Carnea este partea comestibilă din corpul unor mamifere, păsări, pești, crustacee și

moluște. În general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu

porțiuni de țesut conjunctiv și adipos (gras).[1] În cadrul acestui termen nu sunt incluse
organele, părțile cornoase (copite, coarne, pene etc.), țesuturile cartilaginoase și osoase.
După normele de igienă sanitar-veterinare carnea trebuie să fie controlată înainte de
consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în consum carnea poate să fie
carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată prin temperatură
ridicată (fierbere sau prăjire), sau prin sărare, uscare și afumare[2]. Carnea este diferită
și după proveniența sa, după specia de animal din care se obține după sacrificare. Spre
deosebire de carnea roșie, carnea albă are avantajul de a fi digerată mult mai ușor,
aduce organismului acizi grași nesaturați, ajută la reducerea lipidelor reducând riscul
bolilor cardiovasculare și a altor afecțiuni.
În prezent, cea mai cunoscută dietă bogată în carne este dieta Atkins, elaborată în anii
1970 de cardiologul Robert Atkins.[3] În anul 2001, organizația American Heart
Association a lansat un anunț public în care dieta Atkins era criticată pentru eliminarea
unor surse necesare de substanțe nutritive din alimentație, subliniind că persoanele care
urmează această dietă „sunt supuse riscului de a nu obține toate vitaminele și mineralele
necesare și totodată riscă să sufere de probleme cardiace, renale, osoase și de anomalii
ale ficatului”.[3]
Pe viitor, se estimează că va fi imposibil ca agricultura modernă să livreze necesarul de
alimente pentru 10 miliarde de persoane, câți vom fi în câteva decenii.[4] Cel puțin, nu
dacă ei vor avea o dietă de tip occidental.[4] Soluția ar fi ca oamenii să treacă la un regim
alimentar vegetarian.[4]