Ai plâns și tu odată?

Eu, zău, nu pot să cred.

Ah! Lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd.

Un ochi care odată

A plâns de dor și chin,
Mă crede, nu degrabă
Se face iar senin.

Un “ce” fără de nume

Rămâne-n el ascuns-
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns.