Sunteți pe pagina 1din 34

COLEGIUL TEHNIC PETRU RARES

EXAMEN DE OBTINERE A COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 3


FILIERA: TEHNOLOGICA PROFIL: RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI CALIFICAREA: TEHNICIAN IN CHIMIE INDUSTRIALA

PROIECT
TEMA: METODE AVANSATE DE EPURARE A
APELOR UZATE

CANDIDAT : SERTU TANIA SULTANA

INDRUMATOR DE PROIECT PROF.

- 2011-

CUPRINS :
1. ARGUMENT...............................................................................................3

2. SCHEME TEHNOLOGICE DE TRATARE A APEI POTABILE 2.1. ROLUL APEI PENTRU ORGANISMUL UMAN............... .7 2.2. PROCESE DE EPURARE.....................9 EPURARE MECANICA........................................10. EPURARE CHIMICA....................................................................... 10. EPURARE BIOLOGICA........................................12. 2.3. STAII DE EPURARE ALE APEI........................................ ... .....13 2.4 PROCEDEELE I ETAPELE DE TRATARE A APEI....................19 2.5 CONCLUZII......................................................................................26 3. BIBLIOGRAFIE.......................................................................... ............31

1.ARGUMENT
Apa este una dintre cele mai importante resurse naturale, un factor vital pentru toate organismele vii i majoritatea ecosistemelor, un factor esenial pentru sntatea uman, pentru producerea de alimente i pentru dezvoltarea economic. In ultima jumatate de secol creterea populaiei, urbanizarea, schimbrile din producie i de consum au determinat utilizarea din ce n ce mai mult a resurselor de apa. Astazi, deja se folosete jumtate din cantitatea de apa accesibil din apele curgtoare, pentru anul 2025 fiind prognozat un procent de 70% In figura 1 printr-o diagrama simpl sunt artate relaiile dintre dinamica populaiei i ap. Creterea populaiei prin creterea consumului ap folosit pentru uz menajer i producerea de alimente i bunuri de consum reprezinz cel mai important indicator demografic cu impact asupra resurselor de ap.

Dinamica populaiei Cretere- Migrare- Densitate-Distribuie-UrbanizareMorbiditate-Mortalitate Utilizarea apei Producie agricolIndustrie-CasnicSalubritate&DeeuriHidroelectricitatePiscicultura Efecte asupra populatiei Penurie alimentar Epidemii hidrice Instabilitate social&politic Conflicte- Cretere economic sau declin Deplasri de populaie

Efecte asupra mediului Depleia resurselor de ap- Poluarea apeiDegradarea ecosistemului- Declinul pisciculturiiModificri ale ciclului hidrologic Fig. 1 Relaia apa populaie Apa constituie un domeniu de permanent interes i preocupare pentru sntatea public din cauza relaiei de cauzalitate dintre calitatea i cantitatea de de ap disponibil pentru populaie i starea de sntate.
3

Reducerea incidenei numeroaselor boli transmise sau legate de ap prin creterea gradului de asigurare a populaiei cu ap potabil i sisteme de canalizare este unul din marile succese ale ultimilor 150 ani. Totui pe plan mondial mbolnvirile asociate apei contaminate continu s fie o problem de sntate public deoarece sunt din ce n ce mai multe evidene ale asociaiei dintre contaminarea chimic a apei potabile i producerea sau favorizarea apariiei mbolnvirilor prin unele maladii precum cancer, malformaii congenital, disrupii endocrine, intoxicaii cronice i acute. Astfel, sunt communicate mbolnviri prrin poluarea apei potabile cu pesticide, cu produii secundari dezinfeciei sau altor procedee de tratare a apei pentru potabilizare i prin contaminarea apei cu plumb n reelele de distribuie. Fertilizanii i pesticidele din agricultur, efluenii industriali i apele uzate menajere sunt evacuate in apele de suprafaa, de cele mai multe ori fr tratare sau cu un tratament minimal, contribuie la poluarea apei. Poluarea cu nitrai a apei de but poate avea consecine grave, chiar fatale asupra copiilor mai mici de un an; n organism nitraii sunt redui la nitrii care odat absorbii se combin cu hemoglobina pentru a forma methemoglobina, acesta este incapabil de a fixa i transporta oxigenul de la plmn ctre esuturi, conducnd la anoxie manifestat prin cianoz, asfixie i chiar deces. Agricultura i condiiile de igien sunt principalele cauze de cretere a nitrailor n apa folosit n scop potabil. Accidentele de poluare din surse punctuale sau nepunctuale reprezint astzi, pe plan mondial i local, o cauz frecvent de poluare chimic a apei cu posibile consecine acute sau cronice asupra sntii populaiei din teritoriul afectat. Apa este sinonimul vieii biologice, fiind constituentul major al materiei vii, n medie 80%, la animalele superioare ntre 60-70%, 98% la organismele marine, la bacteriile sporulate 50%. Pn la apariia apei, acum mai bine de 3 miliarde de ani, nu existase nici o form de via cu excepia unor bacterii i a algelor albastre. Datorit apei au aprut vieuitoare ce s-au diversificat, au populat mrile i oceanele, s-au extins pe uscat, rmnd ns dependente de ap. Element major al lumii minerale i biologice apa reprezint deasemenea un suport al vieii i activitii umane, consumul de ap pentru cerinele populaiei i a a activitilor acesteia, per locuitor, la nivel mondial este de 250 m3 pe an,. 100 m3 n rile n curs de dezvoltare i 1500 m3 n SUA.

Apa destinat consumului uman-apa potabil -scurt istoric Din cauza posibilitilor multiple de mbolnvire prin ap i n urma au fost stabilite anumite cerine pentru calitatea apei folosite la but. Primele cerine de potabilitate au avut un caracter empiric i au fost legate de gust, miros, culoare, caracteristici uor evideniabile cu ajutorul organelor de sim i care din acest motiv limitau consumul de ap n caz de modificare a lor. Apele cu gust particular, tulburi sau colorate inhib secreiile digestive i opresc senzaia de sete, fapt demonstrat prin studii. Ulterior, dezoltndu-se chimia analitic au fost introduse cerine chimice pentru apa de but. La nceput caracteristicele chimice ale apei de but se rezumau la gradul de mineralizare i au fost stabilite dup caracteristicele naturale ale apei de la Weimer i aprobate prin Congresul de la Bruxelles 1889. n anul 1894 au fost stabilii, de ctre Rubner indicatori chimici pentru poluarea organic, iar n 1911 au fost fixate limite pentru substane toxice pe baza propunerilor lui Gartner. Primele condiii bacteriologice au aprut n 1904 fiind elaborate de ctre Eijkman, iar Vincent n acceai perioad stabilete, primul, metoda de analiz bacteriologic a apei i de preparare a mediile de cultur n acest scop. Preocuprile pentru reglementarea calitii apei de but au condus la apariia primei legi privitoare la parametrii de calitate n SUA n anul 1914. Reglementri privind apa potabil n Romnia primul standard de calitate a apei potabile a aprut n anul 1952 numai cu parametrii chimici. Standardul 1342 revizuit i completat cu noi parametrii de calitate i valori n 1962 (indicatori bacteriologici), 1971, 1977, 1984 i 1991. Ultima editie,din 1991 a fost armonizat cu Recomandrile OMS pentru calitatea apei potabile din 1984. OMS public prima ediie a Recomandrile pentru calitatea apei potabile n 1984-1985, utilizat ca baz de ctre majoritatea rilor europene pentru stabilirea de standarde n scopul asigurrii securitii apei de but. n anii 1993-1995 I 2000 OMS republic n trei volume Recomandrile pentru calitatea apei potabile. Aceast nou ediie reprezint o revizuire i actualizare a tuturor valorilor de referin la datele siinifice ale ultimelor dou decenii din secolul trecut. Comunitatea European a adoptat n anul 1980 Directiva 80/779 CEE elaborat n 1975. Directiva CE 80/779 i Recomandrile OMS-ului publicate n 1984 sunt rezultatul cunotiinelor de la sfritul anilor 70, de atunci progrese i schimbri importante au avut loc, att n nelegerea efectelor contaminailor asupra sntii i a
5

posibilitilor de detectare sau de ndeprtare a lor din ap, ct i n structura i organizarea industriei de ap. Necesitatea unei revizuirii fundamentale a Directivei a fost recunoscut i agreat de ctre Bruxelles n anul 1993, considerndu-se c, dei calitatea apei a fost mbuntit prin aplicarea Directivei CE 80/779, au rmas nerezolvabile problemele legate de cadrul legislativ n care s se regseasc diferenele de calitate a apei brute i dificultile semnalate n producerea i distribuia apei. Directiva 98/83/CE din 3 noiembrie 1998 cu privire la apele destinate consumului uman a inlocuit Directiva 80/778/CEE din 15 iulie 1980. Aceasta noua directiva este justificat de : - progresele tiinifice i tehnice realizate ncepnd cu 1980; - dificultile ntmpinate pentru aplicarea directivei din 1980 din cauza lipsei unui cadru juridic flexibil i transparent pentru a gestiona situaiile de neconformare, - publicarea in 1994 a recomandarilor Organizatiei Mondiale a Snttii (OMS) cu privire la apele de baut. Directiva din 15 iulie 1980 viza concomitent protecia sntii i a mediului. Directiva 98/83/CEE are ca obiectiv prioritar protecia snttii populatiei impotriva efectelor nefaste ale contaminarii apelor destinate consumului uman obiectivul ei.

2. SCHEME TEHNOLOGICE DE TRATARE A APEI POTABILE


2.1 ROLUL APEI PENTRU ORGANISMUL UMAN.
Fiziologic Cantitatea total din organismul uman reprezint la adult 60-70% din greutatea corporal, astfel la un adult de 70 de kg, 46 sunt ap. n esuturile tinere coninutulde ap este mai mare: 80-90% n embrion i 70 % n nou-nscutul la termen. n organism cantitatea de ap cea mai mare este n plasm. 90%, n esutul nervos 70-80%. Apa din organism constituie mediu pentru desfurarea proceselor fiziologice (absorie, difuzie, excreie), meninerii constantelor fiziologice ca de exemplu temperatura corpului. Organismul nostru elimin zilnic 2,5 litri de ap; prin alimente aportul de ap este de aproximativ 1 litru n consecin ar trebui consumai cel putin 1,5 litri de ap pe zi pentru a compensa pierderile hidrice. Organismul uman nu poate suporta lipsa de ap mai mult de 4-5 zile dei poate tri 30 fr hran. Pierderea a 15 % din apa din esuturi duce la moarte. Pentru sntate i pentru a fi in form este esenial butul apei din abunden. n plus trebuie ca apa pe care o bem s aib o compoziie echilibrat i satisfacatoare n srurile minerale i oligo-elementele indispensabile metabolismului i meninerii homeostaziei mediilor biologice. Igienic Apa este un element de baz pentru satisfacerea igienei individuale, a locuinei, prepararea hranei. Cantitatea de ap necesar pentru nevoile gospodreti este estimat ntre 40-280/l/om/zi. Apa este un facor indispensabil pentru salubritatea unei localiti: splatul stzilor, cldirilor, udatul florilor, ierbii din parcuri: Economic Dezvlotarea economic presupune consum de ap n scopuri extrem de variate: ca materie prim, ca solvent sau separator de substane, etc. Social Satisfacerea cerinelor de ap ale unei comunitii conduce la progres social: posibilitate de dezvoltare economic, igien i salubritate la nivel nalt, prevenirea mbolnvirilor.
7

Relaia dintre ap i sntate este condiionat de trei probleme eseniale: Constrngerile n ap i consecinele lor asupra activitilor umane. Meninerea calitii apei n condiile cererii crescnde de ap. Legtura direct existent ntre ap i sntate, vizibil ndeosebi n cazul mbolnvirilor asociate insuficienei calitative i cantitative de apa potabil i lipsei sistemelor adecvate de tratare a apelor uzate. Marea majoritate a mbolnvirilor asociate apei sunt boli transmisibile, clasificate n general dup natura agentului patogen; din punctul de vedere al igienei mbolnviril sunt clasificate n funcie de situaiile n care asupra apei intervine omul. Astfel, mbolnvirile asociate apei sunt grupate n patru categorii: mbolnvirile transmise de ap. Ele rezult din contaminarea apei cu bacterii patogene eliminate de om sau animale infectate fiind transmise direct prin folosirea apei la but. prepararea hranei sau n scop de mbiere, ca bolile diareice, hepatita, parazitoze intestinale. Holera i febra tifoid sunt exemplele clasice de astfel de mbolnviri (apa contaminat nu reprezint singura cauz de mbolnvire, alimentele i calea fecaloral sunt de asemenea ci de transmitere). Alte mbolnviri precum leptospiroza (obolani) pot fi contractate prin contactul direct al pielii zgriate cu apa contaminat. mbolnvirile prin lips de ap. Apa n cantitate insuficient sau greu accesibil pentru satisfacerea nevoilor de igien individual genereaz unele boli diareice sau boli infecioase ale pielii care, n asemenea situaii, pot deveni endemice. Practic, toate mbolnvirile posibil transmise prin ap pot fi induse prin lipsa sau insuficiena de ap. Aceast categorie de boli cuprinde, de asemenea, i boli parazitare, ca de exemplu variate forme de tifos. Bolile prin lips de ap pot fi reduse prin asigurarea unei cantiti suficiente. mbolnvirile cu suport hidric. n gazdele intermediare care triesc n ap, se petrece o parte din ciclul de via al unor parazii, putnd conduce direct sau indirect la boli parazitare la om, prin ingerarea de ctre acesta a organismelor acvatice, vegetale sau animale (crustacee, pete) infestate i consumate crude sau insuficient preparate.. mbolnvirile legate de ap. Apa poate fi un habitat pentru insecte acvafile vectoare ale unor boli ca malaria, filarioza, encefalita sau menigita viral. mbolnvirile propagate prin ap. Cele patru categorii de boli asociate apei descrise mai sus constituie o preocupare pentru rile n curs de dezvoltare, n schimb, aceast a cincea categorie apare n prezent n rile dezvoltate. Sunt mbolnviri infecioase ai cror ageni pot prolifera n ap i pot ptrunde n corpul uman pe cale respiratorie: meningita generat de amoebe, pneumonia produs de bacteriile din genul Legionella (bacterii care prolifereaz n sistemele de aer condiionat sau de nclzire a apei). Este previzibil ns,
8

apariia i a altor ageni patogeni oportuniti care s gseasc mediu favorabil de dezvoltare n diverse noi dispozitive tehnologice n care se utilizeaz ap. Alte infecii sunt cele cauzate de Cryptosporidium cu semnificaie clinic din cauza imunodeficienei pe care o provoac.

2.2. PROCESE DE EPURARE


Pana la un anumit nivel, receptorii au o capacitate naturala de autoepurare. In prezent, intensitatea proceselor de poluare a depasit cu mult capacitatea naturala de autoepurare a cursurilor de apa, fiind necesara interventia omului pentru prevenirea si combaterea acestor procese. Prevenirea se face mai ales prin masuri de supraveghere si control, iar combaterea poluarii se realizeaza prin constructii, instalatii, echipamente, etc. prin asa-numitele statii de epurare a apelor. Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblul de masuri si procedee prin care impuritatile de natura chimica (minerala si organica) sau bacteriologica, continute in apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze receptorului in care se evazueaza si sa nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia. Procesele de epurare sunt, in mare masura, asemanatoare cu cele care au loc in timpul autoepurarii, numai ca sunt dirijate de catre om si se desfasoara cu o viteza mult mai mare. Instalatiile de epurare sunt realizate tocmai in scopul intensificarii si favorizarii proceselor care se desfasoara in timpul autoepurarii. Procesele de epurare sunt de natura fizico-mecanica, chimica si biologica. In urma aplicarii acestor procese rezulta ca principale produse, urmatoarele : - apele epurate (efluentul epurat) care sunt evacuate in receptor sau pot fi valorificate pentru irigatii sau alte folosinte ; - namoluri care sunt indepartate din statie si valorificate Epurarea apelor uzate cuprinde deci, urmatoarele doua mari grupe de operatii successive : - retinerea si/sau transformarea substantelor nocive in produsi nenocivi ;
9

- prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie sub diverse forme (namoluri, emulsii, spume, etc) Procedeele de epurare a apelor uzate, denumite dupa procesele pe care se bazeaza, sunt : - procedee mecanice in care procesele de epurare sunt de natura fizica ; - procedee chimice in care procesele de epurare sunt de natura fizicochimica ; - procedee biologice in care procesele de epurare sunt atat de natura fizica cat si de natura biochimica. Epurarea mecanica Metodele de epurare mecanica asigura eliminarea din apele uzate a corpurilor mari vehiculate de acestea, a impuritatilor care se depun si a celor care plutesc sau pot fi aduse in stare de plutire. Metoda este larg folosita ca epurare prealabila sau ca epurare unica (finala), in functie de gradul de epurare necesar, dupa cum trebuie sa fie urmata sau nu de alte trepte de epurare. In treapta de epurare mecanica se retin suspensiile grosiere si cele fine. Pentru retinerea lor se utilizeaza gratarele, sitele, separatoarele de grasimi, deznisipatoarele si decantoarele. Epurarea chimica Este mai cunoscuta sub numele de epurare mecano-chimica, deoarece este precedata, in cele mai multe cazuri, de instalatiile de epurare mecanica, prezentate anterior. Epurarea mecano-chimica se realizeaza intr-un ansamblu de constructii care cuprinde : - constructii pentru prepararea, dozarea si introducerea reactivilor de coagulare in apa de tratat ; - instalatii de amestec reactivi ; - decantoare In cadrul epurarii mecano-chimice se folosesc reactivi pentru indepartarea prin coagulare si floculare a materialelor fin dispersate si a celor coloidale.

10

O suspensie coloidala este formata din particule extrem de mici, care poseda la suprafata o anumita incarcare electrica. Aceste incarcari electrice induc o forta de respingere intre particulele vecine, ceea ce explica marea stabilitate a acestor suspensii. Daca, printr-un mijloc oarecare ca, de pilda, moficarea pH-ului sau introducerea unui colloid de sarcina electrica contrara, se reuseste sa se anuleze sa se reduca partial sarcinile electrice ale particulelor din apa de epurat, aceste particule se aglomereaza si formeaza precipitate relative voluminoase (flocoane), capabile sa decanteze rapid. Efectul este inca mai rapid, daca se introduce si o agitare a lichidului. Alegerea coagulantului optim pentru o anumita apa ce trebuie epurata se determina pe baza cercetarilor de laborator. Agentii de precipitare cel mai larg folositi pentru efluentii urbani sunt sulfatul feros si clorura ferica. Dozele uzuale de coagulanti folositi sunt de circa 35 g/m.c. apa pentru clorura ferica si circa 55 g/m.c apa pentru sulfatul feros, putand varia de la caz la caz. Sulfatul feros actioneaza la un pH cuprins intre 6-7 (uneori chiar 5) ; clorura ferica dimpotriva la un pH alcalin. In unele situatii, flocularea si precipitarea sunt mult ingreunate de variatiile pH-ului , de temperatura scazuta a apei sau de faptul ca flacoanele rezultate sunt foarte usoare si se depun greu. In asemenea cazuri, un bun factor de activare a flocularii este silicea active care, in sine, nu este un floculant, ci un element care ajuta la neutralizarea sarcinilor electrice si obtinerea unui precipitat mai compact. Alte substante care pot active flocularea mai sunt si bentonitele, taninul, unele argile, etc. Tratarea cu coagulanti presupune o bune stapanire si cunoastere a debitelor tratate. De asemenea, in functie de coagulant, este necesar un anumit pH al apei ce se epureaza. Timpul necesar pentru reactia coagulantului cu apele uzate este de 10 20 min, process ce se produce in bazine speciale, cu sicane, care asigura un amestect intim. Uneori, aceste bazine sunt inlocuite cu camere de reactie, unde amestecul este asigurat prin agitatoare cu paleta si unde apa stationeaza 15 30 min. Folosirea coagulantilor produce in decantoare un volum de namol de 2-3 ori mai mare decat cel rezultat la decantoarele fara coagulant.

11

Procedeul tratarii chimice se inscrie ca eficienta intre decantare simple si epurare biologica. Prin adaugarea dezinfectarii se poate uneori atinge, prin acest procedeu, eficienta treptei biologice. Flocularea se poate realize fie in bazine separate, fie in bazine comune cu decantorul. Acest din urma sistem are avantajul ca evita spargerea flocoanelor prin trecerea lor din floculator in decantor, asa cum se intampla in cazul in care constructiilr floculatorului si decantorului sunt separate. Bazinele de decantare sunt similare celor prezentate la decantarea gravitationala. Epurarea biologica Epurarea biologica este procesul tehnologic prin care impuritatile organice din apele uzate sunt transformate de catre o cultura de microorganisme, in produsi de degradare inofensivi (CO2, H2O, alte produse) si in masa celulara noua (biomasa). Cultura de microorganisme poate fi dispersata in volumul de reactie al instalatiilor de epurare sau poate fi fixate pe un support inert. In primul caz, cultura se cheama generic namol active , iar epurarea se numeste biologica cu namol active . In al doilea caz, cultura de dezvolta in film (pelicula) biologic, iar epurarea se realizeaza in constructii cu filtre biologice, cu biodiscuri, etc. Namolul activ fiind un material in suspensie, trebuie separat de efluentul epurat prin : sedimentare, flotatie, filtrare, centrifugare, etc. Cea mai aplicata metoda este separarea gravitationala (sedimentarea). In cazul filmului biologic nu se pune problema separarii acestuia de apa epurata, intrucat este fixat pe un support. Cu toate acestea, ca urmare a cresterii biologice, se desprind des portiuni din filmul biologic, care trebuie inlaturate din apa epurata, prin sedimentare. Rolul principal in epurarea biologica este detinut de bacterii. Aceste microorganisme care consuma substantele organice din apele uzate pot trai in prezenta sau in absenta oxigenului (obligat aerobe, facultative aerobe si si obligat anaerobe). In functie, deci, de necesarul de oxygen, procesul de epurare poate fi aerob sau anaerob. Procesul aerob se utilizeaza cu prioritate la indepartarea poluantilor din apele uzate, pe cand cel anaerob, la prelucrarea namolurilor.

12

In stransa asociere cu bacteriile in procesele aerobe traiesc protozoare (ciliate, flagellate), metazoare (rotiferi, nematode) si ciuperci sau fungi. Aceste asociatii de microorganisme se numesc biocenoze. Desi biocenozele sunt formate aproximativ din aceleasi microorganisme, au totusi, un caracter specific pentru fiecare proces de epurare.

2.3. STAII DE EPURARE ALE APEI


Statia de epurare face parte dintr-un sistem de canalizare. Un sistem de canalizare cuprinde un ansamblu de obiecte si dispozitive care, dupa un anumit procedeu, colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza apele uzate de la folosintele din bazinul de canalizare pe care il deserveste. Canalizarea unui centru populat sau industrial poate fi facuta prin unul sau mai multe sisteme independente de canalizare. Schema unui sistem de canalizare este reprezentarea in plan orizontal si vertical a obiectelor principale care constituie circuitul apelor de canalizare, cu indicarea pozitiei lor relative, retele de canale, colectoare principale, deversoare, statii de pompare, traversari de obstacole, statii de epurare, guri de varsare in emisar si instalatii pentru indepartarea substantelor retinute si a namolurilor (fig.1)

13

In general, din schema de canalizare nu vor rezulta dimensiunile canalelor sau ale obiectelor care o compun; ea permite insa aprecieri asupra modului in care este solutionata respective canalizare. Numarul, tipul si amplasamentele constructiilor, care alcatuiesc canalizarea, sunt dictate de : dispunerea localitatii ; situatia cursurilor de apa invecinate, care pot juca rol de emisar ; existenta emisarilor posibili in conditii tehnice si economice admisibile ; cantitatile si calitatile apelor care trebuie canalizate ; caracteristicile bazinelor de canalizare ; relieful si natura terenului ; conditiile de evacuare a apelor de canalizare in emisar ; amplasamentul statiei de epurare ; conditiile de evacuare a namolurilor din statiile de epurare

14

In cazul epurarii apelor uzate pe baza echipamentului si metodelor prezentate s-au imaginat si realizat diferite scheme tehnologice de epurare, in functie de eficienta care trebuie obtinuta, calitatea apelor uzate, conditiile locale, experienta existenta in promovarea unor anumite procedee si tehnologii de tratare, debitul care trebuie epurat. In schemele alaturate se prezinta spre exemplificare trei tipuri de fluxuri tehnologice. In cazul epurarii mecano-chimice, schema tratarii seamana cu cea de la tratarea apelor de alimentare, cu specificul evident al unor calitati de apa diferite. Fig.2

Studiul acestor scheme scoate in evidenta anumite elemente de principiu care sunt respectate in alcatuirea oricarei statii, Astfel, pe traseul deplasarii apei uzate se produce epurarea ei treptata, la inceput de impuritatile grosiere, iar apoi de cele mai fine aflate in stare solubila. Instalatiile pentru epurarea mecanica formeaza prima grupa, in care se prevad succesiv gratare, deznisipatoare, decantoare, precum si instalatii pentru prelucrarea namolului (metantancuri sau decantoare etajate cu paturi de namol). Instalatiile pentru epurarea biologica formeaza a doua grupa. In acestea are loc oxidarea impuritatilor organice care au ramas dupa epurarea mecanica. Epurarea apelor uzate ar trebui sa se incheie cu procesul de dezinfectie, dar aceasta faza se aplica foarte rar. In cazul in care apa uzata se evacueaza intr-un emisar mare, iar conditiile locale permit limitarea la epurarea mecanica, schema poate fi cea din fig.3. La inceput, apa uzata trece prin gratarul 1, instalat pentru retinerea
15

substantelor grosiere, de provenienta organica si minerala, apoi prin deznisipatorul 2 pentru separarea impuritatilor grele, in primul rand de provenienta minerala ; urmeaza decantorul 3 pentru separarea suspensiilor, mai ales a celor organice, iar cloratorul 4, impreuna cu bazinul de contact 5, asigura dezinfectia apei. Pentru prelucrarea namolului sunt prevazute metantancurile 6 cu paturi de namol 7 pentru uscarea namolului. Cand este necesara obtinerea unor eficiente de epurare mai mari in cazul unor debite reduse de ape uzate, se recomanda schema de epurare din fig.3

Principalele procese tehnologice implicate in producerea apei potabile Materia bruta (apa netratata) poate proveni din diferite surse (izvoare, rauri,

lacuri) si, deci, poate avea proprietati foarte variate

16

STATIE DE APA POTABILA

17

Schema hidraulica simplificata a unei alimentari cu apa

18

2.4 PROCEDEELE I ETAPELE DE TRATARE A APEI


Staiile de tratare a apei au structuri destul de diferite n funcie de dimensiuni, complexitate, tehnologii folosite etc. De asemenea exist i ministaii de tratare sau chiar dispozitive individuale. Totui, etapele de tratare sunt de cele mai multe ori aceleai i principiile la fel. Apa se prizeaz de regul din lacuri de acumulare, mai rar din ruri, din zon de protecie sanitar. Faptul c priza de ap nu e la suprafa i c exist grtare face ca de regul la staia de tratare, numit curent uzin de ap, s nu ajung corpuri plutitoare sau solide mari. Ideal este ca nainte de tratare s o preepurezi prin trecerea printr-o poriune de sol, fapt practicat n multe ri, unde apa prizat se injecteaz n sol superficial i la mic distan se extrage i se introduce deja prepurificat n staia de tratare propriu-zis. Iat pe scurt procesele la care este supus apa brut n continuare pentru a deveni ap potabil: Sitarea este prima etap a preparrii apei. n staia de site, prin trecerea apei succesiv prin site cu ochiuri mari apoi mici i ulterior prin microsite, se ndeprteaz corpuri plutitoare, peti, plancton i alte suspensii grosiere. Sedimentarea se produce n decantoare, care pot fi liniare sau circulare. Aici apa staioneaz un anumit timp, n care suspensiile se depun gravitaional pe fundul decantorului, de unde sunt ndeprtate periodic. Pentru c nu toate substanele particulate se depun sau ar dura prea mult, procesul este amplificat prin floculare i coagulare. n acest scop se introduc n ap reactivi cum sunt sulfatul de aluminiu, sulfatul sau clorura de fier, varul etc. Astfel particulele ncrcate electric sunt legate i se formeaz agregate mai mari, neutre electric, care precipit. Filtrarea este urmtoarea etap, care se deruleaz n staia de filtre. Exist mai multe tipuri de filtre, care folosesc nisip respectiv crbune activ. Cele mai rspndite sunt filtru lent (englez) i filtrul rapid (american). Sunt de fapt bazine cu nisip pe care apa la parcurge de sus n jos, gravitaional, ieind limpede. Filtrele se spal periodic pentru a ndeprta masa de impuriti reinute. La "filtrul rapid" procesul de filtrare este mecanic, dar la "filtrul lent" este de fapt un proces mecanico-biologic deoarece n principal la suprafaa filtrului se formeaz un strat colonizat cu alge, bacterii i protozoare, care contribuie activ la reinerea impuritilor prin mecanisme chimice, enzimatice i bacterivore. . Oxidarea este un procedeu suplimentar de ndeprtare a substanelor poluante, care nu se aplic la orice staie de tratare. Oxidarea se face cu reactivi precum ozon, clor sau Cl2O. Ozonul distruge clorfenolii i alte substane ce afecteaz
19

gustul apei. Clormetanii pot fi descompui cu ultraviolete plus ap oxigenat. Cl2O reuete s oxideze i ce nu poate oxida clorul i ozonul. Eficiena oxidrii este redus dac sunt prezeni acizi humici n ap. Pentru o oxidare eficient trebuie tiut ce poluani sunt n ap. n cele de suprafa este greu, pentru c sunt muli i se tot modific. Oxidarea ndeprteaz muli compui nedorii, dar poate genera alii, cum sunt cetonele, acizii carboxilici etc. Adsorbia este o metod folosit la unele staii i se face pe oxid de aluminiu, pe rini adsorbante sau pe crbune activ (impropriu numit filtrare pe crbune activ). Stabilizarea apei cuprinde procedee destinate prevenirii modificrilor apei ntre preparare i utilizarea de ctre consumator, i anume evitrii corodrii conductelor sau precipitrii / depunerilor n conducte. Ideal contra corodrii este s se depun un fin strat de carbonat de calciu sau magneziu pe interior, dar asta depinde practic mult de pH, oxigen, bicarbonat etc. Dezacidifierea se aplic apelor acide, pentru a nu fi corozive. Se face prin aerare mecanic sau adugare de reactiv sau trecere peste substane alcaline. Deferizarea sa demanganizarea se face n scopul ndeprtrii acestor metale, care pot precipita n conducte sau crea probleme la consumatori. Prin introducere de oxigen, Fe2+ se transform n hidroxid de fier 3+ puin solubil. Asemntor se face i demanganizarea, care este stnjenit ns puternic dac sunt prezeni n ap mult amoniu, clor sau substane organice. Exist i metode biologice de deferizare i demanganizare, la care se folosesc bacterii. Dedurizare / decarbonatare. Duritatea apei este carbonatic (dat de carbonaii de calciu i magneziu) i necarbonatic (dat de sulfaii, azotaii i clorurile de calciu i magneziu). Apa dur nu e favorabil sntii dar duntoare multor folosine practice (splat, gtit, instalaii de ap cald etc.). De aceea, pentru potabilizare apa nu se dedurizeaz dect n cazuri excepionale. Se face ns pentru folosine tehnice specifice, cum sunt nclzirea central, dializa renal etc. Distingem dedurizarea propriu-zis, la care se extrage calciul i magneziul cu schimbtori de ioni care cedeaz n schimb ioni de sodiu si hidrogen, sau decarbonatarea, prin care se elimin ionul bicarbonat, prin schimbtor de ioni sau precipitare. Dezactivarea apei se face n scopul ndeprtrii compuilor radioactivi. Cel mai frecvent se folosesc schimbtorii de ioni. Dezinfecia apei se practic la apele de suprafa, filtratul de mal, apele subterane din soluri fisurate, carstice, sau ce filtreaz slab din alt motiv. Scopul este distrugerea agenilor patogeni - bacterii, virusuri i parazii, incluznd chistele. Dezinfecia apei poate avea efecte nedorite prin persistena n apa potabil a unor substane folosite la tratarea ei sau subprodui a acestora, cum sunt clorfenolii, haloacetonitrilii sau trihalometanii (n cazul clorinrii) respectiv aldehidele, fenolii i acizii carboxilici (n cazul ozonizrii). De aceea metoda trebuie aleas i n
20

funcie de poluanii prezeni. Sunt mai multe posibiliti de dezinfecie, dintre care prezentm cele mai utilizate: Clorinare gazoas indirect, cu clor gazos care se transform nti n soluie. Asigur i oxidarea diverselor substane organice i anorganice. Dezavantajul major este c se formeaz compui secundari toxici (de exemplu trihalometani cum sunt cloroformul) , incriminai inclusiv pentru posibil efect cancerigen. O soluie de evitare a formrii lor este prealabila tratare cu ultraviolete i ozon, procedeu controversat deoarece i ozonul d produi secundari nedorii. Apa ce se supune clorinrii trebuie s fie curat n rest, altfel cea mai mare parte din clor se consum n alte reacii dect cele vizate, de distrugere a microbilor. Un alt efect nedorit este cel al formrii clorfenolilor, care afecteaz grav gustul chiar la concentraii infime de 1:20.000.000 ! n ap trebuie s mai rmn o cantitate de clor rezidual care s anihileze microbii ce mai impurific apa pe parcurs pe reea pn la consumator, dar nu n exces deoarece altereaz apa organoleptic i e i duntor sntii. Cl2O are avantaje importante fa de clorul gazos: pH-ul apei nu influeneaz utilizarea lui; are gust i miros propriu mai puin deranjant ca i Cl2; nu reacioneaz cu fenolii i deci nu altereaz organoleptic apa prin clorfenoli; E mai puin reactiv cu compuii organici din ape i ca atare se consum mai puin pe direcii nedorite; formeaz mai puini trihalometani i produse secundare. Dezavantajele sunt c reacioneaz cu acizii humici rezultnd produi toxici chiar mutageni. n plus formeaz cloruri i clorai i ali compui, muli toxici. De aceea pe ansamblu nu se poate afirma c e mai bun dar nici clar mai ru dect clorul gazos. Ozonizarea const n tratarea apei cu ozon, oxidant puternic care are i el avantaje i dezavantaje fa de clor. Avantaje: Necesit timp mai puin pentru reacie (10 minute, fa de 30 minute la clor); activitatea bactericid este de 20 de ori mai puternic; nu este influenat de pH-ul apei; nu persist n ap i nici nu d produi remaneni (se degaj oxigen); nu produce clorfenoli i nu afecteaz nici n alt fel gustul. Dezavantaje: Nu are efect de durat, remanent n reea; eficiena e afectat n prezena substanelor organice, care "concureaz" bacteriile pe care ar trebui s le atace; produce compui toxici cum sunt ozonidele, greu de dozat... Ultravioletele sunt o metod de dezinfecie aplicabil apelor foarte curate, deoarece depind de transparena apei. Trebuie aplicate n strat subire i timp relativ ndelungat, fapt ce face metoda aplicabil numai pentru volume relativ mici de ap. Se formeaz i anumite cantiti de ozon, care la rndul lui d derivai toxici, deci nici tratarea cu UV nu e perfect "curat". Tratare cu argint: Necesit ap foarte curat i contact de mai multe ore a apei cu plcile de argint. Este un bun dezinfectant dar aplicabil mai degrab pentru a
21

menine o ap steril dup ce a fost deja dezinfectat. Razele gamma sunt radiaii electromagnetice, ionizate. Se folosesc mai rar pentru dezinfecie. Ultrasunetele sunt vibraii mecanice de nalt frecven care pot ucide microorganismele. Sunt rar folosite. La de dezinfecia apei trebuie inut cont c viruii sunt mai rezisteni ca i bacteriile coliforme, dar mai puin rezisteni ca protozoarele. Clorinarea obinuit practic nu poate elimina Giardia de exemplu. Ca metode de dezinfecie, eficiena acestora scade n urmtoarea ordine: O3 > Cl2O > HClO > ClO- > cloramine. Tratarea apei la nivel casnic Pentru cei care nu au o surs individual de ap ce nu necesit tratare i nu au alimentare centralizat cu ap potabil sau aceasta ajunge la ei n stare necorespunztoare calitativ, s-au dezvoltat sisteme de uz casnic de potabilizare a apei. Gama de dispozitive este foarte larg, de la simpli schimbtori de ioni pentru dedurizarea apei (pentru nlesnirea splatului etc.) pn la instalaii complexe ce imit cele "industriale" de tratare a apei. Totui, cele mai multe filtre de uz casnic se bazeaz pe trei procedee, prezentate n continuare: Schimbtorii de ioni artificiali sunt dispozitive ce copiaz procesul natural din sol prin care plantele extrag ionii de care au nevoie. Au o mare varietate constructiv i schimb anioni ( azotat, sulfat i metale grele n schimbul clorului i hidroxilului pe care l cedeaz n ap) sau cationi (rein calciu i magneziu i cedeaz sodiu). Ei sunt teoretic regenerabili, dar cei de uz casnic sunt majoritatea capsulai n cartue "de unic folosin" ce se arunc la gunoi dup epuizare din pcate. Dezavantajul este c aduc n ape ali ioni care nu sunt chiar inofensivi (sodiul). De asemenea exist un risc important de contaminare bacterian masei filtrului. Nu reine plumbul sub form de particule i nici compuii organohalogenai i exist riscul de a ceda substane din rina-matrice (monomeri etc.). Filtrele cu crbune activ purific apa prin adsorbia substanelor duntoare n interiorul masei poroase de crbune. Aceasta are o suprafa uria, de 1000 m2 / gram. Adic 5-12 g crbune activ are suprafaa unui teren de fotbal! El reine acizii humici, hidrocarburile, compuii organici halogenai, pesticidele nepolare, plumbul particule etc. Sunt regenerabile i performante. Procesul de adsorbie pe crbunele activ este foarte complex i incomplet cunoscut. Marea lor problem este reversibilitatea procesului, adic desorbia, uneori imprevizibil, ce depinde de muli factori i exist ca risc mai ales cnd n apa de purificat sunt tot felul de poluani sau sunt oscilaii de pH, temperatur, compoziie. Unii poluani pot s i dezlocuiasc pe alii i astfel s fie cedai n apa care de fapt nici nu i mai conine de mult ci doar rmseser stocai n filtru. Alt dezavantaj este c i n aceste filtre
22

se pot dezvolta microorganismele i de asemenea c nu rein poluani precum azotaii, EDTA, unele sruri, pesticide polare... Osmoza invers este performant, dar are ca dezavantaj faptul c demineralizeaz apa, eliminnd i compuii a cror prezen e benefic. n plus s-au descoperit molecule ce reuesc s depeasc cele mai bune membrane, inclusiv compui toxici. Sistemul trebuie curat des pentru a nu fi invadat de microorganisme. Filtrele de ap - prieten sau duman? Filtrele sunt o soluie extrem, scump, temporar i imperfect, orict de performante ar fi. Ele nu fac bine nici mediului nici societii, pentru c n loc s protejm apa vism ca tehnica tot mai performant s ne salveze, i din ap foarte poluat s ias ap bun de but. Tehnic nici nu e posibil, deoarece nici un filtru nu reine orice poluant, iar poluanii se schimb mereu i se nmulesc. Un filtru bun la ceva nu e bun la alt clas de poluant. Un filtru imaginar care ar reine toate moleculele n afara celor de ap ar fi un dezastru pentru scopul de potabilizare a apei, cci furniza o ap distilat, improprie consumului uman, ce ar trebui apoi remineralizat. Filtrele au i multe efecte secundare. Schimbtoarele de cationi rein beneficul calciu i magneziu, introduc sodiu, potasiu sau ioni de hidrogen, argint i prezint risc de contaminare bacterian. Schimbtoarele de anioni introduc clor, argint i prezint risc de contaminare bacterian. Filtrele cu crbune activ au riscul de "strpungere" (s lase poluanii s treac) i prezint risc de contaminare bacterian, ca i filtrele mecanice i ca i osmoza invers, care n plus demineralizeaz apa, dau debit mic i au randament redus, consumnd mult ap brut pentru a obine apa "purificat". "Testarea" clasic a filtrelor, aa cum e prezentat n majoritatea prospectelor i reclamelor, este un nonsens, deoarece rezultatele depind direct de compoziia apei brute ce se supune filtrrii. Un test ar trebui s spun exact de la ce ap pleci i ce ap iese, rezultate ce nu poate fi pur i simplu transpus pentru o alt ap. i chiar atunci rmne incertitudinea dat de filtrele de carbon activ.

23

Instalaie pentru tratarea apei

25

Fluxul tehnologic la tratarea apei

CONCLUZII
Calitatea apei in Romania europeana ramane indoielnica
Calitatea apei potabile, apele uzate si sistemele de epurare constituie mari probleme pe care Romania le are de rezolvat in drumul spre UE. Multa vreme lipsa fondurilor a constituit argumentul cu care s-au aparat autoritatile. In prezent, in Romania exista 224 statii de epurare a apelor reziduale orasenesti. Conform datelor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, in anul 2004, aproximativ 71% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns in rauri, neepurate sau insuficient epurate. Din 1.359 de statii de epurare verificate in anul 2004, 555 de statii, reprezentand 40,8%, au functionat corespunzator, iar restul de 804 statii, adica 59,2% nu s-au ridicat la standardele impuse. Guvernul va contracta de la Banca Europeana de Investitii (BEI) un imprumut in valoare de 41,5 milioane euro pentru reabilitarea retelelor de alimentare cu apa in mediul urban. Creditul va fi restituit intr-un interval de 25 ani, dupa o perioada de gratie de sase ani. Proiectul vizeaza reabilitarea si modernizarea sistemelor de alimentare cu apa si tratare a apelor uzate in municipiile Baia Mare, Bistrita, Drobeta-Turnu Severin, Pitesti si Ramnicu Valcea. Costul total net al lucrarilor este de 181,1 mil. Conform datelor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, in anul 2004, aproximativ 71% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns in rauri, neepurate sau insuficient epurate. Fata de un volum total evacuat de 3.854,162 milioane metri cubi pe an, peste 2.098 milioane metri cubi, 54,5% constituie ape uzate care trebuie epurate. Din volumul total de ape uzate care necesita tratere, peste 29 %, au fost corespunzator epurate. In rest 614 milioane metri cubi, adica circa 29%, reprezinta ape uzate neepurate si aproape 879 milioane metri cubi, circa 42 %, ape uzate insuficient epurate. Din 1.359 de statii de epurare verificate in anul 2004, 555 de statii, reprezentand 40,8%, au functionat corespunzator, iar restul de 804 statii, adica 59,2% nu s-au ridicat la standardele impuse. Una dintre cauzele situatiei actuale in domeniul tratarii apelor o constituie lipsa banilor. Implementarea directivelor din domeniul alimentarii cu apa si epurarii apelor uzate implica eforturi financiare considerabile. Costurile asociate implementarii standardelor in materie de calitatea apei au fost estimate la circa 15 miliarde euro si vor fi suportate partial de Uniunea Europeana (circa 500 milioane
27

euro anual), bugetul statului si din imprumuturi de la institutiile financiare internationale. Investitii in statiile de epurare Costurile totale estimate pentru realizarea investitiilor in domeniile calitatii apei potabile si epurarii apelor uzate urbane depasesc 14 miliarde de euro, in conditiile respectarii angajamentelor asumate prin procesul de negociere conform Capitolului 22-Mediu, a declarat ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor, Sulfina Barbu. "In procesul de negociere cu expertii Comisiei Europene, s-au solicitat si argumentat perioade de tranzitie pentru directivele care implica cele mai mari eforturi financiare. Duratele acestor perioade de tranzitie au fost stabilite la 9-12 ani, pana in anul 2018, pentru implementarea prevederilor privind calitatea apei potabile si respectiv epurarea apelor uzate municipale. Costurile totale estimate pentru realizarea investitiilor in domeniile calitatii apei potabile si epurarii apelor uzate urbane depasesc 14 miliarde de euro", a spus Sulfina Barbu. In acest moment, cele mai mari investitii in statiile de epurare a apelor sunt produse de companiile din industria alimentara. Acestea sunt obligate sa faca o preepurare a apelor reziduale in cazul in care deverseaza in canalizarea localitatilor. Un raport din 2004 arata ca din 31 de unitati agroalimentare mari poluatoare, numai 3 aveau statii de epurare ce respectau standardele Uniunii Europene. Lucrarile de modernizare vor include facilitati noi si reabilitarea, modernizarea extinderea celor existente ceea ce va fi foarte dificil de realizat cu tehnologiile disponibile care vor necesita resurse finaciare mari si o perioada foarte mare de timp pentru realizare. Cea mai mare parte a acestor investitii trebuie finantate de catre autoritatile publice locale care au responsabilitatea colectarii si epurarii apelor uzate si alimentarea cu apa potabila. In acest sens, sunt disponibile fonduri europene (ISPA si SAPARD in prezent si Fonduri de coeziune dupa aderare) care vor acoperi maxim 40 la suta din necesarul de fonduri, restul urmand a fi acoperit de la bugetul de stat, bugetul local, parteneriate public-privat. "Nevoile investitionale au fost prioritizate, fiind luate in considerare aglomerarile urbane mari, de peste 150 000 locuitori echivalenti. In vederea optimizarii costurilor de investitie si a costurilor operationale s-a acordat prioritate proiectelor integrate (alimentare cu apa si canalizare-epurare) de anvergura din aglomerarile mari. Pentru toate cele 22 aglomerari urbane cu peste 150.000 locuitori echivalenti au fost aprobate proiecte prin programul ISPA, in prezent fiind in diferite stadii de
28

promovarea sau executie. Acestea vor fi finalizate in perioada 2007 - 2010. Pentru aglomerarile umane cu peste 10 000 locuitori echivalenti au fost lansate sase proiecte ISPA, iar pentru 58 de localitati din 10 judete sunt in curs de pregatire aplicatii complete pentru finantare din Fondurile structurale si coeziune cu ajutorul unei asistente tehnice ISPA, care vor fi finalizate in ianuarie 2007. Probleme exista si la capitolul de monitorizare a calitatii apelor. Conform rapoartelor de implementare a directivelor europene, in prezent exista 359 de surse punctiforme semnificative de poluare a apelor, o treime din cele 2.347 de corpuri de apa din Romania sunt "puternic modificate", iar 43% din ele risca sa nu atinga obiectivele de mediu la aderare. Din zona privata, exista cateva demersuri pe linia protectiei mediului. Consultantul Louis Berger s-a implicat in proiecte de tratare a apelor uzate, cum ar fi: Supervizarea lucrrilor din cadrul Programului de Dezvoltare a Utilitilor Municipale II - 10 orae din Romania (1998-2001; valoarea serviciilor pentru Louis Berger: 2.500.000 euro); Reabilitarea i monitorizarea sistemelor de aprovizionare cu ap i canalizare pentru zona Cluj (2000-2001; valoarea serviciilor pentru Louis Berger: 1.100.000 euro); Asisten tehnic pentru managementul i supervizarea contractelor ISPA in Iai (2002-2008; valoarea serviciilor pentru Consultant: 3.000.000 euro). Compania Danone PDPA Romania a investit 1,5 milioane euro intr-o statie de tratare a apelor reziduale. Proiectul a fost realizat in parteneriat cu SAPARD si, conform masuratorilor, randamentul de eliminare a substantelor organice continute in apa depaseste 90%. Lasand la o parte rarele investitii, situatia statiilor de epurare a apei la nivel national ramane insa ingrijoratoare. Combaterea poluarii apelor de suprafata- esentiala pentru mediul inconjurator european Raurile, lacurile si apele costale europene, ca de altfel si sanatatea europenilor vor fi mai bine protejate impotriva poluarii cu o serie de substante periculoase datorita unei reglementari noi propuse in data de 18 iulie de Comisia Europeana. Directiva va stabili limite ale concentratiei de pesticide, metale grele si alte substante chimice periculoase care dauneaza vietii animale si vegetale acvatice dar si sanatatii omului. Aceste limite vor trebui respectate pana cel tarziu in 2015. La lansarea propunerii, Comisarul pentru probleme de mediu Stavros Dimas a declarat :"O picatura de substanta periculoasa poate fi indeajuns pentru a polua mii
29

de litri de apa, asa ca este de o importanta vitala sa controlam corect si eficient substantele chimice care pun in pericol mediul si sanatatea omului. Aceste standarde comune de protectie sunt necesare pentru ca multe bazine ale raurilor si ape costale traverseaza frontiere internationale." Ce cauzeaza poluarea chimica Poluantii patrund in mediul acvatic dintr-o varietate larga de surse care includ agricultura, industria si incinerarea. Poluarea chimica poate distruge ecosistemele acvatice prin reducerea biodiversitatii. Poluantii se pot acumula in lantul trofic si pot dauna animalelor pradatoare care consuma prada contaminata. Oamenii pot fi expusi la poluantii chimice prin hrana contaminata- peste sau fructe de mare, prin apa poluata sau prin activitatea recreationala in zone contaminate. Directiva privind standardele de calitate a mediului in domeniul politicii apelor este ultima reglementare necesara sprijinirii Directivei 2000/60/EC de stabilire a cadrului comunitar de actiune in domeniul strategiei apelor cunoscuta sub denumirea de Directiva WFD, piatra de temelie a protectiei apelor in UE. Directiva WFD cere ca toate apele Uniunii Europene sa atinga un stadiu bun de calitate pana in 2015. Stabileste un regim nou pentru prevenirea si controlul poluarii chimice a apelor. Noua propunere va implementa acest obiectiv pentru apele de suprafata; apele subterane au deja o propunere de Directiva specializataCOM(2003) 550- aflata in discutii la Parlament si Consiliu. Cele 41 de substante sau grupe de substante pentru care propunerea de Directiva stabileste limite de concentrare includ 33 de substante catalogate drept "substante prioritare" de catre WFD. Ele prezinta un risc semnificativ pentru mediul acvatic deoarece sunt utilizate la scara larga si conduc la concentratii mare in apele de suprafata. Cele 41 de substante includ pesticide, biocide si metale grele ca si alte grupe de substante ca de exemplu cele care reduc raspandirea focului. Statele membre trebuie sa atinga limitele propuse pentru toate substantele prioritare pana in 2015 si sa stopeze deversarile si emisiile de substante periculoase prioritare pana in 2025. Limitele stabilite se bazeaza pe evaluarile UE de riscuri ale substantelor chimice. Pentru a asigura ca propunerea are baza stiintifica puternica, realizarea proiectului de Directiva a fost amanata pana cand au fost finalizate studiile.

30

31

STATIE DE TRATARE A APEI

33

BIBLIOGRAFIE
1. Teodorescu, M., Tehnologia fabricrii i prelucrrii produselor chimice, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1995 2. Ignatovitz, E., Haerring, G.,Chemie fr Schule und Beruf, Verlag Nournez VolimarGMBH, Europa Lernmitel, 1994 3. Mnescu, S., Cucu, M., Diaconescu, M. L., Chimia sanitar a mediului, Editura Medical, Bucureti, 1994 4. Meirou, E., Drgan, N., Tomescu, N., Chimia Mediului i a Calitii Vieii, Editura LVS Crepuscul, Ploieti, 2000. 5. Pincovschi, E., Braoveanu, D., Tehnologia chimic anorganic, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1982 6. Brener, C., Dan, I., Bumbu, S., ndrumtor pentru lucrri n laboratorul tehnologic i staii pilot, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1977 7. Mihilescu, A., F., Lupuiu I., Bneanu I., Exploatarea i ntreinerea utilajelor i instalaiilor din industria chimic, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1995 8. Rojanski, V., Bran, F., Diaconu G., Protectia si ingineria mediului, Editura Economica, Bucuresti, 1992