INPPA Brasov Drept Penal

Av. Justinian Stefan Popescu Baroul Prahova

CONDITIILE PARTICIPATIEI PENALE

Cunoscut n literatur i n legislaie sub denumirea de participaie, denumirea de pluralitate penal este dat acelei pluraliti de infractori ce se realizeaz atunci cnd, dei o fapt poate fi svrit de o singur persoan ori de un numr determinat de persoane (ca i n cazul pluralitii constituite sau naturale), ea este svrit ocazional de un numr mai mare de persoane dect acela care este necesar potrivit naturii faptei.2 Sediul legal al participaiei se gsete n partea general a Codului Penal, n Titlul II privitor la Infraciune, rezervndu-i-se un capitol ntreg (III) de la art. 23 i pn la art. 31 inclusiv. n acest cadru legal sunt definite categoriile de participani (art. 23-26), tratamentul sancionator pentru acetia (art. 27-28) i formele participaiei prin includerea n dispoziiile art. 31 a participaiei improprii. Dei capitolul este intitulat Participaia legiuitorul nu consacr o definiie a acesteia, ci precizeaz n art. 23 Cod Penal poziia participanilor n raport cu fapta svrit, prevznd c: Participani sunt persoanele care contribuie la svrirea unei fapte prevzute de legea penal n calitate de autori instigatori sau complici. Din acest articol reiese c denumirea de participant nu este dat dect persoanelor care contribuie la svrirea unei infracini n forma participaiei ocazionale, ceilali cooperani la svrirea unei pluraliti necesare fiind cu toii considerai autori. In urma modificarii Codului penal s-a largit sfera participanilor prin includerea i a organizatorului , art. 23 primind urmatoarea formulare: Participante sunt persoanele care contribuie la svrirea unei fapte prevzut de legea penal n calitate de autori, organizatori, instigatori sau complici.

Pentru existent participatiei este necesara realizarea mai multor conditii, unele generale, comune tuturor formelor de participatie, iar altele specific, proprii numai uneia sau unora dintre acestea.

1. Participatia este conditionata in primul rand, asa cum face referire expresa art. 23 Cod Penal, de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, adica a unei fapte material pe care legea penala o interzice. Conditia este indeplinita atunci cand fapta savarsita se circumscribe infractiunii consummate sau tentative pedepsibile. Codul penal actual consacra idea ca exista participatie si atunci cand autorul a savarsit doar o fapta prevazuta de legea penala, fara a exista conditia ca fapta savarsita sa constituie infractiune. Astfel devine posibila separarea participantilor care au savarsit o fapta prevazuta de legea penala de cei care nu au savarsit o atare fapta si se afla in afara incidentei legii penale. De asemenea, o atare caracterizare a participatiei ar permite diferentierea participantilor care au savarsit o fapta prevazuta de legea penala cu vinovatie de cei care au savarsit o fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie In conceptia Codului Penal in vigoare, participatia implica unicitatea faptei si pluralitatea de faptuitori.

2. O alta conditie generala a participatiei penale este aceea ca la comiterea faptei sa-si fi adus contributia mai multe personae decat era necesar potrivit naturii faptei ori vointei legiuitorului. Numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi, in cazul infractiunilor care ar putea fi savarsite de o singura persoana, si superior numarului necesar pentru savarsirea infractiunii, in cazul pluralitatii natural ori al pluralitatii constituite, peste care se suprapune, eventual participatia. In ceea ce priveste problema alaturarii participatiei penale unei pluralitati constituite, opiniile exprimate in doctrina penala nu au fost unanime.

Astfel, intr-o opinie, s-a sustinut ca pluralitatea ocazionala ar fi posibila numai la savarsirea infractiunilor pe care le-au propus cei care s-au constituit. Intr-o alta opinie. participatia penala este posibila in cazul depasirii numarului de faptuitori necesari pentru existent pluralitatii constituite. 3. Participatia implica, in al treilea rand, o manifestare externa, un act de cooperare pozitiva, o contributie efectiva intr-o forma sau masura ce poate diferi de la caz la caz la realizarea faptei prevazute de legea penala. Simpla Intentie, hotararea de a contribui la savarsirea infractiunii nu atribuie persoanei in cauza calitatea de participant, cum nu sunt acte de participare nici comunicarea rezolutiei de participare si aprobarea planului criminal, atata vreme cat nu sunt insotite de alte manifestari externe de natura a contribui la savarsirea faptei, afara bineinteles, de cazul in care au determinat la autor hotararea de a savarsii fapta prevazuta de legea penala sau i-au intarit hotararea de a o comite, ipoteza in care ele constituie instigare, respective complicitate. Actul de particiapre poate consta nu numai intr-o actiune dar si intr-o inactiune. Astfel tacerea sau omisiunea de a dezaproba idea savarsirii infractiunii, mai ales cand cel in cauza are indatorirea de a afce aceasta poate determina o persoana la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, constituind instigare , dupa cum omisiunea indeplinirii unei obligatii poate reprezenta un ajutor la comiterea faptei, constituind un act de complicitate.

4. Din punct de vedere subiectiv, participatia este conditionata de savarsirea faptei cu intentie de catre cel putin unul dintre participanti si anume de catre instigator sau de catre complice. Conditia rezulta din prevederile art. 25 si 26 Cod Penal, unde este ceruta in mod expres, cu referire la instigare si complicitate, precum si din cuprinsul art. 31 Cod Penal, care reglementeaza participatia improprie. Intentia participantului consta in esenta in cunostinta acestuia ca savarseste acte caracteristice unui mod de participare, unita cu stiinta si vointa de a se asocial astfel la comiterea unei fapte ilicite penale.

Conditia savarsirii faptei penale cu intentie de catre cel putin unul dintre participant implica o anumita legatura subiectiva intre acestia. Legatura subiectiva priveste ambii factori ai vinovatiei, astfel, din punct de vedere volativ, participantul care actioneaza cu intentie doreste sa lege activitatea sa de a celorlalti in vederea comiterii faptei prevazute de legea penala, iar din punct de vedere intelectiv, acelasi participant are constiinta, reprezentarea caracterului illicit si urmarilor socialmente periculoase ale acelei fapte, fiind constient de contributia sa la realizarea ei. Astfel, nu va exista participatie atunci cand lipseste si vointa comuna si identitatea de constiinta, in acest caz, daca actiunea unei persoane a folosit intamplator la savarsirea unei infractiuni, acea actiune va fi o actiune mediate simpla, dar nu va fi act de participatie. Legatura subiectiva dintre participant nu trebuie sa imbrace neaparat forma unei intelegeri exprese. Ea se poate realize si spontan, chiar tacit, fara o deliberare si o hotarare luata de comun accord, fie anterior, fie concomitant savarsirii actiunii incriminate. Este sufieicent ca numai unul dintre participant sa aiba cunstiinta cooperarii la realizarea infractiunii. Aceasta sustinere este aplicabila nu numai in cazul participatiei improprii unde nu este nevoie de nici o demonstratie dar chiar si in al celei proprii. Astfel AA, care urmareste sa se razbune pe sotia lui BB, lasand impresia ca ii ia apararea, strecoara in mod subtil, pe ascuns, in mintea acestuia (BB) o serie de banuieli si idea de a o ucide, iar BB, fara sa-si dea seama ca a fost victim unei instigari, comite omorul. Tot astfel, CC, femeie de serviciu a lui DD, afland ca EE vrea sa savarseasca un furt in paguba lui DD, fara a fi luat legatura cu EE, ii lasa usa deschisa, spre a-I inlesni comiterea faptei, desi avea datoria sa o inchida. Aceasta legatura subiectiva, cand nu este bilateral, trebuie sa se stabileasca, insa, ca in ceel doua exemple de mai sus si ca in toate ipotezele participatiei improprii prevazute de art. 31 Cod Penal, de la instigator spre autor, in caz de instigare si de la complice spre autor in caz de complicitate si nu invers.

Nu este insa necesar, in nici un caz, ca autorul sa aiba cunostinta despre activitatea sau chiar existent instigatorului ori complicelui. Daca totusi autorul cunoaste activitatea desfasurata de instigator sau complice, legatura subiectiva va fi neaparat bilateral si reciproca. Legatura subiectiva nu este conditionata de o identitate de mobil sau scop. Participantii pot actiona determinate de mobiluri diverse sau urmarind scopuri diferite. Chiar si in cazul in care pentru existent infractiunii se cere un anumit scop, este sufficient ca numai unul dintre participant sa urmareasca realizarea lui, daca si ceilalati il cunosc. 5. Fapta prevazuta de legea penala, savarsita de doua sau mai multe persoane, trebuie sa constituie infractiune, astfel nu se poate vorbi de participatie penala. Pentru a constitui infractiune, fapta trebuie sa fie savarsita cu forma vinovatiei cerute de lege pentru infractiunea respective. Conditia este indeplinita atunci cand doi sau mai multi participant au savarsit fapta cu aceeasi forma de vinovatie sau cand numai unul dintre faptuitori a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, ceilalti actionand din culpa sau fara vinovatie.