Fam.

Lycopodiaceae Este singura familie a ordinului si cuprinde aproximativ 400 specii raspndite pe tot pamntul, din zona tropicala pna n zonele temperate si reci, de la ses la munte, prin paduri, pajisti si mlastini. Lycopodium clavatum - Pedicuta, bradisor Planta ierboasa perena, sempervirescenta, cu tulpina supraterana repenta, lunga de 20-300 cm, ramificata simpodial si prinsa de sol cu radacini adventive, ramificate dicotomic. De pe tulpinile trtoare se desprind ramuri ascendente, cilindrice. Frunzele sunt mici, sesile, liniar lanceolate, dispuse ndesuit, spiralat imbricate si terminate la vrf cu un par lung albicios. Ele acopera tulpina si ramurile ascendente, fiind trofofile, cu functie asimilatoare. In vrful ramificatiilor ascendente se gasesc 1-2 spice sporifere alcatuite din frunze modificate, mici, solzoase numite sporofile, purtatoare de sporangi. Spicele sporifere cilindrice sunt ridicate de un pedicel acoperit cu bractei scvamiforme si sunt alcatuite dintr-o axa pe care sunt prinse spiralat sprofilele, la baza carora se afla cte un sporange reniform, n care se formeaza prin iulie-august, numerosi izospori tetraedrici, galbeni, usor onctuosi. Din germinarea sporilor rezulta un protal monoic pe care se formeaza organele sexuale, arhegonul si anteridiile. Importanta farmaceutica prezinta sporii, Lycopodii sporae si ramurile secundare, Lycopodii herba. Sporii n totalitatea lor formeaza pulberea de Lycopodium, fina, mobila, cu proprietati adsorbante si lubrefiante. 19319f516t Recoltarea sporilor se face prin scuturarea spicelor sporifere pe site de matase. Pulberea Lycopodium este folosita n farmacie drept conspergant (evita aglomerarea) pentru pilule, n dermatologie ca sicativ n tratamentul leziunilor zemuinde si n homeopatie pentru prepararea unei tincturi utile n tratarea dispepsiei pe fond de stres. Lycopodii herba se utilizeaza n cure de dezalcolizare datorita efectului emetic al alcaloizilor, ca diuretic n afectiuni renale si vezicale, n constipatii, ca laxativ. n medicina traditionala sporii se utilizau pentru pudrarea copiilor mici, mpotriva oparelilor. ORD. SELAGINELLALES Cuprinde pteridofite de talie mica, ierboase, de ctiva centimetri dar si liane tropicale de ctiva metri lungime. Tulpina este ramificata dicotomic si se fixeaza de substrat prin radacini adventive. Frunzele sunt mici, sesile, uninerve, dispuse opus sau altern si prevazute la baza cu o anexa solzoasa numita ligula cu rol n absorbtia si acumularea apei. n vrful ramurilor ascendente se dezvolta spicele sporifere formate din sporofile ce poarta la baza sporangii cu spori. Selaginellalele sunt ierburi heterosporee la care microsporii se formeaza n microsporangi, iar macrosporii n macrosporangi. Fam. Selaginellaceae

Grupeaza toti reprezentantii actuali (circa 600 specii) ai selaginelallelor, raspnditi pe soluri si stnci umede n paduri din zonele tropicala si temperata. Selaginella helvetica - Strutisor Planta ierboasa mica, de ctiva centimetri lungime, cu tulpini repente, ramificate dicotomic fixate de sol prin radacini adventive. De pe tulpini se desprind ramuri ascendente, la rndul lor ramificate dicotomic. Tulpinile si ramurile sunt acoperite de frunze mici, inegale ca marime, dispuse pe patru rnduri, dintre care doua laterale cu foliole mai mari si doua dorsale, cu foliole mai mici, adprese. n vrful ramurilor ascendente se formeaza spicele sporifere formate dintr-un ax pe care sunt dispuse sporofilele ligulate, fiecare purtnd la baza un sporange. Sporofilele sunt de doua feluri: macrosporofile, la baza spicului si macrosporofile spre vrful spicului sporifer. Macrosporofilele poarta macrosporangi n care se formeaza n urma diviziunii reductionale 4 macrospori, iar microsporofilele poarta microsporangi n care se formeaza numerosi microspori cu membrana echinulata si de 20 de ori mai mici dect macrosporii. Generatia gametofitica s-a redus foarte mult si ramne adapostita n spori pe care nu-i paraseste. Astfel gametofitul mascul este reprezentat de cteva celule care iau nastere din germinarea microsporului, dintre care una este microprotalul iar alta anteridia care, prin diviziune formeaza numerosi anterozoizi biciliati care, prin craparea membranei sporului sunt pusi n libertate. Gametofitul femel este format dintr-un macroprotal pluricelular cu arhegoane ce adapostesc oosfera. La maturitate membrana macrosporului crapa, anterozoizii ajung prin picaturile de apa la arhegoane, fecundeaza oosfera si dau nastere zigotului din care se dezvolta embrionul cu doua cotiledoane din care se formeaza o noua planta. Selaginella helvetica vegeteaza pe stnci umede si calcaroase din zona montana. Aceasta feriga este raspndita n tara noastra mai ales n regiunea montana, subalpina si alpina. Importanta farmaceutica - medicina populara i atribuie proprietati tonifiante si antimicrobiene. n zona muntilor Apuseni se folosea herba, mpotriva bolilor "din vnt", referire probabil la bolile aduse de vnt. Genul Selaginella are importanta teoretica, deoarece prin specializarea sporofitului si reducerea gametofitului precum si prin heterosporie, indica linia de evolutie pe care au urmat-o gimnospermele si angiospermele. 3. CLASA EQUISETATAE (SPHENOPSIDA, ARTICULATAE) Cuprinde 15 genuri cu 70 de specii actuale si 40 fosile. Sunt plante ierboase (cele fosile lemnoase), cu radacina primara si rizom, tulpina virgata, monopodiala, articulata, formata din internoduri lungi si noduri scurte. La noduri se formeaza ramuri verticilate. Frunzele sunt reduse, vaginante, dispuse la noduri si unite ntr-un manson n jurul tulpinii si ramurilor avnd n vrf numerosi dinti. Asimilatia clorofiliana este preluata de tulpinile verzi. Sporofilele sunt grupate terminal n spice sporifere. Equisetatele actuale sunt izosporee, dar heteroprotaliene, cu portal autotrof si spori dotati cu elatere.

ORD. EQUISETALES Cuprinde specii fosile si actuale de talie mica (rar de ctiva metri naltime). Tulpinile si ramurile sunt articulate si prevazute la noduri cu frunze vaginante dispuse n verticil, neasimilatoare si unite ntr-o teaca dintata. Nervatiunea este dicotomica. Fam. Equisetaceae (Sphenopsida, Articulatae) Cuprinde ferigi fosile si actuale. Cele actuale sunt plante perene, ierboase, ce se caracterizeaza prin tulpini aeriene articulate, cu noduri si internoduri. La noduri sunt dispuse frunzele mici, solzoase, unite prin baza lor formnd un manson n jurul nodurilor. Sporangii sunt dispusi n spice terminale. Equisetatele sunt ferigi homoiospore. Familia cuprinde un singur gen, Equisetum, cu 32 de specii. Equisetum arvense - Coada calului Este o feriga perena, cu rizom subteran brun negricios si articulat. n dreptul nodurilor se formeaza radacini adventive si tuberculi ovali de marimea unei alune, bogati n substante nutritive de rezerva. Specia prezinta doua tipuri de tulpini aeriene: - tulpini fertile, ce apar primavara devreme, de culoare brun - roscata, articulate si neramificate, nalte de 5-15 cm. La noduri au frunze mici, solzoase, brune, unite ntr-o teaca larga cu marginea dintata. In vrful lor se formeaza un spic sporifer (strobil) alcatuit dintr-o axa pe care se dispun n verticil sporofile numeroase hexagonale si peltat-pedicelate (asemanatoare unor scuturi). Pe dosul sporofilelor se afla 6-10 sporangi sesili, n care din tesutul sporogen se formeaza, n urma meiozei, numerosi spori mici, homoiospori (de aceeasi forma si marime dar de sexe diferite). La maturitate, sporofilele se ndeparteaza unele de altele prin cresterea n lungime a internodurilor tulpinii, sporangii se deschid printr-o fanta longitudinala si elibereaza sporii verzi (contin clorofila), sferici, nveliti n trei membrane suprapuse: perispor, epispor si endospor. Perisporul crapa n patru filamente lungi si rasucite n spirala numite elatere, ce ajuta la diseminarea sporilor; - tulpini sterile, verzi, asimilatoare, care apar pe acelasi rizom cam la jumatatea primaverii, dupa ce tulpinile fertile au disparut. Acestea sunt ramificate, nalte de 20-50 cm, articulate n noduri si internoduri. Internodurile sunt brazdate de 6-19 creste pronuntate. La noduri se dezvolta frunze solzoase, mici, uninerve, unite la baza ntr-o teaca verticilata si fara rol n asimilatie. Tot la noduri se dezvolta verticile de ramuri verzi, de asemenea articulate, care dau plantei aspect de coada de cal. Conturul transversal al tulpinii este ondulat uniform, ridicaturile reprezinta coastele sau carenele iar adnciturile valeculele. Gametofitul este reprezentat de protale unisexuate care iau nastere din germinarea homoiosporilor. Protalul barbatesc are forma unei lame verzi lobate care se prinde de substrat prin rizoizi. Pe el se formeaza anteridiile cu anterozoizi pluriflagelati.

Protalul femeiesc, de 3-4 mm, este de asemenea verde si lobat, se prinde de substrat prin rizoizi si poarta la baza lobilor arhegoanele cu oosfere. Prin picaturile de apa anterozoizii ajung la arhegoane n care patrund si fecundeaza oosfera, dnd nastere zigotului din care se dezvolta embrionul si apoi planta. Equisetum arvense traieste pe terenuri argiloase, umede, pe cmpuri, marginea apelor, pajisti umede, n culturi, de la cmpie pna n zona montana. Importanta farmaceutica prezinta Equiseti herba, respectiv, tulpinile sterile recoltate n lunile iulie-septembrie. Contin saponozide (equisetona cu proprietati slab hemolitice), flavonozide, ulei volatil, saruri de potasiu si siliciu, vitamina C, acid salicilic. Este folosita n afectiuni renale si reumatismale cu efecte favorabile asupra circulatiei sanguine. Are actiune diuretica, dezinfectanta a cailor urinare, hemostatica si mineralizanta. Este interzisa utilizarea n scopuri medicinale a speciei Equisetum palustre (barba ursului), planta toxica, datorita continutului n alcaloizi, Specia are o singura tulpina verde ce se termina cu un spic sporifer.

4. CLASA FILICATAE (PTEROPSIDA) Cuprinde 300 de genuri cu circa 10000-12000 specii de plante cunoscute sub numele de ferigi ce au cormul diferentiat n radacina, tulpina si frunze ce reprezinta sporofitul. Sunt plante ierboase, perene, cele tropicale arborescente sau epifite. Radacinile primare sunt de scurta durata, fiind substituite de radacinile adventive. Tulpina ferigilor fosile si a unor specii actuale arborescente (ce au longevitate de cteva sute de ani) este dreapta si groasa, nalta de pna la 20 m si poarta n vrf un buchet de frunze mari. Majoritatea ferigilor actuale au tulpina subterana sub forma de rizom de culoare bruna, prevazuta cu resturile tecilor frunzelor din anii precedenti si de pe care se desprind radacini adventive. Frunzele ferigilor actuale sunt mari (macrofile), multinervate, de obicei lobate, sectate, compuse, rareori ntregi. n general vrful frunzelor tinere este rasucit ca o crja (circinat). Se deosebesc trei tipuri de macrofile: unele de culoare verde ce poarta pe dos sau pe marginea limbului sporangii cu spori - trofosporofile; altele de culoare verde, fara sporangi, ce au doar rol asimilator - trofofile si altele de culoare bruna, care nu fac fotosinteza dar produc numerosi sporangi cu spori - sporofile. Sporangii se formeaza pe epiderma inferioara a frunzelor si sunt formati dintr-un pedicel (piciorus) care-i fixeaza pe frunza si un corp oval, acoperit de un perete uni sau pluristratificat ce contine n interior un tesut sporogen din care iau nastere prin meioza numerosi spori. Sporangii sunt, de regula, grupati mai multi la un loc formnd sori acoperiti cu o membrana numita induzie. Sporangii se deschid prin actiunea unui inel mecanic si elibereaza sporii. Ferigile sunt izo sau heterosporee. Prin germinarea sporilor iau nastere protale monoice, rar dioice, anuale sau perene fixate de substrat prin rizoizi. Cel mai frecvent protalul are forma unei lame cordate, pluristratificate, asimilatoare de circa 1 cm. Rareori poate fi vermiculiform sau filamentos. Pe dosul protalului lamelar, din celulele epidermale iau nastere arhegoanele cu oosfera (n jurul regiunii cordate a protalului) si anteridiile cu anterozoizi (n vecinatatea rizoizilor). Un anterozoid spiralat si pluriflagelat patrunde n arhegon, fecundeaza oosfera si da nastere zigotului care prin diviziuni repetate formeaza embrionul. Pe protal se formeaza doar un singur embrion, care hranit de protal, da nastere unei plantule prevazuta cu radacina, tulpina si o frunza. Odata epuizat, protalul se destrama iar planta creste pna la maturitate. n ciclul de viata al ferigilor se succed doua generatii independente, heteromorfe: gametofitul mic, de scurta durata reprezentat de spor si protal si sporofitul dominant, reprezentat de zigot, embrion, plantula si feriga propriu-zisa. Cele dinti filicate au aparut n Devonian si au luat o mare dezvoltare n Paleozoic. Ferigile epifite si arborescente populeaza padurile tropicale umede. Ferigile ierboase terestre, n numar mic, sunt raspndite prin paduri, pajisti, stncarii si n ape, n zonele temperate si reci ale pamntului. Dupa modul de dezvoltare si organizare a sporangelui, ferigile actuale se mpart n doua subclase:

- Eusporangiatae - Leptosporangiatae. SUBCLASA EUSPORANGIATAE Se deosebesc de celelalte ferigi prin urmatoarele caractere: sporangele are peretele gros, pluristratificat si ia nastere dintr-o grupa de celule epidermale. Sporangii sunt grupati n sori si lipsiti de induzie. Protalul este peren. ORD. OPHIOGLOSSALES Cuprinde ferigi ierboase perene, ce au n sol un rizom de pe care se dezvolta anual o singura frunza mpartita n doua segmente: unul verde, steril, asimilator si altul galben-bruniu, fertil, ce poarta numerosi sporangi. Gametofitul este un protal peren subteran, tuberculiform sau vermiform, sporofit ce traieste n simbioza cu ciuperci micorizante. Ordinul cuprinde o singura familie cu trei genuri si circa 80 de specii. Ophioglossum vulgatum - Limba sarpelui Planta ierboasa de 5-15 cm naltime, perena, care prezinta n sol un rizom scurt ca un tubercul de pe care pornesc radacini adventive, neramificate, groase. De pe acest rizom se dezvolta anual cte o frunza alcatuita din doua segmente: unul steril - trofofil, verde, nedivizat, de forma ovala, ngust la baza, cu marginea ntreaga si care asigura hranirea; altul fertil sporofil, de culoare verde galbui, ngust, mult mai lung, spiciform, cu sporangi sesili, fara inel mecanic si nsirati pe doua rnduri. Creste prin fnete si poieni umede de munte. Importanta farmaceutica prezinta partea aeriana a plantei si tuberculii ce au proprietati tonice si astringente. Botrychium lunaria -Iarba dragostei, limba cucului Este o feriga ierboasa, perena, ce prezinta n pamnt un rizom scurt pe care se formeaza numeroase radacini adventive groase, neramificate si n fiecare an o frunza cu doua segmente: unul steril, verde, divizat unipenat, cu 5-10 foliole sesile cu nervuri dispuse n evantai; un al doilea segment fertil, mai lung dect cel steril, ramificat paniculat, ce contine sporangi sesili, fara induzie. Botrychium lunaria creste prin fnete si poieni umede de munte. Importanta farmaceutica - n Insulele Antile se foloseste contra muscaturilor de sarpe. Are proprietati astringente, tonice si vindeca ranile. SUBCLASA LEPTOSPORANGIATAE

Cuprinde ferigile propriu-zise cu frunze mari ce au drept caractere distinctive sporangele cu perete subtire, unistratificat, ce ia nastere dintr-o singura celula epidermala si sporangii grupati n sori ce sunt acoperiti n multe cazuri cu o induzie. Protalul este anual si de scurta durata. Leptosporangiatele sunt larg raspndite pe suprafata Pamntului ncepnd din zona tropicala, unde abunda si pna n zonele temperate si reci. Se cunosc peste 9.000 de specii ce apartin la 259 de genuri. ORD. FILICALES Este cel mai bogat ordin de ferigi, raspndite pe toata suprafata pamntului. Unele ferigi tropicale sunt arborescente, ating ctiva metri naltime si au tulpina dreapta, neramificata, prevazuta n vrf cu un buchet de frunze mari. Majoritatea ferigilor sunt nsa ierboase, cu tulpina subterana sub forma de rizom. Frunzele sunt mari, lung petiolate, de obicei divizate, cu nervatiune dicotomica, rar reticulata. Sporangii sunt pedicelati si induziati, cu peretele unistratificat. De-a lungul peretelui sporangelui se formeaza un inel mecanic (annulus), incomplet, alcatuit din celule cu peretii ngrosati lateral. Prin uscare, inelul mecanic se contracta si determina craparea sporangelui si eliberarea sporilor. Sporangii se formeaza pe dosul frunzelor grupati n sori si acoperiti, la unele specii, de o induzie. Din tesutul sporogen, prin meioza se formeaza sporii. Toate filicatele sunt izosporee. Prin germinarea sporilor se formeaza protalul autotrof, lamelar si monoic, fixat de substrat prin rizoizi. Pe dosul protalului (epiderma inferioara) se formeaza anteridiile cu anterozoizi pluriflagelati si arhegoanele cu oosfera. n urma fecundatiei se formeaza zigotul si apoi embrionul ce evolueaza spre planta propriu-zisa (generatia sporofitica). Speciile de ferigi din ordinul Filicales sunt grupate n 13 familii, dintre care mai importante farmaceutic sunt:

Fam. Polypodiaceae Cuprinde cele mai multe ferigi - 7.000 specii din 170 de genuri, raspndite de la tropice pna n zona temperata. Sunt ferigi relativ tinere, cunoscute ca fosile din Jurasic si azi n plina evolutie. Sunt n majoritate ierboase, perene prin rizom si cu frunze mari, sectate (rar ntregi). Sporangii sunt lung pedicelati cu inel mecanic vertical ce se grupeaza n sori pe fata inferioara a frunzelor si acoperiti sau nu de induzie. Dryopteris filix-mas - Feriga comuna Este o feriga ierboasa, perena. n pamnt prezinta un rizom gros cu radacini adventive, pe care se mai afla solzi bruni precum si resturi ale petiolurilor frunzelor cazute din anii precedenti. De pe acest rizom se formeaza n fiecare an un buchet de frunze cu petiol si limb. Limbul este divizat dublupenat - sectat. In general frunzele au dimensiuni mari si n tinerete sunt dispuse circinat. Att petiolul ct si rahisul sunt acoperiti de solzi brun-roscati. Sporangii se dezvolta n sori rotunzi, pe partea inferioara a limbului si sunt acoperiti de o induzie mare, reniforma. Creste n paduri montane, pe dealuri. Este o planta medicinala si decorativa. In farmacie se foloseste rizomul, Filicis Maris rhizoma, ce se poate recolta primavara si toamna. Contine filicina, derivati ai fluoro - glucin - butiro - fenonei, uleiuri volatile (esteri ai acidului butiric), taninuri. Are actiune paralizanta asupra musculaturii parazitilor intestinali, ceea ce duce la desprinderea parazitului de peretii intestinali dupa care se administreaza un purgativ, pentru eliminarea parazitului. Produsele pe baza de feriga pot deveni toxice, toxicitatea manifestndu-se prin simptome gastro-intestinale, tulburari de natura nervoasa, vizuale si auditive. Se utilizeaza frecvent si n medicina veterinara. Phyllitis scolopendrium - Navalnic Este o feriga ierboasa perena. In pamnt prezinta un rizom mare, de pe care se formeaza n fiecare an un buchet de frunze mari de pna la 60 cm dispuse n forma de tufa. Frunzele sunt nedivizate iar pe dosul lor se dezvolta sori lungi, dispusi paralel, acoperiti de o induzie ce se deschide longitudinal. Creste pe coaste stncoase, calcaroase si umbroase din regiunea montana. Contine substante cu proprietati astringente si diuretice fiind indicata sub forma de infuzii si siropuri calmante. In medicina populara era folosita n tuse, rani, febra.

Blechnum spicant - Scarita muntelui n pamnt feriga prezinta un rizom gros, cu palei negricioase, de pe care se formeaza n fiecare an un buchet de frunze, de doua tipuri: sterile si fertile. Frunzele sterile sunt simplu penat sectate, cu aripile ntregi. Frunzele fertile sunt drepte, plane, lung petiolate, mult mai lungi dect cele sterile, penat sectate cu lobi scurti. Pe fata frunzele sunt verzi iar pe dos sunt argintiu brune cu numeroase scvame, printre care se dezvolta grupele de sporangi sub forma de sori rotunzi, fara induzie. Creste prin paduri, locuri umede, silicioase, turbarii, n regiunea montana. Planta are proprietati astringente si diuretice si este putin folosita. Pteridium aquilinum - Feriga de cmp, tolul lupului Prezinta n pamnt un rizom gros de pe care anual se formeaza un buchet de frunze mari, putnd avea ntre 0,5-2 m lungime. Conturul limbului este ovat triunghiular si este de 3-4 ori penat sectat. Sorii sunt asezati pe marginea aripioarelor frunzelor si sunt protejati de o induzie ce provine din ndoirea marginilor aripioarelor. Este raspndita n paduri si poieni din regiunea montana si submontana. Organele plantei n stare verde si uscata sunt toxice, contin tiaminaza, un glicozid precum si factori de natura necunoscuta. Tiaminaza produce scindarea vitaminei B1 n partile sale componente: pirimidina si tiazol, ceea ce duce la aparitia unor simptome asemanatoare cu avitaminoza B1. Aceste simptome s-au observat la animale (rumegatoare, cabaline). Polypodium vulgare - Iarba dulce, feriguta Este o feriga de talie relativ mica, ce prezinta n pamnt un rizom orizontal acoperit cu scvame brune. Frunzele pot avea pna la 30 cm, sunt glabre, au petiol lung, sunt adnc fidate, cu 20-30 perechi de segmente lanceolate, confluente la baza si cu marginea ntreaga. Pe dosul aripioarelor se gasesc sorii, mari, asezati pe doua siruri paralele, nuzi si ndepartati de marginea aripioarelor. Creste pe stnci si coaste umbrite din paduri, pe rpe argiloase din zona montana. Farmaceutic se foloseste rizomul - Polypodii rhizoma - care contine zahar, ulei gras, saponine, amidon. Are actiune laxativ purgativa. A fost folosit pentru actiunea colagoga, mai ales la cei cu dischinezii biliare nsotite de constipatie. In medicina traditionala era folosita n afectiuni ale rinichiului nsotite de calculi renali.

Asplenium trichomanes - Strasnic, feriguta Este o feriga de talie mica, ce prezinta n pamnt un rizom gros, ramificat, de pe care anual, se formeaza un buchet de frunze mari ce ating 35cm lungime, glabre, scurt petiolate. Att petiolul ct si rahisul frunzelor sunt brun negricioase pe toata lungimea. Limbul este penat sectat, cu aripioarele fin crenat dintate. Sorii sunt liniari, prezentnd o induzie unilaterala ntreaga sau ramificata. Creste pe stnci si coaste abrupte din regiunea montana. In medicina traditionala era folosita partea aeriana n boli ale splinei. Cystopteris fragilis - Feriguta de stnca Este o feriga nalta de pna la 40 cm. n sol prezinta un rizom scurt. Frunzele sunt ngramadite, lungi de 15-35 cm, cu petiolul mai scurt dect lamina. Limbul alungit oval este de 2-3 ori penat sectat. Pe dosul frunzei sunt dispusi sorii care n tinerete sunt acoperiti de induzie, fixata numai la baza si care mai trziu dispare. Creste n paduri, n vai umede si pe stncariile din munti. In medicina populara era folosita rar mpotriva guturaiului. Ceterach officinarum - Unghia ciutei Este o feriga ce prezinta n pamnt un rizom scurt, de pe care se formeaza frunze numeroase grupate n forma de tufa. Frunzele prezinta petiol scurt, acoperit cu scvame si limb sinuos penat sectat cu lobi scurti. Pe fata frunzele sunt verzi iar pe dos sunt argintiu brune cu numeroase scvame printre care sunt asezati sorii, fara induzie. Creste pe stnci si crapaturi de pietre si stnci, rar pe sol, n general n zone cu expozitie sudica. Are proprietati astringente si diuretice, este putin folosita. ORD. HYDROPTERIDALES Cuprinde ferigi acvatice si palustre, natante, cu sporangii nchisi n sporocarpi (frunze modificate al caror mezofil s-a resorbit, devenind aerenchim) ce se deosebesc de ferigile terestre prin morfologia aparatului vegetativ si prin modul de reproducere. Sunt ferigi heterospore. Macrosporangii au un singur macrospor, microsporangii cte 64 de microspori. Micro si macroprotalele sunt foarte reduse.

Fam. Marsileaceae Cuprinde 72 de specii acvatice perene, ce apartin la 3 genuri. n sporocarp se gasesc sori bisexuati, continnd microsporangi si macrosporangi. Marsilea quadrifolia - Trifoias de balta Traieste n medii acvatice, semiacvatice si terestre. La suprafata namolului are un rizom repent fixat de substrat prin radacini adventive, de pe care se ridica la suprafata apei frunze tinere rasucite n spirala (circinate) si mature, lung petiolate ce poarta n vrf 4 foliole dispuse palmat, asemanator unui trifoi cu 4 foi. Sporocarpii sferici sau reniformi sunt scurt pedicelati si contin numerosi sori induziati. Farmaceutic se folosesc sporocarpii bogati n substante nutritive ntre care predominant este amidonul (australienii prepara din ei o faina cunoscuta sub numele de nardo). Sunt comestibili. Fam. Salviniaceae Cuprinde ferigi acvatice, natante, cu sori unisexuati care contin macrosporangi scurt pedicelati sau microsporangi lung pedicelati. Salvinia natans - Pestisoara Este o feriga de talie mica, natanta. Prezinta o tulpina filiforma, lunga de pna la 20 de cm, care creste orizontal. Pe tulpina cresc frunzele cte 3 ntr-un verticil. Doua din aceste frunze sunt verzi, paroase cu pozitie orizontala si plutesc la suprafata apei. Cea de-a treia frunza este metamorfozata astfel : - o parte din ea se prezinta sub forma unor filamente lungi, alb-galbui, cu peri abundenti, ndeplinind functia radacinilor; - o alta parte se prezinta sub forma unor lobi care vor deveni peretele sporocarpului. Sporocarpii sunt sferici, scurt pedicelati si se formeaza printre "filamentele" radacinilor, n numar de 3-8. Unii au sori cu microsporangi iar altii au sori cu macrosporangi. Pestisoara populeaza suprafata apelor stagnante si lin curgatoare fiind mai frecventa n regiunile de cmpie unde climatul este mai cald. Creste adesea si n orezarii. Importanta farmaceutica prezinta sporocarpii care contin amidon.

NCRENGTURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA) Cuprinde plante lemnoase, arbori si arbusti, (rar liane sau subarbusti), cu ramificatie monopodiala sau simpodiala. Tulpina prezinta adesea ramuri diferite, macroblaste (ramuri lungi) si microblaste (ramuri scurte) si sufera ngrosari secundare. Prin caracterele lor, au facut trecerea de la pteridofite la angiosperme si au avut maximum de dezvoltare n mezozoic. Radacina se ramifica numai n plan vertical. La cele fosile poate fi dicotomica, la cele actuale monopodiala sau simpodiala. Are crestere secundara n grosime, la unele specii (Pinus sp.) formeaza micorize, la altele (Taxodium distychum) emite pneumatofori, pentru a nu se asfixia. Tulpina este lemnoasa, cu ngrosare secundara. Poate fi un stip (Cycadatae) sau un trunchi monopodial (Pinatae) sau simpodial (Ginkgoatae). La Gnetatae poate fi lianoida, un butuc sau un cotor cu ramuri caduce. n structura tulpinii fasciculele conducatoare sunt colaterale, lemnul fiind constituit exclusiv din traheide scalariforme si spiralate la Cycadatae si cu punctuatiuni areolate la Pinatae. Liberul este lipsit de celule anexe. Frunzele, alterne, rar opuse sau verticilate, pot fi scvamiforme, solzoase, aciculare, bilobate, latite, sau n forma de panglica mare sau penat divizata, sau pot fi mari, asemanatoare cu cele de la ferigi. La gimnosperme frunzele sunt persistente (sempervirescente) desi ele cad (la 2-12 ani) pe rnd si au o structura xeromorfa cu epiderma cutinizata sau cerificata, stomate afundate n hipoderma pentru a diminua transpiratia n anotimpul friguros, cu mezofil bogat n cloroplaste si canale secretoare rezinifere, de unde si numele de rasinoase. Florile sunt lipsite de nvelisuri florale sau mai rar prezinta un periant redus, sunt unisexuate, rar hermafrodite. Au conformatie de con fiind constituite dintr-un lastar scurt, pe care sunt dispuse spirociclic fie staminele (microsporofile), fie carpelele (macrosporofile). Gimnospermele sunt plante monoice sau dioice. Conul femel este alcatuit dintr-un ax pe care se insera spiralat florile unisexuate, fiecare formata dintr-o frunza modificata fertila numita solz carpelar sau carpela, la axila caruia se formeaza, de regula un ovul liber. La baza fiecarui solz carpelar se afla o bractee sterila, de protectie, care se suprapune bracteei fertile. Ovulul sau macrosporangele prezinta la exterior un singur integument ce lasa n partea superioara o mica deschidere numita micropil. n interiorul ovulului se afla un tesut sporogen, diploid numit nucela. O celula diploida a nucelei, prin meioza formeaza 4 macrospori, dintre care numai unul este functional si prin diviziuni succesive da nastere endospermului primar (protal femel). O celula a endospermului primar prin diviziuni repetate si diferentieri fiziologice formeaza arhegoanele alcatuite dintr-un corp globulos care adaposteste oosfera si un gt din 2-16 celule sterile.

Conul mascul este o floare formata dintr-un ax pe care se insera spiralat numeroase stamine (solzi staminali) ce poarta pe fata inferioara 2-8 saci polinici (microsporangi) ce contin tesutul sporogen, 2n. La baza fiecarei flori mascule (con) se afla 1-2 bractei de protectie. Prin diviziunea meiotica a celulelor diploide din sacii polinici se formeaza numeroase grauncioare de polen (microspori) haploizi. Grauncioarele de polen sunt acoperite la exterior de doua membrane, una externa, exina si una interna, intina ntre care se afla 2 spatii sferice cu aer (saci aeriferi) ce ajuta la plutirea polenului. La maturitate nucleul fiecarui grauncior de polen se divide mitotic si formeaza patru celule dintre care una vegetativa, doua celule protaliene si o celula generativa (anteridie unicelulara). Polarizarea se face cu ajutorul vntului (anemogama). Cazut direct pe ovul, graunciorul de polen germineaza si formeaza un tub polinic din alungirea celulei vegetative. Din diviziunea celulei generative se formeaza doi gameti masculi flagelati (anterozoizi) sau lipsiti de flageli (spermatii). Fecundatia este foarte ndelungata, la toate gimnospermele, de la polenizare si pna la patrunderea gametilor masculi la oosfera dureaza aproape un an. Fecundatia este simpla, adica doar oosfera este fecundata de unul din gametii masculi, proces n urma caruia se formeaza zigotul. Dupa formarea zigotului diploid, nucleul sau se divide succesiv de numeroase ori si formeaza proembrionul cu circa 1.000 de nuclei neseparati prin pereti celulari. Ulterior are loc formarea peretilor celulari prin citocineza, rezultnd un embrion din numeroase celule mononucleare. Prin diviziunea celulelor superficiale ale embrionului se formeaza un suspensor care fixeaza embrionul n endospermul primar care l va hrani. Imediat embrionul se diferentiaza n radicula, tigela si gemula. Din gemula se diferentiaza tulpina plantulei si 2-18 cotiledoane verzi. n faza n care embrionul devine plantula, ovulul se transforma n samnta. Solzul fertil devine subtire, membranos, iar cel steril se lignifica si se ngroasa si persista pe axul inflorescentei. Cnd semintele ajung la maturitate, solzii lignificati se ndeparteaza de axul conului si favorizeaza diseminarea lor prin vnt (seminte anemohore). n ciclul de dezvoltare al angiospermelor predomina net sporofitul, ca durata si volum, gametofitul fiind foarte redus si nchis n sporofit. Dintre principiile active, cu rol de chemotaxoni, ntlnite la conifere, mai importante sunt uleiurile volatile cu monoterpene biciclice ( si pinen) si rezinele cu di si triterpene (acizi, alcooli, esteri). De asemenea acidul ascorbic se gaseste n mari cantitati n frunze. Cele aproximativ 10.000 de specii de gimnosperme, din care 9.200 fosile si 800 specii actuale se clasifica n 5 clase: 1. Cycadatae 2. Bennettitatae 3. Ginkgoatae

4. Pinatae 5. Gnetatae 1. CLASA CYCADATAE Cuprinde aproximativ 100 de specii fosile si 100 de specii actuale dioice, ce apartin la 10 genuri. Sunt arbori si arbusti cu tulpina monopodiala, neramificata si terminata cu un buchet de frunze mari penate (asemenea palmierilor). Florile femele au ovule ortotrope cu camera polinica. Polenul este lipsit de saci aeriferi iar anterozoizii sunt pluriciliati. Cycadatele actuale traiesc numai n zonele calde. ORD. CYCADALES Speciile acestui ordin sunt n majoritate fosile, (dezvoltare maxima n Mezozoic), cele actuale sunt arbori tropicali cu tulpina un stip terminat cu un buchet de frunze mari penate, n mijlocul carora se gaseste un con mare de sporofile (la unele specii conul femel are 1 m lungime si 45 kg greutate). Familia Cycadaceae Este singura familie actuala a carei reprezentanti sunt raspnditi n padurile tropicale si subtropicale. Florile mascule sunt conuri cu numeroase stamine iar florile femele sunt reprezentate prin carpele foliacei brune, cu vrful latit, ntreg sau penat sectat ce poarta lateral spre baza 2-8 ovule mari, care dupa fecundare devin seminte cu tegumentul extern carnos, asemanator unui fruct. Genul Cycas cuprinde 15 specii raspndite din Republica Malgasa pna n sudul Japoniei, n China, nord-estul Australiei etc. Cycas revoluta - Palmier de Cycas Este un arbore dioic, cu stipul nalt de ctiva metri si gros, acoperit de resturile tecilor foliare. Frunzele sunt mari, penat sectate, (cu pna la 100 foliole liniare), adunate ntr-un buchet terminal. Conul mascul este format din stamine solziforme, brune, cu numeroase antere concrescute cte 2-3. Conul femel este format din carpele cu vrful penat, purtnd ovule mari, cu tegument carnos, portocaliu. Este raspndit n sudul Japoniei si n China. Importanta farmaceutica prezinta tulpina din care se obtine un amidon numit "sago", ntrebuintat n alimentatie. 2. CLASA BENNETTITATAE

Cuprinde circa 10 specii fosile mezozoice ce au disparut n Cretacic. Bennettitatele prezinta un deosebit interes stiintific ntruct, dupa unii autori, au stat la originea (sunt stramosii) angiospermelor. 3. CLASA GINKGOTAE nsumeaza 20 de specii fosile si o singura specie actuala. Sunt arbori monopodiali, dioici, cu frunze lobate cu nervatiune dicotomica. n Jurasic ocupau toata emisfera nordica. ORD. GINKGOALES Este un ordin monotipic, deoarece cuprinde o singura familie, Ginkgoaceae, cu un singur gen si o singura specie dioica: Ginkgo biloba - Arborele templier jsau arborele celor 40 de steme Se cultiva prin parcuri si pe alei ca arbore ornamental. Atinge naltimi de pna la 40 m. Tulpina ramificata simpodial este formata din numeroase macro si microblaste (ramuri lungi si ramurele). Frunzele sunt petiolate, mari, cel mai adesea bilobate, dar pot fi si ntregi sau tri si tetralobate, cu aspect de evantai, cu baza triunghiulara si marginea superioara semicirculara. Sunt groase, pieloase, cu nervatiune dicotomica. Toamna devin galben-aurii si cad (fenomen rar la gimnosperme). Inflorescenta masculina spiciforma este formata din numeroase stamine, fiecare alcatuita dintr-un filament n vrful caruia se gasesc 2 saci polinici ce crapa longitudinal si elibereaza polenul. Floarea femela este formata din 2 ovule ortotrope situate n vrful unui peduncul ramificat dicotomic. Din cele 2 ovule, doar unul se dezvolta. Dupa fecundare ovulul devine samnta. Integumentul ovulului devine carnos spre exterior si se sclerifica spre interior, lund aspect de smbure. Samnta are aspectul unui fruct carnos galben-verzui asemanator cu o drupa (cireasa) sustinuta de un peduncul lung. Ginkgo biloba este o adevarata fosila vie fiind cultivat de om din timpuri imemorabile ca planta sfnta n jurul pagodelor sau templelor budiste sau prin cimitirele chinezesti sau japoneze. n anumite zone din China alcatuieste adevarate paduri ce trebuiesc considerate ca ultimele refugii ale acestei plante care odinioara era foarte raspndita n toata emisfera nordica (pna n Groenlanda). n Europa a fost introdusa ca planta ornamentala n 1730 n Olanda.

n ultimii 25 de ani a devenit una dintre cele mai importante plante medicinale n tratamentul afectiunilor vasculare si n geriatrie, motiv pentru care s-a impus nmultirea sa vegetativa. Farmaceutic se folosesc frunzele, Ginkgo bilobae folium bogate n substante flavonice, biflavonoide, ginkgolide, bilobalide ce actioneaza ca angioactivatori asupra microcirculatiei, circulatiei periferice si venoase. Sunt indicate n tratamentul sclerozei cerebrale (a angiopatiei diabetice, varicelor), n insuficiente circulatorii cerebrale, schele dupa accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, tulburari vasculare periferice, afectiuni neuro-senzoriale de origine circulatorie. Actiuni: - stimuleaza circulatia cerebrala prin actiunea vasodilatatoare la nivelul arterelor mici si medii din zonele mai profunde (indicata n scleroza cerebrala); - mareste capacitatea de retinere si rezistenta la oboseala a persoanelor n vrsta; - este un bun remediu n angiopatia diabetica; - este indicata n tratamentul complexului varicos si a sindromului post traumatic; - excelent vasoprotector; - stimuleaza oxigenarea tisulara. 3.- CLASA PINATAE Cuprinde circa 600 specii actuale si fosile, arbori si arbusti cu ramificatie monopodiala, rar simpodiala cu mai multe feluri de ramuri (macroblaste si microblaste). Frunzele sunt aciculare sau solzoase, alterne, opuse sau verticilate. Florile sunt nude, unisexuate, plantele fiind monoice, rar dioice. Grauncioarele de polen prezinta saci aeriferi, gametii masculi sunt neciliati si se numesc spermatii. Fecundatia este simpla, iar dupa fecundatie ovulul se transforma n samnta ce prezinta un embrion cu 2-20 cotiledoane. ORD. CONIFERALES Cuprinde cele mai numeroase specii de gimnosperme actuale, raspndite mai ales n regiunile temperate sau nordice. Sunt arbori sau arbusti monopodiali, ce contin canale rezinifere (exceptie Taxus), cu frunze aciculare, sempervirescente (exceptie Larix). Trunchiul este drept, ramificat monopodial, rar simpodial (Taxus). Lemnul este format din traheide cu punctuatiuni areolate iar liberul prezinta vase liberiene neciuruite si lipsite de celule anexe. Florile sunt

unisexuate, sub forma de conuri si dispuse monoic rar dioic. Solzul staminal are 2 saci polinici iar solzul carpelar 2 ovule anatrope si este nsotit adesea de un solz steril, sclerificat si aderent. Semintele sunt de obicei aripate. Sunt plante monoice, mai rar dioice (Taxus, Juniperus). Cuprinde 4 familii: 1. - Cupressaceae 2. - Taxaceae 3. - Pinaceae (Abietaceae) 4. - Taxodiaceae Fam. Cupressaceae Cuprinde peste 100 de specii lemnoase rasinoase, monoice sau dioice, de talie foarte mare (arbori nalti) sau cu aspect de tufa, raspndite mai ales n emisfera nordica. Au frunze sempervirescente solzoase, rar aciculare, dispuse pe ramuri opus si decusat sau verticilat. Conurile femele sunt formate dintr-un numar mic de carpele solzoase, fertile si sterile asezate opus sau verticilat, cele fertile purtnd la baza 1-20 ovule ortotrope. Florile mascule au stamine cu filamente scurte si conectiv dilatat sub forma unui scut peltat la marginea caruia, apar pe fata inferioara, 3-6 saci polinici. n urma dezvoltarii ovulelor si carpelelor iau nastere una sau mai multe seminte nconjurate de solzi pielosi sau carnosi si baciformi, liberi sau concrescuti. Embrionul are 2-6 cotiledoane. Juniperus communis - Ienuparul Este un arbust sempervirescent, dioic, foarte ramificat, ce vegeteaza n regiunile colinare si montane din Europa si America de Nord, la noi n regiunea colinara si n etajul montan, raristi de padure, poieni. Are frunze aciculare, subulate, rigide, ntepatoare, grupate cte 3 n verticil, fiecare pe fata superioara cu o banda lata; alba. Florile mascule sunt formate din numeroase stamine, cele femele, mici, rotunjite, se dezvolta la subsuoara frunzelor sau n vrful unor lujeri si sunt formate din solzi bazali sterili si din 3 solzi carpelari dispusi spre vrf, purtnd pe fata superioara cte un ovul. Solzii carpelari se ngroasa n urma fecundarii, devin carnosi, se unesc prin marginile lor si nchid complet cele trei seminte, lund forma unei bace (pseudobaca) de culoare verde n stadiu tnar si neagra albastruie, brumata, la maturitate. Aceste bace false sunt boabele de ienibahar. Maturarea semintelor are loc n 2 ani.

Importanta farmaceutica prezinta Juniperi fructus sau Juniperi baccae, care se recolteaza prin scuturarea usoara a ramurilor. Contin ulei volatil (borneol, camfen), substante amare (juniperina), acizi organici (gliceric, 1-ascorbic, acetic, malic, formic). Cantitatea de ulei volatil este variabila n functie de provenienta plantei, precum si de unii factori ecologici: altitudine, expozitie, configuratia terenului. Ele sunt folosite la prepararea bauturilor aniscorbutice si pentru extragerea uleiului volatil. Esenta are actiune diuretica, dezinfectanta a cailor renale, digestive si respiratorii, sudorifica, carminativa, usor antiglicemianta, antireumatismala si expectoranta. Se recomanda n afectiuni ale cailor urinare, cistite, uretrite, edeme cardio-renale, reumatism, gripa, diabet, dermatoze. Juniperi fructus intra n alcatuirea ceaiului antireumatic. Ienibaharul este folosit si drept condiment. Din pseudobace se prepara ginul, bautura hidroalcoolica. Juniperus oxycedrus Specie raspndita n bazinul mediteranean din care se obtine prin distilare destructiva, n retorte speciale, un gudron numit Pix Juniperus oxycedri, cu actiune antiseptica, cicatrizanta, paraziticida, ndeosebi n medicina veterinara. Thuja orientalis - Arborele vietii Este un arbust columnar, cu ramurile principale si ramificatiile acestora dispuse n plan vertical. Are frunze solzoase si imbricate. Conurile femele sunt carnoase, au 6 apendici ncovoiati, la maturitate devin lemnoase, iar semintele nu sunt aripate. Este originar din China, Coreea. Se cultiva si la noi, ca ornamental, se preteaza la tuns, fiind folosit sub forma de garduri vii, borduri. Planta contine un ulei eteric n alcatuirea caruia intra acidul tujic, tujopsen. Mai contine lignani cu posibila actiune anticanceroasa. Este recomandat n guturai, dismenoree, hematurie, metroragie, hemoragii ale tractului digestiv ca urmare a ulcerului duodenal, afectiuni cutanate parazitare. Semintele sunt recomandate ca sedative, n insomnii, neurastenii.

Thuja occidentalis - Arborele vietii Originar din America de Nord se prezinta sub forma de arbore sau arbust, cu ramurile principale si ramificatiile lor dispuse n planuri orizontale. Conurile nu au apendici (coarne) iar semintele sunt aripate. Frunzele sunt solzoase, mai late, prevazute pe spate, n partea centrala cu o glanda rezinifera rotunda. La noi se cultiva ca ornamental, prin parcuri. Toate partile aeriene ale plantei si n special ramurile tinere, contin un ulei eteric n compozitia caruia intra monoterpene oxigenate aciclice ca: -tujona, - tujona, fenchona si alte terpene. n trecut se utiliza ca expectorant, emenagog, diuretic si antireumatismal. n prezent este utilizat n homeopatie. Simptomele produse n caz de intoxicatie prin depasirea dozelor, sunt de natura digestiva, salivatie, colici, diaree sanguinolenta, apoi dispenee, paralizie si racirea extremitatilor. Familia Taxaceae Cuprinde arbori sau arbusti dioici cu tulpina dreapta, ascendenta sau culcata. Frunzele sunt liniare, moi, persistente, dispuse n spirala, pe fata verzi ntunecate, pe dos verde palid. Florile mascule au 6-14 stamine iar anterele au 6-8 saci polinici. Florile femele sunt solitare. Samnta este acoperita de un aril carnos. Taxus baccata - Tisa Se prezinta sub forma de arbore sau arbust de 10-15 m, cu scoarta rosie - bruna, ce formeaza un ritidom brun cenusiu ce se exfoliaza n placi si coroana ovoid conica, cu cetina bogata. Frunzele sunt liniare, moi, plane, scurt acuminate cu nervura mediana, proeminenta, de culoare verde nchis pe fata superioara, verde palid, pe fata inferioara. Conurile mascule au 6-14 stamine peltate, protejate de un fel de periant format din bractei albe sau rosii. Floarea femela este alcatuita dintr-un ax scurt, acoperit de bractei ce prezinta n vrf un singur ovul. Samnta ovoida este acoperita incomplet de un nvelis carnos numit aril, care provine din niste scvame situate la baza ovulului. Arilul are culoare rosie si este singura parte netoxica a plantei. Creste n paduri de munte, izolat sau n plcuri si se cultiva ca ornamental. Are crestere foarte nceata dar este longeviv (2000-3000 de ani). Nu are rasina. Lemnul este foarte pretios fiind cautat pentru sculptura si tmplarie fina. Toxicitatea plantei asupra omului si animalelor este cunoscuta din antichitate, din scrierile lui Teophrastus. Grecii credeau ca este att de toxica nct este suficient sa treci pe lnga ea pentru a fi n pericol de moarte. Iulius Cezar povesteste ca sagetile galilor erau otravite cu sucul extras din "fructul" de tisa. Virgiliu sfatuia crescatorii de albine sa nu-si puna stupii n apropierea acestui arbore, fiind otravitor pentru albine Frunzele sunt cele mai toxice parti ale plantei iar continutul n principii toxice este mai crescut iarna dect vara.

Toxicitatea este data de continutul ridicat n pseudoalcaloizi precum taxol si 10dezacetiltaxol, taxina A, taxicine, etc. Taxolul a fost izolat initial din scoarta trunchiului de Taxus brevifolia, tisa de Pacific, ce creste n insulele din Oceanul Pacific. Taxolul (ester-amida), are proprietati citostatice inhibnd desfacerea microtubulilor fusului acromatic n tubulina. Este activ pe tumori ovariene, cancer pulmonar, de sn, actiunea fiind superioara altor citostatice. Taxina a fost izolata din frunze n 1836 si are actiune bulbara comparabila cu a morfinei (analgezica si narcotica). Arborele fiind foarte toxic este intens distrus de ciobani fiindca omoara oile. Familia Pinaceae (Abietaceae) Cuprinde plante raspndite mai ales pe muntii din regiunile temperate. Sunt arbori, rar arbusti, cu frunze persistente sau caduce, aciculare, uninerve si alterne. Prezinta canale rezinifere n toate organele. Florile mascule si femele au forma de conuri alungite, pendule sau erecte. Picea excelsa (sin. Picea abies) - Molidul Este un arbore cu port conic, cu frunze aciculare pungente, dispuse spiralat pe ridicaturi brune, care dupa caderea frunzelor lasa urme, cicatrici, proeminente. Conurile femele sunt mari, pendente si la maturitate cad ntregi. Solzii carpelari au vrful retuz. Conurile mascule sunt mici, de obicei se formeaza unul singur n vrful ramurilor si cad de timpuriu. Formeaza molidisuri pure, n etajul montan superior si alpin sau de amestec cu fagul si bradul. Este utilizat pentru cherestea, celuloza si lemn de rezonanta, pentru instrumente muzicale cu coarde. Din coaja si conurile de molid se extrage 50% din productia de tanin folosit n tabacarie, industria vopselelor si fotografica. In farmacie se foloseste cetina de molid, cu actiune si compozitie asemanatoare cu cea de brad. Terebentina, rasina purificata de conifere, da produsul farmaceutic "Aetheroleum terebinthinae", esenta de terbentina, a carei actiune este cunoscuta nca din antichitate. In doze terapeutice esenta de terebentina se utilizeaza ca modificator al secretiilor traheobronsice, antiseptic urinar si pulmonar (actiune mai ales mpotriva streptococului), hemostatic, diuretic, vermifug (tenifug), antidot n intoxicatiile cu fosfor, cicatrizant. Abies alba - Bradul alb Este un arbore cu trunchiul drept, nalt de pna la 50 m si coroana cilindrica. Frunzele sunt aciculare, au vrful emarginat (stirbit) si doua dungi ceroase pe epiderma inferioara. Sunt dispuse pectinat (n plan orizontal) iar dupa cadere lasa o cicatrice neteda. Conurile femele sunt erecte pe ram, au solzii carpelari rotunjiti si caduci, astfel ca la maturitate axa conului ramne golasa. Conurile mascule sunt mici si dispuse cte 2-3 n vrful ramurilor.

Bradul formeaza paduri pure numite bradete sau n amestec cu molidul si fagul. Uneori este cultivat ca decorativ si folosit ca pom de iarna. Din rasina de brad se extrage camforul sintetic si unele uleiuri eterice folosite n parfumerie si n produsele cosmetice. Cetina, formata din ramurele de maxim 20 cm lungime cu frunze aciculare, se recolteaza n tot cursul anului si se foloseste pentru extractia unui ulei volatil si a vitaminei C. Frunzele contin uleiuri volatile precum 1- -pinen, 1-acetat de bornil, aldehida laurica, precum si 360-800 mg% acid ascorbic. Mugurii de brad, Abieti turiones, se recolteaza primavara din exploatari forestiere, cu mna, rupndu-se ramurele ce nu depasesc 3 mm. Din muguri se prepara medicamente expectorante, diuretice, antinevralgice, antireumatice precum si siropuri cu vitamine si reconfortante. De asemenea se utilizeaza scoarta de brad, Abieti cortex, care contine 4-8% tanin. Rasina din scoarta se poate utiliza la fabricarea terebentinei, care dupa purificare da produsul farmaceutic "Aetheroleum terebinthinae", utilizat n balneologie. Baile cu ulei volatil de brad se recomanda n boli ale sistemului nervos, reumatism, nevralgii. Abies balsamea, originar din Canada, furnizeaza o rasina din care se prepara balsamul de Canada, folosit la includerea preparatelor microscopice, deoarece are acelasi indice de refractie ca si sticla. Pinus sylvestris - Pinul rosu, pinul de padure Este un arbore de 20-30 m naltime, cu trunchiul acoperit de un ritidom rosietic ce se exfoliaza n placi. Are frunze aciculare, cu o teaca vaginanta la baza si inserate cte 2 ntr-un microblast, cu care cad mpreuna. Conurile masculine sunt formate dintr-un ax pe care sunt dispuse stamine solziforme, ce au 2 saci polinici pe fata inferioara, iar polenul are 2 saci aeriferi. Conurile femele sunt mari, pendente, formate din solzi carpelari sclerificati, cu 2 ovule pe fata superioara. Dupa fecundare devin seminte aripate. Pinul formeaza paduri pure, pinete sau creste sporadic printre alte esente. Este cultivat pentru fixarea versantilor stncosi sau ca arbore decorativ. In farmacie se folosesc mugurii, Pini silvestris turiones care contin uleiuri volatile. Acestea se folosesc n bai cu scop terapeutic, cu rezultate favorabile n distonii vegetative, insomnii, nevroze, tulburari ale circulatiei periferice, afectiuni reumatismale, infectii urinare, scorbut. Prin distilarea uscata a lemnului si radacinilor de Pinus silvestris (precum si a altor conifere) se obtin gudroanele vegetale, Pix liquida, ce contin acizi organici, hidrocarburi, fenolii si esterii lor, fiind utilizate n fitoterapie, extern, n tratamentul dermatozelor (psoriazis, eczeme). Pinus montana ssp. mughus - Jepi de munte, jneapan

Este un arbust de circa 3 m, cu numeroase tulpini culcate la baza iar spre vrf oblic ascendente sau erecte. Scoarta cenusiu bruna, nu se exfoliaza. Frunzele aciculare, grupate cte doua ntr-o teaca membranoasa, sunt de culoare verde ca iarba si asezate des si ngramadite spre vrful lujerului. Conurile sunt solitare sau grupate cte 2-3 n verticile, sunt sesile sau scurt pedunculate. Aripa semintelor este mai mare de 2-3 ori dect samnta. Formeaza paduri de jepi n etajul inferior sau subalpin. Mugurii, Pini montanae turiones se recolteaza nainte de a se desface (martie, aprilie), se rup cu ramurica de sustinere pna la 3 cm si se usuca la umbra ct mai rapid pentru a nu se desface. Contin ulei volatil n proportie de 0,30-0,60%, bogat n si -pinen, tanin, rezine, vitamina C. Uleiul volatil este folosit n afectiuni ale aparatului respirator datorita actiunii expectorante, emoliente, antiinflamatoare si n infectii ale aparatului urinar datorita actiunii diuretice. Se recomanda n bronsite, traheite, laringite, tuse, litiaza biliara, TBC. Are si actiuni antinevralgice, antireumatice, antiseptice, cicatrizante. Intra n alcatuirea ceaiului bronsic. Acele sunt bogate n vitamina C. Larix decidua - Larita, zada Arbore ocrotit de lege, ce creste sporadic n paduri de conifere. Are scoarta cenusie cu ritidom gros, brun - roscat. Frunzele sunt aciculare, moi, de culoare verde deschis, caduce, dispuse cte 20-40 ntr-un microblast. Conurile femele sunt mici si rosietice, solzii n stare uscata au margine rasfrnta n afara. La noi creste spontan sub forma de plcuri la limita superioara a padurilor sau n amestec cu molidul. Are un lemn foarte pretios, trainic, cautat pentru constructii si mobila. Uleiul de terebentina extras din rasina este de calitate superioara si se numeste "ulei de Venetia". Scoarta contine 10% tanin. n trecut, din scoarta se extragea o tinctura cu proprietati expectorante si astringente, si se folosea n bronsite cronice si pentru oprirea hemoragiilor interne. Se cultiva si ca arbore ornamental, n plantatii forestiere. Familia Taxodiaceae Cuprinde arbori si arbusti rasinosi cu frunze solzoase sau aciculare, dispuse n spirala de-a lungul ramurilor lungi (macroblaste). Conurile femele sunt mici, de forma globulos sferica, la care carpela concreste cu bracteea nca din timpul nfloririi, formnd un singur solz pe care sunt asezate 2-8 ovule drepte. Semintele sunt ngust aripate. Taxodiaceele cuprind plante printre care se numara cei mai mari colosi ai lumii vegetale att ca dimensiuni, ct si ca vrsta la care pot ajunge. Taxodium distichum - Chiparosul de balta

Arbore ce creste astazi spontan doar n America de Nord. Are radacini cu pneumatofori (de pna la 2 m). Partea superioara a ramurilor scurte poarta frunze liniare, nguste, cazatoare, dispuse distich. Conurile ovoide sau globuloase au solzi n forma de scut. Are naltime de 40-45 m si diametru de pna la 4m. Se cultiva ca ornamental si pentru asanarea mlastinilor. Sequoia gigantea - Arborele mamut Arbore exotic gigant ce poate atinge 150 m naltime si 50 m n diametru si cu o longevitate de 3000-4000 de ani. Creste astazi spontan pe versantul vestic al muntilor Sierra - Nevada din America de Nord. Are trunchi drept, coroana deasa, frunze mici solziforme alipite de axe si persistente. Conurile sunt ovoide de 5-8 cm, brun roscate. Se cultiva ca ornamental. Frunzele contin uleiuri eterice. 5. CLASA GNETATAE (CHLAMYDOSPERMAE) Cuprinde un numar restrns de plante cu organizare superioara celorlalte gimnosperme. Sunt plante arbustoide (rar liane), nerasinoase, unisexuate dioice cu nfatisare foarte variata. n lemnul secundar contin alaturi de traheide cu punctuatiuni areolate si trahee (vase perfecte). Frunzele sunt opuse iar florile dispuse n ameti sau conuri la axila frunzelor sau n vrful unor microblaste. Florile unisexuate dioice au un perigon foarte redus. Floarea mascula este formata din 2-8 stamine cu periant rudimentar. Floarea femela prezinta n jurul ovulului un nvelis extern ca o cupa protectoare ce poate fi considerata un ovar primitiv. Ovulul prezinta 2 integumente, cel intern prelungindu-se ntr-un tub scurt (tubilus) asemanator unui stil cu stigmatul sau. Embrionul are 2 cotiledoane. Ordinul Gnetatae cuprinde 3 ordine cu 3 genuri si 80 de specii actuale: 1. 2. 3. Ephedrales Gnetales Welwitschiales ORD. EPHEDRALES Cuprinde subarbusti sau liane cu tulpini articulate, foarte ramificate, virgate, dioice si frunze opuse, solziforme, reduse. Ephedra distachya - Crcelul Este un subarbust (30-100 cm), dioic, cu tulpinile articulate, foarte ramificate, repente sau erecte. La unele exemplare vrfurile ramurilor se rasucesc ca un crcel, de unde denumirea populara. Lemnul are traheide cu punctuatiuni areolate. Vasele liberiene au celule anexe ca la angiosperme. Frunzele mici au aspectul unor solzi, se prind opus la noduri si concresc ntre ele. Este o planta dioica. Florile apar pe ramuri la noduri. Floarea masculina este reprezentata de o stamina. Staminele se grupeaza formnd inflorescente elipsoidale, pedunculate. Fiecare stamina prezinta un perigon format din 2 bractei

opuse si concrescute, un filament gros numit anterofor ce poarta 2-8 antere fiecare cu 2 saci polinici. Graunciorul de polen este oval si are structura caracteristica coniferelor. Floarea femela este reprezentata de un singur ovul; ovulele se grupeaza n inflorescente femele. Ovulul are 2 integumente: unul extern, gros si unul intern, subtire care se prelungeste cu un tubilus, a carui extremitate se dilata permitnd patrunderea graunciorului de polen spre camera polinica. Macrosporul din nucela se divide pna ajunge la 600 de nuclei, ce se organizeaza ntr-un endosperm primar (macroprotal) cu arhegoane rudimentare, formate din 32 de celule la baza carora se afla oosfera. Polenizarea se face prin vnt sau insecte. Polenul ajuns n camera polinica, germineaza formnd un tub polinic prin care patrund cei 2 nuclei spermatici pna la oosfera, pe care unul din ei o fecundeaza, iar al doilea se uneste cu nucleul nvecinat. Este un nceput de dubla fecundare. Dupa fecundare se dezvolta embrionul si un endosperm secundar. Ovulul se transforma n samnta. Baza sa este nconjurata de multe bractei, ce formeaza un nvelis extern. Acestea la maturitate devin carnoase, rosii, lund aspect de bace, cu gust dulce acrisor. Fiecare contine 2 seminte. Ephedra populeaza nisipurile litoralului marin (Dobrogea) si unele soluri nisipoase din Transilvania, Muntenia (Cheia Turzii, Lancram). Este o planta medicinala valoroasa. Ephedrae herba, contine pna la 20% protoalcaloizi, alaturi de tanin, zaharuri, mucilagii, rezine. Protoalcaloizii, n special efedrina, au actiune asupra sistemului nervos simpatic si central, stimulnd centrii vasomotori, activnd reflexele spinale. Efedrina este bronhodilatator (antiasmatic), spasmolitic n bronsite