh chiar `n Tours; Libri, iute de picior, i-a explicat lui Mrime c\ ceea ce v\zuse era o copie fran]uzeasc\ a originalului, achizi]ionat de Libri `nsu[i `n Italia. Mrime

ISTORIA LECTURII

283

l-a crezut. Scriindu-i lui Edouard Delessert pe 5 iunie 1848, Mrime insista: Pentru mine, care `ntotdeauna am spus c\ patima de-a colec]iona `i `mpinge pe oameni la delicte, Libri este cel mai onest dintre colec]ionari [i nu cunosc pe nimeni altcineva `n afar\ de el care s\ `napoieze bibliotecilor c\r]ile pe care al]ii le-au furat.20 Pn\ la urm\, la doi ani dup\ ce Libri a fost g\sit vinovat, Mrime a publicat `n Revue des Deux Mondes21 o ap\rare att de zgomotoas\ a prietenului s\u, `nct a fost chemat `n judecat\ sub acuza]ia de sfidare. Sub povara dovezilor, Libri a fost condamnat in absentia la zece ani de `nchisoare [i pierderea func]iilor publice. Lordul Ashburnham, care cump\rase de la Libri, prin intermediul librarului Joseph Barrois, un alt Pentateuh rar, decorat cu miniaturi (pe acesta `l furase din biblioteca public\ din Lyon), a acceptat dovada vinov\]iei contelui [i a `napoiat cartea ambasadorului francez din Londra. Pentateuhul a fost singura carte pe care lordul Ashburnham a returnat-o. Felicit\rile adresate de pretutindeni autorului unui asemenea gest generos nu l-au f\cut totu[i s\ repete gestul cu alte manuscrise din biblioteca sa, a comentat Lopold Delisle,22 care `n 1888 a `ntocmit catalogul jafurilor lui Libri. Dar pe-atunci Libri `ntorsese de mult pagina final\ a ultimei lui c\r]i furate. Din Anglia a plecat `n Italia [i s-a stabilit la Fiesole, unde a murit pe 28 septembrie 1869, f\r\ s\ fi fost reabilitat, `n s\r\cie. {i totu[i, pn\ la urm\, a avut ocazia s\ se r\zbune pe cei care l-au acuzat. ~n anul mor]ii lui Libri, matematicianul Michel Chasles, care fusese ales s\ ocupe catedra lui Libri la institut, a achizi]ionat o fabuloas\ colec]ie de autografe, despre care era sigur c\ avea s\-i aduc\ invidia multora [i faim\. Aceasta includea scrisori ale lui Iulius Cezar, Pitagora, Nero, ale Cleopatrei, ale evazivei Maria Magdalena toate s-au dovedit mai trziu a fi falsuri, opera faimosului falsificator Vrain-Lucas, c\ruia Libri `i ceruse s\-i fac\ succesorului s\u o vizit\.23 Furtul de c\r]i nu era un delict nou pe vremea lui Libri. Istoria biblio-cleptomaniei, a scris Lawrence S. Thompson, merge `napoi `n timp pn\ la `nceputurile bibliotecilor din Europa Occidental\ [i f\r\ `ndoial\ poate fi urm\rit\ chiar mai departe, `n istoria bibliotecilor grece[ti [i orientale.24 Primele biblioteci romane erau compuse mai ales din volume grece[ti, pentru c\ romanii scotociser\ am\nun]it Grecia. Biblioteca regal\ din Macedonia,

284 A L B E R T O M A N G U E L

biblioteca lui Mitridate din Pont, biblioteca lui Apellicon din Teos (mai trziu folosit\ de Cicero) au fost toate pr\date de romani [i transferate pe p\mnt roman. Nici primele secole ale cre[tinismului nu au fost cru]ate: c\lug\rul copt Pachomius, care alc\tuise o bibliotec\ `n m\n\stirea egiptean\ din Tabennisi `n primele cteva decade ale secolului al treilea, f\cea inventarul `n fiecare sear\ pentru a fi sigur c\ toate c\r]ile fuseser\ `napoiate.25 ~n raidurile lor `n Anglia anglo-saxon\, vikingii au furat manuscrisele miniate ale c\lug\rilor, probabil pentru aurul din leg\turi. Unul dintre aceste bogate manuscrise, Codex Aureus, a fost furat cndva prin secolul al unsprezecelea, dar a trebuit s\ fie `napoiat prin r\scump\rare primilor proprietari, `ntruct ho]ii n-au g\sit cump\r\tor `n alt\ parte. Ho]ii de c\r]i au reprezentat un flagel al Evului Mediu [i Rena[terii; `n 1752, papa Benedict al XIV-lea a decretat printr-o bul\ c\ ho]ii de c\r]i aveau s\ fie pedepsi]i cu excomunicarea. Alte amenin]\ri au fost ceva mai lume[ti, cum dovede[te aceast\ admonestare inscrip]ionat\ pe un valoros tom al Rena[terii:
Numele st\pnului mai sus `l vezi, A[adar ia aminte, nu m\ fura; C\ci dac-o faci, f\r\-ntrziere Gtul t\u pentru mine o s\ pl\teasc\. Uit\-te mai jos [i-o s\ vezi Imaginea n\l]at\ a spnzur\torii; A[adar ia aminte de asta la vreme, Altminteri `n copacul acela sus vei atrna!26

Sau o inscrip]ie din biblioteca M\n\stirii San Pedro din Barcelona:


Pentru cel care fur\ sau `mprumut\ [i nu `napoiaz\ o carte de la proprietarul ei, fie ca aceasta s\ se preschimbe-n [arpe `n mna lui [i s\-l sf[ie. Lovit fie de paralizie [i to]i ai lui s\ fie v\t\ma]i. S\ zac\ `n dureri ]ipnd dup\ mil\, [i chinul lui s\ nu g\seasc\ ostoi pn\ cnd `n moarte se va stinge. Viermii c\r]ilor s\ mu[te `n viscerele lui sub semnul Viermelui ce n-are moarte. {i cnd va ajunge la Judecata de Apoi, fl\c\rile Iadului s\-l distrug\ pentru totdeauna.27

ISTORIA LECTURII

285

{i totu[i, niciun blestem nu pare s\-i descurajeze pe acei cititori care, asemenea `ndr\gosti]ilor ce-[i pierd firea, sunt hot\r]i ca o anumit\ carte s\ devin\ a lor. Nevoia de-a poseda o carte, de-a fi unicul ei proprietar, este un soi de poft\ nes\]ioas\, ca nicio alta. Cartea care se cite[te cel mai bine, a m\rturisit Charles Lamb, contemporanul lui Libri, e cea care ne apar]ine [i ne e cunoscut\ de att de mult\ vreme, `nct [tim topografia oric\rei pete de cerneal\ [i col]urile `ndoite [i putem g\si urma murd\riei r\mase de cnd am citit-o la ceai cu brio[e unse cu unt.28 Actul lecturii stabile[te o rela]ie intim\, fizic\, `n care toate sim]urile au un rol: ochii disting cuvintele de pe pagin\, urechile se fac ecoul sunetelor citite, nasul inhaleaz\ mirosul familiar de hrtie, lipici, cerneal\, carton sau piele, degetele mngie pagina aspr\ sau fin\, leg\tura moale sau tare; chiar [i gustul, uneori, cnd degetele cititorului se ridic\ la limb\ (acesta fiind modul `n care asasinul `[i otr\ve[te victimele `n Numele trandafirului de Umberto Eco). Mul]i cititori nu doresc s\ `mpart\ toate acestea [i dac\ tocmai cartea pe care doresc s-o citeasc\ e `n posesia altcuiva, legile propriet\]ii sunt tot att de greu de respectat ca [i cele ale statorniciei `n dragoste. La fel, proprietatea material\ devine cteodat\ sinonim\ cu un sim] al `n]elegerii intelectuale. Ajungem s\ sim]im c\ volumele pe care le avem sunt cele pe care le cunoa[tem, de parc\ posesia ar fi, `n biblioteci, ca [i la tribunal, nou\ zecimi din con]inutul legii; c\, aruncnd o privire la cotoarele c\r]ilor pe care le numim ale noastre [i care se aliniaz\ ascult\toare de-a lungul pere]ilor `nc\perii, dorim s\ ne vorbeasc\ nou\ [i numai nou\ la simpla `ntoarcere a paginii [i ne permitem s\ spunem: Toate astea sunt ale mele, de parc\ simpla lor prezen]p ne umple cu `n]elepciunea ce-o con]in, f\r\ s\ mai trebuiasc\ neap\rat s\ ne lupt\m cu con]inutul lor. ~n aceast\ privin]\ am fost tot att de vinovat precum contele Libri. Chiar [i ast\zi, cnd suntem invada]i de zeci de edi]ii [i mii de exemplare identice ale unui titlu, [tiu c\ volumul pe care `l ]in `n mn\, volumul \sta [i nu altul, devine Cartea. Adnot\ri, pete, semne de un fel sau altul, un anume moment [i loc caracterizeaz\ acel volum `n aceea[i m\sur\ ca un manuscris nepre]uit. Putem avea rezerve `n a justifica furturile lui Libri, dar impulsul subcon[tient de-a fi, chiar [i pentru o clip\, singurii `ndrept\]i]i de a numi o carte a noastr\ este comun mai multor oameni cinsti]i dect suntem dispu[i s\ recunoa[tem.

Pliniu cel Tn\r, sculptur\ de pe fa]ada Catedralei din Como.

AUTO RUL-CITITOR

~ntr-o sear\ de la sfr[itul secolului `nti d.Hr., Gaius Plinius Cecilius Secundus (cunoscut viitorilor cititori ca Pliniu cel Tn\r, pentru a-l deosebi de eruditul s\u unchi, Pliniu cel B\trn, care a murit la erup]ia Vezuviului `n 79 d.Hr.) ie[ea din casa unui prieten din Roma `ntr-o stare de furie justificat\. Imediat ce-a ajuns `n camera lui de lucru, Pliniu s-a a[ezat [i, ca s\-[i adune gndurile ([i, probabil, cu un ochi la volumul de scrisori pe care, `ntr-o zi, avea s\ le adune [i s\ le publice), i-a scris despre `ntmpl\rile din acea noapte avocatului Claudius Restitutus. Tocmai am plecat indignat de la o lectur\ care avea loc la un prieten al meu [i, pentru c\ nu pot s\ ]i-o spun prin viu grai, simt c\ trebuie s\-]i scriu imediat. Textul care s-a citit era foarte cizelat din toate punctele de vedere posibile, dar doi sau trei oameni de spirit sau a[a credeau ei [i alte cteva persoane c\ sunt ascultau de parc\ ar fi fost ni[te surdomu]i. Ei niciodat\ nu [i-au deschis buzele, nu [i-au mi[cat minile, nici m\car nu [i-au `ntins picioarele pentru a-[i schimba pozi]ia `n care [edeau. Care-i rostul acestei sobriet\]i [i acestui savantlc ori, mai degrab\, al lenei [i `ngmf\rii, acestei lipse de tact [i de bun-sim], care te fac s\-]i petreci toat\ ziua nef\cnd altceva dect s\ provoci sup\rare [i s\-l transformi `ntr-un du[man pe omul pe care ai venit s\-l ascul]i ca pe cel mai drag prieten?1 E oarecum greu pentru noi, la o distan]\ de dou\zeci de secole, s\ `n]elegem consternarea lui Pliniu. ~n vremea lui, lecturile ]inute de autor deveniser\ o ceremonie social\ la mod\2 [i, ca `n cazul altor ceremonii, exista o anume etichet\ stabilit\ att pentru ascult\tori, ct [i pentru autori. Din partea

288 A L B E R T O M A N G U E L

ascult\torilor se a[tepta o reac]ie critic\, pe baza c\reia autorul s\ `mbun\t\]easc\ textul acesta fiind motivul pentru care iner]ia auditoriului l-a `nfuriat att de tare pe Pliniu; el `nsu[i `ncerca, uneori, s\ citeasc\ o prim\ variant\ a unui discurs unui grup de prieteni [i apoi f\cea schimb\ri `n conformitate cu reac]ia lor.3 Ba mai mult, din partea ascult\torilor se a[tepta s\ participe la toate lecturile din ciclu, indiferent ct ar fi durat, ca s\ nu le scape nicio parte a lucr\rii citite, iar Pliniu a sim]it c\ aceia care se foloseau de asemenea lecturi ca de simple distrac]ii de societate nu erau altceva dect ni[te huligani. Majoritatea erau a[eza]i de jur `mprejur `n camera de a[teptare, [i-a exprimat el mnia unui alt prieten, pierzndu-[i timpul `n loc s\ fie aten]i [i poruncindu-le servitorilor s\ le spun\ ct mai des dac\ lectorul sosise cumva [i terminase introducerea sau dac\ a ajuns la sfr[it. Doar atunci, [i cu multe rezerve, intrau unul cte unul. Dar nu st\teau mult [i plecau `nainte de `ncheiere, unii `ncercnd s\ se strecoare neobserva]i, al]ii ie[ind f\r\ ru[ine.[] {i mai mult\ pre]uire [i onoare merit\ aceia a c\ror dragoste pentru scris [i citit nu este afectat\ de proastele maniere [i de arogan]a auditoriului. 4 {i autorul era obligat s\ respecte anumite reguli pentru ca lectura lui s\ fie un succes, scop pentru care trebuiau dep\[ite tot felul de obstacole. ~nainte de toate, trebuia g\sit un spa]iu adecvat. Oamenilor boga]i le pl\cea s\ se cread\ poe]i [i `[i recitau lucr\rile `n fa]a unui mare num\r de cuno[tin]e la vilele lor opulente, `n auditorium o `nc\pere special construit\ `n acest scop. O parte dintre poe]ii `nst\ri]i, precum Titinius Capito,5 erau genero[i [i `[i `mprumutau auditoria pentru presta]iile celorlal]i, dar `n general astfel de spa]ii pentru recitaluri erau destinate uzului exclusiv al proprietarilor. Odat\ aduna]i prietenii `n locul stabilit, autorul trebuia s\ li se `nf\]i[eze pe un scaun pus pe-o estrad\, purtnd o tog\ nou\ [i ar\tndu-[i toate inelele.6 Dup\ spusele sale, respectivul obicei `l deranja pe Pliniu din dou\ motive: El este puternic dezavantajat prin simplul fapt c\ e a[ezat, chiar dac\ s-ar putea s\ fie tot att de `nzestrat ca vorbitorii care stau `n picioare7 [i are ochii [i minile, cele dou\ principale ajutoare ale sale atunci cnd cite[te, ocupate cu a privi [i a ]ine textul. Talentul oratoric era, prin urmare, esen]ial. L\udnd un cititor pentru interpretarea lui, Pliniu a notat c\ acesta a ar\tat c\ [i-a `nsu[it dib\cia de a-[i ridica [i cobor` tonul vocii [i o dexteritate similar\ `n a trece de la subiecte elevate la cele de rnd, de la simplu la complex, de la subiecte

ISTORIA LECTURII

289

mai u[oare la cele mai serioase. Vocea lui remarcabil de pl\cut\ era alt avantaj [i era poten]at\ de modestie, `mbujorare [i nervozitate, care `ntotdeauna adaug\ farmec unei lecturi. Nu [tiu de ce, dar sfiala i se potrive[te mai bine unui autor dect `ncrederea `n sine.8 Cei care se `ndoiau de talentul lor de lectori puteau apela la anumite strategii. Pliniu `nsu[i, `ncrez\tor `n el cnd `[i citea discursurile, dar nesigur `n privin]a priceperii lui de a citi versuri, a venit cu urm\toarea idee pentru o sear\ de lectur\ a unor poezii de-ale sale. Pl\nuiesc o lectur\ `ntr-un cadru intim pentru c]iva prieteni, i-a scris el lui Suetoniu, autorul Vie]ilor celor doisprezece Cezari, [i m\ gndesc s\-l folosesc pe unul dintre sclavii mei. Nu m\ voi ar\ta prea politicos cu prietenii mei, de vreme ce omul pe care l-am ales nu e cu adev\rat un bun cititor, dar m\ gndesc c\ se va descurca mai bine dect mine, ct\ vreme nu va fi prea nervos.[] ~ntrebarea este: ce voi face eu `n timp ce el cite[te? S\ stau nemi[cat [i t\cut ca un spectator sau s\ fac cum fac unii oameni, s\-i urm\resc vorbele [i s\ i le repet cu buzele, ochii [i gesturile mele? Nu [tim dac\ nu cumva Pliniu, prin mi[carea buzelor, a dat `n noaptea aceea prima reprezenta]ie de sincron din istorie. Multe dintre asemenea lecturi trebuie s\ fi p\rut interminabile; Pliniu a participat la una care a durat trei zile. (Aceast\ lectur\ deosebit\ nu pare s\-l fi deranjat, probabil pentru c\ auditoriul fusese `n[tiin]at: Dar ce-mi pas\ mie de poe]ii trecutului, ct\ vreme `l cunosc pe Pliniu?)9 ~ntinzndu-se de la cteva ore la o jum\tate de s\pt\mn\, lecturile publice au devenit practic de neevitat pentru oricine dorea s\ fie cunoscut ca autor. Hora]iu s-a plns c\ lectorii educa]i nu mai p\reau interesa]i de esen]a operei unui poet, ci [i-au transferat toat\ pl\cerea de la ureche la mi[carea [i goala delectare a ochiului.10 Mar]ial se s\turase att de tare s\ fie b\tut la cap de poeta[trii ner\bd\tori s\-[i citeasc\ operele cu voce tare `nct s-a plns: Te-ntreb, cine poate suporta aceste eforturi? ~mi cite[ti cnd stau `n picioare, ~mi cite[ti cnd stau jos, ~mi cite[ti `n timp ce alerg, ~mi cite[ti `n timp ce m\ cc.11

290 A L B E R T O M A N G U E L

Pliniu totu[i era de acord cu lecturile f\cute de autori [i vedea `n ele semnele unei noi epoci de aur pentru literatur\. Aproape c\ n-a fost zi `n toat\ luna aprilie `n care s\ nu fi ]inut cineva o lectur\ public\, a remarcat el, foarte mul]umit. Sunt `ncntat s\ v\d literatura `nflorind [i talentul `mbobocind.12 Genera]iile viitoare vor fi `n dezacord cu verdictul lui Pliniu [i vor prefera s\ uite numele celor mai mul]i dintre ace[ti poe]i-interpre]i. {i totu[i, dac\ `i era sortit s\ devin\ faimos, datorit\ unor asemenea lecturi cu public un autor nu mai trebuia s\ a[tepte pn\ dup\ moarte consacrarea. Opiniile difer\, i-a scris Pliniu prietenului s\u Valerius Paulinus, dar ideea mea este c\ un om pe deplin fericit este acela care se bucur\ anticipat de o bun\ [i durabil\ reputa]ie [i, `ncrez\tor `n verdictul posterit\]ii, tr\ie[te con[tient de faima ce va s\ vin\.13 Faima din prezent a fost important\ pentru el. A fost `ncntat cnd, la curse, cineva a crezut c\ scriitorul Tacit (pe care `l admira mult) ar putea fi Pliniu. Dac\ Demostene a avut dreptul s\ se arate `ncntat cnd b\trna aceea din Attica l-a recunoscut spunnd: |sta-i Demostene!, cu siguran]\ pot fi mndru atunci cnd numele meu este bine-cunoscut. De fapt, sunt mndru [i recunosc asta.14 Opera lui a fost publicat\ [i citit\ chiar [i `n s\lb\ticia din Lugdunum (Lyon). El i-a scris altui prieten: Nu credeam s\ existe librari `n Lugdunum, a[a c\ am fost cu att mai `ncntat s\ aflu din scrisoarea ta c\ eforturile mele se vnd. Sunt bucuros c\ ele `[i p\streaz\ [i peste grani]\ popularitatea pe care au cucerit-o la Roma [i `ncep s\ cred c\ opera mea trebuie s\ fie destul de bun\, dac\ opinia public\ din locuri att de diferite e de acord `n privin]a asta.15 Totu[i, el a preferat mai mult ceremonialul lecturii `n fa]a unui auditoriu atent dect aprobarea silen]ioas\ a cititorilor anonimi. Pliniu a sugerat un num\r de motive pentru care citirea `n public era un exerci]iu benefic. Celebritatea era, f\r\ `ndoial\, un factor foarte important, dar mai era [i `ncntarea de a-]i auzi propria voce. El a justificat aceast\ `ng\duin]\ fa]\ de sine prin observa]ia c\ ascultarea unui text citit duce auditoriul la cump\rarea buc\]ii dup\ publicare, provocnd astfel o cerere care satisface att pe autor, ct [i pe librarii-editori.16 Lectura public\ era, `n opinia lui, pentru un autor, cea mai bun\ metod\ de a ob]ine audien]\. De fapt, citirea `n public era `n sine o form\ rudimentar\ de publicare.

ISTORIA LECTURII

291

Dup\ cum corect a remarcat Pliniu, cititul `n public era o interpretare, un act `ntreprins cu tot corpul, ca s\ fie perceput de ceilal]i. Autorul care cite[te `n public atunci, ca [i acum accentueaz\ cuvintele cu anumite sunete [i le joac\ cu anumite gesturi; o astfel de interpretare d\ textului un ton care (se presupune) este acela pe care autorul l-a avut `n minte `n momentul conceperii lui [i care, astfel, d\ ascult\torului sentimentul de a fi aproape de inten]iile creatorului; de asemenea, confer\ textului pecetea autenticit\]ii. Dar, `n acela[i timp, lectura autorului distorsioneaz\ textul, `mbog\]indu-l (sau s\r\cindu-l) prin interpretare. Romancierul canadian Robertson Davies insera noi [i noi nuan]e artei exprim\rii `n lecturile sale, jucndu-[i mai degrab\ dect recitndu-[i proza. Romanciera Nathalie Sarraute, `n schimb, cite[te cu o monotonie care prejudiciaz\ lirismul textelor sale. Dylan Thomas `[i cnta poezia, b\tnd accentele ca ni[te clopote f\r\ limb\ [i l\snd pauze enorme.17 T.S. Eliot [i-o murmura pe a sa, de parc\ ar fi fost un vicar posac care-[i afurisea turma. Citit cu voce tare unui auditoriu, un text nu este `n exclusivitate determinat de rela]ia dintre caracteristicile sale intrinseci [i cele ale publicului capricios, ve[nic altul, din moment ce ascult\torii nu mai au de mult\ vreme libertatea (pe care ar avea-o cititorii obi[nui]i) s\ se `ntoarc\, s\ reciteasc\, s\ amne [i s\ `i dea textului intona]ia conotativ\ specific\. ~n schimb, devine dependent de autorul-interpret, care `[i asum\ rolul de cititor al cititorilor, o prezumtiv\ `ncarnare a fiec\ruia dintre membrii auditoriului captiv pentru care se ]ine lectura, `nv\]ndu-i cum anume s\ citeasc\. Lecturile cu public ale autorilor pot deveni `ntru totul dogmatice. Lecturi publice nu erau numai la Roma. {i grecii citeau astfel. Cinci secole `naintea lui Pliniu, de exemplu, Herodot, ca s\ nu mai c\l\toreasc\ din ora[ `n ora[, a citit din propria oper\ la festivit\]ile olimpice, unde se aduna un auditoriu mare [i entuziast de pe tot cuprinsul Greciei. Dar, `n secolul al [aselea, lecturile publice au `ncetat, deoarece impresia era c\ nu mai exista un public educat. Ultima descriere cunoscut\ nou\ a unui auditoriu roman la o lectur\ public\ se afl\ `n epistolele poetului cre[tin Apollinaris Sidonius, scrise `n a doua jum\tate a secolului al cincilea. Deja, a[a cum se lamenteaz\ Sidonius `nsu[i `n scrisorile sale, latina devenise o limb\ specializat\, str\in\, limba liturghiei, a cancelariilor [i a ctorva c\rturari.18 ~n mod ironic, Biserica cre[tin\, care adoptase latina pentru r\spndirea evangheliilor la to]i

292 A L B E R T O M A N G U E L

oamenii din toate locurile, a constatat c\ limba era de ne`n]eles pentru majoritatea enoria[ilor. Latina a devenit parte a misterului Bisericii, iar `n secolul al unsprezecelea au ap\rut primele dic]ionare latine, ca s\-i ajute pe studen]ii [i pe novicii pentru care latina nu mai era de mult limba matern\. Dar autorii au avut nevoie `n continuare de stimulul unui public nemijlocit. Pe la sfr[itul secolului al treisprezecelea, Dante a sugerat c\ limba popular\ adic\ cea vernacular\ era chiar mai nobil\ dect latina, din trei motive: pentru c\ a fost prima limb\ vorbit\ de Adam `n Rai; pentru c\ era natural\, `n timp ce latina era artificial\, fiind `nv\]at\ doar `n [coli; [i pentru c\ era universal\, din moment ce to]i oamenii vorbeau un grai popular [i numai c]iva cuno[teau latina.19 De[i aceast\ ap\rare a limbii populare a fost scris\, paradoxal, `n latin\, este probabil ca pe la sfr[itul vie]ii, la Curtea lui Guido Novello da Polenta `n Ravena, Dante `nsu[i s\ fi citit cu voce tare pasaje din Commedia lui `n limba popular\ pe care o ap\rase cu atta elocven]\. Ce e sigur este c\, `n secolele al paisprezecelea [i al cincisprezecelea, lecturile f\cute de autori erau din nou ceva obi[nuit; exist\ multe dovezi, att `n literatura profan\, ct [i `n cea religioas\. ~n 1309, Jean de Joinville a dedicat Via]a Sfntului Louis ]ie [i fra]ilor t\i [i altora care o vor asculta citit\.20 La sfr[itul secolului al paisprezecelea, Froissart, istoricul francez, a `nfruntat furtuna `n miez de noapte timp de [ase s\pt\mni lungi de iarn\ pentru a-i citi romanul Mliador insomniacului conte du Blois.21 Prin]ul [i poetul Charles dOrlans, luat prizonier de englezi la Agincourt `n 1415, a scris numeroase poezii `n lunga sa captivitate, iar dup\ eliberare, `n 1440, [i-a citit versurile curtenilor de la Blois, `n timpul serilor literare la care erau invita]i [i al]i poe]i, precum Franois Villon. ~n romanul La Celestina, Fernando de Rojas l\mure[te `n introducerea din 1499 c\ piesa excesiv de lung\ (sau romanul `n forma unei piese) este menit\ s\ fie citit\ cu voce tare cnd vreo zece oameni se-adun\ ca s-asculte aceast\ comedie;22 probabil c\ autorul (despre care [tim foarte pu]ine, exceptnd faptul c\ era un evreu convertit [i deloc ner\bd\tor s\ atrag\ aten]ia Inchizi]iei asupra operei lui) `ncercase comedia pe prietenii lui.23 ~n ianuarie 1507, Ariosto a citit al s\u `nc\ neterminat Orlando Furioso convalescentei Isabella Gonzaga, f\cnd s\ treac\ dou\ zile nu numai f\r\ plictiseal\, ci [i cu cea mai mare pl\cere.24 {i Geoffrey Chaucer, ale c\rui c\r]i sunt pline de referiri la lectura cu voce tare, mai mult ca sigur c\ [i-a citit opera `n fa]a unui public de ascult\tori.25

ISTORIA LECTURII

293

Fiu al unui prosper negustor de vinuri, Chaucer a fost probabil educat la Londra, unde a descoperit operele lui Ovidiu, Virgiliu [i ale poe]ilor francezi. Dup\ cum se obi[nuia cu copiii familiilor `nst\rite, a intrat `n serviciul unei case nobile cea a Elisabetei, contes\ de Ulster, c\s\torit\ cu cel de-al doilea fiu al regelui Eduard al III-lea. Conform tradi]iei, unul dintre primele lui poeme a fost un imn `nchinat Fecioarei, scris la cererea unei nobile doamne, Blanche de Lancaster (pentru care mai trziu a scris Cartea Ducesei) [i citit cu voce tare `n fa]a ei [i a suitei sale. Ni-l putem imagina pe tn\r, emo]ionat la `nceput, apoi `nc\lzindu-se pentru sarcina lui, blbindu-se pu]in, citindu-[i cu voce tare poemul, a[a cum un elev de ast\zi [i-ar citi lucrarea `n fa]a clasei. Chaucer trebuie s\ fi perseverat; lecturile din poezia sa au continuat. Un manuscris al lui Troilus [i Cresida, aflat acum la Colegiul Corpus Christi, la Cambridge, `nf\]i[eaz\ un b\rbat stnd la un amvon, cu o carte deschis\ `n fa]\, [i adresndu-se unui auditoriu format din domni [i doamne. B\rbatul este Chaucer; lng\ el se afl\ familia regal\, regele Richard al II-lea [i regina Ana. Stilul lui Chaucer combin\ mijloace `mprumutate de la retorii clasici cu expresii colocviale [i crlige din tradi]ia menestrelilor, astfel c\ un cititor de peste secole care-i urm\re[te cuvintele aude textul la fel de bine cum `l vede. ~ntruct auditoriul lui Chaucer urma s\ citeasc\ poemele lui prin urechile lor, mijloace precum rima, caden]a, repeti]ia [i vocile diferitelor personaje erau elemente esen]iale ale compozi]iei poetice; citind cu voce tare, el putea alterna aceste mijloace `n func]ie de reac]iile auditoriului. Cnd textul a fost a[ternut `n form\ scris\, fie pentru ca altcineva s\-l citeasc\ cu voce tare, fie ca s\ fie citit `n gnd, era, evident, important s\ se re]in\ efectele unor asemenea stratageme pentru urechi. Din acest motiv, exact a[a cum anumite semne de punctua]ie fuseser\ create pentru cititul `n gnd, semne la fel de practice au `nceput s\ fie `ntrebuin]ate pentru cititul cu voce tare. De exemplu, cel cunoscut sub numele de diple un semn f\cut de scrib, `n form\ de vrf de s\geat\ pe orizontal\, plasat pe margine, ca s\ atrag\ aten]ia asupra unui element din text a devenit semnul pe care `l recunoa[tem ast\zi drept ghilimele, `ncadrnd la `nceput citatul, apoi pasajele de vorbire direct\. La fel, scribul care a copiat Povestirile din Canterbury `n manuscrisul Ellesmere de la sfr[itul secolului al paisprezecelea a recurs la liniu]e oblice (solidus) ca s\ marcheze ritmul versului spus cu voce tare:

294 A L B E R T O M A N G U E L

~n Southwerk / la Tabard / unde zac Gata / s\ m\ pornesc la drum.26 Prin 1387 `ns\ contemporanul lui Chaucer, John de Trevisia, care traducea din latin\ un poem epic extrem de popular, Polychronicon, a ales s\-l redea `n englez\ `n proz\ [i nu `n versuri o modalitate mai pu]in adaptat\ lecturilor publice pentru c\ [tia c\ auditoriul lui nu a[tepta mult\ vreme s\ aud\ un recital, alegnd, dup\ toate probabilit\]ile, s\ citeasc\ manuscrisul. Moartea autorului, se considera, d\dea cititorului posibilitatea interac]iunii directe cu textul. {i totu[i, autorul, magicul creator al textului, [i-a p\strat prestigiul incantatoriu. Ceea ce i-a intrigat pe noii cititori a fost `ntlnirea cu me[terul, cu trupul ce g\zduia mintea care i-a imaginat pe Dr. Faust, pe Tom Jones, pe Candide. {i pentru autori a existat un act paralel de magie: s\ `ntlneasc\ acea inven]ie literar\, publicul, iubitul cititor, pe cei care pentru Pliniu erau oameni bine-crescu]i sau neciopli]i, cu ochi [i urechi, care acum, cteva secole mai trziu, deveniser\ o simpl\ speran]\ de dincolo de pagin\. S-au vndut [apte exemplare, reflecteaz\ protagonistul romanului lui Thomas Love Peacock, Nightmare Abbey, de la `nceputul secolului al nou\sprezecelea. {apte este un num\r mistic [i e un semn bun. S\-i g\sesc pe cei [apte cump\r\tori ai celor [apte exemplare ale mele [i ace[tia vor fi cele [apte sfe[nice cu care voi lumina lumea.27 Ca s\-i `ntlneasc\ pe cei [apte cititori ai lor ([i de [apte ori [apte, dac\ stelele erau norocoase), autorii au `nceput, `nc\ o dat\, s\-[i citeasc\ opera `n public. A[a cum explicase Pliniu, lecturile publice f\cute de autor sunt menite s\ aduc\ textul nu doar publicului, ci, `n acela[i timp, s\-l readuc\ autorului. Nu `ncape `ndoial\ c\ Chaucer a f\cut `ndrept\ri Povestirilor din Canterbury dup\ lecturile publice (punnd probabil, `n gura pelerinilor s\i, unele dintre observa]iile pe care le auzise precum `n cazul Notarului, care consider\ preten]ioase rimele lui Chaucer). Molire, trei secole mai trziu, obi[nuia s\ `[i citeasc\ piesele cu voce tare menajerei. Dac\ Molire i-a citit vreodat\, a comentat romancierul englez Samuel Butler `n Carnetele sale, a f\cut asta pentru c\ simplul act al lecturii cu voce tare `i aducea `n fa]\ opera `ntr-o nou\ lumin\ [i concentrarea aten]iei asupra fiec\rui vers `n parte `i d\dea posibilitatea s\-l judece cu mai mult\ rigoare. Simt `ntotdeauna pornirea s\

Chaucer citind `n fa]a regelui Richard al II-lea, `ntr-un manuscris de la `nceputul secolului al cincisprezecelea (Troilus [i Cresida).

296 A L B E R T O M A N G U E L

citesc, iar `n general citesc cu voce tare ceea ce-am scris, cuiva; m\ mul]umesc aproape cu oricine, numai c\ nu trebuie s\ fie `ntr-att de de[tept `nct s\-mi fie team\ de el. Simt punctele slabe imediat ce citesc cu voce tare pasajul pe care `l considerasem bun atunci cnd `l citisem `n gnd.28 Uneori, nu dorin]a de a se `mbun\t\]i, ci cenzura este aceea care a adus autorul `napoi la lecturile `n public. Fiindu-i interzis de autorit\]ile franceze s\-[i publice Confesiunile, Jean-Jacques Rousseau le-a citit pe durata lungii ierni a lui 1768 `n diferite case de aristocra]i din Paris. Una dintre aceste lecturi a durat de la nou\ diminea]a pn\ la trei dup\-amiaza. Dup\ cum m\rturisea unul dintre ascult\tori, cnd Rousseau ajungea la pasajul `n care descria cum `[i abandonase copiii, auditoriul, la `nceput stnjenit, `ncepea s\ verse lacrimi de durere.29 ~n Europa, secolul al nou\sprezecelea a fost epoca de aur a lecturilor de autor. ~n Anglia, starul a fost Charles Dickens. ~ntotdeauna interesat de teatrul de amatori, Dickens (care, de fapt, a jucat de cteva ori pe scen\, `n mod remarcabil `n piesa pe care o scrisese `n colaborare cu Wilkie Collins, Adncurile `nghe]ate, din 1857) f\cea uz de talentul s\u histrionic atunci cnd `[i citea `n public lucr\rile. Aceste lecturi cu auditoriu, ca ale lui Pliniu, erau de dou\ feluri: lecturi `n fa]a prietenilor, ca s\ stilizeze variantele finale [i s\ calibreze efectul fic]iunii pe modelul ascult\torilor; [i lecturi publice, interpret\ri pentru care a devenit faimos spre sfr[itul vie]ii. Scriindu-i so]iei lui, Catherine, despre cum mergeau lecturile cu cea de-a doua povestire de Cr\ciun, Clopotele, el jubila: Dac\ l-ai fi v\zut pe Macready[unul din prietenii lui Dickens] noaptea trecut\ suspinnd `n v\zul tuturor [i plngnd pe sofa `n timp ce citeam ai fi sim]it (a[a cum am sim]it eu) ce `nseamn\ s\ ai Putere. Putere asupra celorlal]i, adaug\ unul dintre biografii s\i. Putere s\ emo]ioneze [i s\ domine. Puterea scrisului s\u. Puterea vocii sale. Cu privire la lectura lui din Clopotele, Dickens i-a scris doamnei Blessington: Am mari speran]e c\ v\ voi face s\ plnge]i amarnic.30 Cam `n acela[i timp, Lordul Alfred Tennyson a `nceput s\ bntuie saloanele Londraeze, citind din cel mai faimos ([i cel mai lung) poem al s\u, Maud. Prin lecturile sale, Tennyson nu c\uta puterea, cum o f\cea Dickens, ci mai degrab\ aplauzele continue, confirmarea c\ opera sa g\sea, cu adev\rat, o audien]\. Allingham, ai fi dezgustat dac\ ]i-a[ citi Maud? Te-ar l\sa nervii? [i-a `ntrebat un prieten `n 1865.31 Jane Carlyle [i l-a amintit `ntrebndu-i pe to]i la o petrecere

ISTORIA LECTURII

297

Dickens citind Clopotele unui grup de prieteni.

dac\ le pl\cuse Maud, citind Maud cu voce tare, vorbind despre Maud, Maud, Maud [i att de sensibil la critici, de parc\ acestea ar fi fost repro[uri care i-ar fi vizat onoarea.32 Ea a fost un ascult\tor r\bd\tor; `n casa lui Carlyle din Chelsea, Tennyson o for]ase s\ `i laude poemul, citindu-i-l cu voce tare de trei ori la rnd.33 Potrivit altui martor, Dante Gabriel Rosetti, Tennyson `[i citea opera cu emo]ia pe care o c\uta la auditoriul s\u, v\rsnd lacrimi [i cu o asemenea intensitate a sentimentului `nct, f\r\ s\-[i dea seama, prinsese [i r\sucea `n minile lui puternice o pern\ mare de brocart.34 Emerson n-a `ncercat nici pe departe aceea[i intensitate a sentimentului atunci cnd a citit el `nsu[i cu voce tare poemele lui Tennyson. Este un test destul de bun pentru o balad\, ca de altfel pentru toat\ poezia, a m\rturisit el `n carnetele sale, u[urin]a de-a o putea citi cu voce tare. Chiar `n cazul celei a lui Tennyson, vocea devine solemn\ [i letargic\.35 Dickens a fost un interpret mult mai bun. Textul `n versiunea lui tonul, sublinierea, chiar elimin\rile [i `mbun\t\]irile menite s\ [lefuiasc\ `n a[a fel povestea `nct s\ fie mai potrivit\ unei expuneri orale f\cea s\-i fie clar oricui c\ exista doar o interpretare [i numai una. Asta a devenit evident `n faimoasele lui

298 A L B E R T O M A N G U E L

turnee de citit. Primul turneu lung, care a `nceput la Clifton [i s-a `ncheiat la Brighton, a inclus cam optzeci de lecturi `n mai mult de patruzeci de ora[e. El citea `n antrepozite, `n s\li de conferin]e, `n libr\rii, `n birouri, `n holuri, `n hoteluri [i `n b\i publice. A[ezat la un pupitru `nalt [i, mai trziu, la unul mai jos, care s\ permit\ publicului s\-i vad\ mai bine gesturile, st\ruia ca membrii acestuia s\ dea impresia c-ar fi un mic grup de prieteni adunat s\ asculte o poveste. Publicul reac]iona a[a cum `[i dorea Dickens. Un om plngea `n hohote [i apoi `[i acoperea fa]a cu ambele mini [i se apleca peste sp\tarul fotoliului din fa]\, zguduindu-se de emo]ii. Altul, de cte ori sim]ea c\ era pe cale s\ apar\ un anume personaj, rdea [i se [tergea la ochi, iar cnd acesta ap\rea, scotea un ]ip\t, de parc\ nu i-ar fi venit s\ cread\. Pliniu ar fi fost `ncntat. Efectul fusese ob]inut cu mult\ grij\: Dickens a petrecut cel pu]in dou\ luni lucrnd la expunere [i gesturi, regizndu-[i propriile reac]ii. Pe marginile c\r]ilor sale de lectur\ exemplare ale manuscriselor pe care le editase special pentru aceste turnee `[i f\cuse `nsemn\ri ca s\-[i aminteasc\ tonul pe care s\-l foloseasc\, precum Vesel Sobru Cu patos Mister Gr\bit, sau gesturile potrivite: Semn cu mna `n jos Punctez M\ cutremur Privesc speriat `n jur36 Pasajele erau revizuite `n func]ie de efectul produs asupra ascult\torilor. Dar, dup\ cum noteaz\ unul dintre biografii s\i, nu juca scenele, ci le sugera, le evoca, le l\sa s\ se `n]eleag\. El r\mnea un cititor, cu alte cuvinte, [i nu un actor. F\r\ manierism. F\r\ artificii. F\r\ afectare. Cumva `[i crease uluitoarele efecte printr-o economie de mijloace care-i era unic\, `nct chiar era de parc\ `nse[i romanele lui vorbeau prin el.37 Dup\ lectur\, niciodat\ nu primea aplauzele. F\cea o plec\ciune, p\r\sea scena [i `[i schimba hainele, care erau leoarc\ de transpira]ie. Iat\, `n parte, de ce venea auditoriul lui Dickens [i ceea ce aduce publicul de ast\zi la lecturile publice: s\ vad\ scriitorul interpretnd, nu ca un actor, ci ca un scriitor; s\ aud\ vocea pe care scriitorul a avut-o `n minte cnd a fost creat un personaj; s\ suprapun\ vocea scriitorului peste text. Unii cititori vin din supersti]ie. Ei vor s\ vad\ cum arat\ un scriitor, deoarece cred c\ scrisul ar fi un act de magie; vor s\ vad\ fa]a cuiva care poate crea un roman sau un poem, tot a[a cum ar dori s\ vad\ fa]a unui zeu mai mic, creator al unui mic univers. Vneaz\ autografe, vrnd c\r]ile sub nasul autorului `n speran]a c\ se vor alege cu binecuvntata inscrip]ie: Lui Polonius, cele mai bune ur\ri,

ISTORIA LECTURII

299

Autorul. Entuziasmul lor l-a f\cut pe William Golding s\ spun\ (`n timpul festivalului literar de la Toronto, din 1989) c\ `ntr-o zi, cineva va da peste un exemplar nesemnat al unui roman de William Golding [i acesta o s\ valoreze o avere. Sunt mna]i de aceea[i curiozitate care `i face pe copii s\ arunce o privire `n spatele scenei la teatrul de p\pu[i sau s\ demonteze un ceasornic. Ei vor s\ s\rute mna care a scris Ulise, chiar dac\, a[a cum a remarcat Joyce, aceasta a f\cut [i o mul]ime de alte chestii.38 Scriitorul spaniol Dmaso Alonso nu a fost impresionat. El considera lecturile publice o expresie a ipocriziei snoabe [i a superficialit\]ii incurabile a vremurilor noastre. F\cnd deosebire `ntre descoperirea treptat\ a unei c\r]i citite `n gnd, `n singur\tate, [i o rapid\ familiarizare cu scriitorul `ntr-un amfiteatru plin-ochi, el o descrie pe aceasta din urm\ ca fiind adev\ratul fruct al grabei noastre subcon[tiente. Adic\, altfel spus, al barbariei noastre. C\ci cultura este `ncetineal\.39 La lecturile publice, la festivalurile scriitorilor din Toronto, Edinburgh, Melbourne sau Salamanca, cititorii se a[teapt\ s\ devin\ parte a procesului artistic. Ceva nea[teptat, ceva nerepetat, `ntmplarea care se va dovedi cumva de neuitat, s-ar putea, sper\ ei, petrece `n fa]a ochilor lor, f\cndu-i martorii unui proces de crea]ie o bucurie refuzat\ pn\ [i lui Adam a[a c\, atunci cnd cineva `i va `ntreba, la vrsta clevetitoare a b\trne]ii, a[a cum Robert Browning a `ntrebat cu ironie cndva: {i l-ai v\zut cndva pe Shelley, nu?, r\spunsul s\ fie da. ~ntr-un eseu despre situa]ia grea a ursului panda, biologul Stephen Jay Gould a scris c\ gr\dinile zoologice se schimb\ din institu]ii ale captur\rii [i expunerii `n paradisuri ale conserv\rii [i `nmul]irii.40 La cele mai bune festivaluri literare, la cele mai de succes lecturi publice, scriitorii sunt att conserva]i, ct [i `nmul]i]i. Sunt conserva]i pentru c\ ajung s\ simt\ (cum a m\rturisit Pliniu) c\ au un auditoriu care certific\ importan]a muncii lor; sunt conserva]i, `n cel mai dur sens al cuvntului, pentru c\ sunt pl\ti]i (cum Pliniu nu a fost) pentru munca lor; [i sunt `nmul]i]i pentru c\ scriitorii nasc scriitori, care, la rndul lor, nasc scriitori. Ascult\torii care cump\r\ c\r]i dup\ o lectur\ multiplic\ acea lectur\; autorii care `[i dau seama c\, dac\ scriu pe-o pagin\ goal\, cel pu]in nu vorbesc `n fa]a unui zid gol, ar putea fi `ncuraja]i de o astfel de experien]\ [i ar putea scrie mai mult.

Rilke la fereastr\, `n hotelul Biron din Paris.

TRADUC|TO RUL-CITITOR

~ntr-o cafenea aflat\ nu departe de Muzeul Rodin din Paris, `naintez cu greu printre rndurile textului unei mici edi]ii de buzunar a sonetelor Louisei Lab, o poet\ din secolul al [aisprezecelea, din Lyon, traduse `n german\ de Rainer Maria Rilke. Poetul a lucrat ca secretar al lui Rodin vreme de c]iva ani [i, mai trziu, a devenit prietenul sculptorului, scriind un admirabil eseu despre m\iestria b\trnului. A tr\it, o vreme, `n cl\direa care avea s\ devin\ Muzeul Rodin, `ntr-o camer\ `nsorit\, decorat\ cu ornamente modelate `n ipsos, cu vedere spre gr\dina francez\ n\p\dit\ de b\l\rii, s\lb\ticit\, deplngnd lipsa a ceva ce-[i imagina c\ avea s\ se afle `ntotdeauna dincolo de atingerea sa un anumit adev\r poetic, pe care genera]ii de cititori de-atunci `ncoace au crezut c\ ar putea fi g\sit `n scrierile originale ale lui Rilke. ~nc\perea era una dintre multele locuin]e temporare pe care le-a avut, r\t\cind din hotel `n hotel [i din castel `n alt somptuos castel. S\ nu ui]i niciodat\ c\ singur\tatea este cea care mi-e sortit\, `i scrie din casa lui Rodin uneia din iubitele lui, tot att de efemer\ ca `nc\perile `n care a stat. ~i implor pe aceia ce m\ iubesc s\-mi iubeasc\ singur\tatea.1 De la masa mea de cafenea pot s\ v\d singuratica fereastr\ de la fosta camer\ a lui Rilke; dac\ ar fi acolo ast\zi, m-ar putea vedea `n dep\rtare, jos, citind cartea pe care urma s-o scrie `ntr-o zi. Sub ochiul vigilent al fantomei sale, repet sfr[itul Sonetului al XIII-lea.
Er kte mich, es mundete mein Geist auf seine Lippen; und der Tod war sicher

302 A L B E R T O M A N G U E L

moch ser als das dasein, seliglicher. [M-a s\rutat, sufletul mi s-a metamorfozat Pe buzele lui; [i moartea a fost cu siguran]\ Mai dulce ca via]a, chiar mai binecuvntat\.]

Z\bovesc mult\ vreme asupra ultimului cuvnt, seliglicher. Seele este suflet; selig `nseamn\ binecuvntat, dar [i bucuros, fericit. Augmentativul icher permite `nsufle]itului cuvnt s\ treac\ u[or peste limb\ de patru ori `nainte de-a se sfr[i. Pare s\ extind\ acea binecuvntat\ bucurie dat\ de s\rutul iubitului; r\mne, asemenea s\rutului, `n gur\, pn\ cnd -er `l expir\ `napoi pe buze. Toate celelalte cuvinte din aceste trei versuri sun\ monocord, unul cte unul; doar seliglicher se aga]\ de voce vreme mai `ndelungat\, ezitnd s\ plece. Caut sonetul original `n alt\ carte, de data asta Oeuvres potiques de Louise Lab,2 care, prin miracolul edit\rii, a devenit contemporana lui Rilke pe masa mea de cafenea. Ea scrisese:
Lors que souef plus il me baiserait, Et mon esprit sur ses lvres fuirait, Bien je mourrais, plus que vivante, heureuse. [Cnd blnd m\ s\rut\ mai departe, {i sufletul meu scap\ `ntre buzele lui, Voi muri cu siguran]\, mai fericit\ dect am tr\it.]

L\snd la o parte conota]ia modern\ a cuvntului baiserait (care, `n vremea Louisei Lab, nu `nsemna nimic altceva dect s\rut, dar a c\p\tat, de-atunci, sensul de act sexual complet), originalul francez mi se pare conven]ional, de[i pl\cut de direct. A fi mai fericit `n spasmele mortale ale iubirii dect `n suferin]ele vie]ii este una dintre cele mai vechi aser]iuni poetice; sufletul expirat `ntr-un s\rut e ceva tot att de vechi pe ct este de banal. Ce a descoperit Rilke `n poemul lui Lab care s\-i permit\ s\ converteasc\ banalul heureuse `n memorabilul seliglicher? Ce anume i-a dat posibilitatea s\-mi d\ruiasc\ mie, care altfel a[ fi frunz\rit distrat poemele lui Lab, aceast\ complex\ [i tulbur\toare lectur\? ~n ce m\sur\ ne `ngr\de[te lectura unui traduc\tor att de d\ruit precum Rilke accesul la original? {i ce s-a `ntmplat `n acest caz cu `ncrederea

ISTORIA LECTURII

303

cititorului `n autoritatea autorului? Eu cred c\ un r\spuns a `nceput s\ capete contur de la sine, `n mintea lui Rilke, `ntr-o iarn\ la Paris. Carl Jacob Burckhardt nu celebrul autor al Civiliza]iei Rena[terii `n Italia, ci un domn mai tn\r, un elve]ian mult mai pu]in faimos, istoric [i acesta l\sase Baselul s\u natal ca s\ studieze `n Fran]a, iar la `nceputul anilor dou\zeci [i-a g\sit de lucru la Biblioteca Na]ional\ din Paris. ~ntr-o diminea]\, a intrat `ntr-o frizerie de lng\ Madeleine [i a cerut s\ i se spele p\rul.3 Cum st\tea cu ochii `nchi[i `n fa]a oglinzii, a auzit `n spatele lui izbucnind o ceart\. Cu voce de bas, cineva a strigat:
Domnule, asta ar putea fi scuza oricui! O voce de femeie a piuit: De necrezut! {i a cerut chiar lo]iune Houbigant! Domnule, nu v\ cunoa[tem. Sunte]i complet str\in pentru noi. Nou\ nu ne plac lucrurile astea aici! O a treia voce, slab\ [i plng\cioas\, care p\rea s\ vin\ dintr-o alt\ dimensiune rustic\ [i cu accent slav , `ncerca s\ explice: Dar v\ rog s\ m\ ierta]i, mi-am uitat portofelul, trebuie doar s\ m\ duc s\-l iau de la hotel Cu riscul de-a-i intra s\pun `n ochi, Burckhardt s-a uitat `n jur. Trei frizeri gesticulau cu aprindere. ~n spatele m\su]ei lui, casierul se uita, cu buzele ro[ii strnse pung\, cu o `ndrept\]it\ indignare. ~n fa]a lor, un b\rbat m\run]el, timid, cu fruntea larg\ [i musta]a lung\ `ncerca s\-i conving\: V\ asigur, pute]i da telefon la hotel ca s\ verifica]i. Sunt sunt poetul Rainer Maria Rilke. Evident. A[a spune toat\ lumea, a mrit b\rbierul. Evident, nu e[ti cineva cunoscut nou\. Burckhardt, cu p\rul [iroind de ap\, a s\rit de pe scaun [i, ducndu-[i mna la buzunar, a rostit cu voce tare: O s\ pl\tesc eu!

Burckhardt se mai `ntlnise cu Rilke [i cu ceva timp `nainte, dar nu aflase c\ poetul se `ntorsese la Paris. Pentru un moment lung, Rilke nu [i-a recunoscut salvatorul; cnd a f\cut-o, a izbucnit `n rs [i s-a oferit s\ a[tepte pn\ cnd

304 A L B E R T O M A N G U E L

Louise Lab, portret f\cut de un contemporan.

Burckhardt era gata, apoi s\-l ia la o plimbare pe cel\lalt mal al fluviului. Burckhard a fost de acord. Dup\ o vreme, Rilke a spus c\ e obosit [i, pentru c\ era prea devreme pentru masa de prnz, a sugerat s\ viziteze amndoi o libr\rie de mna a doua aflat\ nu departe de Place de lOdon. Cnd cei doi b\rba]i au intrat, b\trnul librar i-a `ntmpinat ridicndu-se de pe scaun [i fluturnd spre ei voluma[ul legat `n piele din care citise. Acesta, domnilor, le-a spus el, tare, este edi]ia lui Blanchemin din 1867 a lui Ronsard. Rilke a r\spuns cu `ncntare c\ el iube[te poemele lui Ronsard. Cum pomenirea unui autor duce la altul, pn\ la urm\, librarul a citat cteva versuri din Racine, despre care credea c\ erau traducerea cuvnt cu cuvnt a Psalmului 36.4 Da, a fost de acord Rilke. Sunt acelea[i cuvinte omene[ti, acelea[i concepte, aceea[i experien]\ [i acelea[i intui]ii. {i apoi, de parc\ ar fi f\cut brusc o descoperire: Traducerea este cel mai pur procedeu prin care poate fi recunoscut talentul poetic. Acesta avea s\ fie ultimul sejur la Paris al lui Rilke. Avea s\ moar\ doi ani mai trziu, la vrsta de cincizeci [i unu de ani, pe 29 decembrie 1926, de o form\ rar\ de leucemie, despre care nu s-a `ncumetat s\ pomeneasc\ niciodat\, nici m\car celor care `i erau foarte apropia]i. (Cu libertatea specific\ poetului, `n ultimele zile [i-a `ncurajat prietenii s\ cread\ c\ murea pentru c\ se `n]epase `n spinul unui trandafir.) Prima oar\ cnd venise s\ se stabileasc\ la Paris, `n 1902, era s\rac, tn\r [i aproape necunoscut; acum era cel mai cunoscut poet

ISTORIA LECTURII

305

al Europei, pre]uit [i faimos (de[i, evident, nu [i pentru frizeri). ~ntre timp, se `ntorsese la Paris de cteva ori, cu fiecare ocazie `ncercnd s\ porneasc\ din nou `n c\utarea inefabilului adev\r. ~nceputul aici este `ntotdeauna o osnd\,5 i-a scris despre Paris unui prieten, la scurt\ vreme dup\ ce `[i finalizase ~nsemn\rile lui Malte Laurids Brigge, sarcin\ care, sim]ea el, `l golise de seva creatoare. ~ntr-o tentativ\ de a-[i relua scrisul, a decis s\-[i `ncerce puterile cu cteva traduceri: o nuvela romantic\ de Maurice de Gurin, o predic\ anonim\ despre iubirea Mariei Magdalena [i sonetele lui Louise Lab, a c\rei carte o descoperise `n hoin\relile lui prin ora[. Sonetele fuseser\ scrise `n Lyon, un ora[ care `n secolul al [aisprezecelea rivaliza, `n calitate de centru al culturii franceze, cu Parisul. Louise Lab Rilke a preferat pronun]ia de mod\ veche, Louize era cunoscut\ `n tot Lyonul [i mai departe nu doar pentru frumuse]e, ci [i pentru calit\]ile ei. Era tot att de priceput\ la exerci]iile [i jocurile militare pe ct erau [i fra]ii ei, [i c\l\rea cu atta `ndr\zneal\, `nct prietenii, `n glum\ [i din admira]ie, i-au spus Capitaine Loys. Era renumit\ pentru felul cum cnta la acel instrument dificil, l\uta, [i cu vocea. Era o femeie cultivat\, care a l\sat `n urma ei un volum publicat de Jean de Tournes `n 1555, care con]inea o Epistol\ dedica]ie, o pies\ de teatru, trei elegii, dou\zeci [i patru de sonete [i poeme scrise `n onoarea ei de c]iva dintre cei mai distin[i b\rba]i ai vremurilor sale. ~n biblioteca ei, pe lng\ c\r]ile fran]uze[ti, se puteau g\si c\r]i `n spaniol\, italian\ [i latin\.6 La vrsta de [aisprezece ani, ea s-a `ndr\gostit de un militar [i a plecat c\lare s\ lupte al\turi de el `n armata Delfinului, `n timpul asediului Perpignanului. Legenda spune c\ din acea iubire (de[i se [tie c\ a atribui surse de inspira]ie unui poet este o `ndeletnicire riscant\) au ][nit cele dou\zeci [i patru de sonete pentru care e cunoscut\. Culegerea, `nchinat\ altei femei de litere din Lyon, domni[oara Clmence de Bourges, poart\ o inspirat\ dedica]ie: Trecutul, a scris Lab, ne d\ pl\cere [i ne e mai de folos dect prezentul; dar pl\cerea pe care am sim]it-o cndva s-a pierdut `n mod misterios, ca s\ nu se mai `ntoarc\ niciodat\, iar amintirea ei este tot att de tulbur\toare pe ct au fost de pl\cute evenimentele `nsele cndva. Celelalte voluptuoase sim]iri sunt att de puternice, `nct, indiferent ce ne `napoiaz\ amintirea, ea nu poate recupera dispozi]ia de-atunci [i, indiferent de ct de puternice sunt imaginile pe care ni le `ntip\rim `n minte, [tim totu[i c\ nu sunt altceva dect umbre ale trecutului, care ne

306 A L B E R T O M A N G U E L

chinuie [i ne `n[al\. Dar cnd ni se `ntmpl\ s\ ne punem gndurile pe hrtie, ct de u[or, mai trziu, alearg\ mintea noastr\ printr-o infinitate de `ntmpl\ri, dintr-odat\ vii, a[a c\ atunci cnd, la mult\ vreme dup\ aceea, lu\m acele pagini scrise, ne putem `ntoarce `n acela[i loc [i la aceea[i stare `n care ne-am aflat cndva.7 Pentru Louise Lab, cititorul are capacitatea de a recrea trecutul. Dar al cui trecut? Rilke a fost unul dintre acei poe]i care [i-a reg\sit permanent `n lecturile sale propria biografie: copil\ria lui nefericit\, tat\l lui dominator, care l-a for]at s\ intre la [coala militar\, mama lui snoab\, care regreta c\ nu avea o fiic\ [i-l `mbr\ca `n haine femeie[ti, incapacitatea lui de-a [i p\stra rela]iile amoroase, faptul c\ era sf[iat `ntre seduc]iile societ\]ii mondene [i via]a de pustnic. A `nceput s-o citeasc\ pe Lab cu trei ani `nainte de izbucnirea Primului R\zboi Mondial, `ntr-un moment de cump\n\ al propriei crea]ii, cnd i s-a p\rut c\ recunoa[te ruina [i groaza ce aveau s\ vin\. C\ci de privesc pn\ cnd dispar ~n propria-mi privire, par a purta moartea.8 ~ntr-o epistol\ a scris: Nu m\ gndesc la munc\, ci doar s\-mi rec[tig treptat s\n\tatea prin lectur\, lectur\ repetat\, reflectnd.9 A fost o activitate vast\. Reconstituind sonetele lui Lab `n limba german\, Rilke s-a angajat `n mai multe lecturi deodat\. El recupera a[a cum sugerase Lab trecutul, de[i nu pe acela al lui Lab, despre care el nu [tia nimic, ci trecutul lui. ~n acelea[i cuvinte omene[ti, acelea[i concepte, acelea[i experien]e [i intui]ii, el a putut citi ceea ce Lab niciodat\ nu evocase. Citea pentru a da sens, descifrnd textul `ntr-o limb\ care nu era a lui, dar `n care devenise suficient de fluent pentru a-[i scrie propria poezie. Sensul este adesea dictat de limba folosit\. Ceva este spus nu neap\rat pentru c\ autorul alege s-o spun\ `ntr-un anumit mod, ci pentru c\ `n acea limb\, o anumit\ secven]\ de cuvinte este potrivit\ s\ dea form\ unui sens, o anumit\ muzic\ este considerat\ agreabil\, anumite construc]ii sunt evitate pentru c\ sunt cacofonice sau au un dublu `n]eles sau par s\ fie ie[ite din uz. Toate g\telile la mod\ ale limbii conspir\ pentru a favoriza un set de cuvinte `naintea altuia. Citea pentru a `n]elege. Traducerea este actul suprem al `n]elegerii. Pentru Rilke, cititorul care cite[te pentru a traduce e prins `ntr-o procedur\ curat

ISTORIA LECTURII

307

judiciar\ de `ntreb\ri [i r\spunsuri, prin care este cernut\ cea mai evaziv\ dintre no]iuni, sensul literar. Cernut\, dar niciodat\ f\cut\ explicit\, pentru c\, prin alchimia particular\ a acestui fel de lectur\, `n]elesul e transformat imediat `ntr-un altul, `ntr-un text echivalent. Iar `n]elegerea poetului `nainteaz\ de la cuvnt la cuvnt, acestea fiind metamorfozate dintr-o limb\ `n cealalt\. Urm\rea lunga ascenden]\ a c\r]ii pe care o citea, `ntruct c\r]ile pe care le citim sunt [i c\r]ile pe care le-au citit [i al]ii. Nu m\ gndesc la pl\cerea intermediat\ de-a ]ine `n minile noastre un volum care a apar]inut odat\ altui cititor, invocat ca o fantom\ prin [optirea unor cuvinte notate pe margine, printr-o semn\tur\ pe prima pagin\, printr-o frunz\ uscat\ l\sat\ ca semn, printr-o pat\ de vin tr\d\toare. Vreau s\ spun c\ fiecare carte atrage dup\ sine o lung\ succesiune de alte c\r]i, ale c\ror coperte s-ar putea s\ nu le vezi niciodat\ [i ai c\ror autori s-ar putea s\ nu-i [tii, dar al c\ror ecou se afl\ `n aceea pe care o ai acum `n mn\. Ce c\r]i se aflau la loc de cinste `n impun\toarea bibliotec\ a lui Lab? Nu [tim exact, dar putem ghici. De exemplu, nu `ncape `ndoial\ c\ `i erau cunoscute edi]iile `n spaniol\ ale unor c\r]i de Garcilaso de la Vega, poetul care a f\cut cunoscut sonetul italian `n Europa, de vreme ce opera lui fusese tradus\ `n Lyon. Iar editorul ei, Jean de Tournes, scosese edi]ii franceze din Hesiod [i Esop [i publicase edi]ii din Dante [i Petrarca `n italian\, precum [i lucr\ri ale altor ctorva poe]i lyonezi,10 iar ea probabil c\ primise exemplare din aceste c\r]i. ~n sonetele lui Lab, Rilke citea [i lecturile ei din Petrarca, Garcilaso, din contemporanul lui Lab, marele Ronsard, despre care Rilke avea s\ discute cu anticarul de la Odon `ntr-o dup\-amiaz\ de iarn\ la Paris. Ca fiecare cititor, Rilke citea [i prin prisma propriei experien]e. Dincolo de sensul literal [i semnifica]ia literar\, textul pe care-l citim cap\t\ proiec]ia propriei noastre experien]e, umbra, cum ar veni, a ceea ce suntem. Soldatul Louisei Lab, care i-ar fi putut inspira versurile arz\toare, este, ca poeta `ns\[i, un personaj fic]ional pentru Rilke, care o cite[te `n `nc\perea lui, patru secole mai trziu. Despre pasiunea ei nu putea [ti nimic: despre nop]ile agitate, despre zadarnicele a[tept\ri de lng\ u[\ [i despre iluzia fericirii, despre cum `[i ]inea respira]ia cnd auzea numele soldatului rostit la `ntmplare, despre teama care o `ncerca cnd `l vedea trecnd prin dreptul geamului [i despre povara care i se lua de pe suflet cnd `[i d\dea seama aproape imediat c\ nu era el, ci altcineva, care amintea de figura-i unic\ toate astea lipseau din cartea pe care Rilke o ]inea pe masa

308 A L B E R T O M A N G U E L

de lng\ pat. Tot ceea ce Rilke putea `n]elege din cuvintele tip\rite pe care Lab le scrisese la c]iva ani dup\ povestea ei de iubire cnd avea deja o c\snicie fericit\ al\turi de produc\torul de frnghii `ntre dou\ vrste Ennemond Perrin, iar soldatul ei devenise un pic mai mult dect o amintire oarecum stnjenitoare era propria lui dezolare. A fost suficient, desigur, pentru c\ nou\, cititorilor, ca [i lui Narcis, ne place s\ credem c\ textul `n care privim ne oglinde[te [i pe noi. Chiar `nainte de a se gndi la a-[i `nsu[i textul prin traducere, Rilke trebuie s\ fi citit poemele lui Lab ca [i cum persoana `nti singular a ei ar fi fost [i a lui. Recenznd traducerile lui Rilke din Lab, George Steiner `l dojene[te pentru perfec]iunea lor, aliindu-se aici cu dr. Johnson. Un traduc\tor trebuie s\ fie ca autorul, a scris Johnson; nu-i treaba lui s\-l dep\[easc\. Iar Steiner a ad\ugat: Cnd face a[a, originalul este `n mod subtil prejudiciat. {i cititorul e jefuit de o imagine corect\.11 Cheia criticii lui Steiner st\ `n epitetul corect\. Citirea de ast\zi a lui Lab citirea ei `n franceza original\, `n afara timpului [i a locului ei , `n mod necesar, `mprumut\ textului punctul de vedere al cititorului. Etimologia, sociologia, studiile despre mod\ [i istoria artei toate acestea `mbog\]esc `n]elegerea unui text de c\tre cititor, dar, pn\ la urm\, o mare parte din asta e simpl\ arheologie. Al doisprezecelea sonet al Louisei Lab, cel care `ncepe cu Luth, compagnon de ma calamit (L\ut\, tovar\[\ a nefericirii mele), se adreseaz\ l\utei, `n al doilea catren, `n ace[ti termeni:
Et tant le pleur piteux ta molest Que, commenant quelque son dlectable, Tu le rendais tout soudain lamentable, Feignant le ton que plein avais chant.

O traducere literal\ ar putea suna astfel:


{i plnsul jalnic te tulbur\ att de mult C\, atunci cnd `ncep (s\ cnt) vreun sunet pl\cut, Brusc tu-l `ntorni `ntr-unul de jale, Simulnd (c\ ar cnta ca minor\) cheia pe care eu o cntasem ca major\.

Aici Lab face uz de un limbaj muzical ascuns pe care ea, ca interpret\ la l\ut\, trebuie s\-l fi cunoscut bine, dar care este de ne`n]eles pentru noi, f\r\

ISTORIA LECTURII

309

un dic]ionar istoric al termenilor muzicali. Plein ton `nsemna, `n secolul al [aisprezecelea, cheia major\, opusul lui ton feint cheia minor\. Feint `nseamn\, literal, fals, pretins. Versul sugereaz\ c\ l\uta cnt\ `ntr-o cheie minor\ ceea ce poetul cntase `ntr-o cheie deplin\ (adic\ major\). Pentru a `n]elege asta, cititorul contemporan trebuie s\ acumuleze cuno[tin]e care-i erau familiare lui Lab, trebuie s\ devin\ (`n termeni echivalen]i) mult mai instruit dect Lab, doar pentru a r\mne cu ea, `n vremea ei. Exerci]iul este, desigur, zadarnic, dac\ scopul este acela de a-]i asuma rolul auditoriului lui Lab: noi nu putem deveni cititorii c\rora le era destinat poemul. Rilke totu[i cite[te:
[] Ich ri dich so hinein in diesen Gang der Klagen, drin ich befangen bin, da, wo ich je seligen Ton versuchend angeschlagen, da unterschlugst du ihn und tontest weg. [] Te-am dus Att de departe pe poteca triste]ii ~n care-s prins, c\ oriunde Am `ncercat s\ scot un ton fericit, L-ai ascuns [i l-ai stins pn-a murit.

Nu se cere aici o cunoa[tere specializat\ a limbii germane [i totu[i fiecare metafor\ muzical\ din sonetul Louisei Lab este fidel p\strat\. Dar limba german\ permite explor\ri aprofundate, iar Rilke `ncarc\ acest catren cu o lectur\ mai complex\ dect ar fi putut percepe Lab, scriind `n francez\. Omofonia care se realizeaz\ `ntre anschlagen (a atinge coarda) [i unterschlagen (a sfeterisi, a buzun\ri, a pune deoparte) `i serve[te pentru a compara cele dou\ atitudini amoroase: cea a lui Lab, `ndr\gostita `ntristat\, `ncercnd s\ scoat\ un ton fericit, [i cea a l\utei ei, tovar\[ul credincios, martora adev\ratelor ei sentimente, care n-o va l\sa s\ scoat\ un ton necinstit, fals [i care, `n mod paradoxal, `l va sfeterisi, ascunde, ca s-o fac\, pn\ la urm\, s\ tac\. Rilke ([i aici intervine `n text experien]a cititorului) cite[te, `n sonetul lui Lab, imagini de c\l\torie, triste]e claustrat\, t\cere preferat\ falsei exprim\ri a sentimentelor, suprema]ia ferm\ a instrumentului poetic asupra oric\ror dr\g\l\[enii sociale, precum

310 A L B E R T O M A N G U E L

preten]ia de a fi fericit\, acestea fiind tr\s\turi ale propriei vie]i. Decorul poeziei lui Lab este un spa]iu `nchis, precum acela al `ndep\rtatelor ei surori din Japonia perioadei Heian; este o femeie singur\, jelindu-[i iubirea; `n vremea lui Rilke, imaginea, loc comun `n Rena[tere, nu mai are de mult rezonan]\ [i cere o explica]ie despre cum a ajuns ea s\ fie prins\ `n acest loc al triste]ii. Ceva din simplitatea pe care o g\sim la Lab (s\ `ndr\znim s\-i spunem banalitate?) se pierde, dar se c[tig\ mult `n profunzime, `n sentiment tragic. Nu este vorba despre faptul c\ lectura lui Rilke ar distorsiona poemul lui Lab mai mult dect oricare alt\ lectur\ ulterioar\ secolului ei; e o lectur\ mai bun\ dect aceea de care suntem capabili cei mai mul]i dintre noi, una care face lectura noastr\ posibil\, pentru c\ orice alt\ lectur\ a poeziei lui Lab trebuie s\ r\mn\, pentru noi, de aceast\ parte a timpului, la nivelul s\r\citelor noastre capacit\]i intelectuale. ~ntrebndu-se de ce, din opera tuturor poe]ilor secolului dou\zeci, poezia dificil\ a lui Rainer Maria Rilke a c\p\tat o asemenea popularitate `n Occident, criticul Paul de Man a sugerat c\ aceasta s-ar putea datora faptului c\ mul]i l-au citit de parc\ s-ar fi adresat p\r]ii celei mai ascunse a propriului lor sine, relevnd profunzimi pe care greu le-ar fi b\nuit sau permi]ndu-le s\ `mp\rt\[easc\ un calvar pe care i-a ajutat s\-l `n]eleag\ [i s\-l lase `n urm\.12 Lectura lui Rilke din Lab nu rezolv\ nimic, `n sensul de-a face mai explicit\ simplitatea ei; mai mult, sarcina lui pare s\ fi fost aceea de-a face mai profund\ gndirea ei poetic\, ducnd-o mai departe dect era preg\tit originalul s\ mearg\, v\znd, adic\, mai mult `n cuvintele lui Lab dect a v\zut ea `ns\[i. ~nc\ de pe timpul lui Lab, respectul acordat autorit\]ii unui text era de mult\ vreme [ubred. ~n secolul al doisprezecelea, Ablard denun]ase obiceiul atribuirii propriilor opinii altor persoane, lui Aristotel sau arabilor, cu scopul de-a evita criticile directe;13 acesta argumentul autorit\]ii, pe care Ablard `l compara cu lan]ul de care animalele sunt legate [i duse orbe[te a devenit posibil pentru c\, `n mintea cititorului, textul clasic [i autorul lui recunoscut erau considerate infailibile. {i, dac\ lectura acceptat\ era infailibil\, ce spa]iu mai r\mnea pentru interpret\ri? Chiar [i textul socotit a fi cel mai infailibil dintre toate Cuvntul Domnului `nsu[i, Biblia a trecut printr-o serie lung\ de transform\ri `n minile cititorilor ei succesivi. De la canonul Vechiului Testament, stabilit `n secolul

ISTORIA LECTURII

311

al doilea d.Hr. de rabinul Akiba ben Joseph, pn\ la traducerea `n englez\ a lui John Wycliffe din secolul al paisprezecelea, cartea numit\ Biblie a fost, pe rnd, Septuaginta greceasc\ `n secolul al treilea `.Hr. ([i baz\ pentru urm\toarele traduceri `n latin\), a[a-zisa Vulgata (versiunea `n latin\ a Sfntului Ieronim, de la sfr[itul secolului al patrulea) [i toate Bibliile de mai trziu din Evul Mediu: gotic\, slav\, armean\, cea scris\ `n englez\ veche, `n saxon\ occidental\, anglo-normand\, francez\, frigian\, german\, irlandez\, olandez\, italian\, provensal\, spaniol\, catalan\, polonez\, galez\, ceh\, maghiar\. Fiecare dintre acestea a fost, pentru cititorii ei, Biblia, dar fiecare permitea o lectur\ diferit\. ~n aceast\ mul]ime de Biblii unii vedeau `mplinirea visului umani[tilor. Erasmus scria: ~mi doresc ca pn\ [i cea mai umil\ dintre femei s\ poat\ citi Evanghelia s\ citeasc\ Epistolele lui Pavel. {i `mi doresc ca acestea s\ fie traduse `n toate limbile, ca s\ poat\ fi citite [i `n]elese nu doar de sco]ieni [i irlandezi, ci [i de turci [i sarazini.[] ~mi doresc ca gospodarul s\ `ngne fragmente din Epistole `n urma plugului, ca ]es\torul s\ le murmure `n ritmul suveicii.14 Acum se ivise [ansa. ~n fa]a unei asemenea explozii de multiple lecturi posibile, autorit\]ile au c\utat un mod `n care s\ p\streze controlul asupra textului o singur\ carte autorizat\, `n care cuvntul lui Dumnezeu s\ poat\ fi citit a[a cum a vrut El. Pe 15 ianuarie 1604, la Hampton Court, `n prezen]a regelui Iacob I, puritanul dr. John Rainolds a `ndemnat-o pe Maiestatea Sa s\ fie din nou tradus\ Biblia, `ntruct cele permise sub domnia regilor Henric al VIII-lea [i Edward al VI-lea erau corupte [i nu corespundeau adev\rului celei originale la care episcopul de Londra a r\spuns c\ dac\ ne-am lua dup\ toanele fiec\ruia, traducerile ar fi nenum\rate.15 ~n pofida avertismentului `n]elept al episcopului, regele a fost de acord [i le-a poruncit vicarului de Westminster [i profesorilor emeri]i de ebraic\ de la Cambridge s\ `ntocmeasc\ o list\ de c\rturari capabili s\ se angajeze `ntr-o asemenea teribil\ `ntreprindere. Pe Iacob l-a am\rt prima list\ prezentat\, deoarece c]iva dintre cei afla]i pe ea nu aveau niciun fel de demnitate ecleziastic\, fie una ct de mic\, [i i-a cerut episcopului de Canterbury s\ solicite alte sugestii din partea colegilor episcopi. Un nume nu ap\rea pe nicio list\: cel al lui Hugh Broughton, un foarte bun cunosc\tor de ebraic\, care deja finalizase o nou\ traducere a Bibliei, dar care din pricina temperamentului irascibil nu-[i f\cuse

312 A L B E R T O M A N G U E L

prea mul]i prieteni. Broughton totu[i nu a a[teptat s\ fie invitat, ci a trimis el `nsu[i regelui o list\ de recomand\ri pentru `ns\rcinarea dorit\. Pentru Broughton, fidelitatea fa]\ de text putea fi garantat\ de un vocabular con]innd acei termeni specifici actualiza]i folosi]i de cei care transcriseser\ Cuvntul Domnului pe vremea ciobanilor din pustie. Broughton a sugerat c\, pentru a reda exact termenii de factur\ tehnic\ din text, era nevoie s\ fie solicitat ajutorul unor artizani asemenea acelora care au brodat efodul lui Aaron, geometri, tmplari, zidari de la Templul lui Solomon [i Iezechiel; [i gr\dinari pentru toate crengile [i ramurile din copacul lui Iezechiel.16 (Un secol [i jum\tate mai trziu, Diderot [i dAlembert aveau s\ procedeze `ntr-o manier\ similar\ ca s\ pun\ la punct detaliile tehnice din extraordinara lor ncyclopdie.) Broughton (care, a[a cum am men]ionat, tradusese deja Biblia pe cont propriu) a afirmat c\ era nevoie de o mul]ime de `nv\]a]i pentru a rezolva nenum\ratele probleme de sens [i semnifica]ie, p\strnd, `n acela[i timp, coeren]a `ntregului. A[a c\, el a propus ca regele s\ aib\ mai mul]i c\rturari care s\ traduc\ o parte, iar cnd ei au ajuns la un stil bun `n englez\ [i la sensul adev\rat, al]ii s\ fac\ o uniformizare, `n a[a fel `nct s\ nu fie folosite cuvinte diferite atunci cnd cuvntul original este acela[i.17 Aici a `nceput probabil tradi]ia anglo-saxon\ a redact\rii, obiceiul de a avea un supracititor care s\ revizuiasc\ textul `nainte de publicare. Unul dintre episcopii din erudita comisie, episcopul Bancroft, a `ntocmit o list\ de cincisprezece reguli pentru traduc\tori. Ace[tia aveau s\ urmeze, ct de fidel cu putin]\, versiunea mai veche a Bibliei Episcopilor din 1568 (o edi]ie revizuit\ a a[a-numitei Biblii Mari, care era la rndul ei o revizuire a Bibliei lui Matthew, aceasta fiind o mixtur\ din Biblia incomplet\ a lui William Tyndale [i prima edi]ie tip\rit\ complet a Bibliei `n englez\, scoas\ de Miles Coverdale). Traduc\torii, lucrnd cu Biblia Episcopilor `n fa]\, apelnd cnd [i cnd la alte traduceri `n englez\ [i la o mul]ime de Biblii `n alte limbi, au `ncorporat toate lecturile anterioare `n a lor. Biblia lui Tyndale, din ale c\rei edi]ii succesive s-au `nfruptat, le-a oferit mult material pe care l-au introdus f\r\ prea multe revizuiri. William Tyndale, c\rturar [i tipograf, fusese condamnat de Henric al VIII-lea pentru erezie (cu ceva timp `n urm\ `l ofensase pe rege criticndu-l pentru divor]ul s\u de Catherine de Aragon) [i `n 1536 a fost mai `nti strangulat [i apoi ars pe rug

ISTORIA LECTURII

313

pentru traducerea Bibliei din greac\ [i ebraic\. ~nainte de a-[i `ncepe traducerea, Tyndale scrisese: Pentru c\ mi-am dat seama din proprie experien]\ ct a fost de dificil s\-i convingi pe laici de vreun adev\r [i asta doar dac\ le sunt puse `n fa]a ochilor scripturile traduse `n limba lor matern\, ca ei s\ poat\ vedea evolu]ia, ordinea [i semnifica]ia textului. Astfel `nct el a transpus cuvintele vechi `ntr-un limbaj deopotriv\ simplu [i artistic. El a introdus `n limba englez\ cuvintele Pa[tele Evreiesc, `mp\ciuitorul, `ndelung-suferindul [i (pe acesta `l g\sesc inexplicabil de mi[c\tor) adjectivul frumos. A fost primul care a folosit numele Iehova `ntr-o Biblie englez\. Miles Coverdale `ntregise [i completase munca lui Tyndale, publicnd `n 1535 prima Biblie englez\ integral\. C\rturar la Cambridge [i c\lug\r augustin care, spun unii, l-a ajutat pe Tyndale la unele p\r]i ale traducerii lui, Coverdale a `ntreprins o versiune englez\ sponsorizat\ de Thomas Cromwell, Lord Cancelar al Angliei, extras\ nu din originalele ebraice [i grece[ti, ci din alte traduceri. Biblia lui este cunoscut\ [i ca Biblia dulceag\, pentru c\ `n Ieremia 8:22 spune Afl\-se `ndulcire `n Galaad `n loc de mngiere, sau Biblia cu Gndaci pentru c\ al cincilea vers din Psalmul 90 a devenit Nu trebuie s\ te temi de niciun gndac al nop]ii `n loc de spaima nop]ii. Lui Coverdale `i datoreaz\ noii traduc\tori expresia valea umbrei mor]ii (Psalmul 22). Dar traduc\torii regelui Iacob au f\cut mai mult dect s\ copieze vechi lecturi. Episcopul Bancroft indicase s\ fie p\strate formele populare ale numelor [i cuvintelor ecleziastice; chiar dac\ originalul sugera o traducere mult mai precis\, folosirea cuvintelor conform tradi]iei a prevalat asupra exactit\]ii. Cu alte cuvinte, Bancroft a recunoscut c\ o lectur\ cu autoritate prevaleaz\ asupra celei a autorului. ~n]elept, a sesizat c\ a restaura forma original\ a unui nume ar fi `nsemnat s\ se introduc\ o noutate izbitoare, care lipsea `n original. Din acela[i motiv, a eliminat notele marginale, recomandnd ca ele s\ fie scurt [i potrivit incluse chiar `n text. Traduc\torii regelui Iacob au lucrat `n [ase grupuri: dou\ la Westminster, dou\ la Cambridge [i dou\ la Oxford. Ace[ti patruzeci [i nou\ de oameni au ob]inut, prin interpret\rile lor personale [i solu]ii asupra c\rora s-au pus de acord, un extraordinar echilibru `ntre acurate]e, respect pentru exprimarea tradi]ional\ [i un stil general care permitea lectura nu a unei opere noi, ci a ceva ce exista de mult\ vreme. Att de des\vr[it a fost rezultatul, `nct cteva secole

314 A L B E R T O M A N G U E L

mai trziu, cnd Biblia Regelui Iacob era recunoscut\ de toat\ lumea ca una dintre capodoperele prozei engleze, Rudyard Kipling [i-a imaginat o poveste `n care Shakespeare [i Ben Johnson colaboreaz\ la traducerea ctorva versete din Isaia pentru m\re]ul proiect.18 Cu siguran]\, Biblia Regelui Iacob are o profunzime poetic\ ce extinde textul dincolo de orice simpl\ t\lm\cire a sensului. Diferen]a dintre o lectur\ corect\, dar seac\, [i una precis\ [i sonor\, poate fi judecat\ comparnd, de exemplu, faimosul Psalm 22 din Biblia Episcopilor cu versiunea din Biblia Regelui Iacob. ~n Biblia Episcopilor se cite[te:
Dumnezeu e p\storul meu, prin urmare nu-mi poate lipsi nimic; el m\ va face s\ ad\st `n p\[uni pline de iarb\, [i m\ va c\l\uzi spre ape lini[tite.

Traduc\torii Bibliei Regelui Iacob l-au transformat `n:


Domnul e p\storul meu; nimic nu-mi va lipsi, El m\ s\l\[luie[te pe p\[uni verzi: [i m\ duce lng\ apa odihnei.

Oficial, traducerea regelui Iacob trebuia s\ clarifice [i s\ restaureze semnifica]ia. Cu toate astea, orice traducere bun\ este, `n mod necesar, diferit\ de original, de vreme ce `[i asum\ textul original ca pe ceva deja digerat, dezbr\cat de fragila lui ambiguitate, interpretat. ~n traducere, inocen]a pierdut\ dup\ prima lectur\ este restaurat\ sub alt\ `nf\]i[are, `ntruct cititorul este `nc\ o dat\ pus `n fa]a unui text nou [i a misterului care `l `nso]e[te. Acesta este paradoxul inevitabil al traducerii [i, de asemenea, ceea ce o `mbog\]e[te. Pentru regele Iacob [i traduc\torii lui, scopul colosalei `ntreprinderi era unul recunoscut `n mod f\]i[ politic: de a edita o Biblie pe care oamenii s-o poat\ citi singuri [i totu[i, pentru c\ era un text popular, `mpreun\. Tiparul le-a dat iluzia c\ puteau face aceea[i carte ad infinitum; actul traducerii a poten]at o asemenea iluzie, dar a `nlocuit diferitele versiuni ale textului cu una singur\, oficial recunoscut\, `nsu[it\ de na]iune, acceptabil\ din punct de vedere religios. Biblia Regelui Iacob, publicat\ `n 1611, dup\ patru ani de munc\ grea, a devenit versiunea autorizat\, Biblia Tuturor `n englez\, aceea[i pe care, c\l\torind ast\zi `ntr-o ]ar\ `n care se vorbe[te limba englez\, o g\sim pe m\su]a de

Pagina de titlu a primei edi]ii din Biblia Regelui Iacob.

316 A L B E R T O M A N G U E L

lng\ pat `n camerele de hotel, `ntr-un istoric efort de a crea un commonwealth al cititorilor printr-un text unificat. ~n Prefa]a pentru cititor, traduc\torii Bibliei Regelui Iacob au scris: Traducerea este aceea care deschide fereastra, ca s\ lase s\ intre lumina; care sparge coaja, ca s\ putem mnca miezul; care trage cortina, ca s\ putem privi `n cel mai sfnt loc; care scoate capacul fntnii, ca s\ putem ajunge la ap\. Asta `nseamn\ c\ nu trebuie s\ ne temem de lumina Scripturilor [i s\-i `ncredin]\m cititorului posibilitatea ilumin\rii; nu apucndu-ne, `n manier\ arheologic\, s\ `i red\m un iluzoriu stadiu originar, ci eliberndu-l din constrngerile date de timp [i spa]iu; nu simplificnd de dragul explicit\rii superficiale, ci permi]nd profunzimilor de `n]eles s\ r\zbat\ la suprafa]\; nu glosnd textul `n maniera scolastic\, ci construind un text nou [i echivalent. De ce `mp\r\]ia Domnului devine cuvinte sau silabe? se `ntreab\ traduc\torii. De ce s\ fim `n lan]urile acestora dac\ putem fi liberi? Cteva secole mai trziu, `ntrebarea `nc\ mai era pus\. Pe m\sur\ ce Rilke, `n prezen]a t\cut\ a lui Burckhardt, se angaja `ntr-o discu]ie literar\ tot mai aprins\ cu librarul de la Odon, un b\trn, pesemne un client fidel, a intrat `n pr\v\lie [i, a[a cum se [tie c\ fac cititorii cnd subiectul este cartea, a intrat neinvitat `n vorb\. Discu]ia lor s-a orientat curnd spre meritele poetice ale lui Jean de la Fontaine, ale c\rui Fabule Rilke le admira, [i spre scriitorul alsacian Johann Peter Hebel, pe care anticarul `l considera un fel de frate mai tn\r al lui La Fontaine. Poate fi citit Hebel `n traducere francez\? a `ntrebat Rilke, cu [iretenie. B\trnul a smuls cartea din minile poetului. O traducere a lui Hebel! a strigat el. O traducere francez\! Ai citit vreodat\ o traducere francez\ a unor texte germane care s\ fie m\car suportabil\? Cele dou\ limbi sunt diametral opuse. Singurul francez care l-ar fi putut traduce pe Hebel, presupunnd c\ ar fi [tiut germana, iar atunci n-ar mai fi fost acela[i om, a fost La Fontaine. ~n paradis, i-a `ntrerupt anticarul, care pn\ atunci st\tuse t\cut, ei f\r\ `ndoial\ discut\ unul cu cel\lalt `ntr-o limb\ pe care noi am uitat-o. La care b\trnul a morm\it furios: Oh, `n iad, cu paradisul! Dar Rilke a fost de acord cu librarul. ~n capitolul al unsprezecelea al Genezei, traduc\torii edi]iei regelui Iacob au scris c\, `nainte ca Dumnezeu s\ fi amestecat limbile oamenilor ca s\ `mpiedice construirea turnului Babel, `ntregul p\mnt a fost de-o singur\ limb\ [i o singur\ vorbire. Aceast\ limb\ primordial\,

ISTORIA LECTURII

317

despre care cabali[tii au crezut c\ era [i limba paradisului, a fost st\ruitor c\utat\ de multe ori de-a lungul istoriei noastre `ntotdeauna f\r\ succes. ~n 1836, c\rturarul german Alexander von Humboldt19 a sugerat c\ fiecare limb\ are o form\ lingvistic\ intern\ care exprim\ universul specific al poporului care o vorbe[te. Acest lucru presupune c\ niciun cuvnt din nicio limb\ dat\ nu este identic cu un alt cuvnt din alt\ limb\, transformnd traducerea `ntr-un obiectiv imposibil, ca imprimarea pe o moned\ a vntului sau `mpletirea unei frnghii din nisip. Traducerea poate s\ existe doar ca `n]elegere dezordonat\ [i lipsit\ de ceremonie, prin intermediul graiului traduc\torului, a ceea ce se ascunde, irecuperabil de fapt, `n original. Cnd citim un text `n propria limb\, el `nsu[i devine o barier\. Putem p\trunde `n acesta doar `n m\sura `n care ne permit cuvintele, `mbr\]i[nd toate defini]iile lor posibile; putem aduce alte texte de care s\ se lege [i care s\-l reflecte, ca `ntr-o sal\ a oglinzilor; putem construi un alt text, critic, care `l va extinde [i-l va ilumina pe cel pe care l-am citit; dar nu putem evita faptul c\ limba `n care este scris devine limita universului nostru. Traducerea propune un fel de univers paralel, un alt spa]iu [i un alt timp, `n care textul relev\ alte, extraordinar de posibile, sensuri. Pentru aceste sensuri totu[i nu exist\ cuvinte, de vreme ce ele exist\ `ntr-un ]inut al nim\nui, pe care `l intuim, `ntre limba originalului [i limba traduc\torului. Confom lui Paul de Man, poezia lui Rilke promite un adev\r despre care, pn\ la urm\, poetul trebuie s\ m\rturiseasc\ faptul c\-i doar o minciun\. Rilke, spunea de Man, poate fi `n]eles doar dac\ `]i dai seama de urgen]a acestei promisiuni [i de urgen]a la fel de mare [i la fel de poetic\ a retract\rii ei, chiar `n clipa `n care pare s\ fie pe punctul de a ne-o oferi.20 ~n acel loc ambiguu `n care Rilke aduce versurile lui Lab, cuvintele (ale lui Lab sau ale lui Rilke autorul de drept nu mai conteaz\) devin att de exorbitant de bogate, `nct nicio traducere nu mai e posibil\. Cititorul (eu sunt acel cititor, [eznd la masa mea din cafenea, cu poemele `n francez\ [i german\ deschise `n fa]\) trebuie s\ perceap\ respectivele cuvinte `n mod intim, de data aceasta nu printr-un limbaj explicativ, ci ca pe o experien]\ cople[itoare, nemijlocit\, f\r\ cuvinte, care recreeaz\ [i, deopotriv\, redefine[te lumea, prin pagin\ [i dincolo de ea ceea ce Nietzsche a numit mi[carea stilului `ntr-un text. Traducerea poate fi o imposibilitate, o tr\dare, o fraud\, o inven]ie, o minciun\ optimist\ dar, `n desf\[urarea ei, face din cititor un ascult\tor mai `n]elept, mai bun: mai pu]in sigur, mult mai sensibil, seliglicher.

Una din rarele fotografii care `nf\]i[eaz\ o sclav\ citind, f\cut\ cca 1856 `n Aiken, Carolina de Sud.

ISTORIA LECTURII

319

LECTURA INTERZIS|

~n 1660, Carol al II-lea al Angliei, fiul regelui care consultase, cu atta lips\ de noroc, oracolul lui Virgiliu, cunoscut supu[ilor s\i drept Monarhul Vesel pentru c\-i pl\ceau petrecerile [i `i era sil\ de orice munc\, a emis un decret conform c\ruia Consiliul Planta]iilor Str\ine trebuia s\-i educe dup\ preceptele cre[tine pe b\[tina[ii, servitorii [i sclavii din coloniile britanice. Dr. Johnson, care, din perspectiva avantajoas\ a secolului ce avea s\ vin\, l-a admirat pe rege, a spus c\ acesta are meritul de a se fi str\duit s\ fac\ ceea ce a crezut c\ e pentru salvarea sufletelor supu[ilor s\i, pn\ cnd a pierdut un mare imperiu.1 Istoricul Macaulay,2 care, de la o distan]\ de dou\ secole, nu-l admira, sus]inea c\ pentru Carol iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru ]ar\, iubirea pentru familie, iubirea pentru prieteni erau cuvinte de acela[i soi, sinonime delicate [i convenabile ale iubirii de sine.3 Nu e clar de ce a emis Carol acest decret `n primul an al domniei sale, numai dac\ nu cumva [i l-a imaginat ca o modalitate de-a pune noi baze pentru toleran]a religioas\, c\reia Parlamentul i s-a opus. Carol, care `n pofida tendin]elor sale pro-catolice s-a declarat loial credin]ei protestante, a crezut (`n m\sura `n care putea crede ceva) c\, dup\ cum gndise Luther, salvarea sufletului depindea de capacitatea fiec\rui individ de-a citi singur cuvntul lui Dumnezeu.4 Dar proprietarii de sclavi britanici nu erau convin[i. Le era team\ chiar [i de ideea unei popula]ii negre [tiutoare de carte, care ar fi putut g\si `n c\r]i periculoase idei revolu]ionare. Ei nu d\deau crezare acelora care ar\tau c\ doar cunoa[terea limitat\ la Biblie ar `nt\ri leg\turile din societate; `[i

320 A L B E R T O M A N G U E L

d\deau seama c\ dac\ sclavii puteau citi Biblia, puteau la fel de bine citi bro[uri aboli]ioniste [i c\ pn\ [i `n Scripturi sclavii pot g\si idei a]]\toare despre revolt\ [i libertate.5 Opozi]ia fa]\ de decretul lui Carol a fost mai puternic\ `n coloniile americane, [i mai puternic\ dect oriunde `n Carolina de Sud, unde, un secol mai trziu, au fost promulgate legi stricte, interzicnd tuturor negrilor, sclavi sau oameni liberi, s\ `nve]e s\ citeasc\. Aceste legi au r\mas `n vigoare pn\ trziu, pe la mijlocul secolului al nou\sprezecelea. Timp de secole, sclavii afro-americani au `nv\]at s\ citeasc\ `n pofida unor bariere extraordinare, riscndu-[i via]a pentru a duce la bun sfr[it un proces care, din cauza greut\]ilor `ntlnite `n cale, dura uneori ani buni. Relat\rile despre instruirea lor sunt multe [i eroice. Belle Myers Carothers, la vrsta de nou\zeci de ani intervievat\ `n cadrul Proiectului Federal al Scriitorilor, o comisie constituit\ `n 1930 ca s\ `nregistreze, printre altele, m\rturiile personale ale fo[tilor sclavi `[i aminte[te c\ a `nv\]at s\ citeasc\ `n timp ce avea grij\ de copilul mic al proprietarului planta]iei, care se juca cu litere. Proprietarul, v\znd ceea ce f\cea, a lovit-o cu cizmele. Myers a perseverat, studiind `n secret literele copilului, precum [i cteva cuvinte pe care le g\sise `ntr-un alfabetar. ~ntr-o zi, a spus ea, am g\sit o carte de imnuri[] [i am silabisit Cnd `mi pot citi limpede numele. Am fost att de fericit\ cnd am v\zut c\ puteam cu adev\rat s\ citesc, `nct am dat fuga s\ le spun tuturor celorlal]i sclavi.6 St\pnul lui Leonard Black l-a g\sit odat\ pe acesta cu o carte [i l-a biciuit cu atta severitate, c\ a biruit setea mea de cunoa[tere [i am abandonat `mplinirea ei pn\ dup\ ce am fugit.7 Doc Daniel Dowdy [i-a amintit c\ prima oar\ cnd erai prins `ncercnd s\ cite[ti sau s\ scrii erai biciuit cu un bici pentru vite, data urm\toare se folosea un bici cu nou\ noduri [i a treia oar\ ]i se t\ia prima falang\ a ar\t\torului.8 ~n Sud era ceva obi[nuit pentru to]i proprietarii de planta]ii s\ spnzure orice sclav care `ncerca s\-i `nve]e pe ceilal]i cum s\ scrie [i s\ citeasc\ pe litere.9 ~n aceste `mprejur\ri, sclavii care voiau s\ [tie carte erau obliga]i s\ g\seasc\ metode ingenioase ca s\ `nve]e, fie de la ceilal]i sclavi, fie de la dasc\li albi mai `n]eleg\tori, fie inventnd stratageme care le permiteau s\ studieze neobserva]i. Scriitorul american Frederick Douglas, care s-a n\scut `n sclavie [i a devenit unul dintre aboli]ioni[tii cei mai conving\tori ai zilelor sale, precum [i fondator al ctorva ziare politice, `[i aminte[te `n autobiografia sa: Auzind-o

ISTORIA LECTURII

321

des pe st\pna mea citind Biblia cu voce tare[] mi-a trezit curiozitatea, impresionat fiind de misterul cititului, [i `n mine a crescut dorin]a de-a `nv\]a. Pn\ `n clipa aceea nu [tiusem absolut nimic `n privin]a acestei minunate arte, iar ignoran]a [i necunoa[terea mea despre ce-ar fi putut face ea pentru mine, precum [i `ncrederea `n st\pna mea, m-au `mboldit s\-i cer s\ m\ `nve]e s\ citesc.[] ~ntr-un interval incredibil de scurt, sub blnda ei `ndrumare, am st\pnit alfabetul [i am putut citi cuvinte din trei sau patru litere.[] [St\pnul meu] i-a interzis s\-mi mai dea alte lec]ii[][dar] hot\rrea pe care a dovedit-o `n a m\ ]ine `n ignoran]\ n-a f\cut dect s\ m\ `mping\ c\tre [i mai mult\ cunoa[tere. Nu sunt sigur dac\ nu cumva datorez faptul c\ am `nv\]at s\ citesc `n aceea[i m\sur\ `mpotrivirii st\pnului meu, ct [i blndei `ndrum\ri din partea binevoitoarei st\pne.10 Thomas Johnson, un sclav care mai trziu a devenit un bine-cunoscut preot misionar `n Anglia, a explicat c\ el a `nv\]at s\ citeasc\ studiind literele dintr-o Biblie pe care o furase. Pentru c\ st\pnul lui citea cu voce tare cte un capitol din Noul Testament `n fiecare sear\, Johnson l-a convins s\ citeasc\ acela[i capitol de mai multe ori, pn\ cnd l-a `nv\]at pe de rost [i a fost capabil s\ g\seasc\ acelea[i cuvinte pe pagina tip\rit\. De asemenea, cnd studia fiul st\pnului, Johnson `i sugera b\iatului s\ citeasc\ o parte din lec]ie cu voce tare. Domnu e st\pnul meu, spunea Johnson ca s\-l `ncurajeze, mai cite[te asta o dat\, ceea ce b\iatul a f\cut adesea, creznd c\ Johnson nu f\cea dect s\-i admire performan]a. Prin repeti]ii, a `nv\]at destul `nct s\ poat\ citi ziarele cnd a izbucnit R\zboiul Civil [i, mai trziu, a deschis o [coal\ pe cont propriu, ca s\-i `nve]e pe al]ii s\ citeasc\.11 {tiin]a cititului nu a fost, pentru sclavi, un pa[aport imediat spre libertate, ci mai degrab\ o cale de-a ob]ine acces la unul dintre puternicele instrumente ale opresorilor lor: cartea. Proprietarii de sclavi (asemenea dictatorilor, tiranilor, monarhilor absoluti[ti [i altor ilici]i de]in\tori ai puterii) credeau cu fermitate `n puterea cuvntului scris. Ei [tiau, mult mai bine dect unii cititori, c\ cititul este o putere care nu necesit\ mai mult de cteva cuvinte ca s\ devin\ irezistibil\. Cine e capabil s\ citeasc\ o propozi]ie e capabil s\ le citeasc\ pe toate; mai important dect att, cititorul are astfel posibilitatea de a reflecta asupra propozi]iei, de a ac]iona conform ei, de a-i da o semnifica]ie. Po]i face pe prostul cu o propozi]ie, a spus dramaturgul austriac Peter

Gravur\ chinezeasc\ din secolul al [aisprezecelea `nf\]i[nd arderea c\r]ilor de c\tre primul `mp\rat Shih Huang-ti.

ISTORIA LECTURII

323

Nazi[ti arznd c\r]i `n Berlin, 10 mai 1933.

Handke. Po]i sus]ine aceast\ propozi]ie `mpotriva altor propozi]ii. S\ nume[ti ce-]i st\ `n cale [i s\-l mu]i din calea ta. S\ te familiarizezi cu toate obiectele. S\ transformi toate obiectele `ntr-o propozi]ie, cu ajutorul propozi]iei. Po]i transforma toate obiectele `n propozi]ia ta. Cu aceast\ propozi]ie, toate obiectele `]i apar]in. Cu aceast\ propozi]ie, toate obiectele sunt ale tale.12 Din asemenea motive, cititul a trebuit s\ fie interzis. A[a cum au [tiut sutele de dictatori, o mul]ime analfabet\ e mai u[or de st\pnit; din moment ce, odat\ dobndit, me[te[ugul citirii nu poate fi dezv\]at, o a doua solu]ie la `ndemn\ este s\-i limitezi `ntinderea. De aceea, ca nicio alt\ crea]ie a omului, c\r]ile au `nsemnat moartea dictaturilor. Puterea absolut\ pretinde ca toate lecturile s\ fie lecturi oficiale. ~n locul tuturor bibliotecilor pline cu opinii, cuvntul dictatorului trebuie s\ fie de ajuns. C\r]ile, a scris Voltaire `ntr-un pamflet satiric intitulat Privind oribila primejdie a lecturii, risipesc ignoran]a custodele [i paznicul statelor poli]iene[ti.13 Prin urmare, cenzura, `ntr-o form\ sau alta, este corolarul puterii,

324 A L B E R T O M A N G U E L

iar istoria lecturii este luminat\ de fl\c\rile unui [ir aparent nesfr[it de ruguri alimentate de cenzori, de la primele suluri de papirus la c\r]ile zilelor noastre. Scrierile lui Protagoras au fost arse `n 411 `.Hr., `n Atena. ~n anul 213 `.Hr., `mp\ratul chinez Shih Huang-ti a `ncercat s\ pun\ cap\t cititului, dnd foc tuturor c\r]ilor din regatul s\u. ~n 168 `.Hr., Biblioteca Evreiasc\ din Ierusalim a fost distrus\ inten]ionat `n timpul revoltei macabeilor. ~n primul secol dup\ Hristos, Cezar August i-a exilat pe poe]ii Cornelius Gallus [i Ovidiu [i le-a interzis operele. ~mp\ratul Caligula a ordonat ca toate c\r]ile lui Homer, Virgiliu [i Titus Livius s\ fie arse (dar edictul s\u n-a fost pus `n prcatic\). ~n anul 303, Diocle]ian a condamnat la ardere toate c\r]ile cre[tine. {i era doar `nceputul. Tn\rul Goethe, v\znd cum este ars\ o carte `n Frankfurt, s-a sim]it martor la o execu]ie. S\ vezi c\ este pedepsit un obiect ne`nsufle]it, a scris el, este `n [i prin sine ceva cu adev\rat `ngrozitor.14 Iluzia nutrit\ de cei care ard c\r]i este c\, f\cnd asta, ei pot s\ anuleze istoria [i s\ aboleasc\ trecutul. Pe 10 mai 1933, la Berlin, cu aparatele de filmat `nregistrnd, `n timp ce erau arse peste dou\zeci de mii de c\r]i `n fa]a unei mul]imi entuziaste de mai bine de o sut\ de mii de oameni, ministrul propagandei, Paul Joseph Goebbels, a spus: A]i procedat bine c-a]i `ncredin]at `n noaptea asta focului toate aceste obscenit\]i ale trecutului. Este o `ntreprindere de for]\, uria[\ [i simbolic\ deopotriv\, care va comunica lumii `ntregi c\ vechiul spirit a murit. Din aceast\ cenu[\ se va `n\l]a pas\rea Phoenix a noului spirit. Un b\ie]a[ de doisprezece ani, Hans Pauker, care mai trziu avea s\ conduc\ Institutul Leo Baeck de Studii Evreie[ti din Londra, a asistat la ardere, [i-[i aminte[te cum, `n timp ce c\r]ile erau aruncate `n fl\c\ri, se ]ineau discursuri care s\ sporeasc\ solemnitatea evenimentului.15 Ac]ionnd `mpotriva supraevalu\rii nevoilor subcon[tiente care se bazeaz\ pe distructive analize ale psihicului [i pentru noble]ea sufletului omenesc, `ncredin]ez fl\c\rilor scrierile lui Sigmund Freud, avea s\ declame unul dintre cenzori `nainte de-a arde c\r]ile lui Freud. Steinbeck, Marx, Zola, Hemingway, Einstein, Proust, H.G. Wells, Heinrich [i Thomas Mann, Jack Londra, Bertolt Brecht [i al]i cteva sute au primit omagiul unor epitafuri similare.

ISTORIA LECTURII

325

Caricatur\ contemporan\, `nf\]i[ndu-l pe cenzorul autointitulat Anthony Comstock.

~n 1872, la mai pu]in de dou\ secole dup\ optimistul decret al lui Carol al II-lea, Anthony Comstock un descendent al vechilor coloniali[ti care obiectaser\ `mpotriva pornirilor educative ale conduc\torului lor a fondat, `n New York, Societatea pentru suprimarea viciului, prima comisie efectiv\ de cenzur\ din Statele Unite. Una peste alta, Comstock ar fi preferat s\ nu fi fost niciodat\ inventat cititul (P\rintele nostru Adam nu putea citi `n Paradis, a afirmat el la un moment dat), dar, dac\ tot fusese inventat, era hot\rt s\ reglementeze folosirea lui. Comstock s-a v\zut pe sine ca pe un cititor al cititorului, care [tia s\ deosebeasc\ literatura bun\ de cea rea, astfel c\ f\cea tot ce-i st\tea `n puteri s\ le impun\ celorlal]i principiile lui. ~n ce m\ prive[te, a scris `n jurnalul s\u, cu un an `nainte de `nfiin]area Societ\]ii, sunt hot\rt, cu ajutorul Domnului, s\ nu cedez `n fa]a opiniei altora, ci s\ r\mn ferm, dac\ simt [i cred c\ am dreptate. Iisus nu a fost niciodat\ clintit de pe calea datoriei sale, orict de grea a fost ea, de opinia public\. Eu de ce a[ fi?16 Anthony Comstock s-a n\scut `n New Canaan, Connecticut, pe 7 martie 1844. Era un b\rbat masiv, iar `n timpul carierei lui de cenzor s-a folosit

326 A L B E R T O M A N G U E L

O justificare a cenzurii `n ni[te benzi desenate americane din secolul al nou\sprezecelea, intitulate Influen]a presei.

nu de pu]ine ori de superioritatea fizic\ pentru a-[i `nfrnge oponen]ii. Unul dintre contemporanii s\i l-a descris astfel: ~nalt cam de un metru [aptezeci, `[i poart\ cele o sut\ zece kilograme de mu[chi [i oase att de bine, `nct ai zice c\ nu cnt\re[te mai mult de nou\zeci. Umerii lui de Atlas, enormi `n circumferin]\, deasupra c\rora se ridic\ un gt de taur, se potrivesc cu bicep[ii [i pulpele de-o excep]ional\ dimensiune [i tari ca fierul. Picioarele-i sunt scurte [i-]i amintesc cumva de trunchiurile de copac.17 Comstock avea dou\zeci [i ceva de ani cnd a venit la New York, cu trei dolari [i patruzeci [i cinci de cen]i `n buzunar. A g\sit o slujb\ ca vnz\tor `ntr-o b\c\nie [i `n scurt timp a putut s\ strng\ cinci sute de dolari, cu care s\-[i cumpere o c\su]\ `n Brooklyn. C]iva ani mai trziu, a `ntlnit-o pe fiica unui pastor prezbiterian [i s-a c\s\torit cu ea. ~n New York, Comstock a descoperit multe lucruri pe care le considera discutabile. ~n 1868, dup\ ce un prieten i-a spus cum fusese dus `n ispit\, corupt [i `mboln\vit de-o anumit\ carte (titlul acestei puternice lucr\ri nu ne-a parvenit), Comstock a cump\rat un exemplar de la magazin [i, apoi, `nso]it de un poli]ist, a pus ca

ISTORIA LECTURII

327

vnz\torul s\ fie arestat [i stocul confiscat. Succesul primului s\u raid a fost de natur\ s\-l determine s\ continue, determinnd `n mod regulat arestarea unor mici editori [i tip\ritori de material stimulator. Cu ajutorul prietenilor din YMCA (Young Men's Christian Association), care i-au dat opt mii cinci sute de dolari, Comstock a putut pune bazele Societ\]ii pentru care a devenit faimos. Cu doi ani `nainte de moarte, a declarat unui intervievator `n New York: ~n cei patruzeci [i unu de ani ct am fost aici, am condamnat destule persoane ct s\ fie umplut un tren de [aizeci [i unu de vagoane, [aizeci de vagoane con]innd cte [aizeci de pasageri fiecare [i al [aizeci [i unulea aproape plin. Am distrus o sut\ [aizeci de tone de literatur\ obscen\.18 Zelul lui Comstock a fost, de asemenea, responsabil pentru cel pu]in cincisprezece sinucideri. Dup\ ce l-a aruncat `n pu[c\rie pentru publicarea a o sut\ [aizeci [i cinci de feluri diferite de literatur\ licen]ioas\ pe un fost chirurg irlandez, William Haynes, acesta din urm\ s-a sinucis. Pu]in dup\ aceea, Comstock era pe cale s\ prind\ feribotul din Brooklyn ([i-a amintit el mai trziu) cnd o Voce i-a spus s\ se duc\ la casa lui Haynes. A sosit tocmai cnd v\duva desc\rca pl\cile de zinc ale c\r]ilor interzise dintr-un furgon de transport. Cu mare agilitate, Comstock a s\rit pe locul vizitiului [i a dus `n goan\ furgonul la YMCA, unde pl\cile au fost distruse.19 Ce c\r]i a citit Comstock? El a fost un adept f\r\ voie al sfatului spiritual dat de Oscar Wilde: Nu citesc niciodat\ o carte pe care trebuie s\ o recenzez; asta ca s\ nu-mi influen]eze opinia. Uneori totu[i frunz\rea c\r]ile `nainte de a le distruge [i era [ocat de cele ce citea. Considera literaturile Fran]ei [i Italiei pu]in mai bune dect istoriile cu bordeluri [i prostituate ale acestor na]iuni libidinoase. Deseori, `n asemenea infame istorii po]i g\si eroine frumoase, excelente, cultivate, bogate [i atr\g\toare din toate punctele de vedere, care `[i aleg iubi]i din rndurile b\rba]ilor c\s\tori]i; or, dup\ c\s\torie, iubi]ii se `ngr\m\desc `n jurul `ncnt\toarei [i tinerei so]ii, bucurndu-se de privilegii menite doar so]ului! Nici m\car clasicii nu erau scuti]i de repro[uri. S\ lu\m, de exemplu, o foarte cunoscut\ carte a lui Boccaccio, scria el `n cartea lui, Capcane pentru tineret. Cartea era att de trivial\, c\ ar fi f\cut orice s\ previn\ ca aceasta s\ scape, asemenea unei fiare s\lbatice, [i s\ distrug\ tineretul ]\rii.20 Balzac, Rabelais, Walt Whitman, Bernard Shaw [i Tolstoi s-au

328 A L B E R T O M A N G U E L

Pagina de titlu a Indexului Catolic, revizuit ultima oar\ `n 1948 [i tip\rit pentru ultima oar\ `n 1966.

num\rat printre victimele sale. Lectura de zi cu zi a lui Comstock era, a spus el, Biblia. Metodele lui Comstock erau dure, dar superficiale. ~i lipseau percep]ia [i r\bdarea cenzorilor mai sofistica]i, care ar fi s\pat pe sub un text cu extraordinar\ aten]ie `n c\utarea mesajelor ascunse. ~n 1981, de exemplu, junta militar\ condus\ de generalul Pinochet a interzis Don Quijote `n Chile, pentru c\ generalul era convins (pe bun\ dreptate) c\ aceasta ascundea o pledoarie pentru libertatea individual\ [i un atac la adresa autorit\]ii oficiale. Cenzura lui Comstock se limita la a trece lucr\rile suspecte, st\pnit de furia de a ponegri, `ntr-un catalog al ororilor. Accesul s\u la c\r]i era [i el limitat; le putea vna doar dup\ ce ap\reau pe rafturile libr\riilor, timp `n care multe ajunseser\ `n minile cititorilor curio[i. Biserica Romano-Catolic\ a fost cu mult `naintea lui. ~n 1559, Sacra Congrega]ie a Inchizi]iei Romane publicase primul Index al c\r]ilor interzise o list\ de c\r]i pe care Biserica le considera primejdioase pentru credin]a [i morala romano-catolicilor. Indexul, care includea c\r]i cenzurate `nainte de publicare, precum [i c\r]i imorale deja publicate, n-a inten]ionat niciodat\ s\ fie un catalog complet al tuturor

ISTORIA LECTURII

329

lucr\rilor interzise de Biseric\. Cnd a fost abandonat, `n iunie 1966, acesta con]inea printre sute de lucr\ri teologice alte sute de c\r]i scrise de autori profani, de la Voltaire [i Diderot la Colette [i Graham Greene. F\r\ `ndoial\, Comstock ar fi g\sit o astfel de list\ de folos. Arta nu este deasupra moralei. Morala e pe primul loc, a scris Comstock. Legea este urm\toarea, ca ap\r\toare a moralit\]ii publice. Arta intr\ `n conflict cu legea doar cnd are tendin]a de a fi obscen\, desfrnat\ sau indecent\. Asta a f\cut ca New York World s\ `ntrebe, `ntr-un editorial: S-a stabilit cu adev\rat c\ nu exist\ nimic s\n\tos `n art\ dect dac\ aceasta are hainele pe ea?21 Defini]ia pe care Comstock [i al]i cenzori o dau artei imorale evit\ `ntrebarea. Comstock a murit `n 1915. Doi ani mai trziu, eseistul american H.L. Mencken a definit cruciada lui Comstock drept un nou puritanism[] nu ascetic, ci militant. Scopul acestuia nu e s\ `nal]e sfin]i, ci s\-i doboare la p\mnt pe p\c\to[i.22 Convingerea lui Comstock a fost c\ a[a-numita literatur\ imoral\ pervertea min]ile celor tineri, care ar fi trebuit s\ se ocupe de probleme spirituale mai `nalte. Aceast\ preocupare este veche [i nu apar]ine exclusiv Occidentului. ~n China secolului al cincisprezecelea, o colec]ie de povestiri de pe vremea dinastiei Ming, cunoscut\ sub numele de Povestiri vechi [i noi, s-a bucurat de atta succes, `nct a trebuit s\ fie trecut\ `n indexul chinezesc pentru a nu-i distrage pe tinerii `nv\]\cei de la studierea lui Confucius.23 ~n lumea occidental\, o form\ ceva mai blnd\ a acestei obsesii [i-a g\sit expresia `ntr-o fric\ general\ fa]\ de fic]iune cel pu]in de pe vremea lui Platon, care a interzis accesul poe]ilor `n republica ideal\. Soacra doamnei Bovary a afirmat c\ romanele erau acelea care `i otr\viser\ Emmei sufletul [i [i-a convins fiul s\ suspende abonamentul so]iei sale la un bibliotecar, aruncnd-o pe femeie [i mai adnc `n mla[tina plictiselii.24 Mama scriitorului englez Edmund Gosse nu permitea s\ fie aduse `n cas\ niciun fel de romane, religioase sau profane. Copil\ fiind, la `nceputul anilor 1800, ea se amuzase al\turi de fra]ii s\i citind [i improviznd povestiri, pn\ cnd guvernanta ei calvin\ a aflat [i a mu[truluit-o zdrav\n, spunndu-i c\ pl\cerile ei erau vinovate. De atunci, scrie doamna Gosse `n jurnalul s\u, am considerat c\ a inventa o povestire de orice fel este un p\cat. Dar dorin]a de-a n\scoci povestiri a devenit imperioas\; tot ce auzeam sau citeam devenea hrana tulbur\rii mele. Simplitatea adev\rului

330 A L B E R T O M A N G U E L

nu-mi era de ajuns; trebuia neap\rat s\ aplic peste acesta broderia imagina]iei, iar nes\buin]a, vanitatea [i viciul care `mi umileau inima sunt peste puterile mele de-a relata. Chiar [i acum, de[i m\ st\pnesc, m\ rog [i m\ `mpotrivesc, p\catul tot nu-mi d\ pace. Mi-a nesocotit rug\ciunile [i mi-a `mpiedicat progresele, umilindu-m\ astfel foarte mult.25 E ceea ce a scris la vrsta de dou\zeci [i nou\ de ani. ~n aceast\ credin]\ [i-a crescut fiul. Ct am fost copil nu mi s-a adresat nimeni, niciodat\, cu afectuosul preambul A fost odat\ ca niciodat\! Mi s-a vorbit despre misionari, dar niciodat\ despre pira]i; [tiam ce sunt p\s\rile colibri, dar n-auzisem de zne, [i-a amintit Gosse. Ei au vrut s\ m\ fac\ s\ fiu exact; tendin]a a fost s\ m\ fac\ realist [i sceptic. Dac\ m-ar fi `nv\luit `n faldurile moi ale pl\smuirilor supranaturale, mintea mea s-ar fi putut s\ fie mul]umit\ mai mult\ vreme s\ le urmez tradi]iile f\r\ s\ murmur.26 P\rin]ii care, `n 1980, au dat `n judecat\, la tribunalul din Tennessee, {colile Publice din ]inutul Hawkins, nu citiser\ opinia lui Gosse. Ei au afirmat c\ o `ntreag\ serie destinat\ [colilor generale, care includea Cenu[\reasa, Cosi]e-Aurii [i Vr\jitorul din Oz, violase credin]ele lor religioase fundamentaliste.27 Cititorii autoritari[ti care `i `mpiedic\ pe al]ii s\ `nve]e s\ citeasc\, cititorii fanatici care decid ce se poate [i ce nu se poate citi, cititorii stoici care refuz\ s\ citeasc\ de pl\cere [i cer doar relatarea a ceea ce ei consider\ a fi adev\rul: to]i ace[tia `ncearc\ s\ limiteze puterile vaste [i diverse ale cititorului. Dar cenzorii pot ac]iona [i `ntr-un alt mod, f\r\ s\ aib\ nevoie de foc sau de tribunale. Ei pot reinterpreta c\r]ile `n a[a fel `nct acestea s\ le foloseasc\ numai lor, ca s\-[i justifice drepturile autocratice. ~n 1967, cnd eram `n al cincilea an de liceu, `n Argentina a avut loc o lovitur\ de stat militar\, condus\ de generalul Jorge Rafael Videla. Ceea ce a urmat a fost un val de abuzuri `mpotriva drepturilor omului a[a cum ]ara nu v\zuse niciodat\ pn\ atunci. Justificarea armatei a fost c\ lupta `ntr-un r\zboi `mpotriva terori[tilor, a[a cum l-a definit generalul Videla: Un terorist nu-i doar cineva cu o arm\ sau o bomb\, ci [i cineva care r\spnde[te idei contrare civiliza]iei occidentale [i cre[tine.28 Printre miile de oameni r\pi]i [i tortura]i s-a aflat un preot, p\rintele Orlando Virgilio Yorio. ~ntr-o zi, cel care-l interoga i-a spus c\ modul `n care cite[te el Evangheliile este gre[it. Interpretezi doctrina lui Hristos `ntr-un mod prea literal, i-a spus b\rbatul. Hristos

ISTORIA LECTURII

331

s-a adresat s\rmanilor, dar cnd pomenea despre s\rmani, el se referea la cei s\rmani cu duhul [i tu interpretezi asta `ntr-un mod mult prea textual [i te duci, literalmente, s\ tr\ie[ti al\turi de s\raci. ~n Argentina, cei s\raci cu duhul sunt boga]ii [i pe viitor trebuie s\-]i petreci timpul ajutndu-i pe boga]i, care sunt cei care au cu adev\rat nevoie de ajutor spiritual.29 Astfel, nu toate puterile cititorului sunt binef\c\toare. Acela[i act care poate s\ dea via]\ unui text, s\-i pun\ `n valoare revela]iile, s\-i multiplice sensurile, s\ oglindeasc\ `n el trecutul, prezentul [i posibilit\]ile viitorului, poate la fel de bine s\ distrug\ sau s\ `ncerce s\ distrug\ via]a paginii. Fiecare cititor inventeaz\ `n urma lecturilor, ceea ce nu-i acela[i lucru cu minciuna; dar fiecare cititor poate [i s\ mint\, subordonnd cu bun\ [tiin]\ textul unei doctrine, unei legi arbitrare, unui avantaj personal, intereselor proprietarilor de sclavi sau autorit\]ii tiranilor.

Sebastian Brant, autorul Corabiei nebunilor.

NEBUNUL CU CARTEA

Toate sunt gesturi obi[nuite: scoaterea ochelarilor din tocul lor, [tergerea lor cu o crp\, cu poala bluzei sau vrful cravatei, punerea lor pe nas [i fixarea dup\ urechi, `nainte de-a privi pagina de-acum distinct\ pe care o avem `n fa]\. Apoi, ridicarea sau coborrea lor pe [aua lucioas\ a nasului ca s\ focaliz\m asupra literelor [i, dup\ un timp, scoaterea lor [i masarea pielii dintre sprncene, `nso]it\ de strngerea pleoapelor ca s\ `ndep\rt\m textul am\gitor ca o siren\. {i actul final: luarea lor de la ochi, plierea [i introducerea lor `ntre paginile c\r]ii, pentru a marca locul unde am `ntrerupt lectura ca s\ ne culc\m. ~n iconografia cre[tin\, Sfnta Lucia este reprezentat\ purtnd doi ochi pe o tav\; ochelarii sunt, de fapt, ochii pe care cei cu vederea slab\ `i pot scoate sau pune dup\ dorin]\. Ei sunt o func]ie deta[abil\ a trupului, o masc\ prin care putem observa lumea, o creatur\ ca o insect\, pe care o purt\m cu noi ca pe o mantis religiosa `ndr\git\. Discre]i, [eznd picior peste picior pe-o stiv\ de c\r]i sau stnd `n a[teptare `ntr-un col] r\v\[it al biroului, ei au devenit emblema cititorului, un semn al prezen]ei cititorului, un simbol al m\iestriei cititorului. E z\p\citor s\-]i `nchipui acele multe secole de dinainte de inventarea ochelarilor, cnd cititorii bjbiau printre rndurile nebuloase ale unui text, [i e mi[c\tor s\-]i `nchipui extraordinara lor u[urare cnd ochelarii au devenit disponibili, cnd au reu[it s\ vad\ brusc, aproape f\r\ efort, scrisul de pe pagin\. O [esime din omenire e mioap\;1 printre cititori propor]ia este mult mai mare, aproape de dou\zeci [i patru la sut\. Aristotel, Luther, Samuel Pepys,

334 A L B E R T O M A N G U E L

Schopenhauer, Goethe, Schiller, Keats, Tennyson, Dr. Johnson, Alexander Pope, Quevedo, Wordsworth, Dante Gabriel Rosetti, Elisabeth Barett Browning, Kipling, Edward Lear, Dorothy L. Sayers, Yeats, Unamuno, Rabindranath Tagore, James Joyce to]i aveau vederea deficitar\. La multe persoane starea se agraveaz\ [i un num\r remarcabil de cititori faimo[i au orbit la b\trne]e, de la Homer la Milton [i pn\ la James Thurber [i Jorge Louis Borges. Borges, care a `nceput s\-[i piard\ vederea dup\ treizeci de ani [i a fost numit directorul Bibliotecii Na]ionale din Buenos Aires `n 1955, la mult\ vreme de cnd nu mai putea vedea, a comentat soarta ciudat\ a cititorului care-[i pierde vederea [i c\ruia, `ntr-o bun\ zi, i se deschide t\rmul c\r]ilor.
S\ nu l\s\m pe nimeni s\ `njoseasc\ cu lacrimi sau repro[uri Aceast\ dovad\ a puterii lui Dumnezeu Care, cu asemenea magnific\ ironie Mi-a dat `n acela[i timp `ntunericul [i c\r]ile.2

Borges a comparat soarta acestui cititor `n lumea `nce]o[at\ a cenu[ii vagi [i palide ce se-aseam\n\ cu uitarea [i somnul cu soarta regelui Midas, condamnat s\ moar\ de foame [i sete, `nconjurat de mncare [i b\utur\. Un episod al serialului de televiziune Zona crepuscular\ `nf\]i[eaz\ un asemenea Midas, cititor vorace, singurul p\mntean care supravie]uie[te unui dezastru nuclear. Toate c\r]ile din lume sunt acum la dispozi]ia lui; apoi, din gre[eal\, acesta `[i sparge ochelarii. ~nainte de inventarea ochelarilor, cel pu]in un sfert din to]i cititorii lumii ar fi avut nevoie de litere supradimensionate ca s\ descifreze un text. Efortul la care cititorii medievali `[i supuneau ochii era mare: `nc\perile `n care ei `ncercau s\ citeasc\ erau umbrite vara pentru a-i ap\ra de ar[i]\; iarna, `nc\perile erau `n mod natural `ntunecoase, pentru c\ ferestrele, inevitabil mici, ca s\ nu permit\ viscolului s\ p\trund\ `n `nc\pere, l\sau s\ intre doar o gean\ de lumin\. Scribii medievali se plngeau permanent de condi]iile `n care trebuiau s\ lucreze [i adesea au f\cut `nsemn\ri despre problemele lor pe marginea c\r]ilor, precum comentariul scris pe la mijlocul secolului al treisprezecelea de un anume Florencio, despre care nu [tim practic nimic `n afar\ de primul nume [i aceast\ neagr\ descriere a `ndeletnicirii sale: E o treab\ chinuitoare.

ISTORIA LECTURII

335

Stinge lumina ochilor, cocrjeaz\ spinarea, strive[te viscerele [i coastele, provoac\ durere la rinichi [i oboseala `ntregului trup.3 Pentru cititorii cu vederea slab\, munca trebuie s\ fi fost chiar mai grea; Patrick Trevor-Roper sugereaz\ c\ e probabil ca ei s\ se fi sim]it ceva mai confortabil `n timpul nop]ii, pentru c\ `ntunericul este un mare egalizator.4 ~n Babilon, Roma [i Grecia, cititorii a c\ror vedere era slab\ nu aveau alt\ solu]ie dect s\ pun\ s\ li se citeasc\, de obicei fiind folosi]i sclavii. Unii au constatat c\ ajuta un pic dac\ priveai printr-un disc str\veziu de piatr\. Scriind despre propriet\]ile smaraldelor,5 Pliniu cel B\trn a notat `n trecere c\ `mp\ratul Nero, care nu vedea la distan]\, obi[nuia s\ priveasc\ luptele de gladiatori printr-un smarald. Dac\ acesta m\rea sngeroasele detalii sau doar le colora `n verde nu avem de unde [ti, dar ideea a persistat pe parcursul Evului Mediu [i c\rturari precum Roger Bacon [i profesorul lui, Robert Grosseteste, au comentat remarcabilele calit\]i ale pietrei pre]ioase. Dar pu]ini cititori aveau acces la pietre pre]ioase. Mul]i erau condamna]i s\-[i petreac\ orele de citind depinznd de lectura f\cut\ de al]ii sau de o evolu]ie lent\ [i chinuitoare, pe m\sur\ ce mu[chii lor oculari `ncercau s\ compenseze defectul. Apoi, cndva pe la sfr[itul secolului al treisprezecelea, soarta cititorului cu vederea slab\ s-a schimbat. Nu [tim exact cnd s-a petrecut schimbarea, dar pe 23 februarie 1306, de la amvonul Bisericii Santa Maria Novella din Floren]a, Giordano da Rivalto din Pisa a ]inut o predic\ `n care a reamintit turmei sale c\ inventarea ochelarilor, unul dintre cele mai folositoare instrumente din lume, avusese loc cu dou\zeci de ani `n urm\. El a ad\ugat: L-am v\zut pe omul care, `naintea oricui altcuiva, a descoperit [i f\cut o pereche de ochelari [i i-am vorbit.6 Nu se [tie nimic despre acest remarcabil inventator. Probabil a fost un contemporan al lui Giordano, un c\lug\r pe nume Spina, despre care s-a spus c\ a f\cut ochelari [i i-a `nv\]at pe gratis me[te[ugul [i pe al]ii.7 Poate a fost un membru al Ghildei lucr\torilor `n cristal vene]ieni, printre care me[te[ugul facerii ochelarilor era cunoscut `nc\ din 1301, de vreme ce unul dintre lideri explica, `n anul acela, procedura care trebuia urmat\ de oricine voia s\ fac\ ochelari pentru citit.8 Sau poate c\ inventatorul a fost un anume Salvino degli Armati, c\ruia o plac\ funerar\ `nc\ vizibil\ `n Biserica Santa Maria Magiore din Floren]a `i d\ titulatura de inventator al ochelarilor [i adaug\

336 A L B E R T O M A N G U E L

Prima reprezentare `ntr-o pictur\ a ochelarilor, pe nasul cardinalului Hugo de Saint Cher, `ntr-o pictur\ de Tommaso da Modena din 1352.

Dumnezeu s\-i ierte p\catele. 1317. Alt candidat este Roger Bacon, pe care deja l-am `ntlnit ca maestru catalogator [i pe care Kipling, `ntr-o povestire de b\trne]e, l-a f\cut martor al folosirii unui microscop arab rudimentar, adus prin contraband\ `n Anglia de un artist care f\cea ilustra]ii pentru manuscrise.9 ~n anul 1268, Bacon scrisese: Dac\ examineaz\ cineva litere sau mici obiecte printr-un cristal sau o sticl\ c\reia i s-a dat forma p\r]ii inferioare a unei sfere, cu partea convex\ spre ochi, va vedea literele mult mai bine [i mai mari. Un astfel de instrument este folositor tuturor persoanelor.10 Patru secole mai trziu, Descartes `nc\ mai aducea laude inven]iei ochelarilor: ~ntreaga gospod\rire a vie]ilor noastre depinde de sim]urile noastre [i, pentru c\ acela al v\zului e cel mai cuprinz\tor [i mai nobil dintre acestea, nu `ncape `ndoial\

ISTORIA LECTURII

337

c\ inven]iile care servesc ca s\-i sporeasc\ puterea sunt printre cele mai folositoare ce pot exista.11 Prima reprezentare cunoscut\ a ochelarilor se afl\ `ntr-un portret din 1352 al cardinalului Hugo de St Cher, din Provence, de Tommaso da Modena.12 Acesta `l `nf\]i[eaz\ pe cardinal `n straie preo]e[ti, a[ezat la masa lui, copiind dintr-o carte ce st\ deschis\ pe un raft aflat `n dreapta, pu]in deasupra lui. Ochelarii, cunoscu]i sub numele de oglinde ]intuite, constau din dou\ lentile rotunde, fixate `n rame groase [i pozi]ionate pe r\d\cina nasului, `n a[a fel `nct modul lor de prindere s\ poat\ fi reglat. Pn\ trziu `n secolul al cincisprezecelea, ochelarii de citit au fost un articol de lux; au fost scumpi [i relativ pu]in\ lume avea nevoie de ei, de vreme ce c\r]ile `nsele se aflau `n posesia ctorva ale[i. Dup\ inventarea presei de tip\rit [i relativa popularizare a c\r]ilor, cererea pentru ochelari a crescut; `n Anglia, de exemplu, negustori ambulan]i care c\l\toreau din ora[ `n ora[ vindeau oglinde ieftine de pe continent. Cei care f\ceau oglinde [i rame pentru ele au devenit cunoscu]i `n Strasbourg `n 1466, la doar unsprezece ani dup\ publicarea primei Biblii a lui Gutenberg; `n Nrnberg, `n 1478; [i `n Frankfurt, `n 1540.13 E posibil ca ochelarii `n num\r mai mare [i mai buni s\ fi permis mai multor cititori s\ devin\ mai dibaci, s\ cumpere mai multe c\r]i [i, astfel, acest obiect a `nceput s\ fie asociat cu figura intelectualului, bibliotecarului, c\rturarului. ~ncepnd din secolul al paisprezecelea, `n numeroase tablouri au fost ad\uga]i ochelari, pentru a eviden]ia natura studioas\ [i `n]eleapt\ a personajului. ~n multe reprezent\ri ale Adormirii sau Mor]ii Fecioarei, c]iva doctori [i `n]elep]i care o `nconjoar\ pe patul de moarte se trezesc c\ poart\ ochelari de diferite tipuri; `n Adormirea pictat\ de un maestru anonim `n secolul al unsprezecelea [i care se afl\ acum la M\n\stirea Neuberg din Viena, o pereche de ochelari a fost ad\ugat\ cteva secole mai trziu unui `n]elept cu barb\ alb\ c\ruia i se arat\ un tom voluminos de c\tre un b\rbat mai tn\r [i `ndurerat. Tlcul pare a fi acela c\ nici cel mai `n]elept dintre c\rturari nu are destul\ `nv\]\tur\ ct s-o vindece pe Fecioar\ [i s\-i schimbe destinul. ~n Grecia, Roma [i Bizan], c\rturarul-poet doctus poeta, reprezentat cu o t\bli]\ sau un sul `n mn\ fusese considerat o pild\, dar acest rol s-a limitat la muritori. Zeii `n[i[i nu s-au ocupat niciodat\ cu literatura; divinit\]ile

338 A L B E R T O M A N G U E L

O Adormire a Sfintei Fecioare din secolul al unsprezecelea din M\n\stirea Neuberg, Viena. Unul din doctorii care o consult\, al doilea din dreapta, poart\ o pereche de ochelari academici, ad\uga]i cu mai bine de trei sute de ani mai trziu, ca s\-i dea autoritate.

grece[ti [i latine n-au fost niciodat\ `nf\]i[ate ]innd `n mn\ o carte.14 Cre[tinismul a fost prima religie care a plasat cartea `n minile zeului ei [i, cu `ncepere de la mijlocul secolului al paisprezecelea, emblematicul tom cre[tin a fost acompaniat de-o alt\ imagine, aceea a ochelarilor. Perfec]iunea lui Hristos [i

ISTORIA LECTURII

339

a lui Dumnezeu nu `ndrept\]ea reprezentarea lor ca suferind de miopie, dar P\rin]ii Bisericii Sfntul Toma dAquino, Sfntul Augustin [i autorii antici admi[i `n canonul catolic Cicero, Aristotel au fost uneori `nf\]i[a]i ]innd `n mini un tom doct [i purtnd `n]eleptele oglinde ale cunoa[terii. La sfr[itul secolului al cincisprezecelea, ochelarii erau suficient de familiari ca s\ simbolizeze nu doar prestigiul lecturii, ci [i abuzurile acesteia. Cei mai mul]i dintre cititori, atunci ca [i acum, au fost, la un moment dat, umili]i de acuza]ia c\ ocupa]ia lor e condamnabil\. ~mi amintesc c\ s-a rs de mine, `n timpul unei recrea]ii din clasa a [asea sau a [aptea, pentru c\ am r\mas `n\untru s\ citesc, [i cum s-a sfr[it zeflemeaua cu mine r\[chirat pe podea cu fa]a `n jos, ochelarii mei trimi[i cu piciorul `ntr-un col], iar cartea `n cel\lalt. Nu ]i-ar pl\cea asta! a fost verdictul verilor mei, care `mi v\zuser\ dormitorul drapat cu c\r]i, presupunnd c\ n-aveam s\-i `nso]esc la unul din filmele cu cowboy la care se duceau. Bunica mea, v\zndu-m\ citind duminic\ dup\-amiaza, oftase: Visezi cu ochii deschi[i, pentru c\ inactivitatea mea i se p\rea o lenevie risipitoare [i un p\cat `mpotriva bucuriei de a tr\i. Indolent, sl\b\nog, preten]ios, pedant, elitist acestea sunt cteva dintre epitetele care pn\ la urm\ ajung s\ fie asociate cu intelectualul distrat, cititorul miop, [oarecele de bibliotec\, tocilarul. ~ngropat `n c\r]i, izolat de lumea realit\]ilor, faptelor [i trupului, sim]indu-se superior acelora nefamiliariza]i cu cuvintele p\strate `ntre coperte pr\fuite, cititorul cu ochelari care avea preten]ia de a [ti ceea ce Dumnezeu, `n `n]elepciunea Lui, a ascuns, a fost v\zut ca un nebun, iar ochelarii au devenit emblematici pentru arogan]a intelectual\. ~n februarie 1494, `n timpul faimosului carnaval din Basel, tn\rul doctor `n [tiin]e juridice Sebastian Brant a publicat un mic volum de versuri alegorice `n limba german\, intitulat Das Narrenschiff sau Corabia nebunilor. A avut imediat succes: `n primul an, cartea a fost retip\rit\ de trei ori, iar la Strasbourg, locul unde s-a n\scut Brant, un editor `ntreprinz\tor, interesat de profit, a angajat un poet necunoscut s\ mai adauge c\r]ii `nc\ patru mii de versuri. Brant s-a plns de forma aceasta de plagiat, dar `n zadar. Doi ani mai trziu, Brant i-a cerut prietenului s\u Jacques Kocher, profesor de poezie la Universitatea din Freiburg, s\ traduc\ textul `n latin\.15 Locher a f\cut-o, dar a schimbat ordinea capitolelor [i a inclus varia]iuni proprii. ~n pofida schimb\rilor aduse textului original al lui Brant, num\rul cititorilor a tot sporit pn\

340 A L B E R T O M A N G U E L

trziu `n secolul al [aptesprezecelea. Succesul s\u s-a datorat `n parte gravurilor `n lemn care `nso]eau textul, multe f\cute de Albrecht Drer, `n vrst\ de dou\zeci [i cinci de ani la acea dat\. Dar, `n general, meritul era al lui Brant. El trecuse `n revist\ cu meticulozitate nebuniile [i p\catele societ\]ii sale, de la adulter [i jocul de c\r]i la lipsa de credin]\ [i la ingratitudine, `n termeni preci[i, adu[i la zi: de exemplu, descoperirea Lumii Noi, care avusese loc cu mai pu]in de doi ani mai devreme, este men]ionat\ pe la jum\tatea c\r]ii pentru a exemplifica nebunia curiozit\]ii nes\buite. Drer [i al]i arti[ti le-au oferit cititorilor lui Brant imagini standard ale acestor noi p\c\to[i, care puteau fi imediat recunoscu]i printre semenii lor din via]a de fiecare zi, dar scriitorul `nsu[i a fost cel care a conceput ilustra]iile menite s\ `nso]easc\ textul. Una dintre imagini, prima de dup\ frontispiciu, ilustreaz\ nebunia c\rturarului. Cititorul care deschidea cartea lui Brant era confruntat cu propria imagine: un om aflat `n biroul s\u, `nconjurat de c\r]i. C\r]ile sunt peste tot: pe etajerele din spatele lui, pe ambele p\r]i ale pupitrului [i `n compartimentele acestuia. Omul poart\ o scufie de noapte (ca s\-i ascund\ urechile de m\gar), `n timp ce o tichie de m\sc\rici cu clopo]ei `i atrn\ `n spate, iar `n mna dreapt\ ]ine un p\m\tuf de [ters praful cu care love[te mu[tele care veneau s\ se a[eze pe paginile c\r]ilor. El este Bchernarr, nebunul cu cartea, omul a c\rui nebunie const\ `n faptul c\ se-ngroap\ `n c\r]i. Pe nasul lui st\ o pereche de ochelari. Ochelarii `l acuz\: iat\ omul care nu va vedea lumea direct, care se mul]ume[te s\ se uite la cuvintele moarte de pe o pagin\ tip\rit\. Am motive `ntemeiate, spune smintitul cititor al lui Brant, s\ fiu primul care urc\ `n aceast\ corabie. Pentru mine cartea este totul, mai pre]ioas\ chiar dect aurul. / Am aici mari comori, din care nu `n]eleg o iot\. El m\rturise[te c\, `n compania oamenilor `nv\]a]i care citeaz\ din c\r]i `n]elepte, `i place s\ poat\ spune: Am acas\ toate aceste volume; se compar\ pe sine cu Ptolemeu al II-lea din Alexandria, care a acumulat c\r]i, dar nu cunoa[tere.16 Datorit\ c\r]ii lui Brant, imaginea c\rturarului ochelarist [i ]icnit a devenit repede o imagine comun\; `n 1505, `n De fide concubinarum de Olearius, un m\gar st\ a[ezat la acela[i pupitru, cu ochelari pe nas [i paleta de mu[te ]inut\ cu copita, citind dintr-o carte mare unei clase de animale-studen]i.

ISTORIA LECTURII

341

Att de popular\ era cartea lui Brant `nct, `n 1509, c\rturarul umanist Geiler von Kayserberg a `nceput s\ ]in\ o serie de predici bazate pe tipurile de nebunii ale lui Brant, cte una `n fiecare duminic\.17 Prima predic\, corespunznd primului capitol din cartea lui Brant, a fost, desigur, despre Nebunul cu cartea. Brant folosise cuvintele nebunului pentru a se descrie pe sine; Geiler a folosit descrierea pentru a `mp\r]i nebunia livresc\ `n [apte categorii, fiecare din acestea recognoscibil\ dup\ clinchetul unuia dintre clopo]eii Nebunului. Dup\ Geiler, primul clopo]el `l anun]\ pe nebunul care colec]ioneaz\ c\r]i de dragul gloriei, de parc\ ar fi un mobilier costisitor. ~n secolul `nti d.Hr., filosoful latin Seneca (pe care lui Geiler `i pl\cea s\-l citeze) denun]ase deja acumularea ostentativ\ de c\r]i: Mul]i oameni f\r\ educa]ie folosesc c\r]ile nu ca pe ni[te instrumente de studiu, ci ca podoabe pentru saloanele lor.18 Geiler insist\: Cel care `[i dore[te c\r]i pentru ca s\-i aduc\ celebritatea trebuie s\ `nve]e ceva din ele; nu trebuie s\ le depoziteze `n biblioteca sa, ci `n capul s\u. Dar acest prim Nebun [i-a pus c\r]ile `n lan]uri [i le-a f\cut prizonierele sale; dac\ s-ar putea elibera [i vorbi, l-ar tr` `n fa]a magistra]ilor, cernd ca el, nu ele, s\ fie azvrlit `n lan]uri. Al doilea clopo]el sun\ pentru Nebunul care vrea s\ devin\ `n]elept prin ingerarea a prea multor c\r]i. Geiler `l compar\ cu un stomac deranjat de prea mult\ mncare sau cu un general incomodat la asediu de num\rul mare de solda]i pe care-i poate folosi. Ce a[ putea face? te `ntrebi. S\-mi arunc prin urmare toate c\r]ile? [i ni-l putem imagina pe Geiler fixnd cu degetul un anume credincios din auditoriul lui duminical. Nu, s\ nu le-arunci. Dar le vei alege pe acelea care-]i sunt folositoare [i te vei folosi de ele la momentul potrivit. Al treilea clopo]el sun\ pentru Nebunul care colec]ioneaz\ c\r]i pe care nu le cite[te, ci doar le frunz\re[te ca s\-[i satisfac\ lene[a curiozitate. Geiler `l compar\ pe acesta cu un nebun care alearg\ prin ora[, `ncercnd s\ observe `n detaliu, din fug\, stemele [i emblemele de pe frontispiciile caselor. Aceasta, spune el, este imposibil, [i-i o regretabil\ pierdere de timp. Al patrulea clopo]el `l introduce pe Nebunul c\ruia `i plac c\r]ile somptuos `mpodobite cu gravuri. Nu-i oare o nebunie p\c\toas\, `ntreab\ Geiler, s\-]i osp\tezi privirea cu aur [i argint cnd at]ia dintre copiii Domnului sufer\ de foame? N-au ochii t\i soarele, luna, stelele, multe flori [i alte lucruri care s\ te `ncnte? Ce nevoie avem de chipuri omene[ti sau flori `ntr-o carte?

Frontispiciul lui Albrecht Drer la a doua edi]ie a Corabiei nebunilor de Sebastian Brant.

ISTORIA LECTURII

343

Nu sunt cele l\sate de Dumnezeu de ajuns? {i Geiler concluzioneaz\ c\ aceast\ iubire de imagini zugr\vite este o insult\ adus\ `n]elepciunii. Al cincilea clopo]el `l anun]\ pe Nebunul care `[i leag\ c\r]ile `n coperte bogate. (Aici Geiler `mprumut\ iar\[i, tacit, din Seneca, filosoful care se revolta `mpotriva colec]ionarului care `[i ob]ine pl\cerea din leg\turi [i etichete [i `n a c\rui cas\ plin\ de c\r]i po]i vedea operele complete ale oratorilor [i istoricilor pe rafturi ce se `nal]\ pn\ la tavan, pentru c\, asemenea b\ii, biblioteca a devenit un ornament esen]ial al caselor bogate.)19 Al [aselea clopo]el `l cheam\ pe Nebunul care scrie [i produce c\r]i proaste f\r\ s\-i fi citit pe clasici [i f\r\ niciun fel de cuno[tin]e de scriere corect\, gramatic\ sau oratorie. El este cititorul devenit scriitor, tentat s\ adauge notele sale operelor celor mari. ~n final printr-o paradoxal\ `ntors\tur\, pe care viitorii antiintelectuali aveau s\ o ignore al [aptelea [i ultimul Nebun cu cartea este acela c\ruia `i repugn\ c\r]ile cu totul [i dispre]uie[te `n]elepciunea care poate fi dobndit\ din ele. Prin imagistica intelectual\ a lui Brant Geiler, intelectualul furnizeaz\ argumente antiintelectualilor vremii sale, nesiguri `ntr-o perioad\ `n care structurile religioase [i civile ale Europei fuseser\ sf[iate `n r\zboaiele dinastice ce alteraser\ ideea pe care o aveau despre istorie, explor\rile geografice clintiser\ conceptele de spa]iu [i comer], schismele religioase `i f\cuser\ s\ se `ntrebe cine, de ce [i ce erau ei pe p\mnt. Geiler i-a `narmat cu un `ntreg catalog de acuza]ii, care le-a permis, ca societate, s\ vad\ gre[eala nu `n propriile ac]iuni, ci `n gndurile despre ac]iunile lor, `n imagina]ia lor, `n ideile [i lecturile lor. Mul]i dintre aceia care se aflau `n catedrala din Strasbourg `n fiecare duminic\ [i ascultau anatemele lui Geiler `mpotriva nebuniilor cititorului dezorientat credeau, probabil, c\ el d\dea glas resentimentului popular `mpotriva omului cu carte. ~mi pot imagina sentimentul inconfortabil al celor care, asemenea mie, purtau ochelari [i care probabil c\ au ajuns s\ [i-i scoat\ pe furi[, pe m\sur\ ce aceste umile instrumente au devenit brusc `nsemnul dezonoarei. Dar nu pe cititor [i ochelarii s\i `i ataca Geiler. Departe de o asemenea inten]ie; argumentele sale erau ale unui cleric umanist, critic la adresa competi]iei intelectuale neinstruite [i g\unoase, dar vajnic ap\r\tor al necesit\]ii cunoa[terii prin studiu [i al valorii c\r]ilor. El nu

344 A L B E R T O M A N G U E L

~narmat cu un pupitru, o carte, un m\nunchi de nuiele [i o pereche de ochelari, un m\gar pred\ unei clase de dobitoace `n satira De fide concubinarum din 1505 a lui Olearius.

`mp\rt\[ea resentimentul crescnd `n rndurile popula]iei generale, care-i considera pe c\rturari ni[te privilegia]i lipsi]i de merite, suferind de ceea ce John Donne descrisese drept defectele singur\t\]ii,20 ascunzndu-se de problemele reale ale lumii `n ceea ce, cteva secole mai trziu, Sainte-Beuve avea s\ numeas\ turnul de filde[, paradisul `n care poate sui cititorul intelectual ca s\ se izoleze de gloat\,21 departe de ocupa]iile gregare ale oamenilor de rnd. La trei secole dup\ Geiler, Thomas Carlyle, vorbind `n ap\rarea c\rturarului-cititor, i-a `mprumutat acestuia tr\s\turi eroice: El, cu drepturile [i nazurile lui de autor, `n mansarda lui mizer\, `n haina lui demodat\; domnind (pentru c\ asta face) din mormntul lui, dup\ moarte, peste na]iuni [i genera]ii care i-au dat sau nu i-au dat o pine ct a tr\it.22 {i `n ce-l prive[te pe cititor, s-a p\strat prejudecata unui intelectual distrat, unul care se ascunde de lume, un vis\tor cu ochii deschi[i, purtnd ochelari [i amu[innd `ntr-o carte, izolat `ntr-un col]. Scriitorul spaniol Jorge Manrique, un contemporan al lui Geiler, a `mp\r]it oamenii `n dou\ categorii, cei care tr\iesc din minile lor [i cei boga]i.23 ~n scurt timp, diviziunea avea s\ fie perceput\ drept una `ntre cei care tr\iesc din munca minilor [i Nebunul cu cartea, cititorul ochelarist. Este curios cum ochelarii nu [i-au pierdut niciodat\ conota]ia de superioritate. Chiar [i aceia care vor s\ par\ de[tep]i (ori cel pu]in pedan]i), `n vremurile noastre, folosesc, `n avantajul lor, simbolul; o pereche de ochelari, cu re]et\ sau f\r\, submineaz\ senzualitate unei fe]e [i sugereaz\, `n schimb, preocup\ri

ISTORIA LECTURII

345

intelectuale. Tony Curtis poart\ o pereche de ochelari fura]i `n timp ce `ncearc\ s-o conving\ pe Marilyn Monroe c\ nu este altceva dect un milionar naiv, `n Unora le place jazzul. Iar faimoasele cuvinte ale lui Dorothy Parker sun\ astfel: B\rba]ii rar `ncearc\ s\ aghe]e / Fetele cu ochelari pe fe]e. Punerea `n opozi]ie a for]ei trupului [i a puterii min]ii, separarea lhomme moyen sensuel de intelectual, cere o argumenta]ie elaborat\. De o parte se afl\ muncitorii, sclavii care n-au acces la carte, fiin]ele cu oase [i tendoane, majoritatea oamenilor; de cealalt\, minoritatea, gnditorii, elita scribilor, intelectualii presupu[i a fi alia]i cu autoritatea. Dezb\tnd semnifica]iile fericirii, Seneca acorda minorit\]ii beneficiul `n]elepciunii [i dispre]uia opinia majorit\]ii. Ceea ce e cel mai bun, spunea el, ar trebui s\ fie preferat de majoritate [i, `n loc de asta, popula]ia alege ce-i mai r\u Nimic nu-i mai v\t\m\tor dect s\ ascul]i ce spun oamenii, considernd just ceea ce-i aprobat de cei mai mul]i [i lund drept model comportamentul maselor, care nu se las\ conduse de ra]iune, ci de conformism.24 C\rturarul englez John Carey, analiznd rela]ia dintre intelectuali [i mase, la sfr[itul secolului nostru, a g\sit ecouri ale opiniei lui Seneca la cei mai vesti]i scriitori englezi de la sfr[itul perioadelor victorian\ [i edwardian\. Dat\ fiind mul]imea de oameni de care este `nconjurat un individ, concluzioneaz\ Carey, este aproape imposibil s\ consideri c\ to]i ace[ti oameni ar avea o individualitate echivalent\ cu a ta. Masele, ca un concept reductiv [i eliminator, sunt inventate pentru a diminua o asemenea dificultate.25 Argumentul care-i opune pe cei cu dreptul de a citi, pentru c\ pot citi bine (dup\ cum par s\ indice temu]ii ochelari), celor c\rora cititul trebuie s\ li se refuze, pentru c\ ace[tia n-ar `n]elege, este unul vechi [i specios. Odat\ ce un lucru este pus `n scris, argumenta Socrate, textul, indiferent de natura acestuia, poate fi dus din loc `n loc [i cade nu doar `n minile acelora care l-ar `n]elege, dar [i `n ale acelora care n-au de-a face cu el[italicele `mi apar]in]. Textul nu [tie cum s\ se adreseze celor c\rora le este menit [i celor c\rora nu le este menit. {i atunci cnd este molestat [i incorect tratat, are `ntotdeauna nevoie de ajutorul p\rintelui s\u, fiind incapabil s\ se apere ori s\ se ajute singur. Cititori aveni]i [i cititori neaveni]i: Socrate pare s\ sus]in\ existen]a unei interpret\ri corecte a unui text, la care pot ajunge doar pu]inii speciali[ti informa]i. ~n Anglia victorian\, Matthew Arnold avea s\ preia

Cititori scotocind prin biblioteca grav afectat\ din Holland House, `n vestul Londrei, distrus\ de un incendiu `n bombardamentul din 22 octombrie 1940.

348 A L B E R T O M A N G U E L

aceast\ opinie `n toat\ splendoarea arogan]ei ei: Noi[] nu suntem pentru `ncredin]area mo[tenirii Barbarilor sau Filistinilor, dar nici Popula]iei.26 ~ncercnd s\ `n]eleag\ exact despre ce mo[tenire era vorba, Aldous Huxley o define[te drept cuno[tin]ele special acumulate ale oric\rei familii unite, proprietatea comun\ a tuturor membrilor ei. Cnd noi, cei din Marea Cultur\, ne `ntlnim, scria Huxley, schimb\m amintiri despre Bunicul Homer, despre b\trnul acela `ngrozitor Dr. Johnson, despre M\tu[a Sapho [i despre s\rmanul Johnny Keats. {i `]i aminte[ti ce splendid\ vorb\ de duh ne-a spus Unchiul Virgiliu? {tii despre ce-i vorba, Timeo Danaos Splendid\; eu unul n-o voi uita-o niciodat\. Nu, n-o vom uita niciodat\: ba mai mult, vom avea grij\ ca tipii aceia oribili care au avut impertinen]a s\ vin\ la noi `n vizit\, acei nenoroci]i care nu-s de-ai no[tri [i care nu l-au cunoscut niciodat\ pe b\trnul [i blndul unchi V, s\ nu-l uite nici ei niciodat\. Nu-i vom l\sa s\ uite nicio clip\ c\ ei nu-s de-ai no[tri.27 Ce-a existat mai `nti? Masele, pe care Thomas Hardy le descrie drept o gr\mad\ de oameni[] dintre care c]iva care au sufletele sensibile; ace[tia [i aspectele legate de ei fiind ceea ce merit\ avut `n vedere,28 ori Nebunul cu cartea, cel care poart\ ochelari [i se crede superior `ntregii lumi [i c\ruia lumea-i d\ cu tifla, `n derdere? Cronologia nu are aici prea mare importan]\. Ambele stereotipuri sunt fictive [i ambele sunt periculoase, pentru c\, sub pretextul criticii morale [i sociale, acestea sunt angajate `ntr-o `ncercare de-a limita un domeniu care, `n esen]a sa, nu este nici limitat [i nici limitator. Realitatea lecturii trebuie c\utat\ altundeva. ~ncercnd s\ descopere la muritorii de rnd o activitate sinonim\ scrisului creator, Sigmund Freud sugereaz\ c\ o compara]ie poate fi f\cut\ `ntre operele fictive [i reverii, pentru c\, `n citirea fic]iunii, pl\cerea pe care o ob]inem provine din eliberarea tensiunilor din mintea noastr\[] dndu-ne ocazia s\ avem reverii f\r\ a trebui s\ ne facem repro[uri sau s\ ne ru[in\m.29 Dar mai mult ca sigur c\ asta nu se aplic\ majorit\]ii cititorilor. Depinznd de timp [i de loc, de starea de spirit [i de memoria noastr\, de experien]\ [i de dorin]\, pl\cerea noastr\ de a citi, `n cazurile cel mai fericite, mai degrab\ acumuleaz\ dect ne elibereaz\ tensiunile din minte, acordndu-le `ntr-att `nct s\ le fac\ s\ cnte, determinndu-ne s\ fim mai mult, nici pe departe mai pu]in, con[tien]i de prezen]a lor. E adev\rat c\, `n

ISTORIA LECTURII

349

anumite momente, lumea paginii trece `n imaginarul nostru con[tient vocabularul nostru zilnic de imagini [i atunci, vagabond\m, f\r\ ]int\, `n aceste peisaje fic]ionale, pierdu]i `n reverie, asemenea lui Don Quijote.30 Dar `n majoritatea cazurilor, c\lc\m cu pas sigur. {tim c\ citim, chiar dac\ suspend\m [i ultima r\m\[i]\ de ne`ncredere; [tim de ce citim, chiar [i atunci cnd nu [tim cum, avnd `n minte, `n acela[i timp, cum s-ar spune, textul iluzoriu [i faptul c\ citim. Citim ca s\ afl\m sfr[itul, de dragul pove[tii. Citim ca s\ nu ajungem la acesta, de dragul lecturii `n sine. Citim prev\z\tori, ca ni[te copoi, uitnd de tot ce ne `nconjoar\. Citim nebune[te, s\rind peste pagini. Citim cu condescenden]\, cu admira]ie, cu neglijen]\, cu pasiune, cu invidie, cu melancolie. Citim `n r\bufniri de brusc\ pl\cere, f\r\ s\ [tim ce anume ne-a provocat pl\cerea. Ce-i cu aceast\ emo]ie? se `ntreab\ Rebecca West dup\ ce citise Regele Lear. Care s\ fie influen]a marilor capodopere asupra vie]ii mele, `nct mi-aduc atta bucurie?31 Nu [tim: citim cu ignoran]\. Citim cu mi[c\ri `ncete, lungi, parc\ am r\t\ci `n spa]iu, imponderabili. Citim plini de prejudec\]i, r\uvoitori. Citim cu generozitate, lund ap\rarea textului, umplnd golurile, reparnd gre[elile. {i, uneori, cnd stelele sunt generoase, citim pe ner\suflate, cutremurndu-ne, `nfiora]i, de parc\ ceva pe cale de-a fi uitat a fost recuperat de undeva, dintr-un col] profund al memoriei noastre recunoa[terea a ceva despre care nu [tiam c\ se afl\ acolo sau a ceva pe care-l sim]eam ca pe-o plpire sau ca pe-o umbr\, a c\rei form\ fantomatic\ se ridic\ [i intr\ `napoi `n noi `nainte de-a apuca s\ vedem ce este, l\sndu-ne mai b\trni [i mai `n]elep]i. Pentru aceast\ lectur\ avem o ilustra]ie. O fotografie f\cut\ `n 1940, `n timpul bombardamentelor din Londra, din cel de-al Doilea R\zboi Mondial, `nf\]i[eaz\ r\m\[i]ele unei biblioteci pr\bu[ite. Prin acoperi[ul spart putem vedea afar\ cl\diri fantomatice, iar `n centrul `nc\perii se `nal]\, `n stiv\, grinzi [i mobilier distrus. Dar rafturile de pe pere]i au rezistat la locul lor, iar c\r]ile aliniate pe ele par s\ nu fi avut de suferit. Trei b\rba]i stau `n picioare `n mijlocul d\rm\turilor: unul, parc\ ezitnd ce carte s\ aleag\, pare a citi titlurile de pe cotoare; altul, purtnd ochelari, tocmai se `ntinde dup\ un volum; al treilea cite[te, ]innd `n mini o carte deschis\. Nu `ntorc spatele r\zboiului, nu ignor\ distrugerile. Nu se preocup\ de c\r]i ca s\ se sustrag\ vie]ii de afar\. Ei `ncearc\ s\ dep\[easc\ `mprejur\rile

350 A L B E R T O M A N G U E L

v\dit potrivnice; `[i afirm\ dreptul firesc de-a pune `ntreb\ri; `ncearc\ s\ reg\seasc\ printre ruine, `n uimita recunoa[tere pe care ne-o aduce, uneori, lectura un `n]eles.

PA GINILE ALB E D E L A S F R { IT

R\bd\tor ca unul dintre alchimi[ti, mi-am imaginat [i-am `ncercat `ntotdeauna altceva, [i a[ fi fost dispus s\-mi sacrific toat\ satisfac]ia [i vanitatea de dragul acestui altceva, a[a cum, `n vremurile de alt\dat\, alchimi[tii `[i ardeau mobila [i grinzile acoperi[ului pentru a `ntre]ine focul marelui magnus opus. Despre ce-i vorba? Greu de spus: nu mai mult dect o carte, `n cteva volume, o carte care s\ fie cu adev\rat o carte, corect\ din punct de vedere arhitectural [i premeditat\, nu o colec]ie de inspira]ii `ntmpl\toare, indiferent ct de minunat ar fi.[] A[a c\, drag\ prietene, iat\ recunoa[terea pe [leau a acestui viciu pe care l-am respins de-o mie de ori.[] Dar m\ ]ine `n mrejele lui [i `nc\ s-ar putea s\ reu[esc, dac\ nu `n finalizarea acestei opere ca `ntreg (ar trebui s\ fii Dumnezeu [tie cine pentru asta!), m\car `n producerea unui fragment reu[it[] dovedind prin por]iuni finalizate c\ aceast\ carte exist\ [i c\ mi-am dat seama ce n-am fost `n stare s\ realizez.
STPHANE MALLARM, Scrisoare c\tre Paul Verlaine, 16 noiembrie, 1869

PAGINILE ALBE DE LA SFR{IT

~n celebra povestire a lui Hemingway Z\pezile de pe Kilimanjaro, protagonistul, care moare, `[i aduce aminte de toate povestirile pe care, de acum, n-are s\ le mai scrie niciodat\ {tia cel pu]in dou\zeci de povestiri bune de prin locurile acelea [i nu scrisese niciuna. De ce?1 El men]ioneaz\ cteva, dar lista, evident, trebuie s\ fie nesfr[it\. Rafturile cu c\r]ile pe care nu le-am scris, asemenea celor pe care nu le-am citit, se `ntind pn\ `n `ntunecimile cele mai `ndep\rtate ale bibliotecii universale. Suntem `ntotdeauna la `nceputul `nceputului literei A. Printre c\r]ile pe care nu le-am scris printre c\r]ile pe care nu le-am citit, dar mi-ar fi pl\cut s\ le citesc este Istoria lecturii. Pot s-o v\d, chiar acolo, exact `n locul `n care lumina acestei sec]iuni a bibliotecii se sfr[e[te [i `ncepe `ntunericul sec]iunii urm\toare. {tiu exact cum arat\. Pot s\ descriu coperta ei [i s\-mi `nchipui c\-i pip\i paginile de o str\lucitoare culoare crem. Pot ghici, cu o precizie ce ]ine de o curiozitate boln\vicioas\, senzuala leg\tur\ din pnz\ neagr\ de sub supracopert\ [i literele aurii, `n relief. ~mi sunt cunoscute pagina ei sobr\ de titlu [i mottoul sarcastic, [i dedica]ia mi[c\toare. {tiu c\ are un indice copios [i vrednic de luat `n seam\, care `mi va prilejui multe satisfac]ii, cu titluri precum (deschid din `ntmplare la litera T): Tantalus pentru cititori, Tarzan biblioteca lui, Tabla de materii, Tenta]iile lecturii, Terfeloage, Tigru (vezi Feline [i animale cu blan\), Tipar [i memorie, Tolstoi canonul lui, Transmigra]ia sufletelor cititorilor (vezi ~mprumutarea c\r]ilor). {tiu despre carte c\ are ilustra]ii, ca vini[oarele din marmur\, pe care nu le-am mai

354 A L B E R T O M A N G U E L

v\zut niciodat\ pn\ acum: o fresc\ din secolul al [aptelea `nf\]i[nd Biblioteca din Alexandria, a[a cum a v\zut-o unul dintre arti[tii contemporani; o fotografie a poetei Sylvia Plath citind cu voce tare `ntr-o gr\din\, `n ploaie; o schi]\ a camerei lui Pascal de la Port Royal, ar\tnd c\r]ile pe care le ]inea pe pupitrul lui; o fotografie a c\r]ilor `mbibate de apa m\rii, salvate de o pasager\ de pe Titanic, care refuzase s\ p\r\seasc\ nava f\r\ ele; lista cump\r\turilor de Cr\ciun ale Gretei Garbo, pentru 1933, scris\ cu mna ei, care arat\ c\ printre c\r]ile pe care urma s\ le achizi]ioneze era Miss Lonelyhearts a lui Nathanael West; Emily Dickinson `n pat, cu o bonet\ cu vol\na[e legat\ confortabil sub b\rbie [i cinci sau [ase c\r]i z\cnd `n jurul ei, ale c\ror titluri abia dac\ le pot distinge. Am cartea deschis\ `n fa]\, pe mas\. E scris\ prietenos (`i simt cu precizie tonul), accesibil\ [i totu[i erudit\, informativ\ [i totu[i reflexiv\. Autorul, al c\rui chip l-am v\zut pe frontispiciul ar\tos, zmbe[te agreabil (nu pot spune dac\ e un b\rbat sau o femeie, fa]a ras\ proasp\t ar putea fi a ambelor sexe, la fel [i ini]ialele numelui) [i simt c\ sunt pe mini bune. {tiu c\, pe m\sur\ ce trec de la un capitol la altul, voi fi introdus `n acea familie de cititori, unii faimo[i, mul]i obscuri, c\reia `i apar]in. Voi afla despre deprinderile lor [i despre schimb\rile acestor deprinderi [i transformarea prin care au trecut purtnd `n ei, ca magii din vechime, puterea de-a face din semnele moarte memorie vie. Voi citi despre triumfurile, despre persecu]iile pe care le-au `ndurat [i despre descoperirile lor aproape secrete. {i, la urm\, voi `n]elege mai bine cine sunt eu, cititorul. C\ o astfel de carte nu exist\ (sau nu exist\ `nc\) nu-i un motiv s-o ignori mai mult dect am ignora o carte despre un subiect imaginar. Exist\ volume care s-au scris despre unicorn, despre Atlantida, despre egalitatea dintre sexe, despre Doamna Neagr\ din Sonete [i la fel de brunetul Tn\r de-acolo. Dar istoria pe care o consemneaz\ aceast\ carte a fost una deosebit de dificil de surprins; e f\cut\, s\ spunem a[a, din digresiuni pe aceast\ tem\. Un subiect cheam\ un altul, o anecdot\ aduce `n minte o poveste aparent f\r\ leg\tur\, iar autorul continu\ ca [i cum ar ignora cauzalitatea logic\ sau continuitatea istoric\, ca [i cum ar defini libertatea cititorului prin chiar actul scrierii ca me[te[ug. {i totu[i, `n aceast\ aparent\ dezordine, se afl\ o metod\: cartea pe care o v\d `n fa]a mea nu este doar istoria lecturii, ci [i a cititorilor obi[nui]i, a

ISTORIA LECTURII

355

indivizilor care, de-a lungul timpului, au ales anumite c\r]i [i nu altele, au acceptat `n cteva cazuri verdictul str\bunilor lor, dar, alteori, au salvat de la uitare titluri din trecut sau i-au pus pe rafturile bibliotecilor pe cei ale[i dintre contemporanii lor. Este povestea micilor lor triumfuri [i a suferin]elor secrete [i a felului `n care ele s-au `ntmplat. Cum anume s-a petrecut totul este consemnat minu]ios `n aceast\ carte, `n via]a de zi cu zi a unor oameni de rnd, pu]ini, descoperi]i ici [i colo `n memorii de familie, istorii rurale, socoteli ale vie]ii din locuri `ndep\rtate, de demult. Dar `ntotdeauna se vorbe[te despre indivizi, niciodat\ despre mari na]ionalit\]i sau genera]ii ale c\ror op]iuni apar]in nu istoriei lecturii, ci a statisticii. Rilke a `ntrebat cndva: E posibil ca `ntreaga istorie a lumii s\ fi fost gre[it `n]eleas\? E posibil ca trecutul s\ fie fals, pentru c\ noi am vorbit `ntotdeauna despre masele ei, ca [i cum am fi vorbit despre masive adun\ri de oameni, `n loc s\ vorbim despre persoana anume `n jurul c\reia st\teau `n picioare, pentru c\ a fost un str\in [i a murit? Da, este posibil.2 Autorul Istoriei lecturii [i-a dat seama, cu siguran]\, de aceast\ ne`n]elegere. Aici a[adar, `n Capitolul al paisprezecelea, este Richard de Bury, episcop de Durham, trezorier [i cancelar al regelui Edward al II-lea, care s-a n\scut pe 24 ianuarie 1287, `ntr-un s\tuc de lng\ Bury St Edmund, `n Suffolk, [i care, la cea de a [aptezeci [i opta aniversare a sa, a `ncheiat o carte al c\rei titlu l-a explicat astfel: Deoarece `n principal trateaz\ despre dragostea de c\r]i, am ales ca, dup\ modelul vechilor romani, s-o numim cu dragoste dup\ cuvntul grecesc Philobiblon. Patru luni mai trziu, s-a stins din via]\. De Bury colec]ionase c\r]i cu pasiune; avea, s-a spus, mai multe c\r]i dect to]i ceilal]i episcopi ai Angliei lua]i la un loc [i attea z\ceau stivuite `n jurul patului s\u, `nct cu greu se putea mi[ca prin `nc\pere f\r\ s\ se `mpiedice de ele. De Bury, mul]umim stelelor, nu era un c\rturar, ci pur [i simplu citea ce-i pl\cea. El a considerat Hermes Trismegistus (un volum neoplatonician de alchimie egiptean\, datnd de prin secolul al treilea d.Hr.) o excelent\ carte [tiin]ific\ de dinainte de Potop, a atribuit gre[it lucr\ri lui Aristotel [i a citat ni[te versuri groaznice ca [i cum ar fi fost de Ovidiu. N-a contat. ~n c\r]i, scria el, i-am g\sit pe mor]i ca [i cum ar fi fost vii; `n c\r]i, pot prevedea lucrurile care or s\ vin\; `n c\r]i, afacerile belicoase sunt puse pe tapet; din c\r]i provin legile p\cii. Toate lucrurile se stric\ [i se deterioreaz\ `n timp; Saturn nu

356 A L B E R T O M A N G U E L

`nceteaz\ s\-[i devoreze copiii pe care i-a z\mislit: toat\ gloria lumii ar fi `ngropat\ `n uitare, dac\ Dumnezeu nu i-ar fi `nzestrat pe muritori cu remediul c\r]ilor.3 (Autorul nostru n-a pomenit asta, dar Virginia Woolf, `ntr-o lucrare citit\ la [coal\, a reluat campania dus\ de Bury: Am visat uneori, scria ea, c\ atunci cnd r\sar zorii Zilei Judec\]ii de Apoi [i marii cuceritori, legislatori [i oameni de stat vin s\-[i primeasc\ r\splata coroanele, laurii, numele gravate pentru vecie `n marmur\ nepieritoare Atotputernicul se va `ntoarce spre Petru [i va spune, nu f\r\ o oarecare invidie cnd ne va vedea venind cu c\r]ile noastre sub bra]: Uite, ace[tia n-au nevoie de nicio recompens\. Nu avem ce s\ le d\m. Lor le-a pl\cut s\ citeasc\.)4 Capitolul opt este dedicat unui cititor aproape uitat pe care Sfntul Augustin, `ntr-una dintre scrisorile sale, l-a l\udat ca e un scrib formidabil [i c\ruia i-a dedicat una dintre c\r]ile sale. Se numea Melania cea Tn\r\ (pentru a o deosebi de bunica ei, Melania cea B\trn\) [i a tr\it `n Roma, `n Egipt [i `n Africa de Nord. S-a n\scut `n jurul anului 385 [i a murit `n Betleem `n 439. A fost o pasionat\ iubitoare de c\r]i [i a copiat pentru ea `ns\[i ct de multe a putut g\si, strngnd astfel o important\ bibliotec\. C\rturarul Gerontius, `n secolul al cincilea, a descris-o ca d\ruit\ de la natur\ [i att de iubitoare de lectur\, `nct trecea prin Vie]ile P\rin]ilor de parc\ ar fi mncat desertul. Ea citea c\r]i care fuseser\ cump\rate, precum [i c\r]i peste care d\duse din `ntmplare, cu atta aten]ie c\ niciun cuvnt [i niciun gnd nu-i r\mneau necunoscute. Att de cople[itoare era dragostea ei de-a `nv\]a, `nct atunci cnd citea `n latin\, li se p\rea tuturor c\ n-ar fi [tiut greac\ [i, pe de alt\ parte, cnd citea `n greac\, se credea c\ n-ar fi [tiut latin\.5 Str\lucitoare [i trec\toare, Melania cea Tn\r\ bntuie prin Istoria lecturii ca una dintre cei mul]i care [i-au c\utat alinarea `n c\r]i. Dintr-un secol mai apropiat de noi (dar autorului Istoriei lecturii nu-i pas\ de asemenea conven]ii arbitrare [i-l invit\ `n Capitolul [ase), alt cititor eclectic, genialul Oscar Wilde, `[i face apari]ia. Urm\rim mersul lecturilor sale, de la basmele celtice pe care i le-a dat mama lui, la tomurile docte pe care le-a citit la Colegiul Magdalena din Oxford. Aici, la Oxford, s-a `ntmplat c\, pentru unul din examenele pe care le avea de dat, s\ i se cear\ s\ traduc\ din versiunea `n greac\ a Patimilor din Noul Testament, [i pentru c\ a f\cut-o cu

ISTORIA LECTURII

357

mult\ u[urin]\ [i acurate]e, examinatorii i-au spus c\ era de ajuns. Wilde a continuat [i `nc\ o dat\ examinatorii i-au spus s\ se opreasc\. Oh, l\sa]i-m\ s\ continui, a spus Wilde, vreau s\ v\d cum se sfr[e[te. Pentru Wilde a fost la fel de important s\ [tie ce anume-i pl\cea [i ce anume voia s\ evite. ~n beneficiul abona]ilor la Pall Mall Gazette el a publicat, pe 8 februarie 1886, aceste sfaturi despre ce trebuie a (se) citi sau a nu (se) citi:
C\r]i care nu trebuie citite deloc, precum Anotimpurile lui Thompson, Italia lui Rogers, Eviden]ele lui Paley, to]i P\rin]ii, cu excep]ia Sfntului Augustin, tot John Stuart Mill, cu excep]ia eseului despre libertate, toate piesele lui Voltaire, f\r\ nicio excep]ie, Analogia lui Butler, Aristotel al lui Grant, Anglia lui Hume, Istoria filosofiei a lui Lewes, toate c\r]ile argumentative [i toate cele care `ncearc\ s\ demonstreze ceva.[] S\ le spui oamenilor ce s\ citeasc\ se poate dovedi inutil sau v\t\m\tor, pentru c\ adev\rata apreciere a literaturii este o chestiune de temperament, nu de studiu, spre Parnas nu exist\ abecedar [i nimic din ceea ce poate fi `nv\]at nu merit\ `nv\]at. Dar s\ le spui oamenilor ce s\ nu citeasc\ este cu totul altceva [i `ndr\znesc s\ o recomand ca pe o misiune `n prelungirea programei universitare.

Lecturile private [i publice sunt discutate pe la `nceputul c\r]ii, `n Capitolul patru. E luat `n considerare rolul cititorului ca antologist, colec]ionar de materiale, fie pentru sine (caietul de note al lui Jean-Jacques Rousseau este exemplul dat), fie pentru al]ii (Tezaurul de aur al lui Palgrave), iar autorul nostru arat\, `ntr-un mod foarte amuzant, cum ideile despre audien]\ modific\ alegerea unui antologist de texte. ~n sprijinul acestei microistorii a antologiilor, autorul nostru `l citeaz\ pe Profesorul Johnathan Rose, cu cele cinci erori obi[nuite cu privire la reac]ia cititorului:

prima, toat\ literatura este politic\, `n sensul c\ influen]eaz\ `ntotdeauna con[tiin]a politic\ a cititorului; doua, influen]a unui text dat este direct propor]ional\ cu circulatreia, cultura popular\ este mult mai influent\ dect cultura `nalt\

]ia acestuia;
a

reflectnd astfel cu mai mare acurate]e atitudinile maselor;

358 A L B E R T O M A N G U E L

patra, cultura `nalt\ tinde s\ `nt\reasc\ acceptarea ordinii sociale [i

politice existente (o prezum]ie larg `mp\rt\[it\ att de stnga, ct [i de dreapta); [i


a

cincea, canonul marilor c\r]i este definit `n exclusivitate de elitele so-

ciale. Cititorul obi[nuit nu recunoa[te acest canon sau `l accept\ doar din respect pentru opinia elitelor.6

Dup\ cum limpede stabile[te autorul nostru, noi, cititorii, suntem de obicei vinova]i de faptul c\ subscriem la cel pu]in una, dac\ nu la toate, dintre erorile enumerate. De asemenea, capitolul men]ioneaz\ antologiile de-a gata, colec]ionate sau g\site din `ntmplare, cum ar fi cele zece mii de texte adunate `ntr-o bizar\ arhiv\ evreiasc\ din Vechiul Cairo, numit\ Geniza [i descoperit\ `n 1890 `n depozitul sigilat al unei sinagogi medievale. Datorit\ respectului evreilor pentru numele lui Dumnezeu, nicio buc\]ic\ de hrtie nu fusese aruncat\, de team\ ca nu cumva s\ aib\ pe ea numele Lui astfel `nct totul a fost adunat aici pentru un viitor cititor, de la contracte de c\s\torie la liste de cump\r\turi, de la poeme de dragoste la cataloage ale librarilor (unul dintre acestea incluznd prima referin]\ cunoscut\ la O mie una de nop]i).7 Nu unul, ci trei capitole (treizeci [i unu, treizeci [i doi [i treizeci [i trei) se preocup\ de ceea ce autorul nume[te Inventarea cititorului. Fiecare text presupune un cititor. Cnd Cervantes `[i `ncepe introducerea la prima parte a lui Don Quijote cu invoca]ia Cititorule lipsit de alte treburi,8 eu sunt acela care, de la primele cuvinte, devin un personaj `n fic]iune, o persoan\ dispunnd de suficient timp ct s\ se r\sfe]e cu istoria care-i pe cale s\ `nceap\. Mie `mi adreseaz\ Cervantes cartea, mie `mi explic\ elementele de compozi]ie, mie mi se confeseaz\ `n privin]a neajunsurilor ei. Urmnd sfatul unui prieten, a scris el `nsu[i cteva poeme de laud\, recomandnd cartea (ast\zi, solu]ia mai pu]in inspirat\ este s\ solici]i rnduri de pre]uire de la personalit\]i bine-cunoscute [i s\ lipe[ti panegiricele lor pe supracopert\). Cervantes `[i submineaz\ propria autoritate, acordndu-mi `ncrederea lui. Eu, cititorul, sunt pus `n gard\ [i tocmai prin asta dezarmat. Cum a[ putea protesta cnd mi s-a explicat att de limpede? Accept jocul. Accept fic]iunea. Nu `nchid cartea. Decep]ia mea public\ continu\. Dup\ opt capitole din prima parte a lui Don Quijote, mi se spune c\ pn\ aici se `ntind cele spuse de Cervantes [i c\

ISTORIA LECTURII

359

restul c\r]ii este o traducere din arab\ f\cut\ de istoricul Cide Hamete Benengeli. De ce acest artificiu? Pentru c\ eu, cititorul, nu sunt u[or de convins [i, dac\ nu m\ las p\c\lit de majoritatea momelilor prin care autorul m\ asigur\ de sinceritatea lui, `mi face pl\cere s\ fiu atras `ntr-un joc `n care nivelurile de lectur\ se schimb\ permanent. Citesc un roman, citesc o aventur\ adev\rat\, citesc traducerea unei aventuri adev\rate, citesc o versiune corectat\ a faptelor. Istoria lecturii este eclectic\. Inventarea cititorului este urmat de un capitol despre inventarea scriitorului, alt personaj fictiv. Am avut nenorocul s\ `ncep o carte cu pronumele Eu, a scris Proust, [i imediat s-a crezut c\, `n loc s\ `ncerc s\ descop\r legi generale, m\ analizam pe mine `nsumi, `n sensul particular [i detestabil al cuvntului.9 Asta `l face pe autor s\ discute folosirea persoanei `nti singular [i felul `n care acel Eu fic]ional for]eaz\ cititorul la un simulacru de dialog din care totu[i cititorul este desprins de realitatea fizic\ a paginii. Doar cnd lectorul cite[te dincolo de autoritatea scriitorului, are loc dialogul, spune autorul nostru, dnd exemple din le nouveau roman, `n special din Renun]area lui Michel Butor,10 scris\ `n `ntregime la persoana a doua. Aici, spune autorul nostru, c\r]ile sunt pe mas\, iar scriitorul nici nu se a[teapt\ s\ credem `n eu, nici nu ne cere s\ ne asum\m rolul umil al iubitului cititor. ~ntr-o fascinant\ digresiune (Capitolul patruzeci din Istoria lecturii) autorul nostru avanseaz\ originala sugestie cum c\ forma `n care se adreseaz\ cititorului duce la crearea principalelor genuri literare sau, cel pu]in, la `mp\r]irea lor pe categorii. ~n 1948, `n Das Sprachliche Kunstwerk, criticul german Wolfgang Kayser, referindu-se la conceptul de gen, sugereaz\ c\ acesta deriv\ din cele trei persoane care exist\ `n toate limbile cunoscute: eu, tu [i el/ea, plus formele pentru neutru. ~n literatura liric\, eul se exprim\ emo]ional; `n teatru, eu trece la persoana a doua, tu, [i se angajeaz\ cu un alt tu `ntr-un dialog pasional. ~n sfr[it, `n operele epice, protagonistul este cea de-a treia persoan\, el sau ea, care relateaz\ `n mod obiectiv. ~n plus, fiecare gen cere din partea cititorului trei atitudini distincte: o atitudine liric\ (aceea a cntecului), o atitudine dramatic\ (c\reia Kayser `i spune apostrof) [i o atitudine epic\ sau enun]are.11 Autorul nostru `mbr\]i[eaz\ cu entuziasm acest argument [i trece la ilustrarea lui prin trei cititori: o elev\

360 A L B E R T O M A N G U E L

francez\ din secolul al nou\sprezecelea, loise Bertrand, al c\rei jurnal a supravie]uit R\zboiului FrancoPrusac din 1870 [i care [i-a `nregistrat con[tiincioas\ lecturile din Nerval; Douglas Hyde, care a fost sufleor la reprezenta]ia cu Vicarul din Wakefield de la Court Theatre din Londra (cu Ellen Terry `n rolul Oliviei); [i menajera lui Proust, Cleste, care a citit (par]ial) lungul roman al st\pnului ei. ~n Capitolul [aizeci [i opt (aceast\ Istorie a lecturii este un tom confortabil de voluminos) autorul nostru pune `ntrebarea cum ([i de ce) anumi]i cititori re]in o lectur\, mult\ vreme dup\ ce al]ii au l\sat-o `n urm\. Exemplul dat este dintr-un num\r al unei gazete Londraeze ap\rut prin 1855, cnd majoritatea ziarelor engleze erau pline de [tiri despre R\zboiul din Crimeea:
John Challis, un b\trn `n vrst\ de aproape [aizeci de ani, `n costuma]ia cmpeneasc\ a unei p\stori]e din epoca de aur, [i George Campbell, de treizeci [i cinci de ani, care sus]ine c-ar fi avocat, costumat femeie[te dup\ moda de ast\zi, au fost adu[i la bar\ `n fa]a lui Sir R.W. Carden, acuza]i c-au fost g\si]i deghiza]i `n femei `n Casa Druid\, pe Turnagain Lane, o sal\ de dans neautorizat\, cu scopul de a-i `mboldi pe al]ii s\ comit\ un delict contra naturii.12

O p\stori]\ din epoca de aur: prin 1855, idealul literar pastoral era deja de domeniul trecutului. Definit\ `n Idilele lui Teocrit `n secolul al treilea `.Hr., atr\g\toare pentru scriitori `ntr-o form\ sau alta, pn\ trziu `n secolul al [aptesprezecelea, o tenta]ie pentru scriitori att de diferi]i precum Milton, Garcilaso de la Vega, Giambattista Marino, Cervantes, Sidney [i Fletcher, pastorala se reflect\ `n mod foarte diferit la romancieri precum George Eliot [i Elisabeth Gaskell, mile Zola [i Ramn del Valle Incln, care ofereau cititorilor alte viziuni, mai pu]in `nsorite, ale vie]ii de la ]ar\ `n c\r]ile lor: Adam Bede (1859), Cranford (1853), La Terre (1887), Tirano Banderas (1926). Aceste schimb\ri de atitudine nu erau noi. ~nc\ din secolul al paisprezecelea, scriitorul spaniol Juan Ruiz, arhiepiscop de Hita, `n cartea sa Libro de buen amor (Cartea bunei iubiri), r\sturnase conven]ia poetului sau cavalerului singuratic care d\ nas `n nas cu o p\stori]\ frumoas\ pe care o seduce cu blnde]e, f\cndu-l pe narator s\ `ntlneasc\ pe colinele Guadarramei patru p\stori]e dezl\n]uite, zdravene [i hot\rte. Primele dou\ `l violeaz\, dar de a treia scap\

ISTORIA LECTURII

361

promi]ndu-i c\ se va c\s\tori cu ea, iar a patra se ofer\ s\-l ad\posteasc\ dac\ prime[te de la el haine, bijuterii, un drum la altar sau bani pe[in. Dou\ sute de ani mai trziu, pu]ini mai erau cei care credeau, asemenea domnului Challis, `n simbolica implorare pe care iubitoarea p\stori]\ o adreseaz\ p\storului ei sau `n domnul `ndr\gostit [i inocenta fat\ de la ]ar\. Conform autorului Istoriei lecturii, acesta este unul dintre modurile (unul extrem, f\r\ `ndoial\) `n care cititorii p\streaz\ [i repovestesc trecutul. Cteva capitole, `n diferite p\r]i ale c\r]ii, sunt consacrate `ndatoririlor fic]iunii `n contrast cu ceea ce cititorul accept\ drept fapte. Capitolele dedicate lecturii faptelor sunt pu]in cam seci, desf\[urndu-se de la teoriile lui Platon la criticismul lui Hegel [i Bergson; chiar dac\ aceste capitole ni-l aduc `n fa]\ pe presupusul autor englez de scrieri de c\l\torie Sir John Mandeville, ele sunt prea dense ca s\ se preteze la rezumare. Capitolele despre lectura fic]iunii sunt totu[i ceva mai concise. Sunt avansate dou\ opinii, la fel de impun\toare [i absolut opuse. Conform uneia, cititorul este dispus s\ cread\ `n [i s\ ac]ioneze asemenea personajelor dintr-un roman. Conform celeilalte, cititorul trebuie s\ resping\ asemenea personaje ca pe ni[te simple fabrica]ii, care nu au niciun fel de leg\tur\ cu lumea real\. Henry Tilney, `n M\n\stirea Northanger de Jane Austen, opteaz\ pentru prima dintre aceste opinii cnd o interogheaz\ pe Catherine, dup\ ce se desp\r]ise de prietena sa Isabella; el se a[teapt\ ca sentimentele ei s\ urmeze conven]iile fic]iunii:
Sim]i, presupun, c\, pierznd-o pe Isabella, ai pierdut jum\tate din tine `ns\]i: sim]i un gol `n inim\, pe care nimic altceva nu-l poate `nlocui. Societatea a devenit plicticoas\; ct despre distrac]iile la care doreai s\ participi la Bath, numai gndul la acestea `n lipsa ei `]i repugn\. De exemplu, n-ai merge la un bal pentru nimic `n lume. Sim]i c\ de acum nu mai ai niciun prieten c\ruia s\-i po]i vorbi f\r\ rezerve; `n a c\rui p\rere s\ te `ncrezi cu totul; sau pe al c\rui sfat, `ntr-o situa]ie orict de dificil\, s\ te po]i baza. Sim]i toate acestea? Nu, spuse Catherine, dup\ cteva momente de reflec]ie, nu simt. Ar trebui s\ simt?13

Tonul cititorului [i felul `n care afecteaz\ el textul sunt dezb\tute `n Capitolul cincizeci [i unu, prin evocarea lui Robert Louis Stevenson citind

362 A L B E R T O M A N G U E L

pove[ti vecinilor s\i din Samoa. Stevenson a pus sim]ul s\u dramatic [i muzica prozei sale pe seama pove[tilor pe care i le citea la culcare d\daca lui din copil\rie, Alison Cunningham, Cummie. Ea `i citea pove[ti cu fantome, imnuri religioase, versete calviniste [i roman]uri sco]iene, care [i-au g\sit, cu timpul, locul `n fic]iunile sale. Tu e[ti cea care mi-a dat pasiunea pentru dram\, Cummie, i-a m\rturisit el, la maturitate, bonei. Eu, st\pne Lou? N-am pus `n via]a mea piciorul `ntr-o sal\ de teatru. Vai, femeie! a r\spuns el. Dar e vorba despre avntul dramatic cu care-mi citeai imnurile.14 Stevenson `nsu[i n-a `nv\]at s\ citeasc\ dect dup\ ce-a trecut de vrsta de [apte ani, nu din lene, ci pentru c\ voia s\ prelungeasc\ pl\cerea de a auzi pove[tile prinznd via]\. Autorul nostru nume[te acest fapt sindromul {eherezada.15 Citirea fic]iunii nu e singura preocupare a autorului nostru. Citirea textelor [tiin]ifice, a dic]ionarelor, a unor p\r]i dintr-o carte, cum ar fi indicii, notele de subsol [i dedica]iile, a h\r]ilor, a ziarelor fiecare `[i merit\ ([i prime[te) propriul capitol. Exist\ un portret sumar, dar elocvent, al romancierului Gabriel Garca Mrquez, care `n fiecare diminea]\ cite[te dou\ pagini de dic]ionar (orice dic]ionar, cu excep]ia pomposului Diccionario de la Real Academia Espaola) un obicei pe care autorul nostru `l compar\ cu acela al lui Stendhal, care parcurgea Codul lui Napoleon ca s\ `nve]e s\ scrie `ntr-un stil concis [i exact. Citirea c\r]ilor `mprumutate este subiectul de care se ocup\ Capitolul cincisprezece. Jane Carlyle (so]ia lui Thomas Carlyle, o faimoas\ scriitoare de coresponden]\) ne conduce prin labirintul citirii c\r]ilor care nu ne apar]in, de parc\ am avea o rela]ie ilicit\, sau al `mprumutului de la bibliotec\ al unor volume care ne-ar putea afecta reputa]ia. ~ntr-o dup\-amiaz\ de ianuarie a anului 1843, dup\ ce alesese dintr-o respectabil\ bibliotec\ Londraez\ cteva romane mai deocheate ale scriitorului francez Paul de Kock, ea s-a `nregistrat curajoas\ `n registru cu numele de Erasmus Darwin, bunicul mort [i invalid al mult mai faimosului Carol spre uluirea bibliotecarilor.16 {i iat\ c\ urmeaz\ ceremoniile de lectur\ din propria noastr\ er\ [i din cea de dinainte (Capitolele patruzeci [i trei [i patruzeci [i cinci). Aici sunt lecturile-maraton din Ulise la Bloomsday, nostalgicele lecturi radiofonice ale unei c\r]i `nainte de culcare, lecturile `n bibliotec\, `n marile s\li aglomerate [i `n locuri dep\rtate, pustii, `nz\pezite, lecturile la paturile bolnavilor, citirea de

ISTORIA LECTURII

363

pove[ti cu fantome la focul sobei, iarna. Iat\ curioasa [tiin]\ a biblioterapiei (Capitolul dou\zeci [i unu), definit\ `n Websters drept folosirea unui material de lectur\ selectat ca adjuvant terapeutic `n medicin\ [i psihiatrie, prin care anumi]i doctori sus]in c\ pot vindeca boli ale trupului [i spiritului cu Vntul `n s\lcii sau Bouvard [i Pcuchet.17 Iat\ [i gen]ile speciale pentru c\r]i, un sine qua non al oric\rui voiaj victorian. Niciun c\l\tor nu pleca de-acas\ f\r\ o valiz\ plin\ cu c\r]i adecvate, fie c\ pornea spre Coasta de Azur ori spre Antarctica. (Bietul Amundsen: autorul nostru ne spune c\, `n drumul s\u spre Polul Sud, geanta cu c\r]i a exploratorului s-a scufundat sub ghea]\, iar Amundsen a fost obligat s\-[i petreac\ multe luni de zile `n compania singurului volum pe care l-a putut salva: Portretizarea Sfintei Sale Maiest\]i `n Singur\t\]ile [i Suferin]ele Sale de Dr. John Gauden.) Unul dintre capitolele finale (nu ultimul) se ocup\ de recunoa[terea explicit\ a puterii cititorului. Aici se afl\ c\r]ile l\sate deschise pentru a fi construite de cititor, ca o cutie de Lego: Tristram Shandy a lui Laurence Sterne, evident, care ne permite s-o citim `n orice orice fel, [i {otron al lui Julio Cortzar, un roman construit din capitole interschimbabile, c\rora cititorul `nsu[i le stabile[te ordinea, dup\ propria voin]\. Sterne [i Cortzar au dus, inevitabil, la romanele New Age, la hipertexte. Termenul (ne spune autorul nostru) a fost inventat `n anii [aptezeci de specialistul `n computere Ted Nelson, pentru a descrie spa]iul narativ nonsecven]ial care a luat na[tere odat\ cu computerele. Nu exist\ ierarhii `n aceste re]ele f\r\ `nceput ([i f\r\ sfr[it), `l citeaz\ autorul nostru pe Robert Coover, care descrie hipertextul `ntr-un articol din New York Times, paragrafele, capitolele [i alte diviziuni textuale conven]ionale fiind `nlocuite de blocuri textuale [i grafice care se deschid ca ni[te ferestre, la fel de poten]ate [i de efemere.18 Cititorul unui hipertext poate intra `n text aproape `n orice loc; poate schimba cursul narativ, poate cere inser]ii, poate corecta, expanda sau [terge. Aceste texte nu au sfr[it, ct\ vreme cititorul (sau scriitorul) poate oricnd continua sau relua un text: Dac\ totul este mijloc, cum s\ [tii cnd anume ai terminat, fie c\ e[ti cititor, fie scriitor? `ntreab\ Coover. Dac\ autorul este liber s\ duc\ povestea oriunde, oricnd [i `ntr-attea direc]ii cte dore[te el sau ea, nu devine aceasta o obliga]ie ca s\ procedeze astfel? ~ntre paranteze, autorul nostru pune sub semnul `ntreb\rii libertatea implicat\ de o asemenea obliga]ie.

364 A L B E R T O M A N G U E L

Istoria lecturii, din fericire, nu are sfr[it. Dup\ capitolul final [i `nainte de indicele copios, deja men]ionat, autorul nostru a l\sat un num\r de pagini albe, astfel `nct cititorul s\ adauge alte idei despre lectur\, subiecte care, evident, lipsesc, citate potrivite, evenimente [i personaje din viitor. E o oarecare consolare `n asta. ~mi imaginez c\ las cartea la marginea patului, `mi imaginez c-o deschid `n seara asta sau mine noapte, sau `n noaptea care urmeaz\, [i-mi spun `n sinea mea: Nu s-a terminat.

NO TE

Nu am `ntocmit o bibliografie separat\, de vreme ce majoritatea c\r]ilor de care m-am folosit sunt men]ionate `n notele ce urmeaz\. ~n orice caz, amplitudinea temei abordate [i limit\rile autorului ar face ca o asemenea list\, adunat\ laolalt\ sub prestigiosul titlu Bibliografie, s\ par\ att misterios de inconsecvent\, ct [i dezn\d\jduitor de m\rginit\.

ULTIMA PAGIN|
1. Claude Lvi-Strauss, Tropice triste, trad. de Eugen Schileru [i Irina Pslaru-Lukacsik, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1968. Lvi-Strauss nume[te societ\]ile care nu cunosc scrierea societ\]i reci, pentru c\, `n cosmologia lor, acestea `ncearc\ s\ anuleze secven]ialitatea evenimentelor, care constituie ideea noastr\ despre istorie (n. tr.). 2. Philippe Descola, Les Lances du crepuscule, Paris, 1994. 3. Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul Hidalgo Don Quijote de la Mancha, trad. de Ion Frunzetti [i Edgar Papu, Cuvnt `nainte de Maria Teresa Leon, postfa]\ de Ovidiu Drmba, Ed. pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965. 4. Gershom Scholem, Kabbalah, Ierusalim, 1974. 5. Miguel de Unamuno, sonet f\r\ titlu, `n Poesia completa, Madrid, 1979. 6. Virginia Woolf, Charlotte Bronte, `n The Essays of Virginia Woolf, vol. 2: 19121918, ed. Andrew McNeillie, Londra, 1987. 7. Jean-Paul Sartre, Cuvintele, trad. T. Dumitru, prefa]\ de Georgeta Horodinc\, Editura pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965. 8. James Hillman, A Note on Story, `n Childrens Literature: The Great Excluded, vol. 3, ed. Francelia Butler & Bennett Brockman, Philadelphia, 1974. 9. Robert Louis Stevenson, My Kingdom, A Childs Garden of Verses, Londra, 1885. 10. Michel de Montaigne, Despre cre[terea copiilor, `n Eseuri, vol. I, trad. de Mariela Seulescu, studiu introductiv de Dan B\d\r\u, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1966. 11 A Berlin Chronicle, `n Reflections, ed. Peter Demetz, trad. de Edmund Jephcott, New York, 1978. (Walter Benjamin, Copil\ria berlinez\: la 1900, trad. [i note de A. Anastasescu, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2010) 12. Samuel Butler, The Notebooks of Samuel Butler, Londra, 1912. 13. Jorge Luis Borges, Pierre Mnard, autor al lui Don Quijote, trad. de Andrei Ionescu, `n Proz\ complet\, vol. 1, Editura Polirom, Bucure[ti, 2006. 14. Spinoza, Tratatul teologico-politic, trad. [i note de I. Firu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1960. 15. Citat `n John Willis Clark, Libraries in the Medieval and Renaissance Periods, Cambridge, 1894.

368 A L B E R T O M A N G U E L

16. Traditio Generalis Capituli of the English Benedictines, Philadelphia, 1866. 17. Jamaica Kincaid, A Small Place, New York, 1988. 18. La acel moment, nici Borges [i nici eu nu [tiam c\ mesajul la pachet al lui Kipling nu era nici pe departe o inven]ie. Dup\ Ignace J. Gelb (The History of Writing[Chicago, 1952]), `n Turkestanul de R\s\rit, o tn\r\ femeie i-a trimis iubitului s\u un mesaj constnd dintr-o gr\m\joar\ de ceai, un fir de iarb\, un fruct ro[u, o cais\ uscat\, o bucat\ de c\rbune, o floare, o bucat\ de zah\r, o pietricic\, o pan\ de [oim [i o nuc\. Mesajul semnifica Nu mai pot bea ceai, sunt palid\ ca iarba f\r\ tine, ro[esc cnd m\ gndesc la tine, inima mea arde precum c\rbunele, e[ti frumos ca o floare [i dulce ca zah\rul, dar nu cumva `]i este inima de piatr\? A[ zbura la tine dac\ a[ avea aripi, sunt a ta ca o nuc\ `n palm\. 19. Borges a analizat limbajul lui Wilkins `n eseul Idiomul analitic al lui John Wilkins, din Otras Inquisiciones, Buenos Aires, 1952. 20. Evelyn Waugh, Omul c\ruia `i pl\cea Dickens, un capitol din Un pumn de ]\rn\, trad. [i note de Viorica Boitor, Editura Leda, Bucure[ti, 2005. 21. Ezequiel Martnez Estrada, Leer y escribir, Mexico, D.F., 1969. 22. Jorge Semprun, Scrisul sau via]a, trad. de Nicolae Balt\, Editura Paralela 45, Bucure[ti, 2008. 23. Jorge Luis Borges, recenzie la Men of Mathematics de E.T. Bell, `n El Hogar, Buenos Aires, 8 iulie, 1938. 24. P.K.E. Schmoger, Das Leben der Gottseligen Anna Katharina Emmerich, Freiburg, 1867. 25. Platon, Phaidros, trad. de Gabriel Liiceanu, interpretare de Andrei Cornea, `n Platon, Opere, vol. IV, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983. 26. Hans Magnus Enzensberger, In Praise of Illiteracy, `n Die Zeit, Hamburg, 29 noiembrie, 1985. 27. Allan Bloom, Criza spiritului american, trad. de Mona Antohi, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2006. 28. Charles Lamb, Gnduri r\zle]e despre c\r]i [i lectur\, `n Eseurile lui Elia, trad. de {tefan Popescu [i Lumini]a Petru, prefa]\ de {tefan Popescu, Ed. Univers, Bucure[ti, 1973. 29. Orhan Pamuk, Fort\rea]a alb\, trad. de Lumini]a Munteanu, Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2009.

CITIREA UMBRELOR
1. Nu putem spune c\ toate scrierile `[i au originea `n aceste t\bli]e sumeriene. Se accept\ `n general c\ scrierile chineze[ti [i cele din America Central\, de exemplu, s-au dezvoltat independent. Vezi Albertine Gaur, A History of Writing, Londra, 1984. 2. Early Writing Systems, `n World Archeology 17/3, Henley-on-Thames, februarie 1986. Inventarea scrisului `n Mesopotamia a influen]at probabil alte sisteme de scriere: cel egiptean, pu]in dup\ 3000 `.Hr., sau cel indian, `n jurul perioadei 2500 `.Hr. 3. William Wordsworth, `n 1819, descrie un sentiment similar: O, tu, cel ce cu r\bdare explorezi / R\m\[i]ele `nv\]\turilor din Herculaneum, / Ce minun\]ie! Po]i pune mna /

ISTORIA LECTURII

369

Pe-un fragment Theban sau s\ desf\[ori / Un sul pre]ios, cu m\duva moale / din poemele lui Simonides. 4. Cicero, De oratore, trad. de S.D. Ne[tian, Ed. Casei {coalelor, Bucure[ti, 1925. 5. Sfntul Augustin, Confesiuni, traducere [i note de G.I. {erban, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1998. 6. M.D. Chenu, Grammaire et thologie au XIIe et XIIIe sicles, Paris, 19351936. 7. Empedocle, fragment 84DK, citat `n Ruth Padel, In and Out of the Mind: Greek Images of the Tragic Self, Princeton, 1992. 8. Epicur, Scrisoare c\tre Herodot, 10, `n Diogenes Laertios citat `n David C. Lindberg, Studies in the History of Medieval Optics, Londra, 1983. (Diogenes Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele filosofilor, trad. de C.I. Balmu[, studiu introductiv [i comentarii de Aram M. Frenkian, Ed. Polirom, Ia[i, 1997). 9. Ibid. 10. Pentru o explica]ie conving\toare a acestui termen complex, vezi Padel, In and Out of the Mind. 11. Aristotel, Despre suflet, trad. [i note de N.I. {tef\nescu, studiu introductiv de Al. Boboc, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1969. 12. Citat `n Nancy G. Siraisi, Medieval & Early Renaissance Medicine, Chicago & Londra, 1990. 13. Sf. Augustin, Confesiuni, op. cit., X. 14. Siraisi, Medieval & Early Renaissance Medicine. 15. Kenneth D. Keele & Carlo Pedretti, editori, Leonardo da Vinci: Corpus of the Anatomical Studies in the Collection of Her Majesty the Queen at Windsor Castle, 3 vol., Londra, 19781980. 16. Albert Hourani, A History of the Arab Peoples, Cambridge, Mass., 1991. 17. Johannes Pedersen, The Arabic Book, trad. Geoffrey French, Princeton, 1984. 18. Sadik A. Assaad, The Reign of al-Hakim bi Amr Allah, Londra, 1974. 19. Aceste explica]ii destul de elaborate pot fi g\site `n cartea lui Saleh Beshara Omar, Ibn al-Haythams Optics: A Study of the Origins of Experimental Science, Minneapolis & Chicago, 1977. 20. David C. Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, Oxford, 1976. 21. Emile Charles, Roger Bacon, sa vie, ses ouvrages, ses doctrines daprs des textes indits, Paris, 1861. 22. M. Dax, Lsions de la moiti gauche de lencphale coincidant avec 1oubli des signes de la pense, Gazette hebdomadaire de mdicine et de chirurgie, 2 (1865) [i P. Broca, Sur le sige de la facult du langage articul, Bulletin de la Socit danthropologie , 6 337393 (1865), `n Andre Roch Lecours et al., Illiteracy and Brain Damage (3): A Contribution to the Study of Speech and Language Disorders in Illiterates with Unilateral Brain Damage (Initial Testing), Neuropsychologia 26/4, Londra, 1988. 23. Andre Roch Lecours, The Origins and Evolution of Writing, `n Origins of the Human Brain, Cambridge, 1993. 24. Daniel N. Stern, The Interpersonal World of the Infant: A View from Psychoanalysis and Developmental Psychology, New York, 1985. 25. Roch Lecours et al., Illiteracy and Brain Damage (3).

370 A L B E R T O M A N G U E L

26. Jonathan Swift, C\l\toriile lui Gulliver, trad. de Leon Levi]chi, Editura Minerva (BPT), Bucure[ti, 1971. 27. Interviu personal cu Andre Roch Lecours, Montreal, noiembrie 1992. 28. mile Javal, opt articole `n Annales doculistique, 18781879, discutate `n Paul A. Kolers, Reading, conferin]\ ]inut\ la `ntlnirea Asocia]iei Canadiene de Psihologie, Toronto, 1971. 29. Oliver Sacks, The Presidents Speech, `n The Man Who Mistook His Wife for a Hat, New York, 1987. 30. Merlin C. Wittrock, Reading Comprehension, `n Neuropsychological and Cognitive Processes in Reading, Oxford, 1981. 31. Cf. D. LaBerge & S.J. Samuels, Toward a Theory of Automatic Information Processing in Reading, `n Cognitive Psychology 6, Londra, 1974. 32. Wittrock, Reading Comprehension, op. cit. 33. E.B. Huey, The Psychology and Pedagogy of Reading, New York, 1908, citat `n Kolers, Reading, op. cit. 34. Citat `n Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, op. cit.

CITITORII T|CU}I
1. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., V. 2. Donald Attwater, Ambrose, `n A Dictionary of Saints, Londra, 1965. 3. W. Ellwood Post, Saints, Signs and Symbols, Harrisburg, Penn., 1962. 4. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI. 5. ~n 1927, `ntr-un articol intitulat Voces Paginarum (Philologus 82), savantul maghiar Josef Balogh a `ncercat s\ demonstreze c\ lectura `n gnd era aproape necunoscut\ `n lumea antic\. Patruzeci de ani mai trziu, Bernard M.W. Knox (Silent Reading in Antiquity, `n Greek, Roman and Byzantine Studies 9/4[Iarna 1968]) `l contrazice pe Balogh, spunnd c\r]ile antice se citeau `n mod normal cu voce tare, dar nu avem nic\ieri consemnat faptul c\ lectura `n gnd ar fi fost ceva neobi[nuit. {i totu[i, exemplele pe care le d\ Knox (cteva dintre acestea citate de mine) mi se par prea pu]in conving\toare pentru a-i sprijini teza [i apar mai degrab\ ca o excep]ie de la cititul cu voce tare, dect ca regul\. 6. Knox, Silent Reading in Antiquity, op. cit. 7. Plutarh, On the Fortune of Alexander, fragmentul 340a, `n Moralia, vol. IV, ed. Frank Cole Babbitt, Cambridge, Mass. & Londra, 1972: De fapt se men]ioneaz\ c\ o dat\, cnd a rupt sigiliul unei scrisori confiden]iale primite de la mama lui [i citea `n t\cere pentru sine, Hephaestion [i-a apropiat capul de acela al lui Alexandru [i a citit cu el scrisoarea; Alexandru nu l-a oprit, dar [i-a scos inelul [i a pus o pecete pe buzele lui Hephaestion. 8. Claudiu Ptolemeu, On the Criterion, discutat `n The Criterion of Truth, ed. Pamela Huby & Gordon Neal, Oxford, 1952. 9. Plutarh, Brutus, V, `n Vie]i paralele, studiu introductiv, trad. [i note de N.I. Barbu, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 19601969. Nu pare ciudat c\ Cezar a citit aceast\ not\ `n gnd.

ISTORIA LECTURII

371

~n primul rnd, probabil nu dorea ca al]ii s\ trag\ cu urechea la con]inutul scrisorii de dragoste; `n al doilea rnd, putea s\ fac\ parte din inten]iile sale de a-[i irita inamicul, pe Cato, f\cndu-l s\ b\nuiasc\ o conspira]ie exact ceea ce s-a `ntmplat, dup\ Plutarh. Cezar a fost obligat s\-i arate scrisoarea [i Cato s-a f\cut de rs. 10. Sfntul Chiril al Ierusalimului, The Works of Saint Cyril of Ierusalim, vol. I, trad. L.P. McCauley & A.A. Stephenson, Washington, 1968. 11. Seneca, Epistulae Morales, ed. R.M. Gummere, Cambridge, Mass. & Londra, 1968, Scrisoarea 56. (Seneca, Epistole c\tre Lucilius, vol. 1, trad. de Ioana Costa, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2007) 12. Refrenul tolle, lege nu apare `n niciunul din jocurile antice pentru copii despre care [tim ast\zi. Pierre Courcelle sugereaz\ c\ formula este folosit\ `n divina]ii [i citeaz\ Via]a lui Porphyrus de Marc le Diacre, `n care aceasta este rostit\ de un personaj `ntr-un vis, ca s\ sugereze consultarea Bibliei `n scopuri divinatorii. Vezi Pierre Courcelle, LEnfant et les sortes bibliques, `n Vigiliae Christianae, vol. 7, N`mes, 1953. 13. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., IV. 14. Sfntul Augustin, Concerning the Trinity, XV, 10: 19, `n Basic Writings of Saint Augustine, ed. Whitney J. Oates, Londra, 1948. 15. Mar]ial, Epigrams, trad. J.A. Pott & F.A. Wright, Londra, 1924, I. 38 (Mar]ial, Epigrame, trad. de Tudor M\inescu, Ed. pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1961). 16. Dup\ Henri Jean Martin, Pour une histoire de la lecture, Revue franaise dhistoire du livre 46, Paris, 1977. Dup\ opinia lui Martin, sumeriana (nu aramaica) [i ebraica nu au un verb specific care s\ `nsemne a citi. 17. Ilse Lichtenstadter, Introduction to Classical Arabic Literature, New York, 1974. 18. Citat `n Gerald L. Bruns, Hermeneutics Ancient and Modern, New Haven & Londra, 1992. 19. Julian Jaynes, The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind, Princeton, 1976. 20. Cicero, Tusculan Disputations, ed. J.E. King, Cambridge, Mass. & Londra, 1952, Disputa V. 21. Albertine Gaur, A History of Writing, Londra, 1984. 22. William Shepard Walsh, A Handy-Book of Literary Curiosities, Philadelphia, 1892. 23. Citat `n M.B. Parkes, Pause and Effect: An Introduction to the History of Punctuation in the West, Berkeley & Los Angeles, 1993. 24. Suetoniu, Vie]ile celor doisprezece Cezari, Ed. Politic\, Bucure[ti 1998. 25. T. Birt, Aus dem Leben der Antike, Leipzig, 1922. 26. Gaur, A History of Writing, op. cit. 27. Pierre Rich, Les coles et 1enseignement dans lOccident chrtien de la fin du Ve sicle au milieu du XIe sicle, Paris, 1979. 28. Parkes, Pause and Effect, op. cit. 29. Sfntul Isaac din Siria, Directions of Spiritual Training, `n Early Fathers from the Philokalia, ed. & trad. E. Kadloubovsky & G.E.H. Palmer, Londra & Boston, 1954.

372 A L B E R T O M A N G U E L

30. Isidor de Sevilla, Libri sententiae, III, 13: 9, citat `n Etimologias, ed. Manuel C. Diaz y Diaz, Madrid, 19821983. 31. Isidor din Sevilla, Etimologias, I, 3: 1, op. cit. 32. David Diringer, The Hand-Produced Book, Londra, 1953. 33. Parkes, Pause and Effect, op. cit. 34. Carlo M. Cipolla, Literacy and Development in the West, Londra, 1969. 35. Citat `n Wilhelm Wattenbach, Das Schriftwesen im Mittelalter, Leipzig, 1896. 36. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, Londra, 1975. 37. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI, 3. 38. Psalmii 90: 6 (Citatele biblice apar]in edi]iei ap\rute la Ed. Institutului Biblic [i de Misiune Ortodox\, Bucure[ti, 2008). 39. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI, 3. 40. David Christie-Murray, A History of Heresy, Oxford & New York, 1976. 41. Robert I. Moore, The Birth of Popular Heresy, Londra, 1975. 42. Heiko A. Oberman, Luther: Mensch zwischen Gott und Teufel, Berlin, 1982. 43. E.G. Lonard, Histoire gnrale du protestantisme, vol. I, Paris, 196164. 44. Van Wyck Brooks, The Flowering of New England, 18151865, New York, 1936. 45. Ralph Waldo Emerson, Society and Solitude, Cambridge, Mass., 1870.

CARTEA MEMORIEI
1. Sfntul Augustin, Of the Origin and Nature of the Soul, IV, 7: 9, `n Basic Writings of Saint Augustine, ed. Whitney J. Oates, Londra, 1948. 2. Cicero, De oratore, op. cit. 3. Louis Racine, Mmoires contenant quelques particularits sur la vie et les ouvrages de Jean Racine, `n Jean Racine, Oeuvres compltes, vol. I, ed. Raymond Picard, Paris, 1950. 4. Platon, Phaidros, op. cit. 5. Mary J. Carruthers, The Book of Memory, Cambridge, 1990. 6. Ibid. 7. Eric G. Turner, I Libri nellAtene del V e IV secolo A.C., `n Guglielmo Cavallo, Libri, editori e pubblico nel mondo antico, Roma & Bari, 1992. 8. Ioan, 8:8. 9. Carruthers, The Book of Memory, op. cit. 10. Ibid. 11. Aline Rousselle, Porneia, Paris, 1983. 12. Frances A. Yates, The Art of Memory, Londra, 1966. 13. Petrarca, Secretum meum, II, `n Prose, ed. Guido Martellotti et al., Milano, 1951. 14. Victoria Kahn, The Figure of the Reader in Petrarchs Secretum, `n Petrarch: Modern Critical Views, ed. Harold Bloom, New York & Philadelphia, 1989. 15. Petrarca, Familiares, 2.8.822, citat `n ibid.

ISTORIA LECTURII

373

UCENICIA LECTURII
1. Claude Lvi-Strauss, Tropice triste, op. cit. 2. A. Dorlan, Casier descriptif et historique des rues & maisons de Slestat (1926), `n Annuaire de la Socit des Amis de la Bibliothque de Slestat, Selestat, 1951. 3. Citat `n Paul Adam, Histoire de lenseignement secondaire Slestat, Slestat, 1969. 4. Herbert Grundmann, Vom Ursprung der Universitt im Mittelalter, Frankfurt-am-Main, 1957. 5. Ibid. 6. Edouard Fick, Introducere la La Vie de Thomas Platter crite par lui-mme, Geneva, 1862. 7. Paul Adam, LHumanisme Slestat: Lcole, les humanistes, la bibliothque, Slestat, 1962. 8. Thomas Platter, La Vie de Thomas Platter crite par lui-mme, trad. de Edouard Fick, Geneva, 1862. 9. Israel Abrahams, Jewish Life in the Middle Ages, Londra, 1896. 10. ~i sunt recunosc\tor profesorului Roy Porter pentru aceast\ ad\ugire. 11. Mateo Palmieri, Della vita civile, Bologna, 1944. 12. Leon Battista Alberti, I Libri della famiglia, ed. R. Romano & A. Tenenti, Torino, 1969. 13. Quintilian, The Institutio Oratoria of Quintilian, trad. de H.E. Butler, Oxford, 19201922. 14. Citat `n Pierre Riche & Daniele Alexandre-Bidon, LEnfance au Moyen Age. Catalogul expozi]iei de la Bibliothque Nationale, Paris, 26 oct. 199415 ian. 1995, Paris, 1995. 15. Ibid. 16. M.D. Chenu, La Thologie comme science au XIIIe sicle, ed. a treia, Paris, 1969. 17. Dominique Sourdel & Janine Sourdel-Thomine, editori, Medieval Education in Islam and the West, Cambridge, Mass., 1977. 18. Alfonso el Sabio, Las Siete Partidas, ed. Ramn Menndez Pidal, Madrid, 1955, 2 31 IV. 19. Cam din aceea[i perioad\, de]inem o scrisoare de la un student care-i cere mamei lui s\-i fac\ rost de cteva c\r]i, indiferent ct cost\: Mai vreau ca Paul s\ cumpere Orationes Demosthenis Olynthiacae, s-o dea la legat [i s\ mi-o trimit\. Steven Ozment, Three Behaim Boys: Growing Up in Early Modern Germania, New Haven & Londra, 1990. 20. Adam, Histoire de lenseignement secondaire Slestat, op. cit. 21. Jakob Wimpfeling, Isidoneus, XXI, `n J. Freudgen, Jakob Wimphelings pdagogische Schriften, Paderborn, 1892. 22.Isabel Suzeau, Un colier de la fin du xve sicle: propos dun cahier indit de lcole latine de Slestat sous Crato Hofman, `n Annuaire de la Socit des Amis de la Bibliothque de Slestat, Slestat, 1991. 23. Jacques Le Goff, Intelectualii `n Evul Mediu, trad. de Nicolae Ghimpe]eanu, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1994. 24. Scrisoare expediat\ de L. Guidetti lui B. Massari, datat\ 25 octombrie, 1465, `n La critica del Landino, ed. R. Cardini, Floren]a, 1973. Citat\ `n Anthony Grafton, Defenders of the Tent: The Traditions of Scholarship in an Age of Science, 14501800, Cambridge, Mass., 1991. 25. Wimpfeling, Isidoneus, XXI, op. cit. 26. Adam, LHumanisme Slestat, op. cit.

374 A L B E R T O M A N G U E L

27. Ibid. 28. Pn\ la urm\, preferin]a lui Dringenberg are c[tig de cauz\: `n primii ani ai secolului al [aisprezecelea, ca reac]ie la Reform\, profesorii de la [colile latine i-au eliminat din program\ pe to]i scriitorii p\gni eticheta]i ca suspec]i, adic\ pe aceia care nu fuseser\ canoniza]i de autorit\]i asemenea Sfntului Augustin, [i au insistat asupra unei stricte educa]ii catolice. 29. Jakob Spiegel, Scholia in Reuchlin Scaenica progymnasmata, `n G. Knod, Jakob Spiegel aus Schlettstadt: Ein Beitrag zur Geschichte des deutschen Humanismus, Strasbourg, 1884. 30. Jakob Wimpfeling, Diatriba IV, `n G. Knod, Aus der Bibliothek des Beatus Rhenanus: Ein Beitrag zur Geschichte des Humanismus, Slestat, 1889. 31. Jerme Gebwiler, citat `n Schlettstadter Chronik des Schulmeisters Hieronymus Gebwiler, ed. J. Geny, Slestat, 1890. 32. Nicolas Adam, Vraie manire dapprendre une langue quelconque, `n Dictionnaire pdagogique, Paris, 1787. 33. Keller, Helen, The Story of My Life, edi]ia a treia, Londra, 1903. 34. Citat `n E.P. Goldschmidt, Medieval Texts and Their First Appearance in Print, supliment la Biographical Society Transactions 16, Oxford, 1943. 35. Biserica Romano-Catolic\ nu a ridicat interdic]ia asupra scrierilor lui Copernic pn\ `n 1758.

PRIMA PAGIN| LIPS|


1. Franz Kafka, Erzhlungen, Frankfurt-am-Main, 1967. (Franz Kafka, Opere complete, 2 vol., Ed. Univers, Bucure[ti, 1996) 2. Cf. Goethe (citat `n Umberto Eco, Limitele interpret\rii, trad. de {tefania Mincu [i Daniela Cr\ciun, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2007): Simbolismul transform\ experien]a `ntr-o idee [i o idee `ntr-o imagine, a[a `nct ideea exprimat\ prin imagine r\mne `ntotdeauna activ\ [i imposibil de atins [i, de[i exprimat\ `n toate limbile, r\mne inefabil\. Alegoria transform\ experien]a `ntr-un concept [i conceptul `ntr-o imagine, dar `n a[a fel `nct conceptul r\mne definit [i exprimabil prin acea imagine. 3. Paul de Man, Allegories of Reading: Figural Language in Rousseau, Nietzsche, Rilke and Proust, New Haven, 1979. 4. Dante, Le Opere di Dante. Testo critico della Societ Dantesca Italiana, ed. M. Barbi et al., Milano, 19211922. 5. Ernst Pawel, The Nightmare of Reason: A Life of Franz Kafka, New York, 1984. 6. Franz Kafka, Brief an den Vater, New York, 1953. (Franz Kafka, Coresponden]\, vol. 1, 2, 3, trad. de Radu Gabriel Prvu, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, 2006, 2008) 7. Citat `n Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit. 8. Gustav Janouch, Conversations with Kafka, trad. Goronwy Rees, a doua edi]ie, revizuit\ [i ad\ugit\, New York, 1971. 9. Martin Buber, Povestiri hasidice, trad. de Amelia Pavel, Ed. Univers, Bucure[ti, 1998. 10. Marc-Alain Ouaknin, Le Livre brl: Philosophie du Talmud, Paris, 1986.

ISTORIA LECTURII

375

11. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit. 12. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit. 13. Walter Benjamin, Ilumin\ri, trad. de Catrinel Ple[u, Ed. Univers, Bucure[ti, 2002. 14. Ibid. 15. Feodor Dostoievski, Fra]ii Karamazov, trad. de Ovidiu Constantinescu [i Isabella Dumbrav\, Editura pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965. 16. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit. 17. Umberto Eco, Limitele interpret\rii, trad. de {tefania Mincu [i Daniela Cr\ciun, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2007. 18. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit. 19. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit. 20. Citat `n Gershom Sholem, Walter Benjamin: The Story of a Friendship, trad. de Harry Zohn, New York, 1981. 21. Marthe Robert, La Tyrannie de limprim, Paris, 1984. 22. Jorge Luis Borges, Kafka y sus precursores, `n Otras Inquisiciones, Buenos Aires, 1952. 23. Robert, La Tyrannie de limprim, op. cit. 24. Vladimir Nabokov, Metamorphosis, `n Lectures on Literature, New York, 1980. 25. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit.

LECTURA IMAGINII
1. Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, intr. de Italo Calvino, Milano, 1981. 2. John Atwatter, The Penguin Book of Saints, Londra, 1965. 3. K. Heussi, Untersuchungen zu Nilus dem Asketem, `n Texte und Untersuchun-gen, Vol. XLII, fasc. 2, Leipzig, 1917. 4. Louis-Sbastien Le Nain de Tillemont, Mmoires pour servir lhistoire ecclsiastique des six premiers sicles, vol. XIV, Paris, 16931712. 5. Dictionnaire de thologie catholique, Paris, 19031950. 6. Sfntul Nil, Epistula LX1: Ad Olympidoro Eparcho, `n Patrologia Graeca, LXXIX, 18571866. 7. Citat `n F. Piper, ber den christlichen Biderkreis, Berlin, 1852 8. Citat `n Claude Dagens, Saint Gregoire le Grand: Culture et experience chrtienne, Paris, 1977. 9. Sinodul din Arras, Capitolul 14, `n Sacrorum Nova et Amplissima Collectio, ed. J.D. Mansi, Paris & Leipzig, 19011927, citat `n Umberto Eco, Il problema estetico di Tommaso dAquino, Milan, 1970. 10. Exodul 20: 4; Deuteronomul 5: 8. 11. Regii 6-7. 12. Andr Grabar, Christian Iconography: A Study of Its Origins, Princeton, 1968. 13. Matei 1: 22; de asemenea, Matei 2: 5; 2: 15; 4: 14; 8: 17; 13: 35; 21: 4; 27: 35. 14. Luca 24: 44.

376 A L B E R T O M A N G U E L

15. A Cyclopedic Bible Concordance, Oxford, 1952. 16. Sfntul Augustin, In Exodum 73, `n Quaestiones in Heptateuchum, II, Patrologia Latina, XXXIV, capitolul 625, 18441855. 17. Eusebiu din Cesareea, Demostratio evangelium, IV, 15, Patrologia Graeca, XXII, capitolul 296, 18571866. 18. Cf. {i to]i, aceea[i b\utur\ duhovniceasc\ au b\ut, pentru c\ beau din piatra duhovniceasc\ ce `i urma. Iar piatra era Hristos., I Corinteni 10: 4. 19. Grabar, Christian Iconography, op. cit. 20. Citat `n Piper, ber den christlichen Bilderkreis. 21. Allan Stevenson, The Problem of the Missale Speciale, Londra, 1967. 22. Cf. Maurus Berve, Die Armenbibel, Beuron, 1989. Biblia Pauperum este catalogat\ cu indicele Ms. 148 la Biblioteca Universit\]ii din Heidelberg. 23. Gerhard Schmidt, Die Armenbibeln des XIV Jahrhunderts, Frankfurt-am-Main, 1959. 24. Karl Gotthelf Lessing, G.E. Lessings Leben, Frankfurt-am-Main, 17931795. 25. G.E. Lessing, Ehemalige Fenstergemlde im Kloster Hirschau, `n Zur Geschichte und Literatur aus der Herzoglichen Bibliothek zu Wolfenbttel, Braunschweig, 1773. 26. G. Heider, Beitrage zur christlichen Typologie, `n Jahrbuch der K.K. Central-Comission zur Erforschung der Baudenkmale, vol. V, Viena, 1861. 27. Marshall McLuhan, Understanding Media: The Extensions of Man, New York, 1964. 28. Franois Villon, Oeuvres completes, ed. P.L. Jacob, Paris, 1854. 29. Ibid., Ballade que Villon fit la requeste de sa mre pour prier Nostre-Dame, `n Le Grand Testament: Femme je suis povrette et ancienne, Ne rien ne scay; oncques lettre ne leuz; Au monstier voy, dont suis parroissienne, Paradis painct, ou sont harpes et luz, Et ung enfer ou damnez sont boulluz: Lung mefaict paour; lautre, joye et liesse. (Balade [i alte poeme, trad. de Dan Botta, Ed. de Stat pentru Literatur\ [i Art\, Bucure[ti, 1956). 30. Berve, Die Armenbibel, op. cit. 31. Schmidt, Die Armenbibeln des XIV Jahrhunderts, op. cit.; de asemenea, Elizabeth L. Einsenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, Cambridge, 1983.

S| }I SE CITEASC|
1. Philip S. Foner, A History of Cuba and Its Relations with the United States, vol. II, New York, 1963. 2. Jos Antonio Portuondo, La Aurora y los comienzos de la prensa y de la organizacin en Cuba, Havana, 1961. 3. Ibid.

ISTORIA LECTURII

377

4. Foner, A History of Cuba, op. cit. 5. Ibid. 6. Hugh Thomas, Cuba; the Pursuit of Freedom, Londra, 1971. 7. L. Glenn Westfall, Key West: Cigar City U.S.A, Key West, 1984. 8. Manuel Deulofeu y Lleonart, Mart, Cayo Hueso y Tampa: La emigracin, Cienfuegos, 1905. 9. Kathryn Hall Proby, Mario Snchez: Painter of Key West Memories, Key West, 1981. De asemenea, interviu personal, 20 noiembrie 1991. 10. T.F. Lindsay, St Benedict, His Life and Work, Londra, 1949. 11. Povestirea lui Borges Aleph, trad. A. Ionescu, `n Aleph, Proz\ complet\, vol. 1, Editura Polirom, Bucure[ti, 2006, din care este luat\ aceast\ descriere, se centreaz\ `n jurul unei asemenea viziuni universale. 12. Garca Colombas & Inaki Aranguren, La regla de San Benito, Madrid, 1979. 13. Exist\ dou\ C\r]i care `mi ofer\ Divinitatea; pe lng\ aceea scris\ de Dumnezeu, alta scris\ de supusa lui Natur\, acel Manuscris universal [i public, care se se a[terne sub Ochii no[tri ai tuturor. Sir Thomas Browne, Religio Medici, Londra, 1642, I: 16. 14. The Rule of S. Benedict, `n Documents of the Christian Church, ed. Henry Bettenson, Oxford, 1963. 15. John de Ford, `n a sa Life of Wulfric of Haselbury, compar\ aceast\ dragoste pentru t\cere cu rug\min]ile Miresei pentru t\cere `n Cntarea Cnt\rilor 2: 7. ~n Pauline Matarasso, ed., The Cistercian World: Monastic Writings of the Twelfth Century, Londra, 1993. 16. Asta v\ spun fra]ilor, nicio nenorocire nu ne poate atinge, nicio situa]ie `ntr-att de incomod\ sau sup\r\toare nu poate ap\rea care, imediat ce Sfnta Slov\ ne are-n paza ei, s\ nu dispar\ cu totul sau s\ devin\ suportabil\. Aelred de Rievaulx, The Mirror of Charity, `n Matarasso, ibid. 17. Cedric E. Pickford, Fiction and the Reading Public in the Fifteenth Century, `n Bulletin of the John Rylands University Library of Manchester, vol. 45 II, Manchester, martie 1963. 18. Gaston Paris, La Littrature franaise au Moyen Age, Paris, 1890. 19. Citat `n Urban Tigner Holmes, Jr., Daily Living in the Twelfth Century, Madison, Wise, 1952. 20. Pliniu cel Tn\r, Lettres I-IX, ed. A.M. Guillemin, 3 vol., Paris, 192728, IX: 36. 21. J.M. Richard, Mahaut, comtesse dArtois et de Bourgogne, Paris, 1887. 22. Iris Cutting Origo, The Merchant of Prato: Francesco di Marco Datini, New York, 1957. 23. Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou: Village occitan de 1294 1324, Paris, 1978. 24. Madeleine Jeay, ed., Les vangiles des quenouilles, Montreal, 1985. Furca de tors, cea care ]ine caierul de ln\ sau de in, simbolizeaz\ sexul feminin. ~n englez\, partea care toarce a familiei `nseamn\ partea femeiasc\. 25. Miguel de Cervantes Saavedra, op. cit. 26. Cu paisprezece capitole mai `nainte, Don Quijote `nsu[i `l mu[truluise pe Sancho pentru c\ spusese o poveste plin\ de `ntreruperi [i digresiuni, `n locul nara]iunii liniare la care instruitul cavaler se a[tepta. Sancho se dezvinov\]e[te, r\spunznd c\ a[a se spun pove[tile

378 A L B E R T O M A N G U E L

prin acele p\r]i ale ]\rii din care sunt eu; nu cunosc nicio alt\ cale [i nu-i cinstit din partea ~n\l]imii Voastre s\-mi cear\ s\-nv\] c\i noi. Ibid. 27. William Chambers, Memoir of Robert Chambers with Autobiographic Reminiscences, a zecea edi]ie, Edinburgh, 1880. Aceast\ minunat\ anecdot\ mi-a fost relatat\ de Larry Pfaff, bibliotecar referent la Art Gallery of Ontario. 28. Ibid. 29. Jean Pierre Pinies, Du choc culturel lethnocide: La Pntration du livre dans les campagnes languedociennes du XVIe au XIXe sicles, `n Folklore 44/3 (1981), citat `n Martyn Lyons, Le Triomphe du livre, Paris, 1987. 30. Citat `n Amy Cruse, The Englishman and His Books in the Early Nineteenth Century, Londra, 1930. 31. Denis Diderot, Lettre sa fille Anglique, 28 iulie 1781, `n Correspondance littraire, philosophique et critique, ed. Maurice Tourneux; trad. de P.N. Furbank, Paris, 187782, XV: 253-254. 32. Benito Perez Galdos, ODonnell, `n Episodios Nacionales, Obras Completas, Madrid, 1952. 33. Jane Austen, Letters, ed. R.W. Chapman, Londra, 1952. 34. Denis Diderot, Essais sur la peinture, ed. Gita May, Paris, 1984.

FORMA C|R}II
1. David Diringer, The Hand-Produced Book, Londra, 1953. 2. Pliniu cel B\trn, Naturalis Historia, ed. W.H.S. Jones, Cambridge, Mass., & Londra, 1968, XIII, 11. 3. Cel mai vechi codex grecesc pe velin este un exemplar din Iliada, datnd din secolul al treilea d.Hr. (Biblioteca Ambrosiana, Milano). 4. Mar]ial, Epigrammata, XIV: 184, `n Works, 2 vol., ed. W.C.A. Ker, Cambridge, Mass., & Londra, 191920. 5. Franois I, Lettres de Franois Ier au Pape, Paris, 1527. 6. John Power, A Handy-Book about Books, Londra, 1870. 7. Citat `n Geo. Haven Putnam, Books and Their Makers during the Middle Ages, vol. I, New York, 18961897. 8. Janet Backhouse, Books of Hours, Londra, 1985. 9. John Harthan, Books of Hours and Their Owners, Londra, 1977. 10. Acum `n biblioteca municipal\ din Smur-en-Auxois, Fran]a. 11. Johannes Duft, Stiftsbibliothek Sankt Gallen: Geschichte, Barocksaal, Manuskripte (St Gall, 1990). Antifonarul este catalogat Codex 541, Antiphonanium officii (pergament, 618 pp.), Biblioteca M\n\stirii St Gall, Elve]ia. 12. D.J. Gillies, Engineering Manuals of Coffee-Table Books: The Machine Books of the Renaissance, `n Descant 13, Toronto, iarna 1975. 13. Benjamin Franklin, The Autobiography of B.F., New York, 1818.

ISTORIA LECTURII

379

14. Elizabeth L. Eisenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, Cambridge, 1983. 15. Victor Scholderer, Johann Gutenberg, Frankfurt-am-Main, 1963. 16. Citat `n Guy Bechtel, Gutenberg et linvention de limprimerie, Paris, 1992. 17. Paul Needham, director al Departamentului de C\r]i [i Manuscrise la Sothebys, New York, a sugerat alte dou\ posibile reac]ii din partea publicului lui Gutenberg: surpriza c\ noua metod\ folosea tehnologia metalurgic\ pentru confec]ionarea literelor, `n loc de pan\ sau trestie, [i de asemenea c\ aceast\ sfnt\ art\ venea din str\fundurile barbarei Germanii [i nu din `nv\]ata Italie. Paul Needham, Haec sancta ars: Gutenbergs Invention As a Divine Gift, `n Gazette of the Grolier Club, num\rul 42, 1990, New York, 1991. 18. Svend Dahl, Historia del libro, trad. de Albert Adell; Fernando Huarte Morton, Madrid, 1972. 19. Konrad Haebler, The Study of Incunabula, Londra, 1953. 20. Warren Chappell, A Short History of the Printed Word, New York, 1970. 21. Sven Birkerts, The Gutenberg Elegies: The Fate of Reading in an Electronic Age, Boston & Londra, 1994. 22. Catalog: Il Libro della Bibbia, Esposizione di manoscritti e di edizioni a stampa della Biblioteca Apostolica Vaticana dal Secolo III al Secolo XVI, Vatican City, 1972. 23. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, Londra, 1975. 24. Lucien Febvre & Henri-Jean Martin, LApparition du livre, Paris, 1958. 25. Marino Zorzi, introducere la Aldo Manuzio e lambiente veneziano 14941515, ed. Susy Marcon & Marino Zorzi, Vene]ia, 1994. De asemenea: Martin Lowry, The orld of Aldus Manutius, Oxford, 1979. 26. Anthony Grafton, The Strange Deaths of Hermes and the Sibyls, `n Defenders of the Text: The Traditions of Scholarship in an Age of Science, 14501800, Cambridge, Mass., & Londra, 1991. 27. Citat `n Alan G. Thomas, Fine Books, Londra, 1967. 28. Citat `n Eisenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, op. cit. (Nu este indicat\ sursa.) 29. Febvre & Martin, LApparition du livre, op. cit. 30. William Shenstone, The Schoolmistress, Londra, 1742. 31. ~n expozi]ia Into the Heart of Africa, Royal Ontario Museum, Toronto, 1992. 32. Shakespeare, Poveste de iarn\, Actul IV, Scena 4, trad. de Dan Grigorescu, Ed. Adev\rul, 2010. 33. Cuvntul pare s\ provin\ de la calfele sau ambulan]ii (chopmen) care vindeau aceste c\r]i, ambulant fiind denumirea colectiv\ pentru vnz\torii itineran]i care erau `n serviciul unei anume tipografii. Vezi John Feather, ed., A Dictionary of Book History, New York, 1986. 34. John Ashton, Chap-books of the Eighteenth Century, Londra, 1882. 35. Philip Dormer Stanhope, al IV-lea conte de Chesterfield, Letter of Feb. 22 1748, Letters to His Son, Philip Stanhope, Together with Several Other Pieces on Various Subjects, Londra, 1774. 36. John Sutherland, Modes of Production, `n The Times Literary Supplement, Londra, 19 nov. 1993.

380 A L B E R T O M A N G U E L

37. Hans Schmoller, The Paperback Revolution, `n Essays in the History of Publishing in Celebration of the 250th Anniversary of the House of Longman 17241974, ed. Asa Briggs, Londra, 1974. 38. Ibid. 39. J.E. Morpurgo, Allen Lane, King Penguin, Londra, 1979. 40. Citat `n Schmoller, The Paperback Revolution, op. cit. 41. Anthony J. Mills, A Penguin in the Sahara, `n Archeological Newsletter of the Royal Ontario Museum, II: 37, Toronto, martie 1990.

LECTURA ~N INTIMITATE
1. Colette, La Maison de Claudine, Paris, 1922. 2. Claude & Vincenette Pichois (cu Alain Brunet), Album Colette, Paris, 1984. 3. Colette, La Maison de Claudine, op. cit. 4. Ibid. 5. Ibid. 6. W.H. Auden, Letter to Lord Byron, `n Collected Longer Poems, Londra, 1968. 7. Andr Gide, C\l\torie `n Congo, trad. de Iulia Soare, Editura Univers, Bucure[ti, 1971. 8. Colette, Claudine lcole, Paris, 1900. 9. Citat `n Gerald Donaldson, Books: Their History, Art, Power, Glory, Infamy and Suffering According to Their Creators, Friends and Enemies, New York, 1981. 10. Bookmarks, editate [i cu introducere de Frederic Raphael, Londra, 1975. 11. Maurice Keen, English Society in the Later Middle Ages, 13481500, Londra, 1990. 12. Citat `n Urban Tigner Holmes, Jr., Daily Living in the Twelfth Century, Madison, Wisc, 1952. 13. Henry Miller, The Books in My Life, New York, 1952. 14. Marcel Proust, Du ct de chez Swann, Paris, 1913. (Marcel Proust, Swan, trad. de Radu Cioculescu, Ed. Leda, Bucure[ti, 2008) 15. Charles-Augustin Sainte-Beuve, Critiques et portraits littraires, Paris, 18361839. 16. Citat `n N.I. White, Life of Percy Bysshe Shelley, 2 vol., Londra, 1947. 17. Marguerite Duras, interviu `n Le Magazine littraire 158, Paris, martie 1980. 18. Marcel Proust, Journes de lecture, ed. Alain Coelho, Paris, 1993. 19. Marcel Proust, Timpul reg\sit, trad. de Eugenia Cioculescu, Editura Leda, Bucure[ti, 2007. 20. Geoffrey Chaucer, The Proem, The Book of the Duchesse, 4451, `n Chaucer: Complete Works, ed. Walter W. Skeat, Oxford, 1973. 21. Josef Skvorecky, The Pleasures of the Freedom to Read, `n Anteus, nr. 59, Tangier, Londra & New York, toamna 1987. 22. Annie Dillard, An American Childhood, New York, 1987. 23. Hollis S. Barker, Furniture in the Ancient World, Londra, 1966. 24. Jerme Barker, La Vie quotidienne Rome lapoge de lempire, Paris, 1939. 25. Petroniu, Satyricon, trad., postfa]\ [i note de Eugen Cizek, Editura Paideia, Bucure[ti, 2003.

ISTORIA LECTURII

381

26. Byzantine Books and Bookmen, Washington, 1975. 27. Pascal Dibie, Ethnologie de la chambre coucher, Paris, 1987. 28. C. Gray & M. Gray, The Bed, Philadelphia, 1946. 29. Keen, English Society in the Later Middle Ages, op. cit. 30. Margaret Wade Labarge, A Small Sound of the Trumpet: Women in Medieval Life, Londra, 1986. 31. Eileen Harris, Going to Bed, Londra, 1981. 32. G. Ecke, Chinese Domestic Furniture, Londra, 1963. 33. Jean-Baptiste De la Salle, Les Rgles de la biensance de la civilit chrtienne, Paris, 1703. 34. Jonathan Swift, Directions to Servants, Dublin, 1746. 35. Van Wyck Brooks, The Flowering of New England, 1815-1865, New York, 1936. 36. Antoine de Courtin, Nouveau Trait de la civilit qui se pratique en France parmi les honnestes gens, Paris, 1672. 37. Doamna Haweis, The Art of Housekeeping, Londra, 1889, citat `n Asa Briggs, Victorian Things, Chicago, 1988. 38. Leigh Hunt, Men, Women and Books: A Selection of Sketches, Essays, and Critical Memoirs, Londra, 1891. 39. Cynthia Ozick, Justice (Again) to Edith Wharton, `n Art & Ardor, New York, 1983. 40. R.W.B. Lewis, Edith Wharton: A Biography, New York, 1975, citat ibid. 41. Colette, Lettres Marguerite Moreno, Paris, 1995. 42. Pichois & Vincenette, Album Colette. 43. Germaine Beaumont & Andr Parinaud, Colette par elle-mme, Paris, 1960.

METAFORE ALE LECTURII


1. Walt Whitman, Cntec despre mine `nsumi, `n Walt Whitman, Opere alese, trad. de Mihnea Gheorghiu, ESPLA, Bucure[ti, 1956. 2. Ibid. 3. Walt Whitman, Cntec despre mine `nsumi, op. cit. 4. Goethe, Sendscreiben, citat `n E.R.Curtius, Europische Literatur und lateinisches Mittelalter, Berna, 1948. 5. Walt Whitman, Shakespeare-Bacons Cipher, `n Leaves of Grass, 1892, `n The Complete Poems. 6. Ezra Pound, Personae, New York, 1926. 7. Walt Whitman, Inscriptions, `n Leaves of Grass, 1881, `n The Complete Poems. 8. Citat `n Philip Callow, Walt Whitman: From Noon to Starry Night, Londra, 1992. 9. Walt Whitman, A Backward Glance Oer Traveld Roads, introducere la November Boughs, 1888, `n The Complete Poems. 10. Walt Whitman, Cntece despre mine `nsumi, op. cit. 11. Ibid.

382 A L B E R T O M A N G U E L

12. Citat `n Thomas L. Brasher, Whitman As Editor of the Brooklyn Daily Eagle, Detroit, 1970. 13. Citat `n William Harlan Hale, Horace Greeley, Voice of the People, Boston, 1942. 14. Citat `n Randall Stewart, Nathaniel Hawthorne, New York, 1948. 15. Citat `n Arthur W. Brown, Margaret Fuller, New York, 1951. 16. Walt Whitman, My Canary Bird, `n November Boughs, 1888, `n The Complete Poems. 17. Hans Blumenberg, Schiffbruch mit Zuschauer, Frankfurt-am-Main, 1979. 18. Fray Luis de Granada, Introduccin al smbolo de la fe, Salamanca, 1583. 19. Sir Thomas Browne, Religio Medici, ed. Sir Geoffrey Keynes, Londra, 19281931, I: 16. 20. George Santayana, Realms of Being, vol. II, New York, 1940. 21. Citat `n Henri de Lubac, Augustinisme et thologie moderne, Paris, 1965. Pierre Bersuire, `n Repertorium morale, extinde imaginea Fiului: C\ci Hristos este un fel de carte scris\ pe o piele de fecioar\.[] Acea carte a fost rostit\ la porunca Tat\lui, scris\ `n concep]ia mamei, ie[it\ la lumin\ `n na[tere, corectat\ `n patimi, [ters\turile fiind f\cute `n flagelare, semnele de punctua]ie `n tiparul r\nilor, `mpodobit\ `n crucifix deasupra altarului, iluminat\ `n sngerare, legat\ la `nviere [i examinat\ la `n\l]are. Citat `n Jesse M. Gellrich, The Idea of the Book in the Middle Ages: Language Theory, Mythology, and Fiction, Ithaca & Londra, 1985. 22. Shakespeare, Macbeth, Actul I, Scena 5, trad. de Ion Vinea, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 2010. 23. Henry King, An Exequy to His Matchlesse Never to Be Forgotten Friend, `n Baroque Poetry, ed. J.P. Hill & E. Caracciolo-Trejo, Londra, 1975. 24. Benjamin Franklin, The Papers of Benjamin Franklin, ed. Leonard W. Labaree, New Haven, 1959. 25. Francis Bacon, Of Studies, `n The Essayes or Counsels, Londra, 1625. 26. Joel Rosenberg, Jeremiah and Ezekiel, `n The Literary Guide to the Bible, ed. Robert Alter & Frank Kermode, Cambridge, Mass., 1987. 27. Iezechiel 2: 9-10. 28. Apocalipsa, 10: 9-11. 29. Elizabeth I, A Book of Devotions: Composed by Her Majesty Elizabeth R., ed. Adam Fox, Londra, 1970. 30. William Congreve, Love for Love, Actul I, Scena I, `n The Complete Works, 4 vol., ed. Montague Summers, Oxford, 1923. 31. James Boswell, The Life of Samuel Johnson, ed. John Wain, Londra, 1973. 32. Walt Whitman, Shut Not Your Doors, `n Leaves of Grass, 1867, `n The Complete Poems.

~NCEPUTURI
1. Joan Oates, Babylon, Londra, 1986. 2. Georges Roux, Ancient Iraq, Londra, 1964. 3. Ibid. 4. Mark Jones, ed., Fake? The Art of Deception, Berkeley & Los Angeles, 1990. 5. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, op. cit.

ISTORIA LECTURII

383

6. A. Parrot, Mission archologique Mari, Paris, 19581959. 7. C.J. Gadd, Teachers and Students in the Oldest Schools, Londra, 1956. 8. C.B.F. Walker, Cuneiform, Londra, 1987. 9. Ibid. 10. William W. Hallo & J.J.A. van Dijk, The Exaltation of Inanna, New Haven, 1968. 11. Catalog al expozi]iei Naissance de lcriture, Bibliothque Nationale, Paris, 1982. 12. M. Lichtheim, Ancient Egyptian Literature, vol. 1, Berkeley, 19731976. 13. Jacques Derrida, Despre gramatologie, trad., comentarii [i note de Bogdan Ghiu, Editura Tact, Bucure[ti, 2009. 14. Roland Barthes, crivains et crivants, `n Essais critiques, Paris, 1971. 15. Sfntul Augustin, Confesiuni, op. cit., XIII. 16. Richard Wilbur, To the Etruscan Poets, `n The Mind Reader, New York, 1988, [i New and Collected Poems, Londra, 1975.

ORDONATORII UNIVERSULUI
1. Quintus Curtius Rufus, Via]a [i faptele lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, trad. de Constantin Gerota, edi]ie revizuit\ de Paul Popescu G\l\[anu, Editura Minerva, Bucure[ti, 1970. 2. Menandru, Sententiae 657, `n Works, ed. W.G. Arnott, Cambridge, Mass., & Londra, 1969. 3. M.I. Rostovtzeff, A Large Estate in Egypt in the Third Century B.C., Madison, 1922, citat `n William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, Mass., 1989. 4. P.Col.Zen. 3.4, plus P.Cair.Zen. 4.59687, `n Harris, ibid. 5. Sunt `ntru ctva mndru c\ `n vremurile noastre singurul ora[ din lume `nzestrat cu o bibliotec\ `nc\ de la fondare a fost Buenos Aires. ~n 1580, dup\ o `ncercare e[uat\ de a `ntemeia ora[ul pe malurile fluviului Rio de la Plata, un al doilea ora[ a fost `n\l]at. C\r]ile lui Adelantado Pedro de Mendoza au devenit prima bibliotec\ a noului ora[, iar acei membri ai echipajului care [tiau carte (incluzndu-l pe fratele mai tn\r al Sfintei Tereza, Rodrigo de Ahumada) au putut citi Erasmus [i Virgiliu sub crucea sudului. Vezi Introducerea lui Enrique de Gandia la La Argentina de Ruy Daz de Guzmn, Buenos Aires, 1990. 6. Plutarh, Life of Alexander, `n The Parallel Lives, ed. B. Perrin, Cambridge, Mass., & Londra, 1970. (Plutarh, Vie]i paralele, trad. [i note de N.I. Barbu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1963). 7. Ibid. 8. Athenaeus, Deipnosophistai, vol. 1, citat `n Luciano Canfora, La biblioteca scomparsa, Palermo, 1987. 9. Canfora, ibid. 10. Anthony Hobson, Great Libraries, Londra, 1970. Hobson noteaz\ c\, `n 1968, achizi]ia anual\ pentru British Museum Library a fost de 128 706 volume. 11. Howard A. Parsons, The Alexandrian Library: Glory of the Hellenic World, New York, 1967.

384 A L B E R T O M A N G U E L

12. Ausonius, Opuscules, 113, citat `n Guglielmo Cavallo, Libro e pubblico alla fine del mondo antico, `n Libri, editori e pubblico nel mondo antico, Roma & Ban, 1992. 13. James W. Thompson, Ancient Libraries, Hamden, Conn., 1940. 14. P.M. Fraser, Ptolemaic Alexandria, Oxford, 1972. 15. David Diringer, The Alphabet: A Key to the History of Mankind, 2 vol., Londra, 1968. 16. Christian Jacob, La Leon dAlexandrie, `n Autrement, nr. 121, Paris, aprilie 1993. 17. Prosper Alfaric, Lvolution intellectuelle de Saint Augustin, Tours, 1918. 18. Sidoniu, Epistolae, II: 9.4, citat `n Cavallo, Libro e pubblico alla fine del mondo antico. 19. Edward G. Browne, A Literary History of Persia, 4 vol., Londra, 19021924. 20. Alain Besson, Medieval Classification and Cataloguing: Classification Practices and Cataloguing Methods in France from the 12th to 15th Centuries, Biggleswade, Beds., 1980. 21. Ibid. 22. Aproape cincisprezece secole mai trziu, bibliotecarul american Melvil Dewey a ad\ugat la num\rul categoriilor `nc\ trei, `mp\r]ind `ntreaga cunoa[tere `n zece grupe [i alocnd fiec\rei grupe o sut\ de numere, `n care orice carte se putea `ncadra. 23. Titus Burckhardt, Die maurische Kultur in Spanien, Mnchen, 1970. 24. Johannes Pedersen, The Arabic Book, trad. de Geoffrey French, Princeton, 1984. Pedersen noteaz\ c\ al-Mamun nu a fost primul care s\ alc\tuiasc\ o bibliotec\ din traduceri; se spune c\ fiul unui calif umeiad, Khalid ibn Yazid ibn Muawiya, i-ar fi luat-o `nainte. 25. Jonathan Berkey, The Transmission of Knowledge in Medieval Cairo: A Social History of Islamic Education, Princeton, 1992. 26. Burckhardt, Die maurische Kultur in Spanien, op. cit. 27. Hobson, Great Libraries, op. cit. 28. Colette, Mes apprentissages, Paris, 1936. 29. Jorge Luis Borges, Biblioteca Babel, trad. de Cristina H\ulic\, `n Proz\ complet\, vol. 1, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2006.

CITIREA VIITORULUI
1. Michel Lemoine, LOeuvre encyclopdique de Vincent de Beauvais, `n Maurice de Gandillac et al., La Pense encyclopdique au Moyen Age, Paris, 1966. 2. Voluspa, ed. Sigurdur Nordal, trad. de Ommo Wilts, Oxford, 1980. 3. Virgiliu, Eneida, trad. de D. Mur\ra[u, Editura de Stat pentru Literatur\ [i Art\, Bucure[ti, 1956. 4. Petroniu, Satyricon, op. cit. 5. Aulus Gellius, Nop]i attice, trad. de D. Popescu, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1965. 6. Pausanias, Description of Greece, ed. W.H.S. Jones, Cambridge, Mass., & Londra, 1948, X. 121; Euripide, prolog la Lamia, ed. A.S. Way, Cambridge, Mass., & Londra, 1965. 7. ~n The Greek Myths, Londra, 1955, II. 132.5, Robert Graves noteaz\ c\ originea Erytheiei, numit\ de asemenea Erythrea sau Erythria, este disputat\. Dup\ Graves, aceasta ar

ISTORIA LECTURII

385

putea fi o insul\ dincolo de ocean sau `n largul coastelor Lusitaniei, sau ar putea fi numele dat insulei lui Leon, pe care a fost construit vechiul ora[ al lui Gades. 8. Pausanias, Description of Greece, op. cit., X. 12.4-8. 9. Aurelian, Scriptores Historiae Augustas, 25, 4-6, citat `n John Ferguson, Utopias of the Classical World, Londra, 1975. 10. Eusebius Pamphilis, Ecclesiastical History: The Life of the Blessed Emperor Constantine, in Four Books, Londra, 1845, cap. XVIII. 11. Ferguson, Utopias of the Classical World, op. cit. 12. Bernard Botte, Les Origines de la Nol et de lpiphanie, Paris, 1932. De[i o men]iune `n Liber pontificalis spune c\ papa Telesphorus a ini]iat s\rb\torirea Cr\ciunului `n Roma cndva `ntre anii 127 [i 136, prima men]iune cert\ a zilei de 25 decembrie ca dat\ a na[terii lui Hristos se afl\ `n Deposito martyrum al calendarului filocalian din 354. 13. Edictul de la Milano, `n Henry Bettenson, ed., Documents of the Christian Church, Oxford, 1943. 14. Romancierul englez Charles Kingsley a f\cut din filosoafa neoplatonician\ eroina sa din acum uitatul roman Hypatia, or New Foes with an Old Face, Londra, 1853. 15. Jacques Lacarrire, Les Hommes ivres de Dieu, Paris, 1975. 16. C. Baur, Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, 2 vol., Frankfurt, 19291930. 17. Garth Fowden, Empire to Commonwealth: Consequences of Monotheism in Late Antiquity, Princeton, 1993. De asemenea, vezi remarcabilul Jacques Gies & Monique Cohen, Srinde, Terre de Bouddha. Dix sicles dart sur la Route de la Soie. Catalog al expozi]iei de la Grand Palais, Paris, 1996. 18. J. Danilou & H.I. Marrou, The Christian Centuries, vol. I, Londra, 1964. 19. Eusebiu, Ecclesiastical History, op. cit. 20. Cicero, Despre divina]ie, trad. de Gabriela Haja [i Mihaela Paraschiv, studiu introductiv [i note de Mihaela Paraschiv, Ed. Polirom, Ia[i, 1998, II.54. 21. Sfntul Augustin, The City of God, vol. VI, ed. W.C. Greene, Londra & Cambridge, Mass., 1963. 22. Lucien Broche, La Cathdrale de Laon, Paris, 1926. 23. Virgiliu, Eclogue IV, dup\ cum e citat `n Eusebiu, Ecclesiastical History, op. cit. 24. Salman Rushdie, The Wizard of Oz, British Film Institute Film Classics, Londra, 1992. 25. Anita Desai, A Reading Rat on the Moors, `n Soho Square III, ed. Alberto Manguel, Londra, 1990. 26. Aelius Lampridius, Vita Severi Alexandri, 4.6, 14.5, citat `n L.P. Wilkinson, The Roman Experience, Londra, 1975. 27. Cf. Helen A. Loane, The Sortes Vergilianae, `n The Classical Weekly 21/24, New York, 30 aprilie 1928. Loane `l citeaz\ pe De Quincey, conform c\ruia tradi]ia spune c\ numele bunicului dup\ mam\ al lui Virgiliu era Magus. Oamenii din Neapole, spune De Quincey, au confundat numele cu o profesiune [i au `n]eles c\ Virgiliu a ajuns pe cale succesoral\ [i ca drept de mo[tenire la depravatele puteri [i cuno[tin]e infernale ale b\trnului s\u bunic,

386 A L B E R T O M A N G U E L

exercitndu-le pe ambele vreme de secole f\r\ prihan\ [i spre beneficiul celor credincio[i. Thomas De Quincey, Collected Writings, Londra, 1896, III. 251269. 28. Aelius Spartianus, Vita Hadriani, 2.8, `n Scriptores Historiae Augustae, citat `n Loane, The Sortes Vergilianae, op. cit. Nu doar Virgiliu era consultat `n aceast\ manier\. Cicero, `n primul secol `.Hr., scria (De Natura Deorum, II. 2) despre augurul Tiberius Sempronius Gracchus, care `n 162 `.Hr. a provocat demisia consulilor la a c\ror alegere prezidase cu un an `nainte, bazndu-[i decizia pe o gre[eal\ `n auspicii, de care a devenit con[tient cnd a consultat c\r]ile. 29. William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, 1989. 30. S\ nu se g\seasc\ la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezic\tor, sau ghicitor, sau vr\jitor, sau fermec\tor, nici decnt\tor, nici chem\tor de duhuri, nici mag, nici de cei ce gr\iesc cu mor]ii.C\ci urciune este `naintea Domnului tot cel ce face acestea, [i pentru aceast\ urciune `l izgone[te Domnul Dumnezeu t\u de la fa]a ta. Deuteronomul 18: 10-12. 31. Gaspar Peucer, Les Devins ou Commentaire des principales sortes de devinations, trad. de Simon Goulard (?) (Sens[?], 1434). 32. Rabelais, Le Tiers Livre de Pantagruel, 1012 (Rablais, Gargantua [i Pantagruel, trad. de Alexandru Hodo[, Ed. Art, Bucure[ti, 2009) 33. Manuel Mujica Linez, Bomarzo, cap. II, trad. de Romeo Maghirescu, Ed. Univers, Bucure[ti, 1990. 34. William Dunn Macray, Annals of the Bodleian Library, A.D. 1598 to A.D. 1867, Londra, 1868. 35. Daniel Defoe, Robinson Crusoe, trad. de Aretia Dicu, Ed. Corint, Bucure[ti, 2002. 36. Thomas Hardy, Departe de lumea dezl\n]uit\, trad. de Cristina Jinga, Ed. Leda, Bucure[ti, 2007. 37. Robert Louis Stevenson (cu Lloyd Osbourne), The Ebb Tide, Londra, 1894.

CITITORUL SIMBOLIC
1. Andr Kertsz, On Reading, New York, 1971. 2. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books, Washington, 1992. 3. Beverley Smith, Homes of the 1990s to stress substance, The Globe and Mail, Toronto, 13 ianuarie, 1990. 4. Andrew Martindale, Gothic Art from the Twelfth to Fifteenth Centuries, Londra, 1967. 5. Citat `n Rau, Louis, Iconographie de lart chrtien, vol. II, Paris, 1957. 6. Marienbild in Rheinland und Westfalen, catalog al unei expozi]ii la Villa Hugel, Essen, 1968. 7. George Ferguson, Signs and Symbols in Christian Art, Oxford, 1954. 8. De Madonna in de Kunst, catalog al unei expozi]ii, Antwerpen, 1954. 9. The Lost Books of the Bible and the Forgotten Books of Eden, intr. de Frank Crane, New York, 1974.

ISTORIA LECTURII

387

10. Protoevangelion, ibid., IX, 19. 11. Maria la fntn\ [i Maria la roata de tors sunt imaginile cele mai comune ale Bunei Vestiri `n arta cre[tin\ timpurie, mai ales `n reprezent\rile bizantine cu `ncepere din secolul al cincilea. ~nainte de aceast\ perioad\, reprezent\rile Bunei Vestiri sunt rare [i schematice. Cea mai veche reprezentare a Mariei [i `ngerilor precede Buna Vestire a lui Martini cu zece secole. Pictat\ `n culori murdare pe un perete al catacombei Sfintei Priscilla, la periferia Romei, `nf\]i[eaz\ o fecioar\ f\r\ chip, a[ezat\, ascultnd ce-i spune un b\rbat `n picioare un `nger f\r\ aripi [i f\r\ coroan\. 12. Ioan 1: 14. 13. Robin Lane Fox, Pagans and Christian, New York, 1986. 14. The Letters of Peter Abelard, ed. Betty Radice, Londra, 1974. 15. Hildegard de Bingen, Opera omnia, `n Patrologia Latina, Vol. LXXII, Paris, 18441855. 16. Citat `n Carol Ochs, Behind the Sex of God: Toward a New Consciousness Transcending Matriarchy and Patriarchy, Boston, 1977. 17. San Bernardino, Prediche volgari, `n Creighton E. Gilbert, Italian Art, 14001500: Sources and Documents, Evanston, 1980. 18. Victor Cousin, ed., Petri Abaelardi Opera, 2 vol., Londra, 18491859. 19. Cinci secole mai trziu, nu multe p\reau s\ se fi schimbat, dup\ cum dovede[te predica ]inut\ de `nv\]atul J.W. Burgon `n 1884, cu ocazia unei propuneri f\cute la Oxford ca femeile s\ fie admise la universitate: Nu are niciunul din voi generozitatea sau sinceritatea s\-i spun\[Femeii] ce dezagreabil\ fiin]\, din perspectiva B\rbatului, va deveni? Dac\ va concura b\rba]ii pentru lauri, atunci trebuie m\car s\-i pune]i `n mn\ scriitorii clasici ai Antichit\]ii cu alte cuvinte, trebuie s\-i aduce]i la cuno[tin]\ obscenit\]ile literaturii grece[ti [i romane. Pute]i face oare asta? [] Voi p\r\si acum subiectul cu o scurt\ Alocu]iune adresat\ celuilalt sex. [] Inferioar\ nou\ te-a f\cut Dumnezeu: [i ne ve]i r\mne inferioare pn\ la sfr[itul lumii. Citat `n Jan Morris, ed., The Oxford Book of Oxford, Oxford, 1978. 20. S. Harksen, Women in the Middle Ages, New York, 1976. 21. Margaret Wade Labarge, A Small Sound of the Trumpet: Women in Medieval Life, Londra, 1986. 22. Janet Backhouse, Books of Hours, Londra, 1985. 23. Paul J. Achtemeier, ed., Harpers Bible Dictionary, San Francisco, 1985. 24. Isaia 7: 14. 25. Anna Jameson, Legends of the Madonna, Boston & New York, 1898. 26. Proverbele 9: 1,9: 3-5. 27. Martin Buber, Povestiri hasidice, trad. de Amelia Pavel, Ed. Univers, Bucure[ti, 1998 28. E.P. Spencer, LHorloge de Sapience, Bruselles, Bibliothque Royale, Ms. IV 111, `n Scriptorium, 1963, XVII. 29. C.G. Jung, Answer to Job, `n Psychology and Religion, West and East, New York, 1960. (C.G. Jung, Opere, vol. 11, Psihologia religiei vestice [i estice, trad. de Veronica Niscov, Ed. Trei, Bucure[ti, 2010). 30. Merlin Stone, The Paradise Papers: The Suppression of Womens Rites, New York, 1976.

388 A L B E R T O M A N G U E L

31. Carolyne Walker Bynum, Jesus As Mother: Studies in the Spirituality of the High Middle Ages, Berkeley & Londra, 1982. 32. Sf. Grigorie de Tours, LHistoire des Rois Francs, ed. J.J.E. Roy, pref. de Erich Aurebach, Paris, 1990. 33. Heinz Kahlen & Cyril Mango, Hagia Sophia, Berlin, 1967. 34. ~n The Fourteenth-Century Common Reader, o foaie volant\ distribuit\ la Kalamazoo Conference din 1992, referindu-se la imaginea Mariei citind `n Cartea Orelor din secolul al cincisprezecelea, Daniel Williman sugereaz\ c\ f\r\ justificare, Cartea Orelor concretizeaz\ `nsu[irea de c\tre femei a unui opus Dei [i a [tiin]ei de carte. 35. Ferdinando Bologna, Gli affreschi di Simone Martini ad Assisi, Milano, 1965. 36. Giovanni Paccagnini, Simone Martini, Milano, 1957. 37. Colyn de Coter, Virgin and Child Crowned by Angels, 14901510, `n Chicago Art Institute; anonima Madonna auf der Rasenbank, Upper Rhine, circa 147080, `n Augustinermuseum, Freiburg; [i multe altele. 38. Plutarh, On the Fortune of Alexander, 327: 4, `n Moralia, vol. IV, ed. Frank Cole Babbitt, Cambridge, Mass., & Londra, 1972. De asemenea, Plutarh, Life of Alexander, VIII [i XXVI, `n The Parallel Lives, ed. B. Perrin, Cambridge, Mass., & Londra, 1970. (Plutarh, Vie]i paralele, trad. [i note de N.I. Barbu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1963). 39. Actul II, Scena II. George Steiner a sugerat `n privin]a c\r]ii c\ ar fi vorba de traducerea lui Florio din Essais de Montaigne Le trope du livre-monde dans Shakespeare, conferin]\ ]inut\ la Bibliothque Nationale, Paris, 23 martie 1995. 40. Miguel de Cervantes, Don Quijote, op. cit., I:6. 41. Martin Bormann, Hitlers Table Talk, intr. de Hugh Trevor-Roper, Londra, 1953.

LECTURA DE ALCOV
1. Thoas Hgg, The Novel in Antiquity, edi]ia englez\, Berkeley & Los Angeles, 1983. 2. Platon, Legile, trad. de E. Bezedechi, Ed. Iri, Bucure[ti, 1996, VII. 3. William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, Mass., 1989. 4. Ibid. 5. Reardon, Collected Ancient Greek Novels. 6. C. Ruiz Montero, Una observacin para la cronologa de Caritn de Afrodisias, `n Estudios Clsicos 24, Madrid, 1980. 7. Santa Teresa de Jess, Libro de la Vida, II: 1, `n Obras Completas, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 1967. (Sfnta Tereza de Avila, Cartea vie]ii mele, trad de Christian Tama[, Institutul European, Bucure[ti, 1994). 8. Kate Flint, The Woman Reader, 1837-1914, Oxford, 1993. 9. Ivan Morris, The World of the Shining Prince: Court Life in Ancient Japan, Oxford, 1964. 10. Vasta majoritate a femeilor, pe vremea doamnei Murasaki, munceau din greu la cmp, erau tratate cu toat\ asprimea de b\rba]ii lor, n\[teau devreme [i de multe ori [i mureau devreme,

ISTORIA LECTURII

389

f\r\ s\ le fi dat prin minte s\-[i doreasc\ independen]a material\ sau pl\cerile culturii mai mult dect un zbor pe lun\. Ibid. 11. Ibid. 12. Citat ibid. 13. Walter Benjamin, Ilumin\ri, op. cit. 14. Ivan Morris, introducere la Sei Shonagon, The Pillow Book of Sei Shonagon, Oxford [i Londra, 1967. 15. Citat `n Morris, The World of the Shining Prince, op. cit. 16. Sei Shonagon, ~nsemn\ri de c\p\ti, trad. de Stanca-Scholz Cionca, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004. 17. Citat `n Morris, The World of the Shining Prince, op. cit. 18. George Eliot, Silly Novels by Lady Novelists, `n Selected Critical Writings, ed. Rosemary Ashton, Oxford, 1992. 19. Rose Hempel, Japan zur Heian-Zeit: Kunst und Kultur, Freiburg, 1983. 20. Carolyn G. Heilbrun, Writing a Womans Life, New York, 1989. 21. Edmund White, Prefa]\ la The Faber Book of Gay Short Stories, Londra, 1991. 22. Oscar Wilde, The Importance of Being Earnest, Actul II, `n The Works of Oscar Wilde, ed. G.F. Mayne, Londra & Glasgow, 1948.

C|R}ILE FURATE
1. Walter Benjamin, Paris, Capital of the Nineteenth Century, `n Reflections, ed. Peter Demetz; trad. Edmund Jephcott, New York, 1978. 2. Franois-Ren Chateaubriand, Memoires doutre-tombe, Paris, 18491950. 3. Jean Viardot, Livres rares et pratiques bibliophiliques, `n Histoire de 1dition franaise, vol. II, Paris, 1984. 4. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books, Washington, 1992. 5. Geo. Haven Putnam, Books and Their Makers during the Middle Ages, vol. I, New York, 18961897. 6. Ibid. 7. P. Riberette, Les Bibliothques franaises pendant la Rvolution, Paris, 1970. 8. Bibliothque Nationale, Le Livre dans la vie quotidienne, Paris, 1975. 9. Simon Balaye, La Bibliothque Nationale des origines 1800, Geneva, 1988. 10. Madeleine B. Stern & Leona Rostenberg, A Study in Bibliokleptomania, `n Bookmans Weekly, nr. 67, New York, 22 iunie, 1981. 11. Citat `n A.N.L. Munby, The Earl and the Thief: Lord Ashburnham and Count Libri, `n Harvard Literary Bulletin, vol. XVII, Cambridge, Mass., 1969. 12. Gdon Tallemant des Raux, Historiettes, Paris, 1834. 13. Albert Cim, Amateurs et Voleurs de Livres, Paris, 1903. 14. Ibid.

390 A L B E R T O M A N G U E L

15. Lopold Delisle, Les Manuscrits des Fonds Libri et Barrois, Paris, 1888. 16. Marcel Proust, Les Plaisirs et les jours, Paris, 1896. 17. Munby, The Earl and the Thief, op. cit. 18. Philippe Vigier, Paris pendant la monarchie de juillet 18301848, `n Nouvelle Histoire de Paris, Paris, 1991. 19. Jean Freusti, Prosper Mrime, 18031810, Paris, 1982. 20. Prosper Mrime, Correspondance, etablie et annote par Maurice Parturier, vol. V: 18471849 , Paris, 1946. 21. Prosper Mrime, Le Procs de M. Libri, `n Revue des Deux Mondes, Paris, 15 aprilie, 1852. 22. Delisle, Les Manuscrits des Fonds Libri et Barrois, op. cit. 23. Cim, Amateurs et voleurs de livres. 24. Lawrence S. Thompson, Notes on Bibliokleptomania, `n The Bulletin of the New York Public Library, New York, septembrie 1944. 25. Rudolf Buchner, Bcher und Menschen, Berlin, 1976. 26. Thompson, Notes on Bibliokleptomania, op. cit. 27. Cim, Amateurs et voleurs de livres. 28. Charles Lamb, Essays of Elia, edi]ia a doua, Londra, 1833.

AUTORUL-CITITOR
1. Pliniu cel Tn\r, Lettres I-IX, ed. A.M. Guillemin, 3 vol., Paris, 192728, VI: 17. 2. Chiar [i `mp\ratul Augustus a participat la aceste lecturi, att cu bun\voin]\, ct [i cu r\bdare: Suetoniu, Augustus, 89: 3, `n Vie]ile celor doisprezece Cezari, op. cit. 3. Pliniu cel Tn\r. Lettres I-IX, V: 12, VII: 17. 4. Ibid., I: 13. 5. Ibid., VIII: 12. 6. Juvenal, VII: 3947, `n Juvenal and Persius: Works, ed. G.G. Ramsay, Cambridge, Mass., & Londra, 1952. 7. Pliniu cel Tn\r, Lettres I-IX, II: 19. 8. Ibid., V: 17. 9. Ibid., IV: 27. 10. Hora]iu, A Letter to Augustus, `n Classical Literary Criticism, ed. D.A. Russell & M. Winterbottom, Oxford, 1989. 11. Martial, Epigrammata, III: 44, `n Works, ed. W.C.A. Ker, Cambridge, Mass., & Londra, 19191920. 12. Pliniu cel Tn\r, Lettres IIX, I: 13. 13. Ibid., IX: 3. 14. Ibid., IX: 23. 15. Ibid., IX: 11.

ISTORIA LECTURII

391

16. Ibid., VI: 21. 17. Dup\ cum relateaz\ poetul Louis MacNeice, dup\ una din lecturile lui Thomas, un actor care st\tuse siderat mai la margine i-a spus, uluit: Domnule Thomas, una din pauzele dumneavoastr\ a ]inut cincizeci de secunde! Dylan s-a ridicat, jignit (se pricepea la asta): Am citit ct de repede-am putut, a spus el dispre]uitor. John Berryman, After Many A Summer: Memories of Dylan Thomas, `n The Times Literary Supplement, Londra, 3 septembrie, 1993. 18. Erich Auerbach, Literatursprache und Publikum in der lateinischen Sptantike und im Mittelalter, Berna, 1958. 19. Dante, De vulgare eloquentia, trad. & ed. Vittorio Coletti, Milano, 1991. 20. Jean de Joinville, Histoire de saint Louis, ed. Nol Corbett, Paris, 1977. 21. William Nelson, From Listen Lordings to Dear Reader, `n University of Toronto Quarterly 47/2, Iarna 19761977. 22. Fernando de Rojas, La Celestina: Tragicomedia de Calisto y Melibea, ed. Dorothy S. Severin, Madrid, 1969. 23. Mara Rosa Lida de Malkiel, La originalidad artistica de La Celestina, Buenos Aires, 1967. 24. Ludovico Ariosto, Tutte le opere, ed. Cesare Segre, Milano, 1964, I: XXXVIII, citat `n Nelson, From Listen Lordings to Dear Reader, op. cit. 25. Ruth Crosby, Chaucer and the Custom of Oral Delivery, `n Speculum: A Journal of Medieval Studies 13, Cambridge, Mass., 1938. 26. Citat `n M.B. Parkes, Pause and Effect: An Introduction to the History of Punctuation in the West, Berkeley & Los Angeles, 1993. 27. Thomas Love Peacock, Nightmare Abbey, Londra, 1818. 28. Samuel Butler, The Notebooks of Samuel Butler, ed. Henry Festing Jones, Londra, 1921. 29. P.N. Furbank, Diderot, Londra, 1992. 30. Peter Ackroyd, Dickens, Londra, 1991. 31. Paul Turner, Tennyson, Londra, 1976. 32. Charles R. Saunders, Carlyle and Tennyson, PMLA 76, martie 1961, Londra. 33. Ralph Wilson Rader, Tennysons Maud: The Biographical Genesis, Berkeley & Los Angeles, 1963. 34. Charles Tennyson, Alfred Tennyson, Londra, 1950. 35. Ralph Waldo Emerson, The Topical Notebooks, ed. Ronald A. Bosco, New York & Londra, 1993. 36. Kevin Jackson, recenzie la conferin]a lui Peter Ackroyd, Londra Luminaries and Cockney Visionaries la Victoria and Albert Museum, `n The Independent, Londra, 9 decembrie, 1993. 37. Ackroyd, Dickens, op. cit. 38. Richard Ellman, James Joyce, edi]ie revizuit\, Londra, 1982. 39. Dmaso Alonso, Las conferencias, `n Insula 75, 15 martie 1952, Madrid. 40. Stephen Jay Gould, The Pandas Thumb, New York, 1989.

392 A L B E R T O M A N G U E L

TRADUC|TORUL-CITITOR
1. Rainer Maria Rilke, scrisoare c\tre Mimi Romanelli, 11 mai 1911, `n Briefe 19071914, Frankfurt-am-Main, 1933. 2. Louise Lab, Oeuvres potiques, ed. Franoise Charpentier, Paris, 1983. 3. Carl Jacob Burckhardt, Ein Vormittag beim Buchhandler, Basel, 1944. 4. Poemul lui Racine, traducerea unei singure jum\t\]i a Psalmului 36, `ncepe: Grand Dieu, qui vis les cieux se former sans matire. 5. Citat `n Donald Prater, A Ringing Glass: The Life of Rainer Maria Rilke, Oxford, 1986. 6. Alta Lind Cook, Sonnets of Louise Lab, Toronto, 1950. 7. Lab, Oeuvres potiques, op. cit. 8. Rainer Maria Rilke, Narcissus, `n Smtliche Werke, ed. Rilke-Archiv, Frankfurt-am-Main, 195557. 9. Citat `n Prater, A Ringing Glass, op. cit. 10. Natalie Zemon Davis, Le Monde de limprimerie humaniste: Lyon, `n Histoire de 1dition franaise, I, Paris, 1982. 11. George Steiner, Dup\ Babel. Aspecte ale limbii [i traducerii, trad. de Valentin Negoi]\, {tefan Av\danei, Editura Univers, Bucure[ti, 1983. 12. Paul de Man, Allegories of Reading: Figural Language in Rousseau, Nietzsche, Rilke, and Proust, New Haven & Londra, 1979. 13. D.E. Luscombe, The School of Peter Abelard: The Influence of Abelards Thought in the Early Scholastic Period, Cambridge, 1969. 14. Citat `n Olga S. Opfell, The King James Bible Translators, Jefferson, N.C., 1982. 15. Ibid. 16. Citat ibid. 17. Ibid. 18. Rudyard Kipling, Proofs of Holy Writ, `n The Complete Works of Rudyard Kipling, Uncollected Items, vol. XXX, Sussex Edition, Londra, 1939. 19. Alexander von Humboldt, ber die Verschiedenheit des menschlischen Sprachbaues und ihren Einflu auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts, citat `n Umberto Eco, ~n c\utarea limbii perfecte, trad. de Drago[ Cojocaru, Editura Polirom, Ia[i, 2002. 20. De Man, Allegories of Reading, op. cit.

LECTURA INTERZIS|
1. James Boswell, The Life of Samuel Johnson, ed. John Wain, Londra, 1973. 2. T.B. Macaulay, The History of England, 5 vol., Londra, 18491861. 3. Charles a fost, cu toate acestea, un rege pre]uit de majoritatea supu[ilor s\i, care erau `ncredin]a]i c\ viciile mici i le corectau pe celelalte, mai mari. John Aubrey poveste[te despre un anume Arise Evans, care avea un nas ct o ciuperc\ [i se spunea c\ i s-ar fi ar\tat cum c\ Mna Regelui `l va Vindeca: [i la prima venire a regelui Carol al II-lea `n St Jamess Park, [i-a

ISTORIA LECTURII

393

frecat Nasul de Mna Regelui; ceea ce l-a tulburat pe Rege, dar l-a Vindecat pe el: John Aubrey, Miscellanies, `n Three Prose Works, ed. John Buchanan-Brown, Oxford, 1972. 4. Antonia Fraser, Royal Charles: Charles II and the Restoration, Londra, 1979. 5. Janet Duitsman Cornelius, When 1 Can Read My Title Clear: Literacy, Slavery, and Religion in the Antebellum South, Columbia, S.C., 1991. 6. Citat ibid. 7. Ibid. 8. Ibid. 9. Ibid. 10. Frederick Douglass, The Life and Times of Frederick Douglass, Hartford, Conn., 1881. 11. Citat `n Duitsman Cornelius, When I Can Read My Title Clear, op. cit. 12. Peter Handke, Kaspar, Frankfurt-am-Main, 1967. 13. Voltaire, De lHorrible Danger de la Lecture, `n Memoires, Suivis de Mlanges divers et precds de Voltaire Dmiurge par Paul Souday, Paris, 1927. 14. Johann Wolfgang von Goethe, Dichtung und Wahrheit, Stuttgart, 1986, IV: I. (Johann Wolfgang von Goethe, Poezie [i adev\r, trad. de Tudor Vianu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1967). 15. Margaret Horsfield, The Burning Books `n Ideas, CBC Radio Toronto, emisiune din 23 aprilie 1990. 16. Citat `n Heywood Broun & Margaret Leech, Anthony Comstock: Roundsman of the Lord, New York, 1927. 17. Charles Gallaudet Trumbull, Anthony Comstock, Fighter, New York, 1913. 18. Citat `n Broun & Leech, Anthony Comstock, op. cit. 19. Ibid. 20. Ibid. 21. Ibid. 22. H.L. Mencken, Puritanism as a Literary Force, `n A Book of Prefaces, New York, 1917. 23. Jacques Dars, Introducere la En Mouchant la chandelle, Paris, 1986. 24. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, trad. [i note de D.T. Sarafoff, edi]ie `ngrijit\ [i prefa]\ de Ioan Pnzaru, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2000. 25. Edmund Gosse, Father and Son, Londra, 1907. 26. Ibid. 27. Joan DelFattore, What Johnny Shouldnt Read: Textbook Censorship in America, New Haven & Londra, 1992. 28. Citat din The Times, Londra, 4 ianuarie 1978, retip\rit `n Prefa]a lui Nick Caistor la Nunca Ms: A Report by Argentinas National Commission on Disappeared People, Londra, 1986. 29. ~n Nunca Ms, op. cit.

NEBUNUL CU CARTEA
1. Patrick Trevor-Roper, The World through Blunted Sight, Londra, 1988. 2. Jorge Luis Borges, Poema de los dones, `n El Hacedor, Buenos Aires, 1960. 3. Royal Ontario Museum, Books of the Middle Ages, Toronto, 1950.

394 A L B E R T O M A N G U E L

4. Trevor-Roper, The World through Blunted Sight, op. cit. 5. Pliniu cel B\trn, Natural History, ed. D.E. Eichholz, Cambridge, Mass., & Londra, 1972, Cartea XXXVII: 16. 6. A. Bourgeois, Les Bsicles de nos anctres, Paris, 1923 (Bourgeois nu d\ ziua sau luna [i gre[e[te anul). Vezi de asemenea Edward Rosen, The Invention of Eyeglasses, `n The Journal of the History of Medicine and Allied Sciences 11 (1956). 7. Redi, Lettera sopra linvenzione degli occhiali di nazo, Floren]a, 1648. 8. Rosen, The Invention of Eyeglasses, op. cit. 9. Rudyard Kipling, The Eye of Allah, `n Debits and Credits, Londra, 1926. 10. Roger Bacon, Opus maius, ed. S. Jebb, Londra, 1750. 11. Ren Descartes, Trait des passions, Paris, 1649. 12. W. Poulet, Atlas on the History of Spectacles, vol. II, Godesberg, 1980. 13. Hugh Orr, An Illustrated History of Early Antique Spectacles, Kent, 1985. 14. E.R. Curtius, citnd din F. Messerschmidt, Archiv fur Religionswissenschaft, Berlin, 1931, noteaz\ c\ etruscii i-au reprezentat totu[i pe c]iva din zeii lor `n postura de scribi sau citind. 15. Charles Schmidt, Histoire littraire de lAlsace, Strasbourg, 1879. 16. Sebastian Brant, Das Narrenschiff, ed. Friedrich Zarncke, Leipzig, 1854. 17. Geiler von Kaysersberg, Nauicula siue speculum fatuorum, Strasburg, 1510. 18. Seneca, De tranquillitate, `n Moral Essays, ed. R.M. Gummere, Cambridge, Mass., & Londra, 1955. 19. Ibid. 20. John Donne, The Extasie, `n The Complete English Poems, ed. C.A. Patrides, New York, 1985. 21. Grard de Nerval, Anglique, `n Fiicele focului, trad. [i note de Irina B\descu, Ed. Univers, Bucure[ti, 1974. 22. Thomas Carlyle, The Hero As Man of Letters, `n Selected Writings, ed. Alan Shelston, Londra, 1971. 23. Jorge Manrique, Coplas a la muerte de su padre, `n Poesias, ed. F. Benelcarra, Madrid, 1952. 24. Seneca, De vita beata, `n Moral Essays, op. cit. 25. John Carey, The Intellectuals and the Masses: Pride and Prejudice among the Literary Intelligentsia, 18801939, Londra, 1992. 26. Matthew Arnold, Culture and Anarchy, Londra, 1932. Ca s\ fim cinsti]i fa]\ de Arnold, argumenta]ia lui continu\: Dar suntem pentru transformarea fiec\reia dintre acestea dup\ legea perfec]iunii. 27. Aldous Huxley, On the Charms of History, `n Music at Night, Londra, 1931. 28. Thomas Hardy, scriind `n 1887, citat `n Carey, The Intellectuals and the Masses, op. cit. 29. Sigmund Freud, Writers and Day-Dreaming, `n Art and Literature, vol. 14 din Pelican Freud Library, trad. James Strachey, Londra, 1985. 30. {i nici m\car Don Quijote nu se pierde cu totul `n fic]iune. Cnd el [i Sancho se urc\ pe calul de lemn, convin[i c\ acesta e arm\sarul zbur\tor Clavileo, iar ne`ncrez\torul Sancho

ISTORIA LECTURII

395

vrea s\-[i scoat\ n\frama care-i acoperea ochii ca s\ vad\ dac\ sunt cu adev\rat `n aer [i aproape de soare, Don Quijote `i porunce[te s\ nu fac\ asta. Fic]iunea ar fi distrus\ de prozaica dovad\ (Don Quijote, II, 41.) Suspendarea ne`ncrederii, dup\ cum corect subliniaz\ Coleridge, trebuie s\ fie premeditat\; dincolo de aceast\ premeditare se afl\ nebunia. 31. Rebecca West, The Strange Necessity, `n Rebecca West A Celebration, New York, 1978.

PAGINILE ALBE DE LA SFR{IT


1. Ernest Hemingway, Z\pezile de pe Kilimanjaro `n Z\pezile de pe Kilimanjaro, Povestiri I, edi]ie complet\, trad. de Radu Lupan, Editura Univers, Bucure[ti, 1994. 2. Rainer Maria Rilke, Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge, ed. Erich Heller, Frankfurt-am-Main, 1986 (Rainer Maria Rilke, ~nsemn\rile lui Malte Laurids Brigge, trad. de Bogdan Mihai Dasc\lu, Crisu Dasc\lu, Ed. Ideea European\, Ia[i, 2008). 3. Richard de Bury, The Philobiblon, ed. & trad. Ernest C. Thomas, Londra, 1888. 4. Virginia Woolf, How Should One Read a Book?, `n The Common Reader, edi]ia a doua, Londra, 1932. 5. Gerontius, Vita Melaniae Janioris, trad. & ed. Elizabeth A. Clark, New York & Toronto, 1984. 6. Jonathan Rose, Rereading the English Common Reader: A preface to a History of Audiences, `n Journal of the History of Ideas, 1992. 7. Robert Irwin, The Arabian Nights: A Companion, Londra, 1994. 8. Miguel de Cervantes Saavedra, op. cit. 9. Marcel Proust, Journes de lecture, ed. Alain Coelho, Paris, 1993. 10. Michel Butor, La Modification, Paris, 1957. 11. Wolfgang Kayser, Das Sprachliche Kunstwerk, Leipzig, 1948. 12. Citat `n Thomas Boyle, Black Swine in the Sewers of Hampstead: Beneath the Surface of Victorian Sensationalism, New York, 1989. 13. Jane Austen, M\n\stirea Northanger, trad. de Emilia Oan]\, Ed. Aldo Press, Bucure[ti, 2004, XXV. 14. Graham Balfour, The Life of Robert Louis Stevenson, 2 vol., Londra, 1901. 15. Probabil la modul impropriu, comenteaz\ profesorul Simone Vauthier, de la Universitatea din Strasbourg, `ntr-o recenzie la carte. Te-ai fi a[teptat mai degrab\ la un sindrom al regelui Ciar-{ah sau dac\, urmndu-l pe romancierul american John Barth, lu\m `n considerare [i pe cel\lalt ascult\tor al {eherezadei, sora ei mai tn\r\, la sindromul Doniazada. 16. John Wells, Rude Words: A Discursive History of the Londra Library, Londra, 1991. 17. Marc-Alain Ouaknin, Bibliothrapie: Lire, cest gurir, Paris, 1994. 18. Robert Coover, The End of Books, `n The New York Times, 21 iunie 1992.

CREDIT FOTO

Pag. 14, stnga sus: Francis Bartlett Donation of 1912 [i Picture Fund. Prin bun\voin]a Museum of Fine Arts, Boston, (detaliu); mijloc sus: cu permisiunea Korea National Tourism Corporation, Londra Office; dreapta sus: Winchester Cathedral, fotografie color de Judges Postcards Ltd, Hastings; stnga jos: Muse de la Ville de Strasbourg; mijloc jos: Dickens House Museum, Londra; dreapta jos: Colec]ia autorului. pag. 15, stnga: Muse du Louvre, Paris. foto R.M.N; mijloc: Foto de Eduardo Comesaa; dreapta: Staatliche Kunsthalle, Karlsruhe (detaliu). pag. 17 Prin bun\voin]a Institute of History and Philology, Academia Sinica, Taiwan. pag. 20 Jewish National & University Library, Ierusalim. pag. 38 Bibliothque Universitaire d'Istanbul; foto Roland Michaud de la John Hillelson Agency. pag. 39 British Museum. Fotograf J. Oates. pag. 42 Wellcome Institute Library, Londra. pag. 43 The Royal Collection, Windsor 1995 Maiestatea Sa Regina Elisabeta II. pag. 45 Suleymaniye Library, Istanbul. pag. 51 Marcus E. Raichle MD, Washington University School of Medicine. pag. 54 Bibliothque Royale Albert ler, Bruselles. Ms 10791 fol.2r. pag. 56 S. Ambrogio, Milano. Foto Scala, Floren]a. pag. 63 National Archaeological Museum, Athens. No. 1260 (detaliu). pag. 68 Mary Evans Picture Library. pag. 70 Louvre, Paris. foto R.M.N. pp. 7273 mormntul lui Cino de Pistoia, Duomo, Pistoia. Foto Scala, Floren]a. pag. 78 Chadwyck-Healey Ltd, Cambridge. pag. 79 clich Bibliothque Nationale de France, Paris. pag. 84 Humanist Library, Slestat. pag. 93, stnga: Eglise de Luat, Fresnay le Luat (Oise) Colec]ia Viollet; dreapta: Muse Lorrain, Nancy, clich Mangin. pag. 92, stnga [i dreapta: Humanist Library, Slestat. pag. 93, sus: Muse de Cluny, Paris. foto R.M.N; jos: Muse de Cluny, Paris, foto

ISTORIA LECTURII

397

R.M.N. pag. 95 Oeffentliche Kunstsammlung Basel, Kunstmuseum. Foto: Oeffentliche Kunstsammlung Basel, Martin Bhler, (detaliu). pag. 96 clich Bibliothque Nationale de France, Paris. pag. 98 Library of Congress LC-USZ 62-78985. pag. 99 Humanist Library, Slestat. pag. 104 Bildarchiv Preussischer Kulturbesitz, Berlin. pag. 107 Foto Scala, Floren]a. pag. 113 National Gallery of Prague. pag. 116 Franco Maria Ricci. pag. 122 Israel Museum, Ierusalim. pag. 123 St Bavon, Ghent, foto Copyright IRPA-KIK, Bruselles, (detaliu). pag. 124 S. Sabina, Roma. Fotograf Alinari-Giraudon. pag. 125 Universittsbibliothiek Heidelberg. pag. 127 Das Gleimhaus, Halberstadt, Germania. pag. 129 TBWA/V & S Vin & Sprit AB. pag. 130 Swiss National Museum, Zrich. Inv.Nr.LM7211, Neg Nr.11308. pag. 131 Schntgen-Museum, Cologne/Rheinisches Bildarchiv, Cologne. pag. 134 Bibliothque Nationale, Paris/Archives Seuil. pag. 138 Library of Congress LC-USZ 65011. pag. 139 Key West Art & Historical Society. pag. 140 Archives of the Abbey of Monte-Cassino, Italia/G. Dagli Orti, Paris. pag. 145 Muse Cond, Chantilly/Lauros-Giraudon. pag. 152 Biblioteca Nazionale Marciana, Vene]ia. Foto Toso. pag. 156 Colec]ia autorului. pag. 157 Cu permisiunea British Library Add Ms. 63493, f. 112v. pag. 159, stnga: Stiftsbibliothek St Gallen, Elve]ia; dreapta: cu bun\voin]a Comitetului Director al Victoria & Albert Museum. pag. 160 cu bun\voin]a Board of Trustees of the Victoria & Albert Museum. pag. 163 Mary Evans Picture Library/Institution of Civil Engineers. pag. 165 Colec]ia autorului. pag. 166 Cu permisiunea The British Library G.9260. pag. 167 Cu permisiunea British Library IB24504. pag. 170, stnga: cu permisiunea Folger Shakespeare Library; dreapta: prin bun\voin]a Royal Ontario Museum. pag. 171 clich Bibliothque Nationale de France, Paris. pag. 172 Mary Evans Picture Library. pag. 174 WH Smith Ltd. pag. 176, stnga: Penguin Books; dreapta: clich Bibliothque Nationale de France, Paris. pag. 177 Prin bun\voin]a Fogg Art Museum. Harvard University Art Museums, legatar James P. Warburg. pag. 178 Beinecke Rare Book and Manuscript Library, Yale University. pag. 179, sus: cu permisiunea British Library, NL.Tab.2; stnga jos: Associated Press; dreapta jos: The Dakhleh Oasis Project. Foto Alan Hollet. pag. 182 Foto Jean-Loup Charmet. pag. 184 Fonterrault, Fran]a. Foto AKG, Londra/Erich Lessing. pag. 189 National Museum of Antiquities, Leiden. pag. 191 Bibliothque Mazarine, Paris. Foto Jean-Loup Charmet. pag. 193 Prin bun\voin]a Comitetul Director al Victoria & Albert Museum. pag. 196 Paris-Match/Walter Carone. pag. 198 Yale Collection of American Literature, Beinecke Rare Book and Manuscript Library, Yale University. pag. 203 Library

398 A L B E R T O M A N G U E L

of Congress LC-USZ62-709S6. pag. 209 Cu permisiunea British Library LR413G1 798(31). pag. 210 Mary Evans Picture Library. pag. 212 Iraq Museum, Bagdad; prin bun\voin]a dlui J. Oates. pag. 219 (ambele): copyright British Museum. pag. 222 Bibliothque Nationale/ foto Collection Viollet. pag. 227 Mary Evans Picture Library. pag. 230 Colec]ia autorului. pag. 232 clich Bibliotlithque Nationale de France, Paris. pag. 233 Mary Evans Picture Library. pag. 234 Chartres. Foto Giraudon. pag. 238 AKG, Londra. pag. 244 Cu permisiunea British Library IB9110. pag. 250 Proprietatea lui Andr Kertsz. pag. 253 Galleria degli Uffizi, Floren]a Foto Scala, Floren]a. pag. 257 Arena de Padua. Foto Scala, Floren]a. pag. 259 Bibliothque Royale Albert Ier, Bruselles. Ms IV.111 fol.l3r. pag. 261 Museo del Prado, Madrid. pag. 262 Sygma. pag. 264 Copyright British Museum. pag. 267 Bibliothque des Arts Decoratifs, Paris/Jean-Loup Charmet. pag. 269 Kyoto National Museum. pag. 276 ditions Tallandier Photothque, Paris. pag. 286 Como. Foto AKG, Londra. pag. 295 Mastrul [i membrii Corpus Christi College, Cambridge. pag. 297 The Dickens House Museum, Londra. pag. 300 Rilke Archive, Gemsbach, Germania. pag. 304 clich Bibliothque Nationale de France, Paris. pag. 315 Cu permisiunea British Library C 35 L 13(1). pag. 318 Detaliu din Coliba m\tu[ii Betsy din Aiken, Carolina de Sud, fotografie atribuit\ lui J.A. Palmer, 1876. Colec]ia The New York Historical Society. pag. 322 cu permisiunea British Library Or 74 D.45. Vol 5. pag. 323. Hulton. pag. 325 cu permisiunea British Library 010884 h.23. pag. 326 Corbis-Bettmann. pag. 328 Colec]ia autorului. pag. 332 Humanist Library, Slestat. pag. 336 S. Niccol, Treviso; foto AKG, Londra. pag. 338 Museum of the Abbey of Klosterneuburg, Austria. pag. 342 Humanist Library, Slestat. pag. 344 Humanist Library, Slestat. pp. 346347 Curatorii War Museum, Londra.

TAB EL CRONOLO GIC AL CITITORULUI

C\r]ile risipesc ignoran]a, custodele [i gardianul statelor totalitare.


VOLTAIRE

Citi]i ca s\ tr\i]i.
GUSTAVE FLAUBERT

cca 4000 `.Hr.: O inscrip]ie din semne, reprezentnd zece capre [i oi pe o t\bli]\ de argil\, d\ na[tere primului cititor. 593. `.Hr.: Profetul Iezechiel are o viziune `n care i se porunce[te s\ deschid\ gura [i s\ citeasc\ o carte mncnd-o, adic\ ingerndu-i semnifica]ia. cca 330 `.Hr.: Stnd `n fa]a trupelor sale, Alexandru cel Mare cite[te `n gnd o scrisoare de la mama lui, spre uimirea solda]ilor, care au asistat pn\ atunci doar la lecturi cu voce tare. cca 200 `.Hr.: Aristofan din Bizan] inventeaz\ punctua]ia. ~nainte de asta, cuvintele scrise erau legate `ntre ele `ntr-un [ir continuu. cca 230: Printr-un edict regal, fiecare corabie care trecea prin Alexandria trebuia s\ predea orice c\r]i pe care se `ntmpla s\ le aib\ la bord, pentru ca ele s\ fie copiate [i p\strate `n biblioteca

400 A L B E R T O M A N G U E L

ora[ului. Cnd aceasta e distrus\ de incendiu, o jum\tate de milion de titluri cea mai mare colec]ie de c\r]i din lume sunt iremediabil pierdute. cca 1000: Ca s\ nu se despart\, atunci cnd c\l\torea, de cele 117 000 de c\r]i ale sale, avidul cititor [i marele vizir al Persiei Abdul Kassem Ismael punea s\ fie c\rate de o caravan\ format\ din patru sute de c\mile dresate s\ se deplaseze `n ordine alfabetic\. cca 1100: Teologul islamic Muhammad al-Ghazali stabile[te o serie de reguli pentru citirea Coranului. Regula a [asea prevede plnsul, anumite sec]iuni ale Sfintei C\r]i trebuind citite cu triste]e `n inim\. 1333: Pictorul Simone Martini plaseaz\ o carte `n minile Fecioarei, `n pictura Buna Vestire. Biserica Romano-Catolic\, nesigur\ `n privin]a capacit\]ilor intelectuale ale femeilor, dezbate dac\ Mama Domnului poate fi recunoscut\ drept cititoare. 1536: Umanistul William Tyndale, `ncredin]at c\ englezii trebuie s\ citeasc\ Biblia `n propria limb\, traduce pentru prima oar\, `n englez\, Noul Testament [i cea mai mare parte din cel Vechi. Ca r\splat\ pentru eforturile sale, este strangulat [i apoi ars pe rug. 1703: Sfntul Jean Baptiste de la Salle, `n Reguli de conduit\ `n societatea cre[tin\, tun\ [i fulger\ `mpotriva lene[ilor care citesc `n pat. 1752: Papa Benedict al XIV-lea, con[tient de aviditatea cititorilor, proclam\ o bul\ `n care ho]ii de c\r]i sunt pedepsi]i cu excomunicarea. 1872: Activistul moral Anthony Comstock fondeaz\ Societatea pentru Suprimarea Viciului `n New York [i proclam\ c\ nu e nevoie ca o carte s\ fie citit\ `nainte de-a fi interzis\. La sfr[itul vie]ii, se laud\ c\ distrusese 160 de tone de literatur\ obscen\. 1935. Penguin public\ primele zece titluri din cea mai popular\ serie de buzunar a tuturor timpurilor, destinat\ cititorilor care doresc s\-[i poarte materialul de citit `ndesat `n buzunar. 1970: Un american pasionat de computere, Ted Nelson, creeaz\ termenul hipertext ca s\ defineasc\

ISTORIA LECTURII

401

nara]iunea devenit\ posibil\ cu ajutorul computerelor, `n care cititorul poate intra [i se poate mi[ca dup\ voin]\. 1996: Colec]ia Bibliotecii Congresului num\r\ peste 100 de milioane de titluri; 357 437 de c\r]i intr\ doar `n 1995. ~n 1800, fondurile acesteia erau de 5 000 de dolari. cca 2300 `.Hr.: Primul autor `nregistrat, marea preoteas\ prin]esa Enheduanna, folose[te pentru `ntia oar\ formula iubite cititorule `n cntecele sale. cca420 `.Hr.: Socrate argumenteaz\ `mpotriva lecturii. Pentru el, c\r]ile sunt instrumente nefolositoare, din moment ce acestea nu pot deslu[i ceea ce spun, ci doar repet\ la nesfr[it acelea[i cuvinte. 213 `.Hr.: ~mp\ratul chinez Shih Huang-ti decreteaz\ c\ istoria trebuie s\ `nceap\ cu domnia lui; toate c\r]ile ap\rute `nainte de aceasta trebuie arse. cca 55 `.Hr.: Pentru mesajele sale, Iulius Caesar inventeaz\ unul din primele codice pagini `mp\turite `ntr-o c\rticic\ prevestind astfel sfr[itul epocii sulului [i apari]ia c\r]ii a[a cum o cunoa[tem ast\zi. cca 540: Sfntul Benedict de Nursia stabile[te regulile pentru m\n\stirea sa. Printre acestea se num\r\ citirea cu voce tare pe timpul mesei, pentru ca spiritul s\ se hr\neasc\ `n acela[i timp cu trupul. cca 1010: ~ntr-o vreme cnd lectura serioas\ era `n Japonia apanajul b\rba]ilor, Doamna Murasaki scrie primul roman cunoscut din literatura universal\, Povestea lui Genji, pentru ca ea [i celelalte femei de la Curtea Heian s\ aib\ ce citi. cca 1284: Ochelarii sunt inventa]i `n Vene]ia sau Floren]a, salvnd destinul de cititori al celor cu vederea slab\. 1455: Gutenberg inventeaz\ presa de tip\rit, oferind cititorilor c\r]i mai multe [i mai ieftine. Pentru `ntia oar\, cititorii pot fi siguri c\ beneficiaz\ de exemplare identice ale aceluia[i text. 1559: Sfnta Congrega]ie a Inchizi]iei Romane public\ primul Index al C\r]ilor Interzise. Revizuit

402 A L B E R T O M A N G U E L

pentru ultima oar\ `n 1948, ultima edi]ie apare `n 1966, printre autorii interzi[i g\sindu-se Graham Greene [i Colette. 1740: ~n Carolina de Sud este emis\ o lege care interzice ca sclavii s\ fie `nv\]a]i s\ citeasc\, iar alte cteva state procedeaz\ la fel. Un sclav prins `nv\]nd s\ citeasc\ era flagelat; dup\ a treia recidiv\, i se t\ia prima falang\ a degetului ar\t\tor. Legea a r\mas `n vigoare pn\ `n 1865. 1781: Denis Diderot pretinde c\ [i-a tratat so]ia, care suferea de depresie, citindu-i literatur\ deocheat\. M-am exprimat `ntotdeauna despre romane ca despre ni[te produc]ii frivole, observa el, dar am descoperit c\, pn\ la urm\, sunt bune pentru ipohondrie. Noua [tiin]\ avea s\ se numeasc\ biblioterapie. 1933: Pe 10 mai, ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, `i `ncurajeaz\ pe locuitorii Berlinului s\-[i manifeste discriminarea de cititori [i s\ ard\ c\r]ile unor autori degenera]i: Sigmund Freud, Thomas Mann, Ernest Hemingway, Karl Marx, Emile Zola, H.G. Wells, Marcel Proust. 1953: Ray Bradbury public\ Fahrenheit 451, un roman plasat `n viitor `n care c\r]ile sunt arse [i cititorii trebuie s\ memoreze textele ca s\ le salveze, devenind biblioteci merg\toare. 1985: Conform UNESCO, 28% din popula]ia lumii nu [tie s\ citeasc\.
Camerado, nu-i doar o carte asta Cine-o atinge, a atins un om, (E noapte? Suntem aicea singuri `mpreun\?) Sunt cu cel ce te ]ine [i cel pe care-l ]ii! Izbucnesc din pagini `n bra]ele-]i deschise
WALT WHITMAN

Eu cred c\ trebuie s\ citim numai c\r]ile care ne trec prin ciur [i prin drmon. Dac\ o carte pe care o citim nu ne treze[te ca o lovitur\ `ncasat\ `n ]east\, de ce s\ ne obosim s-o mai citim?
FRANZ KAFKA

INDICE DE NUM E

404 A L B E R T O M A N G U E L

ISTORIA LECTURII

405

406 A L B E R T O M A N G U E L

ISTORIA LECTURII

407

408 A L B E R T O M A N G U E L

ISTORIA LECTURII

409

410 A L B E R T O M A N G U E L

ISTORIA LECTURII

411

412 A L B E R T O M A N G U E L

ISTORIA LECTURII

413

CUPRINS
Mul]umiri.......................................................................................................... ULTIMA PAGIN| ......................................................................................... Ultima pagin\ ................................................................................................ DOCUMENTE ALE LECTURII ................................................................... Citirea umbrelor ........................................................................................... Cititorii t\cu]i ............................................................................................... Cartea memoriei............................................................................................ Ucenicia lecturii ............................................................................................ Prima pagin\ lips\ ......................................................................................... Lectura imaginii ............................................................................................ S\ ]i se citeasc\ ............................................................................................... Forma c\r]ii................................................................................................... Lectura `n intimitate...................................................................................... Metafore ale lecturii ...................................................................................... 7 11 13 37 39 55 71 85 105 117 135 153 183 199

PUTERILE CITITORULUI ........................................................................... 211 ~nceputuri...................................................................................................... Ordonatorii universului ................................................................................ Citirea viitorului ........................................................................................... Cititorul simbolic.......................................................................................... 213 223 239 251

Lectura de alcov............................................................................................. 265

C\r]ile furate ................................................................................................. 277

Autorul-cititor............................................................................................... 287

Traduc\torul-cititor....................................................................................... 301

Lectura interzis\ ............................................................................................ 319

Nebunul cu cartea ......................................................................................... 333

PAGINILE ALBE DE LA SFR{IT............................................................... 351

Paginile albe de la sfr[it................................................................................ 353

Note................................................................................................................... 365

Credit foto ................................................................................................................. 396

Tabel cronologic al cititorului .................................................................................. 399

Indice de nume .......................................................................................................... 403