Sunteți pe pagina 1din 130

1

Biletul nr. 1
1. SD, 8 luni, diagnosticata cu toxiinfectie alimentara. Se recomanda
antibiotic de catre medic.

a) Administrarea antibioticului la copil.


Toxiinfectia alimentara este infectia digestiva contactata prin ingestia de alimente
contaminate cu diferite bacterii si cu toxinele lor.
Antibioticele sunt substante antimicrobiene, capabile sa distruga sau sa opreasca
multiplicarea microorganismelor patogene, fiind considerate chimioterapice antibacteriene. La
copil, adm. antibioticelor se poate face pe cale: per os (bucala) si i.m. Ptr patologia de urgenta
este aleasa calea intravenoasa, cu puterea de absorbtie cea mai rapida.
Forma semisolida, sub forma unguentelor, se poate adm. in uz extern, infectii cutanate,
oculare (oftalmologice).
Se vor avea in vedere intotdeauna: securitatea micutului pacient, comunicarea cu
apartinatorii (unde este cazul), tehnica executiei in conditii aseptice si cu echipament adecvat
cadrului medical (manusi, masca, ochelari).

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:

1
2

- seringi si ace sterile;


- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica masurarii TA (notarea grafica in FO)


Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arteriali.
Factorii care determina TA sunt:
- debitul cardiac;
- forta de contractie a inimii;
- elasticitatea si calibrul vaselor;

2
3

- vascozitatea sangelui.
TA scade de la centru spre periferie.

Scopul masurarii TA este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a


inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Masurarea tensiunii se face cu tensiometru, stetoscopul biauricul si cu pix albastru se
noteaza in FO.
Se pregateste psihic pacientul.
Zona de electie este bratul, la nivelul arterei brahiale, masurarea facandu-se in repaus
fizic, dupa servirea mesei.

Timpii de executie sunt:


- se aseaza bratul in pozitie comoda;
- se indeparteaza hainele care pot strange bratul (compresiune);
- se aplica strans manseta, se fixeaza memebrana stetoscopului pe artera, sub marginea
inferioarei a mansetei, se pun olivele in urechi;
- se pompeaza aer in manseta pneumatica pana la disparitie undei pulsatile;
- se decomprima incet si se determina zgomotul produs de prima si ultima unda
pulsatila.

Masurarea TA se poate face in ortostatismn (in picioare) , cat si in decubit dorsal sau
sezand; in unele cazuri de urgenta manseta ramane atasata de bratul pacientului ptr control la
15, 30 min., 1 h, etc.
Valoarea maxima: 115 – 140 mm/Hg
Valoarea minima: 75 – 90 mm/Hg.
Vorbim de valori hipertensive atunci cand maxima este peste 140 mm/Hg si
hipotensive cand maxiam este sub 100 mm/Hg, valori strans legate de factori biologici, sex,
greutate corporala, inaltime, activitate fizica, emotionala sau aspecte clinice.

VARSTA T.A. MAX. T.A. MIN.


1 – 3 ani 75 – 90 50 – 60 mm/Hg
4 – 11 ani 90 – 110 60 – 65 mm/Hg
12 – 15 ani 100 – 120 60 – 75 mm/Hg
adult 115 – 140 75 – 90 mm/Hg

3
4

varstnic peste 150 peste 90 mm/Hg


Tensiunea maxima se obtine in timpul sistolei ventriculare, tensiunea minima se
obtine in timpul diastolei.

Biletul nr. 2
1) AD, 44 ani, traumatism al membreleor inferioare. Se instituie
tratament intravenos.

a) Montarea perfuziei.
Perfuzia reprezintă modalitatea de administrare pe cale intravenoasa a tratamentului si
a solutiilor hidroelectrolitice.
Montarea si executia perfuziei cu scop terapeutic, trebuie sa se faca in conditii
aseptice, respectandu-se timpii de executie.
Zona de electie majora este fata posterioara a plicii cotului, cu abordare intravenoasa,
pacientul fiind pozitionat in decubit dorsal, cu sprijin cefalic si cotier, cu ajutorul pernitelor
sau prosoapelor.

Materiale necesare:
- solutia perfuzabila;
- trusa de perfuzie;
- stativul de perfuzie (mobil, metalic, sau dispozitive de agatare metalice sau plastice);
- garou;
- paduri cu alcool;
- bandaj adeziv;
- tavita renala (acolo unde se administreaza si tratament suplimentar – fiolaj);
- manusi sterile.
Pregatirea psihica a pacientului este necesara (pacient constient) si de asemeni
masurarea functiilor vitale, plus evacuarea vezicala si intestinala la nevoie.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;

4
5

- se agata solutia in stativ;


- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat
portiunea unde va fi introdus perfuzorul;
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau
de nimic pentru a-l pastra steril;
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple
jumatate;
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana
cand nu mai este nici o bula de aer;
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza
perfuzorul la ac/branula;
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii.

Efectuarea perfuziei:
- spalarea pe maini cu apa si sapun, se pun manusile;
- se examineaza calitatea venelor;
- se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului;
- se badijoneaza plica cotului cu alcool;
- se efectueaza punctia venei alese si se aspira ptr control;
- se indeparteaza garoul si se conecteaza trusa perfuzabila la calea de acces;
- se fixeaza acul de punctionare cu un pansament adeziv;
- se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Durata perfuziei (care nu trebuie sa depaseasca 2 zile), nr de picaturi/min. sunt


indicate de catre medic.
Bolnavul va fi supravegheat ptr depistarea imediata a edemelor, durerilor la locul
punctiei, infiltrarea paravenoasa a solutiei perfuzabile ( pericolul trombozei, flebitei).
Vor fi verificate permanent: filtrul picuratirului, clema corect fixata pentru debit,
traiectul coloanei perfuzabile, sa fie corect.

2) Masurarea pulsului si notarea grafica in FO.


Pulsul este bataia ritmica perceputa la palparea unei artere superficiale, datorita
cresterii presiunii sangvine dupa fiecare contractie (sistola) cardiaca.

5
6

Scopul masurarii pulsului este evaluarea functiei cardiovasculare.


Pulsul se masoara pe orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un
plan osos ( artera radiala, femurala, carotida etc).
Materiale necesare: ceas secundar, pix rosu.
Zona de electie majora este la nivelul arterei radiale, in santul radial in pozitiile
sezand sau in decubit dorsal.
Anterior masurarii pulsului se realizeaza pregatirea psihica a bolnavului explicandu-i-
se necesitatea operatiunii si faptul ca nu va simtii nici o durere.
Comprimarea arterei se face de catre degetele 2,3,4, pe plan osos timp de 1 min.

Valorile normale (fiziologice) ale pulsului variaza cu varsta:


- pentru nou-nascut: 130 – 140 pulsatii/min.
- pentru adulti: 60 – 80 pulsatii/min.
- pentru varstnici: 80 – 90 pulsatii/min.

Interventiile asistentei:
- pregatirea psihica a pacientului;
- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 min;
- spalarea pe maini;
- alegerea arterei;
- fixarea degetelor pe artera si exercitarea presiunii cu varful degetelor;
- numararea pulsatiilor timp de 1 min;
- notarea valorilor obtinute in FO.

Valori PULS:
- nou-nascut = 130 – 140 pulsatii/min;
- la copilul mic = 100 – 120 pulsatii/min;
- la 10 ani = 90 – 100 pulsatii/min;
- la adult = 60 – 80 pulsatii/min;
- varstnic = peste 80 – 90 pulsatii/min.

Nou-nascut = 130 – 140 pulsatii/min;

6
7

Adult = 60 – 80 pulsatii/min;
Varstnic = peste 80 – 90 pulsatii/min.

Biletul nr. 3
1. SM, 52 ani, diagnosticat cu angina pectorala, HTA oscilanta.

a) Administrarea diureticelor.
Angina pectorală este o afecţiune localizată la nivelul toracelui, cauzată de un debit
sangvin insuficient în arterele coronariene = arterele care hrănesc inima cu sânge.
Hipertensiunea arteriala se caracterizeaza prin cresterea presiunii arteriale
(sistolice sau diastolice) peste valorile normale (140/90 mmHg).
Diureticele reprezinta grupa de medicamente care produc eliminarea toxinelor prin
urina, contribuind astfel si la scaderea presiunii osmotice, coborand valorile TA.
Se pot administra per os, i.v., sau i.m. conform indicatiilor medicului urmatoarele:
Nefrix, Ufriz, Furosemid, Furantil.

Injectia intravenoasa (i.v.)


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;

7
8

- venele de pe fata dorsala a mainii;


- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);

8
9

- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Recoltarea probei sanguine ptr colesterol.


Se face prin punctie intravenoasa, cu scop de investigare/diagnostic.
Colesterolul este produs in ficat si transmis prin sange catre toate celulele din corp.
Avem colesterolul bun (HDL) si colesterolul rau (LDL).
Zona de electie este fata posterioara a plicii cotului.
Recoltarea se face dupa dezinfectarea zonei, cu ajutorul seringii si acului sau cu trusa
vacutainer.
Se recolteaza 10 ml sange venos, fara anticoagulant, in conditii aseptice, a.m. avand
obligatoriu manusi.
Valorile normale: 150 – 210 mg/dl.
Valorile pot fi crescute in diabet, obezitate, sindrom nefrotic, alcoolism si se
numesc dislipidemii; si scazute in ciroza, pneumonii.
Colesterolul in valori mari constand in depunerea de grasimi (lipide) in interiorul
vaselor, producand tulburari circulatorii, afectiuni cardiovasculare, uneori cu
prognostic letal: IMA.

Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;
- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;

9
10

• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;
- se informeaza asupra necesitatii procedurii;
- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;
- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Biletul nr. 4
1. AM, 60 de ani diagnosticata cu litiaza renala.

a) Administrarea antispasticelor in cazul colicelor renale.

10
11

Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin prezenta calculilor în bazinet şi căile
urinare.
Colica renala este considerata manifestarea acuta, criza, in cazul litiazelor renale,
tradusa prin migrarea, obstruarea unui calcul renal pe traiectul uretral.
Bolnavul manifesta anxietate, dureri vii, cu imposibilitate de a se pozitiona si a se
echilibra. Interventia trebuie sa fie rapida si eficienta.
Se administreaza antispastice, care sunt substante ce pot impiedica spasmele
musculare netede.
Calea de administrare: orala, injectabila i.m., sau i.v., rectala. In cazul crizei, calea de
administrare este intravenoasa.
Cele mai cunoscute si folosite sunt: Scobutil, No-Spa, sau uneori poate fi folosit
“amestecul litic”.
Se urmareste intotdeauna actiunea asupra musculaturii si actiunea analgezica, ca
analgezic putandu-se folosi Mialgin, ptr ca spasmul muscular genereaza si intretine durerea.
Pregatirea psihica a pacientului este esentiala ptr colaborarea cu pacientul anxios.

2. Tehnica recoltarii VSH.


VSH –ul este viteza de sedimentare a hematiilor.
Hematiile numite si eritrocite sau globule rosii sunt celule ale sangelui cu rol in
transportul gazelor in organismul uman, (adica al oxigenului si dioxidului de carbon), datorita
faptului ca au in compozitia lor o substanta numita Hemoglobina, ce are capacitatea de a se
combina cu aceste gaze.
In structura hemoglobinei se afla o grupare “HEM”, care are capacitatea de a lega
ionii de fier.
Recoltarea probei sanguine, se face prin punctie intravenoasa, cu scop de investigatie
si diagnosticare.
Recoltarea se face cu substanta anticoagulanta (citrat de Na) in eprubeta sau sistem
de recoltat cu vacutainer, cu capac negru.
Valorile normale ale VSH – ului variaza in functie de varsta si sex.
Valori normale: 1 – 7 mm /1h = barbati;
3 – 9 mm/1h = femei;
5 – 15 mm /1h = persoane peste 50 de ani.
Valori crescute in: infectii, cancer, anemii hemolitice, sindrom nefrotic, sarcina,
tromboflebita.
Valori scazute in: hepatita, stari alergice, poliglobulii.

11
12

VSH – ul se recolteaza fara staza din cauza acumularii de CO2 in sange.


Se poate completa cu tehnica i.v.

Recoltarea sangelui ptr VSH


Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
- seringa de 2ml de unica folosinta;
- ace sterile de unica folosinta;
- solutie de Citrat de Na 3,8%;
- eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70°, manusi sterile.

Se pregateste pacientul psihic, explicandu-i cu 24h inainte necesitatea efectuarii


examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manance si sa pastreze repaos fizic.

Efectuarea tehnicii:
- asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;
- imbraca manusile sterile;
- aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
- aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;
- punctioneaza vena si desface garoul;
- aspira sange pana la 2ml (1,6ml);
- retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
- scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;
- ingrijeste pacientul dupa punctie;

Biletul nr. 5
1. TM, 40 de ani diagnosticat cu tuberculoza pulmonara.

a) Administrarea de glucoza.
Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasa produsa de bacilul Koch,
transmisa pe cale aeriana, mai rar digestiva si care poate afecta toate organele corpului (oase
rinichi, ganglioni limfatici), dar în primul rând plamânul.
Glucoza reprezinta o substanta nutrienta de sustinere metabolica a corpului uman.
Se administreaza i.v., perfuzavbil glucoza 5%; pentru diabetici administrarea se face
sub rezerva cu tamponaj de insulina.

12
13

Montarea perfuziei.
Perfuzia reprezintă modalitatea de administrare pe cale intravenoasa a tratamentului si
a solutiilor hidroelectrolitice.
Montarea si executia perfuziei cu scop terapeutic, trebuie sa se faca in conditii
aseptice, respectandu-se timpii de executie.
Zona de electie majora este fata posterioara a plicii cotului, cu abordare intravenoasa,
pacientul fiind pozitionat in decubit dorsal, cu sprijin cefalic si cotier, cu ajutorul pernitelor
sau prosoapelor.

Materiale necesare:
- solutia perfuzabila;
- trusa de perfuzie;
- stativul de perfuzie (mobil, metalic, sau dispozitive de agatare metalice sau plastice);
- garou;
- paduri cu alcool;
- banda adeziva;
- tavita renala (acolo unde se administreaza si tratament suplimentar – fiolaj);
- manusi sterile.
Pregatirea psihica a pecientului este necesara, si de asemenea masurare functiilor
vitale, evacuarea vezicala si intestinala la nevoie.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se agata solutia in stativ;
- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat
portiunea unde va fi introdus perfuzorul;
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau
de nimic pentru a-l pastra steril;
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple
jumatate;
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana
cand nu mai este nici o bula de aer;

13
14

- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza


perfuzorul la ac/branula;
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii.

Efectuarea perfuziei:
- spalarea pe maini cu apa si sapun, se pun manusile;
- se examineaza calitatea venelor;
- se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului;
- se badijoneaza plica cotului cu alcool;
- se efectueaza punctia venei alese si se aspira ptr control;
- se indeparteaza garoul si se conecteaza trusa perfuzabila la calea de acces;
- se fixeaza acul de punctionare cu un pansament adeziv;
- se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Durata perfuziei (care nu trebuie sa depaseasca 2 zile), nr de picaturi/min. sunt


indicate de catre medic.
Bolnavul va fi supravegheat ptr depistarea imediata a edemelor, durerilor la locul
punctiei, infiltrarea paravenoasa a solutiei perfuzabile ( pericolul trombozei, flebitei).
Vor fi verificate permanent: filtrul picuratirului, clema corect fixata pentru debit,
traiectul coloanei perfuzabile, sa fie corect.

2. Tehnica IDR la tuberculina.


IDR este intradermoreactie.
Scopul este de investigare in cazul contactilor cu bacilul Koch (TBC).
Zona de electie este fata posterioara a treimii medii a antebratului.
Se injecteaza imediat sub derm, pe un plan cutanat perfect intins, o doza minima de
tuberculina cu ajutorul unei seringi.
In zona interesata, reactia organismului in cazul prezentei bacilului Koch, se
evidentiaza, prin aparitia unei pete rosiatice sub forma de “banut” care se masoara cu ajutorul
unei rigle la intervalul de 48-72 h; dimensiunile depasesc 8-10 mm de la epicentru.
Inaintea injectarii pacientul se pregateste psihic.

14
15

Injectia subcutanata( s.c.)


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

Scop.
- terapeutic.
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea
de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.
Administrare:

15
16

- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;


- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);
- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;
- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta


felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Biletul nr. 6
1. RA, 34 ani, este diagnosticata cu cistita acuta.

a) Administrarea Polidinului.
Cistita este o inflamatie a mucoasei vezicii urinare.
Polidinul este un vaccin cu adresabilitate asupra sistemului imunitar, cu actiune
optima in afectiunile infectioase, virale, inflamatorii.
Administrarea polidinului se face pe cale intramusculara, la indicatia medicului in ceea
ce priveste doza si durata tratamentului, sau subcutanat in zona deltoida a bratului, a
copaselor.
Se recomanda ca dupa efectuarea injectiei sa se aplice comprese reci, locale, daca
pacientul prezinta roseata (rugor ) caldura tegumentara ( calor) sau usoara durere (dolor) si
administrare de antiinflamator, analgezic.
Efectuarea polidinului nu se face niciodata unui bolnav febril, cu tulburari digestive.
Fiolele de polidin se tin in frigider dar pana se administreaza, ele vor fi aduse la
temperatura corpului uman, fara incalzire brusca prin alte surse.

Injectia intravenoasa (i.v.)

16
17

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in


circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;

17
18

- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;


- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Recoltarea urinei pentru urocultura.


Proba recoltarii urinei este necesara ptr efectuarea antibiogramei in depistarea
prezentei agentului patogen si a grupei medicamentoase – antibiotice, sulfamide de distrugere.
Antibiograma = metoda de laborator prin care se precizeaza antibioticul la care
microbul este sensibil.
Recoltarea se face dimineata sau dupa 3-4 ore de la mictiunea precedenta, pana la
inceperea tratamentului cu antibiotice.

Timpii de executie:
- se toaleteaza regiunea genitala;
- pacientul va urina si din jetul mijlociu, va urina in recipientul steril;
- dopul sau capacul nu se va atinge de gura eprubetei iar daca sau atins vor fi trecute
prin flacara (flambare) si apoi inchise – dop + eprubeta.
- produsul va fi trimis imediat la laborator ptr a fi lucrat in maxim 2 ore.
- pentru copii si persoanele imobilizate, recoltarea se face prin fixare cu benzi a
recipientului steril in dreptul meatului urinar.
- la persoanele cu sonda, recoltarea se face cu seringa, punctionand steril sonda in
dreptul meatului urinar, NU DIRECT din sonda colectoare.

18
19

Intre 100. 000 – 1.000. 000 germeni/ml, urina – inseamna ca este o infectie
urinara sigura care necesita antibiograma.

Biletul nr. 7
1. CV, 23 ani, este diagnosticata cu diabet zaharat de tip 1.

a) Administrarea insulinei
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, transmisa genetic sau
castigata in timpul vietii, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, insotita sau
urmata de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral).
Insulina este principalul hormon al pancreasului endocrin.
Administrarea insulinei are scop terapeutic si calea de administrare este subcutanata,
cu adresabilitate ptr bolnavii diabetici, (avand drept efect reducerea nivelului glicemiei din
sange – cresterea acesteia purtand numele de hiperglicemie).
Inainte de administrarea insulinei se face pregatirea psihica a pacientului, urmata de
pregatirea fizica a acestuia, in functie de zona aleasa: brat, cadran abdominal, coapse.
Insulina se pastreaza la frigider, dar se injecteaza la temperatura corpului uman. Nu se
expune la soare, la alta sursa de caldura.
Executarea injectiei se face cu seringi tip insulina si ace adecvate.
Doza este indicata de medic: 1 unitate /2gr. glucoza eliminata.
Tipuri de insulina: Insulina P, Long Insulin.
Asistenta medicala are datoria de a invata pacientul sa-si administreze singur insulina.
Insulina se mai poate administra si i.v. in stari hiperglicemice, cetoacidice si
intramusculara cu absorbtie mai rapida la brate si coapse.

Injectia subcutanata( s.c.)


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

Scop.
- terapeutic.

19
20

Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea


de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);
- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;

20
21

- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta


felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

2. Tehnica recoltarii glicemiei.


Glicemia este proba sanguina care arata nivelul glucozei sanguine.
Recoltarea are scop de investigare cu rol in aprecierea metabolismului glucidic.
Recoltarea se face prin punctie venoasa folosindu-se sistemul tip vacutainer cu
capac (dop) rosu.
Valoarea normala este de 70 – 115 mg/dl.
Valorile crescute sunt in: diabetul zaharat, infectie, AVC, infarct.
Valorile scazute sunt in: insuficiente tiroidiene, insuficienta hepatica, hipofizara.

Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;
- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;

21
22

• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;
- se informeaza asupra necesitatii procedurii;
- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;
- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Biletul nr. 8
1. BN, 50 ani este adus la UPU cu hemoptizie.

a) Atitudinea asistentei medicale in hemoptizie:

22
23

Hemoptizia este hemoragia eliminata in exterior pe caile aeriene superioare, de la


nivelul pulmonar, traducand o afectiune de tip TBC.
Bolnavul este extrem de anxios, eliminarea sanguina facandu-se cu jet.
Interventia asistentei medicale se face prompt, in timpi rapizi, cu ajutor.
Bolnavul se linisteste prin vorbirea pe un ton calm, bland, convingator.
Se aplica gheata la nivelul toracic, epigastric, la nivelul organelor genitale.
I se da bolnavului sa inghita lichide foarte reci sau bucati de gheata.
La nevoie se extrag manual cheagurile de sange ptr ca bolnavul sa nu se sufoce, prin
obstruarea cailor respiratorii.
Pozitionarea bolnavului va fi de decubit cu picioarele la marginea patului.
I se vor administra: Diazepam, Distonocalm, si antihemoragice (Vit K, C calciu
gluconic).
Este importanta supravegherea pacientului, masurarea functiilor vitale.

2. Masurarea temperaturii si notarea grafica in F.O.


Temperatura este expresia functionarii in parametrii optimi a termoreglarii corpului
uman.
Valoarea normala este de 36,5 - 37°C.
Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza cu pix albastru in foaia
de teperatura.
Zonele de electie sunt: - cavitati semiinchise (axila, plica inghinala, cavitatea
bucala);
- cavitati inchise (rect, vagin).
Termometrele, de la cele clasice pana la cele cu senzori, trebuiesc corect folosite si
citite.
Masurarea locala se face timp de 15 min., tanandu-se cont ca in zona rectala sau
inghinala temp. poate sa fie mai ridicata cu ½ °C.
Aplicarea termometrului se face tanand cont de securitatea pacientului (ex: sugari –
rect), supravegherea pacientului si pozitionarea corecta a termometrului.
Valoarea normala cand este depasita cu 1°C, vorbim de stari subfebrile si cu cat
inaintam in grade, vorbim de febra moderata, febrilitate caracteristica in general procesului
infectios, inflamator.
La 43°C, organismul cedeaza in cazul degeraturilor, inec, politraumatisme, se
instaleaza hipotermia.

23
24

Temperatura normala: = 36,5° – 37°C;


Subfebrilitate: = 37° – 38°C;
Febra moderata: = 38° – 39°C;
Febra mare: = 39° – 40°C;
Hiperpirexie: = 40° – 41°C.

Biletul nr. 9
1. VM, 38 ani, Internat cu RAA.

a) Administrarea Moldaminului.
Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie a tesutului conjunctiv
provocata de streptococul beta-hemolitic.
Moldaminul este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si se adm in cazul
antiinflamatoarelor: RAA, reumatism cardiac.
Se prezinta sub forma de pulbere si se dizolva in doza ceruta in ser fiziologic, apa
distilata.
Moldaminul se injecteaza i.m., profund si are modul de injectare rapid, deoarece
solutia se poate precipita, blocand pistonul si astupand acele.
Manevrele de injecatre se fac rapid. Inaintea injectarii se dezinfecteaza locul ales.
Injectarea are loc in zona fesiera sau a coapselor dupa dezinfectia zonala si
introducerea seringii nedecuplata de ac, cu aspirare minima si introducerea imediata a
substantei.
Se pot aplica comprese reci locale si se recomanda masajul circular la intervale de
timp ptr patrunderea substantei injectabile in tesuturi.
Comunicarea cu pacientul, colaborarea lui, intrucat solutiile injectabile sunt dureroase,
sunt realizate de A.M.
Acele folosite sunte groase.
Contraindicatii: la persoanele sensibile la Pencilina G, la copii in primul an de viata.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

24
25

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

25
26

- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Masurarea respiratiei si notarea in FO.


Respiratia este nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul inconjurator,
necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioaxidul de carbon rezultat din
arderile celulare.
Respiratia este un proces format din ventilatie, difuziunea gazelor, etapa circulatorie si
etapa tisulara.
Factorii care influenteaza respiratia sunt:
- factori biologici: varsta, sex, statura, postura, alimentatie;
- factori psihologici: emotiile;
- factori sociologici: mediul ambiant, climatul, locul de munca.
Respiratia in doi timpi: inspiratie, expiratie, se masoara ca o functie vitala fara ca
pacientul sa fie atentionat.
La sugari respiratia este de tip abdominal, la adulti de tip costal.
Numararea se face timp de 1 minut si se observa tipul respiratiei.
Valoarea normala la adult este de 16-18 resp./min.
Notarea se face ptr fiecare masura cu o linie orizontala.

Frecventa respiratiei:
- la nou-nascut 30-50 r/min
- la 2 ani 25-35 r/min
- la 12 ani 15-25 r/min
- adult 16-18 r/min
- varstnic 15-25 r/min

26
27

Biletul nr. 10
1. VM, 60 ani, se interneaza cu astm cardiac.

a) Administrarea Miofilinului.
Miofilinul este un bronhodilatator, sub forma de comprimate sau fiole de 10 ml.
Medicament ptr urgenta, are cale de administrare i.v., in primele etape, primele 24-48 h, dupa
care se poate continua terapia cu forma de comprimate si in completare cu Prednison.
Uneori, in crize se poate administra alaturi de cortizon si antihistaminice (antialergice
= Claritine).
Injectia de face lent in abordare venoasa la nivelul posterior al plicii cotului, cu fixarea
garoului, ptr reliefarea calibrului venos.
Dupa punctionarea venoasa, garoul se va desprinde, se va aspira, dupa care se incepe
administrarea.
Folosirea seringii si acelor de unica folosinta, tamponl de vata, alcool si solutie
injectabila, precum si banda mica de romplast ptr astuparea orificiului prin punctionare, tavita
renala ptr deseuri, se vor inscrie in lista de materiale necesare.
Pozitionarea pacientului, este de preferat decubit dorsal cu sprijin cotier.
Bolnavul va fi continuu supravegheat si se va urmari starea de efectuare cel putin 10-
15 min dupa injectare.

Injectia intravenoasa (i.v.)


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;

27
28

- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;

28
29

- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);


- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Tehnica injectiei intradermice.


I.D. este calea de administrare a unei mici cantitati de solutii in scopul diagnosticarii si
investigatiei folosita pentru IDR sau reactii de sensibilizare medicamentoasa.
Injectia intradermica se face cu precautii de asepsie: spalarea mainilor si
dezinfectarea locului de injectare cu alcool.
Zonele de electie sunt: fata posterioara a antebratului 1/3 medie ptr IDR la tuberculina
– TBC pulmonar, infectie cu bacilul Koch si uneori mai poate fi folosita si zona cadranului
abdominal.
Seringa are o capacitate de 1-2 ml, acul este scurt cu bizoul (taietura oblica a varfului
acului) lung.
Manevra se face numai cu manusi chirurgicale.
Pielea se suprainalta, tragand putin de ea si se introduce acul fara a depasi limita
dermului.
Se formeaza o papula care ia aspectul “coajei de portocala” atunci cand injectia a fost
bine facuta.
Inainte de injectare este obligatorie pregatirea fizica si psihica a pacientului.
Timpul de raspuns al organismului poate surveni dupa 15-20 min. si in cazul
administrarii antibioticelor, la reactia convulsiva, se abordeaza alt protocol terapeutic.

Injectia intradermica (i.d.).


Injectia intradermica consta in introducerea unor solutii izotone usor resorbabile, cu
densitate mica, intradermic (in derm – piele), prin intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop.
- terapeutic – anestezie locala;
- desensibilizarea organismului in cazul alergiilor, BCG la nou-nascuti;
- explorator – intradermoreactiile la tuberculina, la diversi alergeni.
Resorbtia- foarte lenta.

Zonele de elecţie:
- regiuni lipsite de foliculi pilosi;

29
30

- fata anterioara a antebratului;


- fata externa a bratului si a coapsei;
- orice regiune in scop de anestezie.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii;
- se foloseşte seringa de 1 ml, ace mici, subţiri, cu bizou scurt.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat;
- se introduce vârful acului paralel cu suprafaţa pielii, strict intradermic şi se injectează
0,1 – 0,3 ml. La locul injectării apare o mică papulă, iar pielea ia aspectul de "coajă de
portocală”;
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se
maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului.
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii cat de mult se
modifica marginile semnului care trebuie citit;
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi
citit;
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata.

30
31

Biletul nr. 11
1. ST, 28 ani, prezinta flegmon fesa stanga.

a) Efectuarea pansamentului.
Flegmonul este infectia cauzata de prezenta stafilococului auriu, care genereaza
procesul infectios, colector.
La constatarea medicului si luarea deciziei de incizie a pacientului, a.m. pregatita
corespunzator, va ajuta medicul sa incizeze locul dupa ce in prealabil zona va fi dezinfecata
larg cu solutie de betadina sau iod.
Dupa efectuarea inciziei si chiuretarea zonei afectate se va trece la toaletarea,
dezinfecatrea plagii, introducerea mesei si apoi protejerea zonei cu un pansament steril
asigurat de benzi protective.
Bolnavul va fi pozitionat in decubit ventral si va fi supravegheat.
La indicatia medicului se pot administra pacientului analgezice per os si antibiotic,
recomandandu-se igiena stricta a zonei si a lenjeriei de corp, recomandandu-se repaus fizic.
Executia acestor timpi se face in conditii aseptice, cu manusi si aruncarea
corespunzatoare a materialelor, deseurilor, in containere speciale, ptr prevenirea
suprainfectarii personalului si pacientului.
Bolnavul va reveni periodic ptr refacerea pansamentului, eliminarea mesei si
inchiderea plagii.

2. Masurarea teperaturii si notarea in FO.


Temperatura este expresia functionarii in parametrii optimi a termoreglarii corpului
uman.
Valoarea normala este de 36,5 - 37°C.
Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza cu pix albastru in foaia
de teperatura.
Zonele de electie sunt: - cavitati semiinchise (axila, plica inghinala, cavitatea
bucala);
- cavitati inchise (rect, vagin).
Termometrele, de la cele clasice pana la cele cu senzori, trebuiesc corect folosite si
citite.

31
32

Masurarea locala se face timp de 15 min., tanandu-se cont ca in zona rectala sau
inghinala temp. poate sa fie mai ridicata cu ½ °C.
Aplicarea termometrului se face tanand cont de securitatea pacientului (ex: sugari –
rect), supravegherea pacientului si pozitionarea corecta a termometrului.
Valoarea normala cand este depasita cu 1°C, vorbim de stari subfebrile si cu cat
inaintam in grade, vorbim de febra moderata, febrilitate caracteristica in general procesului
infectios, inflamator.
La 43°C, organismul cedeaza in cazul degeraturilor, inec, politraumatisme, se
instaleaza hipotermia.

Temperatura normala: = 36,5° – 37°C;


Subfebrilitate: = 37° – 38°C;
Febra moderata: = 38° – 39°C;
Febra mare: = 39° – 40°C;
Hiperpirexie: = 40° – 41°C.

Biletul nr. 12
1. AC, 50 de ani, spasmofilica – in crissi – adusa la UPU

a) Administrarea i.v. a calciului gluconic.


Spasmofilia este manifestarea clinica tradusa prin pierderea sau lipsa de Ca si Mg din
organism.

Criza spasmofilica consta in contractii ale muschilor (spasme), fie la un segment al


corpului (fata, maini, picioare), fie al tuturor muschilor.
In patologia de urgenta, calea de administrare este intravenoasa.
Bolnavul se va proteja, securiza, ptr a nu se accidenta.
Dupa criza, imediat se va aseza bolnavul intr-o pozitie confortabila ptr el si accesibila
supravegherii ptr asistenta medicala – decubit dorsal sau sezand.
Injectarea se face in conditii aseptice, dupa pregatirea materialelor necesare si
verificarea lor, de catre asistenta medicala

32
33

Zona de electie este partea posterioara aplicii cotului. Se abordeaza vena calibrata,
elastica, fara a fi sclerozata sau sa existe afectiuni dermice.
Injecatrea se face lent, nu inainte de aspirare ptr a vedea daca suntem pe traiectul
venos.
Supravegherea continua a pacientului: facies, tipul respiratiei, culoarea tegumentelor,
zona de punctionare.
Se va comunica permanenet cu pacientul.
Orice complicatie survenita (tehnica, starea pascientului), determina oprirea injectarii.
Orificiul punctionarii se va proteja cu un tampon de vata cu alcoo+plasture.
Injecatrea se poate face ulterior, dar la cealalta mana, dupa cateva minute.

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;

33
34

- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Spalatura gastrica.

34
35

Spalatura gastrica se instituie ca o masura de urgenta in cazu intoxicatiei, ingestiei


voite sau accidentale cu medicamente, substante toxice, alimente, cu scop terapeutic, de a
elimina toxinele din cavitatea stomacala, cu ajutorul lichidului de spalatura.
Spalatura se executa numai in echipa de minim 2 persoane, iar asistenta medicala va
purat manusi si sort cauciucat.
Pcientul este pozitionat semisezand, cu capul in flexie (aplecat), in spate, ptr a se putea
actiona eficient.
Unul din cei 2 asistentii medicali sprijina capul pacientului, iar celalalt introduce
sonda gastro-nazala usor lubrifiata prin foza nazala, pana la nivelul arcadei dentare, iar apoi
pana in stomac.
Pentru verificare daca este in stomac, in sonda se poate introduce o seringa cu ser
fiziologic, intoarcerea serului confirmand prezenta sondei in stomac.

De sonda este atasat:


- tubul de cauciu;
- vas cu palnie;
- lichidul caldut care contine: apa, sare grunjoasa, cateva fragmente de sapun ras, la
final putandu-se introduce carbunele medicinal.
Operatia se va repeta pana cand stomacul se curateste de toxine.
Prima eliminare se poate pastra ptr probe.

Biletul nr. 13
1. TV, 30 ani, fractura de tibie si peroneu.

a) Conduita de urgenta a asistentei medicale.


Fracturile, desemneaza discontinuitatea structurii osoase, cauzata de traumatisme.
Pacientul prezinta dureri foarte vii, cu mobilitate minima, agitatie, anxietate.
Asistenta medicala pregateste psihic pacientul, ajutandu-l la pozitionare, ptr a ajuta
medicul la examinare (il imbraca, il dezbraca, actionand uneori prin ruperea hainelor in zona
interesata).
In urma recomandarii medicului, se insoteste pacientul cu targa mobila la serviciul de
radiologie, asistenta medicala pastrand asupra sa actele de identiate, F.O., biletul de trimitere.

35
36

Se va trece apoi la insotirea pacientului in sala unde i se va fixa apartul gipsat. Prin
acest apart i se va imobiliza piciorul, se vor repune oasele in pozitie normal, prin formarea cat
mai rapida a calusului osos, cu fese impregnate special in clorura de calciu, care prin uscare se
intaresc si imobilizeaza osul.
Se administreaza pacientului la indicatia medicului analgezice puternice de tip Fortral,
Piafen.
Se urmareste bolnavul, functiile vitale si se asigura transportul la patul salonului.

2. Tehnica recoltarii TS si TC.


TS reprezinta timp de sangerare si TC reprezinta timp de coagulare; acestea sunt
recoltari de urgenta uneori preoperatorii prin care se evidentiaza oprirea hemoragiilor si
coagularea sangelui.
Probele sunt esentiale ptr bolnavii de diabet, hemofilie, modificari clinice a formulei
sanguine.
Recoltarea se face din sangele capilar, cu intepare cu ac steril, din deget, lobul urechii
ptr copii (la sugari la nivelul calcaiului), sau din sangele venos ptr adulti prin punctie venoasa.
In cazul punctiei venoase recoltarea se face in recipiente tip vacutainer cu capac
albastru care contin citrat de sodiu.
Ptr timpii de coagulare exista mai multi parametri de apreciere ai normalitatii:
Timpul Quick: 10 – 15 secunde.
Indicele de protombina: 75 – 130%.
I.N.R. –ul: 0,9 – 1,2.
APTT –ul; 26 – 36 secunde.
Timp de coagulare:
Ptr timpul de coagulare, timpul este de 8-10 min.
In cazul recoltarii din sangele capilar se face “citirea” de pe lama sterila in care a fost
depusa a doua picatura cu ajutorul unei pipete.
Timp de sangerare:
Ptr timpul de sangerare, timpul este de 2-4 min. iar “citirea” se face dintr-un
dispozitiv standardizat si vizeaza in special factorul vascular si trombocitual al coagularii.
Timpul este crescut in afectiuni vasculare si trombotopenii.

Biletul nr. 14

36
37

1. CI. este adusa la UPU cu plaga deschisa, sangeranda, produsa prin


muscatura de caine.

a) Atitudinea etapizata de ingrijire a asistentei medicale.


Asistenta medicala primeste pacientul comunica linistitor, conducandu-l la masa de
tratament sau patul de consultatie.
In urma consultului, a.m. participand prin ajutorul dat medicului, sprijina bolnavul,
ajutandu-l la dezbracat, descaltat, executa interventiile delegate impuse de medic.
Asistenta medicala se pregateste (spalat, dezinfectat si punerea manusilor) si apoi
pregateste materialele necesare (apa sterila ptr curatirea eficienta a plagii, ser fiziologic).
Aplica comprese sterile asupra plagii si asigura zona interesata prin bandaj
corespunzator, fixat cu benzi de leucoplast sau plasa.
Pe plaga nu se aplica nici o substanta dezinfectanta ptr ca pacientul va fi trimis la
serviciul de specialitate unde i se vor recolta probe din plaga (verificare ptr cazul de turbara a
cainelui).
I se pot administra pecientului sedative: Distonocalm, antihemoragice, intravenos sau
intramuscular; Vit K, Venostal, Etamsilat.
Daca plaga este recenta ( pana la 6 h, i se poate administra si vaccinul antitetanic).
Bolnavul va fi trimis cu documentatia medicala, notandu-se exact ora venirii,
interventiile aplicate, si specificatia clara, daca cainele este cunoscut.
Daca se confirma prezenta Rabiei pacientul va fi trimis la sectia de boli infectioase.

2. Tehnica vaccinarii antirabice.


Vaccinul antirabic se efectueaza subcutanat, periombilical, dar nu mai aproape de 8-
10 cm.
Bolnavul va fi pozitionat in decubit dorsal si va fi pregatit fizic si psihic.
Asistenta medicala se spala si se dezinfecteaza pe maini, isi pune manusile si
pregateste materialele necesare: seringi si ace ptr injectia subcutanata, vata, alcool, tavita
renala, vaccinul antirabic.
Se evita zonele adipoase, cu eventualele leziuni, se va epila zona de electie (daca este
necesar) si se va introduce acul in pliul format de catre degetele 1,2,3, urmand tesutul
subcutanat.
Poate recomanda ulterior pacientului, comprese reci, antiinflamatoare daca zona
devine iritata si inflamata.

37
38

Tehnica este subcutanata si se va mentiona daca este necesar.

Injectia subcutanata ( s.c.).


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

Scop.
- terapeutic.
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea
de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta


felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

38
39

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);
- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;
- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Biletul nr. 15
1. SM, 30 ani, pneumonie streptococica in diagnosticare.

a) Atitudinea asistentei medicale (interventii proprii si delegate).


Pneumonia reprezinta inflamarea parenchimului pulmonar prin actiunea unor agenti
patogeni.
Pneumonia se defineste ca fiind inflamarea tesutului pulmonar in urma unei infectii,
care poate evolua acut sau cronic.
Asistenta medicala primeste pacientul, comunica printr-un limbaj verbal linistitor,
calm, incurajator.
Va pozitiona pacientul pe patul de consultatie, va incerca sa afle date asupra bolii si va
apela medicul.
Va ajuta medicul in examinare, pozitionand bolnavul ptr ascultatii, masurarea
functiilor vitale, in special temperatura, fiind o boala infectioasa.
Va ajuta bolnavul la imbracat, dezbracat si va urma indicatiile medicului.

39
40

Bolnavului i se vor recolta probe de sange (VSH, ASLO, Hemoleucograma) si i se va


administra prim adoza de antibiotic. antitermice-antianalgezice – antiinflamatoare –
Algocalmin; i.v., i.m.
Se va evita administrarea per os a medicamentelor deoarece bolnavul tuseste, prezinta
greutate la deglutitie, senzatie de greata, voma.
I se poate da bolnavului sirop calmant, expectorant.
In functie de decizia medicului bolnavul va fi internat, intocmindu-se actele pentru
internare, urmand ulterior filmul internarii.
Recoltarea sputei se va face inaintea administrarii de antibiotic, cu toaletarea
cavitatii bucale si colecatrea sputei de mijloc in recipient colector, steril, acoperit.

2. Injectia intramusculara.
I.M. este calea de adm. a medicamentelor cu scopul clar terapeutic.
Zona de electie majoritara o constituie ¼ din fata superolaterala externa a fesei; zona
deltoidiana , la brat si coapse.
Zona va fi aleasa ca zona fara noduli, infectii dermice, suprafete iritante, lezionate sau
intens piloase.
Pregatirea psihica a pecientului va fi urmata de pozitionarea lui: sezand, ortostatism,
decubit lateral, decubit ventral.
Punctia se va executa in conditii aseptice, a.m. avand manusi chirurgicale si masca
(unde este ncesar).
Materialelle necesare se vor pregati pe masuta de tratament, seringi si ace sterile, port
ac, tampon+alcool sanitar, fiolajul necesar, tavita renala.
Executarea se face cu seringa nedecuplata de ac, aspiram ptr a verifica daca suntem
intr-un vas de sange, injectarea fiind lenta.
Este bine sa se alterneze locurile de electie ptr a limita riscurile formarii de nodului.
Se va comunica cu pacientul, se ajuta la imbracat/dezbracat si se reface zona de lucru,
prin aruncarea deseurilor in containere separate.
Se recomanda pacientului masaj circular, miscari fizice usoare, comprese reci.
In cazul administrarii de antibiotic pacientul este intrebat daca a mai facut antibiotice
si daca raspunsul este negativ se va face testarea sensibilitatii la acesta.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

40
41

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.

41
42

- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

Biletul nr. 16
1. BA, 15 ani, adus la UPU cu apendicita acuta.

a) Atitudinea asistentei medicale preoperator.


Apendicita acuta este o afectiune chirurgicala caracterizata prin inflamarea
apendicelui ileo-cecal.
Asistenta medicala anunta imediat medicul ajutand la examinarea pacientului,
masurand functiile vitale, anuntand serviciul salii de operatie prezenta unui caz de urgenta, ptr
pregatirea salii.
Poate sa efectueze preoperator pana la transportul pacientului primele recoltari
sanghine – grup, RH, hemoglobina, glicemie, TS, TC, si sa efecctueze un control EKG, cu
control permanent al TA, pulsului, respiratiei.
La sala bolnavul va ajunge pe targa mobila, cu lateralele trase, acoperit, eventual cu o
linie venoasa abordata si sondat (cu sonda urinara).

2. Injectia subcutanata
Injectia subcutanata este calea de administrare a medicatiei, cu scop terapeutic,
folosita in special ptr administrarea vaccinurilor, insulinei, anticoagulantelor.
Se vizeaza tesuturile subcutanate din zonele deltoide (brat), cadran ombilical, copase.
Seringile si acele sterile sunt speciale, mici si acele sunt scurte.
Injectarea se face prin patrunderea oblica, pe zona degresata si decontaminata si
imediat sub pliul format de asistenta medicala intre degete, urmarind aproape orizontal pliul,
fara a ajunge in masa musculara.
In cazul injectarii bolnavilor infectiosi tehnica se executa in conditii aseptice: cu
manusi si masca.

42
43

Asistenta medicala recomanda pacientilor in timpul supravegherii comprese reci locale


si un antiinflamator. Se retine ca administrarea vaccinurilor nu se face in perioadele febrile,
tulburari neurovegetative, iar temperatura fiolajului trebuie sa fie cea a corpului uman.
Se poate spune tehnica.

Injectia subcutanata ( s.c.).


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

Scop.
- terapeutic.
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea
de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;

43
44

- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza


indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);
- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;
- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care


prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Biletul nr. 17
1. MA, 23 de ani, este internat in criza – astm bronsic.

a) Administrare HHC.
Astmul bronşic se caracterizează, din punct de vedere clinic prin accese de dispnee
paroxistică expiratorie provocate de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm.
HHC, are actiune: antiinflamatoare, antialergica, medicament compus din flacoane +
fiole de solvent.
Substanta medicamentoasa se solubilizeaza in solvent si se administreaza 200 – 1000
mg., i.v., lent sau in perfuzie i.v. cu glucoza 5% timp de 24-48 ore.
Cortizonul se poate administra ulterior pe cale orala.
Tehnica de administrare uzuala, necesara, se aplica caii de administrare i.v. cu
supravegherea continua a pacientului.

44
45

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

45
46

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Injectia intravenoasa I.V.


Injectia intravenoasa (i.v.).
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

46
47

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;

47
48

- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;


- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

Biletul nr. 18
1. TE, 25 ani diagnosticat cu blefarita.

a) Administrarea de Kanamicina.
Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata cu iritarea si inrosirea
sa, si formarea unor scuame asemanatoare matretei la nivelul genelor. Kanamicina este un
antibiotic cu forma medicamentoasa de flacoane cu pulbere de antibiotic, unguente, creme.
Blefarita fiind o infectie la nivelul pleoapelor, are in protocol terapeutic, toaletarea
ochiului (globului ocular) cu solutii slab dezinfectante cu aplicare de unguent de uz
oftalmologic cu Kanamicina.
Asistenta medicala va pregati pacientul asigurandu-i confortul psihic, pozitionarea
fiind sezanda, nemiscat.
Cu ajutorul compreselor sterile se va asigura pozitionarea pleoapelor iar cu ajutorul
unei spatule sau tubului prevazut la capatul unguentului, se va aplica unguentul cu miscari
blande, cu pleoapele inchise, atingadu-se sacul lacrimal, dar evitandu-se gestul de reflex de
respingere a ochiului; exista posibilitatea de lezare a conjunctivei, corneei, sau irisului.
Bolnavul va fi rugat sa inchida si sa miste globul ocular, eventualele lacrimi sau
unguente vor fi sterse cu comprese de tifon sterile.

2. Spalatura auriculara.
Este o tehnica de eliminare a cerumenului, a corpilor vii, a prafului si resturilor
alimentare.
Spalatura se face in canalul auditiv extern spre intern cu ajutorul seringii Guyon cu
ser fiziologic, rivanol, iar ptr corpii vii se administreaza intern glicerina boraxata, dupa care
insecta se va scoate cu ajutorul pensetei anatomice.
Bolnavul este pozitionat sezand cu capul aplecat in zona interesata.
Asistenta medicala va folosi manusi si comprese sterile.

48
49

Se va largi istmul urechii prin tragerea lobului urechii si dupa injectare se va masa
auricular si retinoauricular.
Tavita renala va fi tinuta sub barbia pacientului ptr lichidul scurs in urma spalaturii.
Pregatirea psihica si pregatirea fizica a pacientului sunt necesare.

Biletul nr. 19.


1. CM, 27 de ani este diagnosticat cu otita medie supurata.

a) Administrarea Kanamicinei.
Otita medie supurata presupune un proces inflamator, infectios, secundar, care
impune regulile unui regim igienic de viata si administrare corecta a terapiei.
Toaletarea conductului auditiv se face cu o deosebita atentie, fara materiale
improvizate, numai cu solutie dezinfectatnta, comprese sterile, betisoare prevazute cu
tampoane de vata umectate in solutie.
Tramanetul va fi condus si de administrarea i.m., i.v., cu antibiotice, specific fiind
Kanamicina.
Doza stabilita de medic, timpul de aplicare, vor fi respecate stric, intrucat antibioticul
ca orice medicament de sinteza chimica prezinta toxicitate lezionara asupra nervului auditiv
ducand pana la surditate.
Nu se vor introduce niciodata in conductul auditiv solutii uleioase calde/fierbinti,
glicerina boraxata, ptr ca ele aduna, colecteaza secretiile, suprainfectiile conducand la
complicatii ulterioare.

2. Spalatura oculara.
Este tehnica de eliminare a corpilor straini, a prafului din ochii pacientului.
Pacientul este asezat sazand cu capul in usoasa retioflexie.
Se actioneaza deschiderea pleoapelor cu ajutorul compreselor si se picura in unghiul
intern ser fiziologic, dupa care pleoapele se inchid si este rugat pacientul sa-si miste globul
ocular.
Nu se apropie seringa sau pipeta de liziera ciliara ptr a nu crea relfexul de clipire,
ranire.

49
50

Biletul nr. 20
1. NI, 30 de ani este adus la UPU in criza E.M. (epilepsie majora).

a) Administrarea de Fenobarbital/ Diazepam.


Epilepsia mare (Grand Mal) este o boala neurologica, o stare comitiala cu regim de
urgenta, unde etapele de ingrijire trebuie sa fie rapide, eficiente, vizand siguranta pacientului,
pericolul de autoaccidentare si scoaterea din criza, eficient, astfel:
- bolnavu se va pozitiona in decubit dorsal si va fi descheia la gat si hanie;
- i se va introduce intre aracadele dentare o batista impaturita sau un prosop ptr a nu-si
musca limba in timpul contractiilor;
- in timpul contractiilor nu sa va tine de maini sau de picioare, nu se va lovi peste fata
ori stropi cu apa rece, ptr ca orice excitatie exterioara ii atenueaza contractiile.
- se administreaza dupa incetarea fazelor convulsionare, contorsionate, i.m.,
Diazepam, Fenobarbital si va fi lasat sa se linisteasca, sa doarma fara a i se da amanunte
asupra crizei, evitand starile emotionale negative ale pacientului (deprimare), supraveghindu-l
si asiguradu-i securitatea sa.
Se va comunica ulterior cu pacientul, sfatuindu-l asupra medicatiei si regimului de
viata.

2. Rolul asistentei medicale in investigatia EKG.


EKG –ul , reprezinta electrocardiograma, investigatie care se realizeaza cu ajutorul
electrocardiografului, un aparat atasat la sursa electrica si care prin aplicarea unor electrozi
aplicati la nivelul cutiei toracice, prin unde electrice stabileste evolutia activitatii cordului
(miocardului).
Pozitionarea bolnavului va fi decubit dorsal si citirea se va face dupa cardiograma
(hartie milimetrica ce contine aspecte de configurare a undelor in sistole, diastole).
Medicul va citi acest film, dar asistenta medicala va ajuta la pozitionarea pacientului +
pregatirea psihica, la aplicarea electrozilor cu ajutorul unor cureluse cu orificii ptr capetele
electrozilor, aplicarea facandu-se pe tegumentele curate.
Tehnica actuala a performat un aparat de dimensiuni reduse care poate fi usor
deplasabil in cazurile de IM (infarct de miocard), crize de angor pectoris.

Asezarea electrozilor EKG:

La nivelul membrelor:

50
51

- galben mana stanga;


- rosu mana dreapta;
- verde piciorul stang;
- negru piciorul drept.

La nivelul precordial:
- V1 parasternal dreapta spatiul 4 intercostal;
- V2 parasternal stanga spatiul 4 intercostal;
- V3 parasternal stanga spatiul 4 intercostal jumatatea distantei intre V2 si V4;
- V4 spatiul 4 intercostal linia medio claviculara;
- V5 spatiul 5 intercostal linia axialara anterioara;
- V6 spatiul 5 intercostal linia axialara medie.

Biletul nr. 21
1. SE, 48 de ani. HTA oscilanta, gr.II, menifesta cefalee, epistaxis.

a) Atitudinea asistentei medicale in epistaxis.


Hipertensiunea arterială se caracterizează prin creşterea presiunii arteriale (sistolice
sau diastolice) peste valorile normale (140/90 mmHg).
Epistaxisul este hemoragia nazala cauzata de HTA, TA crescuta, determinand
fragilitatea capilara, ruperea lor.
Hemoragia in majoritatea cazurilor se observa numai pe o singura nara.
Prima atitudine se refera la compresia narii care sangereaza timp de 15 min., dupa care
se stabileste in mod treptat presiunea.
Bolnavul se deshide la gat ptr ca gulerul sa nu apese (staza) venele gatului, creand o
presiune mare la cap.
Pozitionarea va fi sazanda pe un scaun cu spatar inalt sau in pat, sprijinit de perna.
Se vor pune comprese reci pe frunte si la radacina nasului cu scopul de a produce
vasoconstructie (micsorare a lumenului unui vas sangvin, provocată de constrictia
musculaturii vasculare).
Nu se va tine bolnavul in apropierea surselor de caldura – dilatatia vaselor.

51
52

Daca hemoragia nu se opreste, se va introduce in nara sangeranda un tampon cu vata,


umectat in ser fiziologic, cu apa oxigenata sarata, sau Fedrocaina.
Tamponul se va scoate dupa cateva ore foarte incet, dupa ce in prealabil a fost inmuiat.
Bolnavul va sta cu capul inclinat intr-o parte ptr a scuipa in tavita renala, sangele scurs
inspre fundul gatului.
Se pot administra i.m., si i.v.: Ca, Vit C, K, la indicatia medicului.

2. Injectia intravenoasa (i.v.)


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;

52
53

- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

Biletul nr. 22
1. TC, 43 de ani, cazut pe trotuar, etilism cronic.

a) Administrare complex Vit B.


Etilismul este o intoxicatie alcoolică cronică, o stare patologică determinată de
consumul excesiv de alcool.

53
54

Administrarea complexului de Vit B este necesara ptr troficitatea neuromusculara,


activitatea metabolica.
Administrarea este orala, i.m., i.v., – tablete sau fiole.
Se are in vedere protectia individului + asigurarea serviciului de urgenta.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;

54
55

- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza


indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica recoltarii pentru ASLO.


Este proba de sange care ofera informatii despre sistemul imunitar deficitar, pe fondul
unei infectii, vizand reactia antigen-anticorp, testul avand scop de investigare si diagnosticare
a unei boli infectioase.
Recoltarea se face din sange venos, prin punctie intravenoasa in sistem vacutainer,
eprubeta cu dop rosu, fara anticoagulant, obligatoriu cu manusi si masca in saloane
septice.
Valoarea normala este sub 200 UI/ml.
Valoarea crescuta indica infectii streptococice.

Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;

55
56

- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;
• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;
- se informeaza asupra necesitatii procedurii;
- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;

56
57

- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;


- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Biletul nr. 23
1. MN. 24 de ani, este internat cu bronsita cronica astmatiforma.

a) Administrare de Ventolil.
Bronsita cronica este o afectiune cronica inflamatoare a bronhiilor, însotita de o
secretie exagerata de mucus, care produce tuse si expectoratie de sputa mucoasa sau
mucopurulenta.
Administrarea de ventolil se face pe cale respiratorie pe baza de aerosoli, cu ajutorul
spray-ului nazal bronhodilatator antispastic, antiinflamator.
Cele 2-3 pufuri se administreaza in acazul puseelor de crize acute.
A nu se crea dependenta.

2. Tehnica recoltarii ionogramei.


Ionograma este testul prin care se determina ionii din sange sau urina.
Pentru recoltarea sanguina se folosesc vacutainere cu dop rosu – fara anticoagulant.
Ionii care se determina prin acest test sunt: K, Na, Ca, Mg, Cl, care pot semnala boli.
Cresterea Na: deficit de apa, tratament cu ACTH – 133 -147.
Scaderea Na: nefropatii, boala Addison.
K crescut: insuficienta renala, coma diabetica.
K scazut: diaree severa, poliurie 3,6-5,4 moli/l.
Ca crescut: hiperparatiroidism 8,4-10,2 mg/l
Ca scazut: insuficienta renala paratiroidiana
Mg crescut: coma diabetica, uremie 1,7-2,3 mEg/l
Mg scazut: pancreatita acuta, delirum tremens
Cl crescut: leziuni tubulare renale
Cl scazut: sindrom de deshidratare, insuficienta cortico suprarenala 94-111 moli/l

57
58

Biletul nr. 24
1. PA, 25 de ani, este adus la UPU cu IMA.

Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizează prin necroza muşchiului miocardic


(pe o suprafaţă mai mult sau mai puţin extinsă) determinată de obstrucţie coronariană prin
tromboza.

a) Montarea branulei.
Perfuzia reprezintă modalitatea de administrare pe cale intravenoasa a tratamentului si
a solutiilor hidroelectrolitice.
Montarea si executia perfuziei cu scop terapeutic, trebuie sa se faca in conditii
aseptice, respectandu-se timpii de executie.
Zona de electie majora este fata posterioara a plicii cotului, cu abordare intravenoasa,
pacientul fiind pozitionat in decubit dorsal, cu sprijin cefalic si cotier, cu ajutorul pernitelor
sau prosoapelor.

Materiale necesare:
- trusa de perfuzie;
- stativul de perfuzie (mobil, metalic, sau dispozitive de agatare metalice sau plastice);
- garou;
- paduri cu alcool;
- banda adeziva;
- tavita renala (acolo unde se administreaza si tratament suplimentar – fiolaj);
- manusi sterile.
Pregatirea psihica a pecientului este necesara, si de asemenea masurare functiilor
vitale, evacuarea vezicala si intestinala la nevoie.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se agata solutia in stativ;

58
59

- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat


portiunea unde va fi introdus perfuzorul;
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau
de nimic pentru a-l pastra steril;
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple
jumatate;
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana
cand nu mai este nici o bula de aer;
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza
perfuzorul la ac/branula;
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii.

Efectuarea perfuziei:
- spalarea pe maini cu apa si sapun, se pun manusile;
- se examineaza calitatea venelor;
- se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului;
- se badijoneaza plica cotului cu alcool;
- se efectueaza punctia venei alese si se aspira ptr control;
- se indeparteaza garoul si se conecteaza trusa perfuzabila la calea de acces;
- se fixeaza acul de punctionare cu un pansament adeziv;
- se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Durata perfuziei (care nu trebuie sa depaseasca 2 zile), nr de picaturi/min. sunt


indicate de catre medic.
Bolnavul va fi supravegheat ptr depistarea imediata a edemelor, durerilor la locul
punctiei, infiltrarea paravenoasa a solutiei perfuzabile ( pericolul trombozei, flebitei).
Vor fi verificate permanent: filtrul picuratirului, clema corect fixata pentru debit,
traiectul coloanei perfuzabile, sa fie corect.

2. Tehnica recoltarii proteinei C reactive.


CRP –ul este o proteina sintetizata in ficat care arata prezenta unui proces inflamator
in organismul uman.
Testarea in sange a acestei proteine se face in corelatie cu alte teste de aceeasi
semnificatie: VSH, Fibrinogen.

59
60

Proteina C reactiva este proteina care precipita specific cu polizaharuri cu bacilul


pneumococic. Are scop de investigare, diagnosticare.
Recoltarea se face prin punctie venoasa – sistem vacutainer cu eprubeta cu dop rosu.
Valorile normale: 0 – 5 mg/litru.
Daca este crescuta semnalizeaza infectii bacteriene pneumococice, stari
complicate postoperatorii, afectiuni maligne, pneumonii, IMA.
Inainte de recoltare pacientul va fi pregatit fizic si psihic., explicandu-i-se necesitatea
si importanta recoltarii analizei.
Se va citi tehnica.

Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;
- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;
• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;

60
61

- se informeaza asupra necesitatii procedurii;


- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;
- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Biletul nr. 25
1. ST, 40 de ani, este adus la UPU cu plaga deschisa taiata prin obiect
metalic ruginit.

a) Ingrijirile etapizate ale asistentei medicale.


Bolnavul va fi primit de asistenta medicala la masa de pansament (pat de consultatie).
Plaga va fi examinata de medic, si asistenta medicala va urma indicatiile de ingrijire
ale medicului, orientandu-se in primul rand spre toaletarea plagii si zonelor invecinate,
folosirea de substante dezinfectante si hemostatice asupra plagii, pansarea plagii.
Daca plaga este recenta (pana la 6 ore), bolnavul va fi vaccinat antitetanos.
Se vor folosi ptr toaletare si pansament: cloramina, betadina, rivanol, comprese sterile,
fase de tifon sau plasa de bandaj, tavita renala.

61
62

Zonele vecine vor fi sterse circular cu cloramina, betadina.


Zonal se va sterge cu apa oxigenata, rivanol, betadina, de la centru spre periferie.
Daca taietura este profunda se va recomanda si executa sutura (de catre medic).
Bolnavului i se pot administra analgezice, antiinflamatoare, prima doza de antibiotic.
Importante sunt pregatirea fizica si psihica a pacientului.

2. Tehnica vaccinului antitetanos.


Vaccinarea este calea de administrare subcutanata in tesutul conjuctiv subcutanat.
Scopul este terapeutic, preventia.
Zonele de electie: fata externa a bratului deltoid, flancurile peretilor abdominali, fata
superoexterna a coapsei, zonele pectorale.
Se pregateste fizic si psihic pacientul confuz.
Asistenta medicala se pregateste si cuteaza cu indexul si policele o portiune din
tegument.
Se patrunde cu acul longitudinal urmand cuta, inclinarea acului este de 45 grade, (la
insulina de 90 gr.).
Injectarea este lenta, se retrage brusc acul, se tamponeaza locul.
Locul de injectare, daca este cazul este alternat.
Nu se administreaza in regiuni cu afectiuni deramtologice.
Vaccinarea cu antitetanos este necesara mai ales in cazul taierii cu obiecte
ruginite, oxidate.
Se pot aplica zonal comprese reci ulterior, si se pot administra antiinflamatoare.

Biletul nr. 26
1. VM, 30 de ani este internat cu leucemie acuta.

a) Administrarea de sange proaspat.


Leucemia este un tip de cancer al sângelui sau al măduvei osoase caracterizată printr-
o crestere anormală a celulelor imature albe din sânge numite blasti.
Administrarea de sange transfuzional trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
- sa fie izogrup, izo RH;

62
63

- sa fie recoltat de cel mult 3 zile (in cazuri extreme 1 luna de zile);
- sa fie verificat: sifilis, SIDA, hepatita, malarie, etc…;
- sa aibe aspectul corespunzator (limpede fractionat);
- sa fie admninistrat la temperatura corpului uman (este pastrat in frigider la 5-6 gr. C,
dar nu se incalzeste brusc la sursa de caldura).

Pacientul va fi pregatit fizic si psihic si i se vor asigura confortul si siguranta.


Calea de administrare este i.v., in conditii aseptice, cantitatea si debitul fiind indicate
de medic.

2. Tehnica recoltarii grup si RH. Tehnica I.V.


Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;
- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;
• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

63
64

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;
- se informeaza asupra necesitatii procedurii;
- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;
- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Biletul nr. 27
1. SA, 25 de ani, este internat in soc hemoragic.

a) Administrarea de hemostatice.
Socul hemoragic este starea provocata de pierderea unor cantitati mari de sange (peste
1 litru de sange – 20% din cantitatea totala a sangelui corpului).
Ca urmare a pierderii de sange avem: TA scazuta, pulsul este rapid – tahicardie,
paliditate, racirea extremitatilor, senzatie de sete, ameteala, lipotimie, pierderea cunostintei.

64
65

Bolnavul va fi asezat in sezut dupa care se poztitioneaza in decubit dorsal,


Trendelenburg proclive (capul mai jos decat trunchiul) ptr oxigenare cerebrala, picioarele
ridicate.
Se aplica comprese reci, pungi cu gheata (in functie de zona).
Se administreaza :
- Vit C, Ca, Vit K (i.m.; i.v.);
- oxigenoterapia;
- administrare de sange;
- perfuzie i.v. si solutie salina – aport hidroelectrolitic.
Bolnavul va fi protejat, acoperit cu patura si i se vor urmari functiile vitale.

2. Tehnica montarii transfuziei.


Prin transfuzie se întelege introducerea de sânge, plasmă sau globule rosii în sistemul
circulator al unui bolnav.
Abordarea este intravenoasa pe ac, branula sau cateter, la plica cotului sau la
membrele superioare, la membrele inferioare se evita trombloflebitele. La copii sub 1 an –
venele epicraniene
Perfuzorul de unica folosinta trebuie sa fie intact, tubulatura trebuie sa fie controlata
(cu sange, fara aer in camera de filtrare).
Pe toata durata transfuziei, pacientul trebuie supravegheat: primi 10 ml. de sange se
administreaza rapid, dupa care se raresc.
In caz de frison, agitatie, stare de rau, se opreste transfuzia.
Inaintea transfuziei bolnavul nu mananca, eliminare fiziologica sau indusa, scaunul,
urina.
Ritmul de administrare este de 60 de picaturi/min.
La bolnavul cu insuficienta cardiaca 30-40 picaturi/min. ptr evitarea supraincarcarii
cordului (EPA).
In transfuzie nu se administreaza Ca, antihistaminice; ele se pot administra in
hemoragii masive, pe o vena la celalat brat.

Transfuzia de sange.
Prin transfuzie se întelege introducerea de sânge, plasmă sau globule rosii în sistemul
circulator al unui bolnav.

65
66

Transfuzia se poate face:


- direct – cu sânge proaspăt;
- indirect – cu sânge conservat.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- ac, branula sau cateter;
- substanta injectabila (sangele);
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se face determinarea sa fie izogrup, izo RH;
- medicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele
primitorului, grupa sângelui, data de expirare ca si calitatea flacoanelor;
- flacoanele se incalzesc la temperatura camerei (lent langa pacient).

Pregătirea bolnavului:
- transfuzia de sânge se execută în salon la patul bolnavului;
- asistenta pregăteste bolnavul; transfuzia se face pe nemâncate;

66
67

- bolnavul îsi va evacua vezica si intestinul gros;


- bonavul va fi asezat în decubit dorsal;
- se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se punctionează vena si se fixează acul si amboul tubului cu leucoplast;
- se controlează ritmul de scurgere;
- se acoperă bratul bolnavului cu un câmp steril;
- numărul picăturilor se poate urmări la 30-60 minute;
- in caz de frison, agitatie, stare de rau, se opreste transfuzia.

Accidente transfuzionale si posttransfuzionale:


- incompatibilitatea de grup;
- transfuzia unui sange alterat;
- introducerea aerului în vasele sanguine;
- administrarea într-un ritm accelerat a unei mari cantităti de sânge;
- transfuzia sângelui neîncălzit;
- reactivitatea neobisnuită a bolnavului.

Biletul nr. 28
1. BC, 26 de ani, este adus la UPU cu contuzie forte, plaga zona
occipitala.

a) Efectuarea pansamaentului.
Pansamantul reprezinta stratul protector din material moale aplicat asupra unei leziuni
inchise sau deschise, cu scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea.

Pansamentul poate fi:


- protector – pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate;
- absorbant – pe plagi drenate sau secretante;

67
68

- compresiv – pe pe plagi sângerânde (scop hemostatic), pentru


imobilizarea unei regiuni.
- ocluziv;
- umed.

Aplicarea de comprese sterile se poate face dupa toaletarea si dezinfectarea plagii sau
daca este o plaga suturata se aplica dupa dezinfectare.

2. Tehnica bandajului capelin.


Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea
capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Se asigura prima tura de fixare, circular deasupra pavilioanelor urechii, tura a-II-a va
veni usor circular mai sus, ptr a se forma prin indoire capatul fesei, vor urma cateva ture
circulare, dupa care se va pleca cu ture peste cap si se vor cobora in tura circulara, in asa fel
incat sa fie cuprinsa toata zona capilara.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala.

Tehnica bandajului:
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul
la nivelul plagii.

Materiale necesare.
- substante antiseptice – realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din
jur: (alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, cloramina, betadina, acid boric)

Materiale care realizeaza protectia plagii:


- comprese din tifon;
- vata hidrofila.

Mijloace de fixare.

68
69

- leucoplast;
- bandaj.

Instrumentar chirurgical.
- pense;
- foarfece.

Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea


capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Bandajul capelin este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand
cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care
se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera
tot capul.
La sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala.

Biletul nr 29.
1. SA, 42 de ani, internat cu cancer esofagian.

a) Administrarea citostaticilor.
Cancerul reprezinta o grupare de celule anormale si este cunoscut sub numele de
tumora maligna. Cresterea nu poate fi controlata.
Cancerul esofagian este o boala in care celule maligne se formeaza in tesutul
esofagian. Esofagul este conductul muscular care transporta alimentele si lichidele dinspre
cavitatea bucala spre stomac.
Chimioterapia este o metoda de tratament care utilizeaza substante chimioterapice
(citostatice) cu putere de distrugere a celulelor canceroase si impiedica proliferarea lor.
Citostaticele cu scop terapeutic, se prezinta sub forma de flacoane pulbere:
Vincristine, tablete; Puri-Nethol, solutii injectabile: Cytoblastin, fiole; Alexan, solutii
perfuzabile; Taxol, Onkotione.

69
70

Supravegherea psihica si fizica a pacientului in urma pregatirii lui.


Intotdeauna se evita pielea si mucoasele de solutia injectabila iar pacientul trebuie
hidratat ptr a avea o diureza buna.
Trebuie stiut ca reactiile adverse: varsaturi, alopecie reversibila, pot afecta viata
psihica si fizica a pacientului sensibil.

2. Tehnica bandajului spic.


Bandajul spic este recomandat in special in zonele de brat si antebrat sau coapse. Se
fixeaza circular o tura de fixare dupa care o tura trece mai jos si una mai jos. Este un
pansament de sustinere protector.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul
la nivelul plagii.
Se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma
cifrei 8, dand in final aspectul de "Spic de Grau".

Materiale necesare:
- substante antiseptice – realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din
jur: (alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, cloramina, betadina, acid boric)

Materiale care realizeaza protectia plagii:


- comprese din tifon;
- vata hidrofila.

Mijloace de fixare.
- leucoplast;
- bandaj.

Instrumentar chirurgical.
- pense;
- foarfece.

Tehnica efectuarii unui bandaj:

70
71

• membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui
mentinuta dupa pansament;
• rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza
de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura
tifonul in aer;
• se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor
aplica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara;
• se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si
dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in
dreptul plagi;
• daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

Biletul nr. 30.


1. SA, operata de cezariana.

a) Ingrijiri proprii si delegate acordate de asistenta medicala post operator.


Cezariana reprezinta procedura chirurgicala prin care copilul se naste in urma inciziei
abdomenului.
Asistenta medicala supravegheaza pacienta de la venirea din sala de operatii in salon.
Se masoara functiile vitale si se monitorizeaza.
Se urmaresc, respiratia, coloratia tegumentara, coloratia faciala si a fanerelor.
Se controleaza traiectul corect al tubulaturii perfuzabile, sondele vezicale, conectarea
la statia de oxigen si prezentarea pacientei acoperita cu patura, lateralele trase la pat, tavita
renala in apropierea patului.
La trezire se vor umezi buzele pacientei cu comprese umectate, sa va controla
pansamentul aplicat asupra inciziei saturate, aspectul pungii colectoare de urina.
La indicatia medicului se vor masura functiile vitale: TA, temperatura, pulsul: se vor
chestiona pacientele asupra unor eventuale sensibilizari la antiinflamatoare si antibiotice.
Se va administra prima doza de antibiotic si daca pacienta nu este febrila i se pot
administra injectii si Polidin.
Antibioticele se pot administra i.m. si se pot da analgezice, deoarece pacienta prezinta
disconfort la deplasare, pozitionare.

71
72

Se va sfatui pacienta sa evite frigul si apa rece, ridicari de greutati, explicandu-i-se


pericolul infectarii si sterilitatii ce se poate instaura, mai ales la o pacienta tanara, precum si o
viata ordonata, fara schimb de parteneri.

2. Tehnica recoltarii fibrinogenului.


Fibrinogenul este o substanta proteica din sange sintetizata de ficat fiind factorul 1 in
coagularea sangelui.
Are scop de diagnosticare.
Se recolteaza i.v., cu sistem vacutainer, eprubeta cu dop albastru care contine
anticoagulant: (citrat de sodiu) , in conditii aseptice, pozitia sezand, semisezand sau decubit
dorsal.
Valoarea normala 200-400 mg/dl.
Valoarea crescuta este in: infectii bacteriene, RAA, neoplasm de plamani,
pancreas.
Valoarea scazuta la: neoplasm de prostata. CICD, afectiuni hepatice cronice,
limfoame.
Pregatirea fizica si psihica a pacientului este foarte importanta.

Biletul nr. 31.


1. VA, 28 de ani, este adus in UPU cu arsuri de gr.II.

a) Pansamentul in arsura de gradul II.


Arsurile de gradul II sunt afectari ale epidermului. hipodermului cu prezenta
veziculara.
Zona vicinala se decontamineaza circular cu solutie dezinfectanta.
Local se poate aplica spray gen: Cortizon, Bioteracor, si se vor aplica comprese sterile,
toate dupa ce se va face cu blandete dezinfectarea zonei, fara a se sparge veziculele – pericol
de suprainfectare.
Pregatirea psihica si fizica a pacientului.

Pansamentul poate fi:


- protector – pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate;
- absorbant – pe plagi drenate sau secretante;

72
73

- compresiv – pe pe plagi sângerânde (scop hemostatic), pentru


imobilizarea unei regiuni.
- ocluziv;
- umed.

Aplicarea de comprese sterile se poate face dupa toaletarea si dezinfectarea plagii sau
daca este o plaga suturata se aplica dupa dezinfectare.

2. Tehnica pansarii plagii deschise infectate.


Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul
de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea.
Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza
orice material textil, cu conditia sa fie curat.
Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia
unei plagi, în scopul cicatrizarii ei.
Plaga va fi examinata de catre medic, asistenta medicala urmand indicatiile de ingrijire
ale medicuui.
Se are in vedere toaletarea plagii si zonelor invecinate plagii, folosirea de substante
dezinfectante si hemostatice cu actiune asupra plagii.
Zonele vecine plagii se dezinfecteaza cu: cloramina, betadina, iar ptr dezinfectia
zonala a plagii se folosesc ca dezinfectante: rivanol, betadina – de la centru spre periferie.
Se mai aplica comprese reci sterile cu rol dezinfectant, si se folosec pense anatomice,
foarfce sterile.
Daca plaga este recenta (pana la 6 h) bolnavul va fi vaccinat antitetanos.
Daca taietura este profunda se recomanda si executa sutura de catre medic.
Este importanta pregatirea fizica si psihica a pacientului.

Biletul nr 32.
1 TD, 55 de ani, imobilizat la pat, bolnav cronic.

a) Administrarea de medicament intravenos.


Injectia intravenoasa (i.v.).

73
74

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in


circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;

74
75

- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;


- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Tehnica pansarii escarelor ulcerate.


Escarele ulceroase reprezinta un grad avansat de distrugere al straturilor in
profunzimea dermica cu pierderea de lichid limfatic, seros si eliminari sangvine cu un grad
ridicat de suprainfectie.
Plagile formate vor fi spalate si dezinfectate in zonele vecinale si in interiorul lor cu
substanta de cloramina diluata corespunzator.
Se vor aplica apoi comprese sterile umecate suficient cu rivanol, acoperite de un strat
de comprese sterile, dupa care va urma bandajul cu fixare prin benzi de leucoplast.
Manevrarea timpilor de executie se face cu pregatirea asistentei medicale (spalat,
dezinfectat, manusi), cu pense anatomice (port tampon, port comprese), foarfece, daca este
cazul decalotarii tesuturilor duritalizate – instrumente prezente in truse chirurgicale sterilizate.
Comunicarea cu pacientul, supravegherea, pregatirea fizica si psihica reprezinta un
confort psihic si fizic pe cat este posibil ptr satisfacerea pacientului.
Tratamentul consta in: antitermice, analgezice, antibiotice, antiinflamatoare.

Biletul nr. 33.


1. DA, 60 de ani, este internata cu anexita bilaterala.

75
76

a) Administrare de antibiotic.
Anexita sau raceala la ovare este una dintre cele mai comune afectiuni ginecologice si
apare frecvent in randul femeilor, uneori chiar recurent. Ea se mai numeste si Boala
Inflamatorie Pelvina (BIP) si reprezinta principala cauza a durerilor ginceologice la nivel
pelvin.
Antibioticele sunt substante antimicrobiene, capabile sa distruga sau sa opreasca
multiplicarea microorganismelor patogene, fiind considerate chimioterapice antibacteriene.
Caile de administrare ale antibioticelor in anexita sunt i.m. sau i.v.

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

76
77

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Spalatura bucofaringiana.
Scopul este terapeutic, pentru indepartarea exudatelor patologice de pe mucoasa
bucala, amigdale, mucoasa faringiana.
Se executa in: boli infecto-contagioase, faringe-amigdalite.
Materiale necesare: sort cauciucat, tavita renala, prosop steril, camp steril, irigator,
tub de cauciuc.

77
78

Solutii: ceai de musetel, cloramina.


Pregatirea fizica si psihica a pacientului.
Pozitia este sezanda, bolnavul este protejat cu un prosop si se aseaza tavita renala sub
barbie.
Asistenta medicala se pregateste, se spala, se dezinfecteaza, isi pune manusile.
Irigatorul se aseaza la 50 cm deasupra cavitatii bucale, se introduce canula in gura, se
da drumul la lichid, se colecteaza lichidul in tavita.
Se reface zona de lucru, se noteaza procedura in FO.
La aceasta procedura executata in echipa, copii vor fi imobilizati.
Clatirea cavitatii bucale se face prin gargara, cu ceai de musetel, apa sterila.

Bilerul nr 34.
1. IM, 30 de ani, diagnosticat cu angina pultacee.

a) Administrare de antibiotice.
Angina – inflamatie a faringelui si a amigdalelor care împiedică înghitirea si
respiratia.
Pultacee – angină cu amigdalele acoperite de un exudat alb.
Angina pultacee – reprezinta evolutia unei angine eritematoase cu aparitia de puncte
galbui, mici cu aspect cremos, depuneri la nivelul criptelor amigdaliene.
Antibioticele sunt substante antimicrobiene, capabile sa distruga sau sa opreasca
multiplicarea microorganismelor patogene, fiind considerate chimioterapice antibacteriene.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

78
79

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

79
80

2. Tehnica recoltarii exudatului faringian.


Examen cu scop investigator si de diagnosticare.
Se recolteaza din cavitatea bucala, zona istm faringian, loje amigdaliene, bolta
palatina, dimineata , fara a fi servit mancare, bautura.
Daca pacientul are antibiotice aceste vor fi administate cu cel putin 6 ore inainte de
recoltare.
Recoltarea se face prin stergerea celor de mai sus cu tampon steril, introdus in
eprubeta sterila.
Se trimite la laborator ptr depistare de streptococi β hemolitici, stafilococi.
Bolnavul este asezat in pozitie sezanda, cu pozitionarea capului in retroflexie (inclinat)
si este rugat sa deschida larg gura.
Procedura trebuie sa fie blanda ptr pacient.

Biletul nr 35.
1. SA, 36 de ani, diagnosticat cu gonoree.

a) Administrare de Efitard.
Gonoreea (blenoragie sau sculament) este o boala infectioasa a uretrei masculine cu
transmitere sexuala.
Efitard = antibiotic cu administrare rapida, pericol de precipitare, se vor dizolva
flacoanele numai in ser fiziologic.
Scopul este terapeutic. Efitardul este folosit in boli venerice, infectii renale,
reumatisme.
Calea de administrare este i.m.
Nu se va combina cu anestezice, intrucat diminueaza efectul si nu se poate administra
rapid.
La orice etapa de pregatire ptr injectare, daca preparatul s-a precipitat, administrarea
este intrerupta, de preferabil se va alege alta zona, la interval de cateva minute.
Pregatirea fizica si psihica a pacientului, pregatirea asistentei medicale, supravegherea
si comunicarea cu pacientul.

80
81

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:

81
82

- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;


- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica coproparazitologic.
Corpoparazitologia este recoltarea din materii fecale, din diferite parti, cu ajutorul
spatulei colectorului special.
Recoltarea se face ptr investigare si diagnostivcare in depistarea oualelor, a parazitilor
intestinali sau formelor adulte, oxiuri (viermisori), lambia, geardia.
Recoltarea se face repetat cateva zile si se trimit laboratorului de parazitologie in
maxim 2-3 ore.
Sunt necesare mai multe recoltari ptr ca rezultatele pozitive pot sa apara dupa o serie
de rezultate negative.

Biletul nr 36.
1. AG, 63 de ani, imobilizat la pat, sechele post AVC.

a) Administrarea diureticelor.
Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care
furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag
sangvin.
Diureticele reprezinta grupa de medicamente care produc eliminarea toxinelor prin
urina, contribuind astfel si la scaderea presiunii osmotice, coborand valorile TA.
Se pot administra per os, i.v., sau i.m. conform indicatiilor medicului urmatoarele:
Nefrix, Ufriz, Furosemid, Furantil.

82
83

Injectia intravenoasa (i.v.)


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:

83
84

- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,


calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Schimbarea lenjeriei de pat.


Bolnavii imobilizati, inconstienti, vor fi schimbati cu o grija speciala numai in echipa
medicala – asistent medical si infirmiera.
Se va respecta separarea celor 2 ciruite: lenjerie curata/ lenjerie murdara, manevra se
va face cu echipament special din care nu vor lipsi mastile si manusile, saci separati rezistenti,
de culori diferite.
Schimbarea se va face cu miscari economice, pentru protejarea pacientului si
securitatea sa.
Schimbarea se face din lateral, bolnavul pozitionat in decubit lateral cu sprijin, lenjeria
fiind scoasa prin rulare si pusa tot prin rulare cu schimbul pozitiei pacientului.
Se va incepe cu cearsaful de pat, musama cu aleza (musamaua va fi stearsa si
dezinfectata), fata de perna cu sprijin cefalic al pacientului, la urma va fi lasat plicul patului.
Bolnavul va fi supravegheat continuu si pozitionat corect in urma schimbarii lenjeriei.

Biletul nr. 37.

84
85

1. BD, 36 de ani, este internat cu ulcer gastric hemoragic.

a) Atitudinea asistentei medicale in hematemeza.


Ulcerul gastric este o afecţiune caracterizată prin apariţia une inflamaţii care
degenerează într-o leziune la nivelul mucoasei gastrice. Este favorizat de secreţia crescută de
acid clorhidric şi aproape întotdeauna de infecţia cu Helicobacter Pylori.
Cea mai mare complicatie a ulcerului gastric este HDS –ul reprezentata prin
hematemeza si melena.
Hematemeza reprezinta sangele eliminat din stomac, care este rosu, cu cheaguri, sau
brun inchis ca zatul de cafea amestecat cu resturi alimentare.
Hematemeza apare brusc, fiind adesea precedata de greutate epigastrica, greata,
ameteli, slabiciune, transpiratii, anxietate.
Conduita de urgenta a asistentei medicale in hematemeza este:
- asigura repausul strict la pat in decubit dorsal, fara perna;
- interzice orice efort fizic;
- linisteste bolnavii si apartinatorii;
- colecteaza intr-un vas sangele eliminat de bolnav si-l prezinta medicului;
- administreaza lichide foarte reci sau gheata;
- aplica punga de gheata in zona epigastrica;
- supravegheaza functiile vitale.

2. Tehnica recoltarii transaminazelor.


Punctia venoasa:
Reprezinta crearea accesului la o vena cu scopul recotarii sangelui ptr examenul de
laborator, evacuarea unei cantitati de sange sau introducerea unor medicamente in circulatia
venoasa.

Zone de electie:
- se poate face din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie;
- cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).

85
86

Materiale necesare:
• garou;
• manusi sterile;
• seringa sau eprubete speciale;
• holder cu acul atasat;
• paduri cu alcool;
• etichete;
• bandaj adeziv;
• manusi sterile.

Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul;
- se informeaza asupra necesitatii procedurii;
- se obtine consimtamantul pacientului.

Tehnica puncţiei venoase:


- se spala mainile si se pun manusile;
- pacientul va fi poziţionat în decubit dorsal;
- se alege locul de punctionare si se palpeaza vena;
- se aplică garoul la aprox. 6-8 cm de locul puncţiei;
- se dezinfecteaza zona aleasa cu alcool;
- se fixează pielea sub nivelul locului de puncţie cu policele mâinii stângi;
- se introduce acul in vena cu bizoul in sus, orientat oblic;
- se alege prima eprubeta si se impinge in holder, apoi celelate;
- se schimba cu atentie eprubetele ce trebuiesc umplute;
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului;
- dupa umplerea eprubetelor se retrage holderul si se pune o compresa sterila pe zona
punctionata;
- peste comprea sterila se aplica bandaj adeziv;
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.
TGOP, TGP – valori mari – afectiuni hepatice, disfunctii biliare.

86
87

Biletul nr. 38.


1. MA, 28 de ani este adusa cu fractura deschisa humerala in UPU.

a) Atitudinea asistentei medicale in UPU.


Bolnavul este linistit, combaterea anxietatii, incurajarea.
Se va pozitiona pacientul cu miscari economice; se va imobiliza bratul fie printr-o
improvizatie de atele sau daca este in unitate spitaliceasca se va face imediat dupa consultul
medicului, radiografia bratului.
Imobilizarea cu reducerea functionala se va face cu aparat gipsat si fixarea bratului cu
posibilitatea de evitare a compresiunii.
I se pot administra analgezice, antiinflamatoare si daca este necesar antibiotic, daca
este prezenta si alta evidentiere.
Nu se recomanda eforturi fizice, exces de Ca si vitamine prin medicamentatie ptr a
preveni complicatiile, insa este recomandata o alimentatie echilibrata si supravegherea
bratului de alte accidente.

2. Tehnica pregatirii truselor cu insatrument metalic pentru


sterilizare.
Instrumentul metalic se sterilizeaza prin metoda fizica – aer cald, cu ajutorul unui
aparat – etuva cu aer cald, sau pupinel.
Pupinelul este o cutie metalica cu pereti dublii, cu rafturi interioare ptr trusele cu
instrumente curatate, degresate, inchise jumatate, pregatite ptr sterilizare la o temperatuta de
180°C, timp de 40 min.
La atingerea temperaturii si durata de timp, se aplica intreruperea sursei de caldura, se
lasa sa scada la 30-40°C, dupa care se deschide aparatul, se inchid trusele, se scot pe mese
sterile si sunt baderolate.
Instrumentarul astfel obtinut este considerat steril 24 de ore.
De altfel, banderolele vor contine data si ora sterilizarii, precum si numele celui care a
efectuat-o.

87
88

Se sterilizeaza instrumentar metalic; foarfece, bisturiu, sonde butonate, pense


anatomice, chirurgicale.
Instrumentarul metalic care va fi sterilizat: foarfece, busturiuri, pense anatomice
chirurgicale, ace chirurgicale.

Biletul nr. 39
1. SA, 32 de ani este internata cu lombosciatica.

a) Administrare de antiinflamatoare.
Lombosciatica este o inflamatie acuta sau cronica a zonei lombare a coloanei
vertebrale, care poate cuprinde si nervul sciatic si determina dureri mari la acest nivel.
Boala poate sa apara pe fond infectios, reumatic.
Administrarea de antiinflamatoare presupune calea cutanata, parenterala si rectala.
Forma medicamentoasa este: tableta, fiola, unguent, supozitor.
Recomandarea este a regiunii hipo-desodata si dozarea corecta a crotizonului in timp,
protectie gastrica ptr administrarea orala.
Exemplu: Diclofenac, Ketonal, Ibuprofen, etc.

2. Injectia subcutanata.
Injectia subcutanata este calea de administrare a medicatiei, cu scop terapeutic,
folosita in special ptr administrarea vaccinurilor, insulinei, anticoagulantelor.
Se vizeaza tesuturile subcutanate din zonele deltoide, cadran ombilical, copase.
Seringile si acele sterile sunt speciale, mici, acele sunt scurte
Injectarea se face prin patrunderea oblica, pe zona degresata si decontaminata si
imediat sub pliul format de asistenta medicala intre degete, urmarind aproape orizontala pliul,
fara a ajunge in masa musculara.
Operatiile vor fi executate aseptic, cu manusi si masca daca este cazul (infectiosi,
septici).
Asistenta medicala recomanda pacientilor in timpul supravegherii comprese reci locale
si un antiinflamator. Se retine ca administrarea vaccinurilor nu se face in perioadele febrile,
tulburari neurovegetative, iar temperatura fiolajului trebuie sa fie cea a corpului uman.
Se poate spune tehnica.

88
89

Injectia subcutanata ( s.c.).


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

Scop.
- terapeutic.
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea
de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care


prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:

89
90

- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,


calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);
- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;
- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Biletul nr. 40
1. MC, 49 de ani este internat cu gonartroza.

a) Administrarea Moldaminului.
Gonartroza este cea mai frecventa afectiune articulara in cazul genunchiul, asa zisa si
„boala care imobilizeaza genunchiul”.
Moldaminul este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si se adm. in cazul
antiinflamatoarelor: RAA, reumatism cardiac.
Se prezinta sub forma de pulbere si se dizolva in doza ceruta in ser fiziologic, apa
distilata.
Moldaminul se injecteaza i.m., profund si are modul de injectare rapid, deoarece
solutia se poate precipita, blocand pistonul si astupand acele.
Manevrele de injecatre se fac rapid.
Injectarea are loc in zona fesiera sau a coapselor dupa dezinfectia zonala si
introducerea seringii nedecuplata de ac, cu aspirare minima si introducerea imediata a
substantei.

90
91

Se pot aplica comprese reci locale si se recomanda masajul circular la intervale de


timp ptr patrunderea substantei injectabile in tesuturi.
Comunicarea cu pacientul, colaborarea lui, intrucat solutiile injectabile sunt dureroase,
sunt realizate de A.M.
Acele folosite sunte groase.
Contraindicatii: la persoanele sensibile la Pencilina G, la copii in primul an de viata.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;

91
92

- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;


- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Administrarea percutana a medicamentelor.


Administrarea percutana a medicamentelor presupune aplicarea de unguente, creme,
plasturi medicinali, uleiuri.
Ele trebuiesc sa fie aplicate pe epiderm curat, dezinfectat daca este cazul, fara iritatii,
leziuni, infectii dermice.
Se monitorizeaza pacientul ptr a nu exista reactii adverse: tumefiere, prurit, leziuni,
alergii.

Biletul nr. 41
1. SV, 35 de ani gravida in trimestrul I, vine la cabinetul medical
pentru consult si inregistrare.

a) Atitudinea asistentei medicale.


- ajuta gravida la dezbracare si deplasare;
- cantarirea, inlatimea;

92
93

- masurarea TA, pulsului, respiratiei;


- recoltarea de analize la recomandarea medicului.

2. Maurarea temperaturii si notarea in F.O.


Temperatura este expresia functionarii in parametrii optimi a termoreglarii corpului
uman.
Valoarea normala este de 36,5 - 37°C.
Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza cu pix albastru in foaia
de teperatura.
Zonele de electie sunt: - cavitati semiinchise (axila, plica inghinala, cavitatea
bucala);
- cavitati inchise (rect, vagin).
Termometrele, de la cele clasice pana la cele cu senzori, trebuiesc corect folosite si
citite.
Masurarea locala se face timp de 15 min., tanandu-se cont ca in zona rectala sau
inghinala temp. poate sa fie mai ridicata cu ½ °C.
Aplicarea termometrului se face tanand cont de securitatea pacientului (ex: sugari –
rect), supravegherea pacientului si pozitionarea corecta a termometrului.
Valoarea normala cand este depasita cu 1°C, vorbim de stari subfebrile si cu cat
inaintam in grade, vorbim de febra moderata, febrilitate caracteristica in general procesului
infectios, inflamator.
La 43°C, organismul cedeaza in cazul degeraturilor, inec, politraumatisme, se
instaleaza hipotermia.

Temperatura normala: = 36,5° – 37°C;


Subfebrilitate: = 37° – 38°C;
Febra moderata: = 38° – 39°C;
Febra mare: = 39° – 40°C;
Hiperpirexie: = 40° – 41°C.

Biletul nr. 42
1. GE, 37 de ani este adus in UPU intepat la fata de albina.

93
94

a) Atitudinea asistentei medicale.


- linistirea pacientului;
- pozitia confortabila – decubit dorsal;
- efectuarea i.v. de HHC;
- local se pot aplica comprese reci, frictiuni cu sare;
- scoaterea acului albinei daca este cazul;
- monitorizarea pacientului;
- oxigenare.

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

94
95

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Masurarea TA si notarea in F.O.


Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arteriali.
Factorii care determina TA sunt:
- debitul cardiac;

95
96

- forta de contractie a inimii;


- elasticitatea si calibrul vaselor;
- vascozitatea sangelui.
TA scade de la centru spre periferie.

Scopul masurarii TA este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a


inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Scade de la centru spre periferie.
Masurarea tensiunii se face cu tensiometru, stetoscopul biauricul si cu pix albastru se
noteaza in FO.
Se pregateste psihic pacientul.
Zona de electie este bratul, la nivelul arterei brahiale, masurarea facandu-se in repaus
fizic, dupa servirea mesei.

Timpii:
- se aseaza bratul in pozitie comoda;
- se indeparteaza hainele care pot strange bratul (compresiune);
- se aplica strans manseta, se fixeaza memebrana stetoscopului pe artera, sub marginea
inferioarei a mansetei, se pun olivele in urechi;
- se pompeaza aer in manseta pneumatica pana la disparitie undei pulsatile;
- se decomprima incet si se determina zgomotul produs de prima si ultima unda
pulsatila.

Masurarea TA se poate face in ortostatism, cat si in decubit dorsal sau sezand; in


unele cazuri de urgenta manseta ramane atasata de bratul pacientului ptr control la 15, 30
min., 1 h, etc.
Valoarea maxima: 115 – 140 mm/Hg
Valoarea minima: 75 – 90 mm/Hg.
Vorbim de valori hipertensive la peste 140 mm/Hg si hipotensive sub 100 mm/Hg,
valori strans legate de factori biologici, sex, greutate corporala, inaltime, activitate fizica,
emotionala sau aspecte clinice.

VARSTA T.A. MAX. T.A. MIN.


1 – 3 ani 75 – 90 50 – 60 mm/Hg

96
97

4 – 11 ani 90 – 110 60 – 65 mm/Hg


12 – 15 ani 100 – 120 60 – 75 mm/Hg
adult 115 – 140 75 – 90 mm/Hg
varstnic peste 150 peste 90 mm/Hg

Tensiunea maxima se obtine in timpul sistolei ventriculare, tensiunea minima se


obtine in timpul diastolei.

Biletul nr 43.
1. RS, 46 de ani este internat cu diagnosticul de hepatita B.

a) Administrarea interferonului.
Hepatita virala B este o boala infectioasa a ficatului cauzata de virusul cu acelasi
nume (VHB), care poate evolua catre complicatii grave – ciroza sau cancerul hepatic.
Interferonul este o substanta cu proprietati antivirale, antitumorale si modulatoare ale
functiei imunitare.
Scopul este teraputic cu indicatii in hepatite cronice, tumori, scleroza multipla.

Modul de administrare:
- solutii injectabile, flacoane cu pulbere (Betaforen);
- calea de administrare – subcutanata; zonele – brat, pilieri abdominali, copasa.
- pregatirea psihica si fizica a pacientului.
Betaferonul are solvent clorura de sodiu, din care se aspira 1,2 ml cu seringa de 2 ml si
se dizolva flaconul cu capacel albastru; sovent – capacel alb.
- solutia nu se ingheata, se administreaza imediat dupa preparare (in cazul grunjilor nu
se administreaza); se pastreaza la frigider si se transporta in containere termoizolante (0,8°C).
-supravegherea bolnavului; pot aparea reactii adverse, reactive la locul injectarii,
anomalii ale testelor hepatice, sindrom, grupul, etc.

2. Masurarea respiratiei si notarea grafica in F.O.


Respiratia este nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul inconjurator,
necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioaxidul de carbon rezultat din
arderile celulare.

97
98

Respiratia este un proces format din ventilatie, difuziunea gazelor, etapa circulatorie si
etapa tisulara.

Factorii care influenteaza respiratia sunt:


- factori biologici: varsta, sex, statura, postura, alimentatie;
- factori psihologici: emotiile;
- factori sociologici: mediul ambiant, climatul, locul de munca.
Respiratia in doi timpi: inspiratie, expiratie, se masoara ca o functie vitala fara ca
pacientul sa fie atentionat.
La sugari respiratia este de tip abdominal, la adulti de tip costal.
Numararea se face timp de 1 minut si se observa tipul respiratiei.
Valoarea normala la adult este de 16-18 resp./min.
Notarea se face ptr fiecare masura cu o linie orizontala.

Frecventa respiratiei:
- la nou-nascut 30-50 r/min
- la 2 ani 25-35 r/min
- la 12 ani 15-25 r/min
- adult 16-18 r/min
- varstnic 15-25 r/min

Biletul nr. 44
1. SA, 37 de ani, internat cu sinuzita purulenta.

a) Administrarea Ampicilinei.
Ampicilina este un antibiotic indicat în infecţii cauzate de bacterii sensibile localizate
la nivel respirator, ORL, urogenital şi digestiv. Este indicată şi în meningită bacteriană,
endocardită bacteriană şi în listerioză cu germeni sensibili.
Se administreaza i.m., flacoanele de pulbere dizolvandu-se in ser fiziologic.
Efectuarea nu se face inainte de a depista sensibilitatea sau nu la medicamen.
Pregatirea psihica si fizica a pacientului.

98
99

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:

99
100

- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;


- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica recoltarii VSH.


VSH –ul este viteza de sedimentare a hematiilor.
Hematiile numite si eritrocite sau globule rosii sunt celule ale sangelui cu rol in
transportul gazelor in organismul uman, (adica al oxigenului si dioxidului de carbon), datorita
faptului ca au in compozitia lor o substanta numita Hemoglobina, ce are capacitatea de a se
combina cu aceste gaze.
In structura hemoglobinei se afla o grupare “HEM”, care are capacitatea de a lega
ionii de fier.
Recoltarea probei sanguine, se face prin punctie intravenoasa, cu scop de investigatie
si diagnosticare.
Recoltarea se face cu substanta anticoagulanta (citrat de Na) in eprubeta sau sistem
de recoltat cu vacutainer, cu capac negru.
Valorile normale ale VSH – ului variaza in functie de varsta si sex.
Valori normale: 1 – 7 mm /1h = barbati;
3 – 9 mm/1h = femei;
5 – 15 mm /1h = persoane peste 50 de ani.
Valori crescute in: infectii, cancer, anemii hemolitice, sindrom nefrotic, sarcina,
tromboflebita.
Valori scazute in: hepatita, stari alergice, poliglobulii.
VSH – ul se recolteaza fara staza din cauza acumularii de CO2 in sange.
Se poate completa cu tehnica i.v.

Recoltarea sangelui ptr VSH


Asistenta medicala pregateste materialele necesare:

100
101

- seringa de 2ml de unica folosinta;


- ace sterile de unica folosinta;
- solutie de Citrat de Na 3,8%;
- eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70°, manusi sterile.

Se pregateste pacientul psihic, explicandu-i cu 24h inainte necesitatea efectuarii


examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manance si sa pastreze repaos fizic.

Efectuarea tehnicii:
- asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;
- imbraca manusile sterile;
- aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
- aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;
- punctioneaza vena si desface garoul;
- aspira sange pana la 2ml (1,6ml);
- retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
- scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;
- ingrijeste pacientul dupa punctie;
- eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;

Biletul nr. 45
1. TI, 36 de ani este adusa la UPU cu peritonita.

a) Administrarea penicilinei.
Peritonita este definită ca un proces inflamator al membranei seroase ce acopera
cavitatea abdominală şi organele conţinute în aceasta.
Penicilina este un antibiotic cu actiune si asupra florei bacteriene intestinale.
Se administreaza i.m., flacoanele de pulbere dizolvandu-se in ser fiziologic (daca
medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia intramusculara).
Efectuarea nu se face inainte de a depista sensibilitatea sau nu la medicamen.
Pregatirea psihica si fizica a pacientului.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

101
102

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;

102
103

- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;


- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica recoltarii hemoleucogramei.


Hemoleucograma reprezinta formula elementelor figurate ale sangelui: globule albe,
globule rosii, trombocite si a elementelor componenete – ex: hemoglobina, care, prin citirea
lor pot avea clar scopul de diagnosticare si tratament.
Recoltarea se face prin punctionare intravenoasa sau printr-o singura intepare cu acul
din pulpa degetului, lobul urechii, si intinderea picaturii de sange pe o lama cu ajutorul altei
lame ptr efectuarea unui frotiu (frotiu –picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în
strat subtire si omogen pe o lamă de sticlă pentru a putea fi examinate la microscop).
Recoltarea se face pe loc degresat, dezinfectat.

Valorile normale:
- pentru leucocite 4.000 – 9.000/mm³ sange;
- eritrocite (hematii) 4.500.000 – 5.000.000/mm³;
- hemoglobina 12 – 15/dl sange;
- hematocrit 36 – 46% hematocrit = raportul dintre plasma sanguina si elementele
figurate sanguine (leucocite, hematii, trombocite);
- trombocite (plachete sanguine) 150.000 – 450.000/ mm³ sange.

Valorile scazute pot indica:


- in cazul leucocitelor (leucopenii) se indica afectiuni hepatice, renale;
- in cazul hematiilor si hemoglobinei se indica prezenta anemiei;
- in cazul trombocitelor se indica probleme de coagulare a sangelui sau afectiuni
hepatice.

Valorile crescute indica:


- in cazul leucocitelor – leucemii sau infectii;
- in cazul globulelor rosii – poliglobulii;

103
104

- in cazul trombocitelor – afectiuni vasculare, infectii, probleme de coagulare


sanguina.

Biletul nr. 46.


1. VI, 27 de ani este internata cu cancer mamar stang (operat).

a) Administrarea citostaticilor.
Cancerul reprezinta o grupare de celule anormale si este cunoscut sub numele de
tumora maligna. Cresterea nu poate fi controlata.
Cancerul mamar este o afectiune in care celulele care alcatuiesc sanii incep sa
creasca anormal intr-o maniera necontrolata.
Chimioterapia este o metoda de tratament care utilizeaza substante chimioterapice
(citostatice) cu putere de distrugere a celulelor canceroase si impiedica proliferarea lor.
Citostaticele cu scop terapeutic, se prezinta sub forma de flacoane pulbere: Vincristine,
tablete; Puri-Nethol, solutii injectabile: Cytoblastin, fiole; Alexan, solutii perfuzabile; Taxol,
Onkotione.
Supravegherea psihica si fizica a pacientului in urma pregatirii lui.
Intotdeauna se evita pielea si mucoasele de solutia injectabila iar pacientul trebuie
hidratat ptr a avea o diureza buna.
Trebuie stiut ca reactiile adverse: varsaturi, alopecie reversibila, pot afecta viata
psihica si fizica a pacientului sensibil.

2. Tehnica bandajului capelin.


Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea
capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Se asigura prima tura de fixare, circular deasupra pavilioanelor urechii, tura a-II-a va
veni usor circular mai sus, ptr a se forma prin indoire capatul fesei, vor urma cateva ture
circulare, dupa care se va pleca cu ture peste cap si se vor cobora in tura circulara, in asa fel
incat sa fie cuprinsa toata zona capilara.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala.

104
105

Tehnica bandajului:
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul
la nivelul plagii.

Materiale necesare.
- substante antiseptice – realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din
jur: (alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, cloramina, betadina, acid boric)

Materiale care realizeaza protectia plagii:


- comprese din tifon;
- vata hidrofila.

Mijloace de fixare.
- leucoplast;
- bandaj.

Instrumentar chirurgical.
- pense;
- foarfece.

Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea


capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Bandajul capelin este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu
2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se
trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot
capul.
La sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala

Biletul nr. 47

105
106

1. BM, 30 de ani este internata cu fibrom uterin.

a) Administrarea de sange.
Fibromul uterin reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă ce se dezvoltă în stratul
muscular al uterului.
In administrearea de sange abordarea este intravenoasa pe ac, branula sau cateter, la
plica cotului sau la membrele superioare, la membrele inferioare se evita trombloflebitele.
Perfuzorul trebuie sa fie intact, tubulatura trebuie sa fie controlata (cu sange, fara aer
in camera de filtrare).
Pe toata durata transfuziei, pacientul trebuie supravegheat: primi 10 ml. de sange se
administreaza rapid, dupa care se raresc.
In caz de frison, agitatie, stare de rau, se opreste transfuzia.
Inaintea transfuziei bolnavul nu mananca, eliminare fiziologica sau indusa, scaunul,
urina.
Ritmul de administrare este de 60 de picaturi/min.
La bolnavul cu insuficienta cardiaca 30-40 picaturi/min. ptr evitarea supraincarcarii
cordului (EPA).
In transfuzie nu se administreaza Ca, antihistaminice; ele se pot administra in
hemoragii masive, pe o vena la celalat brat.

Transfuzia de sange.
Prin transfuzie se întelege introducerea de sânge, plasmă sau globule rosii în sistemul
circulator al unui bolnav.

Transfuzia se poate face:


- direct – cu sânge proaspăt;
- indirect – cu sânge conservat.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;

106
107

- venele subclaviculare;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- ac, branula sau cateter;
- substanta injectabila (sangele);
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se face determinarea sa fie izogrup, izo RH;
- medicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele
primitorului, grupa sângelui, data de expirare ca si calitatea flacoanelor;
- flacoanele se incalzesc la temperatura camerei (lent langa pacient).

Pregătirea bolnavului:
- transfuzia de sânge se execută în salon la patul bolnavului;
- asistenta pregăteste bolnavul; transfuzia se face pe nemâncate;
- bolnavul îsi va evacua vezica si intestinul gros;
- bonavul va fi asezat în decubit dorsal;
- se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se punctionează vena si se fixează acul si amboul tubului cu leucoplast;
- se controlează ritmul de scurgere;
- se acoperă bratul bolnavului cu un câmp steril;
- numărul picăturilor se poate urmări la 30-60 minute;
- in caz de frison, agitatie, stare de rau, se opreste transfuzia

107
108

2. Tehnica spalaturii nazale.


Este tehnica de eliminare a mucozitatilor restante, a prafului si uneori adjuvent (
substanta care activează actiunea unui medicament) in sinuzite, rinite.
Spalarea se face cu ser fiziologic sau apa cu sare grunjoasa.
Se inspira o pe nara, cealata fiind lipita prin presare cu degetul.
Stergerea narei se face prin tamponare cu betisoare de vata sau comprese.
Se repeta operatia si ptr cealalta nara.
Niciodadta nu se inspira consecutiv.

Biletul nr. 48
1. TM, 20 de ani este internata cu avort septic.

a) Administrarea Polidinului.
Avortul septic este in general urmarea unui avort ilegal.
Avortul infectat poate avea ca rezultat avortul septic sau toxico-septic, o complicatie
foarte grava frecvent mortala.

Administrarea Polidinului.
Polidinul este un vaccin cu adresabilitate asupra sistemului imunitar, cu actiune
optima in afectiunile infectioase, virale, inflamatorii.
Administrarea polidinului se face pe cale intramusculara, la indicatia medicului in ceea
ce priveste doza si durata tratamentului, sau subcutanat in zona deltoida a bratului, a
copaselor.
Se recomanda ca dupa efectuarea injectiei sa se aplice comprese reci, locale, daca
pacientul prezinta roseata (rugor ) caldura tegumentara ( calor) sau usoara durere (dolor) si
administrare de antiinflamator, analgezic.
Efectuarea polidinului nu se face niciodata unui bolnav febril, cu tulburari digestive.
Fiolele de polidin se tin in frigider dar pana se administreaza, ele vor fi aduse la
temperatura corpului uman, fara incalzire brusca prin alte surse.

Injectia intravenoasa (i.v.)

108
109

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in


circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;

109
110

- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;


- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Tehnica clismei evacuatoare.


Este tehnica de eliminare a materiilor fecale fiind recomandata in constipatie,
constipatii rebele.
Se pozitioneaza pacientul in decubit lateral cu un picior flectat.
Sonda prevede vasul la un capat cu solutia de spalatura (apa fiarta si racita pana devine
calduta; sarea grunjoasa; cateva bucati de sapun rase; carbune medicinal).
Se face pregatirea psihica si pregatirea fizica a pacientului.

CLISMA EVACUATOARE
Definiţie: clisma reprezintă introducerea prin tuburi de cauciuc sau material plastic a
diferitelor lichide în intestinul gros prin anus.
Scop: evacuator
Evacuarea conţinutului gros.
Se face clismă atunci când celelalte metode nu au dat rezultate.
Materiale necesare:
- materiale de protecţie: - muşama;

110
111

- aleză;
- învelitoare;
- paravan.
- materiale nesterile: - irigator;
- tub de cauciuc sau material plastic;
- apă încălzită.
Pentru o clismă la adult, mănuşi, ploscă.
Pentru accentuarea efectului clismelor se pot adăuga în apă:
- sare, 1 linguriţă pentru o clismă;
- ulei, 1 lingură lubrifiant;
- săpun fărămiţat 1-2 linguriţe;
- glicerină 2-3 linguri.

- materiale sterile: - canula rectală prevăzută la capul proximal cu orificii


laterale sau orificiu central pentru irigare;
- robinet şi dispozitiv de joncţiune la capul distal;
- gel lubrifiant pentru ungerea canulei, comprese.

Pregătirea psihică a pacientului:


Informăm pacientul şi îi explicăm tehnica, educăm pacientul pentru menţinerea poziţiei
în timpul clismei şi în special pentru momentele introducerii canulei în rect.
Pregătirea fizică a pacientului:
Asistenta medicală va însoţi bolnavul la sala de pansamente şi îl va ruga să se aşeze în
poziţia decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins, iar cel drept uşor flexat.
Pătrunderea lichidului în colon este mult favorizată de poziţia genupectorală.

Tehica:
- muşamaua şi aleza vor fi aşezate sub bolnav, care va fi poziţionat în decubit lateral stâng;
- se fixează canula la tubul irigatorului şi se va închide robinetul;
- se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase;
- se umple irigatorul;
- se evacuează aerul şi prima coloană de apă;

111
112

- se lubrefiază canula cu o compresă de tifon;


- de fixează irigatorul pe stativ;
- asistenţa medicală se spală pe mâini şi se dezinfectează;
- îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă;
- întroduce canula în rect aproximativ 8-10 cm. prin anus;
- irigatorul va fi ridicat la 60 cm deauspra capului;
- bolnavul va fi rugat să respire adânc, să reţină soluţia 7-10 minute, apoi va merge la
toaletă.
Strângerea materialelor folosite se va face rapid, canula dacă este de unică folosinţă se
pune în containere speciale pentru incinerare. Celelalte materiale se spală, se decomtaminează
şi se sterilizează.

Biletul nr. 49
1. FS, 40 de ani este adus la UPU cu traumatism cranian.

a) Bandajul capelin.
Principala cauza a traumatismelor craniene este reprezentata de accidentele rutiere,
responsabile de jumatate din traumatismele craniene severe, apoi accidentele de munca si
sportive, accidentele casnice si agresiunile.

Tehnica bandajului capelin.


Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea
capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Se asigura prima tura de fixare, circular deasupra pavilioanelor urechii, tura a-II-a va
veni usor circular mai sus, ptr a se forma prin indoire capatul fesei, vor urma cateva ture
circulare, dupa care se va pleca cu ture peste cap si se vor cobora in tura circulara, in asa fel
incat sa fie cuprinsa toata zona capilara.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala.

Tehnica bandajului:

112
113

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul
la nivelul plagii.

Materiale necesare.
- substante antiseptice – realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din
jur: (alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, cloramina, betadina, acid boric)

Materiale care realizeaza protectia plagii:


- comprese din tifon;
- vata hidrofila.

Mijloace de fixare.
- leucoplast;
- bandaj.

Instrumentar chirurgical.
- pense;
- foarfece.

Bandajul capelin recomandat in traumatisme craniene, are in vedere protejarea


capului, fixarea corecta a compresoarelor folosite in pansament.
Bandajul capelin este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand
cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care
se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera
tot capul.
La sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
Nu se vor folosi agrafe ptr fixare, ace de siguranta.
Se vor folosi plasa de bandaj si benzi de leucoplast.
Se ve schimba ori de cate ori este nevoie, in conditii aseptice de catre asistenta
medicala

2. Tehnica spalaturii oculare.


Spalatura oculara.

113
114

Este tehnica de eliminare a corpilor straini, a prafului din ochii pacientului.


Pacientul este asezat sazand cu capul in usoara retioflexie.
Se actioneaza deschiderea pleoapelor cu ajutorul compreselor si se picura in unghiul
intern ser fiziologic, dupa care pleoapele se inchid si este rugat pacientul sa-si miste globul
ocular.
Nu se apropie seringa sau pipeta de liziera ciliara ptr a nu crea relfexul de clipire,
ranire.

Biletul nr. 50
1. FI, 38 de ani, este internat cu hernie de disc.

a) Administrarea de analgezice.
Hernia de disc este o afectiune care apare in orice parte a coloanei vertebrale, de cele
mai multe ori la nivelul inferior al coloanei (lombar).
Uneori poate aparea la nivelul gatului (cervical) si mai rar toracic.
Analgezicele sunt substanţe medicamentoase care se administrează pentru efectul de
reducere sau stopare a durerii.
Ele pot fi: Algocalmin, Ketorol, Ketonal, Tramadol…
Ele se pot administra enteral (oral) sau parenteral (i.m., i.v.)

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:

114
115

- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;

115
116

- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;


- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Tehnica injectiei intramusculare.


I.M. este calea de adm. a medicamentelor cu scopul clar terapeutic.
Zona de electie majoritara o cionstituie ¼ din fata superolaterala ecterna a fesei;
zona deltoidiana , la brat si coapse.
Zona va fi aleasa ca zona fara noduli, infectii dermice, suprafete iritante, lezionate sau
intens piloase.
Pregatirea psihica a pecientului va fi urmata de pozitionarea lui: sezand, ortostatism,
decubit lateral, decubit ventral.
Punctia se va executa in conditii aseptice, a.m. avand manusi chirurgicale si masca
(unde este necesar).
Materialelle necesare se vor pregati pe masuta de tratament, seringi si ace sterile, port
ac, tampon+alcool sanitar, fiolajul necesar, tavita renala.
Executarea se face cu seringa nedecuplata de ac, aspiram ptr a verifica daca suntem
intr-un vas de sange, injectarea fiind lenta.
Este bine sa se alterneze locurile de electie ptr a limita riscurile formarii de nodului.
Se va comunica cu pacientul, se ajuta la imnbracat/dezbracat si se reface zona de
lucru, prin aruncarea deseurilor in containere separate.
Se recomanda pacientului masaj circular, miscari fizice usoare, comprese reci.
In cazul administrarii de antibiotic pacientul este intrebat daca a mai facut antibiotice
si daca raspunsul este negativ se va face testarea sensibilitatii la acesta.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

116
117

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat

117
118

Biletul nr. 51
1. DM, 30 de ani este internat cu enterocolita infectioasa.

a) Administrarea Penicilinei.
Enterocolita infectioasa este o inflamatie a mucoaselor intestinului subtire si a
colonului care poate fi cauzata de o bacterie, de un virus sau de un parazit.
Penicilina este un antibiotic cu actiune si asupra florei bacteriene intestinale.
Se administreaza i.m. Se gaseste in flacoane de pulbere si se dizolva in ser fiziologic
(daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia intramusculara).
Efectuarea nu se face inainte de a depista sensibilitatea sau nu la medicament.
Pregatirea fizica si psihica a pacientului.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:
- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;
- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

118
119

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

2. Tehnica spalaturii auriculare.


Este o tehnica de eliminare a cerumenului, a corpilor vii, a prafului si resturilor
alimentare.
Spalatura se face in canalul auditiv extern spre intern cu ajutorul seringii Guyon cu ser
fiziologic, rivanol, iar ptr corpii vi se administreaza intern glicerina boraxata, dupa care
insecta se va scoate cu ajutorul pensetei anatomice.

119
120

Bolnavul este pozitionat sezand cu capul aplecat in zona interesata.


Asistenta medicala va folosi manusi si comprese sterile.
Se va largi istmul urechii prin tragerea lobului urechii si dupa injectare se va masa
auricular si retinoauricular.
Tavita renala va fi tinuta sub barbia pacientului ptr lichidul scurs in urma spalaturii.
Pregatirea psihica si pregatirea fizica a pacientului sunt necesare.

Biletul nr 52
1. SA, 39 de ani, este internat cu CICD dureros.

a) Administrarea Miofilinului.
CICD = cardiopatie ischemica cronica dureroasa.
Cardiopatia ischemică este, în majoritatea cazurilor, consecinţa unor îngustări ale
vaselor de sânge care hrănesc muşchiul inimii (arterele coronare).
Miofilinul este un bronhodilatator, sub forma de comprimate sau fiole de 10 ml.
Medicament ptr urgenta, are cale de administrare i.v., in primele etape, primele 24-48 h, dupa
care se poate continua terapia cu forma de comprimate si in completare cu Prednison.
Uneori, in crize se poate administra alaturi de cortizon si antihistaminice (antialergice
= Claritine).
Injectia de face lent in abordare venoasa la nivelul posterior al plicii cotului, cu fixarea
garoului, ptr reliefarea calibrului venos.
Dupa punctionarea venoasa, garoul se va desprinde, se va aspira, dupa care se incepe
administrarea.
Folosirea seringii si acelor de unica folosinta, tamponl de vata, alcool si solutie
injectabila, precum si banda mica de romplast ptr astuparea orificiului prin punctionare, tavita
renala ptr deseuri, se vor inscrie in lista de materiale necesare.
Pozitionarea pacientului, este de preferat decubit dorsal cu sprijin cotier.
Bolnavul va fi continuu supravegheat si se va urmari starea de efectuare cel putin 10-
15 min.

Injectia intravenoasa (i.v.)


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.

120
121

Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;

121
122

- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza


indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

2. Tehnica injectiei subcutanate.


Injectia subcutanata este calea de administrare a medicatiei, cu scop terapeutic,
folosita in special ptr administrarea vaccinurilor, insulinei, anticoagulantelor.
Se vizeaza tesuturile subcutanate din zonele deltoide, cadran ombilical, copase.
Seringile si acele sterile sunt speciale, mici, acele sunt scurte
Injectarea se face prin patrunderea oblica, pe zona degresata si decontaminata si
imediat sub pliul format de asistenta medicala intre degete, urmarind aproape orizontala pliul,
fara a ajunge in masa musculara.
Operatiile vor fi executate aseptic, cu manusi si masca daca este cazul (infectiosi,
septici).
Asistenta medicala recomanda pacientilor in timpul supravegherii comprese reci locale
si un antiinflamator. Se retine ca administrarea vaccinurilor nu se face in perioadele febrile,
tulburari neurovegetative, iar temperatura fiolajului trebuie sa fie cea a corpului uman.
Se poate spune tehnica.

Injectia subcutanata ( s.c.).


Injectia subcutanata consta in introducerea solutiilor izotone nedureroase sau cristaline
(insulina, cofeina, histamina, anticoagulante) sub cutan, prin intermediul unui ac atasat la
seringa.

122
123

Scop.
- terapeutic.
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea
de substanta administrata.

Zonele de elecţie:
- regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil;
- fata externa a bratului deltoid;
- fata supero-externa a coapsei;
- reg subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat: (nu se dezinfecteaza in cazul adm de
insulina);

123
124

- se prinde pielea cu indexul şi policele stâng până face o cută, la baza căreia introducem
acul paralel cu suprafaţa zonei;
- se injecteaza substanta, scotandu-se apoi bland dar repede acul, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus;
- se acopera locul injectarii cu un pad alcoolizat.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care


prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea,
contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul
insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Biletul nr. 53
1. BE, 41 de ani este internat cu diagnosticul de litiaza renala.

a) Administrarea de antispastice.
Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin prezenta calculilor în bazinet şi căile
urinare.
Antispasticele reprezinta grupa de mecamente care se adreseaza musculaturii inervate
in forma spasmica cerandu-i relaxarea, eliminarea contracturii.
Ele se administreaza i.m., i.v., sub forma de fiolaj, sau oral sub forma de tablete.
Se poate prezenta una dintre tehnici.

Injecţia intramusculară (i.m.).


Constituie introducerea unor solutii izotonice sau uleioase, in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop:
- terapeutic.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase

Zonele de elecţie:

124
125

- muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi;


- regiunea supero-externa a fesei;
- fata externa a copasei in treimea mijlocie;
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- muschii maseteri.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrarea:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează locul punctionarii cu un pad alcoolizat.
- acul ataşat la seringă se introduce profund în masa musculară printr-o mişcare bruscă.
- se aspiră puţin cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sange;
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica;
- daca nu apare sange se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarba gradat medicatia;
- se retrage acul sub acelasi unghi in care a fost introdus;
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat.

125
126

2. Tehnica injectiei intradermice.


I.D. este calea de administrare a unei mici cantitati de solutii in scopul diagnosticarii si
investigatiei folosita pentru IDR sau reactii de sensibilizare medicamentoasa.
Injectia intradermica se face cu precautii de asepsie: spalarea mainilor si
dezinfectarea locului de injectare cu alcool.
Zonele de electie sunt: fata posterioara a antebratului 1/3 medie ptr IDR la tuberculina
– TBC pulmonar, infectie cu bacilul Koch si uneori mai poate fi folosita si zona cadranului
abdominal.
Seringa are o capacitate de 1-2 ml, acul este scurt cu bizoul (taietura oblica a varfului
acului) lung.
Manevra se face numai cu manusi chirurgicale.
Pielea se suprainalta, tragand putin de ea si se introduce acul fara a depasi limita
dermului.
Se formeaza o papula care ia aspectul “coajei de portocala” atunci cand injectia a fost
bine facuta.
Inainte de injectare este obligatorie pregatirea fizica si psihica a pacientului.
Timpul de raspuns al organismului poate surveni dupa 15-20 min. si in cazul
administrarii antibioticelor, la reactia convulsiv, se abordeaza alt protocol terapeutic.

Injectia intradermica (i.d.).


Injectia intradermica consta in introducerea unor solutii izotone usor resorbabile, cu
densitate mica, intradermic (in derm – piele), prin intermediul unui ac atasat la seringa.

Scop.
- terapeutic – anestezie locala;
- desensibilizarea organismului in cazul alergiilor, BCG la nou-nascuti;
- explorator – intradermoreactiile la tuberculina, la diversi alergeni.
Resorbtia- foarte lenta.

Zonele de elecţie:
- regiuni lipsite de foliculi pilosi;
- fata anterioara a antebratului;

126
127

- fata externa a bratului si a coapsei;


- orice regiune in scop de anestezie.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile;
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii;
- se foloseşte seringa de 1 ml, ace mici, subţiri, cu bizou scurt.

Administrare:
- se spala mainile cu apa si sapun, se pun manusile;
- se dezinfectează regiunea cu un pad alcoolizat;
- se introduce vârful acului paralel cu suprafaţa pielii, strict intradermic şi se injectează
0,1 – 0,3 ml. La locul injectării apare o mică papulă, iar pielea ia aspectul de "coajă de
portocală”;
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se
maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului.
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii cat de mult se
modifica marginile semnului care trebuie citit;
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi
citit;
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata.

127
128

Biletul nr. 54
1. BA, 42 de ani, este diagnosticat cu soc alergic.

a) Administrare de HHC.
Socul anafilactic sau anafilaxia este un tip de reactie alergica imediata si violenta, ce
poate pune in pericol viata celui afectat.
HHC (hemisuccinat de hidrocortizon) are actiune antiinflamatoare, antialergica,
medicamentul fiind compus din flacoane + fiole de solvent.
Substanta medicamentoasa se solubilizeaza in solvent si se administreaza 200-1000
mg i.v., lent sau perfuzie i.v. cu glucoza 5% timp de 24 h.
Cortizonul se poate administra ulterior pe cale orala.
Tehnica de administrare uzuala, necesara, se aplica caii de administrare i.v. cu
supravegherea continua a starii pacientului.

Injectia intravenoasa (i.v.).


Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare.

Scop:
- terapeutic;
- explorator = se administreaza substante de contrast radiologic.
Resorbtia este instantanee.

Zone de electie:
- vena bazilica;
- vena cefalica;
- vena antebratului;
- venele de pe fata dorsala a mainii;
- venele subclaviculare;

128
129

- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la sugari si copii.

Materiale necesare:
- seringi si ace sterile
- substanta injectabila;
- vata cu alcool;
- banda de romplast;
- tavita renala;
- manusi sterile.

Pregatirea echipamentului:
- se verifica medicatia prescrisa astfel: denumirea substantei, cantitatea, concentratia,
calea de administrare, data fabricatiei si valabilitatea;
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic;
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza
indicata, scotand aerul din seringa;
- se schimbă acul seringii.

Administrare:
- spalam mainile cu apa si sapun, punem manusile;
- aplicam garoul elastic strâns moderat, care să comprime numai reţeaua venoasă
superificală, încât să producă staza venoasă;
- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- dezinfectam regiunea cu un pad alcoolizat;
- cu indexul imobilizam vena ce urmează să fie puncţionată;
- introducem acul monat la seringa cu bizoul in sus, in vena;
- aspiram uşor (sângele pătrunde în seringă);
- inlaturam garoul si injectam substanta lent sau rapid.

129
130

2. Recoltarea coproculturii.
Coprocultura este proba de recoltare din scaunul “emis spontan”, cu scop de
diagnosticare, pentru depistarea germenilor afectiunilor enterale, gastroenterocolitele acute,
febre enterice, diaree.
La sugari recoltarea se face din pozitia decubit dorsal, cu genunchi adusi la piept, sau
decubit lateral cu ajutorul sondei Nelaton, direct din rect.
Descarcarea probei de materii fecale se face prin agitare intr-un tub steril (eprubeta) cu
1-3 ml apa distilata sau bulion steril.
Prelucrarea se face imediat.
La copii mai mari, recoltarea se face cu o spatula din coprocultorul steril din mai multe
zone, avand in interior un mediu de cultura.
Intotdeauna proba se efectueaza inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice.
Proba se poate repeta 3 zile consecutiv, ptr ca rezultatele pozitive pot aparea dupa o
serie de rezultate negative.

130

S-ar putea să vă placă și