Linia aeriana de energie electrica (LEA)

februarie 28, 2015

A+A- Print Email

Adăugaţi o
legendă
1.GENERALITATI
1.1 Definitii
 Linia aeriana de energie electrica (LEA) este o instalatie montata in
aer liber, compusa din conductoare, izolatoare, cleme, armaturi, stilpi,
fundatii si instalatii de legare la pamint, care serveste la transportul sau
distributia energiei electrice.

 Linia subterana de energie electrica (LES) este linia montata fie direct
in sol, fie in canale sau tuneluri.
 Circuitul unei LEA se numeste ansamblul de conductoare active,
care constituie o cale independenta de vehiculare a energiei electrice.
 Echipamentul LEA este ansamblul format din conductoare, izolatoare,
cleme si armaturi, montate pe stilpii LEA.
 Partile de constructii ale LEA sunt elementele care sustin deasupra
solului echipamentul LEA si anume : stilpii, fundatiile, ancorele,
consolele,alte constructii speciale.

 Coronamentul LEA reprezinta partea superioara a stilpului, care asigura dispozitia spatiala a
conductoarelor.
 Ancorele sunt elemente constructive de consolidare a stilpilor pe anumite directii, pentru preluarea
eforturilor datorita tractiunilor din conductoare, in conditii normale sau de avarie.
 Instalatia de legare la pamint este ansamblul de conductoare, electozi si alte piese, prin care se
realizeaza legatura la pamint a unor elemente ale LEA, care in mod normal nu sunt sub tensiune, dar care pot
ajunge accidental sub tensiune.
 Reteaua electrica este un ansamblu de linii si statii conectate intre ele, eventual interconectate cu alte
retele.
 Reteaua de transport este instalatia care serveste la transmiterea masiva de energie electrica, in general
la mare distanta.
 Reteaua de distributie este instalatia care serveste la transmiterea de energie electrica de la o centrala electrica sau
din nodurile unei retele de transport, pina la instalatiile consumatorului.
 Linia de transport este linia electrica, care face parte dintr-o retea de transport.
 Linia de distributie este linia care face parte dintr-o retea de distributie.
 Derivatia este o linie electrica de importanta secundara, racordata cu un singur capat la o alta linie.
 Artera este o linie electrica care nu comporta nici o derivatie
 Bransamentul electric este partea din reteaua de distributie a energiei electrice cuprinsa intre linia de distributie si
bornele de iesire ale contorului de decontare a energiei electrice de la abonat.
 Reteaua torsadata este instalatia electrica de joasa tensiune care se executa cu fascicule compuse din doua sau
mai multe conductoare izolate si rasucite intre ele (torsadate). Reteaua torsadata se numeste pozata daca daca
fasciculul se monteaza astfel incat in el sa nu apara eforturi de tractiune voita’ si intinsa daca fasciculul se intinde
intre punctele de sustinere cu tractiune in cablul purtator
 Linia radiala este linia electrica alimentata de la o singura extremitate.
 Reteaua radiala este reteaua electrica compusa din linii radiale racordate la aceeasi sursa
 Reteaua buclata este reteaua electrica compusa din bucle, toate sau o parte a acestora fiind conectate la
surse de alimentare diferite.
 Tensiunea nominala (Un) a unei linii sau a unei retele este tensiunea intre faze pentru care a fost dimensionata si
dupa care se denumeste linia sau reteaua.
 Tensiunea de serviciu a retelei (Us) este tensiunea intre doua faze ale retelei, intr-un anumit punct si la un moment
dat.
 Tensiunea maxima de serviciu este tensiunea intre faze, maxima, pentru care a fost dimensionata linia.
 Tensiunea maxima pentru echipament (UME) este valoarea cea mai mare a tensiunii pentru care este proiectat
echipamentul ce urmeaza a fi racordat la retea in ceea ce priveste izolatia precum si alte caracteristici.
 Rezistenta mecanica normata si sarcina mecanica normata sunt valorile acelor marimi, care se realizeaza
cu o probabilitate mai mare de 95%. Aceste valori se stabilesc pe baza statistica.
 Rezistenta mecanica de calcul si sarcina mecanica de calcul sunt valorile rezistentei mecanice normate,
respectiv ale sarcinii mecanice normate, impartite intr-un coeficient de siguranta al materialului sau elementului
constructiv respectiv. Aceste valori se realizeaza cu o asigurare de cel putin 99.9%.
 Incarcarile normate sunt valori extreme ale incarcarilor (maxime sau minime probabile) definite statistic,
realizabile cu o probabilitate de 95-97.5%.
 Incarcarile de calcul sunt valori extreme ale incarcarilor, care se realizeaza cu o asigurare de cel putin
99.9% si care se determina prin inmultirea incarcarilor normate cu un coeficient de supraincarcare si cu unul de
grupare a incarcarilor.
 Incidentul este evenimentul sau succesiunea de evenimente, care duce la un moment dat la modificarea
starii anterioare de functionare a unei instalatii sau a unui obiect, cu consecinte nedorite asupra functionarii
acestora, indiferent daca au afectat sau nu consumatorii.
 Avaria este un incident de amploare sau o succesiune de incidente, care au loc la un moment dat intr-un
obiectiv, intr-o zona din sistem sau in sistemul energetic luat in ansamblu si care are drept consecinta
deteriorari de echipamente importante sau intreruperi in alimentarea cu energie electrica a consumatorilor.
 Deranjamentul este defectiunea in reteaua publica de distributie sub 1 kV, care conduce la intreruperea
consumatorilor alimentati din aceasta retea.
 Cazurile exceptionale sau obligate sunt acele cazuri in care, din considerente tehnico-economice
evidente nu se pot respecta prevederile regulamentelor.

1.2. Clasificarea retelelor electrice

 Dupa tensiune- este un criteriu important deoarece prin aceasta se apreciaza puterea si distanta orientativa la care
poate fi transmisa.
In prezent in retelele electrice se foloseste o plja mare de tensiuni, de la cativa volti pana la aproape un
million de volti, insa din motive de normalizare ca : transformatoare, intreruptoare, stilpi, izolatoare etc. este necesar
sa se aleaga un numar limitat de tensiuni, conform tabelului 2.1
Tabelul 2.1

Clasa retelei Limite de Tensiuni nominale

tensiune adoptate
Retele de foarte joasa tensiune  50V 12 ;24 ;36 V
Retele de joasa tensiune 50 1000 V 220/127 ; 380/220 ;500(600) V
Retele de medie tensiune 135kV 3 ; 4 ; 6 ; 10 ; 15 ; 20 ; 30 ; 35 kV
Retele de inalta tensiune 35 275 kV 60 ; 110 ; 220 kV
Retele de foarte inalta tensiune  300kV 400 ; 750 kV
Tensiunile subliniate sunt cele adoptate in tara noastra.
Tabelul 2.2
Valorile aproximative ale puterilor transportabile si ale distantelor de transport pentru liniile trifazate de joasa
tensiune cu simplu circuit.
Tensiunea nominala Tipul liniei Putere transportata (kW) Distante de transport
intre faze (V) (m)
220 aeriana 50 150
380 aeriana 400 250

Tabelul 2.3
Capacitatea de transport a liniilor electrice trifazate simplu circuit
Tensiunea nominala (kV) Tipul liniei Putere maxima Lungimea maxima a
transportata (MW) liniei (km)
6 aeriana 2 0-3
 10 aeriana 3 15-5
20 aeriana 2-10 35-8
110 aeriana 10-50 150-50
220 aeriana 100-200 250-150
400 aeriana 500-700 1000-600
750 aeriana 1800-2200 2000-1200
 Dupa functia lor :
- Retele de utilizare, alimenteaza de regula un numar mare de receptoare casnice de joasa tensiune si mici motoare
de puteri cuprinse intre cativa watt-i pina la cativa kwatti
- Retele de distributie au drept functie sa distribuie energia unor retele de utilizare sau consumatorilor. Retelele de
distributie au de regula doua sau trei tensiuni, o retea de joasa tensiune, alimentata din post de transformare si o
retea de medie tensiune alimentata din statie.
- Retelele de transport realizeaza alimentarea cu energie pentru o intraga zona de la distante de ordinul sutelor de
km.Liniile de transport sunt intre 110kV-750kV.
- Retele de interconexiune folosesc tensiuni intre 110 – 750 kV.
 Dupa topologie :
- Retele radiale, ele se caracterizeaza prin aceea ca orice consumator nu poate primi energie decit dintr-o singura
parte, deci sunt retele care nu prezinta siguranta in functionare, insa au avantajul ca sunt ieftine, usor de exploatat,
necesitind aparatura de protectie simpla ;
- Retele buclate, sunt acelea in care fiecare consumator poate primi energia din doua parti. De asemenea schema
prezinta o siguranta mai mare, sunt mai scumpe, se folosesc in joasa, medie si inalta tensiune;
- Retele buclate complex, sunt acelea in care o parte din consumatori pot primi energia din mai mult de doua parti.
Aceste retele au o siguranta mai mare in alimentare, regimuri economice de functionare, necesitind insa aparatura
multa si mai scumpa.
 Din punct de vedere al sistemului de transmisie a energiei liniile pot fi :
- bifazate
- trifazate
- trifazate cu nul
 Dupa numarul de circuite, liniile pot fi cu unul, doua sau mai multe circuite.
 Dupa elementele constructive :
- LEA pe stilpi de lemn
- LEA pe stilpi de beton
- LEA pe stilpi de metal
- LEA cu izolatoare rigide
- LEA cu izolatoare lant.
2. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LINIILOR
ELECTRICE AERIANE
Liniile electrice aeriene sunt instalatiile la care conductoarele care asigura circulatia energiei electrice
(cele active si cele destinate sa protejeze linia impotriva descarcarilor atmosferice -conductoare garda)
sunt montate in aer liber.
Principalele notiuni si terminologia folosita la l i n i i l e electrice aeriene se pot sistematiza astfel:
□ conductoarele liniilor aeriene sunt firele sau funiile metalice neizolate intinse liber intre suportii
liniei (stalpi) si fixati de acestia prin intermediul izolatoarelor.
□ conductoarele active pot fi simple (un conductor pe fiecare faza) sau fasciculare (doua sau mai
multe conductoare pe faza). Trei conductoare active simple sau fasciculare formeaza un circuit trifazat al
liniei. O linie poate avea unul sau mai multe circuite.
□ conductoarele de protectie sunt simple, montate cate unul sau doua pe coronamentul stalpilor
deasupra conductoarelor active.
□ sectiunea reala a unui conductor este suma exacta a sectiunilor firelor componente.
□ sectiunea nominala este valoarea rotunjita a sectiunii reale si serveste pentru
identificarea conductorului cu precizarea materialului din care este fabricat acesta.
□ rezistenta de rupere a unui conductor este raportul dintre valoarea fortei de tractiune din momentul
care precede ruperea firului din care este construit conductorul, supus la tractiune simpla, fara socuri si
sectiunea reala initiala a firului respectiv.
□ deschiderea este distanta dintre axele a
doi stalpi consecutivi ai liniei, masurata pe orizontala.
□ denivelarea apare in terenurile accidentate, ca fiind distanta pe verticala intre cele doua puncte de
prindere a conductorului dintr-o dechidere.
□ sageata unui conductor intr-o deschidere este distanta pe verticala, intre dreapta care
uneste punctele de prindere a conductorului si paralela la aceasta dreapta tangenta la conductor, in punctul cel
mai de jos.
□ panoul este portiunea de linie, formata din una sau mai multe deschideri consecutive
si delimitata de doi stalpi la care conductoarele se monteaza prin intindere.
 □ traseul este proiectia pe plan orizontal a intregii linii intre cele doua capete: stalpul de plecare
si stalpul de sosire ai liniei, de obicei, amandoi de tip terminal. Lungimea traseului este egala prin urmare cu
suma lungimilor tuturor deschiderilor sale. In mod practic, prin traseu se intelege culoarul afectat liniei.
□ izolatoarele sunt elemente de portelan, sticla sau alte materiale izolatoare care servesc la izolarea
fata de pamant si prinderea de suporti a conductoarelor active.
□ armaturile si clemele cuprind totalitatea pieselor metalice care se folosesc la
montarea conductoarelor si izolatoarelor.
□ stalpii din lemn, beton sau metal sustin conductoarele liniei la distante prescrise.
□ fundatiile sunt formate din ansamblul elementelor constructive prin care se fixeaza stalpii in sol.
□ instalatia de legare la pamant are un rol dublu:
 imbunatatirea protectiei liniei prin legarea la pamant, din loc in loc, a
conductoarelor de protectie;
 protejarea fiintelor in cazul unei eventuale atingeri a stalpilor, atunci cand in
mod accidental, prin defectarea izolatiei. acestia pot primi tensiune.
□ gabaritul este distanta cea mai mica dintre un conductor activ si sol sau un alt obstacol natural sau
artificial.
2.1 Conductoare
Conductoarele liniilor electrice aeriene sunt de doua feluri:
 conductoare active, care asigura circulatia energiei electrice
 conductoare de protectie ( fire de garda ) care au rolul de a proteja linia impotriva descarcarilor atmosferice.
Conductoarele folosite sunt neizolate.
Conductoarele l i n i i l o r electrice aeriene sunt supuse actiunii fenomenelor meteorologice ( vant, ploaie,
chiciura, variatii de temperatura ), precum si agentilor chimici din atmosfera ( oxigen, azot, gaze sulfurice,
vapori de apa sarata etc. ) care au efecte corozive asupra lor.
Pentru a se putea obtine o circulate economica si sigura a energiei electrice, conductoarele trebuie sa
aiba urmatoarele calitati:
□ sa permita trecerea curentului electric cu pierderi cat mai mici ( sa aiba o rezistenta electrica mica,
respectiv o conductivitate electrica buna );
□ sa aiba o rezistenta de rupere  r [daN / mm 2 ] la tractiune cat mai mare si sa se compone bine la
oscilatii si vibratii, sa. poata suporta solicitarile mecanice, fara sa se deterioreze sau sa se rupa;
□ sa fie cat mai putin sensibile la actiunea agentilor chimici din atmosfera ;
□ sa fie ieftine respectiv sa duca la un pret de cost cat mai redus al liniilor in conditiile date cu privire la
puterile electrice de transport.
Conductoarele electrice pot fi construite dintr-un singur metal sau din doua metale diferite, unul
avand o rezistenta mecanica mare si celalalt o conductivitate ridicata. In general conductoarele active se
construiesc din materiale cu conductivitate ridicata ( cupru, aluminiu si aliajele lor), in timp ce conductoarele de
protectie se construiesc din otel, cu exceptia cazurilor in care in anumite zone este necesara micsorarea
influentelor perturbatoare asupra liniilor de telecomunicatii, cand si conductoarele de protectie se construiesc din
materiale de conductivitate electrica ridicata.
Principalele caracteristici tehnice ale conductoarelor sunt:
□ rezistivitatea la +20° C ( notata cu  ) se defineste ca fiind rezistenta in ohmi a unui conductor cu-
sectiunea de 1 mm2 si lungimea de l m si se exprima in  x mm2/m;
□ conductivitatea la +20° C ( notata cu ) care este inversul rezistivitatii  = 1/ si se exprima in
m/ x mm 2 ;
□ masa specifica este masa in grame a unui centimetru cub din metalul respectiv si se exprima in
gr/cm 3, sau pentru conductoare liniare, in kg/m x mm2;
□ rezistenta la rupere la tractiune ( notata cu  ) este forta maxima de intindere, in daN, la care un
conductor cu sectiunea de 1 mm2 rezista inainte de a se rupe ;
□ coeficientul de dilatatie liniara este coeficientul care arata cu cat se lungeste conductorul daca
temperatura lui creste cu 1°C;
□ coeficientul de elasticitate arata cu cat se lungeste un conductor cu lungimea de l m
si sectiunea de 1 mm 2 , supus unei forte de l daN.
Conductoarele neizolate pentru liniile electrice aeriene se execute pe doua
principii constructive:
□ conductoare unifilare ( sarme sau conductoare masive );
□ conductoare multifilare ( funii sau cabluri).
Conductoarele unifilare, fig.2.1, sunt constituite dintr-un singur fir cu sectiunea :
□ circulara;
□ profile poligonale;
□ profil fir de cale;
□ sectiune tubulara.
Conductoarele multifilare, fig.2.2, sunt constitute din mai multe fire reunite in asa fel
incat sa alcatuiasca un conductor, avand sectiunea circulara din aceleasi materiale sau din materiale
diferite. asezate in unul sau mai multe straturi cu sau fara fir axial.
 Fig.2.1 Conductoare unifilare neizoiate: a - cu sectunea circulara;
b - cu sectiune poligonala;
c - cu sectiune profl de cale ;
d - cu sectiune tubulara

Fig.2.2 Conductoare multifilare

a - cu fir axial
b - fara fir axial
Conductoare funie fabricate dintr-un singur metal, sunt alcatuite din fire cu acelasi diametru, asezate in
straturi concentrice in jurul unui fir central, fiecare strat fiind infasurat in sens invers fata de cel anterior, fig.2.3.
 Fig. 2,3 Conductoare funie dintr-un metal
a - cu un strat;
b - cu doua straturi.
Firele componente ale fiecarui strat sunt infasurate uniform si regulat in jurul inimii conductorului,
in forma unei spirale cu pasul de rasucire egal cu de 1 1 - 1 4 ori diametrul stratului respectiv.
Pasul de rasucire are o mare influenta asupra rezistentei la solicitarile de rupere si asupra flexibilitatii si
stabilitatii formei conductorului la incovoierea si infasurarea funiei.
Pentru a se asigura o buna flexibilitate, mai este necesar ca numarul firelor conductoarelor multifilare
sa creasca odata cu sectiunea.
In fig.2.4 este dat modul de constructie a conductoarelor multifilare din care rezulta ca numarul total de
fire si de straturi de asezare, elemente care variaza cu materiaiul si marimea sectiunii conductorului.

Fig.2.4 Modul de constructie al conductoarelor monofilare

□constructia a: 7 fire, 1 strat, se aplica conductoarelor de sectiune normalizata: (16, 25, 35) rnm2;
□ constructia b: 19 fire, 2 straturi-se aplica sectiunilor normalizate: (50, 70, 95, 120) mm2;
□ construcfia c: 37 fire, 3 straturi-se aplica sectiunilor normalizate: (150, 185, 240) mm2;
□ constructia d: 61 fire, 4 straturi, se aplica sectiunilor normalizate: ( 240, 300 ) mm 2 .
In general intre numarul de straturi n si numarul de fire N exista relatia:
N=l-3n(n+1)
Pentru executarea conductoarelor electrice neizolate sunt folosite urmatoarele metale:
- cupru si aliaje din cupru;
- aluminiu si aliaje din aluminiu;
- otelul protejat prin zincare, cuprare sau aluminizare.

A) Conductoare din cupru si bronz

Cuprul prezinta cele mai inalte calitati ca material pentru conductoare electrice insa este material
deficitar, se foloseste la L.E.A de contact pentru tractiune electrica C.F.R., tramvai si troleibuz.
Bronzul este aliaj din cupru si cositor cu adaos de fosfor, siliciu. Conductoarele de bronz conduc
destul de bine curentul, insa nu atat de bine ca si cele de cupru, prezentand in schimb avantajul unei rezistente la
rupere mai mare.
Conductoare de aluminiu si aliaje de aluminiu
Dat fiind posibilitatile de obtinere a aluminiului mult mai mari decat a cuprului, intrebuintarea acestui
material pentru fabricarea conductoarelor pentru linii electrice aeriene este generala. Pentru fabricarea
conductoarelor destinate liniilor electrice aeriene se folosesc sarme de aluminiu cu rezistenta de rupere la
tractiune de 16-19 daN/mm2.
Rezistenta la tractiune a aluminiului fiind relativ mica, intinderea conductoarelor trebuie facuta cu
eforturi mai mici, rezultand sageti relativ mai mari si stalpi mai inalti.
Conductorul de aluminiu se acopera cu un strat de oxid care reprezinta o protectie
impotriva coroziunilor cu: acid azotic, hidroxid de sodiu, ingrasaminte, gaze ce contin sulf etc.
Pentru protejarea conductoarelor acestea trebuie gresate cu unsori selectionate cu atentie, atat pentru
perioada de depozitare cat si pentru cea de exploatare.
Conductoarele de aluminiu neizolate se executa cu sectiuni de la 16 mm 2 la 300
mm , proprietatile fizice, mecanice si electrice sunt reglementate prin standarde.
2

Conductoarele din aliaje de aluminiu au aparut din necesitatea de a imbunatati calitatile mecanice
ale conductoarelor din aluminiu. In constructia liniilor electrice de inalta tensiune este folosit in special aldrey.
Rezistenta mecanica a conductoareior din aldrey ( cca. 30 daN/mm 2 ) este mai mare dacat a celor
din aluminiu, conductivitatea lor este cu 12% mai mica.
Folosirea conductoarelordin aliaj de aiiimintu este indicate mdeosebi in zone populate.
Conductoare din otel
Din cauza rezistivitatii lor mari, conductoarele din otel sunt folosite limitat ca elemente conductoare si
anume, atunci cand se doreste a se realiza o linie ieftina. Datorila rezistentei mecanice mari conductoarele de otel
permit deschideri relativ mari, realizandu-se in acest fel economie de stalpi si izolatoare.
Otelul conductoarelor este protejat contra ruginii prin zincare sau aluminizare.

Conductoare din doua metale

Conductoarele funie din doua metale au fost construite pentru a se obtine rezistenta mecanica mare,
imbinarea cu o conductivitate ridicata. Conductoarele sunt construite dintr-o inima de otel care preia cea mai mare
parte din solicitarea mecanica si dintr-un strat exterior de fire din aluminiu care serveste drept conductor electric.
Inima de otel este alcatuita din fire de otel zincate la cald, avand o rezistenta de rupere la tractiune de cca. 110
daN/mm. Firele de otel si de aluminiu pot fi de acelasi diametru sau de diametre diferite, dupa necesitatile de ordin
constructiv.
In tabelul 2.1 sunt trecute principalele date a!e conductoarelor de otel - aluminiu.
Conductoarele de otel - aluminiu rezista la agenti atmosferici si chimici in aceesi masura in care
rezista otelul si aluminiu fiecare luat separat.
Tabelul 2.1
Tipul constructiv Sectiune Raportul Numarul Diametrul Sarcina Lungimea Masa
nominala dintre firelor exterior de rupere de livrare medie
Al/Ol sectiunile Ol /Al Mm daN m (conductor
mm2 reale Al si negresat)
Ol kg/km
Normal 16/2.5 6 1/6 5.4 508 800 61.8
25/4 6 1/6 6.8 595 800 96.6
35/6 6 1/6 8.1 1145 800 139.1
50/8 6 1/6 9.6 1564 800 195.5
70/12 5.7 7/26 11.6 2260 1500 274.5
95/15 6 7/26 13.4 3000 1500 368.0
Normal 120/21 5,8 7/26 15,7 4130 1500 505,0
185/32 5,8 7/26 19,2 6070 1500 760,0
240/40 5,9 7/26 21,7 7740 1500 971,0
300/50 6 7/26 24,2 9600 1500 1208.0
400/75 5.3 19/28 28,2 13463 1500 1726,0
450/75 5,9 19/25 29,25 14556 1500 1828,8
Intarit 95/22 4,3 7/30 14.0 3820 1500 436,0
120/28 4.3 7/30 15,75 4840 1500 557,0
150/36 4,3 7/30 17.85 6200 1500 714,0
185/43 4,3 7/30 19,6 7500 1500 862,0
240/56 4,3 7/30 22,4 9560 1500 1024.0
300/69 4,45 19/30 25.15 11850 1500 1405,0
400/85 4.5 19/30 28.40 14894 1500 1767.0
400/91 4.6 19/68 30.19 16917 1500 2019.0
Conform standardelor, se fabrica funii de otel - aluminiu in constructie normala -
fig.2.5 la care raportul dintre sectiunea de otel si cea de aluminiu este 1/6 si in constructie
intarita la care acest raport este l/4.
Pentru a face fata unor solicitari mecanice deosebite, intalnite la liniiie ce se executa
la mare altitudine, se construiesc funii de otel - aluminiu cu raportul 1/3 chiar 1 / 1 .
Fig.2.5 Conductor funie din OL - Al:
a - de constructie normala
b - de contructie intarita
Realizarea l i n i i l o r electrice aeriene de joasa tensiune si chiar de medie tensiune datorita conditiilor
de functionare mai usoara carora trebuie sa le faca fata, nu pune probleme prea grele in ceea ce priveste
alegerea si utilizarea tipului constructiv si a sectiunii conductoarelor.
Conductoarele L.E.A. de inalta si foarte inalta tensiune trebuie sa indeplinesca pe langa conditia
unei bune conductivitati electrice, a unei rezistente mecanice ridicate si a unui cost redus si o serie de alte
conditii tehnice, care sa asigure atat functionarea in bune conditii a liniei electrice cat si a altor utilitati din
zona liniei.
Odata cu introducerea liniilor de 400, 750 kV, pentru evitarea efectului corona au aparut conductoarele
fasciculare - mai multe conductoare pentru fiecare faza activa a unui circuit trifazat.
In prezent se folosesc pentru realizarea conductoarelor fasciculare 2,3 si 4 conductoare pentru o faza
a unui circuit trifazat.
In fig.2.6 se arata cum se micsoreaza campul electrostatic din jurul conductoarelor grupate in fascicule,
in doua, trei si patru conductoare, similar cu micsorarea campului arunci cand conductorul simplu are un
diametru mare.
Fig.2.6 Campul electrostatic al conductoarelor fasciculare
a – doua conductoare;
b - trei conductoare;
c -patru conductoare
La l i n i i l e de 110 kV se utilizeaza un conductor pe faza OL - AL cu sectiunea de 150 - 300 mmp, un
conductor pe faza la liniile de 220 kV, cu sectiunea 400 - 450 mm 2 si doua conductoare de 400 mm2 pe faza,
pentru liniile de 400 kV. In ceea ce priveste conductoarele de protectie ( firele de garda ), in afara
protejarii l i n i i l o r electrice impotriva loviturilordirecte de trasnet ele au un rol important si in reducerea efectului
perturbator asupra liniilor de telecomunicatii invecinate, ca si la reducerea tensiunii de atingere si de pas.
Prescriptiile prevad obligativitatea protejarii prin montare de conductoare de protectie pe intreaga
lungime a liniilor de ( 110, 220, 400, 750 ) kV.
Conductoarele de protectie sunt din otel zincat cu sectiunile de 50 mm 2 sau 70 mm 2 pentru liniile
de 110 kV si de 70 mm sau 95 mm2 pentru liniile ( 220, 400, 750 ) kV.
 2.2 Izolatoare

Izolatia reprezinta un element foarte important fiind in relatie directa cu tensiunea. Izolatoarele servesc
la fixarea pe stalpi a conductoarelor L.E.A., precum si la izolarea acestora fata de pamant si fata de partile
mai apropiate ale stalpilor.
Orice defectiune de izolatie reprezinta scoaterea din functiune a instalatiei si din acest motiv, alegerea
izolatiei L.E.A. este o problema careia i se acorda cea mai mare atentie.
Cele trei parti ale izolatiei exteme a L.E.A. prezinta caracteristici diferite, potrivit modului de realizare
constructiva.
Izolatoareie fiind asezate in atmosfera si suportand greutatea conductoarelor si eforturiie
din acestea. trebuie sa prezinte si anumite insusiri mecanice, fizice si electrice.
Materialu! izolatoarelor trebuie sa fie un bun dielectric, nehigroscopic. sa nu fie influentat de agenti
atmosferici si chimici si sa suporte eforturi mecanice si diferente mari de temperatura.
Izolatoarele trebuie sa aiba o rezistenta mare la tractiune si la compresiune, caracterizata
prin sarcina ae rupere.
Din punct de vedere electric izolatoarele nu trebuie sa permita descarcarea prin aer, pe suprafata lor
( conturnare) sau prin corpul lor ( strapungere).
Izolatia L.E.A. este realizata cu izolatoare suport sau suspendate ale caror lanturi sunt montate in geometrie
fixa sau geometrie variabila.
Marimile ce caracterizeaza izolatoarele sunt:
* tensiunea de tinere este valoarea tensiunii de incercare timp de un minut, la frecventa
industriala, in stare uscata, fara a se produce conturnari sau strapungeri ;
* tensiunea de conturnare a unui izolator este acea tensiune, rnai mare decat tensiunea sa nominala, la
care pe suprafata izolatorului, sau prin aerul inconjurator, se produc descarcari electrice intre conductor si suportul
sau consola de sustinere ;
* tensiunea de strapungere a unui izolator este acea tensiune, mai mare decat tensiunea de conturnare, la
care descarcarea electrica dintre conductor si suportul metalic al izolatorului se produce direct prin masa
acestuia.
Strapungerea izolatorului este urmata de deteriorarea lui, spre deosebire de
contumarea izolatorului, care in majoritatea cazurilor nu deterioreaza izolatorul.
Atat tensiunea de conturnare, cat si cea de strapungere, sunt mai mici pe timp umed.
Luand in considerare solicitarie mecanice la care pot fi supuse, izolatoarele se impart:
* izolatoare de sustinere, care preiau greutatea conductoarelor si sarcinile suplimentare care provin din
actiunea asupra conductoarelor si izolatoarelor a ploii, vantului, chiciurei, din diferenta de temperatura etc. ;
* izolatoare de tractiune, care pe langa solicitarile de mai sus, preiau si eforturile din conductoare.
Luand in considerare rezistenta la solicitarile electrice, izolatoarele se impart in:
□ izolatoare nestrapungibile, acelea care se construiesc astfel incat probabilitatea de
strapungere este mai mica decat cea de conturnare;
□ izolatoare strapungibile. sunt acelea la care distanta disruptiva prin materialul izolant, este mai mica
decat jumatatea distantei disruptive prin aer.
Izolatoarele se executa din materiale electroceramice si din sticla.

Izolatoarele intrebuintate curent la linii electrice aeriene pot fi grupate in doua mari categorii de tipuri
constructive:
 izolatoare suport;
 izolatoare de suspensie.
Caracteristicile si performantele tehnice constructive sunt functie de materialul, formele
si dimensiunile ca si de tehnologia de fabricatie.
Izolatoarele clasificate dupa criteriul tensiunii, care se folosesc la constructia liniilor electrice sunt:
□ izolatoare pentru linii electrice aeriene de joasa tensiune pana la 1kV acestea se construiesc
de obicei din portelan obisnuit, ieftin, cu glazura alba, in gama de tipuri, forme si dimensiuni necesare
realizarii diferitelor feluri de l i n i i .
Izolatoarele de joasa tensiune trebuie sa asigure posibilitatea de sustinere sau intindere a conductoarelor
de diferite sectiuni si o anumita sarcina minima la rupere.
□ izolatoare pentru linii aeriene de medie, inalta si foarte inalta tensiune
La liniile de medie tensiune se folosesc izolatoare
suport si numai pentru sectiuni de conductoare foarte mari sau in conditii speciale se folosesc izolatoare
de suspensie.
Izolatoarele suport folosite pentru medie tensiune sunt de tipul nestrapungibil IS - NS – 20kV pentru
sustinere iar pentru intindere ITfs 60/5; Itfs 60/6; Itfs 65/7.
Izolatoarele de suspensie sunt utilizate la tensiunile de ( 1 1 0 , 220, 400, 750 ) KV. Ansamblul mai
multor elemente de izolatoare de suspensie care asigura izolatia unei faze se numeste ‘lant de izolatoare’.
Prin utilizarea acestor izolatoare sunt eliminati suportii de izolatoare, greu de realizat pentru eforturi
mari si se poate obtine. dupa necesitate, orice distanta intre conductor si stalp sau consola, prin marirea
numarului de izolatoare.
Se deosebesc doua feluri de lanturi de izolatoare, lanturi de sustinere, fig.2.8, si lanturi
de intindere, fig.2.9.
Fig.2.8 Lant de sustinere de izolatoare (110kV)
 Fig.2.9 Lant de indindere de izolatoare (110 kV)
Lanturile de sustinere servesc la simpla sustinere a conductoarelor, in timp ce lantunle de intindere
preiau si tractiunea din conductoare, folosindu-se in punctele in care conductoarele se fixeaza de stalpi si
trebuie asigurata si rezistenta mecanica, care rezuita din intinderea conductoarelor. Cand un singur lant nu
este suficient pentru a prelua tractiunea conductoarelor, se utilizeaza doua, trei sau chiar mai multe lantuiri in
paralel, legate intre ele, la capete prin juguri.
In categoria izolatoarelor de suspensie deosebim:
 izolatoare de suspensie cu capa si tija;
 izolatoare de suspensie cu inima plina:
 izolatoare tija.
Cele mai utilizate la li n i i l e electrice de ( 1 1 0 , 750 ) kV sunt izolatoarele cu capa si tija din sticla,
fig.2.10.
 Fig.2.10 Izolatoare de suspensie cu capa si tija:
I - corpul izolatorului; 4 –piesa pentru fixarea tijei;
2 – capa; 5 – chit pentru izolatoare;
3 – tija; 6 – siguranta
Izolatoarele de suspensie din sticla cu capa si tija au avantajul ca la spargere talerul din sticla se
sfarama imediat, cazand jos, facand posibila astfel observarea cu usurinta a defectiunii. Prin spargerea
talerului, lantul nu se desface, linia continua sa ramana in functiune.
Izolatorul tija. fig.2.11, este izolator pentra liniile electrice aeriene de inalta tensiune.
 Fig.2.1 1 Izolator
tija:
a - normal
b – pentru ceata

Este format dintr-un corp de portelan cu mai multe talere cu doua armaturi metalice la capete.
Procentul greutatii metalului fata de greutatea totala care la un lant de izolatoare cap tija pentru 110 kV
este de cca. 35%, se reduce la numai 10% la un izolator tija echivalent.
La tensiunea de 110 kV se foloseste un singur element, pentru tensiuni mai mari se monteaza doua
sau mai multe elemente in serie.
Din punct de vedere electric,izolatorul tija prezinta avantajul ca, lipsind partile metalice intermediare,
nu mai pot avea loc conturnari in cascada.
In regiuni cu depuneri mari de praf si murdarie sau cu ceata deasa, se folosesc izolatoare tija speciale,
pentru ceata, prevazute cu un numar dublu de talere, cu ajutorul carora se realizeaza o linie de fuga mai lunga.
Pentru liniile de medie tensiune 6-20 kV se folosesc in general izolatoare suport iar pentru sectiuni
mari se folosesc izolatoare suspendate.
La liniile de inalta si foarte inalta tensiune, problema izolatiei, respectiv a alegerii si utilizarii izolatoarelor,
este din cele mai dificile.
 La L.E.A. de la 1 1 0 kV in sus pentru a asigura functionarea neintrerupta a liniilor in conditiile cresterii
capacitatilor de transport, respectiv a tensiunii, izolatia trebuie sa suporte atat tensiunea de serviciu, cat si
supratensiunile care pot aparea, precum si solicitarile mecanice din conductoarele repective.
In cazul L.E.A., supratensiunile care pot aparea sunt:
 supratensiuni externe datorita descarcarilor atmosferice;
 supratensiuni interne, unele datorita manevrelor normale si celor determinate de lichidarea
avariilor, iar altele datorita unor defecte sau fenomene care apar in exploatare: scaderea sarcinilor,
conectarea unui curent capacitiv important, fenomene de rezonanta si ferorezonanta.
Nivelul de izolatie optim este acela care realizeaza o functionare sigura a instalatiilor la un cost cat mai
redus al izolatiei, insa este necesar studierea si rezolvarea problemei denumite coordonarea izolatiei.
Prin coordonarea izolatiei, intelegem asigurarea unui acelasi grad de siguranta
in functionarea diferitelor elemente ale sistemului.
Stabilirea corecta a nivelului izolatiei, functie de valoarea supratensiunilor in special pentru liniile de
foarte inalta tensiune este deosebit de importanta.
In problema izolatiei liniilor aeriene de inalta si foarte inalta tensiune mai trebiuie mentionate si
urmatoarele aspecte importante:
# trecerea unor linii existente, la tensiuni superioare in vederea maririi capacitatii lor de transport ;
# construirea unor linii, avand in vedere o perspective mai departata si functionarea lor intr-o prima
perioada la o tensiune mai mica, de obicei la prima treapta inferioara;
# L.E.A. din zonele poluante.
2.3 Armaturi
Sub denumirea de armaturi se cuprinde totalitatea pieselor metalice care sustin conductoarele si
izolatoarele si servesc la asamblarea si fixarea lor.
Armaturile sunt piese care necesita o atentie foarte mare la montare pentru a se evita
grave perturbatii in exploatarea L.E.A. de inalta si foarte inalta tensiune.
Dupa rolul indeplinit, armaturile se impart in urmatoarele categorii:
 armaturi de legatura a conductoarelor (cleme de legatura);
 armaturi pentru fixarea conductoarelor de izolatoare;
 armaturi pentru fixarea de stalpi a izolatoarelor suport;
 armaturi pentru realizarea lanturilor de izolatoare si fixarea lor pe stalpi;
 armaturi speciale si accesorii pentru conductoare active;
 armaturi pentru conductoare de protectie.
Clemele de legatura au rolul de a asigura legatura mecanica si elctrica sau numai electrica intre
conductoare, ele fiind executate din acelasi material ca si conductorul.
Clemele de legatura servesc pentru:
 legatura mecanica si electrica a conductoarelor in deschidere (innadite);
 legaturile de siguranta pe stalpii de intindere si sustinere si legaturile de capat pe stalpii de intindere si
terminali ai liniilor de joasa si medie tensiune, echipate cu izolatoare suport;
 legatura electrica in cordoane;
 legatura de derivare dintr-o linie principala.
Clemele de legatura electrica si mecanica sunt supuse atat la solicitari electrice cat si mecanice, in
timp ce clemele de legatura electrica sunt supuse numai la solicitari electrice.
Legatura realizata cu cleme de legatura electrica si mecanica trebuie sa indeplineasca urmato
arele conditii:
- sarcina de rupere a legaturii trebuie sa fie de cel putin 90% din sarcina de rupere a conductorului cu
sectiunea maxima pentru care a fost construita clema;
- smulgerea unui conductor de cleme sa se faca la o sarcina egala cu cel putin
90% d i n sarcina de rupere a clemei
- rezistenta electrica a legaturii sa nu fie mai mare decat aceea a conductorului fara
legatura, de lungime egala:
- la trecerea prin legatura, a curentului maxim admis pentru conductorul
respectiv, temperatura clemei in aer linist it nu trebuie sa depaseasca 40°C peste
temperatura ambianta 30°C.
Clemele cu crestaturi, sunt alcatuite dintr-un tub de sectiune ovala, in care
sunt introduse suprapuse cele doua conductoare care trebuie innadite. Clema cu
crestaturi se foloseste pentru conductoare de cupru sau aluminiu sau pentru conductoare de
otel cu rezistenta de tractiune cel mult 70 daN/mm2 si se confectioneaza din acelasi material
cu conductorul
Clemele de innadire prin presare, functioneaza in pnncipiu. ca si cele prin
crestare. cu deosebirea ca strangerea se obtine prin presare pe suprafete mai mari cu o
presa hidraulica. Clemele prin presare asigura o rezistenta mecanica buna si un contact
electric mai stabil decat cele cu crestaturi, chiar dupa o functionare indelungata. Ele sunt larg
intrebuintate in special la liniile cu conductoare de otel aluminiu cu sectiuni mari.
 Clemele cu ghiare sunt intrebuintate la liniile de joasa sau medie tensiune pentru
realizarea legaturii electrice si mecanice a conductoarelor. Clemele cu ghiare se executa
pentru conductoare de
de otel aluminiu de 25-95mm2

Pentru legatura electrica la cordoanele dintre panouri si pentru legarea electrica a

derivatiilor, se utilizeaza cleme de legatura electrica. dintre acestea fiind clemele universale,
Fig. 2.13 Clema universala penrni conductoare de otel – aluminiu
Clemele universale sunt folosite la executarea legaturilor electrice la
conductoarele l i n i i l o r electrice aeriene cu tensiuni pana la 1KV, ele fac legatura intre doua
conductoare din acelasi metal, cu aceesi sectiune sau cu sectiuni diferite si se
confectioneaza din acelasi metal ca si conductoarele care se leaga impreuna.
Cele folosite pentru conductoare de aluminiu sau otel - aluminiu cu sectiuni pana la
95 mm2 au trei buloane si sunt de doua tipuri: tip A, cu profile egale, pentru legarea a doua
conductoare de aceesi sectiune si tip B, cu profile neegale, pentru legarea a doua conductoare cu sectiuni
diferite.

Cleme cu placi de contact, fig.2.14. denumite prescurtat L.E.P.C., se folosesc pentru

realizarea legaturii electrice, cordoane, intre conductoare cu aceasi sectiune din doua panouri alaturate.
Fig.2.14 Clema cu placi de contact ( L.E.P.C )
Legatura se realizeaza cu doua sau trei cleme, cu ajutoru! carora se realizeaza cordonul. Clemele
pot fi executate din acelasi metal ca si conductoarele innadite, sau din fonta maleabila sau otel. In
aceste din urma cazuri. suprafetele de contact se captusesc cu foi din acelasi material ca si conductoarele.
Pentru asigurarea unei presiuni de contact constante si evitarea incalzirii clemei. intre piulite si capac se
monteaza saibe elastice.
Legatura electrica in cordon poate fi realizata si cu ajutoru! clemelor de legatura crestate, dar prezinta
dezavantajul ca nu sunt demontabile pe parcursul exploatarii.
Un rol important in realizarea retelelor electrice il au armaturile pentru fixarea conductoarelor de
izolatoare.
Conductoarele se fixeaza la izolatoarele suport cu diferite tipuri de legaturi, potrivit felului izolatoarelor,
felului si sectiunii conductoarelor, functiunii pe care o indeplineste stalpul respectiv si a gradului de siguranta care
trebuie asigurat conductoarelor la rupere.
Astfel apar urmatoarele tipuri de legaturi:
 legatura normala ( simpla ) si de siguranta ( dubla ) pentru conductoare de aluminiu si otel - aluminiu pe stalpi
de sustinere;
 legatura simpla si dubla pentru conductoare de aluminiu si otel-aluminiu;
 legatura dubla la stalpi terminali.
Conductoarele se fixeaza la lanturile de izolatoare cu ajutorul clemelor. Fiind in nemijlocit contact cu
conductoarele, aceste cleme trebuie sa indeplineasca o serie de conditii electrice si mecanice.
 Cleme pentru fixarea conductoarelor la lanturile de izolatoare de sustinere suporta in intregime sarcina
verticala a conductorului, fara insa sa-i poata impiedica cu totul alunecarea in lungul liniei, atunci cand se
produc diferente de tensiune mecanica intre cele doua deschideri adiacente.
Clemele de sustinere sunt de mai multe feluri :
 cleme oscilante fara declansare ;
 cleme oscilante cu declansare;
 cleme cu retinere limitata a conductorului;
Clemele de sustinere oscilante fara declansare, fig.2.15.
2 patul clemei;
3 piesa de strangere
4 bride
5 bolt cu cap semirotund;
6 rondela;
7 cui spintecat
La aceste cleme, patul clemei se reazema si se roteste liber in jurul bratului (5) al carui ax trece aproape
de axa conductorului.
Patul clemei putand urmari vibratiile conductorului, in conditii normale nu se depaseste rezistenta
conductoruiui la solicitari alternative de durata.
Clemele de sustinere oscilante sunt usoare, mobile au o presiune de contact mare si o constructie
simpla.
Efortul in conductorul in care acesta aluneca in clema, variaza intre cca. 550 si 2000 daN, in functie de
materialul conductorului, sectiunea, presiunea bridelor etc..
In punctele in care pot aparea vibratii deosebit de putemice si unde sunt utilizate arrnaturi de protectie
grele, este indicata folosirea clemelor de sustinere oscilante cu furca dubla, fig.2.16.
Legatura la lantul de izolatoare se realizeaza, in acest caz, prin intermediul unei nuci pe care se monteaza
armaturile de protectie; clema nu este ingreunata si se poate misca liber permitand astfel oscilatiile
conductorului.
Fig.2.16 Clema de sustinere oscilanta cu

furca dubla:
 — suportul clemei:
— patul clemei:
- piesa de strangere;
- bride;
— bolt de cap
semirotnnd:
– nuca ochi drept.

Clemele de sustinere oscilante cu declansare cu sau fara rola de alunecare, fig.2.1 7.

Aceste cleme sunt folosite in scopul obtinerii unei reduceri a greutatii stalpilor de
sustinere .
La ruperea unui conductor, lantul de izolatoare se inclina in directia tractiunii si la un
unghi de 40°-50° clema declanseaza. conductorul cade si aluneca pe bolt sau pe rola,
eliberand astfel stalpul de efort. In felul acesta stalpul trebuie sa reziste in sensul liniei numai
la efortul de deciansare a clemei. Acest tip de clema nu se foloseste pe portiuni de traseu
greu accesibile pentru control si reparatii inclusiv la traseuri de drumuri si cai ferate.

Fig.2.17 Cleme de sustinere: alunecare:

 a — oscilanta cu declasare si rola de 5-bolt cu cap semirotund;
l-suportul clemei; 6-cui spintecat;
2-patul clemei; 7-rola de alunecare;
3-piesa de strangere; 8- surub special cu piulita de siguranta;
4-bride;

b- cu sarcina de tractiune la alunecare limitata:

I- corpul clemei; 5- surub de stringere;
2- bac; 6- piulita;
3- brat, 7- surub pentru prindere;
4- coltar; 8-piulta ;
9- splint
In cazul folosirii clemelor de sustinere oscilante cu declansare, conductorul, la rupere poate sa cada la
pamant pe toata lungimea panoului avariat, ceea ce produce dificultati in repararea liniei.
Montarea pe conductoare a unor limitatori care impiedica caderea conductorului pe pamant
la declansarea clemei, elimina in parte aceasta deficienta.
 Clema de sustinere cu sarcina de tractiune la alunecare limitata, fig.2.17 b), este folosita la L.E.A. de
inalta si foarte inalta tensiune pentru sustinerea conductoarelor active din otel - aluminiu cu sectiuni de ( 35,
680 ) mm2 si de diametre de ( 8,1- 36 ) mm2.
La depasirea sarcinii de tractiune prescrisa pentru conductorul de un anumit diametru, acesta aluneca in clema si
descarca astfel stalpul.
Pentru realizarea exacta a presiuni se folosesc la montaj chei dinamometrice.
Clema de sustinere cu sarcina de tractiune la alunecare limitata nu lasa conductorul sa cada de pamant,
alunecarea avand loc numai pana cand in conductor scade sub efortul de alunecare, pentru care a fost reglata
strangerea; se evita dificultatile semnalate la folosirea clemelor cu declansare.

B) Cleme pentru fixarea conductoarelor la lanturile

de izolatoare la intindere
Aceste cleme denumite de tractiune fixeaza conductoarele la stalpii de intindere, de colt si terminali ai
liniei si transmit prin intermediul lanturilor de intindere eforturile mecanice din conductoare la acesti stalpi.
Ciemele de tractiune trebuie sa se comporte bine la vibratii, sa reziste la incarcarea prin chiciura, la
intemperii, sa permita trecerea in bune conditii a curenrului in cordoanele de legatura, sa asigure fixarea
conductoarelor fara deformatii sensibile si in sfarsit sa se comporte bine si la scurtcircuite.
Clemele de tractiune pot fi grupate in:
* cleme care la montaj nu necesita intreruperea conductorului; din aceasta
categorie fac parte urmatoarele tipuri constructive:
• clema de tractiune cu pana, (fig.2.18 a), este folosita pentru fixarea conductoarelorde OL - AL
cu diametrui pana la = 27mm la lanfurile de intindere pe L.E.A. demedie sau inalta tensiune. Clema consta dintr-
un locas pentru pana din doua jumatati
in care se introduce pana care prinde conductorul fara intreruperea acestuia.Conductorul este prins pe
coada panei cu ajutorul a 2-5 bride. Clema se foloseste laconductoare cu sectiunea de OL - AL - 120 / 21 cu
1200daN; si la conductorul OL -AL - 185 / 32 cu 2000 daN. Clema flind executata din aliaj de aluminiu
pierderileprin elect magnetic sunt nule.
• clema de tractiune prin presare, fig.2.18 b), fixeaza conductorul prin presarea lui in corpul de
aluminiu al clemei. In partea mijlocie a corpului clemei (1) constituit dintr-un tub de aluminiu, in portiunea care nu
se preseaza sunt executate santuri inelare. Pe santuri sunt imbracate strans doua bacuri intermediare (7) din
otel peste care
se introduce, odata cu conductorul, un manson conic (9) peste care, odata cu conductorul se aseaza
butucul (2) prevazut cu doua brate laterale de care se prind bratele de legatura (3). La montaj conductorul
se trage prin teava de aluminiu, asa incat portiunea mai scurta sa fie in directia de tras a conductorului.
Fig. 2.18 Clema de
tractune:
a-cu pana:
b-prin presare:
1-corpul clemei:
2-butuc;
3-brate;
4-surub;
5-piulite;
6-splint;
7-bac intermediar;
8-capac:
9-manson conic:
10-saiba Grover
 Clemele de tractiune prin presare sunt folosite pentru conducioare de OL - AL cu sectiuni de
( 150- 680 ) mm2 si diametre de (17,3- 36 ) mm2.
• clema de tractiune cu bride, fig.2.19 a), realizeaza fixarea conductorului cu ajutorulunor bride. Presiunea
conductorului pe portiunea posterioara a clemei este proportionala cu
tractiunea si invers proportionala cu raza de curbura a piesei cu bride. Acest tip de clema este folosit pentru
tractiuni in conductor pana la 3000 daN.
• clema de tractiune potcovita cu furca, fig.2.19 b), serveste la prinderea conductoarelor
active si de protectie OL si OL - AL de la 35 mm2 la 120 mm2. Clema functioneaza montata impreuna cu clema
cu crestaturi pentru prinderea conductoarelor pe clema pentru conductoare al caror efort de rupere nu
depaseste 3500 daN.
 Fig. 2.19 Clema de tractiune
cu bride 3) bolt
potcovita cu furca 4) saiba
1) potcoava 5) cui spintecat
2) furca

* cleme de tractiune cu intreruperea conductorului la montaj;

Din aceasta categorie se mentioneaza urmatoarele tipuri:
• clema de tractiune cu con, fig.2.20, este folosita pentru fixarea conductoarelor liniilor din alumiotel
- aluminiu cu sectiuni pana la 300 mm2, fiind de tipul cu prindere totala a conductorului.
Fig. 2.20 Clema de tractiune cu con
 Datorita mobilitatii in jurul boltului (9) asezat in centrul de greutate ai clemei, aceasta clema se
utilizeaza si pentru linii aeriene expuse unor vibratoi puternice.
Clema consta dintr-un corp conic (1), piesa de asigurare a strangerii si un con interior (2). Conductorul
este fixat in corpul conic (1) cu ajutorul conusului de aluminiu taiat in lung si este prins in plus in dispozitivul de
strangere prin 1- 4 bacuri cu bride (5), in functie de construcua si diametrul conductorului.
Clema de tractiune cu con este sigura in exploatare si se foloseste la liniile de toate categoriile, inclusiv
cele de foarte inalta tensiune, pentru sectiunile respective.
* clema de tractiune prin presare, fig.2.21. fixeaza conductorul prin apasarea lui in corpul de aluminiu al
clemei. In partea de mijioc a corpului de aluminiu, care nu se preseaza sunt executate caneluri inelare. Pe caneluri
sunt imbracate strans doua segmente inelare din otel peste care se introduce odata cu conductorul o
piesa cilindrica. La montaj conductorul se trage prin teava de aluminiu astfel ca portiunea mai scurta sa fie in
directia de tras a conductorului.

Fig.2.21 Clemd de tractiune prin presare dupa montarea pe conductor

 Fig.2.22 Clemd de tractiune prin presare cu prindere separata a inimii de otel
* clema de tractiune prin presare cu prindere separata a inimii de otel, fig.2.22. se caracterizeaza prin
aceea ca efortul de tractiune din conductor este transmis lantului de izolatoare de catre inima de otel, prinsa
prin presare intr-o piesa de strangere din otel moale, dupa indepartarea prealabila a mantalei de aluminiu.
La capatui bratului de otel este insurubat ochiul de suspensie al clemei. La randul lor, piesa de strangere din otel si
mantaua de aluminiu a conductorului sunt solidarizate prin presarea unei tevi de aluminiu curbate care le
imbraca pe amandoua. La partea dinspre cordon a tevii este fixata, tot prin presare, o bucata de conductor de
otel -aluminiu care face legatura cu clema de tractiune din panoul adiacent.
2.4 Armaturi pentru fixarea de stalpi a izolatoarelor
Armaturile pentru izolatoarele de joasa si medie tensiune sunt de doua feluri:
• curbe pentru stalpi de lemn si beton;
• drepte pentru stalpi de beton.
Sistemul de imbinare a izolatoarelor suspensie, cel mai larg folosit este cel cu tija si nuca, asigurat printr-o
siguranta de forma speciala denumita piesa flexibila de siguranta, fig.2.23

Loc pentru marcare

Fig. 2.23 Piesa flexibila de siguranta

Fig. 2.24 Tija cu doua capete

Izolatoarele tija care sunt terminate prin nuci, se prind intre ele, sau cu cleme de sustinere ori cu cele
de tractiune, cu ajutorul tijei cu doua capete, fig.2.24.
Inscrierea lanturilor de izolatoare constituite cu ajutorul pieselor descrise mai sus, se realizeaza prin
armaturile de fixare.
Principalele armaturi care servesc la fixarea lanturilor de izolatoare sunt urmatoarele:
* carlige pentru lanturi de izolatoare, fig.2.25.
Lanturile de izolatoare se fixeaza la consola cu ajutorul unor carlige de otel, de forme, dimensiuni si
caracteristici mecanice diferite, alese dupa tipul consolei si solicitarile la care trebuie sa faca fata.
 Fig. 2.25 Carlige pentru suspendarea lanturilor de izolatoare :
format U ; format O ;
format S ; format DA ;
format B ; format DS pentru suspendarea di distantarea lanturilor
 carligul format U, este folosit pentru fixarea lanturilor de sustinere sau de intindere, de traverse sau console
metailce;
 carligul format S, serveste pentru fixarea lanturilor de intindere de console de metal ;
 carligul format O, se utilizeaza pentru fixarea lanturilor de sustinere sau intindere, la console de beton sau
pentru suspendarea clemei de sustinere, a firului de protectie.
Pentru ca lantul de izolatoare de suspensie sa nu se apropie de consola la oscilatii, se intercaleaza un
carlig DA sau DS de o dimensiune aleasa dupa necesitate.
* ochiuri de suspensie, fig.2.26, sunt folosite pentru prinderea lanturilor simple de sustinere sau intindere,
de carligul traversei - consolei, fara armatura de protectie sau a lanturilor duble de jugul superior; in toate
cazurile servesc la prinderea clemei de sustinere in jugul inferior la lanturile duble. Ochiurile de suspensie duble
servesc la fixarea jugului superior de carligul traversei sau pentru prinderea clemei de intindere de jugul inferior.
Ochiurile de suspensie drepte se folosesc la l i n i i l e prevazute cu armaturi de protectie, servind in acest caz,
pentru prinderea lanturilor la carligul traversei sau la jugul superior. Ochiurile de suspensie rasucite se folosesc
pentru legarea lanturilor de izolatoare de intindere cu armaturi de protectie in cruce de carligul traversei de tip
balama.
 a b
c d
Fig. 2.26 Ochiuri de suspensie:
a-simple
b- duble
c- drep
d- rasucit
* nuci cu ochi, fig.2.27. nucile cu ochi servesc pentru prinderea lanturilor de izolatoare de juguri si de unele
cleme de sustinere sau de tractiune. Ele sunt de doua feluri: cu ochi drept sau cu ochi rasucit.
 juguri pentru armaturi de suspensie, fig.2.28, jugurile sunt folosite la stalpi de sustinere si de intindere cu
suspensie dubla pentru mentinerea unei distante anumite intre lanturile de izolatoare, precum si pentru repartizarea
uniforma a sarcinii intre cele doua lanturi.

Fie. 2.28 Jug pentru armaturi de suspensie.

Armaturi speciale pentru conductoare active
Armaturi de protectie contra arcului electric se monteaza la cele doua capete ale lantului de izolatoare
si au rolul de a indeparta de pe suprafata izolatoarelor arcul care se poate naste prin descarcari intre conductoare si
partile legate la pamant, ferind astfel lanturiie de izolatoare si conductoarele de deteriorari prin solicitari termice.
Aceste armaturi in special inelele, influenteaza de asemenea in mod favorabil distributia tensiunii de-a lungul
lantului de izolatoare.
Cele mai folosite armaturi de protectie sunt:
 coarne de protectie;
 coarne de protectie in cruce;
 inele de protectie.
De asemenea se pot adopta solutii mixte: de exemplu coarne la capatul de sus si inele la cel de
jOS.
Coarnele de protectie sunt folosite in general pentru protejarea lanturilor de izolatoare la linii de 1 10
KV. Ele sunt de doua feluri: superioare si inferioare, fiecare din acestea pot fi simple pentru lanturi de intindere
sau duble pentru lanturi de sustinere.
Coarnele de protectie in cruce, datorita actiunii lor de protectie in orice directie, coarnele
de protectie in cruce sunt intrebuintate in general pentru protejarea lanturilor de izolatoare la l i n i i cu tensiuni de
220 kV-110kV. Lanturile de sustinere sunt prevazute cu coarne in cruce dubla, fig.2.29, In timp ce la lanturile de
intindere se monteaza coarne in cruce simpla.
Fig. 2.29 Coarne de protectie duble in cruce
Inelele de protectie, fig.2.30. Protectia lanturilor de izolatoare de 220 kV,400 kV se asigura cu
ajutorul inelelor de protectie executate din teava, din tabla presata sau din otel rotund. Pentru lanturi de sustinere
simple se monteaza inele inchise cu diametrul de 650 mm. Pentru lanturi duble de sustinere sau intindere se
folosesc inele de protectie 3/4. Inelele de protectie 2/4 sunt utilizate pentru lanturile de intindere triple sau
cvadruple. La l i n i i l e de 220kV, 400 kV dat fiind si rolul de egalizator al tensiunilor de-a lungul lanturlor de
izolatoare, utilizarea armaturilor de protectie contra arcului de protectie este generala.
 Fig.2.30 Inele de protectie: a- 2/4; b-3/4 c- inchise.

O armatura denumita piesa de distantare se foloseste la lanturile duble de colt pentru a pastra
paralelismul lanturilor.
Fig. 2.32. Prinderea la consola a lanturilor duble de colt prin piesa de distantare (a)

Armaturi antivibratoare
Un conductor al unei linii electrice aeriene este supus vibratiilor, sub aceasta denumire se
intelege oscilatiile periodice verticale ale conductoaretor provocate de vant, care formeaza pe
lungimea deschiderii o serie de unde stationare cu amplitudine mica. Vibratiile cresc odata cu deschiderea
intre stalpi si tractiunea in conductor. Conductoarele pot fi aparate impotriva deteriorarii prin vibratii pe doua cai:
 prin reducerea solicitarii la tractiune a firelor pana la valoarea de siguranta, mai mica dacat limita admisibila a
materialului respectiv;
 prin inlaturarea vibratiilor sau reducerea lor la valoarea de siguranta cu ajutorul dispozitivelor sau pieselor de
amortizare.
Reducerea solicitarii dinamice care ia nastere la vibratii in locurile de fixare a conductoarelor
se realizeaza prin:
 folosirea unor cleme, de sustinere sau de tractiune usoare, care pot urmari miscarea conductorului fara a
provoca indoirea lui la locul de iesire din clema ;
 intarirea conductoruiui la locul de iesire din clema sau de legare pe izolator, pentru a se reduce posibilitatea de
curbare si deci eforturile alternative de tractiune ce rezulta precum si socurile.
2.5 Stalpi

Stalpii sunt elemente care sustin concuctoarele active si de protectie, la distantele prescrise atit intre
ele, cat si deasupra solului ori de alte constructii sau obstacole de pe traseu, asisgurindu-se astfel stabilitatea
liniei din punct de vedere mecanic, izolatia si gabaritele prevazute.
Stalpii trebuie sa suporte:
 eforturile propii ;
 concuctoarele;
  izolatoarele;
 armaturile.
Prin amplasarea si forma lor constructiva stalpii trebuie sa faca fata si altor servitutii:
 ocuparea unor suprafete minime de teren;
 functionarea altor utilitati din zona liniei ( cai de comnicatie, drumuri, cai ferate, rauri navigabile,
liinii de telecomunicatii, cat si alte linii electrice etc.), traversarea sau ocolirea estetica a localitatiior ( in special
a oraselor mari ), integrarea in peisajul narural etc..
Stalpii pot fi clasificati functie de materialele folosite la executarea lor in:
 stalpi de lemn;
 stilpi de metal
 stilpi de beton armat.
Indiferent de felul materialului, stalpii se confectioneaza dupa doua conceptii constructive, principial
diferite:
 stalpi rigizi, autoportanti;
 stilpi articulati, ancorati.
Stalpii, trebuie sa indeplineasca anumite functiuni mecanice si electrice pe care le impune traseul ales.
Din punct de vedere al functiei indeplinite in li n i , stalpii se clasifica dupa cum urmeaza:
 stalpi de sustinere, servesc la sustinerea conductoarelor active si de protectie si pot fi folositi
numai pe portiunile drepte ale traseului l i n i i l o r . Fiecare stalp de sustinere suporta greutatea conductoarelor
corespunzatoare la cate o jumatate din deschiderile adiacente.
Stalpii de sustinere formeaza cea mai mare parte, in mod curent 80% din stalpii L.E.A.. Ei au greutatea
unitara cea mai redusa fata de celelalte categorii din aceeasi l i n i e .
 stalpii de intindere, formeaza punctele de rezistenta in lungul l i n i e i si servesc pentru preluarea tractiunii in
conductoare, in anumite locuri determinate de conditiile de functionare si montare a l i n i e i , precum si in cazurile
precizate de prescriptii. Stalpii de intindere formeaza puncte de separare a conductoarelor intre panouri si la
traversari, astfel incat in cazul avariilor grave (ruperi de conductoare, caderi de stalpi de sustinere), limiteaza
defectul la panoul sau traversarea respective.
 stalpi de colt, sunt destinati a prelua tractiunea in conductoare, in punctele in care aliniamenrul liniei se
schimba, formand un unghi. La unghiuri mici de intersectie a aliniamentelor se pot folosi ca stalpi de colt si stalpi
de sustinere, de obicei intariti, in timp ce la unghiuri mari, se folosesc stalpi de intindere, in care caz acestia,
preluand si tractiunea conductoarelor, sunt denumiti stalpi de colt si de intindere.
 stalpi terminali, se utilizeaza la capetele liniilor, preiau intrega tractiune a conductoarelor dintr-o singura parte.
 stalpi de traversare, se folosesc la incrucisarea cu alte constructii sau obstacole (drumuri, cai ferate, linii de
telecomunicatii, rauri. canale etc.) pot fi de sustinere sau intindere si trebuie sa asigure in deschiderea de
traversare, inaltimea corespunzatoare prevederilor din prescriptii.
 stalpi de derivatie, servesc pentru a permite luarea unei derivapi din linie, intr-o alta directie.
 stalpi de rotire a fazelor, servesc pentru rotirea conductoarelor de faza ale liniei, sunt dimensionati si
construiti special pentru a face posibila aceasta operatie. Rotirea fazelor are drept scop micsorarea efectelor
pertubatoare ale liniilor de energie ( de transport ) asupra liniilor de telecomunicatii invecinate, prin realizarea
unei simetrii cat mai bune aparametrilor electrici ai l i n i i l o r de transport.
Principalele elemente componente ale stalpilor sunt:
# partea subterana (in fundatie) a stalpului, sau elementul de sprijinire pe findatie in cazul stalpilor
articulati;
# corpul stalpului;
# coronamentul stalpului.
La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in fundatia de beton odata
cu stalpu!, la cei de beton armat si separat ( picioare de fundatii ) la cei metalici.
Corpul stalpului este elementul principal ai stalpului, ca volum si ca greutate. El preia eforturile mecanice
aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura gabaritele conductoarelor fata de sol
si a l t e constructii sau obstacole de pe traseu.
Coronamentul stalpului este format d i n traverse, console, varfare etc. montate la partea superioara a
corpui stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie.
Stalpii de lemn se folosesc pentru linii electrice, in special pentru cele de tensiuni joase.
Stalpii de lemn sunt din:
 rasinoase, din care moildui, bradul, pinul ;
 foioase tari din care stejarul si salcamul.
Stalpii de foioase rezista mai bine la putrezire putand fi folositi dupa o simpla carbonizare la baza. Acestia au
inconvenientul ca sunt scumpi si scurti. Stalpii de rasinoase ( conifere ) sunt lungi, drepti, si cu o rezistenta
mecanica suficienta, in schimb rezistenta la putrezire este redusa, astfel ca nu pot fi folositi decat impregnati.
Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte inalte. Stalpii de metal, prin
calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un element de baza in constructia liniilor de tensiuni inalte si
foarte inalte.
La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in fundatia de beton odata
cu stalpu!, la cei de beton armat si separat ( picioare de fundatii ) la cei metalici.
Corpul stalpului este elementul principal ai stalpului, ca volum si ca greutate. El preia eforturile mecanice
aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura gabaritele conductoarelor fata de sol
si a l t e constructii sau obstacole de pe traseu.
Coronamentul stalpului este format d i n traverse, console, varfare etc. montate la partea superioara a
corpui stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie.
 Stalpii de lemn se folosesc pentru linii electrice, in special pentru cele de tensiuni joase.
Stalpii de lemn sunt din:
 rasinoase, din care moildui, bradul, pinul ;
 foioase tari din care stejarul si salcamul.
Stalpii de foioase rezista mai bine la putrezire putand fi folositi dupa o simpla carbonizare la baza. Acestia au
inconvenientul ca sunt scumpi si scurti. Stalpii de rasinoase ( conifere ) sunt lungi, drepti, si cu o rezistenta
mecanica suficienta, in schimb rezistenta la putrezire este redusa, astfel ca nu pot fi folositi decat impregnati.
Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte inalte. Stalpii de metal, prin
calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un element de baza in constructia liniilor de tensiuni inalte si
foarte inalte.
Avantajele pe care le prezinta stalpii metalici sunt :
 asigura o durata lunga de exploatare ;
 pot fi calculati si executati in s o l u t i i economice pentru gabaritele si sarcinile maxime care intervin in
constructia liniilor ;
 pot fi executati in conditii industriale, in fabrici si ateliere ;
 pot fi asamblati cu usurinta pe traseul liniei, necesitand numai operatii simple, in general de imbulonare;
 fiind relativ usori si rezistenti la transport si manipulare, sunt indicati pentru orice linii si in mod special pentru
cele din terenuri accidentate si greu accesibile;
 greutatea lor redusa usureaza si simplifica montajul si in special operatiile de ridicar;
 nu sunt combustibili si nu sunt deteriorati de descarcari electrice;
 asigura o buna legatura electrica la pamant pentru conductorul de protectie, chiar prin corpul stalpului ;
 permit relativ usor: modificari, consolidari sau chiar schimbari ulterioare, daca apare eventual necesitatea
transformarii liniei;
 pot fi inlocuiti mai usor in caz de avarii.
Stalpii metalici pot fi impartitii dupa felul constructiei lor, in trei categorii:
 stalpi metalici tubulari, monomontanti ;
 stalpi metalici din otel profilat, monomontanti;
 stalpi metalici cu zabrele ;
 1-montant 10-conductor activ;
2-diagonale; 11-unghiul viu 
3-furca; 12-distanta intre conductoare
4-consola: 13-distanta la masa
5-suport fir de garda; 14-centura
6-traversa; 15-cadru
7-fir de garda; 16-contra vinturi
8-unghiul deprotectie 17-nod
9-lant de izolatoare; 18-dispozitiv contra urcarii
19-placa indicatoare

In cadrul acestor trei categorii, ultima este cea mai folosita in toate cazurile la constructia L.E.A. de inalta si
foarte inalta tensiune. Partea subterana a stalpului metalic cu zabrele este cunoscuta in general, sub denumirea
de 'picioare de fundatie' si constituie elemental de incastrare al stalpului in fundafie. Picioarele de fundatie sunt
executate de obicei din otel cornier. La unele tipuri de fundatii prefabricate, picioarele sunt incluse cu acestea.
Corpul stalpului se compune in principal, din urmatoarele parti:
 montantii, in numar de patru la stalpii cu sectiune patrata sau dreptunghiulara fiind executati din
cornier;
 sistemul de diagonale, format din bare asezate pe fetele lateraie ale corpului.
consolideaza montantii, formand constructia cu zabrele. Diagonalele pot fi dispuse inclinat pe una sau doua
directii ( diagonaie simple sau duble ) sau orizontale sunt executate din cornier. Punctele de imbinare a
diagonalelor cu montantii se numesc noduri.
 contravanturilor, formate in general, din profile cornier sau 'U' servesc pentru
ridigizarea constructiei corpului. Se fixeaza de obicei la capetele tronsoanelor. Unii stilpi pot avea corpuri din doua
picioare ( stalpi portali), sau in cazuri speciale chiar din trei picioare (stalpi piramidali de mare rezistenta ). Corpul
stalpului cu lungimi de 20m, 50 m este compus din mai multe bucati de lungimi mai mici. numite tronsoane, care
se asambleaza pe santier. El poate fi confectionat si livrat pentru montaj in diferite sisteme de executie, dintre care
se mentioneaza cele mai obisnuite:
 tronsoane paralelipipedice sau triunghi - piramide, formate din cei patru montanti
asamblati si rigidizati prin sistemul ce diagonale si contravanturi;
 sferturi de tronsoane formate din cate un montant si parti de diagonale sicontravanturi, asamblate
cite patru.
 jumatati de tronsoane formate din cate doi montanti si parti de diagonale sicontravanturi, asamblate
cate doua, acestea cau un tronson ;
 fete de panouri laterale, care pot fi formate fie din doi montanti si diagonalele lor delegatura, fie numai din diagonale
legate intre ele cu gusee ce imbinare, fara montanti.In acest fel din doua fete cu montanti si doua fara montanti se
formeaza un tronson ;
 corpul stalpului sau tronsoanele lui pot fi executate si livrate pentru montaj si sub
forma de bare taiate, fasonate si gaurite la dimensiuni precise si galvanizate care apoisunt asamblate pe santier
prin imbinare, aceasta este forma utilizata in majoritatea
cazurilor.
 coronamentul stalpului este constituit din ansamblul de console, traverse, varfare, etc montate, la partea superioara
a corpului stalpului si de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie. Forma coronamentului in afara
de rezistenta mecanica necesara, trebuie sa asigure si distantele prescrise intre fazele liniei.
Dupa forma corpului lor, stalpii metalici cu zabrele se impart in:
 stalpi cu un singur corp cu baza ingusta;
 stalpi cu un singur corp cu baza lata;
 stalpi cu doua corpuri portanti.
Stalpi de beton
In prezent stalpii din beton armat sunt folositi in mare masura la constructia liniilor electrice aeriene.
Factorii principali care au contribuit la introducerea betonului armat in fabricarea stalpilor pentru linii sunt
urmatorii:
 necesitatea economisirii materialelor deficitare;
 perfectionarea procedeelor de fabricare pe cale industriala a elementelor de beton armat;
 pretul relativ scazut al stalpilor de beton;
 numeroase calitati ale stalpilor de beton armat: durata lunga de viata cu cheltuieli neinsemnate,
rezistenta mecanica buna, incombustibili si rezistenta la descarcari electrice atmosferice, insensibilitate la
agenti atmosferici corozivi, forma arhitectonica corespunzatoare.
Stalpii de beton pot fi impartiti in trei mari categorii:
 stalpi de beton centrifugat cu armatura normala;
 stalpi de beton vibrat cu armatua normala;
 stalpi cu armatura pretensionata fabricati prin centrifugare, vibrare sau prin alte procedee speciale de
compactare.

Stalpi de beton centrifugat cu armatura normala

Stalpi de 1 kV, se impart in trei categorii, dupa destinatia lor:
 stalpi pentru linii aeriene de joasa tensiune ;
 stalpi pentru iluminat destinati pentru a suporta numai corpurile de iluminat cu alimentare subterana;
 stalpi de folosinta comuna, mai voluminosi si mai rezistenti destinati pentru a suporta reteaua aeriana de joasa
tensiune cat si retelele de telefoane, radioficare si troleibuze.
Stalpi de 6-20 kV, se realizeaza cu un numar redus de tipuri si anume: sustinere, intindere si colt in
lungimi de 12 m si 14 m.
Stalpi de 110 kV, se realizeaza atat pentru 110 kV simplu si dublu circuit in sistem mono montant, format
din doua tronsoane asamblate telescopic.
Pentru retelele de 1-20 kV se mai utilizeaza si stalpi de beton vibrat cu armatura normala, pentru joasa
tensiune si medie tensiune.
 Fig. 2.39
Stalp de
beton
armat
vibrat 6-
20 kV ;
a) d e

sustinere ;
b) de intindere si colt
2.6. Fundatii
Fundatiile sunt constructiile speciale care au rolul de a fixa stalpii LEA in sol, asigurandu-le astfel stabilitatea in
orice conditii de timp si de functionare a liniei, ca si in conditiile prevazute pentru montajul stalpilor.
Conditii prevazute pentru montajul stalpilor
Pentru a se asigura stabilitatea stalpilor, fundatiile trebuie astfel proiectate si executate incat sa transmita
terenului sarcinile, potrivit ipotezei de calcul admise, respectiv sa lucreze ca :
 fundatii de greutate ;
 fundatii incastrate elastic in pamant ;
Stalpii LEA se fixeaza in sol in urmatoarele solutii constructive :
 prin plantarea directa in pamant (fundatii burate) ;
 prin fundatii de beton turnate ;
 prin fundatii prefabricate.