totodat;, fizicl qi metafizicd, linind deopotrivi de sensibil qi dc ceea ce poate fi doar gindit, pieritoare in formele pe care lc ir, dar

incoruptibili pi eterni in ea insXqi. Poetul o echivaleazi cu

lumiqa.

pra neantuluij

lCea mai adinci inttrigie a lui Blaga este a acestui,,haos diafan" din care s-a niscut lumea Ei continui si se nascI, intr-un proces cosmog;onic infinit, prin care existenga triumfi mereu asu-

"COROLA DE MINUNI A LUMII,

' Nu cunoa5tem decit vag procesul cXut5rii de,sine-3- poetului, de-a lungul uniii decen-iu. Esieliigur fisi cX.jn-n$rnentulileisuirii

volumuhii ds . "d.b gt 4-e,r. c-operirea" se-+rodqrqsEj B l a ga deschide- pri -liilegcir ii ciffiina," lnaintea c[ruia mdl*diiiiif Ei; irJilft iuri ali pune, ffp chip de ,,prefa[;", Eu na strivesc corola do tninnni * lwrnii.ilndifeient de ordinea in care vor fi fost scriee ,poentele lunrinii" $i de tot ce le precedase, textul accstr reprezirrtil astfel punctul zero al operei, piatra dc temelie a viitorului edificiu
poetrc.,;

caracterul de declaragie al poemului, o pe un ton patetic ai prin care autorLrl, intorcind parcX privirea de la nigte fapte cutremur5toare, exclami ,,eu nu" : ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / si nu wcid / cu mintea lainele, ce le-ntilnesc in *calea meai! 1s.n.;.ifitlul 9i primele lr.rruri sint in fond un strig5;venit diiitr-o experiengi de vialX qi de gindire nedezv5luitX aici, insl mXrturisiti in esggrile epocii dc formafie $i in proza memorialisticX de mai tirziu:(-este, pe de o partc, experienga pripului rl"zboi mondial, qi, pe deilta,-a cultuiii t{e tip pozitivistl["Nu pot sI nu admit o viagi care se ascunde in dosul aparerifelor", ,oameni care triim necontenit cu moartea in f.agd, ar trebui sX avem atita mindrie sI spunem : sunrem rnari, fiindci nu suntem singuri; ceva din taina vegniciei s-a coborit in inimile n,oastre gil ne dX t5ria unor zei", ,,de pretu.tindenea auzim zvonul necunoscutulai, qi cineva ne spune cX atunci suntem mai valorogi cind prin entuziasmul sau iubirea noastrS, printr-un gind sau faptl mare adincim qi mai mult misterul acelei lumi despre care suntem obiqnuiqi si credem ci nu simre, nu judecl"
decl'bragie

llzbitor este mai intii

ficuti

scria Blaga cu ciliva ani iq4inte, intr-un eseu care era mai mult decit meditalid$ftntuirea ,,vielii" cosmice prezente in roate lucrurile, animismuf convingerea ci participim la ,,taina veEniciei" gi ci valoarea existenlei noastre vine de aci, de unde datoria de a ,,adinci",.prin iubire gi.prin fapti, aceast; taini -, totul din nevoia de a da un sens lumii qi existengei umane amenln1arc de neant, sint elemente care rezumi ttn proces de formalie qi exprimi .o sindire qi o atitudine pe care Blaga le agazi la temelia operel lur poetrce...! - El vine aqadar cu o reprezentare a lumii ca o alcXtuire armonioasX, ale cXrei lucruri se prelungesc lntr-un substrat ,,ne-inttrneric" pXtruns", ,,ascuns in adincirni de 9i sint de aceea misteiioase, muiate in ,,tainX" ca lntr-o plasrn5 care le di adevXrata valoare ontologici. Schigind .doar geitul. rnitizirii ("nepitrunsul"), poetul ,,vede" iealitatea absoluti a lurnii ca pe o substanlX magici de care este impregnat tot universul fenomenal : aceasta este ,taina", ,,sfintul-mister". $i dacX algii ,,ucid cu mintea" taina din lucruri, reduc lumea la aparengS, golind-o astfel de substanii absolutX 9i lipsind-o de seni, el sporegte ,,a lumii .tainX", imbogigegte ,,intuneiata zare" ,,cu largi fiori de sfint mister". Opozigia, mai mult inipliciti, sub semnul cXreia a inceput poemul, e subliniat5 inc5 o dati in finalul lui : ,,cXci eu iubesc / ti flori qi ochi pe gi buze gi mormintg'( - toate formele vii ale vielii, ca' 9i acelea ripuse, Cum va spori poetul taina lurnii ? ln chipui cel mai simplu : privind lucrurile ei intr-o perspectiv; care le conferX o dimensiune iscunsS, 'profundS, intuind, dincolo de imaginea perceptibili prin simluri, lor" adevlratX, datX de participarea la sub"realitatea stan[a universului. Altfel spus, v[zlnd lu,nrea ca pe o ,,corol5 de
exclamagie

fruct al unei tensiuni creatoare orientati in direclia clarificXrii viziunii generale a poetului (un poenr din aceeaqi epoci Pe rwina unni templw - vorbegte de ce le cuprinde noaptea / ln sflntul ei potir f5ri de mar"minunile gini", altul Lwme / - oferl o variant5 cireia-i lipsegte ins5 sugestia de arrnonios, ,,ccsmic" : ,,largi urare de minuni : o, lume !"),. rezumX perspe.cdva lui Blaga, asupra lumii - perspecgi reveleazd caractetul tiva unui poet cu sensibilitate metafizici mai exact, filosofic a[ operei lui. Poezia lui Blaga este filosoficX metafizic5, in sensul ardat intr-un capitol anterior- in insugi fundamentul ei, in perspectiva asupra lumii, din care derivl gi
159

n:linuni". Aceast5 rnetaforX memorabili,

158

biagi pXduri, poetul vede tocmai trunchiurile, ramurile gi frunzele, f5ri sX ignore insi ridlcinile din care vin sevele. Pare paradoxai c5, mai liber, in principiu, in exercigiul imaginaqiei sali ca poet dectt ca filosof, Blaga di o reprezentare mJi sXrac5 a fondului lumii in lirici decit in scrierile teoretice. El asculti insi de doui v-ocafi diferite. Ca filosof se abandoneazd unei inclinajii speculative irepresibile orientatX spre ,,lucrul in sine", ca poet se migcX pe terenul concretului, intre fenomene, imbrXgigeazi lumea datX. Nu ,,mediteazd"" asupra lucrurilor, ci le contemplX in 'perspectiva arirati, semnificalia filosofici nu e un adaosl e implicatE ln viziunea general; gi respingerea in niqte insenrnXri tlrzii a unei rele injelegeri este lntemeiati : ,,Sensuri a6cunse, cc ar putea sd fie formulate in chip abstract, nu se gHsesc in peezia rrieo decft ca alunecXri, pe cari lnsumi le conda[rn. Toatc sensurile tin de domeniul unei sensibilitSgi metafizice ce coboarX tn adinc si vine din adinc, ele n-au confinii cu ingelegerea'filosofici discursivil" Ew nw strivesc corola d,e minwni a lwmti trebuia arezat inaintea Lwminii; Blaga este poetul ,,corolei de minuni a lumii", nu al evaclirilor in strXfunduiile ei, este poerul realitljii cosmice'palpabile, care poart; insi in ea substanqa absolutl a universului. Aqa cum ,,lumina" este aceast; substangX gi este totodatX ceea ce e pentru spiritul comun (filosoful a acordar mereu un interes deosebit teoriilor mai vechi gi mai noi asupra luminii, fascinat de caracrerul ei misterios), tot astfel lucrurile lumii sint ceea ce sfnt pentru percepgia obiqnuit5 9i in acelagi timp stnt manifest5ri ale Tondului absolut, forme ale luminii : opera lui Blaga se va consrirui pe temeiul acestei ambiguitlgi.
POETUL SOLAR

fondul substanlial absolut al lumii, sX coboare pin5 la senez6, InsX, indatX ce l-a aflat, poetul revine in imediatul fenominal ei se fixeazl aci, rS,minind ,,filosof", dar in alt fel declt filosoful propriu-zis. ,,Un filozof - ne incredingeazX el intr-un aforism din Dhcobolwl cind se plimbX prinrr-o pXdure, nu se plimbi -, printre trunchiuri, ramuri gi- frunze.- El se plimbl printr-o 'pidut. de rXdXcini". Acceptind metafora, am sp,lne c5, in mijlocul ace-

in

reprezentarea acesteia. Sensibilirarea merafizici"

ll

face sX caute

sandri, de pild5. ,,Credinla mea o sorb puternicX din soare", ,,spre soare rid",-,,spre diminegile tale rfd, / soare vechi, soare n6s" exclam5 el deleoli gi-l pune pe Giordano Bruno si clnte balada soarelui gi-a lumii, a ,,permanenlei 9i-a schimbirii" :
E
acelaqi, nu-s aceiagi,
soare

E acelaqi unic

suav invederind. Ca si coloreze ceasul fluturi alfi sunt la rind.

(...) E acelagi, nu-s acelea$. E acelaqi unic soare,

tilc

inimi prin lumi bitind.

Si ingine-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rind,

Poemul oferi imaginea, alcXtuitX din ,,momente" cuprinse intre rXsirit gi asfingit, a unei zile de varX, dar gi o viziune generalX, a lumii scXldate in luminX qi clreia soarele ii reveleazi perspectiv; lSrgiti. infinit, astrul devine "tilcul suav". ln aceasti inim5 a lumilor (ceea ce l-a atras pe Blaga din filosofia lui Bruno, invocat pi in alte locuri, a fost probabil, in afarX de panteism, ideea genezei perpetue 9i a pluralitXlii lumilor gi, evident, viziunea infiniti gi solari a universului, ceea ce explic; titlul poemului de
gi ,,amurgul" sint termenii unui ciclu etern reluat. in amtndoui sensurile pe care i:uvintul le are la Blaga, prezenla lui rXspunde deopotrivX nevoii -Ei de absolut a poetului sensibilitigii lui ia naturi,' lnclinagiei de a se fixa in concretul fenornenal : soarele e miezul accesibil al lumii. Sentimentul existengial sau (ceea ce la Blaga e totuna) starea lirici ajunge astfel sI fie hotiriti de migcarea soarelui, de variajia intensitigii luminii lui, lucru descoperit cn uimire lncX din epoca debutului :
fagS-).,

- ,risiritul"

Soarele este agadar ,,lumina"

De ce-n aprinse dirnined de varl

. Poet al ,,luminii", Blaga este, fundamental, un poet solar, intr-un sens care-l agazl mai aproape de Hijlderlin decii de Alec160

mi simt un picur de dumnezeire pe p5mint qi-ngenunchez ln fala mea ca-n faja unui idol
De ce-ntr-o mare dc lumini mi se-nneaci eul ca para unei facle in vipaia zilei ?

l6l

De ce in nopfi adinci de iarni, cind sori indepirtali s-aprind pe cer 9i ochi de lupi pridalnici pe pimint,

lor. Ea

:: iTli,ll'n:nu

un glas imi strigi asculir din intuneric, ride mai acasd

(Pax magna)

,,noaptea" e, in multe poeme ale lui Blaga, cavza ttezitii sparmespofegte Eentimentul singurltijii, reactualizeazl gindul trecerlr

Peste-aceleagi

aritlri

gi-;rcelcagi

case

R5spunsul este o incercare de a explica dualitatea fiingei lui, dualitate real5, insX ingeleasl in adevXraqii ei rermeni mai tirziu qi exprimatl cu elemente ale unei mitologii personale, nu biblice, ca aici. Dar nu r5spunsul intereseaz5, ci intrebarea. Cici cuprinsul ei limureqte se,mnificalia poeziei blagiene a zilei 9i a nopgli qi a anotimpurilor.''Ziua, noaptea, anotimpurile sint, in textele pe care le avem in vedere, mai mult decit cadru al poeziei, sint obiect al ei gi, mai ales, cauza miqclrii sufleteEti. Altfel spus, nu ne aflXm aci in prezenla unei poezii care, provocat; de impulsuri fIrX leglturi cu momentul cosmic, se folosegte de el ca de un reper temporal, ci a uneia determinatX, esenlial, de acest moment. RisIrirul soarelui e intotdeauna motiv de iubilagie, el amintegte de ivirea luminii originare, inseamni renagterea lumii, ,invierea" ei : oO inviere e pretutindeni, pe drum / gi-n luurina deqteapti". ,,Ochii mi se deschid umezi", psalmodiazi Blaga in continuare, ,,gi sunt imp5cat / ca fintinile din imperiul lutului", intr-un univers armonios, muzical (,,Sunt in mijlocul privighetorilor"), in care parci invie qi ,,stribunii", florile ,,peste fire de mari"'lumineazi ca nigte aureole Ei fiecare trec5tor poate binecuvinta (,,TrecXtorule, oricine-ai fi, / ridicd, gi tu peste mine mina ta dreapti) intr-un cuvint, un univers redevenit sacru, ca in clipa -geiezei (Inviere de toate zilele). AltldatS, poetul se simte cblumni in templul pXgin al naturii, inchinat soarelui, ,,o stalactiti intr-o groti uriag5, / in care cerul este bolta", receptacol al luminii :
Lin,
1in,

clopot de sear-aud, $i stru in crucc cu o zi sub cer pierdutfi, Prin ani subt poduri se dcptrrtcrzl ce focuri vechi ? ce noud plrrti I

(Adinyit)

pi al morlii

ninricul -_ nrnrclo I Spaimo de marele Mamll, imi cutrenruri noapte dc noopto grildino,

(Din

adXnc,l

Spaima produce viziuni prin care se comunicX o neliniqte mai -decit tulburXtoare aceea risunind in strigXtul direct. Un asfingit face universul terifiant :
Printre ziduri ceasul ttmbrelor mi-ncenrc5.
Se desface Se deschide

--- care poartd care ugX

?

Ies virstele qi-mi pun pe

c:ap

I
i

lurenli dc ccnuqX.
(Asfiryit)

lin

- picuri, de lumini necontenit qi stropi de pace cad

din
cer

Lumea cufundatl in intuneric e l{adcsul : ,,Calea-lactee abia ghicit5 se pierde", sub bolji se scurge Aheronul, ,pescirugi speriali din tenebre se-nalfi / cind luntrea cu umltre alunecX iarX", ,,suflete-n zbor" (albinele lui Pitagora) ,,de frunte mi se lovesc / zbirniind ca r5dXgtile-n var5" (Hotar). Alt[dati, se aude ,,trenul morgilor'( trecind. ,,prin vXzduhul mare, rec{. Asocierea nop{ji cu moartea caracterizeazd. toa'te acestc tcxte. Poetul intXreqte ideea inchipr.rirrcl o situagie mitici :
gaptea Dunrnezcu, din urnbra, din otrava noul-a tuturor dumbrEvilor gustind, se odihnindelung. Apoi la ora bufnilei cu pas zibavnic ai purtat de-un gind
163

9i impietresc

in

mine.

In ziua

In
versalS,
t62

general, ,,ziua" nagte sentimentul participXrii la viaga uniqi chiarr al pierderii de sine in cosmic ; prin contrast,

in vdile
(...)

acestea

ieqit.

ard in ochi, ,/ ca-n nigte candele de iertfX". CIci in prezenla lor sentrmentul rzolarll de cosmic, trezit odati cu venirea noptii
I

In fapr de sear-asemenea jivinei El pornea, dar pradi nu cita. Ci aritirile 9i toati creatufa

Adinc subt bitrincle verzile zodii

se trag zf,voarcle,

'

cu zvonul morjii El dorea

si le impace, sirutindule

cu gura.

se-nchid flntlnile,
dwrninicd)

(lntiia

e convertir in unul opus

Observind o asemenea relagie intre starea lirici gi momentul cosmic .nu.-_ingelegem,".evidenr,-ci e vorba neaplrat de reacgii in faqa ,,,zilei" gi- ,,nop1ii' pro faga ,,zilei- gi propriu-zise. TrXirea poate fi strict imaginari, prilejuit5 de ideea de ozi" sau de .ro"p1s". ImDortante ,,2i" ,,noapte", Importanre sint nu imprejurlrile na$re.rii .poeziei, ci semnificariile. Mii toate ,oeziei, semnifi&giile. Mai poemele de viziune apocaliptiii sau numai insp5imintiroare ale lui Blaga sint nocturne gi par cel pujin datoraie teroarei de intunerrc
:

Aqeaztr-1i

in

cruco

glndul

li

mlnile'

Stelo curglnd nc rp*|il 1lrtnile,

(NaaPte ec$,tttit'il)

Pe creasta nop{ii moara seacl

nracini lumini+ gol.

Lopeli se-nal15 qi
(...)

s-aplencH.

Fintinile la uliji
gile1i coboari

Lumina siderali ,,curge( ca un riu peste noi, spilind qlrinile, reducindu-ne la ce e in noi in$ine lumini. Poemtrl Noapte ecstilica este corespondentul ,,nocturnd al Stalactitei; aceeagi al:andonare in ploaia- de lumini, acelagi sentiment de integrare ln substanga universului. Sau, cel pugin, de consonanli a eului cu astrele' pe rcmeiul consubstanlialititii :
Strins linutX sub surdint ca o pilpiirc de lttminli inimn ,trererc, (Ribunct h, noaltte) Element cu mare frecverrl[ lrr poezia lui l]laga, stelele (singularul apare foarte rar) sint riumite fie generic, fie crr numele unor consrel;tii (Ursa-mare, Pleiadele, Gemenii), fie ,,sori" : acesta este' de faot. intelesul lor pentru poet. 'i

rele

'n

cerul jefuit de stele.

li

ridici

Cuiburi in copaci s-aprind

ca de-o mini, Ard cu flic5ri.

$i

rtrsPunde.n Urrn-lVlore,

Auzi ouile pocnind. (Vrajd Si blestent)

Capodopera seriei e.Peisaj transcend,ent :

Cocogi apocaliptici tot strigS, tot strigi din sate romAnegti.

i"n;i

se

atribiie la inceput sugestifl rnortii. l,umina ei

intocmai ca qi cum mini reci mi s-ar juca in pIr cu dcgete dc gherl!'

rece

infioreazX,

Fintinile noplii deschid ochii qi-asculti

intunecatele vegti.

E moartca-atunci la cd,pXtliul

rneu

lnsi noaptea nu inseamnl neap5rat absengX a luminii, ipi are sorii ei : stelele. Pe toatX intinderea operei sale il aflim pe poet cu ochii inilgali spre ele : ,,In bolta instelati-mi scald privirea", ,,mX-nchin luminii voastre stelelor, / li flXcXri de-adorare / lmi
164

g in lumina lunii

irni numir[ ee oare firele cinrnte

(Fiorul)
165

Opozigia Pan-Crist e, in ordinea cosmicd, opozilia soare-lun5, insemnind pentru Blaga viaqi-moarte : solarul Pan e alungat de ,,umbra de culoarea lunii" a lui Isus. Luna este o ,,urnX'", un loc al cenugii (Ltngd wn tlwtwre), o ,,urni fIrX de toarr5" (Rwne). Lumina ei, precipitati, di bruma ce vesrefte moartea :
Cade din

imbati cu efluviile de lumini 9i foc solar, cufundind totul intr-o toropealX int care nu se mai simte decit pulsaiia vitalX a naturii,
f)sgoare.

ririe

Ptrmlntu-ntreg c numfli ldn de griu qi clntec dc licuctc.

luna
rece

pe pSmint sub chip de brum5.

ln

soorc spicclc lgi

dn ln
eug,

etn grdunlele

Zvonul stins prin noapte

(...)

ca niqtc prunci cc

i1 auzi din moarre, mumi I

Oare ce-i ?
(...)

S-aude pasul

fiului care

se-ntoarcc

stergind aproape difercnqcle dc rogn, rcclucfn<l de existenqi :

Cu rtrti do broarc['rr pilr r[r,ri din o und[

,:;-:pura

stare

S-a intors risipitorul. (Il auzi, din moarte, mumi ?) A sosit qi pleac5 iariqi. umbli-n brumi ca pe luni @alada ri*rui pieraut)

pepuril,

Chiar daci ,,urn5", luna e totugi un astru ce rdsplndegte lumin5 - imprumutati -, e ,,in slujba luminii". Schimbarea de semnificagie agazi luna alituri de stele, transformind-o in obiect de adoralie. Luna e cdliuza poetului spre ,,satul minunilor", este ,,zeul din zare" la care spicele privesc cu dorinp de a fi secerare de secera-i ce e ,,numai lumini", gi nu de ,,fierul pimintului". Pe scurt, luna e celebratl ca lumini. Raza ei contamineazX gi ea de foc cosmic (Ci.ntecwl t'ocwlwi), a trXi e a vedea lumina lunii (Cetdpi, arhipelagwri, oceane). Luna e soarele nopfii 9i Blaga ii lnchini unul dintre cele mai frumoase poeme ale sale : Rdsdrit magic. Poezia noptii a lui Blaga este a unui poer al luminii, structural strXin de atracgia pentru nocturn a romanticilor, a lui Novalis de pild5, de care a fost deseori apropiat. Caracteristice sint jubilalie douX reacjii : de spaimi - fagX de lntuneric - $i de culminind in extaz ln faja luminii siderale sau selenare intense, care ,,dezbracd patia de intuneric" (Rd,sdrit magi,c). Relagia strlnsX lntre starea liric5 9i migcarea cosmicl e de obscrvat gi in leglturX cu anotimpurile. DouX fac sI vibreze cu deosebire sufletul poetului : vara qi toamna. Vara il

vtco r[ tc cuprindl qi nisipuri ptind sll finrblt. Cn dintr-o ncvdzuti amforE rotundl i1i vmli mlidie trupul gol in iarbi. $i vina de la timple imi zvlcneqte
ca gu$a unei leneqe gopirle
ce se prXjeqte-n soaret
miqcarea

ta mi-adio mtlrmur dc

izvoare,

Crr plnor, coldr\ ou tc.rq fringe' nri;cnren tn mi-qzvitlo clipe dulei in singe,

Niripuri prind
Voril,
$oorc,

rt

firrbil,

iarbl

(['rut t:itre nhnld)

E un calm ln care fluxul vital cosnric e mai acut perceput ceea ce di reprezentlrilor poetice un dinamism clci e tr5it -, nea$teptat , po"rn.l. verii sint pti.ttt. ccle mai'pline de migcare ale lui Blaga. lntr-un spatiu in care agitalia accidentali a fost anulati, ntigcarea vielii dobindegte relief plastic qi, ce e mai caracteristic, se rruzicalizeazX. Cintecul de lficuste acoperind orice altl senzalie, jlrfitul greierului la urechea timpului, sfiriitul nisipurilor
lncinse sint,

in textele citate, setnnele aCestei sublimXri a' migcirii in rnuzici, fixar:ii in versul ,,llri$carea ta mi-adie murmur de iz167

166

voare". Sau, mai .limp.ede, intr-un poem care reunegte aproape toate elementele poezler verll :
De prea mulr aur crapi boabele de griu. Ici-colo rogii stropi de mac
gi-n lan

o fati
cu gene lungi ca spicele de orz. Ea stringe cu privirea snopii de senin ai cerului li cinti. Eu zac in umbra unor maci, flri dorinli, firl mustrlri, fXri cEinli gi firS-ndemnuri, numai trup qi numai lut, Ea cinti qi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naqte suflerul.

] r. l'

Toamna singereazE pcste un mcrs biuin, Ptintrc umbrc prelungi rortrrl mi.amln,

spr. nu qdu ca lflrgit un zbor s.a lntlnr, Cu pllplit dc rfcpnic un coPic r-l Ntlnt,
(Aap aplccat),

Sau devinc spaimd csulsrorrG

dr viziuni

apocaliprice

Arbori eu ercngl tlgldultor rp,lcceto fac rcoarll fn Jurul unui llunttic tutpin.
Po

tolr

pouoelh ailel

(In lan)

cu rurtl tomnttlic ro rflltigncec ringuri Cristogi lnalli pc cruci dc arin,

Grelc din lnXllime ced cioclrlii ca lacrimi sundtoars alc dumnczcirci pcstc ogor, Pe drunruri pornit
iscodesc senrnele

tetrce, de trrstefe sitqretoare

Dacd vara inseamn5 pentru Blaga momentul maximei intennX intensrlaql -? vretri si15qi .3. viegii cosrnice, al posibilei integrXri in ea gi, astfel, al integr5ri -inc.putului 1 -' r " --1--Y salv5rii. de- timp, toamna eite, dimpotri'iX, anoti*puf stingerii, al revenirii rururor marilor lui ipaime : ^de singuritate, . r J^ timp, )^ -^-^,,-4.-r de -:*ev rrrrrl/r de moarte ^ uv intr-un luvlrll,4r al melancoliei lut.. C"el dindi rurr-urr cuvint, r ttrgl4llLulrclr. lui. \/cl i LtltlLII poem al seriei se va- intitula chiar aga : Melancolie, Starea de melancolie astfel produsi (mai exacr, resuscitati) ia uneori forme pa:

Intr-un spatiu ,al vegetaqiei aproape redusi la culoare, recondilia materiei ce.nu cunoagte decit starea de existng; ca atare nLl este de fapt declt treapta necesar; c;tre o nouX fiinlare: odar; cu..cinrcul fetei- aducinh a vegetald,, iare i.r f"p, concenrrare a vibragiei luminii, po_etul dobinfeqte ur, ,,r,rflet" nou, fiinqa lui e una cu aceasta muzrca. In interiorul migc,Xrii vitale a universului, timpul igi pierde sensul,_ mXsurarea unui proces in sine erern aparline congtiingei, prin definilie situati in-afara lui: ,,timpul iqi iniinde leneq clipele I gi alipeqte intre flori de mac".
gresrunea spre
.

lurrogului rotund depirtnt I prsturindrni o o trirrele. Ii, o negare, Ill un sffrqit.

Po urmolo ffiolo cosptr nloarroa lll puno drutul gdban ql nlci un ctntlc nu ml fndoernn!

flu

$nctr

o dsd,
(T'HgHduiri)

Spaima .e a..pie"rderii .soarelui, _luminii

gi ,focului,,, a$adar a

sub_

o dati, pltnsi de poetul ei :

illH:i Snli n1;.'Hf,i ;flff3l?,f' **;" "f;r,rJi'o*:":*.9

Fauni vechi qi roqeovnni sclrrcet dau sub bolovoni
qi pc ciile tmiczii

MI indemn si fiu gi o clipi mai sint, Undeva pe cimp a murit fratele vint.
r68

re pitnrnd de ncguri iczii.

Sc rqtcrn prin ndlposturi zilo motrtc, otinse rosturi.
169

Rod al inimii, de ap5, creite lacrima-n pleoap5.

i

(Noenzarie)

il'
I

totdeauna, un s.ns general existenlial,..ontologic, gi.peisajele lui autumnale sint reprezentiri ale stingerii cosmice' ori, mai eKact, ale morgii planetei. Lamentagia are' de aceea, .un__ a.cc.ent tragic ce nu e propnu poezrei obignuite a toamnei.- ,,Jale-a"..lui ,,la inceput de noiembrie"-izbucnegte intr-un strig5t de spaim5, ca in poernul cu acest dtlu:
Ascultl pe drumuri
de cer, pe inalte, cohorte de pisiri silbatice-n noapte,

Toamna e invazie a intunericului 9i rlcire, preludiu al moriii" se inqelege, de o reactie fiziologicX, temperamental5' de oroarea de frig a lui Alecsandri ; tr5irile capXti la Blaga, in-

Nu e vorba,

greu gi mirunt". PirXsit de luminX, p5mintul gi-a pierdut condijia divinii ("L.ut firb slavX"), aBa, celebrat;.de Blaga, c^um vom vedea, ca matefia terestri cea mai apropiatX de soare, e f5ri sens lntr-un agerflenea spatiu, c un ,,umed absurd", lumea nu mai e rie-lume, / drumul e surd" lume : - fdrd ecouri in univots,"Urrrblu-n legituri substangiali cu el. Imperiu al mo4ii, cici f[ri stribttut cu pas ,,silnicn lnsogit dc sunetul unei p5siri misterioasc ..lunq oeste cregtet / clas. I I Cintd, orin ceaga care oase : slunS peste. crestet / cfntH un glas, ll Cintd, prin ceata care cXzu / veqnic deasuprX-mi / prstror U". Cum toamna nu ; numai iregul iernii ci 9i prelungirea verii, Blaga o clntH, uneori, ca pe ultimul enotimp solar (igi intitulase unul dirrtrc ciclurile l,lrzii Domnia soarelui de toamnd) : Vlno rE wrl I ln ihziE' bora*r eildurll lnchh lnrn aidurl einl-lr nri rn I
(,,,)

i
?

Ce-d lasi in urmi

Le-u lasa ln lala /

'Iomnatic imperiu, izvoare ce-ngheaq5.
(...)

Lu,mina eo lorB[ o I Albnsuul ce crucl' I Unei noi crctrteri, vHraticc-n toanrnd, sc pilrc c-nnr fi h[rlzili qi ile;i,

gi poetul devinc numaideclt pri. E ins[ mai dcgrabil o iluzie,. zonier al scntimentului caractcristic :
Intre frunra cE 1i ramurn gonll
cqdo

$i inci
ce

jaf

vedea-vei in luminX

verdict in gridinS.

va fi, Ei ce jalnic

nl0Rrta re lirrrunrscrig

Atit igi rimine : pimint in tenebre

de
Ei ini,ma arsl griji 9i febre'

I c-un f,flt de extstler! borlt, Un joe lnglntrtd eu hmnouslo mombrc runl tlrzlul, npbunul' celdul mptonrbria (Zi da sePtembrie)

Toamna rXmine agadar timpul stirrgerii lente a viegii,

rinclerii umbrei
:

al in-

Lamentaqia directX e inlocuiti uneori cu viziunea de coqrnar, rezultatX din' proiectarea spaimei asupra peisajului, ca -in ^Tdgid,wiri, sau c., elemente de mitologie personall in'Pasdrea U. Sintem intr-trn spaliu al tenebrelor ("N=eguri acopir / -cimpuri 5i .dtmb"), in pldurea'scheletici din Tagadalri, cu coroanele pustiite de ,'p1Ipid", unde fream5ti doar uhiul in care e inchis ,,duhul cel strimb", un peisaj peste care ,,moara lui Nenoroc" cerne o ,,neagri fijn5"t ,,iritufui" : ,,Macin3 el doar - / girbov, cXrunt. / Curge uritul /

Sprijinit de butuci lnri ghicore roarta clin palma unci fnrnzc tomnntiec.'
(.,.)

"

Paqii rnci rXrunll fn unrllr[, prrre-flr fi niqtc roodc putrede co ced dintr-un ponr nevizut. O, cum e r[guqit de bltrinele g asul izvorului ! (Heraclit lingd lac)

t70

t7l

. - Citirea propriului destin in .palma" frunzei, sunerul inibugit de fruct in ciidere al pagilor nu apargin limbajului convenfional al poeziei auturnnale, 9i nu sint puf gi simplu milloace de creare a unei ,,atrnosfere" : prin ele se-reveleazi -inci o dari acordul cel rnai adfnc, de destin, dintre poet qi lucrurile ce alcltuiesc mediul siu natural imediat. De la Melancolie 9i pinl la o postumi ca lale de noiembrie, acest ,,acord" esre sentimentul din iare se dezvoltX toati poezia blagiani a roamnei, intr-o expresie mereu reinnoitX, dar reductibilS, cum am vdzut, la citeva elemente. Sd incheiem seria ilustririlor cu un poem tot din epoca primi (ca gi Melancolie), aceea in care limbajul poetului nu e 'inci fi*at , Arnarg d.e toamnd. Aici impresia de pistel e inci posibil5 :
Din virf de munli amurgul sufli
cu buze

rogii

in

spuza unor nori

ascuns

$-a1i15

jeraticul

sub vilul lor sublire de cenu,sl. C) razi ce vine goani din apus ;i-adunX aripile qi se lasi rremurind

firpurlrii tnirlitic pinii rrici ; ,,li toirrnnL". (lrrnoscfurl l('cst ,,n)ecilnisrn" rcglar cosmic al poeziei lui Blaga, l)utcnl qti rlirrlrirrtc clc a veclea textcle ce reaclii produc primXvara ;ii iirlrrir. llchirrocliul il sconte dintrc z,iclurile origului, ,pe ogor", spre ir privi ,,sulrt qoviiiri solilrc" ,,scrllllc verzi", cre$terea zilnici il nlugurilor li n ierbii 6i o asculrrr greicrii urnblind pe dedesupt ,,cu f luicrc" iii .,vcstind sub piinrlrrrrrri soirrcle". E in apteptarea urrci invieli (,,1)c.rrici, nfrrrii de (lr.irg, fii ieri iurr fost / si iscodim invierile irr frrlrr por'1ilor"'), nririu cii eil r!u sc lnrimpli (,,Fipturi, r'itlc.irli frrst, rrrrrle vii lirreli ?" Iirhinuttriru). I)upi ,,invierea -irrrunli, rle toille rile le", ln fie,'-rre liiriirir -tle soirrc, r'c$rrec{iil cind ,,rtrrrgtrt'i frngeri rfurrrri,i scoiu'lir, / Solzi 9i plnto;c, giiolce", ,,Fie.'.rlc riirninlii-rrrlgii rlc pc un nlonlllnr, o pioirii" (lnaitrt), Itoertrclc prirniiverii sint in cscnt;i exclarnalii cu cirrc e intimpinntii izbucrrircir lurrrinii ti dcci n viclii :
(jirrc virrturii clc Pc nruntel

consubstanlirllitirteir cu cle. Suh cele trei strofe ale rextului poetul a afczilt uu ivels in cirrc villrcirzi, condensati extrem, poezii des-

pe-o frunzi: dar prea e grea povarx

ntitn lrrnrinii pcstc el I

('l'rezire) ;

si frunza cade.

lintttti rlt'tl, Itrirtli rla

*lb*,r1rg

1gg111;,

l'''rrrii rirrrt rlrrreri rle

l,r'in Hriitlini

ltrtpl,rrli,

Poetul e prezent, insX nu in notagia de. naturl, aproape proin sine, ci in sentimentul de precaritate a elementelor ei amenlnlafe de stingere, a cXrei ameflintare e ieratic, Jeratlc,1. luminS, flunzi. ...e resimjitl din interior, trXitX, -, ,,vXzutii' : Ru
zarcd i

rlrrlrrrl ilrvorririi rre rrrrrllclinr, Itc rrrri,,ur*-rrrrltii.c firii piirrrlrrl rri,l tla*nllrgirrirrr,

(l','tnri Je Fi rtiu.'ari)

O, sufletul ! Sii mi-l ascund mai bine-n piept

pi mai adinc,

:1":iH',',rt

nici o razi de lur'irrr:

Starea precarl comun; vine

zei gi a strfletr.rlui. Iar aceastl supllnere, solidaritatea de destin a poetului cu lucrurile, acordul existenlial clerivS, vom vedea, din
172

cosruic, de care depinde deopotrivX viaga focului,

din

supunerea

la

acelagi ritm razei, a frun-

Irrccirt irt lurninii, universul reclevirte nnrzi(ill : ,,Inginind prin riirirr / sunii rirrtrul, sunli g,lir", ererrgilc copacilor,,,artere" prin (;lle rrrt'ii l,cvelc, sint parci ,,1cvi rlc olgii". Sii olrsclviinr cii, cntuziirstc irttottlcirunl, poelnele acestea sint totuli rrr-ri pulirr nurttcroitsc tlecil nc-iln.r altepta. Migcarea anot irttprrlrri irrtprrrte sllilitrrlui itlecir tlc l)r'occs, de devenire, treze$te liirrrlrrl nliu'ii trcccr'i. Spre ir-l cvitir, lllaga, structural heraclitian, l,rt'e, irtitit r'it lrolrlc, poezic ,,clcarii", cinti timpul aparent imobil ,rl ver ii, rle [;rpt, cgalitirterr t'rr sirrc n viegii cosmice in plenitudinea ci, l.u'rrrr vir [i, in chip necesrr, aproape absentS. Albul zdpezii

liii

173

poate sugera totu$i lumina, gi deci poate da iluzia leglturii cu cerul incandescent, de unde memorabila metaforl rnitologicl din Anno Domini:

I'AIVIINiI'tJ

L TRANSPARENT

corrlr,;rile ('u eil, tlc pictclcrc tlc sine

(lcl dihtii
'

gcst

irl poctrrlui

clup5 descoperirea luminii

in fluidul

e de

incandescent:

ffTT.'1ffi1::3: L::iT

pe

case

I)Irrtintule, dil-nri nripi : siipie;rti vreittr rii l'i'u sii spintcc

rrcrttiirgirrirer,

Iluzie trlitd inci o datI, in fala unui ,,cimp alb" peste care descinde un co-rb ,,intrupar din funingeni" ale Tocului 'cosrnic Ai care devine astfel, din simbol funerar, s6l ceresc , :""J":l'n ff

rii trtt nrti vlcl irr prr,rirrrii tlctit

tlclsttpr';t' ccr,

ccr,

1i ter rtth rrtine 1i rprirlr irr vrtlrtri tle lltrrrirrii

s,r inr
rt r iil'rtl;1er

,-,i'Jill :i';1.":'. :1x.'

(Corbul)

at: rlE avirrt

tr r

i tlt'ltl'l iplrlltert
(l're'tn

1c.,.

,'i itr !)

gicii sint reacgii la ea. Poezia anorimpurilor esre, cle aceea, la Blaga, o poezie a luminii, a,,cerului" qi a relajiei schirnbXtoare a,,pd.nlintului" cu el. ,,Cerul" esre penrru poet spagiul luminii gi focului cosmic, universul in ceea ce are mai pur, adicl mai aproape de ,,haosul diafan" al existenqelor virtuale.
174

sensibilitate la plastic. Altfel spus, peisajul este un indiciu al particip5rii noastre la lumina qi focul cbsmic, tema poeziei lui Blaga, gi de aci preferinqa pentru cimpul topit in soarele verii qi vibraqia in faga pXdurilor pesre care cad brume. Modificarea peisajului e un act al dramei pimintului, succesiv integrar fluidului cosmic qi separat de el, nu o rransfornrare a culorii gi desenului, ea atinge sentimentul existenlial al poetului, nu ochiul lui. I)easupra tuturor elementelor peisajului - in ordinea rolului lor iu producerea stlrii lirice este lumina : spafiul conremplat e Lrn receptacol al ei, jubilajia, extazul, lamentatria sau r;cerea rrace pot_ interesa

Vorbind de o poezie a anodmpurilor la Blaga vorbim prin ulmare de o poezie condilionat5, in substanla ei, de migcarea cosmicX a pXmintului, cu momenrele ei de apropiere gi depirtare de soare, care intreqin sentimentul participirii la existenla universului sau, dimpotrivX, al izol5rii de ea. Nri este clntecul, de tip clasic, al ,,muncilor gi zilelor", gi nici descriere de peisaje, de fragmente de ,,natur5" devenite stimul liric prin valori plastice legate de calendar. Peisajele lui Blaga sint sumare, nu ne glsim i" pt.r..tg" unui poet descriptiv : peisajul il miqcl intrucit ,spune" ceva despre raportul nostru cu viaga universall, nu intrucit are calitSgi

(Vcr rrrr ile iurrirrlch(' tle Itc,'tIiitrtl elttittt:st'iitrl' irts,i ,'t'ct'ttl" nu c.ri,i rp.rliul t'e trclrrtic tt',tvcls,tt l)ctllltr lt ltirtttge lll l)ttttlrtcz.ctt, cl in.rrli .- lrtrrrirr;t - csle l)rrrtrttczctt') l)octrtttl pt'elttrrgc5tc tclrt.r1i.r rrristigii u cpleii tlc l'olrttir1ic, rrrsliutrtii tlc irlvii(iirrrrl Il1t,utis,rilcl,,r rlcsprc it'lcntitittc:r tlirtrrc srtflcttrl lrrrrtii (llr'.rltnrln) r;i suflcrrrl ilt<livitlrrirl (Atnriru), inchis irr tcrrrrrilrr u'ttpului (tuctrrlorrr se r egiise5te qi ln r.'rl'i1i, cle irrrrlc, plttllrlril, rr l'6sl prclgltii rlc llrt;l'tr) 1i rr rli,rrrisiucrrlrri Znr'uthrrstlit :-itt'tlct'cu irr lurrrinii nt' it.tscttttta fu-

zirrrrr..r,'u itl's,rlutttlt :ipilr'Hereir ltrt'lrisrtrii

Sil tttt :F qitttl;i I ltttrtut'zett

tt tt ti ttr tlr t','lr ltt lctrrrrilii

I

llr';lllllrll'

g,estttl e tttlttt,ti vrtit, ltrtprrtriv,r I'il'ii lloctttlrri : ,,O, vreau .'iirrt trit'i,rrl,rt,i rt .ttrt jrr..ir !" ,,liite;t" Irri il vrr tnclrept'a ;rtr', irrrctliirt rprc,rltcevlt, li vll ot'iettlrt pocrirr irrtr'-o tlirci:1i^e fertil,i - ri ti'rrgrtra grotlivitii strtrcttri'ii lrti. Ttrtt'-,t ,'t'tlittc scrllnificativX, lczrrlt,rt,i rlirt .'rirr.t,rllclcit tlc sittc t'itt'e it plczitlirt rrlc,itrrirea intlclirrlui v.tfrrrrr de. tlcltttt,.lllnga.,rq,rzii dqt'ri I'rrnlirm 1i Vreaw sd l'iintintti. ,,LuntittR" yi ,,cet'ttl" rcltrcz.irrti un material 1,,,' l iirrirrfi,'ient, rrriri rrlcs Pcntru rttt sct iit.tl liiri inclinalie spre l,rrrtit' irrrerirr tle rrrerlititlic srlu sJ)re itlcg.tlic. Vocalia concretulrli cosmic, ,,rre r',,r.lr,.trte rrrr iturtlti sliilirulrri. t'i pi sirrttrurilor, face din poetul ,, lrrlrirtii" rrrr.,'irrtiilcl nl ilstt'elor', rtl zilci qi al anotimpurilor, al lrtirrrirrtrrlrri ittttntlitl tle lurrrinii :

r,i

l)li'

Vjlrrlrrlr r.Pi1

(il ('cilrit-n iufita de soare

(ilrlicrl (ld ir lttnlirrl lteste rnirigti ca un riu. t75

,,descoperX" plmintul, Blaga are mai intii un sentiment de nelinigte, de team5 in fala noului necunoscur :
N-avea sE-mi spuni

Cind

nimic plmintul ? Tot pimintu-acesta neinduriror de larg qi-ucigXtor de mut,

nimic
?

lutul sugereaz[ intunericul, sint de regul; asociate cu apar in frO.nl. ale sttrilor cle suflet apisitoare : i E lncd ln ntine grettl pietrelor, dintre cari ridicrt aei clnd zi s-a ficut ,i 'tt'** (,,,)
l

noaptea

!.

l i

al

. In ploaia de lumin5, nelinigtea e anulatX, poerul pune urechea pe glie, ,,indoielnic qi supus", gi aude bitaia inimii iubitei : ca o cutie de rezonangl a ritmului vital ,,P5mintul r5spundea" omului. Intrat astfel

Sunt tncfi !n mino gretll plnrintului lutons[, ln minc tlnguitolrele nop1i.

qii deznidejdea

(Psalm dragostei)

Blaga, pXmintul ca astru devine unul dintre elementele universului ei. El este intr-un mare num;r de texte scena imensi pe care se migci poetul, cadrul gesticulagiei lui lirice, linut mereu sub ochiul interior :
poezia
Pe drumuri pornit

in

,..

Un dor netnrplirrit e o e6liitorie trucluicii pe un drum preslrat cu pictrG i

Plrtrr"rt celg, rtreruu piotru, Nl*re'n b$nfl nu mH"ndrerrPlil, Pln' ,lt tlnE nicl o JrinttE nu ilsl vrna :fl.rnl fio troRPtH,

lui

Fistrl rtrnt rll ior[li

iscodesc semnele

intregului rorund depirrat

(,..)

pietrc. potecn rtton dG dor, greu to loril, gtcu rre lnril dtttnnczctrl pietrolor.

Irt

Fac un pas 9i goptesc spre miaz5noapte

(..) Mai fac un pas qi $optesc spre miazdzi.

(Tagddwiri)

[,ung o rlrttntul, censtrl IunH. l(ogu-m6, nrE rtrg illtrtlllir, noaptea d.mi aiutc lutrn

pln' le tlne rH alung,

(( iltttn'

ltt

n(,dl,t

t)

abstracqie personificatS: ,,Pimintule, d5-mi aripi". Mai importanti decit funcgia de ,,cadru" este, desigur, aceea de stimul liric, cici privegte substanga poeziei, nu dimensiunile viziunii
Cu fruntea aplecati 9i invinsi
omul descopere cuvint de mingiiere-n lIrni : O, plmint, pimint Pdmint, tu stea mereu atinsi !
!

E invocat, deseori, aproape ca o

Itttre

Foctttelo eoltttogonic El6

I

ltri

Blrrgn' trrrrrl imagineazi

nilftBlGbl Se,rlogieulul

Munfll t.eu fleut

qtnd Noril dr la lneePut r'Err do?brilcrrt do grcul Flutnb, clo Rrerrl lut, Mrrrr$ii r'nrr

flcut cind Nr:rii'

ctrlltori 1i rrlori'
rubt oi, ln vlnt,

citim intr-un poem postum ($i totwsi). Pimintul e prin urmare - stea, e de ,,obirgie cereasci" (Lot), atingerea lui poate fi o o consolare pentru cel infrint in glanul spre cer. Consolare intrucit e vorba de o stea impurS, degradatX : ,,pling in tirziile rlmXgige ale stelei pe care umblXm", scrisese Blaga, cu mulli ani inainte (Tristele rnetat'izicd). Impuritatea e a materiei opace, piatra
176

r"lorincl rH fie qi ntr loPldet

F,tvrtrtt
[]e.rrtrtne

dt

Pflnrint'

rterr, gtHnro'rl de plttrrrb, p,rilnczi de ltrt 1i

Munlii

tntti c[tro rilc

cle-nccptrt'

(Mwnfi Si nori)
177

Acestui mit proprit Blaga- ii adaugx unur imprumutar forcloruIur romdnesc, despre ,,pimintul striveziu., :
i

ti

A fost cindva pimintul nostru srrlveziu,

: i I

{i ruflX pestc cl scintei ca peste-o lasca rrllprrlznic rX-l nPlindi (Noi si Pdmintul)

,'i

;::l,[;"ilT ;:;:,,Tff ':,'1*

(A
fost clndaa pdmlntul strdtezia)

S-a-nrunecar apoi, lEuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.

p$nrtltul r:c carc-l inugdfi, tralsfigurindu-I, lumina siderali ("Mai lurq qceleisi stelc peste fruntea lui in stolut"i..." - Gindwrile wnwi 'vcrii. Fiecare risXrit chiar ii redl iri,,i'ri inu inlari. ia ln pocmelc t'evr'din conditii originiri : ,,Zi:r;a vinc ca o dreptate fdcuti pirtrtnttrlui" (lnviere
d,e

toate zilele)'
Af,ilAoTTA NIOPTUNICJI

Starea.priSilal!. a pimintului a fost prin urnrar.e de materie transparenti -qi'flui.d5, plrte din ,,haosul diafan.i iniii"r io,i-io"rr" aproape,de el' Amintirea gi nostaigia acestei rdt;,ceput" cirre- care carx mungii, a pXminturuiit""f .ai:"ii.rir.""; r""',,rit"roi^a.-"treaga poezie a pimintului la illaga. Nu .t oitt ,i.;;*; la el persa.;ul geologic, imaginea materiei dure incrcrrrenite. Nluntele "fl" e numai. un spaliu simbolic, cum vom vedea-, rn gi un p"ir"j, li nu e niciodati descris. D.eloc. qoet al tel'riculuf nt'*oi.Jc -gi.t., Blaga cauti momentele de diaianiz"t" ; ;i; {; r,ilru,,'r-i.'ii ipr"pierg de starea de lumini gi le contempla vra.;rt, ca pe nr$re acte
rnaglce
:

ln miez de noapte un cutreier sferic, In spajiu riuri, umbre, turnuri, clii. Liturgic astrul mi_ntilneqte_n vii,
dezbraci patria de intuneric.
Sus

uu n1i-9 Btrin, / {i nun:ri rRarea ilni lipseqtel, *nt"Nirnic Inur$ Zelilolxo ls lncoButul rnonologului cu carc se -deschi'de piesa rio rlelrut I niofcrul clfntr-uu poe.r ce di titlul celei de a doua ,'ulcrcri tlc icrsrrri e ,,inc[rcat-dc visuri care duc spre mare"' Din i.i'ifit"oi,it urrei lipsc, al celui cu spiritul deschis spre toatX corola tle rrrittutti a lu'lnii aparc agadar li Blaga ceea ce se poate numi irtrilctiir rreptunici. Afht ,ln ptlstic"' profetul clameazi :
c)u chiotelc'1i de lumini qi cu'ndtnetrl ochilor de mlre,
(,,,) le cltont
I

in lumini

ce fragil

apare muntele ! Cetatea zeilor din ochii de copil ugor se sfarrni ca mitasea veche, Materia ce sfinti e,

I.,ttnre,

Iln1,
(,\trigdt

ln

Pustit)

dar rrtrr:rai strnet in

ureche,

(llisdrit

ntagit)

Distihul

-pietrei" .$i "lutului", el cinti materia t.r.rtr5 ;J.";i?i ca la incep,uturi, transpar_ent5, fluidS, dizolvati tn lumin5, undi vi_ b-rindi ca ea. Altfel spus, el cinti pimintul peste caie cacl ploi

nki'r rezn'rfi atit'di'ea liricr a lui

Blasa

ostil

de

stele

Atitea ste,le cad in noaptea asta. Demonul noplii line parci-n mini pimintul
t78

.*,,'.,,i,i n "tctci il. lutttci' o 'poetului (Lurne /), Asocierca ,,m5rii" ,,i ,,t,iiiri'i"l; e unticipnri dc inetafor*'din Lirnina (."mare de Iui,'i,'Ji'; ii ,rt. n *ernriific,rlie odi'cii : rrlil.rcil - apa. in general -t.rnt" .,r,trlrorrcntelc rtnivcrsttltti, .:ca rrlai apropiatl de r'rio, .ii'ii, . ,,,liitqtif R originnrii n lurrrii, fluidfi, trnrrspirrcntii, ,,muzicald" ca luni:i irirncirri cfl occsteil: luririna ,,curge" in ,,stropi" 'i,i'i*."-iir (l.trtttitt,r\ r,rrr ..nici{itr ri" (Stalatifa), se rrri$ci in ,,valuri" (Vreau i,i i,,,i/).'tt'i aclt'lunl,tt.,r sriSstrrtttrltri'ltrrtrii, personificat mitic (,,Vegrri,'irl"), ('u npil : ,,1'ltt stttlt tllilreil qi izv,orul" (Pwstnicul) r le roir.iii li.it'o pr'cltlce corttcmplarea, fie qi imaginar-' a rrr,irii !, Itrirnut lext intcrcsirtrt sttb acesi raport apare incd in Poet79

Serrtirlerrtul Dgstiulgi. cOre rovinc 0i

in altc texte' este forma

in.'iului'qi :1.:j iii?ij. ilil#" Tiyqf al #'"i;iHa?"lii 'l",iliii'i'J' fluxul "t u",],.fl j ';i;; ; Jii;;i;t.,, ;;. de lumini a fiinlei.
' i,T,*1j,,'.^1't.'31"t1. p;l;1i
l^ l-, -' e r.. ' o \

-poetului e la incepu-turile lui, ,arta,, e inci ,uJin'"ni"r5, dar viziunea general5^ existi de p" gi uwrrr *rrqr'rr notalia. Jumara o^escrlptre I$eaza sens anumir rruralra. Sumara desiriplie fixeazd, ".u* tr"oriigur.;;t- i;;._." un act cosmic, mai -vitalului,Slp,a i.i ;;;;

roare rextele din volum, in -;;";ii;;-;t";; f:lr, l:XjXi :, La^ mare. Scr.is;,Viena, Ia _ca t;.rl; !2!:!,],r, !1,-S.h"u._sau_ J. nl"l"' i,i' 1 ("'#;',',ff "u.#ll: rdc.,td" ::g:i'_g'l _cilltyrla' in Hronicwt ,tiiriiitiirJ'"ii'j. ?ii ef r| c"": i:T:T:*r:"nosratgic stanqa la Messina. Aparenr, esre o scurti po.ri. a. i"olJ Li*_ bajul
^

O inserare triiti ,,printre ziduri" treze$te, am vdzut, spaima de nrarea trecere (Ast'ingit). !n ve-c-1nitatqa.p,{Jii, in$..--+,elinittea e "1;' uniiliia" piiiiiiiidial;' i"'iiiiianulati de isentimint'll i,aiticTfriii versului' restabiliti'
o,ur. tn jocul lunrinilor
saltul de-amurg

rl

delfinilor.

Valul acopcrc

nunrele

"!;;ffi

'

scrise-n nisipttri, qi urnrele. (.,,) 7,ittR Nc ctttntll, 1i vc;tile.

Urnbrn mlrotrte povetrrile,

Stonrta tc-etinge cu gentlc,

sentimentui invaziei coplegitoare a vitar'lui caracterizeazx gi din conte-pLr.a propriu_zisii, nu j"-r-lrn"si""r;, l:-.-?..,"Xr.ure a marll :
Adie sud cald

Mut tElnrtcogti toato

tenrucle,

prin urnele spartc, prin singele meu, prin fluier departc.

Milcrrren, rgorttotele, individtrnlitiltilc ti senrnele lor sint inecsts fir iurlind sldcral[ qi i1 ap[, reigtri trr totul indistinct qi omo-ltrnrii, gorr. I'iste o reelirncnsionarc a nu numai spagi,rli, ci $i ternirr fala cireia jubilalia se amesteci ctt teama : iiorali,
Ah, pentru cine sunt largile vremi ? Pentru cine catargele
?

Inertul din La ra,re e aici (Seard mediteraneand) spinul, ele_ rnent intrucitva frecvent al universului poeric al lui' ni"g",' ,;-' bolizind absenqa sevei vitale r
Se stringe in lirnX de nu qtiu ce chin

O, nventurn qi apelo

I I

Inirnll, strlngc pleonpelc

(.,'lsl

irttri

n,rritt)
sau

Prrrintc milrii va.fi ursreu ssoeitt$ cu senzatia stagnirii

lneetinirii tinrpului
:

ca o mini crispatE,

tirn'pul

Hadesul insugi devine un spaliu al viegii

Din Hades cintind privigherorile vin, s-aqeazi pe masi 'nrre pine Ei vin.

din golrrri olbnrtre, din lqrge, do lfinnul tlu vllrrl tri"l rpnrgc '" lnclt in pcnurnbtn trt linll nr=niunge rloor ltinr, err-u rurrlirr[,
(

Araltida) ;

Ncclirrtite-r rrrorile,

gindttl, rnrcoltgelc,

Ja mare.
r80

Acelati sentiment explicl revenirea notei de senzuaritate din prirnele volume in unele dintre poemele erorice tfuzii, ca Noapte

Intrrl,t qi t'ctrrgelc, Arcl ln lrrrne orcle'

(()oasta soarelui)
181

]il
I

li
I

Marinele lui Blaga, deopotrivl poeme ale apei Ei ale luminii (.Frunzi..verde,-d-ragele /- lincle colinele / string b" rus luminile. / Ape cintX, largele"), exprim5 de regul5 o srare "de beatitudine. tex-

tele

in

care

cele mai senine ale

il

aflSm contemplind intinderi acvatice sint piintre lui :

Aceasta e pacea. Pacea,
creEte imperiui ceresc peste noi,

forl a infinitului. Poet torturat de sentimenrul solitudinii cosmrce, "SHntii-tf"trrfiiiaste totu$i (sau il refuzl) impulsul eminescian spre coniopirea .u .i.*.ntut li;hid. Definitorie pentru el este privirea contemplativi, rXminerea pe qXrm, ,,veghei". Pierderea de sine' fie qi incompleti, din La mare, nu se va repeta :
.
De ceasuri, de zile veghez pe-un galben liman portughez.

fn

care

seninXtate cuceritX prin infringerea nelinistilor. nenrru care Blaga a gxsit incx o ciatx in Illise formtla masici a poeziei lui, in care fuzioneazX simplitatea maximX a limbaiuiui si sensurile cele mai adinci, ridicarea la mit a propriei existenge pi discregia care-l face si adopte masca mitologic5,- nevoia de comunicare'Ei neincrederea in cuvint, discursivitatei gi tXcerea:
De pe liman pe golfuri

Eo

Cu zalele-alSturea drePt,
cu minile cruce Pe PiePt.

Doinind ag Privi qaPte ani

spre cerui cu miei luzitani,

De nu m-ar gisi unde sint

neliniEtea

morii de vlnt.

privirea 1i-o roteEte.

De nu ag pieri' suPt de-un astru vizut-nevizut, in albastru.

(AIean)

Ia

(...) seama Penelope

ce netedd-i oglinda, Se-ntinde marea clarX pe-un prund de oseminte, Nu-i nimenea cu prora s-o spargS, s-o friminte, Doar gerpii taie apa spre-un 15rm ghicit in zare, trecind peste adincuri

intri a$adar in lirica lui Blaga de la inceput, ins5- nu datoiiti iilei e*ptriente senzoriale, ci gralie afinitiqii ei cu lumina, cs cleglcnt nc'cdjar al'unui univers poeric in caie Iumina este maMarea

ca semne de-ntrebare,
(...)

trie etcntigl5. In primele culegeri de poeme, imaginea er' cu toata cuRouitersf, rrriilocit[, ctt cni in urmi, de c[l[toria amintiti, este di--f1nt r,i"n nueric[, gproapc o[stracti, Alte experienle' mai ales cua;iiieiuiia'ell ieUcrcrl ln l)ortugaliu, au dus la-o sporire a frecvllrli plrlivului ;i r vslcutolor fuii lirice, fu irnbogilirea 9i accentriertc rloncretului imEsinii, Marcs a dcveuit astfel unul dintre iprtiild universului pootic ol lui Blagn,
La ttnrple pren elo tlmpurilr, c[runt nnr fost de fa1[ o*r'E lrr rfirplntii,

Vezi, orice amintire-i doar urma unor rini,

prin 15ri, prin ani primite, pe la riscruci 9i v5mi, Nu

ln zilclc
r.lc

clncl zece nrii

si
,..1

agtepta pilanii izvodesc, aleso,

greci rtc 0rtcnedtl rpre'I'roper,ttnt' t vonincl pe'ntortrso efii din

-llnbilorr

Deqartl niscocire e vorba ce sc lese.

'.1

n lntresb6 el o clntii.
Orlt'ttrl, trebrtuttl chiot, ittrc{rrl
'l'lrAlntte I 'l'hr\lstt*
I

clc lrucurie

poefi6*:
r82

Mareal este,

in Scoica sau ln Caravela, spre a numi doar dou5 unul, din volumul de debut, celb'lalt, posrum mera-

tnchlr ln ntine l'rtrtt plttrrttr, in

rrnrintite vie:

(Tltilatta

Tbilatta !)
183

1'l

Cind nu poare conremBla,marea, Blaga cautX fintinile 9i lacu_ pinza de ap5 a unei lintini e un fragment al fluidului cosmic, care e l*minx,*o fintinl e prin urnare un ochi de cer ri.noetul bintuit de spaima sti"gerii se indreapta spre ea ca spre un liman : In fintinE mi-aplec
rrle,^ rezeful g-r rzvoarele, ,,apele cint5toare...

.,

SapS numai,

sapi,

saP5,

, i

pini dai de stele-n aPi.

(Fintinile)

gind gi cuvint.
I

*:.lli;;t'*;",
(Cap aplecatl

Lacul qi s_teaua_ sint foarte apropiate, substangial, incit ,,DacI am vedea cu lacurile, ,/ stelele s-ir ipropia, / iniimpinindu-ne Ia drumul jumltate" (Printre lacwrile d,i mwnte), de aieea aspiragia la integrarea in cosmic va fi transferatl" jezertiui:
l

Daci la Eminescu ,,neptunismul este o atitudine fundamentalX" (CXlinescu), la Blaga se poate vorbi mai degrab5 -de o atractie nettunic5. iomun5 i;*ittittd motivarea adincX, linind adicX de viiiunea utnpt" lumii, nu de imprejur5ri accidentale. Extraordinara putere'modelatoare a ,,universuiui" sXu dintii, acela descoperit in copilXrie, fixeazd privirea contemplativl a poetului tranaltor peisaje decit cel marin, indreaptl dorul silvinean parte ; lui in ald "tupt"
Orn de pXdure sint qi-rni place frunza
(...)

O clipi mi
(...)

amigesc

muntelui, iezerul nerulburat, ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindegte un zbor prea inalt gi ceasul curar, ce i_a fost odatx promis,

In pilnia

cu Oceanul ce 6e vede-n zare,

S5-mi inveleascX inima bolnavl mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare

(ezernl)

Asemenea ochi ai lumii trebuie si deschidem in materia opacX a pXmin-tuJui spre a ne pune in comunicare cu viaga profundl a

multa-nrourata slavX, a Vlahiei deasi, largE, rcavinX dumbravS.

(Soare iberic)

universului

SapI, frate, sap5, Ctiror

sap5,
ce

pini cind vei da de apl.

gttvlplJl'. trx FADUnEA

fii

fintinelor,

gura, inima ne-adapi.

Prinde ru-n adinc izvoare de sub strat stihie blindi.

1'l,loii5u, spre a ne apropia, pe alt5 cale, de stele : Si se curme-n piept cuvintul,

cind s-arati ci pimintul stele gi-niuntru are
nu numai deasupra-n zare.
(...)

i:;;l'ii.1i

Zodii sunt gi jos subt

flle

1arE,

numai

sX

risari.

,,A Vlchiei dunrltrovH", clup[ eorc tinjca poetul pentru, cirre dcvertiso efil, este un paradis vegetal, un *odti,r carc lntrctinc scntimenttrl de a tc efla ln interiorul fluxului rjitnl cnrmic. tn'ierba ce ecopcri largilc lntindcri ale ,,irnperiului Iutului,, trupul se cufundil ia frrtr-un cuib, ln uitare dc . sine : ,'t'rfittit fn inrltt rup ctt dinlii / gtndind oiurea -.mugurii /.unui i rtnr nlinr[vilratic'i, "Ctr glncl tucHup - mingii pXrul pXminiutiiie.'C6dcres ln inr5d, frlcvent6, c lrtin*crea 'nui l;rm al salvEill, rrot*tin ente clc fapt contcmpla$ic. Dlaga ,,vede" cre$terea ierbii ll cxir|t ce ln ne$ierca lunrinii cosmogonice. E un nou act el lonozei, o izhttcrtirc, eo ln fnccpttturi, a vie$i, un ,,iureq" ce ,:n6rstte", 0 ,eitttt o 0osctl, / SilnbXta ierbii". Aici 'Vin curcu6o1J I hn,iil rU heie, / S'ova victii / $i-a dimineiii", c5ci e un tXrim

shib$ diplonraticfi

t84

185

cu ,,pluguri, nenumirate pluguri" ce pir ,,mari iaseri negre I ce-au coborit din cer", cu ,,rivtlugul cu cire pecetluiau sXmin"ta in ar5turi",-cu seceri ce suni din zimqi,,pe rub z5rilefierbinli".poetul se_ inchipuie -.g dlti. (Mwnca) apisirid coarnele plugului in gesul Muregului, alSturi de o ,,fecioari neagr5 ca ogbarile ardelene". Caracteristic5 e insX. zibovirea indeluigatl ,,pe" malul mirii de secar5", infundarea in lanuri, unde asiulri iintecul plmintului vibrind in lumina verii 9i al secerltoril,or, ori macin5 intre degete ,,spic dupi spic" Ei azvirle gr5untele oin lume", ,,in cinsrea soarelui", privirea contemplativi gi calma euforie in faga unui peisaj in care, bXtut de vintul tuturor nelini$tilor, se simte in ifirEil
,,acasX"
:

triumfi perpetuu asupra morqii : ,,praful -strice.,. din spice, / Traiului straji, / Stf, ca o vraj5 7 Moarti si Iarba cregte, protecror, ,,P-in' la-nil;.;imea /.inimii noasrre., (Iarbe. _ Dar cimpul inseamnX mai ales lanurile de griu gi setara, a c5ror ,amintire poetul solar n-a pierdut-o niciodlatS. 'De la pdmintul (Poernele lwrni.nii), Vard, In lan (Pasii profetwlui\ pin5 la postume ca Ceas de vard sau Ci.ntecul,-,spic.el6r ie desilgoari o poezie a cirei materie o formeazi, imaginile clmpului gi ale'muncii,
qar-e

ffrmecat,

in

_viaga

Ele sint corespondentele terestre ale stelelor (Linia), intre florii 9i lumini e o relaqie oculti : i Trirri., urmind unui sacru canon, dimineala, de o razd cereascI , atins, trandafirul iqi las-o petal5 pe mas5, ' dorind in lumini si stea f5ri mascX.
(UlcioruI)

viaga

Vederea florilor intregine intiiului om, ,,izgonit din cuibul vegniciei", amintirea lui : ,,din orice floare / il sigeta c-o amintire paradisul" (Lacrirnile). Blasa reduce florile la cutoare (nimic la el din sensibilitatea

la dlfaciiv a liii Anghel, d! pitdl -'qi cu atit mai pugin din inlelegerea florilor ca si,mboluri morale, a$a cum o afl5m la acesta sau la Voiculescu ; Blaga e mai aproape de Macedonski, cel din Rondclwrile rozelor),.ie. percepe- ca, produse ale luminii, nu ale
pillllrntulur, sacrahzat prln prezenfa lor
O,
:

aceste frumsetri, o, cu,lorile ireductibile, sfinte ca zeii ! Printre culori in viile patriei fluieri Pan,

De cite ori calc prin brazda bitut5,

buzele humei

(Printre calori)

pe t5lpi

mi sirutil

M5-ntorc de acum spre

IT,TJ"'Hi:U
orzuri se-nclini.
fi'seapqe ale vitalir5lii cosmice, vegetalele sint, dacX nlr ,,metafoietr ale luminii, in'-ciltcE^caZ foarle apropiate de ea. De aci aliturarea lor in peisaje v5ratice sau ln imigidi ca acesrea : ,,DXnguiesc stele in iarbi", ,,Ce arXtare ! Ah ce-lumini ! / Stea alb-a clzut in grldinl / (...) ln iarba inaltX, in mare mltasX / cdzu din a veacului casi" si chiar substituirea : ,,iarba cerului". Tot de aci interesul mare-aritat florilor, prezente de la inceput in corola de minuni a lumii (,,cXci eu iubesc Ai flori..."). Toate florile sint sacre, chiar cea mai ,de rlnd", ,,neluati in seamX", ca p5pXdia, dupi a cXrei ,,auritX splendoare", ,,anul i$i hotiregte fericitele zile", 9i cXreia Blaga ii lnchinl un ,,pdan" (Odd simplisshnei t'lori).
186

Nu trcbuie dedus de aici cd florile sint cintate exclusiv 1- t*u ln prinrul rlnd - penffu valoarea lor plasticX : ele sint simboluri exiitenticle, prezniil lor sugereazX .rn' anu-e sentimenr al virtii, Contlmplrrri lor, elnd sfnt numite generic, este, indirect, eontlnplerc e-luminii, participsro le ea, Iar in ,,alegerea" cutXror flori intr[ ri moeeiteici lor de aurcrtic ln seusril aiXtat. Ce flori cfnt[ Blege'? M;i fnrli, trEndEfirul i
Pe mca! fml rt!, duret dln ergilil, rulciorul, ln rortul coremle e;et uneori, cu rouo po clo, iuhitclo florl, Prcfer trondofirul do purpurt,

dsleori rtlbotic (,rHsurt"), cEci nu valoorcr decorativi inrereseazS. Apoi florilc de'nroc, crinii, brtndupilo 9.e. Brlndugile sint florile tlizii, prolungind clincolo de tormenul comun viaja: ,,brindupi cu virjr tlrzlen (Septembrie) ;
Ng ducom pdn tomnatice pXduri, trirtgtes rI ne.o rrdcm fn lumini.
187

Ne amigesc cu mii de june guri brinduqile ivite pe colini.

(Poveste)

Intrarea,,subt boltrile-adinci" are ceva solemn, aproape rltllalic, peisajul se transfigureazl intr-un templu pXgin, disp5rut :
, Ifari turme cu clopote vin
prin amurgul gorunilor
sferici

Scriirrd ,,despre tot ce e frumusete, / despre farmecul auroal brindugei qi al rozei" (Drwm in lwmind), Blaga dX semnificaliei brinduqilor o legitimare miticl intr-o schigi cosmogonici : (Brind.uSile). Folosirea lor ca metafori a viegii individuale se face firesc : ,,Grijegte tu s; nu se stingi secrerul micul incendiu ,/ ascuns in inima brindugei de toamnS" (Cwvinte cdtre lata necnnosctttA d,in poartd), ,,Doi suntem gata s-ajutim brindugile ardorii / si infloreasc; iar in noi / gi-n toamna aceasta de apoi" (Cintec i.n doi). Florile de mac sint ale somnului (Vard, In lan, Pasdrea st'i.ntd), pi, uneori, ale morgii (Flori d.e mac). Simboluri ale stingerii sint insX nrai cu seami crinii - ale clror cupe sint urne (ca in Miradoniz al lui Erninescu) : ,,Crini umbli pe-un drum / (...) parcS-qi duc in potire / viitoarea cenuge" (Peisaj trecut) : rei,

in codru stirnind

ca un zvon

de trecute pierdute biserici.

Stribatenr amurguri cu crini albi in guri.

lnchidern

in noi

un (Ci.ntdregi bolnaui) ;

sfirqit sub armuri.

E, in atituciinea poetului, ceva din veneralia getului, a$a cum 1i-o imagina Blaga : ,,Getul, cind intra in p5dure, se simgea intrind in divinirate" (Getica, in Isvoad'e) sau din ,,dragostea de naturX cu accente de rit ancestral" d lui Sadoveanu, ,,Patriarhul Pidurilor". Getul era ,,om de pXdure" qi tot astfel se declarX I\laga (Soare iberic). P5durea e spatiul unei cosmogonii continue zilele pldurii, I zile ale facerii" -, - ,,Mire-te, dezmire-te Iunde toate cresc" qi unde risunl ,,cininima p5durii este ,,locul tccr.rl ftpturii" (Inima trtidurii). Din ,,miez de pXdure"- e.-adusi cctilii cL ziduri' sure \';stea ril'tr"to"t. (Veste), din pldurile din ,,1i'rra de sus" vine ursul vindec5tor de ,,boa15" (Urswl cw crin). (lodml e .,patria verde" in care haiducul se retrage spre a muri nllorttrc: l;l,,'il:$'
Sn
qe

tot

a$a

in

Fd.gd,duinSi

in t'ld.cdri, Unde wn cintec

este,

Prin

toate

;l ;ll:r,i ffi::*'
unde

erele.

rlrtlc tol trtli ldinc ptni

Un loc privilegiat in ,,corola de minuni a lumii" revine..pEdurii. Cu mult mai mult decit simplu decor al migc5rii lirice, obiect de descripjie, ea este locul in care e concentrat; substanga vitalX cosmicX gi, prin urmare, un spaliu sacru. ln el se reveleazi
,,Marele Orb"
:

rt,lritl tr)rurlrlil gerpii in stinci,

V,t cil tlcrl.!tct'c tlulrrrl pitdtrlii 1i lipnte tteglo rlri .'irttii,

Subr bolta aspri de srejar jinqari ii fac o aureoli pesre cxp

(...)

N rr si I rrtui v,rrltr rtirtrerri r:u anii. Nrrrtrrti rlo rltrt prctLttitrrleni I rr rl,rvcdi r'rr lipIt trlirrl 1i btrlr;r r'rr sttrrte jcltrrii.
(

ailnrnl)

Subt frunze nalte rnergem mai deprrte,

tot mai

departe.

Dihinii

negre

ne adulmeci din urm5 qii blinde minci 15rna

unde am cllcat qi unde-am stat. (De mind. cu Marele Orb)
188

Plirr;tr'cst sl)rlIiu l)octtrl rrrrrblii,..cil tttl ltrri<lrrc". (,,Prin- cringrrli I l e(' ( ll , ,rlirl llilircrloS'r)' ,,pc tlrrttnttt'i cc inginX triinicia" (f)rmtt ir to,tttnrt).'Ciici, loc prin cxcelcnlii al substaniei vitlte piitlrrrcl i lrrrrrii, ul pet'tttntterilci, -lrlieli, tl,i scrrtinrentul iesirii din timp -* ieri" (Somn)
.,Diiirrrrie un sttflet frt i.rn nl !'fglcrirrrrii frr tirrtptrl tllitic

/ firri irzi, firi

Virrrr 1i trt, Virriitortrcrt rlrrtrrr,lc,nlri.lii-rrc Pe grind

189

spre arhaice izvoare gi spre evul de argint

(...)

b5trin, bitrln, in imperiul meu bradul birbos strSjuiegte mereu,

In Arcadia
(...)

de brume

:
din coirr'e'

Lichene Ei buhe Ei viespi

il

cuprind.

Plienjenii sfinf prin cetini se-ntind.

(Cintecul bradalui)

*ffi,lT1.*"cerbi'

(Corn de aindtoare

cf,. Si

Creatan dc aard.)
spegeie

er, prezente mar toate in poezia lui : biad, stejar, gorun' pin, arin, piop, alun, :rnesteac5n, sdlcie; corn,- tei, paltin, ulm, spc; fag, la iat. se adaugi cigiva arbori exotici : palmier, cedru, platan-. Mai semnificativ5] desigot, decit varietatei trprrrentXrii eite soli'daritatea cu un copac anume, prelungire a veneraiiei fa15-de pidure"

,Om de pXdure",.Blaga o contempli. fie ca tot, fie in

El concentr eazd" o forgi vitalS indiferentX faqX de tot ce o neagi (bureti, licheni, buhe, viespi, pXianjeni - acegtia ,,sfingiqi" chiar in atingere cu ea), irnprospXtati perpetuu prin impirt5girea din lumina cosmici :
:1

lt#i:',::lill i*;j'H:"'
brad. crengile ard.
scrum,
!

Sti intre zodii 9i lari un

Sirutate de fulger gi flamura-i noui 9i

Ea apare inc5-de la inceput, dii Gorwnwl (primul arb'ore inchas in universul poetului, in lcorola de minuni a" lumii"). Sentimentul comuniciiii magicq 9i al identitilii de destin de aci' conduce la aleger,ea unui ar-bore-totem, dubh.l vegetaf al poetului sau pel pulin -orespondent Ei substitut simbolic al lui :
Nehotirit intre doui
hotare,

Dar iati, se scutur5 numai de

firi

de-ajun

(tdem)

Ar''borele sacru al poetuiui este arborele viegii, simbol al existcrrlci nniversale pe caie o veneteazl qi o cintX, emblem5 a universului siu :

il Jil:J'Ji';i:::
CoPacul meu.

u'0"

o*oare'

fi

liir'tlc'nsl'in1ir in inrperiul

meu,

rirr,iLul lrrirrl striirricqtc rnereu. N',rlltn:

doarme alesul, coPacul meu'

M lJ

scuturi, martie sun5. Cite puteri sunt' se leagi-mpreuni, din greul fiinlei si mi-l urneascS,

Vintul
din
(." )

il

son-rn,

din starea

dumnezeiascS'

(la lrrcrimi -- mrtgurii i-au podidit, Sotre, soitrc, dc cc l-ti trezit ?

(Trezire)

ln sfirgit, veneragin falI de pXdure se exprimX intr-un- ade' v5rat cult al arborelui : Blaga asaz1' in mijlocul universului s5u" asemenea oamenilor ctrlturilor arhaice, un arbore sacrur cu virful sub centrul cerului, rnijlocitor tntre cele doui t5rimuri :
Subt ursl-r.nare, surpat de bureqi, rrcrtins de orr, neajuns de elel;,
190

(irrtrlus tot'tle itntitttile, girrtlul lloeltrltti ric oprcgte' alteori, in plerrirrrit lnuntellri, illiiil c.r intr-ttrt_lrx',,.irl. siirr" (,,nttrtrtele tneu, ,t',ti.,t. irrbit"), izllitvit.tr tle nclirriqti. Nicirrcl'r- ntl rU)rll'e nrat clari ('on$ecvcntil ('u cilre lllngn i|li eotrstntic$1e rrtrivclsttl poctic pe tenreittl rrttci iclci [undirrncnt,rlc, presittrteit vizitrnii gcnerale asupra irrrirgirrnl,ici situ observltliei lrri. O singrrrfl tlatii, fntr-o 1chi95 ,cosrrrrrgrrrricii l1e ciu'e nnl nrili ittttintit-o (Mm4i si .tr'ori); intilnim imaxirtc,t rtr,tsi-r'itiitii irrerrc. Altfcl trirrrit' rlirr pocziir obigr'ruit5 a muniil,rr', .rr ap,l,tttteliili tle stinciirie gollii irriillindu-se spre cer' menite i,r ,,,r,.orerJ rrr.ilcl,iir coplc$itoitt'e ir trirttrlii |i si iusufle sent;menill rrrltliriirrlrri. Arc.rr'tii tttetetic olritt'ii lllirgrt o va ascunde sub p5duri rle I'r,rri 1i r,tlutrrli rle rttrt;.'lri ti clc iarbi 9i o va inunda cu lurrrirr,t : piei e notrt t'nt'itt'let'isticii, iustificati mitologic : poemul
19r

munlilor se incheie cu expresia nostalgiei lor dupl starea clinaintea precipitirii materiilor grele, cind munfii nen5scugi inci aparlineau fluidului cosmic (,,$i cat5 cdtre zile de-nceput"). Blaga agazi deasupra muntelui ,,cei Eapte sori negri" (ai nopgii), ,,stele sau mai dernari", ,,sori pXduratici" (mereu, pluralul), luna grabi aci, nu deasupra, ,,Pe culmile vechi unde -soarele iese din pimint" (Amintire), cici e un loc unde tirimurile se confundX :
gerlezei
Peste muche trecind,

Senzalia de straniu e qi de data aceasta covirgitoare: O amintire stranie qi firS de-ntreruperi

imi

stXruie adinc,

in miros

verde de ienuperi,
ere,

O amintire grea apas5. Ca din alte

spre care singele qi

astizi mult se cere.

erX

Saltul imaginar e datorat prin urmare nostalgiei dupX o a inceputurilor, evocat5 cu voluptate:
Aice mai st5tui, aievea sau in vis, cindva, mai sus, mai jos, cind pisc Ei iezer nu era.

umerii goi, fetele stinilor - igi freacl de luni aventura lor se pitrunde suprafireascl de pulberea luminos stirniti din disc ca un roi.

(In

munpi)

pirdit de

$i stam printre liane, sub ecvirorul cildurii,

gerpi, de

aci ,,stelele igi spun pove$ti prin cetini de brazi" (Veac). Starea inigiali, a haosului diafan, e cel pulin o datX reficutX, muntele e dizolvat in luminl : ,,Sus in luminX ce fragil / aparc,muntele", loc al.luminii muntele e un spaiiu sacru,."redevine ,,cetat;a ir["i din ochii de copil", unde Dumnezeu ,,moitie$te sub copaci". Transfigurarea deplinl a peisajului face ca intrarea in munte sX echivaleze cu pitrunderea uimiti in eden :
ifiind-."gp.
Intru in munte. O poarti de piatrl
incet s-a-nchis, Gind, vis Ei punte rn5
sa1t5.

flori 9i de tremurii. Iar trupul meu, ah, numai trup, in umedui vizduh,
pindit era, prelung, de propriul siu
duh,

,,ugor se sfarmS, ca mltasea veche" (Rdsdrit magic).

ca de-un strXin. $i slobod foarte, inc5 neluat in stlpinire era lutul diafan qi l5udat.

F.xistengi purl si deplinS, ca a materiei cosmice nbiir s-a rupi, siare edenici-de dinainte de timp : Iriirii dunrincci qi firX de-nceputuri, tttI nqeundeltnr sub vcgetalc scuturi, trr liri, pritrtrt linrrc, sub ccvr\t;ortrl cildurii,

din

care

E un tXrim de basm, cu ,,vinete lacuri", cu jivine ,vrijite", ,,mai sfinte" decit cele de afarl, in care timPul se dilati enorm (,,Ce vreme inalti !") sau e anulat, o lume asemXnXtoare Hadesului orfic, in care Cu zumzet prin somnul cristalelor zboa.ri . albinele morlii, qi anii, $i anii,
(Mante vrdjit)

iubit elc lalpi, do Iltrri 1i dc lcrnrrrii,

(Viziune geologicd)

llpulirr sl HulrtlItlli- ttrtivcrnnlc, ol.,.viclii" in condigia.ei abnolurlli riruntolo dtt6 ttil luc ul fegetleriifii' $prc care oamenii orarclrrr nrioculiutice .vor poflli cu priviri fnoltc" "qi tot ce e trup ort,.ne*l' vo burcede / nft rrroi lnvcte o clct' / povc$tile uitate ale -clctit inmormintat, slruelui" (S,inurc\ si undc llloga s'ar clori o riuiiH urr rluuul n6trivit acestui iiirirrr tlc lcgcudii in carc inraginaiia Itti's c,trtvcrtit un peisoi privit cu fascinagic incl de la descope-

iiicJ ,ii,i uiirto copil;ti.f,'

("trn c{rrtt

Intrarea in munte e, altidatd, regresiune intr-un timp tr5it cirrdva, poate de un alt avatar al poetului, sau numai visat, gi regfisire asrfel a unui paradis pierdut, cldere in alt tirim:
Sub piscuri mari, munte, o cSldare de bazalt. LJn lrrs, 9i apoi abrupt - tirimul cel5lalt'

Itc ttruuto ttndc-nttt ctet noi cl,ri qi'n l'roamEt r.a.nPlinlt rrrcitn,

ln fruntse ltti dc bnrrn

t

in

un nlttrl ril vlo, ettnr tg vrcl

liH'nrl mPo 5ronPn ctt coPite.

193
192

lJn nrurg si fie, nu al meu, ci nizdrivan gi de pripas,

acolo-n lara niminui si mE ingroape, unde-n gind din ceasul cela am rimas

sii re ntlntqlic" tle,,imbold". IatX, intr-o exprimare metaforici,

tndin[s snilintitii
:

$i-apoi prin lara niminui privighetori de foc in an

: i

I )c sctc ars, cum tremurX 'cu totui riuns Ia iezer - cerbu,l ! Dar abia il.inge apa mulcoml cu botul.

si cinte lung gi cu temei,..

(Alean arbaic)

Din ,luciul albisrriu, precum e fierul,

si
Scos

sorbind, cu grije-aiege, par'c-ar vrea bea uqor, din aPi, numai cerul. (CerbaI)

de un mare numXr de spege animale : ale cimpului (,,dobitoace"), ale pXdurii qi muntelui l,,jivine";. O primi nbtX caracteristic5 a *tacesiei faune e mulgimea d6 pXs5ri qi de insecte zburltoare ; o alta, prezenla animalelor himerice- (fantastice) sau numai mitice. Aceast5 faunX are mai degrabX un sens mitologic decit ,,realist", mai mult decit ,,este", ea semnifici, animalele sint simboluri ale unui spaliu sacralizat, nu doar fenomene, de aceea sint ,,sfinte" (,,uite, acesta e drumul / pe unde minam dobitoace sfinte cu biciul" - Ci.ntare pentra trecwt). Nu e vorba neapirat de preluarea unei figuragii mitologice, p5gine sau cre$tine, ci de ridicarea la simbol, uneori prin introducerea intr-o schemi miticS. l-In taur in mijlocul unui cimp, dimineala, e vdzut mai intii ca o aparigie plasticX : ,,Lucegte ca o castani / proaspit cojit5". Inecatl in lumina rlsirirului, lingX o api ,,linX", imaginea se sublimeazX, animalul pare o mas; lumin-oasX : dar cum lumina are pentru poet semnificalia gtiutS, e ,,divin5", taurul cap5ti o aurX sacrX, marcati prin introducerea reperului mitologic : ,,E ca Isus Christos / lumini din luminX, Dumnezeu adevlrat" (Lwmin7 din lwmind). ln transfigurarea perceptiei va fi intervenit poate gi cunoagterea de cXtre Blaga a semni-ficajiei mitice a taurului ca animal sacru. Sublimarea vitalitXgii grele, spiritualizarea aproape a animalului este tendinga generali i acestii faune. Un ierb gonindu-gi ciuta, intr-un ,peisaj panic pictat cu past; groasX, ,,printre ruguri de corni" gi peste struguri idrobili in copite, minat ,spre abisuri" de ,,sublimul foc", ,,cearcX
[94

Reprezentind (sim,boiizind), in intregi,rne gi in fiecare element alcituitor, viatra, ,,corola de minuni a lumii" cuprin-

, r irrurrlui cu ciute $i cu umbre, , i,r,i,it, .r fiingi contemplativS,

a?ulmecind z;iile dep;rtate, ascultirrrl rriiycirrca materiei cbsmice, muzica sferelor :

Ciulindu-9i urechile prinde strivechile

din sfera joasei instinctualitXgi, inlllat deasupra ispitelor cgqlul iui Blaga devinE un animal

rotiri,

sus, de tulbure

foc ai de murmure.
$i-aude, subt naltele,
une1e, altele, ere1e, sferele'

(Cerbul ca stea in frante)

brad,alwi, proiectie a iufletului poerului qi uneori 1l s[u. Irealitatb^a, existentra exclusiv ideal[ a unicornului, rrdtleleir lrri clin doringi, ca precipitare a unei -aspirat-ii {g-puritate *i,slrrrie l(illtc (Die Sonetti an Orphews, zweitei Teil, IV)r.Blaga lFlirre nrrrerrc.'ul ie animalitate qi spirit intrupat in aceasti himerX, '. ,,anirrtnl rle rt siilbiticie de nedornesticit, dar superlativ sublimat Irrltrrlatrt" (l)inti.tric Cantentir, in Isvoad.e), cunoscut de arta- merliet'eld, unrle illtirrc ca ,,simbol al castitiiii", gi face din unicorn qirrtlr*rlul rrHrrrirrlei la integrare in cosmic, emblemi a poeillui 1.
r

l'l rrrr rrnimal fabulos, cu stea in frunte gi cu nestemate in grt,1'rr$ (( iorl d,e pind.toare), asem;n;tor unicornului. Unicornul*r.#"iricati"X aparilie din faun?-""FoaiiCt* i;,i,,r,*,'il csie cla 'itl,ig* : el este un fel de corespondent animal, al copacului i l,ri

*"i

lirr ( |int.irul

Erilrntit,lt

t.l,llurlf.is (;'rntrlir
:.rtrlltlltA,

tlfiltE frtrLprBlire rr'erl cE nri l-ag putoa

qi-e ales ca simbol

alege 6rrc

al fiinlei

citim intr-o

sale inorogul.

Cu

mai

insemnarc

195

Scnsul rilkean qi medieval al unicornului se regisegte por,)este ,' creat prin descintec : Din clima lierbinte
a basmului, sfinte irog inorog
c-un semn te invoc,

in lnd,emn

tle

rreebilitenzfi", identificindu-l cu Lucifer (Pastnicul). $arpele e de t4l lneinte 'ugorpele binelui" (Cdtre cititoii), ocrotiiorul LNorocul dl ,rur, visptul, sub streqini / ti-l diruie garpele casei qi zeii din plfli - f,tonolog), are, ca gi cerbul, unicdrnul, minzul, ochiul -lilntlt
spre dirrcolo, capdti un sens emblematic
:

ljnrpcle e preluat din mitologia cregtinl 9i are la inceput sen:ul do icolp (Eva, Legendd, Pax magna). Curind insX poetul il

e trimis ,,solie cuminte" la

iubiti

'

Atinge-i coroana,
obrazul qi geana, niframa cu lacrimi qi perna cu patimi.

Intrebitor fratele mE privegte, mirati mI-ntimpin5 sora, dar incolXcit la picioarele mele
m-ascultX gi mi pricepe prea bine garpele cel cu ochii de-apururi deschi;i spre-npleipciunea de dincol,o

Tu las-o in schimb
privirea sd-qi treacl $ mina oleacl prin albul tiu nimb.

(Fiu al faptei nw sunt)

De obicei unicornul este insl, cum spuneam, substitutul simbolic al poetului. ln mijlocul pXdurii rlsunind o clipl ca un templu, ,,inalt unicorn fXrI glas / s-a oprit spre-asfinlit si asculte" (Septembrie) ; un moment de viziune cosmicX, de resimlire a dimensiunii absolute a peisajului e tr;it qi in faja oceanului (Unicornwl 5i oceanwl). Ca gi cerbul cu stea in frunte, unicornul ,,sfint" ascult; muzica lumii, ,,murmurul m5rilor", ,,vuietul tirnpului" (Ce
awde wnicornwl).

IVIci numeroase decit animalele sint pisXrile : porumbeii mitologici, listunii ce fac aureolX lui Pan, cocori, vulturi, ciocirlii, privighetori etc. - sau, pur 9i simplu, ,p5siri". Prezenga lor lntretine sentimentul comuniclrii cu tirimul de sus, al luminii gi focului:
Sunt tremur de fericire : ziua intreagi deasupra mea puterile plsiregti au arXtat in triunghiuri
spre

fnte

luminoase.

(Am inpeles p\catul ce apasA peste cdsa med);

Cu=g$gE{F-dup? drimul- de sqs sint- inzestrate .de p-gep 9i. alte Snimale. De pild5, calul pi garpele. Calul e mai intotdeauna - iifin"l" fiebiilos (cel cu ,,un corn in fruntea lui de basm" din Alean arhaic, ,,apocalipticii cai" din Cwainte cdtre patra prieteni, etc.). Minzul din poemul cu acest titlu este tnsi transfigurat ca unicornul (,,negru era. Ca ogorul. / ln curind va fi alb cum e norul"), cu urechea ciuliti spre z;rile dep5rtate (asemenea cerbului cu stea ln frunte : ,,Din curte adulmeci spre nu $tiu ce-nalte poieni"), ale tXrimului de sus, spre care igi va purta stlpinul :
Citeo'dati, cu stranfi ne,chezuri, se deprinde pe cim'p de mohor, 9i-mi pregitegte, vestindu-mi-l,

-.

'

Precum a mai fost, pini-n cealalti zare, inci o dati tirimul si creasci ar vrea.

$i-n unghi sigetat pimintu-gi trimite cocorii

spre cercul cel mare.

(Zi de

septembrie)

![i5tctiq lor e un ,,desrin" rivnit

(.,.) Vlslesc (,,,)

Cocori s-au pornit spre clime de

fllciri

el

prin inalturi, tra$i pard-n teapl pr-o razi lunari

;

biruitorul, mult agteptatul, ultimul zbor

'

Fttl;or monosilabic i-aratl in noapte

t97

"in
r90

noaptea aceasta( incep

si-i ,creasc; aripile'.

sus peste

miri biruind ln baladi.

Pisxrile r epr ezintd. animalitatea rror',1^'*i,l,unele, ca ciocirlia, pXau, asemenea omului, ,,religia luminii" gi toate sint. "slivitele sXri". Ca gi animalele, igi dep5gesc, am spune, calitatea de fenomene, sint aduse la tiparul semnificaliei simbolice, ,,stilizate", sint ceea ce reprezintd pentru poet, nu doar ceea ce sint de fapt, devin, fdrd a trl"da aparengele, niqte himere. Lucrul se vede mai bine decit oriunde in Std in codrw t'dra slavd.' ,,marea pasXre bolnav5" nu mai are, esential, nimic comun cu fauna empirici, e o fantasmS, ca unicornul, de pild5, putind fi de aceea, qi ea, substitut simbolic al poetului. Himera-pasire, ,,regXsit{l jn plsirile-fenomene,. o 'descoplri el intr-o reprezentare puri, firi aproximarea proprie celor naturale, in sculptura lui BrAncuqi. ,,Pasirea mXiastr5' a acestuia este, pentru Blaga, tocmai opaslrea sfintX" cintatl de el, pasireaprotoiip, ,,intruchipat5 in aur de sculptorul C. BrAncugi". Ea e nl"i rJ"iX, t" _planul- vieiii simbolicei .decit- pisirile-finomene : nici o mirare ci poetul ii face ,,biografia" li cX o contemplX ca pe o ,,f5ptur5" vie : Ai triit cindva in funduri dE mare
9i focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. In plduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra intiielor ape'

Irtl, rrr;rler.iir opacir, gl-ea, cu toate_formele ei, care umplu.viziunile 'bu-acelagi ochi privegte Blaga oragul' Luc.rul i"H'u ol" 1,n,"itrl,,i. nn,rtc rrrlrriilrrlc lu u1 scriitor Care, in alara prtmrlor ant al copllaliui, ,, ,,:*ii, rtriti tot ti'rp'l in oraqe - Sebei Bragov, Viena, Cluj, i i,g,'t, Silrirr, .lltrcrtt:cgtii Varqovia, Praga, Berna, Lisabona - $i, r FF.r r e $ ,rilt ,,r,1r,,rt"nt, adaptindu-sJ perfect oragului ca lume , irlrrrr al,t : slrir.ir ,1,'lriuat, inteiectual _prin srrucrur[ li formalie, irluuu u," ir,rttrrrlcxclc ruralului transplantat la ora$. Ca po.et ins5, 'i iri r!,t*ler,rl tle t'tleirtor irl untri nnivers liric, el nu poate asimiia oralul gn reclitsto rcnsi[ilt, fizici : e spaful materiei lttttls - ,,crei'ziduri",,,turnuri" - !J,prin Li*,'*;; ,,i',ir,,1r", "lrol1i",,p.tlttri", *r, *nnta, Fll;iiu ile rrriica'ree vielii cttsrnicc' spaliu al morlii :
ot

i 1l lilrlrr'r ltrvetrirtear,'i, ! r rlcclF ntl itl ptr 'tl t irttlv,t ai tt, itlil pe lrlrtii ulrrttltti'
rtr

!I illill rili r;i llc lrillllilll

9i

Yler rr1i,

:':'=illi

rrcl't. Hl vielii
,,, ;:"1,,;i]"" (,\nrttr)

PasXrea lui BrAncuqi e zbor gi cintec, condensate qi transformate astfel tn materie, un cintec ce umple lumea, auzit de vii si de cei ce ,,somnul qiJ beau / din macii negri de sub p5mint", ca un ,,fluier p5relnic de vint", gi un zbor care se pierde sub ,,iarba cerului", inXlgindu-se,,firX sfirqit".
oRASUL

(trntrrl lrri lllnsd e Urr t,irrririt', r,rr retrrr;ii trr loc clc iarl>I, irr rcre rrir irccr rle, lr-,,'ninrrierri verzi", l)uiitilr (,,Sulrt lrolgi- de nilirunruti), l'i(rii ,,rrici ,t rttlicre de om". r dier i rrlr 1 1111 pl'1" Ai Eturl*rult rttll,rHlttlrtl Htd oPl'r!(' / rirrspirrirrtl pc ultirnul semn", ,,qllrrtrrl rle ilintr*i /,rtttEolA ttt tt,'.t1rle 1i-rr stirts", ora$ul nu mar e rrrrrrrtlot ,le,lt rle lalrt1rttte, pe stilr l)orli sc strecoari ,,fiinqele

,,,ri,rrirlrri". lh,li,t tttttlrlJ, ,,r,trlr1irc 1i-rr:rftir", ,,pe cataligi", umbrele rrrurrFrilrr'rle ,rlrHrl*tii ,,o clipii s-rrrttii gi pier" (OraS vecbi). N.lirritten p;,rrlttt'e vizitrrri teriIiirrrte, Illorlii se indreaptl noaptea spre urlr?, r ,l ttplc ittleviir';rtttl lor spaliu :
l

,it

rrricii ctr lilnpaqe

Blaga are o viziune global5 asupra lumii, pe care o asimileaz5 spre a se exprima prin ea. Reacgia lirici fagi de cornponentele realitlqii imediate e in funcqic cle aderenqa sau neaderenla lor substanqialS la cosmosul iclcal, pe care il imagineazd poetul proiectind in el -aspiralia lui csenqia.ii, pe care il cautl gi-l descoperi in cel real. Inaderente la accst c,ir""tns ideal sint, dintre elementele naturii, piatra 9i lu198

scnrnc

verzi dau spre

oraqe

l)clltrtl-tln lren care va tfece ;tr irr vizduhul mare, rece. Itc'ltlt-tttr tren care-a veni'
rrirttctti nu-l va attzi.

(Trenul morgilor)

Irr atitrrtlirre,r liricX

rrrlr.6'

lrr

r.ar.e

faii de orag, descoperim perspectiva coslllrrga privegte lumea, sensibilitatea la semnificagia

199

ontologici a elementelor ei. Oragul e resimgit ca instrlinat de naturX. De aci ideea poetid de spaliu al morgii 9i itnaginile sumbre, aglomerXri de piatri, cenugX, intuneric (de observat ci Blaga nu ,vede" oragul, cu rare exceptii, decit noaptea, altfel spus, ci asociazX imaginea lui cu absenp luminii). Pentru a-l ,,salvao, il apropie de ,,naturi", inecinduJ in miros de flori :
Crernene, bazalt e totul. Blocuri drepte stau in noapte, cu temeir Pe strivechea stradl ca-ntr-o matcl grele curg miresmele de tei

stele
ll

sI le-atingi cu geana.
teama.

Ne incearc-aproape
(,,.)
-i!

ll

Turnuri nu-s, nici catedrale.

Calea-Laptelui e-n vale (s.n.)
(OraS

in

nodpte)

Neadcrenla sufleteasci la un loc care cantrariazd" aspiraqia mhtenfiold a poetului qi-i intensifici nelinigtile provoaci nu nuthll viziunile de cogmar, ci qi dorintra de a evada :
Vino, si iegim dintre aceste ziduri, de sub arcade ce apasi, din inelul cu-nvechite tuinuri, al cetigii, din ceaja ce pe poduri de metal se lasi.
(EchinocAiu de toanxnA)

(Cetate

in

noapte)

sau

in seminge

Paltinii, cresculi in noaptc din asfalturi ca din lavi, igi imprdgtiau siminla
zburitoare-n tot oraqul
(...)

Ne plimbam pe bulevarde, prin troiene de seminle

(BacureSti, 19 19)

lndeurnul la plecare, la pXrisirea spagiului-inchisoare, revine multe poeme, avind insi un singur sens : reintrarea in cadrul !n vlo$ii primare, reprezentat de spaiiile simbolice cunoscute ale poetului, mrtntele, cimpul :
Prietene crescut la orag fir5 mi15, ca florile in fereastrE, prietene care inci niciodatX n-ai vXzut cimp Ei soare subt peri infloriqi, vreau si te iau de mini,
vino..-.

convertind ,piatra

in

vegetal :

Sec qi sterp, oricum

ar

fi'

i9i

are

qi oragul rodnicia lui. Din seminie ce-au clzut Pe Piatri in Piele au cresc'u! statui

(Cetate

in

noaPte)

(PIu.guri)

de un joc poetic, ci de de a asimila oraqul naturii. O altf iluiie,acceptati tt.'troi", "Jitr.X, gi avind acelagi sens este qi confundarea luminilor oragului, privit de pe deal, cu o aglomerare de stele :

In acest din urmi caz nv e vorba

vino pe deal, pe cel din urmS-n soare... (Echinocyiu de toamnZ,)

SATUL

In linutul cel adulmeci jot e oraqul - de fa1i, fir5 chip-in bezni. tntre

,i sPeranlA, Semne di, dar numai jocuri

arnintire
de lumini, sclipiri 9i focuri:
200

..tt., ,'E*l:tfl lrr lllaga, mai intii, o poezie a satului cu un caracdnt gtrtobi,tgrific : poezia ,,satului natal", cum se 9i indnul clintrc textele seriei. Cel dintii dintre acestea este
201

eratrul este substanqial inaderent la cosmosul fictiv al dimpotrivS^, unul dintre simbolurile carlJ t-e1tul
=E

intre timp). Este un poem al intoarcerii la ,,obirgie" gi al remernoririi copil5riei, cu drumul ,pe unde minam dobitoace sfinte cu grele de mugbiciul", arinii, morile - ,,fantasti6g" - ,,cu ro{ile chiul verde al apei", casa ,,unde mi-am ficut intrarea in cintecul zilei", gura, ,,pe-a cirei streaqini grea / imi aruncam mlrunqi qi albi dinqii de laprc - / s5minqi magici din care trebuiau sI creasci cei noi", poarta, ,,unde puneam / frunzd rnintuitoare de leuqtean / sX aplr de strigoi / laptele qi ugerul vacilor". A fost o epocS faun joc despletit / in lumini pe uligi" buloasi -, - ,,Totul a fost clreia i-au urmat ,,desivirqirile in r5u", sentimentul solitudinii : ,,Cind m-am trezit om gi cuget implinit, / singurltatea mea risuna inald prin lume". lndemnul intoarcerii s-a integit apoi, lnsX ,,tot mai trist, tot mai trist". Regisirea acelui timp nu e cu putint;" ca gi refacerea comuniclrii cu satul : ,,Singuritatea mea r5sun5 / prin satul cu acoperigele negre". $i totugi ,,vreau si rXmin aici" poetul -, ,,cintare pentru trecut / peste odihna pie- clameaziva rimine, dar se va lntoarce mereu, asemenea ,,sorilor trelor". Nu bitrini" ce se-ntorc noaptea ,,spre obirqia lor niciodati uitatX", pentrtt din versurile cu care se deschide poemul - qi seria. Cf.ntare trecwt cuprinde date mai numeroase despre cadrul copiliriei poetului dectt toate cele ce vor urma gi probabil tocmai datoritS. caracterului prea autobiografic ea a fost lIsat5 in afara volumelor. Blaga o va ignora chiar cind va scrie Sat natal (publicat in decembrie 193L) : ,,Dupi dou5zeci de ani trec iarSgi pe-aceleagi uligi / unde-am fost prietenul mic al gXrinii din sat". E totuqi un fapt ci in Cintare pentru trecut au. fost exprimate inttia oarX nostalgia dupi satul copiliriei 9i sentimentul instriinirii, pe care le reglsim in Sat natal
Nimeni nu de aur.
(...)

Ci,ntare pentrw trecat, publicat in 1924 (deci la 15 ani dupi pXrisirea Lancrimului, pe care e de presupus totugi cX l-a mai vizitat.

qi

ln Intqarcere:
Cu aroma-i ca veninul
amintegte-mi-se-arinul.

Mult mX mustr5 frunza-ngusti. Vintul lacrima mi-o gustI.

Der foarte curind intoarcerea in sat incepe sX insemne cauterc pi gisirea permanenlei' a sentimentului .ei...Strigitul. dupX -se sting-e, imaginea satului se simplificd, se stilizeazd, ceeilErie la elemeritele caie reprezintl ori sugereazA permanenia ff6u0fi izvorul :
z

lmpXrilii s-au prXbugit.

Rizboaiele mari ne-au pustiit.

Numai in Lancrdm subt rizor r5mas-a firav un izvor.

s-au stins. $i rind Pe oarneni in umbri s-au retras vegminte de pimint luind.

Piduri

rind

Dar qipotul, eI a rimas.

De-a lungul anilor in ;ir de cite ori in sat m5-ntorc, mI duc sil vid.
(

Izaorul)

tAu pictrcle de mormint

ln satul meu, in CimPul Frumoasei in preajma turnului, pietrele stau pe subt plopi. E primivari qi pietrele Unele poartE inci inscriplii chirilice. Este totdeauna ceva ce-n urm5 rlmine. Sunt ale p5rinlilor, Pietrele
,$
a1e

stau.

mi

cunoagte,

Vintul, el singur, sau plopul

pirinlilor

1or.

(iwdecatd

tn Cirnpul

Frarnoasei)

Totul cit de schimbat

(...)

Lumina bate altfel in zid, apele altfel in Porli se deschid si-qi arate uimirea.

1X.rm.

Dar de ce m-arn intors

202

lui tslaga este nu numai locul copil5riei, ci Ei al p5Itrtbuniloi, prin urmare simbol al Continuit5lii 9i al inl el o timpului. Reapare, inevitabil, motivul cimitirului ruvret incit euerrue rraeului. insi cu v semnificaqie rvrrllurlLeFe *rrA9$rurt sragului, lrrr4 Lu o- semnificatie atit de diferitX incit, l=lF I numai ferrrnal e vorba de unul qi acelaqi motiv.--Cimitirul ag C=el'E alcl o metafor5 pentru un spaliu sustras vielii cosmice,
203

ci arre sensul propriu, interpretat ins5 intr-un fel definitoriu pentru noetul spaimii de tt"cer.-, este locul in care existenqele indivi^<luale s. prelungesc in adinc :
in timp
Coboari-n lut pirinqii, rind pe rind, ce-n noi mai cresc gridinile.
rXdScinile,

Ei vor si fie

prin ,cari ne pre,lungim pe subt pXmint.

Se-ntind domol

plriniii pe subt

pietre'

in timp ce in lumini mai adIstim."

(PitrinSii)

preajma'strdmoSilor). Poetul biniuit de neliniqti se-ntoarce in Lanirlm ca la un iiman liniqtitor. Aici, ,,sub crugul albastru", intr-un orizont _spalial gi temporal ce se prelung.egte indefinit,.hota.rul dintre vlaga $1 rnoarte se estompeaza, moflrt slnt prezenll' cnrar dac; ',,umbre", gi din lXrina lor udati de licrimi rindunica i$i numai face sub strea;inS'cuibul. Aici durerea trecerii ,,se revars; in tilc mai inalt", insul ,,se impletegte cu legea", se impac5 firesc, ,,do-

,P5rintegtile

luiuri" sint

,,crengile noastre cizute-n adinc" (In

mol", fXri zguduiri, cu soarta (Oriiont pierd'wt). Dorinla- unei impXc5ri a avut-o Blaga'mereLl, ei nefiind decit o forml "r.rrrin." iui la integrare in cosmic. Alta e a aspiragiei - mai restrinsi doar ordinea cu care se vrea contopit. Amindoui aceste forme ale doringei de participare la existenla universalX gi de anulare a izoldrii'capdtd' la un- moment dat un accent extrem : in l'reaw sd joc ! gi Am inpeles pd,catwl ce apasd peste casa n7e4.
O, de ce am tShnicit vrernea qi zodiile altfel decit baba ce-Ei topegte cinepa in balti De ce am dorit alt zimbet decit al pietrarului
ce scapir5 scintei in margine de drum De ce am rivnit alti menire in lumea celor gapte zile
? ?

ticriitortrl se incintl o vreme de ideea anonimatului,^o atriI,u,i. ri'*ui" ainti. eroii sxi (Luca din htanca), o susline in Filo't,aila'sti,lil"; (ti i" interviul 'cu Aderca). Dar nimic nu era mai itr'diri.-,t. .f 'i..ii seninXtatea babei ce-gi tope$te-cinepa in balti. friften lui pe lume era nelinigtea, pe c.are se straduia s-o atenueze iluzorie, it, iini"i'i, i-o an.rleze .u totui, intie altele .9i prin i'gnonirnatului. Iluzorie nu numai pentru ci un spirit tormat p5tt1 'o.lu{a, ertltrrrit filosofici si ttiintific5 nu mai poate- gindi lumea, talmacr 'in' -primitive, ci qi pentru ci felul mentalitlgii i,;;il.;i if ,"aiit. vircnlin .'r."tour" qi congtiinla ei implicX, cel pufl la scriitorul ult,'rrrai degrabx orgoliul excesiv (de care e plinx-opera filosoitri,ii ti care nu lipseqte cu totul nici din poezie) decit modestia ino,ri,u"tului. Apoi, penrru a fi asemenea cioplitorului de. pietre iii ii,,i,.,"i"t qi ilopoi"rului, invidiagi in poem, ori pictorilor bii,irrti,,i, invocaqi in scrierea teoreric; amintiti (ti. imitati.in treaefit, fo' Am inieles pdcatwl.-: ,,Toate turmele pimint'lui au auli,ii, ,finr. / peste capetele lor"), pentrt a avea umilinla lor liitit'-itnrr. e nevoie de credinqX, sau iel pulin de o supunere- deplinX ioiii ,t. soart;, pe care reoreticianul atitudinii luciferice nu le avea: '.o." sx curgx pe .scocurile lumii, / si-nvirtS roqile / ,,flfngele *.., el"g" i" acelagi poem :- el poate avea, cel ,,iuri ceregri.( ii, - scrie tutrlt, tloringa de a scipa de sine insuqi slujind ntecanica neinleleenii n lu,t.,ii, *ga .o- i-tn poate avea decit nizuinp la topirea in lrulilii (,,Vreau'si joc r"). Sentimentul. pierderii de sine in cosmic jncerca decit sarr tnrrl,.,,ordine umanX-nediferengiatX, nu -1-a- p-utr1t inieti,,it.ttd, ca pe o srare salvaroare de neliniqti 9i. de -aceea ciutAtH, ciircia i se opunea insi intreaga lui structurX. Elogiul anonlrrratultti apariine, dealtfel, unui moment anume
rcrise ii l* inyeles pd,catwl ce apasd, peste casa mea, 9i lvanca, Ei FilusoIia stilwlwi. ' !,11rgir cu care poetul vrea sX se confunde este aceea a satului.

1'923_24' Atunci

:lnt
?

decit clopotarul ce petrece morlii la cer

strigi Blaga, - iqirenunlind la elinsistent,,;pXcatul", insuEi, devenind anonim : salva '

Astfel mi iubesc de-acum unul intre mulli,
:

de care crede cI se poate

:: T:
204

iliT.-i' #il".':T:fr

riu

bres,ema,.

Metivelc ne vor uii."" cu toar; claritatea la _cap;tul analizei iEegiel rrinc .r opeiei lui. Daci insuqirea mentalitXqii. arhaice e lmeililrilH. irtt.qrarea in lumea satului se face totugi in alt fel: arfn t,ertrtu li prin moarte. Satul e leaginul 9i mormintul, teriiienlt it*t*rrfei ilclividuale, care se prelungegte in p|rinli 9i strXttbnl, g-ar3 ntr' rririt aci 9i care dXinuie ca "umbre", ,,pietre", ,,t;flaiH, 5AtU1 e ,,trbir$ia",'cintati cu o gravitate ieqitl din amestecul incetagar*l,il al tt'lernnului cu pateticul :
205

'

Sat al meu, ce porli in nume sunetele lacrimei, la chemlri adinci de munte in cea noapte te-am ales ca Prag de lume qi poteci patimei. Spre tine cine m-a-ndrumat din strifund de veac,

pe-un drum de seari sau in satul meu pe umeri si

in miez de noapte mi duceli

intins pe luni ca pe-un

scur'

(Caainte cdtre Patru Prieteni)

in tine cind m-a

fie binecuvintat,
sat de lacrimi

chemat
leac.

firS

(9 mai 1895)

9i la care poetul gtia

cI

se

va intoarce odat; definitiv:

O, drum qi ape, nor gi dor,

ce voi fi, cind m-oi intoarce la obirgie, la izvor ? Fi-voi dor atuncea ? Fi-voi nor

capitul acesrei linii, fxcind tranzitia (in sensul viziurur Egrtia rru'al ctottologiei) di la poezia-,,autohjografici" -a satului h lnrAginea lui deplin sublimati in simbol, trebure srtuata .Ut1r:u: rtn fiat-de pe valea Sebe$ului, cunoscut de Blaga in copllarre -$r il*5.l; ii ig+S e infititat ca un tirim fabulosl.locuit de .un fel ai;;;.i i;i|ziagi ti biinzi / cu fege prelung-ite..in cimpoaie", figrai, inte'*tttti*, it;iod aci ,,de la inceputui cel d1nqii", lipsili de Cind ling; roata gi cuptoarele lor de olari. i'ritii",i--".":n-somn" iiltiiitiir'r,t.a .imaginii "iing. punctul .'ltim, t. *111*i -Y:^l"ttu BEBfent surprinz;tor: satul nu mai apare ca-un spatlu ]lmat eEupnt cle iocuriie copil5riei, de case,- oameni'.de. umbrele. parrn-

tn

abia desprinse cle sau ;ll;ill ;; ;i*;;i; *6'-i"t.lo'' ca o de fipturi a naturii sau, mai prelungire neigri ca c;le din Olarii -, ci xRct. ca o parre a ei. Aci e$ti in in^timitatia cosmicului, acordat
ctt riirrrtrl lui, confundindu-te cu el
:

(ClntecuI obirSiei)

$i

compunea acest testament, Mai-am-t'rn singur cu un accent tragic necunoscut celui eminescian:
Voi sunteli patru, nu mai mulgu, voi cei din urmi prieteni. E plini luna sus qi e de aur. N-ar

dor al lui,

lnsa

Inima-1i zvicnegte mai rar, ca Ei curn nu 1i-ar bate in PiePt, ci adinc in Pimint undeva'

fi drept

si n-o privim, cind intre noi vorbim despre o slujbi, ce-o agtept.
Viala-ntreagi ginduri am rostit
gi cintece am spus, ele clutindu-mi vrednicia. Pindegte-acum de undeva declinul Ei aminul.

Aringerea de substanqa lumii vindecx deopotrivS rinile trusului si"nT. sufletului : ,,Aici se vindecX de mintuire, / 9i dac; f-ai ilngntit picioarele te a$ezi pe un podmgl- de lut"' Redus la esenla

in

universale iiii'i;,d;;;1, r"."t apartine absolutului, adic; .viegii ca un joc filfiie pe iingX noi ("') #t:i;;'-',,suii.tut'satului Ei-'iuri pe mbrminte ina1e" (Swfletil satulai) -, este etern ca

tei

Primejdii fulgeri din Nord, nechez s-aude

de-apocaliptici cai prin nouri sus. In urmi e tot visul, in fati doar destinul' Mi-e team5, prieteni, ci sfirEitul n-am si mi-l pot alege singur. S-ar putea sI cad cu faga-n jos pe un tirim netrebnic, ruqinos.

Cite-s altfel - omul, leatul Neschimbat e numai satul,

duP-atigi Prieri 9i toa'mne

.1 r

nescl-rimbat ca Tine, Doamne'

(lntoarcere)

Voi patru insi, pomenind de alte fapte, sI mi luaf de unde voi fi fost cizut,
206

satul capiti semnificalia .supremX., fiind -asimilat cmrriiiul-'ie1it'toi"i "t i"o*ii 1,,P"- cred cX veenicia-s-a nXscut la l"i. i3t5tloi.qt" divinul: ,Plin este- satul ifi'di'-] 'fi0'-t'o*i.,i--in un cuib de mirosul sXlbiticiunii". Aici, la ca SLtieelntl"iliitii I

In :flrlit,

207

..illoarel-g",vie1ii (,,lingI finrinile darului harului"), r4qar.rea -,?il; 'lati, infiinti (,,pilpiie boalele, fipX l5stunii"), tim-oul'nu cunoagre 'cyr'qgr.e3, e o ,,duminec5 lungl $i $4 de _sear5", un timp.solar
i

nea celui real, reprezentarea riu mai cuprinde, oricit de sublimate, dats..ale experiengei. Este un t5rirn fabulos, la care se a.iunge dupX o cXlStorie de tipul celor din basme :
Ajuns-am prin pulberi qi mirigti unde rlzbat fSrE sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniEti dupi rnersul albastru al lunii. (Satal minanilor)

gi s5rbitoresc, sacru, in care sei desfS$oara o geneza contrnua : ,,Legi. r5srurnind gi vXdite tipare / minunea qifnegte ca macu-n secari". Satul acesta nu mai plstreazd", evident, nimic din imagi-

orieG caz,

nlurra rontAneascX e o colectivitate instinctiv5 de oameni deschiqi, ca centru al lumii ,Ei, in iubitori de pitorescul .viegii" t i Frlrttlicul, al , apropierii de absolut

Confundarea satului cu natura, cu ceea ce alcituiegte, in. viziunea lui Blaga, esenga. ei- este, spuneam, surprinz5toare, insX numai-aparent: pentru ci Blaga este, fundamenial, poet al cosmicului, al raporturilor omului cu cosmicul. Tot ce vine ln atingere-_cu sensibilitarea lui se supune acestei perspective ontologice. Spaqiile_umane,-satrrl gi oragul, sint de aceea receptare nu fn aspectele lor istorice gi sociale, ci in valoarea pe carl nu le-o poare da decit leg5tura cu cosmicul, aga cum spagiile narurale, peisa;'ele, i$i daroreazi calitatea prezengei vieqii (,,luminii"), nu frumuseiilor plastice. Cit de tiranici este aceasr; perspectiv; se poate vedea mai ugor in opera filosofului, in care ,riziit ea satult-ri din "supri poeme iqi subordoneazd" o realitate concret;. Textele care inrereseazd" analiza noastrX sint Case rom6,neSti:, publicat mai inrii in Cwaf.ntwl (4 octombrie 7925), apoi in vol. Ferestre colorate (1,926), qi reluat in SpaSiuI mioritic (1936, cap. Pitoresc Si reaelaple) qi in Zd.ri Si etape (volum alcltuit in 1945) 9i o parte din Elogiwl satwlwi romt,nesc (1937), preluati (qi dezvoltaiS; in Geneza metaforei Si senswl cwbwri.i (L937, cap. Cwltwrd rni.nord Si. cwltwrd. majord) Si (fragmentar) in Hronicwl Si ci.ntecwl vtrstelor (scris in 1946). ConstantS, dupi cum o dovedesc aceste relu;ri ale textelor, viziunea filosofului asupra satului se reduce la citeva elemente. Satul romanesc este vizut, mai intii, ca apartinind mai mult ordinii naturale decit celei sociale, ca prelungire a naturii: ,,Satele romAnegti (...) cresc din peisaj atit de organic, cX nici nu-fi poti trnchipui ca ele sX nu fi fost totdeauna acolo unde sunt (...). Co208

rRtul e$te situit in centrul lumii qi se prelungepte in mit. Satul r lntogrcazi intr-un destin cosmic, intr-un mers de viaid totaliHr, diucolo de care nu mai existX nimi.<( 2 ; offtul satului ,,se totul" 3, ,,a -trdi Ia gHropte frr raport_de suprem5 intimitate ^cu cosmicl qi in congtiinla unui destin l*t fnscarnni a trSi in zarigte ctnenot din veqnicie" 4. Cu totul altceva, opus' reprezintl ora;ul : nmul crescut aci ,,parvine sX ingeleagi, sau sI se prefac5 a infelege, cauzalitXqile imprejmuitoare, dar el nu face personal nicinelatri cxperienla vie a lumii ca totalitate, adicl o experienq5 muiatS tn Rer'tpbctive dincolo de imediat qi de sensibii" 5. Omul oragului :rt{fectc ,,in fragment, in relativitate, tn concretul mecanic, intr-o treazX tristege 9i in lucid5 superficialitate".6 Oe reprezinti satul elogiat de filosof ? Nu o realitate sociallhl{'rricii, clesigur. O spune e-l insugi, declarind ci n-a fXcut vreorlirrii,,cercetiri sistematice cu privire 1a satul romAnesc". Imaginril se snriiini pe reprezentirile pe care le are copilul despre sat. rtrtrrrc lllara. Daci ele sint intr-adevXr proprii iopilului- tr5itor lit rrredirr irrral, satul invocat de filosof este cel pufin o realitate p;ilrologicii. Lucrul e insX discutabil. IndiscutabilS e insl pot-rivii'c* r lin t rc aceste repre zent5;ri gi structura spiritual5 a lui BlagaNrt rl.r,rr in sensul ci sint tocmai acelea pe cnre le-a putut avea llrullri un copil cu sensibilitate metafizici". in mai mare mXsuri ele,'ft l'tt'oieclie a arnintirii, ,,satul romenesc"- al lui Blaga -e un rtrf,liu irlcal: destinat si satisfac5 aspiragiile lui cele mai adinci : 'trrnunirrnca cu absolutul cosmic, salvarea de sentimentul solitudlnti li rrl curgerii. ,,Satul", in textele filosofice ca 9i in -poeme' erto agrtla. r:roiectie a unei nXzuinle, e mai mult o utopie decit u anriirtirc idealizatd". Ficgiunea propus5 de Blaga e in icord in Ft'lttrrrl r'fircl cr-r nevoia lui adinct de un asemenea spatiu. In ce tep,'t't re rl'lii ca cu realitatea ? Autorul recunoa$te o stlprapunere *F-fcr*lrtrctiv.i : ,,Despre satul romAnesc se poate in genere afirma.o. Flr* tle vt'e' rcstriigie esenliali, ci mai pdstreazl"' ca structur[

"pqi, ci un spatiu care tntriline sentimentul intimititii cu : ,,pentru propria sa conftiin!;

:::--

I Yrllnrh rultnrii, I fdral, p, ln5' I lle11, 1t, lttt, ,,e ld1nt: r, ]66. I ldtnt f, tt'l'

ed. cit,,

p.

192'

209

spiritual5, aspecre de narura acelora despre care vorbim. Imi pot foarte bine inchipui ci pini mai acu vreo suti gi ceva de ini satele_ romAnegti si fi repiezentat de fapt pentru oamenii de toate virstele ceea ce ele astlii mai reprezinti dbar penrru cooii." 1 Sociologia gi istoria nu confirmS. Aigumente demne de inteies gXsegte nJ1Sa" in. alti parte : in cultura popularS. O. parte. intinsi i p-o9ziei folclorice afirma o perspecrrva asupra lumii identicl acileia atribuiti de Blaga omului de la sat : potzia de viziune filosoficX. Toate caracteristicile ruralului citate mai sus se verificl prin confruntarea cu aceast; poezie gi sint deci ,,adevirate". beclarin,dule- false,- sociologul li istoricul au qi ei dreptate : sint intr-adevXr false dacl le raporr;m la realirSgile sociale Ei la modul de a.-l Sindi pe t;ran social, nu ontologic.'Pentru cine privegte lucrurile - dintr-o alti perspectiv5, c5utind raliunile ultime ale vieqii spirituale - ca Blaga -, flu. A discuta viziunea satului propusi de el inseamn5 a recunoagte mai intii aceastX perspecdvX-ca posibil5, a n-o ccnfunda cu cea proprie omului 'de $tiinjX. Iar acceptarea sau respingerea ei este in funcqie de admiterea sau nu a perspectivei lui qi de rlspunsul la intrebarea : esre intr-adev5r definitorie penrru 15ran poezia de viziune filosofici creat; de el ? Existenga ei dovedeqte, am spune noi, mai degrabi cX gi intre creatorii anonimi sint poegi cu sensibilitate metaflzicS, decit cI aceastX sensibilitate e semnul distincriv al ruralului. Blaga retine a$adar ,din folclor zona in care-gi regXsegte propria seniibilitate gi face din ea argumentul unei imagini a satului, subiectivi cel pudn in punctul de piecare (obiectivi in mXsura in care satul cultural o

eoRtenpl; abeastx substangi insxgi - viforul de luminx, haosul incintarea lasX locul exalt[rii r diiin,r'al inceputurilor, focul
Prin toate

-,

erele
!

ce Prund fierbinte, turmentat Subt toate sferele se zimislegte ne-ncetat'

Prin toate ereie risf5g qi crini, vis canibal.

3:|"','::':.ll': tl,,i.

"r

(Prin toate erele)

Ca ,,poet al satului", Blaga ocupX un loc singular in literatura noastr5. Satul pe care-l cinti il nu este nici satul moral al lui Cosbuc, ,nici cel nagional gi istoric al lui Goga, nici satul religios al gindirigtilor : este un spaliu imaginar ideal, rezultat rnai mult din aspiragia existengialX a poetului decit din stilizarea imaginii satului real.
MIRABILA SAMINTA

susline).

it,toti,tiii e'mai concred' propriu-zis viialistS, procesul capiti inca .in Har.a fdil;;; "".i r*""J;.i'a t"hii de citre divin, mai p^otrivrta lui cu insX cu invocarea unei zeitili nXsine' A'lgit.ri, : Zeus - 'tn tpostaza u ,,,n.'trot.o viziune decit Dumnezeul creqtin subt verde linr,e / zdii*,ii"a.-tiiJ i.a"li "Subt straiuri. rybj, invoalti in.smaragd.e", i,,lrf.ir. ,i"l!-iu*F, ,,rr"getugi" 4" "p{ /.dI ;',;;;';;';;1.;;;,','pr.ir'*' a fost'ei altl datd, / cind,Leda. albi ;r ;;;,;i;; /"#-"duti-ii albul de narcise / pov.ara unei lebede"' Ca ri nt.rrrrci - si de atunci - ,,coboari-n fericiri de. stuh {. putet' ";,:l';i' a;. '";ta"tt"l, ,,S;.ittgu lebedei divine / in sear; cinti lL iirr'litii,.f.# fbriiiS,:'s,ibrtanqu vit-al; cosmici e concentratX in lu,iiiiiii, pii" tlminq! se perpeiueazd" viaia, intr-o cosmogonie contlnuii r
Diafane seminle intrariPate, pe invizibile fire,
veac in a1tu1 purtate' zburau peste noi - din Aqa ne incearci indemn citeodati sPre crudX, sPre sacri uimire' mai are substanll natura' Mai are inci
(...)

Viaqa universali prolif ercazd" necontenit, anu.leazZ. perpetuu ntrrilrtca.' Inceputul ace'stei ofensive iqrpo-triua nimicului e datorat ,,N.nlir.unrul,ii" (Lwiina),,,Fondului^ Generator" (Dit'erenpialele ilh,iitrl, reprezenr;ri mitice ale existenqei virtuale. Cind vrzrunea

Stele qi api, vegetale gi animale, roate formele existenlei cosmice sint manifest5ri ale unei substan[e vitale unice. Cind poetul

Vizduhul seminle

miEca

t
210

undeva-n mituri

Elogial satului romdnesc, in loc. cit., p. 40.

;l::uj;il'.:"''
(Vdzduh*l seminge misca)

2lI

Ca in poemele cosmogonice ale autorului, e o negare continui a ,,nirnicului" : ,,praful din spice" este ,,traiului strljX", el ,sri ca o vrajl / moarre sX, srrice" (Iarbd), ,,fiecare sSmingi-nalti / de pe un mormint o piatrX" (inviere). Poetul jubilea25 la vederea fo.cului cosmic diseminat in naturi ca polen :
Bucur5-te, floarea mdrului, bucurl-te ! Uite in preajmS-1i pulberi de aur ca un nor in aer ! Jignesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni qi de niciieri ! - Nici o nu-ntreabi. Polenul cizut in potire

fipturi

elo tlcstiinuite trepte gi har". Harul este, cum se $tie, impSrtxgirea dln *n.ru.]0btiiHnXri de germeni ai viegii, de luminX qi culoare, icmirtl.t. dezviluie, fac aicesibile, ,,dest5inuie", ,,trep.te qi. har", ellcn'opt. substanla lumii'{onternpl3Lre3 lor ins91m1i, -q1iX urlTBfgr conrunrcare cu aceasd substanqi. Spre a trii cit mai indeIttng bcirtitudinea atingerii cu ea' pcetul- se apropie.cie seminge.cu togic urrtelele senzoriale parc;, cu up fel dc deschrdere a. tuntel $r ii- gh,lndott.az; contactului cu ele.*f,-e privegte' cu uimire mereu vlzut nu o datf sdminga mirabil; / ce-nchide uion*nXtX - ,,Arn [n riit. tupreme puteri", vrijit de splendoarea lor cromatic; :
In rinduri de
boabele saci cu gura deschisl

l,c asociazl cu lumina qi culoarea : ,,Culori luminate, doar

ca un jar

il -induri
!

toate florile (...) BucurS-te, floare ca ghiocul

si 1i 1e-nchiPui: gilbii,

sau roqii, verzii, sinilii, aurii,

gi dumiregte-te

cind pure, cind pestrile.

Asemenea Proaspete, vii qi pistoase gi lucii culori se mai vid

Nu

trebuie fiecare sX gtim cine-aduce gi-mpr5grie focul (Bwndaestire pentra lloarea mdrulai)

doar
sau

in

stemele

girilor'

'l

se lasX cople$it de

el:
a1bi, se cerne jarul.

la oui de

PisXri,

De pe starnine de alun,

ls

din plopii
(...)

cluce la ureche gi ascultS muzica lor frai 'pentru poet, ca qi muzica sferelor :
Semingeie-n Palme

diafan;, perceptibilS nu-

Polenul cade peste noi,

in preajmX galbene trciene alcituieqte-n aur fin. Pe umeri cade-ne gi-n gene.
Ne cade-n guri cind vorbim,
gi-n ochi, cind nu g5sim cuvintul.
(Risi1:.ei se dedd

* i:;:i':r;T:ffi ni ,-ar da
pe-un lirmure-al

MIrii

de Est mltlsoase nisipuri'

"Retriig.lr^e I eutulloarll rn gramada de seminge ca intr-un riu :

florarwl)

senzalia vche,

dar rSmasl neaherar; in amintire,

Capodopera seriei este Mirabila sdminfd. Poemul, scris in 1960, este ultimul mare imn adus de Blaga viegii, incheind linia fundamentalS a liricii lui, afirmati incX o dati, explicit, in versurile : ,,Mi-ai dibuit aplecarea fireasci Ei gustul ce-l am / pen-

Copil, imi piicea, despoiat de veEminte, si intru-n Picioare in cada cu griu,

cufundat pin' la guri in boabe de aur. Pe umeri simleam o Povari de riu

/Bliga'cinl; seminleie ca simboluri a1e germinaliei, ale !'vornigI". forgelor viiale ale universului, divinizare, transformate in zei, sin'gurii la care se inchini : ,,Mi-ai ghicit incintarea ce mX cuprinde in faga puterilor, in ipostaz5 de boabe, / in faga mirunflor zei, cari a$teaptl si fie zvirlili / prin l>razde tXiate in zile de martie".
'2t2

tru tot

ce,5!"e*vine

in patrie, / pentru tot ce spore$te qi creEte-n

d
'-

l;

vren s-o reff;iasci 9i aievea, nu doar imaginar $i-acuma, in timpuri tirzii, cind mai vid
citeodatl grimezi de seminle pe arii, rnevoie pun capit fierbintei doringi
de-a

le atinge cu fatra' 2ts

I,

,i

rl
i l

\elinerea vine din sfiala in faga sacrului conqinut in seminge : uDc-alintarea aceasta mI jine departe doar teama / de-a nu tiezi zeii, solarii..."_. Seminjele sint,-agadar, precipirate.ale luminii, fragmente din substanla. originari -a universului, prin care se perpetueazd, viaia cosmicS,--sint divine., devenite iralpa"dif_erenjialele bile,_ accesibile simjurilor, nu doar' fanteziei. Diafane, -,t'zi.ile, fluide, seminf,ele rezumd cosmosul poeric al lui Blaga' Si rezum6,', "viriualS, de asemenea, lumea. CXci ele conjin, in stare lateitX, ,,corola de minuni", a cXrei expresie sublimatl este acest cosmos poettc :
Un gind de paternicd aard, tn cer de inalt7 lamind, s-ascunde in fiegtecare din ele, cind dorm. Palpiti in visul seminjelor

rlvii din scnlnificalia fundarnentalS a operei. Apoi, spre deosebire tle Eutolti,t lui Palgrave, grXdina lui Blaga nu este un sqatiu ex"real transfigurJt in sensul viziunii lui ,;f ,,,iu i'!i"gin"r, .f unui 'treilea rind, Eutopia lui Blaga nt .9tL".. un spa{iu f[ al iri*':ori. fireirlc*il,il poerului : ,.Nu-mi este dat sX intru in gridind", se piinge
ae {irlclcge),

i:r;::"r!;"i;,p

$i amiezi de grd'dind,

popoare de franze gi-un murmur de neam cintireg,

'

Cuvintele pe care le-am subliniat numesc incX o dat5, alXturindu-le, elementele esengiale gi cele mai frecvenre care compun imaginea naturii in lirica lui Blaga. Penrru ror ceea ce semniTicX ele, ,,Laud5 semingelor, celor de fagl Ei-n veci tuturora !" f Semingele pe care le cint5 Blaga sint aqadar totodatl ceea ie sint pentru toat5 lumea gi ceea ce ,,vede" poetul fn ele, sint lucruri, dar 9i simboluri cu cea mai inaltX semnificalidi'simbolicX e gi gr5dina in care poetul ar .vrea sX le ingroape."Nffinele ei este -englezului imprumutat : Ewtopia este titlul unei poezii a Francis Turner Palgrave (1824-1896), pe caie Blaga a rradus-o.l Eutopia lui Palgrave este o grXdin5 imaginari, un paradis accesibil numai copiilor, inocenlei 9i purit5jii, care por paiticipa la armonia naturii, flrd, a ingelege limbajul ei. Un spaJiu paradisiac este qi grXdina lui Blaga, ceea ce explicl transferul de nume ; insX ea nu . se definegte prin armonia elementelor firii, ci prin. pulsalia . . -cosmic, mai intens5 a vielii, intreqinutX de contaminarea cu Tocul cu lumina incandescentS: este ,,mindra grXdinX / in preajma c5reia fulgere rodnice joaci, / s5-nalge t5cutele seve-n lumin5". Un asemenea loc este ,,gridina" ori de cite ori apare la Blaga, fiind, ca gi ,,pXdureao, ,,cimpul", ,,muntele", ,,satul", unul dintre spaqiile simbolice ale universului sXu poetic, a ciror semnifica;ie de1 Cf. Lucian Blaga, Din lirica englezd, Bucureqti, Editura Univers, 1970.

jl,.rto.,,l Mirabilei seminSe triieqte, dimp-otrivi (ca. poet, in miilocul acestui spatriu $i al celorlalte spatir^,stmltnlicc nic'universului s;u, pe care le caut; ori de cite ort il rnvadcnzit nelinigtile. 'l -Arn fIcut'aceste observaqii nu numai - qi nu atit.- pentru e=l delimita pe Blaga de un, poet-cu care se poate,stabtlt,o legalrtrii inrcdiati, ci pintru a ldmuri pr^intr-un. exemplu o chestrune ltrri RcucralX : aceea a influenielor. Inci din antt tormagtet' am a,.sp?;,;;"i; lllaga qi-a insuqit o culturX .foq1e.intinsi,. pe care.ln6lana' Literatura romdna, tolclorul,- mltologla t'll 6 irtloi mereu. 'orientali, filosofia- literatura romantict' mitologttle eu$i lt1s,7i,s Irr;rs11s, poez'6 germani 5i'francezS contemporan[, artele_plastice el,i, ,r,, ilevenit de timpuriu componente ale unrversulut sau sptrr-iit"g" f"ti d. culturi acceaqi recptivitate largi, pe * ii,il, "rr.rt ;;i:; ,; *lit"t-o naturii. insi elementele de cultur;, ca.. qi. cele de 'ri"f r"l.ir"te in m;sura aderenlei lor la sensibilitatea -9i uuii'tii, tp;li""u a poetului' sint integrate. universului sXu lii;";;;.;,'r;;; il.,' it."i"-i"i.ii. tii"t"r; proptie. Intr-un-cuvint, Blaga nu preia aces.t caz este imi[,iii ,..." .. "r fi put.tr irn"gina .el insuEi. ln similitudini. lncorg ;{bl* de influenq"e : sint a.finit;gi, iir,,i.,,.;,i lrfll ilt'cil orsaltlca a elementelor de culturi in operd tace toarte liiiii,ifi iJe"trtifi.area lor atunci cind o vorbX (c3-Ewtopia.) .sau o irrr,rri,rc preluatX nu le trldeazi prezenia' Ele i5i pierd t1$epe.n; tlerrirr, ipi modific; sensul, subordonindu-se operei 9r semnrtrcaqtet

iiJfir..

el tttrcltrlentale. 'f 'Iilr ;tui propriu dobindegte, cu..atit mai mult, -moti!'ul sepenrru ci nu e vorba de preluarea tl,,,oi." ,,cii-"tii riai mult" gelUi ,lu t,, .. poer anume, ci d-e u-nul dintre elementele fondulut particulaf

*i'gl''ditii p".tice. Motivul ar-e o mar-e frecvenl;, li*ti,tt'i-rJ i,ir; d. fi".rre dati in funcaie de viziunea scriitorului lJ;;i; I nflim. Analiza comparativ;-.a Mirabilei seminSe cu texte iirE iGr"iiiri ".el"qi moriv, de .gildX cu Metamort'oza plantelor itE'i iuuit,., ;"t ;;;" prezinti'aseminXri formale..(ritm, forma, adreilftf ,' ii *ii l,rcc decii si puni in relief originalitatea poemului lui 'ii
Fr?-rii'

2t4

- viziunii lui generale' .ca.re o explicX' Motivul apare Hilid* lA f,lagn, itr t.hip necesaf, atunci cind cosmosul sau poettc se esen2t5

sului fundamental : In anii sXi din urmi,- Blaga privegt. r.i"tirrq.le cu' veneratria qi cu bucuria profundi cu caie privea in anii' debutului $i mereu apoi formele viegii cosmice, corola de minuni a lumii.f'.. Mirabila sdminp-d, poem tirziu, dintie ultimeie Strise de Blaga, comunic5 subsranjial, ca toate celelalte expresii ale acestui *otl", cu creafia. de inceput a poetului. Mirabila sdmingd aminteqte de Ew nw strivesc corola d,e minwni a lwmii si formal. prin miscarea liber5 a versului gi a poemului. Discursul iiric este-ins5 acum rnai legajay .qi ry"i amplu, semn cX locul aspiraliei la cosmic, al imbriliEXrii febrile a formelor acestuia, I-a- luai sentimenrul poetului ci triieqte in_ interiorul universului pe care el insugi l-; crear, transfigurind lumea real5.

lia.lizeazd -exrrem, fXrX

se producX insX vreo., modificare a senBlaga este- gi acum un poet al vieqii universale.

sI

, i ,

lirunzare 'se b'oltesc adinci

peste o-ntreagi Poveste.

Ni*ic

nu vrea si fie altfel decit

este.

(In

marea tecere) ;

*eelnli lientirrel)t in ,,holda de griu ce se coace in var5 / subt lreirrrirl ilrborescent" (Ceasul care na apwne), cind geneza ciclicX Rllttge punctul maxim (!arbd). Transfigurarea lumii in poveste e nt'll;iuiiii alteori de un asfingit in pldure (Drum de toamnd) sau le rrrnre (Aslintit marin). 'l'risietea 'de a trXi intr-un univers lipsit de prelungirile lui ln Rbst'lut,'exilarea din lumea-poYeste' e frecvent5 9i produce uneFfi lotncntagii prelungi :
Lingi tine nici o lumini, nici o
nu rXmine.
(...) stea,

nici un

zeu

pind la tine de-abia stribate cuvint

COSMOSUL DIAFAN, LUMEA-POVESTE

din patria
unde domn este soarele. Basmul e totdeauna la allii' minunea aiurea Ei astrul in larguri. nu ! In preajma ta

cu- reprezentirile

manenja), se manifestl mai bogat sau mai inrens, Blaga alcStuiegte o lume de sine stXtitoare, al cirei raport cu cea dati ni l-a dez, vlluit urmXrirea procesului de constituire a componenlilor ei. ,,Satul minunilor", ,,muntele magic", pXdurea in care trXieqte cerbul cu stea in frunte sau unicornul nu mai sint imagini poerice ale lumii reale, sau sint ?n aga misuri transfigurate incit apar mai degrabl ca spatii ideale in care se concenrreaz5 substanqa universului. Acesta este statutul cosmosului poeric al lui Blaga : o lume idealX, fabuloas5, transfigurare a celei reale, rransformare a ei in

lumii fenomenale in care absolutul ontic, (lumini, foc, viagX - toate, in ingeles cosmic, ,,fizic" gi metafizic totodat5) 9i cu atributul siu principal lper-

Din

acele date ale

In imperiul negurii - Tu
cufundi-te
gi-adunI-te-n praguri. Sub zarea joasd $ flri PSlanii cu jalea pe umeri perindS-se anii.

Luntea gi lumea-poveste nu sint tXrimuri deosebite, despS4ite ttrntinl. sna cregte din cealaltX, este cealaltd, vdzutd' in perspectiva n}rtiluiului. Metamorfoza se produce in spirit, in sensibilitate gi EH 1trr111s fi impfdicatl de neputinqa de a vedea imediatul in perEt1('l I Vtl illnrntlta :
Aqa-mi spuneam incX ieri, mereu, cilcind in 15rini peste o floare,

,povste<(.,,Poveste",,,basm",,,legendi",,rfabull" sint metaforele prin care Blaga definegte universul poeziei sale in condigia lui de ficAiune, de creagie, gi anume de ficliune in care lumea realX e prelungitX in absolut. Sub ochiul poetului lumea este, devine sau inceteazl de a fi ,,poveste". Afa este de pildX pidurea incremenit5 in amiazd", cind pXmintul gi cerul se ating (,,Cerul se dXruiegte apelor ,de jos") gi cind ,,dobitoace in trecere / igi privesc firi de spaimX umbra in albii" :
,

;'i,il::
lnsi{ cincl ea s-a

r;;ira

surnrinsi

ce calea-mi a1ine,

dar nu rXmine.

ilttivelsului, spafiu nesfir;it vlctii:

ficut, sentimentul e al unei treziri in mijlocul al luminii, in apropierea izvoarelor

217

216

$i azi, dintr-o dati, neagteptat, acest rislrit.

Ce cintec nem5surat t Ca unui orb vindecat
r

ptlf,t

lsr

ft311r lui, edict de clte ori nu poate transfigura lumea Blaga sc intuneci:
,:t

tn "po.-J-,

lumea-n lumini mi s-a l5rgit.

l; ,

Puterile miqcS-n zenit.

Deschid porlile: Timp bine-ai venit,
neumblat,
i

i, j i

A-tti

e insE amiaza de astlzi, qi nu se-nfiripi

{.

in larguri nici tilc, nici visare. Doar frunzele zboari-n risipS.

ln iarni sti
!

1ara,

Vai, unde-i

bine-ai venit

(Scbrmbarea zodiei)

Resimlirea lumii ca ,,povestec echivaleazS, - iarigi, cu..o. rein timpul inceputurilor, de dinaintea desfacerii tXrimui'ilor, in ,,era p-rea fierbinte ce se sparse", cind totul era numai
gresiune luminS.

albastrul ei sfint atribut ? P5dure, restituie-mi zeii, pe cari 1i i-am dat imprumut ! (21 d.eiemvrie)

lnc5 mai interesantX decit aceast5 transfigurare a realului, determinati sau sustinutl de sensibilitatea metafizicX a poetului, este prezenla unei con$tiinte a iluziei ei qi, mai ales, ineficienga acestei con$tiinfe, faptul ci ea nu devine paralizanrl. Poveste, basm, legendi, fabuli denumesc atit lumea vizuti ca spaliu al absolutului, cit gi poezia care o expriml. Dar, scrie Blaga,

ulipsiti de sensul ei simbolic, natura devine, sau rXmine, un fo il a.rtt5mXrii. Pentru a o sqlvl - ca-.1i.. t.-.salveze p.e , poetul ii atribuie o substanl5 incoruptibili, figurati mi(,In ln zeii cu care o populeazi, o transfor-,5 i"
verde gi caldi-a naturii..."
a

"fabul5" Ctntecwl focalui), in ,,po-

Scuturali-vI de plmint
gi plecali,

ffi: ::rn

ll,l'u o. "ou,

il'.

cici iati
s-a scurs

aci vinul - scrum, nebun al vielii in

Poveste, (Semne)

dar orice alt drum duce in

i;"t#"'i'Ti:;
Ceea ce o susline este sentimentul care inglobe azd metafizicul : f)ar
cine
aceste

in

marea, marea poveste.

de a trdi intr-un univers

f,
?

ca o ..coroli de minuni". prelunsiti in absolut si de: p-st p"nffi 58ilF :Tfrniffi;Iti 'pefftu".6la# o6iect. .dg conbmF.trii. este, mai mult, invelisul fiintei : , inveliqul fii
LvVr'w.. t r'!e"'qi F,vg!: 'F-!

triieqte pe vaste

tirlmuri, pe-adincile, altfel

decit pe un prund de poveste
lr
I

O, lumea, daci nu-i o amlgire, ne este un senin vegmint, nu te dezbraci de ea nicicind. O, lumea e albastrl haini,
CX eqti 'cuvint,

cI

eqti pirnint,'

I ll

in
I

ltl,
nu triiegte sentimenrul integririi in cosmic, al participirii la
2t8
iF.

care ne cuprin'dern, stringi in taini, ca vara singelui si nu se PiardE, ca vraja basmului mereu sX ardX'

sub-

"

(Vard de noiembrie)
2r9.

l,urnea este existengi gi integrarea in ea conferi existenqX. Poezia lui Blaga a asimilat-o treptat, tntr-un proces esenqial pentru

porn"rtc luminiifeste izbitor cit de sumarX e prezenqa ima-extbiioar8 giniior lumii Poetul care se exprimi aci se' migc5 intr-un spaqiu aproape gol, in care-Ei clameazd neliniqtile. Apar pXmintul, iarba, un gorun la margine de codru, muguri, flori, trandafiri sXlbatici g.a., dar ele nu se organizeazX incl intr-un peisaj semnificativ, apartin mai degrabi figuragiei poeziei decit substanEei ei. Simboluri lirice sint aici cerul, soarele, stelele, luna cuvint, - ?ntr-undar care lumina -, care au, e adev5rat, cea mai mare frecvenl5, nu pot da densirate materialS imaginii poetice qi nu anuleazi caracterul adesea abstract al discursului liric. Nu existi deocamdati decit ideea ,,corolei de minuni", setea de lumen pe care Blaga o intemeiaz5 mitic : ,,o sete era (...) de iume gi soare". parc5..spr.e"..4 umple golul, volumul imediat urmXtor aglogy,ereazd. fggrze, muguri gata sX crape, miei, o livadi cu gene de stufuri qi care s-a incins in somn, licurici ca niqte lacrimi de vipaie, luna ce crette in ,,vreji de nouri", struguri ln care se coace pelinul, ca veninul in guge de vipere, lanuri de griu care iqi qin la sin grXungele ca nigte prunci ce sLlg, stoluri de stele gi roiuri de albine, flori de mac, piduri, flori cu sini de lapte qi fructe ce cad ,,mustoase, grele", arinigti, plopi, boi ce se miqci prin flori de sinziene gi-qi ,,rumeg5 clldura pe sub silcii", frunzd de cucut5, lSstuni, greieri, lXcuste etc. : toate compun un peisaj simbolic, Arcadie atemporalX aparginind unei geografii ideale, spafiu plin de sevele viegii, a ciror pulsa$e e m;sura migclrii tuturor elementelor. E peisajul tutelai de Pan, care ,,zace" intre peqteri ce cascX somnoroase, i;i intinde leneg mina sX pipiie mugurii gi cornilele mieilor privegte nimfa ce risare din papuri cu strai de broas_sau ca-n par. incorporarea in poezie a universului sensibil continu; astfel, pini. la alc5tuirea unui.cosmos qoetic, a ,,corolei de minunio, a carel srrucrura am analizat-o mai inainte. ,,Un sistem filosofic e gata cind un gind qi-a asimilat lumea", scrie Blaga, qi definilia este valabil5, schimbind ceea ce trebuie schimbat, gi pentru poezia lui. Un sentiment existengial anumit, de melancolie gi de precaritate a fiinlei, 9i o aspiraqie la fel de puternicX la viagi sint resorturile acestei asimil5ri a lumii qi ale sublimXrii ei intr-un univers ideal. Ca orice mare poet, Blaga trXieqte iniuntrul universului pe care-l creeazX el insugi, intr-un proces continuu, din elementele

editjcarea operei.

lln

2n

e!tti te,tl, rqlcctate qi transfigurate in sensul propriu sensibilitSlii lul lc onrolcigic. Universul lui poetic nu este produsul imaginaiiei ln tnHrrtrrr cttplegitoare in care iste universul unui mare romantic' i} Entinericu.- Blaga este, am spune' un poet pentru care lumea a=fer,ioerH cxistS, pe el nu-l defineqte voluptatla abandonXrii in grerree urrui univers ce pare genuin ca qi Cel real qi altfel decit *eerla plirr forme Ei prin proporiiile lor. I,it .rrrturul teoriei minui-cunoaqterii ,,delirul liric" este intermltetrt ;ri rlc scurtX durat5 (cum este dealtfel qi minus-cunoaqterea), tt un nronrent, al intuigiei poetice, nu reprezintX regimul obiqnuir. Iie nr'i r;i irbsenga marilor desfSgurXri de viziuni' Blaga este, in linrltelc lnHaiduite de instinctul poetic, adici intr-o mXsurX care ntt olirrrcicluieqte spontaneitatea liricX, un lucid, mai aproape, tin6lrigir'. tlc Goethe- decit de Novatris, de clasici decit de romantici. Nu i,"i,,"$1cm manuscriseie (decit pe acelea ale postumelor, ins5 ilt vat i,rtrt,r definitivi), dar este greu de presup.trs c5-ele vor revela llfl lnlrorirtor poetic comparabil iu cel emrnescran, ca ne v-or pune Itt lrrtn rrnci live curgind in mari torente qi din care au fost des-fi limpezite, qlefuite, aduse la o misuri mai Frirrce bl.rcuri spre a ittrretrrrrscii a frumcsului. Libertatea forqei creatoare este la Blaga artistice exterioare, llltr,.n nrrurtriti mlsuri limitati - nu de norme tle rcrrrtirnentul sXu existenqial, este subordonat; acestuia. Senl rlbil r.rr ;ri Eminescu la miqcarea vieqii cosmice, Bla,ga-nu se-p-oate elraurlt,rtrr contemplSrii qi refacerii ei in-colosale -desflqurlri imagllnre, cl c preoclpat (nu neapirat in chip congtient) de semnifiilatin orrtolosi.S formelor naturii Ei aduce totul in raport cu "rlrie lrrrr ca lndivid, ci ca specie). Mai pugin liber-in fala- naturii llt-r'urttirnticii, Blaga este mai aproape de Goethe. Puqine per*o pozigie atif de suveran5- fa15 de lume ca Itilraliriili poetice au Eeetlre.'lii nu afecteazi insi esenga raportului dintre poet 9i uniterrr tlntul prim r5mine natura,'nu iul creator. O perspectivX adlrrcli qi o cuprindere de o amploare cu,m rar se tntilnesc sint ale HFtti r'r.ict .o16 .r.ner.az\" nattria. Impulsul creator al lui Goethe nu eeic ors,oliul de a concura divinul, construind, cu puterile desudttttuto rrlc cglui si imbXtat de ele, lumi noi, ci insuqirea lumii date ll tetcJelerr sensului ei profund, prezent in chiar imediatul fenoirrctrel. Suptrnindu-se naturii, Goethe creeazd o imagine a ei care-l rBltf lrlii tlcopotrivi pe el insuli. f inerlrcnni este li Blaga veneragia fald, de naturX, resimgiti ra lrrrlrlr*rrrrtri de absolut, E"i fixarea privirii asupra ei. InsX Blaga c rltirirrit'tlc nelinilti necunoscute lui Goethe, de un sendment exis221

tengial care e al modernilor foarte apropiati de noi si care il face sensibil mai mult la semnificaqia ontolbgicl a elemenrelor cosmice decit la frumuseqea lor 9i ii tulburi- calmul contemplariv. Calmul goethean vine din certitudinea unui echilibru posibil itt raportul eu-univers, echilibru pe care dacl autorul lui lVertber nu-l aflase cel al lui Fawsr il va cuceri gi-l va mentine. Spre un asemenea echilibru a ndzuit qi Blaga gi uneori l-a aiins. IatX un poern foarte aproape de spiritul caracreristic lui Goethe :
poarti deasupra, in min5, Inaltul. Adaug5 tu pasului numai increderea, evlavia, grija q[ saltul.
anul ! - Lirgegte-1i fiinla crudi care te curm5, Vezi, pulberea pragului line de tine la fel ca qi rsfera gi [una, din trrm5.

ii

Izvoarele toate qi focul, trabanlii,

Saluti tu

cea margine

Ei peste

Sporegte-qi cintarea precum se cuvine, di ceasului inlelepciunea ce-o ai. Norocul de aur, visatul, sub streqini gil diruie qarpele casei 9i zeii din p1ai.

(Monolog)

lns5 acest echilibru, atins tirziu, este mereu ameninqat cu rudin caLlza statutului unuia dintre termenii sXi. Blaga nu are, ia Goethe, certitudinea cX lumea este divind", cI in universul forprezentd" melor este -modernilosubstanga absolutX. El tr5ieqte tn lumea desar, cdl eia ti atribuiF?trt*'*3l5i'ft* rffetrilitf $ alizatl a vdzind in ea o ,,corol5 de minuni", prelungind fenomenele pin5 la un fond absolut postulat de el, transfigurind lumea in ,,poveste". Toate aceste acte nu sint, se ingelege, deliberate, ele aparjin sensibilit5lii metafizice a poetului qi sentimentului s5u existential qi sint menite sX le satisfic5 pe amindoul. Orice poet creeazd. o lume, dar nu una oarecare, ci numai pe aceea care-i reflecti structura spiritualX, 9i lumea lui Blaga e flcut5 sI rXspundX in pii-ul rind nevoii'lui de absolut. Ace"astX cosmogonie poetici este tragici pentru un scriitor pentru insogiti insl de o con$tiinti -a iluziei sau cel pulin de teama cX care opera este ,,salvars( lumea nu reprezinti absolutul gi ci a-i atribui o asemenea valoare un act granrit. Blaga n-are naivitatea (in sens schillerian) a lui este Goethe, el sti, cu setea lui de absolut, in faga unui univers golit
perea
222

"..fo* clsrrrrtti patetic de prizonierul solitudinii cosmice (,,Vino, vln',,,,i), ipoi imbriliqarea-ei.febril5, seleclia gi transfigur.aHl lgnrerrtclor gi crearea treptat;' din ele, a unui univers propnu. Frlvlt ln lntregul siu, acest univers ciruia i-am anahzat comgnntcle qi i-im urmirit procesul de constituire ne apare ca o ilagclne esentializati a celui real, redus5 adici la elementele care rnrniilficii existenga. Reducfa atinge treapta ultim5 in poemele in e*t'c Blnsn tttt mai cint5 formele vielii cosmice, ci esengele ei, prinelnlile pe crrre le numegte, goethean' ,,mume" (Epitat', Oglinda d'in gdtflr', '') ntai 1895), sau, aristotelic, ,,entelehii" (Vara lingd riw), dar li, cu vorbe ce-i sint proprii, ,,izvoadele din univers" (Legenda t,Hdrlr{i), ,,ptrterile" (Schimbarea zodiei, Toamnd de cristal), ,,seele sint ,,tiparele" lnltttele". Scminge, izvoade, mume' puteri lutrli up,rr"nte (,,tiparele, rarele" - PEan-pentru o tindrd), teffiefrrl existcngelor individuale (,,sfintul preexistentul tipar, / dupd d6fe frrirr ani eqti qinut s5-qi croiegti obrazul qi calea" - Norwl) 9l nrritlclrrl lor (,,lucrurile toate se desXviqesc, / f5cind un pas, si lnri{ rrrrrrl, irr.rpoi spre schilI - Prezenpd). lixisrii in Blaga o nevoie adincX de claritate qi ordine, un ffut organic al hiosului, care explici unele dintre tr5siturile cele ltgi rnrircteristice ale operei lui. Filosoful iqi va organiza diseltt'qtil fntr-un ,,sistem", alc5tuit din grupuri de cite trei scrieri, fieF* r'u fizionomie distinctX gi coniinind teorii articulate geometflr, 'l'otul, de la viziunea cosmogonici pinl la definirea inconttlentulrri, ir,tregul demers al gindirii lui Blaga, sti sub semnul unrrl rpirit al oidinii qi clarit5lii, sau, cu un cuvint scump filosofttltri, rrrb semnul ,,logosului", c5ruia ii didea un inqeles str5in G1 ulit'e rnisticl : ,,prin ol-ogos' ingelegem un principiu al ordinii se ll al I'onnei, al oiganiza$el 9i al inchegirii (...) Logosului i orlllpun nilu ii aparlin in lumea anorganic5 - legile, in lumea cntelehiile, iar in lumea con$tiinfei 5i a spiritului uman feiriuii lnrlrrre -tlc toate ideea qi stilul. Efulgurafiunile spiritului uman' fle r'*i rri sc oferX sub inflqigare de idei sau sub infSgigare de stil, 1. ig-alt eoutot.le cele mai rXspicate ale Logosului" Ar:elcirti nevoi a spiritului sXu i se supune qi viziunea poetulgf artrltrn lumii. Reducqia, insemnind esenlializare, atinge, sput
()tizottt Si stil, ed. cit., p. 185-186.
223

ccltEul trretnfiz.ic, pe care se va grXbi sI il restituie' chinuit elo ideen iluzionirii. Echilibrul eu-lume este in acest caz greu numai o nevoie. de I atint Ei *tgu de pXstrat. T,a inceput

lii

neam, treapta

mele';,,,seininqele",,,tipirele". Ochiul contemplativ se fixeazd, asupra ,,rXdXcinilor" corolei de minuni a lumii, asupra ,,luminilor mii- / mume sub glii", semingelor in care s-asc.unde ,,un cer de inalti lumin5", asupra izvoarelor vieqii, permanenlelor' Lumea fenomenali se estompeazX, universul devine un spaqiu al luminii, in care ,,puterile migcS-n zenit" (Schi.mbarea zodiei,) qi, ,,diafane seminqe intraripate, / pe invizibile fire", zboard ,,spre tinte doar undeva-n mitu?i intreidrite" (Vdzdubwl setni;nfe miSca). Plmintul redevine transparent, cum a fost cindva, in timpul mitic a-l tnceputurilor, li lls5 si se vadX din nou ,,tiparele", ,,izvoadele" (A Sub oChiul poetului, materia cosmici se sublimeazd, devine truminX (,,materia e luminl condensatX", ne asiguri Blaga intr-o tnsemnare postumi), lumea se diafanizeazS" qi e perceputi tot rnai rnult ca rnuzicl
:

ultiml in

poernele,

tirzii, in

care Blaga cintS--,,mu-

t,Jn gLrle; qi obgtesc descint era, pe-aproape

(Ziua a

departe.
Saptea)

fost c'indva pdmintwl strdveziw).

DacH lumina ar cinta vXrsindu-9i puzderia, noi am vedea cum cinlecul

consumi materia,

propria-i percepfie" Inmereu de o scildare in cintec a lumii : ,,P5mintu-ntreg" e"numai ,,cintec de lXcuste" (Vard), ,rsusur mare de l5custe / ti de gize fdrd" numlr" (Cdrdbw;ul de aram'd.), ,,um zvmzet lung" (Brwrnar), ,,huma" e fXcut5 parcX din ciocirlii ,,ce s-au mistuit, cintind, / in5ldmile-nginind" (Ceas d,e var|), p6durea cint5 ,,cu tulnice multe" (Septembrie) din togi copacii ei, ,,ape cintX, largele" (Coasta soarelwi), izvoarele ,,ginguresc", pimintr-rl particip; la muzica sferelor, pe care o asculti cerbui cu stea in frunte : ,,lnginind prin v5i ti'ria / sun5 ramul, suni glia" (Focwri de prinrdvard), ,,Toate cint5 pentru semeni. / Toate igi rXspund prin liniqti" (Noapte de mai). Sub revlrsarea zilnicd de luminl iolarX, poetul exclam5 extatic : ,,Sunt in mijlocul privighetorilor" (Inviere de toate zilele), are revelagia esenqei lumii : ,,Lumea e o clntare" (Biografi.e), ,,ce cintec nemisurat !" (Schimbarea zod'iei), Universul i;i recaplti astfel condiqia inigiali, cind

Nu e riorba de regresiune in acel timp mitic (decit in citeva r'i cle refacerea stirii de inceput. Blaga creeazd un cosmos illel*rr'o,i tttuzical, corespondent al hlosului originar .din poemele itti e,',,,i,touqice, existenti manifestat[, ca qi acela, insi ,,cosmotic", iru hsnti,:, ltrind forme distincte, care alcituiesc ,,corola de miiiii,,i" u lumii, nemaifiind doar Do mare qi-un vifor nebun- de luttlina'. Poctul este un demiurg' Marele Anonim este numai ,,Fontlrtl gencr:ator" -al lumii,. izvorul -existengei cosmice, *-"i exact er.efitrtr exlstenla rnsagi, ipostaziad mitic, nu qi arhitectul univerqtil[i, l,un]ea, i,r toati qo;ple5i1a1ea ei, de la fenomenele.sensihjle ufi,* 1,, f.rmele vietii spiriiuai",'r-a ficut gi se face conrinuu srnLr,r'i ttlifrrentialele'diiine). Creatorul lumii este prin urmare luiruu iitriili, ea se creeazl pe sine, din substanqa ,,iiivinX" a "diferarti,rl.lui'1. Un astfel de ireator este, pin5 la un punct, Si poetul, lii'lt',,,,,"r" lumii este qi a fiinqei lui, am vl'zut: esie lumina, ,,simI'irr,'|. il. luminX" sau, intr-o reptezentare mai largd, ,inima", multe, multe--/ 9i ,,stt ilctul" (,,gtiu ci gi eu port / in suflet stele r,ti l,r,'tce")."'Oti.unl. e numit;, aceast; parte esentiald" a fiinlei
Hulnc),
Esfe l'itctorul creator
:

- scrie Blaga in vaaia*-de"-1um-ili'g.inlo:ip{

Swprema ard,ere, definind

Chiar si atunci cind scriu stihuri originale nu fac decit si tSlmicesc.

(...)

Traduc intotdeauna. Traduc in limba romlneascl un cintec pe care inirna mea

rni-i

spune,

inginat suav, in limba

ei.

(Stibaitorul)

Prin crengi de pini sunau atomii 9i piunii, 9i aripi nevlzute s-auzeau in poarta lunii.
224

Itcrrtru a fi un demiurg asemenea lumii, poetul ar trebui sX r'fee:e clin sine insugi, proiectind intr-un univers imaginar propria ttthrtnrrlir sufleteascS. Aqa il concepe tinirul Blaga, pe care l-am vdrtrt lndemnind : ,,construiti-vi lumea din intern !'! 1, $i arXtind tnatH sirnpatia artei primitive, a;a cum o explicase \Torringer {,,ltrirrririvul va cluta prin urmare o scXpare din relativismul fugar rr I fer-romenelor /.../ Linigtea sufleteasci nu qi-o poate ciqtiga

liscul Eroism

rrlrrlil'icltri,

in

Pierre pentra templul meu. 225

in

gtndire,

in

Romhnwl, 29

X'l, 12 XII,

1915, teluat, cu

Suflete, prund de picate,

decit evadind din larcul ingust al naturii intr-o lume de valori absolute. /.../ Cum nu are niciieri aceasr; lume, primitivul gi-o creeazd" singur" 1), r"n rpicturii, de asemenea abstract5, a lui Kandinsky (,,Kandinsky e creatorul "picturii absolute' ; in operele sale a rupt orice legiturX cu natura. O mai hotXriti independenli in privinga aceasta nici nu se poare imagina. Opera lui e puri simfonie de culori: el ropereazd cu culorile ca un muzician cu tonurile. Mai presus de orice reprezenrare a lumii exterioare sau transformare sufleteasci a naturii, el compune in cwlori, dind numai prin mijlc,cirea lor expresie spiritualitSlii sale." 2). Elogiul atitudinii creatoare qi justificarea ei teoretici sint consrante ale operei filosofului. CaracteristicX pentru scrierile de lnceput este absolutizarea libertigii creatoare, dezlegarca artistului de orice 'dependenqi fagd, de lumea datX, afirmarea suprem orgolioasi a ,,creagiei absolure". ,,Crearea lumii din intern - explici autorul eseului Mister este asemin5toare cu cre$terea unui organism." Opera se nutre$te agadar din sufletul artistului, este o prelungire, o proiecgie a lui. Arta abstractS, primitivX sau moderni, realizeazi. acest ideal prin linii li culori din care compune forme firi corespondent in lumea reali. Cum ar putea face poezia acelagi lucru prin cuvinte nu $tim. In orice caz, poemele lui Blaga, contemporane cu ideile lui radicale despre crealie, n-o arat;. Nu e destul si spunem, c5utind explicagia, ci instinctul poetului a fost mai puternic decit ideea teoreticianului, impiedicind alunecarea in experimentul demonstrativ, cXci nu e numai atit. Existi la Blaga o tensiune intre orgoliul crealiei, expresie a vocaliei lui creatoare gi a valorii supreme pe_ care. o atribuia.- actului creator al omului, tr asprralra partrcrparii la existenga lumii. La inceput accentul cade pe orgoliul creafiei - de unde atit sustinerea ,,creatiei absolute", cit 9i slaba incl deschidere spre lume din Poemele luminii -, pentru a trece apoi pe doringa de integrare in cosmic din PaSii prot'etului. Poetul a ndzuit mereu la un echilibru intre aceste dintre ele gi a resorturi ale operei - nu la anularea vreunuia tensiunii 9i l-a cucerit creind un univers ideal prin sublimarea celui real. in locul opozigiei eu-lume dat5, cu ambigia ,,crealiei absolute", asimilarea lumii, transformarea ei in substangi a eului :

e;ti de toate. Roata steleior e-n tine $i ,o lume de jivine. Eqti nimic 9i eqti de toate
eEti nimic ai

aer,

pisiri

cilStoare,

fum qi vatrX, vremi trecute qi piminturi viitoare. Drumul t5u nu e-n afar5, cdile-s in tine insuli.

IarI cerul tiu

se napte

ca o lacrimi din plinsu-1i.

(Swflete, prund de pdcate)

,,(lorola de minuni a lumii" este .deopotrivi impgine esentlcllza'ifi a universului'qi"pioiecaie a eului. A .ria flcind ,totali llrrtrnclic de imediat" este imposibil, va scrie Blaga, corectind judFr'rtlit pc care o f5cuse asupra lui Kandinsky : ,,in ultimi analizd", eJe ruhstanfa gi de metaforicul lumii sensibile nu te pogi lipsi, ori. eltH irrcricX oroare ai avea de obiecte ! Din lumea obiectelor nu nc cite clat si evadXm (...). Teoria despre (crea{ia fXrX obiect" e rrnmrzisi chiar de pictura lui Kandinsky (...). Metafora kandinskygglf ocolcate, ce e drept, obiectele mai complexe ale lumii umane qi ecle rle toate zilele, dar in schimb metafora kandinskyan5 se constituie elln elerrrente mai rare, care amintesc obiectele periferiale ale experienlci umane. Kandinsky (...) face uz de forme Ei colori furate f*rrnei qi florei primare ale fundurilor de mare, fiinlelor uniceluldrc s,rrr meduzelor de transparenii irizati (...). $i dacX aqa-zisa "picttrlli firX obiect" frecventeazd" formele primare, de ce reputllererr lblrnelor qi a obiectelor mai cornplexe ?" 1 Apclul obligatoriu, inevitabil, la formele universului real nu fnee irrrposibil5 condilia de demiurg a artistului : el este un detlliufg, qi anume unul care creeazi din materia lumii, asimilati, itFurdntii cu neliniqtile gi aspiraliile lui 9i ficutl sI le exprime, devctritli propria sa substanl5. Iar opera este ,,un cosmoid, o simill.lurtte", nu o rezumare a celei reale, un microcosmos, este rezult*tttl urrui act demiurgic : ,,Microcosmosul e o lume in miniaturi 1,,.; tiiti vreme un microcosm face parte integrant; din macro-

I Filosolia stilului, ed. cit., p. 28-29. 2 ldctn, p. 27,

226

Trilogia caltarii, ed. cit., p. 385-387.

227

e o pl5smuire revelatorie a spiritului uman gr ca atare face concurenf5 macrocosmosului, tinzind si i se substituie. 1" ,,Opera-cosmoid" se aseamXnX pinX la un punct cu ,,jocul secund" al lui Barbu. Comune celor doi poeti sint perspectiva cosrric5, sensibilitatea la esenje, perceperea muzicalS a lumii gi, ceea ce face de fapt posibili paralela, inlelegerea actului poetic ca act cosmogonic secund. Deosebirile sint insl mari, mai mari decit similitudinile. Chiar in ceea ce privegte ideea ,,cosmogoniei secunde". Barbu o concepe ca extragere a esenjelor lumii date gi construire din ele (,,insumare") a unui cosmos ,,mai pur", incorupdbil, dupi inecarea fenomenalului (accidentalului) in apele ce figureazd" haosul primord'ial. Ca gi geneza prim5, miticS, aceast; a doua facere a lumii, al cirei autor este poetul-demiurg, ar fi un ,,joc", adici o activitate ce-qi are finalititea in.,ea ins-Iqi. Ea are totugi un sens care o transcende gi care explici actul creator al poetului : reducerea lumii la esenfial, compunerea unei imagini inieligibile a ei (c5ci aceasta este ,,cosmogonia" barbiani), inseamni ,"n81"r." struciurii adinci a universului"gi este menitX sI satisfaci
cosl'r1, cosmoidul

Cltq ererrlinliziuclu-I. qi transfigurindu-I, in desfiqurare a substangei lplnlrtte (,,din urnbrl mi ispitesc singur si cred,/ ci lumea e o Flnlrren)r lrclltru a se apira de moarte :

O, lumea e a,lbastri haind,

; ;:: ff:,'J'i9'fr ;:'il:'#,'"''u'

ca vraja basmului mereu

si erdi

MAGIC SI MITIC

si ,,instruiasci de lucrurile esenti."1.". Barbu contempl5 geometria interioari a lumii,. 9i chiar cind viziunea matematice (,,pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aga c5, rXminind poet, n-am pXr5sit niciodati domeniul divin al geometriei") lasi loc percepliei muzicale, trlirea lirici este tor intelectualS (sau estetici). Poezia este pentru Barbu un mod de cunoattere, ca qi matematica, qi, ca gi pentru Platon, inferioari acesteia (,,Mi stimez mai mult ca practicant al matematicelor ;i prea pufin ca poet, gi numai atit cit pge?la -amintegte de geometrie"), putind fi de aceea abandonatl firi drami, in favoarea matematiaii. Pe Blaga poezia il implici mai ales ca t'iinSd.. Contemplind lumea, el contempli substania' nu geometria ei, difuzi in finomenul privit cu veneratie, transfigurat, nu abolit, gi pune in aceasti cbntemplare toate nelinigtile qi aspiragiile lui exiitenqiale, nlzuinga de a participa la substania absolutX a universului, nu de a revela struciura inaparent5 a acestuia. De aci, intre altele, patetismul, de care poezia lui Barbu, impersonalS, rimine striin5-(Barbu e mai aproape de Blaga, qi ca sens al poeziei, qi ca mod al'ei, in poemele de inceput). Blaga creeazd un cosmos diafan gi muzical, in mijlocul cXruia triiegte sentimenrul ,,implinirii" fiinlei. Se inchide in universul pe care el insuqi l-a converun spirit dornic de cunoaqtere, t
228

l,rrrrrcir-poveste a lui Blaga este o lume magici, traversati de puleli rrristcrioase. ,,Duhul mugchiului umed" care ,,umbl5 prin vIbi|urri", pul'berea luminoasi a lunii de care igi freacX umeiii fetele tlltrllrrr satr ,,,puterile codrului" care au ucis mieii pld,pinzi (In tsJ*ltt/)f ,,sufletul satului" ce ,,filfiie" abia perceptibil-gi care ,ri.tdccg r-inilc, ,,fulgerul alb" ce intinereqte ,,rot It un veac" bradul nbEtrlrr, lriitrin" din imperiul poetului (Ctntecul bradalai), lumina ttelorrr ('c ,,ne spali qlrinile" (Noapte ecstaticd),,,sufletul" ce adie ln p*durca cufundati in somn (Somn) etc. sint, toate, forme pure 4lc atrlrstirnlei vitale a lumii. Viziunea lui Blaga este, am uizol lliegir'rt in chiar fundamentul ei. Geneza perpetu5 e de fapt o tttarrrolfozi, o schimbare surprinzitoare numai pentru cine ignori ldetrtitntca substan;iali profundi a formelor. Niciieri nu se dez+Ilttie rrrai clar magismul lui Blaga decit in confuzia, frecvenrS,

a utttenului cu vegetalul

Pringi de duhul inverzirii prin grXdini ne-nsufled,rn.

(...)

CiutIm pimintul,

unde

mitic si ne-alcituim,
ochi ca oameni si deschidem, dar ca pomii si-nflorim. (Focari de primlvard); In fabula vcrde qi caldi-a naturii

tu crengi ai, iubito, nu braje,

5i nruguri irnbii, cu mlSdigele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al rlsurii
?

Trilogia cuhurii, ed. cit., p. 359.

(Ctntecal focului) 2W

otetelalii,,
Amestecul regnurilor, substituirea-reciproci a omului.$i Plant.i .*-oii.i a. pila; rtrofele finale din iarba sau metafora din i" vegminte de culoarea qofranului' / ard fetele il'i"l"it"tti"i verii...:;). reluat5 in Cintecwl spicelor. '-^"trJil;i; g insi'cX magismul nu determin; niciodat; -stlpinegte imaginalia scriito"Utt*;* fo.ti.X, nu conduce qi nu , "iriu"""- i;*i.t. un element mai degrab; ascuns, latent,-al.reprerului. El -s;;;;aie a lumii. ,,Reali-smuf( structural l--a. impiediclt pg ;;;;itii Bl;;;-;x';i;;;i i" ; iiriun, de tipul idealismului migic .al lui N"?"fir-Ei,'l"""ttt mai mult, la m&amorf.ozele abuzive cultivate a;;6;";;;flti. U" rol cu mult mai important revine la el miticului. -----lFo."i" lui Blaga comunici o viziune asupr-a lumii foarte.apropiaiX dti Viziunea mitici, prin dimensiune, adica prln- rmplllarea f"ii"tJ"i *rti{iiir, qt piiti semnificalia ontologicS' de fapt cvasi-AfinitSlile lui *i'-j iit.'"e"d"t profunde, insemnind bj;;;;; tii".iti"i; .u .teaiorii de mituri. In orice cal, poetul i#;;; ^"iriU"i" ; ;;d de gindire. miric. (,,Nisco.cesc motive. mitice iii a lui : ,,Un i; ft..;;p"r;t), singurul"proqriu- unei iensibilit;qi-cacare.$tre,.sa Doet pus fati in fatX cu puterile lumii ;t ale vrelrr", zvonurile misterioise ale Naturii"' ',nu poate si gindeasca "rcnlt. i..ri-Liri.; i. Rtti"l de autodefiniri intilnim mirey, -pe: tolt; durata activit;lii lui' SX mai cit;m una, din Discobolwl ,Suntem H.rri Ji" ,obrrurrt" rnitului. DacX spiritului nostru i s-ar interzice am deveni, fXrf de nici o exagerare' pu.'i 9a p'nl" -i. """l"""itii-*itiii, lui s-ar constitui prin urmare ia o mitologie' ;;;;;;i;.; po",. spune diecit metaforic' In afarX de ;;;;--;;;-;;ide"i,-"" i- ieiafizic1 'de viziunea integrali a_ lumii, tn care lu,."riUifii"i. ;;;;iil^-;'*l*piilit f"i. i" relagie cu fondul absolut,. de semnifi;;il^-";;;i"giJe "',ii"l.,i "ut..,ti. ii mai. sint proprii ,caracterulo i-'p.tto.tul (Tn raport cu -creatorul t4") qi acceptarea.de. catre -care vede in mituri expresia l'iziunti el asupra .omunitate iargX, caracteristici despart creaqia lui Blaga de mrlumii. Aceste doui iul propriu-zis, menginind-o-in-.condiqia, fireasc; pentru^ un poet ;;lr: i.' .*pr.ri. a personalitXiii lui- Lqt li se adaugX -inci- una, mit- ,,Miturile (..) -"i'i*porrantX : diflrenga de atitudine faq; de cred in ele, drept gi care .i", "ri"ir. de aceia care le nXscocesc, ,."Ui"r" mai autenricl decit cea de toate zilele (...). Sint socotite
1

tls llu tre lttiri lroa,te face iluzii. Nici un mit nu e revelagia puri 1

,;rrrLc, uealterate.

De sute de ani insX imprejurarea

aeea-

titlili aerr sru a unei transcendenge." Deosebirea e intre naivitele* rrrrrrlli r:u mentalitate arhaic5 gi scepticismul modernului care E rh*te tr,ttt'c nevoia de mit gi neputinqa de a crede in el, f5ri F fi airrrn totuqi la inlocuirea complet5 a modului miric de a Elndl lr,',,.* : ,.Con;tiinga noastri e spintecati de gXndXri de miEUi t..t Nc inv5lim in fragmente, in stindarde de mituri sfiligle; *r'e,rstx e poate latura cea mai caracteristici a tragediei ittrnqlra tle t'arneni in trecere ai unor timpuri de trecere." 2 PenItrt lllug.r rrritul este o megafor5, expresie. a-,modului de a-qi rellerrrrtii lrrrnea al ireatorilor lui qi deci mai ,,adevXrat" in raport ep ,r,'e;ti,r decit cu obiectul reprezentd"rii lor. Altfel spus, mitul Fite lczrrltatul unui act creator, nu al unei revelalii. Blaga pritgflc nritul ca poezie, nu ca religie, 9i, indiferent fagd de funcqia Ittl religioasi, il anexeazi creagiei culturale, nu credingei. s ,,Mitul !tF, plirr structura cea mai intimi a sa, o crealie vecinX cu creali'r rrtistici" 4, scrie filosoful artei. Mitul gi poezia (spre a restringe tler ,r,1 rttr particularitSli structurale care nu ing5duie confundarea llr, rl,rl i;i altele, comune, ce ingXduie contaminagia. Evident, avind lrrrrrlrlcxitatea marilor creagii, mitul are sau suporti s5-i fie atripe'care l,uir. rcnsuri multiple. El cuprinde idei poetice profunde Itrrl*lrrnga circulagil nu le-a- devalorizat, imagini cXrora timpui Ir!r le.ir gters relieful. Preluarea lor este, fn toate literaturile, nu tt[rrriri la noi, continuX. Nu exist5 poet la care sI nu gXsim maleli*l rnitologic, imprumutat fie din mitologia cregtin5 sau.grecolltirrii, fie din cea iutohton5 (folclor), ori, mai rar, din mitologii str*iirrc de spaliul nostru cultural. De cele mai multe ori insl atingu,.,, .u -itui superficial5, elementele preluate fiind folosite in din le,rlii izvorite " altX sensibilitate decit cea definitorie pentru trrir, lilc rimin exterioare spiritului operei, ca nigte adaosuri der nr',rrivc. Uneori sint imprumutate totmai pentru valoarea lor lrln',ri.',i, sint pretexte pentru descrieri de naturd fXrX vreun sens illti,, I'lste, de pildI, cazul unor poeme ale lui V. Voiculescu. lllrtltc rnituri au'qi o semnificagie morali si stnt poeqi-seniibili mai dle,i siru exclusiv la aceasta. Ptqlr_g .!ol!-._np-ol3nji luj- "Blaga, tot
t'l'rilogia cunoagterii, Editura Fundagiilor, Bucureqti, 1943, p. 347. o. 346. tt (-,f . Gineza metalorei si sensul cultarii, clip. Despre mitari, texrul ftnrl,rrtrr,rrlrl ll autorului in legiluri cu mitul. 't l'r'ilogia valorilor, ed. cit., p. 677.
A Llem.
231

lnsemniri publicate postum, in Poezii, edilia Daimonioi, in Zdri gi etape, ed. cit., p. 224'

1956.

230

de structuri, preocupare Ei aspiragie morali, trebuie amintit in primul rind. Funcgia- religioasX- a mitului s-a plstrat din ce in ce mai pufin in literaturi' 9i dincoace de evul mediu poelii care ingeleg si faci din poezia lpr $i un acr de credinqi sint rari. Dar nu lipsesc. Nici in ultimele decenii, care sinr, intre altele, ale crizei religiei. Claudel, Rilke, P6guy sint astfel de poeji, iar la noi Gind,irea a vrut si facX din mlrturisirea religioasi o direcjie literarS, pe care n-au ilustrat-o insX cu consecvent5 decit scriitori minori. Daci rraterialul mitologic este o componentX aproape generald, a poeziei, ,,nivelul" la care e receptat qi finalitatea utilizirii lui restabilegte diversitatea poefilor. De fapt, sint datorate acesrci diversitiji, de structurl" a personalitijii, gi sint in orice caz mai importante decit faptul in sine al recurgerii la elemente mitologice. Prezenga acesrora intr-o operX esre, adic5, in sine, firi semnificalie, cici ele alcltuiesc partea cea mai intinsi a locurilor comune ale literaturii. Importan[; au frecvenla lor, provenienta, raportul cu sensurile mari ale operei. ,V La nici un alt scriitor romAn mitul nu participi intr-o misul5 atit de mare la constituirea operei ca la Blaga. Poezia lui comunic5 intim cu mitul gi, indiferenti la funclia religioasS, igi aliazX elemente a'partinind mitologieiindiene, greco-latine, cre$tine, romAneqti. E o libertate a spiritului neli'mitatX decit de propria sa lege : Blaga. preia mituri a ciror semnificagie se acord5 cu sursele interioare qi cu sensul lirismului sXu. SI observ5m mai intii c5, poet sclar, el ignori mitologia germanic5, pe care Eminescu o integrase orizontului siu gi care lui Blaga insugi ii era, de timpuriu, familiarS. Din mitologig cr,qiltjnX Blaga preia- mitul ggneTpi (La" mina, I ar bff,* e;;b a{ i:t"diiit d, Z ini a' sapi e a, I ntii; d;nx,i;;&, Inceputari), al paradisului (Lacrimile, Eva, Legendd, Cdtre cititori, Fiw al t'aptei nu sant, Paradis in destrd,mare, Umbra Evei), d*po--* topului (Pe ape, Semne), mitul cristic (Flori de mac, Umbra, Pan ' ciitd, Pdiatzjenul, Pustnici[)^Noi ciitdre;ii leproSi, Scrisoare, Epilog, Peisaj transcendent, Biblicd, TristeSe metat'izicd, Colind,E, Lumind d.in lwmind, Bwndoestire pentrw t'loarea nzdrulwi, OaspeSi nepoJtigi, Ciocirlia, Isws Si Magd,alena, In ami.ntirea Sdranwlwi zugrav, Bund,vestire), mitul Sfintului Gheorghe (in ,,ciclul" pe care l-am analizat in cap. Haosul diat'an), al invierii morqilor (Pwstnicwl, Inviere cle toate zilele, Taina inigiatului); din mitologia elin5, mitul lui Pan (Pan, ciclul Moartea lwi Pan, Noemvrie, Creatwri
Voiculescu, scriitor
"

tr t,tttt, l)ritttra culori), al Hadesului (Seard med,iteraneand. Ho_

.al plmintut"i strX"ezi;;' (A*i;;'Ziiil pa_ 3ljlorbg,utui (septe?!?r.b,ri";rJiiLt-jtZrJriit, !!!,i!!.t..,,i!"_':j,l| ,ttlFt,,tt .te pow^este, I)rarn de. toamnd, Ulcioral-,-Ce aad,e unicornal)'. lirrrrre deosebite ca origine ri ." r.*"iii."ii.l-'rnirorii""'"."r_ -r. tee 1qi ,irltcle, pe care nu i"Jriiilzi-'a.oJl" .le]am "u-iry -lor esre,'dealtfei, poeziei. ""i-Criteriul l:::,li::i. lf''lll1l .al operei,-determinate alegerii drtrelrlrl la sensurile dJ structura p.i"r"i"f-aJ r*rrrrilc permanente-ale'lirismului siu. c!ig. ;i ir.*u.*" i* lint pitl{.genezei, T!:,.1'. slnr srmphtrcate, al parartisului, ai lui Isus," ;i l.d pail t.fidle reduse Ia elementele sau mo*.ntile ."re stirilor. lirice. Din mitut biblic g.r.*i-si;i" :1:llll",l 11pi9ii rrrre nrmai viziunea izbucnirii luminii originare ii lr"orul "t Hrn, prin urmare a il_ceputului ofensivei .*irr'.n-rri i*"oiii,J^"on_ ".crirterrlci,,,nimicului", l,abisului-, fi-i dt- ;;-;;;;;;;i dr'i"r*"_ rr,err1,i, clez'oltind-o inti-un,,*iti"piopri",
I

iiiltit:tii5'"ifu!frr";:ff:,.,;1,:;4r;til:,,^I'tr;!;{::l';l;,fr, dl lrtr ( tetlrp (()edio in .fasa st'inxarui), al pircer6r ltziornl\, ii lrri lli*e 10t;ie7; ,fi" -iioi;si;-;;;;;(;"i; I;-;i;;; ii_","ii.i a. Fdnl (lr trttrebdri
I aw
x
1l

t,

_Grddist e),

cdtre o.stea, Minzul, Olarii), mitul"Il*Zamolxo-.-

intre

"r';;;'fi;";i, .iT,!'l: gfi{i"l qi, in. i::l,..tlji|11.lt care implici fa-ctorul cele ii" "'-8, l, rrr;rsura in metafizic , lumea__po;;;d'; lrri ttlaga este o_ lume-paradisiaci.U"si;;;;ir"t;;fu ;"i",iufui FrrF asociati viziunii poetului biblicr,'o si"s"*'i"ri 'ilreori -"cea rrrni . lar .Q"tj!: dwminicd)j mai- frecventl ;;-l;";i;:l^lnr""_,
r'r\(rrl'
care tr"rrfori.I-"t i"rrSi i!iLi,-:,tiri"lt5'.greceasci a edenului llrr,r ur.paradls, cre_t-nq un ,,mito nou, al lumii_,,poveste... Mai -mitului irrsirrcrrr invocati in,lirica. lui-'Blaga ;r;; ; il;fi;;-a

Ivlitul paradisului este mitur central ar poeziei lui Braga, in lrlelesul ci'el rezum;. p'i".tp"i.i. ;;;;;ti-"i. iiri;il;i"rii. p"t nr lisrrl este .spajiul.. r;tirU.tii- l" ffi;; " l,,,r'rrrclc viegii cosmibe trXie-sc in nemijlocita";il;I", apropier; ; i;r&i;; frlrfirr.r $r generaror ar rumii, spaliul in care- diviriul este prezengS r'rrirrrrii. Astfel de spalii. paridiri"." ri"ii" ni";;;"i;i;, ,"-

"i-""ri-'g;rf"'.on-

-;;";;,

-';i;il-

lrri, ,'rrrclancolii" lui, dezvoltatx i".r-o lirirt.;;;ilLiJi"'J d"i"^Jo.r"rer exprcsie o vom analiza intr-un alt capitol, igi gxsegte astiel ,,erplit'n1ia" absolurx (Blaga prelungegte titui-i;'*fio-r,irl r"o]'
233

rrrrir,rlii ontclogice priitrordidle.

izgonirea din rai,iagadai anularea armdniei,

se'ti*.r,iui .;i;;;;;i;i

desf-acerea

232

I I

lrl
l

ii tl

l'

mentajia dobindegte marea rezonangd Ei semnificagia supremX ce-i sint proprii. IncX mai concludent pentru atitudinea lui Blaga fagi de mit, pe care-l su,bordoneaz5 dinarnicii spiritului s5u creator, este sensul pozitiv acordat in unele poeme pe care.-le vom grupa sub numele motivului lor central, ,,lauda suferingei", iegirii din paradis : poetul care deplinge izgonirea lui Adam, inqeleasi ca simbol al singurlt5qii cosmice a omului, ca inceput al dramei lui existen. *converrette giale, motivul tragic intr-unul al bucuriei, il absolvi pe qarpele vinovat, devenit ,,garpele binelui" (Cdtre cititori) qi face din el animalul s5u emblematic (Fiw al t'aptei nw sint). Mitul paradisului revine deseori cu alti figuralie. Mai exact, alte mituri sint preluate cu semnificagia de mituri ale refacerii qi destr5mirii paradisului primordial. ln primul rind, mitul cristic. in Moartea lwi Pan, am vdzut, Blaga il opune pe Isus lui Pan, dintr-o perspectivi piginS. Opozigia, prelungitl in ,,ciclul" uciderii balaurului (termenii fiind acum Sfintul Gheorghe Ei balaurul), se bazeazd" pe preluarea semnificaliei teologice, nu propriuzis mitice, a lui Isus : sirnbol al unei religii spiritualiste, care condamni cultul p5gin al vielii, distruge aderenga organici a omului la lumea dad, ii impune asceza gi aspiragia exclusivl la transcendenji - agadar semnificalia rezultatd" din prelucrarea mitului in proces-ul elabor5rii doctrinei creEtine. Cind reia mitul fXrX inter' mediar teologic, Blaga ii ,,descoper5" sensul fundamental de imagine a comuniunii dintre om qi fondul absolut al lumii, realizati" piin coborirea transcendengei in lume qi prin dubla natur5, umani 9i divinS, a lui Isus. Redus la semnificaqia lui ontologicX, mitu'l cristic este prin urmare un mit al refacerii stirii edenice. !zg9= nirea din piradis iqi are corespondentul, in noua ,,variantX?', in e"pisodul crucificiqii, al mo4ii, invierii oi inilt5rii : divinul s-a rei;as din'lfiinq i&itiira cu'omul s-a rupt (rolul de mijlocitor al credinjei'gi al bisericii nu-l intereseaz5 pe poet), edenul Ei pXmin. tul'lui Adam sint iarXgi doui tirimuri separate. Aceste doui mo* rRente sint tot,ce reline Blaga'din mitul cristic: na$terea qi moartea personajului mitic. Ivirea lui Isus inseamnl reapropierea lui de ,pimint qi o invazie de luminl amintind 'de genezd,: . In noaprca asta lungi, firi sfir$t,
o femeie umb15 subt cerul apropiat,
(...)

i ,
'l'nt ccea

deasupra ieslelor roase de boi Ei dali-o mai depaite din minl in min5. (Bundvestire)

ce. cleplqegte exprimarea acesqui sens al mitului, adici nagterii, este privit ca o istorie fabuloasS, interesantX ca FEvFten Fnateri.rl literar, pe care Blaga il prelucreazi cu multl libertate : Fecioara-n marea zarvd, nu se cX gi-a pierdut condurii. Vrea lini$te Maria dupi atilia oaspef,
(...)

mirl

Ea singurX-i de vini

ci

sosesc atigia tragi-impinqi

'

din patru vinturi, cu nechez de soarti.

De-aceeaqi prea senini

pirere e qi asinul bXtrin,

ce roade-n petice condurii

gisigi prin paie qi prin fin. Maria n-avu timpul pin-acum nici micar si-gi vadi pruncul de-atita solie din atita dnr,m.
S-apleacX peste iesle qi peste lumini Maria.

De dragoste-i liqnegte laptele in sini, gi-i umezegte iia.

(OaspePi nepoftiPi)

O Colindd

aratX. aceeagi detagare, accentuind

tonul umoristic

in cuier 9i l-a ldsat

5i-a plecat unde-a plecat

ca s5-l latre cinii-n

sat.

in
234

steaua

coboriti

( lrr :i in cazul mitului paradisului, Blaga nu pornegte de la Ittil, ci ajunge la el, il evoc5 spre a conferi semnificaqie absoluti Erlilii lirice determinate de contemplarea lumii imediate, a cot'olei ei tle minuni. in mijlocul unei natufi inecate in luminl, julrilfirtl, poetul iqi va aminti de eden, de Arcadia sau de timpul fir ,irlc lurnea a redevenit paradisiacX:
295

Arniaza e drcapti. Liniqtea se rotunjeqte albastri. I Zboruri spre ceruri crcsc.

Glasuri se irosesc. Fiinle se opresc.

beatitudine - e starea de asociaz; insisolari, pe care am firtllnit-o ln poeme panice, care-$i aici alt mit :
cu jocuri db api pentru broagte lestoase. Intre ierburi inalte gi godle

FIri dc veste un simbure i-ajunse intre dinli din fructul blestemat. Pe ginduri dus5 Eva il suflS in vint, iar simburele se pierdu-n 15rini, unde incol1i. Un mir crescu acolo 9i allii il urmari

Maici PrecistI, tu umbli 9i astizi rizind

pe

cirlri

n"" fl,'I
'"lt'

prin lungul qir de veacuri. gi trunchiul aspru qi vinjos al unuia din

acela

"::l

ei

a fost

copilul 1i-l dezbraci $l-I'inveF sa stea rn plcroare. Cind e prea riu

'

'lt 'lrl'
(Biblica)

.lin care fariseii megteri ciopliri crucea lui Isus. Oh simburele negru aruncat in vint de diniii albi ai Evei.
Q,egenddl

:'

'r

il

adormi cu zeami de maci.

ttl,

Nu e regresiune in timpul mitic, ci prelungire in- prezent a pigin sau cre$tin edenului -s refacire a lui. Intr-un fel asem5nitor sd produce gi reactualizarea celui de al doilea moizgonirea din paradis sau ristignirea. Un peiment al mituluipild5, e resimtit ca o Golgoti multiplicatl : saj tomnatic, 'de Arbori cu crengi tigiduitor aplecate fac scoargi in jurul unui liuntric suspin.
Pe toate potecile zilei cu suris tomn4tic
se rastrgnesc srngun

Ca mituri ale refacerii paradisului sint interpretate 9i alte iiihitr'ui : al Ledei (Prier)'t", lui Prometeu, din care Blaga re"l invocS, numai motivul coboririi ,tlne, in singurul poem in care-l

Itl

Cristogi inalli pe cruci de arin. (Tdgdduiri)

Mitul cristic, cu cele dou5 momente fundamentale ale lui, am v5rzat, o ,,variant;" a mitului paradisului. Relafia intre izgonirea din rai 9i ristignire este o dati explicitati
este pentru Blaga,

chiar, intr-o Legend.d

indemnafi reluind vorbele filosofului, cd poena lui Blaga e ,,spinfi.apunem, rfieatH de lXndiri de mituri". Nu intilnim niciodati mituri repovestite' ci numai fragrnente ,J3 rnituri, invocate satr dezvoltate intr-un sens personal, in valllnte apocrife gi, rnai frecvent, o figuralie ,,liberi", desprinsd de aiturile cirora le apa4ine : zei' ingeri, serafimi, heruvi'mi etc. !{u este acesta, evident, un semn distinctiv : o rnare 'parte a poernai v6chi pi mai noi folosegte figuragia mitologicX. Caracte=Jgi llttici este aducerea ei la numitorul comun al operei : Blaga o preia 'iu'pentru semnificalia ei religioas5, fi nici Pentru valoarea plastic5, tl cn srrmi de simboluri ontologice ; zeigele sint ,,diafane ca apele" r ,(Seoicl;, ingerii stnt luminX solarX intrupatX : :. Ce este un inger ? O razi de soare. O razi ce fala-Ei intoarce si-g vadi izvorul

ir pXnrint a focului din ,,vatra zeilor" (Inima). ,' ' Intervengia mitului se produce mereu' tncit sintem

Strilucitoare-n poarta raiului

sta Eva. Privea cum ranele amurgului se vindecau pe bolti gi visitoare
mugca

;l

eare

ce
236

din mirul

ia chip zburitor, de paslre-om, de-animal inzestrat cu un singur instinct,

cu instinctul luminii
237

l-a-ntins ispita Earpelui.

(...)

Instinctul luminii il line-n picioare, drept ca un pom, drept ca un om' (ngerur)

in

care

prelung

;i

neinleles

r5suni zvon"J unei m5ri necunoscute'

O, voi ajunge, voi ajunge

vreodat' pe malul acelei m5ri pe cate azi

Intr-un univers liric in care realul Ei fabulosul se confund;, poetul insugi apare deseori ipostaziat mitic : el este Zamolxe (in poezia cu acest titlu), Pan (in Pan cdtre nirnt'd, ZeuI asteaptd), Noe (Pe ape), profetul Ioan (Ioan se st'tsie tn pastie),Ulise (ttlise), crucificatul (Epilog), Oedip (Oedip in t'aSa st'inxwlwi), arhanghel (Bwndvestire pentrtu lloarea md.rwlwi, Arhanghel spre vatrd), zeu (Sub scatwl amwrgwlwi), ,,fiu" al Marelui Orb 1De mind. cw Marele Orb) etc. Migtile mitologice ale lui Blaga nu sint travestiuri, ci stilizlri ale fiingei lui, nu-i ascund chipul, ci, dimpotrivS, il reveleazl. Prin mijlocirea miqtii vorbegte un poet esendalizat, redus la neliniqtile qi aspiragiile care-l definesc, eliberat de particularul gi accidentul biografic, sublimat intr-o voce impersonalX ce exprimi o condijie existengialS. Ipostazierea mitici a poetului este ntrmai unul dintre rezlltatele tendinjei spre stilizarea impersonali care caractedzeazl. lirismul lui Blaga : un rezultat paralel cu transfigurarea lumii in ,,poveste", corespondent al ei. Departe de a fi intimplXtor, acest moment de acord aparline unui paralelism constant cu cosmosul, intemeiat pe ideea consubstanlialitldi celor doui entitXli. Viziunea asupra lumii interioare este la Blaga sumarX, insX profundS. Nu vom intilni expresia cufundirii in straturile adinci ale eului, practicate de romintici 9i de modernii din descendenla lui Baudelaire gi Rimbaud, captarea suprarealistX a vie$i lui obscure sau desfiqurarea de ,peisaje" ale lumii dinluntru, frecventi la Philippide. Poezia interioritXiii este mai degrabX una

simt,
?

dar nu o vid

(Scoica)

Tttcercarea de a aiunge la aceasti ,,mare" nu-i este insi proetle lrri Blaea, care se va ntulqumi s;-;i afirme mereu certiildinea E*iir."r.i .i1,,qtiu ci qi eu pott /- in suflet stele multe,-mylte / ' i! c,ii,li.te."- Mi-aste-pt amwrgal)' Esenga fiingei individuale cottlurricii intim cu esenla lumii :
Ascult Ei sufletul iEi zice
:

Eu am crescut hrinit de taina lumii qi drumul meu i1 line soarta-n palme,

nemlrginirea sirutatu-m-a pe frunte'

(Dar munPii

unde+ ?)

ste itlcnticX

cu ea, este $i ea ,,lumin5" (,,mugurul de luminX / Cwztinte c\tre fata necunoscutA d'in Poart7). arcle in singe"

de definire decit de introspecgie propriu-zis5. Eul, individualitatea, are o esen!;, pe care Blaga o nume$te suflet, iniml, lumin5, viaj5, pe care o percepe cu auzul (Nw-mi presimsii) gi pe care
ar vrea s-o vadS:
C-un zimbet indriznel privesc in mine gi inima mi-o prind in min5. Tremurind imi string comoara la ureche qi ascult.

TACEREA

Imi pare ci lin in mini o

238

scoici,

tfelancolia izolSrii de viaga universal[ desioperi (sau po_stuleazX) un rrriez absolut al individualititii li al lumii, ulu! q acelagi' ,,ssflct" qi ,,luminX", reduce, atit cit ingiduie-P-oeticul, imagjnea uni'sensibil i" ".."ti5 substangi. Sensibilitatea metafizicd, davirirrrlui sentimentul existengial se adincegte qi capXtX un accent fttritii cireia lrRgic (,,port acum in mine-febra etern^itdgii" - Sat- natal), ii oferX ii i:ul.i"ioivirii, puterea demiurgici ii iecreeaz5 lumea in sensul
239

l)oetul chinuit de senrimentul fragilitXgii fiingei

qi

de