Sunteți pe pagina 1din 378

Grila cu raspunsuri si bibliografia pe capitole

LICENTA DREPT PENAL iulie 2010

1. Care sunt trsturile esentiale ale infractiunii ? a. latura obiectiv si latura subiectiv b. vinovtia, rspunderea penal si pedeapsa c. fapta care prezint pericol social savrsit cu vinovtie si prevzut de legea penal d. termenii infractiunii si pericolul social 2. Unde sunt prevzute faptele care constituie infractiuni si pedepsele ce se aplic infractorilor ? a. n legi penale si hotrri ale guvernului b. n legi speciale, hotrri ale guvernului si decrete ale presedintelui Romniei c. numai n legi penale d. n hotrri ale Presedintiei 3. n ce trebuie s constea o fapt care prezint pericol social, pentru a constitui infractiune ? a. s fie o actiune sau o inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate n art. 1 C.p. b. sa fie o actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate n art. 1 C.p. si pentru sanctionarea carora este necesara aplicarea unei pedepse c. sa fie o actiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate n art. 1 C.p. si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse d. s fie o actiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate n Constitutia Romniei 4. Cine face evaluarea concreta a gradului de pericol social al unei infractiuni ? a. instanta de judecata atunci cnd solutioneaza cauza penala b. legiuitorul, atunci cnd a ncriminat-o n legea penala c. administratia locului de detinere, atunci cnd cel condamnat este liberat conditionat d. participantii n procesul penal 5. Care sunt factorii care compun vinovtia ? a. numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilitatii prevederii de catre subiect a urmarilor socialmente periculoase b. numai factorul volitiv care consta n vointa subiectului de a savrsi fapta si dorinta de a produce n realitate urmarile socialmente periculoase c. doi factori, unul intelectiv si unul volitiv d. doi factori, unul volitiv si dolul 6. Cnd exist vinovtie n cazul unei actiuni sau inactiuni care prezint pericol social ? a. cnd actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savrsita cu intentie sau din culpa b. cnd actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savrsita numai cu intentie c. cnd actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savrsita cu intentie directa si praeterintentie d. cnd actiune sau inactiune care prezint pericol social este svrsit numai cu intentie calificat prin scop 7. Cnd exist intentie direct ca form a vinovtiei ? 1

a. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei, ca el nu se va produce b. n cazul n care faptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreste si urmareste producerea lui, prin savrsirea acelei fapte c. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta producerea lui d. n cazul n care fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l accept si nu-l urmreste 8. Cnd exista intentie indirect ca form a vinovtiei ? a. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce b. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta producerea lui c. n cazul n care nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada d. n cazul n care fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, si desi nu-l urmreste, socoteste, fr temei, c el nu se va produce 9. Cnd exista culpa cu prevedere ca forma a vinovatiei ? a. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta producerea lui b. n cazul n care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada c. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmareste producerea lui si crede fara temei, ca acest rezultat nu se va produce d. n cazul n care fptuitorul prevede rezultatul faptei sale si accept producerea lui 10. Cnd exista culpa simpla sau greseala ca forma a vinovatiei ? a. n cazul n care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada b. n cazul n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta producerea lui c. n cazul n care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale si nici nu putea sa-l prevada d. n cazul n care fptuitorul prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmreste, socoteste fr temei c el nu se va produce 11. n care situatii exist praeterintentia ca forma a vinovatiei ? a. situatia n care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada b. situatia n care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta producerea lui c. situatia n care faptuitorul doreste si accepta producerea unor urmari periculoase, nsa n realitate se produc din culpa urmari mai grave (pe care fie ca le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce ori nu le-a prevazut, desi putea si trebuia sa le prevada) d. nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea s-l prevad 12. Cnd o infractiune are un continut agravat sau calificat ? 2

a. cnd cuprinde numai conditiile pentru existenta ei n forma tipica b. cnd pe lnga conditiile necesare pentru existenta ei n configuratia tipica, cuprinde si alte circumstante de agravare c. cnd este savrsita de un infractor recidivist d. cnd subiectul activ este calificat 13. Ce este obiectul juridic al unei infractiuni ? a. bunul sustras sau distrus prin savrsirea faptei b. relatiile sociale vatamate sau periclitate prin savrsirea faptei c. obiectivul urmarit de infractor prin savrsirea faptei d. persoana mpotriva creia este ndreptat actiunea sau inactiunea 14. Care sunt conditiile pentru ca o persoana fizica s fie subiect activ al unei infractiuni ? a. sa aiba vrsta minima ceruta de lege si sa fie responsabila din punct de vedere penal b. sa aiba libertate de vointa si actiune si sa fie responsabila din punct de vedere penal c. sa aiba vrsta minima ceruta de lege, sa fie responsabila si sa aiba posibilitatea de a decide libera si neconstrnsa asupra savrsirii infractiunii d. persoana fizic s fie circumstantiat de text 15. Cine este subiect pasiv general al unei infractiuni ? a. statul b. persoana fizica sau juridica care a suferit rul produs prin infractiune c. numai persoana juridica care a suferit un ru produs prin infractiune d. numai persoana fizic care a suferit un ru produs prin infractiune 16. Ce cuprinde latura obiectiva a infractiunii ? a. elementul material, vinovatia si raportul de cauzalitate b. elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate c. actiunea sau inactiunea, urmarea imediata si vinovatia d. termenii infractiunii si raportul cauzal complex 17. n ce se materializeaz urmarea imediata ce se produce prin savrsirea unei infractiuni ? a. fie ntr-un rezultat, fie ntr-o stare de pericol b. numai ntr-un rezultat palpabil c. n consecintele subsecvente ale infractiunii d. printr-o consecint vizibil 18. n cazul cror infractiuni se pune problema dovedirii raportului de cauzalitate n dreptul penal? a. infractiunile formale b. infractiunile formale de atitudine c. infractiunile de rezultat d. infractiunile formale de atitudine si infractiunile de rezultat 19. Ce desemneaz mobilul unei infractiuni ? a. desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) care conduce la nasterea n mintea faptuitorului a ideii savrsirii unei infractiuni b. desemneaza finalitatea urmarita de faptuitor prin savrsirea infractiunii 3

c. desemneaza atitudinea psihica a faptuitorului ce precede si nsoteste fapta infractionala si urmarile ei d. valorile sociale pe care normele penale de incriminare le ocrotesc 20. Ce desemneaz scopul savrsirii unei infractiuni ? a. desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) ce conduce la nasterea n mintea faptuitorului a ideii savrsirii unei anumite infractiuni b. desemneaza finalitatea urmarita prin savrsirea faptei c. desemneaza atitudinea psihica a faptuitorului ce precede si nsoteste fapta infractionala si urmarile ei d. valorile sociale pe care normele penale de incriminare le ocrotesc 21. Ce cuprinde perioada externa a savrsirii unei infractiuni intentionate ? a. faza actelor de pregatire, faza tentativei, faza actelor de executare si faza urmarilor b. faza actelor de pregatire, faza actelor de executare si faza urmarilor c. faza actelor de pregatire, faza tentativei si faza infractiunii fapt consumat d. faza tentativei si faza infractiunii fapt consumat si faza urmrilor 22. Care este teza adoptat de Codul penal romn, n legatura cu regimul actelor preparatorii ? a. teza incriminarii actelor preparatorii b. teza neincriminarii actelor preparatorii c. teza incriminarii doar a unor acte preparatorii d. teza incriminrii partiale a unor acte preparatorii 23. Cnd exista tentativa perfecta ? a. atunci cnd faptuitorul executa n ntregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce b. atunci cnd faptuitorul ncepe executarea elementului material al laturii obiective a infractiunii, nsa pe parcursul desfasurarii executarea este ntrerupta si nu poate fi dus pna la capat c. atunci cnd faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material al infractiunii pentru ca infractiunea proiectata sa se consume, totusi aceasta nu se consuma datorita modului defectuos n care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze d. atunci cnd fptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material al infractiunii pentru ca infractiunea proiectat s se consume, totusi aceasta nu se consum datorit modului absurd de concepere a infractiunii 24. Cnd exista tentativa imperfecta ? a. atunci cnd faptuitorul executa n ntregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce b. atunci cnd faptuitorul ncepe executarea elementului material al laturii obiective a infractiunii, nsa pe parcursul desfasurarii executarea este ntrerupta si nu poate fi dusa pna la capat 4

c. atunci cnd faptuitorul desi dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material pentru ca infractiunea proiectata sa se consume, totusi infractiunea nu se consuma, datorita modului defectuos n care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze d. atunci cnd fptuitorul execut n ntregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmrit nu se produce datorit modului gresit de concepere 25. Cnd exista tentativa improprie ? a. atunci cnd prin natura lui, mijlocul folosit este apt sa produca rezultatul, dar n cazul concret n raport de conditiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau n situatia cnd obiectul material lipsea n mod accidental din locul unde faptuitorul credea ca se afla b. atunci cnd mijlocul folosit pentru savrsirea infractiunii, prin natura lui, nu era apt n nici o mprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor c. atunci cnd infractiunea proiectata nu se consuma datorita caracterului inapt de a produce rezultatul, al mijloacelor folosite de faptuitor, ori datorita faptului ca obiectul material lipsea din locul unde credea acesta ca se afla d. atunci cnd fptuitorul execut n ntregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmrit nu se produce datorit modului gresit de concepere 26. Cnd exista tentativa relativ improprie ? a. atunci cnd prin natura lui mijlocul folosit de faptuitor pentru savrsirea infractiunii este apt sa produca rezultatul, dar n cazul concret, n raport de conditiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori n situatia cnd obiectul material al infractiunii lipsea n mod accidental din locul unde acesta stia ca se afla b. atunci cnd faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material al infractiunii pentru ca acesta sa se consume, si totusi infractiunea nu se consuma datorita modului defectuos n care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze c. atunci cnd imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorata mijlocului folosit care prin natura lui nu era apt n nici o mprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor d. atunci cnd imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorat modului absurd de concepere a infractiunii 27. Cnd exista tentativa absolut improprie ? a. atunci cnd prin natura lui, mijlocul folosit este apt sa produca rezultatul, dar n cazul concret, n raport de conditiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau n situatia cnd obiectul material lipsea n mod accidental din locul unde faptuitorul credea ca se afla b. atunci cnd mijlocul folosit prin natura lui nu era apt n nici o mprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor c. atunci cnd faptuitorul executa n ntregime elementul material al laturii obiective 5

a infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce d. atunci cnd prin natura lui, mijlocul folosit este apt s produc rezultatul,, dar n cazul concret n raport de conditiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau n situatia cnd obiectul material lipsea n mod accidental din locul unde fptuitorul credea c se afla 28. La care infractiuni tentativa nu este posibila ? a. la infractiunile savrsite cu intentie indirecta b. la infractiunile continuate c. la infractiunile savrsite din culpa d. la infractiunile complexe 29. Cnd nu se pedepseste tentativa ? a. numai atunci cnd faptuitorul s-a desistat de la savrsirea faptei pusa n executare, mai nainte ca organul de urmarire penala sa o descopere b. atunci cnd faptuitorul a mpiedicat mai nainte de descoperirea faptei producerea rezultatului c. atunci cnd faptuitorul fie ca s-a desistat fie ca a mpiedicat producerea rezultatului mai nainte de descoperirea faptei d. atunci cnd fptuitorul s-a mpcat cu persoana vtmat 30. Care fapt nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni ? a. fapta prin care se aduce o atingere minima valorii sociale mpotriva careia a fost ndreptata b. fapta savrsita care este n mod vadit lipsita de importanta c. fapta savrsita prin care se produce o atingere minima valorii sociale mpotriva careia a fost ndreptata, este lipsita n mod vadit de importanta iar prin continutul ei concret este lipsita de pericol social d. fapta este lipsit n mod vdit de important pentru c a produs un prejudiciu redus 31. Care sunt sanctiunile cu caracter administrativ prevazute de legea penala ? a. observarea, mustrarea, amenda b. mustrarea, mustrarea cu avertisment si amenda c. munca n folosul comunitatii, mustrarea cu avertisment si amenda d. mustrarea, mustrarea cu avertisment, munca n folosul comunittii 32. Care sunt formele unitatii naturale de infractiune ? a. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea deviata b. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea continua c. infractiunea simpl, infractiunea continu si infractiunea deviat d. infractiunea simpl, infractiunea complex si infractiunea deviata 33. Care este data savrsirii unei infractiuni continue ? a. momentul cnd se comite actiunea/inactiunea care dureaza suficient pentru a avea o semnificatie penala b. momentul la care a ncetat actiunea/inactiunea infractionala c. momentul n care s-a produs rezultatul 6

d. momentul cnd autorul faptei a nceput realizarea elementului material al infractiunii 34. Cnd se epuizeaza o infractiune continua ? a. n momentul producerii rezultatului b. n momentul ncetarii actiunii/inactiunii infractionale c. coincide cu momentul consumarii infractiunii d. coincide cu momentul svrsirii infractiunii 35. Care este momentul n raport cu care se aplica beneficiul gratierii n cazul savrsirii unei infractiuni continue ? a. momentul consumarii infractiunii b. momentul epuizarii activitatii infractionale c. momentul producerii rezultatului d. momentul descoperirii infractiunii

36. Care sunt formele unitatii legale de infractiune ? a. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata b. infractiunea complexa, infractiunea continua, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei c. infractiunea complexa, infractiunea continuata, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei d. infractiunea complex, infractiunea continu, infractiunea progresiv 37. Cnd o infractiune este continuata? a. atunci cand actiunea/inactiunea ce formeaza elementul material al laturii obiective se prelungeste n timp, in chip natural, chiar dupa momentul consumarii b. atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul unei infractiuni, inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele c. atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni d. atunci cand o persoana savarseste in diferite intervale de timp actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte cuantumul unor infractiuni diferite 38. Care este data la care se considera savrsita infractiunea continuata ? a. aceea a comiterii primei actiuni sau inactiuni b. aceea a efectuarii celei de a doua actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii continuate c. aceea a comiterii ultimei actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii continuate d. data cnd a fost descoperit infractiunea 7

39. Care este momentul n raport cu care se aplica beneficiul amnistiei n cazul savrsirii unei infractiuni continuate ? a. momentul consumarii infractiunii b. data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni c. momentul producerii rezultatului d. data rmnerii definitive a unei hotrri de condamnare 40. Cnd o infractiune este complexa ? a. numai atunci cnd n continutul sau intra ca element constitutiv o actiune sau inactiune care constituie prin ea nsasi o fapta prevazuta de legea penala b. cnd n continutul sau intra ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie ea nsasi o fapta prevazuta de legea penala c. cnd elementul material al laturii obiective se repeta de mai multe ori n aceeasi mprejurare d. atunci cnd o persoan svrseste la diferite intervale de timp actiuni sau inactiuni care prezint fiecare n parte continutul unor infractiuni diferite 41. Care sunt formele pluralitatii de infractiuni ? a. participatia penala, concursul de infractiuni si recidiva b. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara c. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea naturala d. pluralitatea intermediar, concursul de legi penale, recidiva 42. Cnd exista concurs de infractiuni ? a. numai atunci cnd doua sau mai multe infractiuni au fost savrsite printr-o unica actiune, de aceeasi persoana b. numai atunci cnd doua sau mai multe infractiuni au fost savrsite prin actiuni sau inactiuni distincte de aceeasi persoana, nainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele c. atunci cnd doua sau mai multe infractiuni au fost savrsite printr-o unica manifestare sau prin actiuni sau inactiuni distincte, nainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele d. numai atunci cnd dou sau mai multe infractiuni au fost svrsite printr-o unic actiune de dou sau mai multe personae 43. Cnd exista concurs real de infractiuni ? a. atunci cnd o actiune sau o inactiune savrsita de aceeasi persoana, datorita mprejurarilor n care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive ale aceleiasi infractiuni b. atunci cnd o actiune sau o inactiune savrsita de aceeasi persoana, datorita mprejurarilor n care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive ale unor infractiuni diferite c. atunci cnd mai multe infractiuni au fost savrsite de aceeasi persoana prin tot attea actiuni ori inactiuni distincte nainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele d. atunci cnd numai o actiune svrsit de aceeasi persoan datorit mprejurrilor n care a avut loc si urmrilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive 8

ale aceleiasi infractiuni

44. Cnd exista concurs ideal de infractiuni ? a. atunci cnd mai multe infractiuni au fost savrsite de aceeasi persoana, nainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele b. atunci cnd o actiune sau inactiune savrsita de aceeasi persoana, datorita mprejurarilor n care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs ntruneste elementele constitutive a mai multor infractiuni c. atunci cnd o actiune sau inactiune savrsita de aceeasi persoana, datorita mprejurarilor n care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive ale aceleiasi infractiuni d. atunci cnd numai o actiune svrsit de aceeasi persoan datorit mprejurrilor n care a avut loc si urmrilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive a mai multor infractiuni 45. Cnd exist recidiva postcondamnatorie ? a. atunci cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de sase luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, nainte de nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii acesteia, sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este nchisoarea mai mare de un an b. atunci cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare la pedeapsa amenzii sau nchisorii mai mare de sase luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, nainte de nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii acesteia, sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este nchisoarea mai mare de un an c. atunci cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de un an, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, nainte de nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii acesteia, sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este nchisoarea mai mare de sase luni d. atunci cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mic de sase luni, cel condamnat svrseste din nou o infractiune din culp, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia, sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevzut de lege pentru a doua infractiune este nchisoarea mai mare de un an 46. Exist recidiv dac o persoana a fost condamnata la pedeapsa nchisorii mai mare de sase luni pentru savrsirea unei infractiuni intentionate, dar cu suspendarea conditionata a executarii, iar n termenul de ncercare savrseste o infractiune intentionata pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de un an ? a. exista recidiva postcondamnatorie b. nu exista stare de recidiva c. exista recidiva postexecutorie d. exist pluralitate intermediar

47. Exist recidiv n cazul n care dupa condamnarea definitiva la detentiunea pe viata, nainte de nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii ori n stare de evadare, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede o pedeapsa cu nchisoarea mai mare de un an sau detentiunea pe viata? a. exista recidiva postcondamnatorie b. nu exista recidiva, deoarece a fost condamnat la pedeapsa maxima c. legea nu prevede o asemenea situatie d. exist concurs de infractiuni

48. Care sunt conditiile pentru a exista primul termen al recidivei postcondamnatorii ? a. sa existe o hotarre de condamnare pentru savrsirea unei infractiuni intentionate la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viata b. sa existe o hotarre de condamnare definitiva pentru savrsirea unei infractiuni intentionate, la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viata c. sa existe o hotarre de condamnare definitiva pentru savrsirea unei infractiuni intentionate la pedeapsa nchisorii mai mare de un an sau detentiunea pe viata d. s existe o hotrre de condamnare pentru svrsirea unei infractiuni, svrsit din culp la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viat 49. Cnd exista recidiva postexecutorie ? a. dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de un an b. dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 3 luni c. dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni d. s existe o hotrre de condamnare pentru svrsirea unei infractiuni svrsite n timpul minorittii la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viat 50. Ce se va retine de ctre instant daca n privinta primului termen al recidivei mari postexecutorii, constnd n executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni pentru savrsirea unei infractiuni intentionate, s-a mplinit termenul de reabilitare ? a. c aceast condamnare nu mai poate constitui primul termen al recidivei b. c aceast condamnare poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii c. referitor la aceast condamnare problema este controversata n literatura juridica de specialitate d. c aceast condamnare poate constitui primul termen al pluralittii intermediare de infractiuni 51. Din ce este compus primul termen n cazul micii recidive postcondamnatorie? a. din trei condamnari la pedeapsa nchisorii de pna la un an, pentru savrsirea unor 10

infractiuni intentionate b. din trei condamnari la pedeapsa nchisorii de pna la sase luni, pentru savrsirea unor infractiuni intentionate c. din trei condamnari ramase definitive la pedeapsa nchisorii de pna la sase luni, pentru savrsirea unor infractiuni intentionate d. din trei condamnri rmase definitive la pedeapsa nchisorii de pn la sase luni, pentru svrsirea unei infractiuni svrsite din culpa 52. Care este temeiul rspunderii penale ? a. svrsirea unei fapte prevzute de legea penal b. svrsirea unei infractiuni c. numai gradul de pericol social al unei fapte d. existenta vinovatiei 53. Crei forme de participatie i este specific contributia directa si nemijlocita la savrsirea faptei prevazuta de legea penala ? a. instigatorului b. coautorilor c. complicelui d. fptuitorul 54. Ce form de participatie svrseste persoana care promite nainte de savrsirea infractiunii ca va tainui bunurile provenite din aceasta, dar dupa savrsirea ei, nu-si mai tine promisiunea ? a. complicitate b. nu are semnificatie penala c. o fapt lipsit de pericol social d. tinutor 55. Ce se va retine n cazul faptei persoanei care nainte de savrsirea infractiunii, promite faptuitorului ca l va favoriza ? a. infractiunea de favorizare a infractorului b. nu are semnificatie penala c. complicitate d. tinuitor 56. Care sunt conditiile atacului n cazul legitimei aprri ? a. material, direct, imediat, injust si proportional b. material, direct, imediat si injust c. material, direct si injust d. material, direct, proportional, imediat 57. mpotriva cui trebuie s fie ndreptat atacul n cazul legitimei aparari ? a. celui care se apara sau altei persoane b. celui care se apara sau altei persoane, unui interes obstesc sau unui bun important c. celui care se apara, altei persoane sau mpotriva unui interes obstesc d. celui care se apr, altei persoane sau mpotriva unui bun important 58. Cine este n pericol n cazul legitimei aprri ? 11

a. persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc b. este pus n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc c. este pus n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia ori interesul obstesc d. este pus n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia 59. Va beneficia de legitim aprare persoana care dup dezarmarea agresorului continua riposta lovind victima cu cutitul cauzndu-i moartea? a. va beneficia de legitima aparare, n conditiile prevazute de art. 44 alin. 2 C.p. b. va beneficia de legitima aparare, n conditiile prevazute de art. 44 alin. 3 C.p. c. nu va beneficia de dispozitiile art. 44 C.pen., ci cel mult se va putea pune n discutie, aplicarea circumstantei legale atenuante a provocarii d. va beneficia de legitim aprare, n conditiile prevzute de art. 44 alin. 1 C.p. 60. mprejurarea mai grava pe care infractorul nu a cunoscut-o n momentul savrsii faptei poate constitui o circumstant agravant ? a. nu poate constitui o circumstanta agravanta b. poate constitui o circumstanta agravanta c. ramne la aprecierea instantei daca s-o socoteasca o circumstanta agravanta d. .poate constitui primul termen al recidivei 61. n cazul participatiei penale, circumstantele personale ale unuia dintre participanti se rsfrng asupra celorlalti participanti ? a. se rasfrng asupra celorlalti participanti b. nu se rasfrng asupra celorlalti participanti c. se rasfrng numai n masura n care au fost cunoscute de toti participantii d. se rsfrng asupra tuturor participantilor chiar dac nu au stiut de circumstantele personale ale unui participant 62. n cazul participatiei penale, circumstantele reale se rsfrng asupra tuturor participantilor ? a. nu se rasfrng asupra tuturor participantilor b. se rasfrng asupra tuturor participantilor c. se rasfrng asupra participantilor numai n masura n care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut d. se rsfrng asupra participantilor chiar dac acestia nu le-au cunoscut sau nu le-au prevzut 63. Cand cel condamnat la o pedeapsa de 8 ani inchisoare pentru o infractiune intentionata poate fi liberat conditionat? a. dupa ce a executat fractia din pedeapsa prevazuta de lege b. dupa ce comisia de propuneri a analizat indeplinirea tuturor conditiilor c. dupa ce a executat partea din pedeapsa aratata de lege, a fost staruitor in munc, disciplinat si a dat dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale d. in cazul in care este recidivist, numai dupa executarea integrala a pedepsei 64. Care din sanctiunile mai jos mentionate sunt sanctiuni de drept penal ? a. pedepsele, masurile educative si masurile de siguranta 12

b. numai pedepsele si masurile educative c. pedepsele, masurile educative, masurile de siguranta si sanctiunile disciplinare d. pedepsele, msurile educative, msurile de sigurant si sanctiunile contraventionale 65. Din ce se compune termenul de ncercare n cazul n care pedeapsa a carei executare a fost suspendata este nchisoarea ? a. cuantumul pedepsei aplicate la care se adauga un interval de timp de un an b. cuantumul pedepsei aplicate la care se adauga un interval de timp de doi ani c. cuantumul pedepsei aplicate la care se adauga un interval de timp de trei ani d. cuantumul pedepsei aplicate la care se adauga un interval egal cu jumtatea din pedeapsa aplicat 66. Care din pedepsele enumerate sunt pedepse principale? a. inchisoarea pe viata b. inchisoarea de la 30 de zile la 25 ani c. amenda de la 50 lei la 100.000 lei d. inchisoare de la 15 zile la 30 ani 67. Cand incepe executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi? a. dupa pronuntarea sentintei b. dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare c. dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dup prescriptia executarii pedepsei d. in momentul incarcerarii condamnatului 68. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei atrage si suspendarea masurilor de siguranta dispuse fata de inculpat? a. da b. nu c. atrage numai masura de siguranta a internarii medicale d. atrage suspendarea tuturor masurilor de siguranta cu exceptia expulzarii 69. Dac minorii cu vrsta cuprins ntre 14 si 16 ani svrsesc fapte prevzute de legea penal vor rspunde penal? a. nu rspund niciodat din punct de vedere penal b. fat de aceast categorie de persoane care svrsesc fapte prevzute de legea penal se iau numai msuri de ocrotire prevzute de legislatia n vigoare c. rspund penal, dac se dovedeste c au svrsit fapte penale cu discernmnt d. fat de ei se pot lua doar msuri educative 70. Ce este excesul scuzabil ? a. cauza care nltur caracterul penal al faptei b. cauza care nltur rspunderea penal c. circumstanta atenuant 13

d. circumstanta agravant 71. Care este cauza care genereaz starea de pericol datorit creia se dispune msura de sigurant a interzicerii unei functii sau profesii ? a. lipsa atitudinii de care a dat dovad persoana care a svrsit o fapt prevzut de legea penal de a efectua potrivit exigentelor cuvenite activitatea n exercitarea creia a svrsit fapta b. exercitarea functiei sau profesiei n mod abuziv c. gravitatea faptei svrsite d. nedemnitatea persoanei care a svrsit fapta prevzut de legea penal 72. Cui i se poate aplica masura de siguranta a expulzarii? a. persoanei condamnate pentru infractiuni la siguranta nationala b. persoanei condamnate pentru infractiuni de trafic de persoane si de stupefiante c. cetateanului strain si persoanei fara cetatenie care nu are domiciliul in tara, care au savarsit o infractiune d. persoanelor declarate non grata 73. Care sunt pedepsele ce se pot aplica minorilor care svarsesc infractiuni? a. detentia pe viata si inchisoarea, caz in care limitele se reduc la jumatate b. inchisoarea c. amenda d. inchisoarea si amenda ale caror limite prevazute de lege se reduc la jumatate 74. Cum se procedeaza in cazul in care cel condamnat la detentie pe viata a mplinit varsta de 60 de ani n timpul executarii pedepsei? a. se deduce partea de pedeapsa executat si execut n continuare pedeapsa nchisorii de 30 de ani b. se aplic pedeapsa nchisorii de 25 de ani c. se aplic pedeapsa nchisorii de 30 de ani d. detentia pe viata se nlocuieste cu nchisoarea pe timp de 25 de ani 75. De ctre cine se realizeaz individualizarea judiciar a pedepsei ? a. de ctre legiuitor n faza de elaborare a legii penale incriminatorie b. de ctre instanta de judecat n momentul solutionrii cauzei cu care a fost investit c. de ctre administratia locului de detinere a condamnatului d. de ctre judector mpreun cu procurorul 76. Instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub supraveghere in cazul unei pedepse rezultante de 3 ani decurgand din contopirea a trei pedepse pentru trei infractiuni concurente savarsite in anul 2005, daca anterior in anul 2004 acesta mai suferise o condamnare de 1 an nchisoare pentru infractiunea de ucidere din culp? a. nu b. da, daca apreciaza ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru condamnat si ca acesta nu va mai savarsi infractiuni chiar si fara executarea pedepsei c. poate, dar numai daca se retin circumstante atenuante d. poate, dar numai daca condamnatul a acoperit integral prejudicial 14

77. Care sunt efectele retinerii circumstantelor agravante in cazul inculpatului persoana fizica? a. instanta majoreaza pedeapsa pana la maximul special b. instanta aplica un spor in cazul inchisorii de pana la 5 ani, iar in cazul amenzii se aplica un spor de cel mult o treime din maximul special c. instanta poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca acest maxim este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 5 ani care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special d. instanta aplica intotdeauna peste maximul special un spor de 3 ani 78. Care este obiectul material al infractiunii de omor? a. corpul persoanei b. actiunea ucigtoare c. corpul persoanei n viat d. corpul persoanei decedate 79. Ce implic omorul svrsit cu premeditare art. 175 lit. a) C. pen.? a. implic numai o simpl chibzuire anterioar asupra faptei b. implic exteriorizarea rezolutiei infractionale prin acte de pregtire a infractiunii c. implic existenta unui interval de timp ntre luarea hotrrii de a comite infractiunea si svrsirea acesteia, chiar dac fptuitorul nu a chibzuit asupra faptei si nu a pregtit-o d. nu presupune un interval de timp ntre adoptarea hotrrii de a ucide si materializarea acesteia 80. n ce conditii se poate retine omorul svrsit din interes material art. 175 lit. b) C. pen.? a. se poate retine indiferent dac fptuitorul a obtinut sau nu satisfacerea interesului urmrit b. se poate retine si cnd mobilul omorului a fost gelozia, dac n urma infractiunii fptuitorul realizeaz un avantaj material c. nu se poate retine dac interesul material urmrit este legitim d. se poate retine numai dac interesul material a fost satisfcut 81. Cum se poate realiza elementul material al infractiunii de omor? a. numai prin acte comisive b. prin acte comisive sau omisive c. numai prin acte omisive d. numai prin amenintarea subiectului pasiv 82. Care sunt elementele circumstantiale de agravare ale infractiunii de omor calificat? a. n timpul noptii b. cu premeditare c. de ctre o persoan avnd asupra sa o arm, o substant narcotic sau paralizant d. prin cruzimi 83. Care sunt elementele circumstantiale de agravare ale infractiunii de omor deosebit de grav? a. profitnd de starea de neputint a victimei de a se apra 15

b. asupra sotului sau unei rude apropiate c. de dou sau mai multe persoane mpreun d. asupra unei femei gravide 84. Ce solutie se retine dac fptuitorul a ucis n aceeasi mprejurare, cu intentie, dou persoane? a. dou infractiuni de omor simplu aflate n concurs b. o infractiune de omor c. o infractiune de omor deosebit de grav d. o infractiune de omor calificat 85. n ce conditii se comite infractiunea de pruncucidere? a) reprezint suprimarea vietii unui nou-nscut comis de un printe; b) se svrseste imediat dup nastere; c) are un subiect activ necircumstantiat, putnd fi orice femeie; d) se svrseste de ctre mama aflat ntr-o stare de tulburare pricinuit de nastere. a. a+b b. b+c c. a+d d. b+d 86. Care este forma de vinovtie cu care se poate svrsi infractiunea de pruncucidere? a. culpa b. intentia c. praeterintentia d. intentia indirect 87. Care este limita legal de mbibatie alcoolic a crei depsire antreneaz rspunderea persoanelor care conducnd neglijent autovehicule pe drumurile publice ucid o persoan? a. 1,00 g/l alcool pur n snge b. 0,80 g/l alcool pur n snge c. 0,60 g/l alcool pur n snge d. 0,40 g/l alcool pur n snge 88. Care sunt consecintele prevzute de lege pentru ca o fapt concret s constituie infractiunea de vtmare corporal grav? a) vtmarea integrittii corporale sau a snttii care necesit pentru vindecare ngrijiri medicale cel mult de 60 de zile; b) slutirea; c) punerea n primejdie a vietii persoanei; d) pierderea unui simt sau organ. a. a+b b. b+c c. a+b+c d. b+c+d 89. Care este ncadrarea juridic a faptei agentului care loveste intentionat cu aceeasi ocazie dou persoane? a. o infractiune de lovire sau alte violente 16

b. dou infractiuni de lovire sau alte violente aflate n concurs c. o infractiune de lovire sau alte violente n form continuat d. o vtmare corporal din culpa 90. n ce forme este permis participatia penal la svrsirea infractiunii de viol? a. coautorat, instigare, complicitate b. instigare si complicitate c. coautorat d. coautorat si instigare 91. n ce modalitate a vinovtiei se poate comite violul care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei? a. intentia b. culpa c. praeterintentia d. intentia indirect 92. n ce moment se consum infractiunea de furt? a. deposedrii victimei de bun b. mposedrii autorului cu acel bun c. nceperii executrii actelor de sustragere d. pregtirii actiunii de luare 93. Cnd intervine ntelegerea ntre fptuitori la infractiunea de tinuire? a. posterior infractiunii principale b. concomitent infractiunii principale c. anterior infractiunii principale d. anterior sau concomitent infractiunii principale 94. Care sunt consecintele pe care trebuie s le pricinuiasc o fapt concret pentru a fi ncadrat ca infractiune de vtmare corporal grav? a) pierderea unei proteze; b) pierderea cunostintei; c) pierderea unui simt sau organ; d) slutirea. a. a+b b. b+c c. a+c d. c+d 95. La ce infractiuni contra vietii, integrittii corporale si snttii, cu exceptia faptelor prevzute n art. 179 C.pen. si 185 C.pen., este posibil tentativa? a. ucidere din culp b. lovituri cauzatoare de moarte c. omor calificat d. vtmare corporal din culpa 17

96. n ce mprejurri lipsirea de libertate este mai grav? a) prin simulare de calitti oficiale; b) n timpul noptii; c) prin simulare de calitti mincinoase; d) de o persoan narmat. a. a+b b. a+c c. b+c d. a+d 97. n ce const elementul material al asocierii pentru svrsirea de infractiuni? a) initierea constituirii unei asocieri; b) constituirea unei asocieri; c) aderarea la o asociere; d) sprijinirea unei asocieri. a. a+b b. a+b+c c. a+c+d d. a+d 98. Care sunt mprejurrile care agraveaz rspunderea n cazul infractiunii de violare de domiciliu? a) n timpul unei calamitti; b) prin folosire de calitti mincinoase; c) prin simulare de calitti oficiale; d) n timpul noptii. a. a+b b. b+c c. b+d d. a+b+d 99. ntre ce categorii de persoane se realizeaz raportul sexual la infractiunea de incest? a) rude apropiate; b) rude n linie direct; c) membrii de familie; d) frati si surori. a. a+b b. b+c c. a+b+d d. b+d 100. n ce modalitate a vinovtiei se poate svrsi infractiunea de hrtuire sexual? a. intentia b. intentia direct c. intentia indirect d. praeterintentia 101. Care este obiectul material al infractiunii de furt? 18

a. orice energie care are o valoare economic b. lucrurile ce nu apartin cuiva (res nullius) c. lucrurile abandonate de posesorul lor (res derelictae) d. corpul omului sau anumite prti ale corpului ct omul este n viat 102. Care sunt elementele circumstantiale de agravare n cazul furtului calificat? a. luarea unui bun mobil de dou sau mai multe persoane b. sustragerea unor bunuri n timpul unei calamitti c. sustragerea unui bun de la o persoan aflat n imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apra d. luarea unui bun mobil n timpul noptii e. toate variantele de mai sus 103. n ce ipoteze normative tlhria se svrseste cu praeterintentie? a) a avut ca urmare moartea victimei; b) a avut vreuna dintre urmrile artate n art. 182; c) a avut ca urmare vtmarea corporal a victimei; d) a fost comis prin ntrebuintare de amenintri. a. a+c b. a+b c. b+c d. a+d 104. n ce const elementul material al infractiunii de tlhrie, n varianta tip? a) furtul svrsit prin ntrebuintare de insulte; b) furtul urmat de ntrebuintarea de amenintri pentru pstrarea bunului furat; c) furtul svrsit asupra victimei aflate n stare de inconstient sau neputint de a se apra; d) furtul urmat de ntrebuintarea de violente pentru nlturarea urmelor infractiunii. a. a+b b. b+c c. b+d d. a+d 105. Care sunt mprejurrile agravante n cazul infractiunii de tlhrie? a) a avut vreuna din urmrile artate n art. 181 C. pen; b) a fost svrsit prin efractie; c) a fost svrsit ntr-un mijloc de transport; d) a fost comis ntr-o locuint sau n dependinte ale acesteia. a. a+b b. b+c c. b+d d. c+d 106. Ce infractiune reprezint nsusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu? a. furt b. gestiune frauduloas 19

c. abuz de ncredere d. delapidare 107. Care este forma de vinovtie cu care se poate svrsi infractiunea de abuz de ncredere? a. intentie direct sau indirect b. praeterintentie c. intentie sau culp d. culpa 108. n ce ipoteze gestiunea frauduloas se retine n varianta agravat? a. pagubele sunt pricinuite cu rea-credint b. fapta este svrsit cu ocazia administrrii ori conservrii bunurilor c. fapta este svrsit n scopul de a dobndi un folos material d. fapta este comis cu intentie 109. Care este obiectul material al infractiunii de gestiune frauduloas? a. doar un bun mobil b. doar o sum de bani c. o universalitate de bunuri mobile si/sau imobile d. doar un bun imobil 110. n ce poate consta obiectul material al infractiunii de nselciune? a. un bun mobil sau imobil b. doar un bun mobil c. o actiune sau o inactiune d. doar un bun imobil 111. Care sunt elementele circumstantiale de agravare ale infractiunii de nselciune? a) comiterea n scopul de a obtine un folos material injust; b) pricinuirea unei pagube; c) svrsirea prin folosire de nume sau calitti mincinoase; d) producerea de consecinte deosebit de grave. a. a+b b. b+c c. c+d d. a+b+c 112. Sub ce modalitti normative se poate nftisa elementul material al infractiunii de delapidare? a. nsusirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate b. nsusirea, distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate c. primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate d. nsusirea, degradarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate 113. La ce infractiuni contra patrimoniului se pedepseste tentativa? a) abuz de ncredere; 20

b) gestiune frauduloas; c) delapidare; d) nselciune. a. a+b b. b+c c. a+d d. c+d

114. n ce const obiectul material la infractiunea de distrugere? a. un bun mobil sau imobil b. doar un bun mobil c. o actiune sau o inactiune d. doar un bun imobil 115. n ce constau formele infractiunii de tulburare de posesie? a) elementul material este reprezentat de actiunea de ptrundere fr drept ntr-un imobil; b) tentativa este posibil, dar nu este incriminat; c) consumarea are loc instantaneu, la momentul intrrii fptuitorului n imobil; d) epuizarea are loc fie la momentul cnd fptuitorul a ncetat actiunea ilicit din proprie initiativ, fie la data pronuntrii hotrrii de condamnare. a. a+b b. b+c c. b+d d. a+d 116. n ce const obiectul material al infractiunii de tulburare de posesie? a. un bun imobil b. un bun mobil sau imobil c. ocuparea fr drept a unui imobil aflat n posesia altuia d. un bun mobil 117. Care sunt modalittile normative sub care se poate nftisa elementul material al infractiunii de tinuire? a) transformarea unui bun cunoscnd c acesta provine din svrsirea unei fapte penale; b) sustragerea unui bun cunoscnd c acesta provine din svrsirea unei fapte penale; c) pretinderea unui bun cunoscnd c acesta provine din svrsirea unei fapte penale; d) primirea unui bun cunoscnd c acesta provine din svrsirea unei fapte penale. a. a+d b. b+c c. a+b+c d. b+d 118. Care este limitarea special fixat de legiuitor n cazul pedepsei aplicate tinuitorului prin raportare la cea prevzut pentru autorul faptei din care provine bunul? a. pedeapsa aplicat tinuitorului nu poate depsi pedeapsa prevzut de lege pentru infractiunea din care provine bunul tinuit 21

b. pedeapsa aplicat tinuitorului nu poate fi mai mare dect aceea care s-a aplicat autorului faptei din care provine bunul c. pedeapsa aplicat tinuitorului se reduce dac pentru autorul faptei din care provine bunul s-au retinut circumstante atenuante d. pedeapsa aplicat tinuitorului poate depsi pedeapsa prevzut de lege pentru infractiunea din care provine bunul tinuit 119. Cu ce modalitate a vinovtiei se poate comite tinuirea? a. intentia direct sau indirect; b. numai cu intentie direct c. numai cu intentie indirect d. intentia sau culpa 120. Care este obiectul material al infractiunii de ultraj n varianta tip? a. corpul functionarului public ultragiat b. un bun mobil sau imobil c. numai un bun mobil care se afl asupra subiectului pasiv d. obiectul material lipseste 121. Care va fi ncadrarea juridic a faptei de lovire a unui politist aflat n exercitiul functiunii dac acesta si-a depsit atributiile de serviciu? a. ultraj b. ultraj n concurs cu infractiunea de lovire sau alte violente c. lovire sau alte violente d. vtmare corporal din culpa 122. n ce conditii sunt incidente variantele agravate ale infractiunii de ultraj? a. dac mpotriva victimei se exercit o lovire sau alte violente ori o vtmare corporal sau o vtmare corporal grav b. dac functionarul public ce ndeplineste o functie care implic exercitiul autorittii de stat se afl n exercitiul functiunii c. dac fapta este svrsit de dou sau mai multe persoane d. dac fapta este svrsit de dou sau mai multe persoane mpreun 123. Cu ce form de vinovtie se poate svrsi infractiunea de sustragere sau distrugere de nscrisuri? a. doar sub forma intentiei b. doar sub forma culpei c. att sub forma intentiei, ct si a culpei d. doar n modalitatea intentiei directe 124. n ce const urmarea imediat la infractiunea de abuz n serviciu contra intereselor publice? a) ntr-o stare de pericol; b) ntr-un rezultat si acesta este n mod obligatoriu concretizat ntr-o pagub; c) ntr-un rezultat, dar nu este obligatoriu s se retin existenta unei pagube; d) ntr-o tulburare nsemnat bunului mers al unei unitti din cele la care se refer art. 145 C. pen. sau ntr-o pagub patrimoniului acesteia. a. a+b 22

b. b+c c. a+d d. c+d 125. Care este forma de vinovtie n cazul infractiunii de neglijent n serviciu? a. numai culpa b. numai intentia c. att intentia, ct si culpa d. numai praeterintentia 126. Cum se poate nftisa din punct de vedere al normei de incriminare elementul material al infractiunii de luare de mit? a) darea de bani ori alte foloase; b) promisiunea sau oferirea de bani; c) acceptarea promisiunii unor foloase; d) nerespingerea promisiunii unor foloase. a. a+b b. c+d c. a+d d. b+d 127. Cnd se consum infractiunea de luare de mit? a. n momentul realizrii actiunii sau inactiunii incriminate b. doar n momentul n care fptuitorul intr n posesia folosului necuvenit c. n momentul producerii pagubei d. dup ndeplinirea unui act privitor la ndatoririle sale de serviciu 128. Care este natura juridic a constrngerii mituitorului de ctre cel care a luat mita? a. o cauz de nepedepsire b. o cauz special care nltur caracterul penal al faptei c. o cauz de reducere a pedepsei d. o circumstant atenuant 129. Cnd are loc actiunea caracteristic elementului material al infractiunii de dare de mit raportat la efectuarea sau neefectuarea actului de serviciu de ctre cel mituit? a. se svrseste doar anterior efecturii sau neefecturii actului de serviciu b. se svrseste doar ulterior efecturii sau neefecturii actului de serviciu c. se poate svrsi fie anterior, fie ulterior efecturii sau neefecturii actului de serviciu d. se comite numai concomitent cu efectuarea sau neefectuarea actului de serviciu 130. Ce reprezint din punct de vedere al naturii juridice denuntarea de ctre mituitor a faptei mai nainte ca organul de urmrire s fi fost sesizat? a. o cauz special de nepedepsire b. o cauz ce nltur caracterul penal al faptei c. o cauz de reducere a pedepsei d. o cauz general de nepedepsire 23

131. n ce moment se primesc bunurile de ctre functionar n cazul infractiunii prevzute n art. 256 C. pen. (primirea de foloase necuvenite)? a. bunurile au fost primite de functionar dup ce a ndeplinit un act, n baza unei ntelegeri anterioare b. bunurile au fost primite de functionar nainte de ndeplinirea unui act la care era obligat n temeiul functiei sale c. bunurile au fost primite de functionar dup ce a ndeplinit un act n virtutea functiei sale d. bunurile au fost primite de functionar dup ce a ndeplinit un act contrar ndatoririlor sale de serviciu 132. Cu ce modalitate de vinovtie se poate comite infractiunea de trafic de influent? a. intentia indirect b. intentia direct sau indirect c. praeterintentia d. intentia direct calificat prin scop 133. Sub ce form trebuie fcut nvinuirea mincinoas? a) petitie; b) memoriu; c) denunt; d) plngere a. a+b b. b+d c. a+c d. c+d 134. Ce infractiune reprezint producerea ori ticluirea de probe mincinoase n sprijinul unei nvinuiri nedrepte? a. mrturie mincinoas b. denuntare calomnioas c. nedenuntarea unor infractiuni d. favorizarea infractorului 135. Ce reprezint retragerea mrturiei mincinoase nainte de arestarea inculpatului sau n toate cauzele nainte de pronuntarea unei hotrri ori a unei alte solutii ca urmare a mrturiei mincinoase? a. o cauz special de impunitate b. o cauz de reducere a pedepsei conform art. 76 C. pen c. o cauz de nlturare a caracterului penal al faptei d. o cauz general de nlturare a rspunderii penale 136. Care sunt formele de participatie penal la infractiunea de mrturie mincinoas? a. coautorat, instigare, complicitate 24

b. doar n forma autoratului c. doar n forma instigrii si coautoratului d. numai sub forma instigrii si a complicittii 137. Ce infractiune reprezint ajutorul dat fptuitorului, n urma ntelegerii avute cu acesta anterior svrsirii faptei, pentru zdrnicirea urmririi penale, a judectii sau a executrii pedepsei? a. favorizarea infractorului b. tinuire c. complicitate la acea infractiune d. nedenuntarea unor infractiuni 138. Care este forma de vinovtie cu care se poate svrsi favorizarea infractorului? a. intentia direct calificat prin scop; b. intentia direct sau indirect; c. culpa cu previziune; d. praeterintentia. 139. Ce infractiune constituie mentinerea intentionat a strii de arest/detinere dup expirarea duratei mandatului de arestare preventiv/de executare a pedepsei? a. lipsire de libertate n mod ilegal b. arestare nelegal c. represiune nedreapt d. abuz n serviciu contra intereselor persoanelor 140. Care sunt mprejurrile care agraveaz rspunderea penal n cazul infractiunii de evadare? a) fapta este svrsit prin folosirea de calitti mincinoase; b) fapta este svrsit de dou sau mai multe persoane mpreun; c) fapta este svrsit n timpul noptii; d) fapta este comis prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente. a. a+b b. b+c c. b+d d. a+d 141. Cu ce form de vinovtie se poate comite infractiunea prevzut n art. 262 C. pen. (nedenuntarea unor infractiuni)? a. intentia direct sau indirect b. culpa c. intentia sau culpa d. intentia indirect 142. Cum se poate realiza elementul material al infractiunii de falsificare de moned sau alte valori? a. doar prin contrafacere (plsmuire) b. doar prin alterare (prefacere) c. fie prin contrafacere, fie prin alterare d. numai cu prilejul emiterii valorii respective de institutia abilitat 143. n ce const elementul material al infractiunii de fals material n nscrisuri oficiale? 25

a. falsificarea unui nscris oficial, cu prilejul ntocmirii acestuia, prin consemnarea unor fapte sau mprejurri neadevrate, ori omisiunea consemnrii unor date sau mprejurri b. falsificarea unui nscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui n orice mod c. folosirea unui nscris oficial n vederea producerii de consecinte juridice d. falsificarea unui nscris sub semntur privat 144. Cum se poate realiza elementul material al infractiunii de fals intelectual (art. 289 C. pen.): a) numai prin comisiune; b) numai prin prin omisiune; c) att prin omisiune, ct si prin comisiune; d) numai cu prilejul ntocmirii nscrisului oficial a. a+b b. b+c c. c+d d. a+d 145. Care este ncadrarea juridic a faptei de falsificare a unui nscris sub semntur privat si de folosire a sa de ctre autorul falsului? a. infractiunea de fals n nscrisuri sub semntur privat n concurs cu infractiunea de uz de fals b. infractiunea de uz de fals c. infractiunea de fals n nscrisuri sub semntur privat d. o fapt nesanctionat de legea penal 146. Sub ce modalitti normative se poate nftisa elementul material al infractiunii de proxenetism? a) ndemnul la prostitutie; b) nlesnirea practicrii prostitutiei; c) tragerea de foloase de pe urma practicrii prostitutiei; d) traficul de persoane pentru prostitutie. a. a+b b. b+c c. a+d d. a+b+c+d 147. n ce form a vinovtiei se poate comite asocierea pentru svrsirea de infractiuni pentru a atrage incidenta art. 323 c.pen.? a. praeterintentia b. culpa c. intentie d. intentie sau culpa

148. Care este forma de vinovtie specific infractiunii de proxenetism pentru a atrage incidenta art. 329 c.pen.? a. culpa b. intentia 26

c. praeterintentia d. intentie sau culpa

UNIVERSITATEA SPIRU HARET


FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRAIE PUBLIC BUCURESTI

TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA EXAMENULUI DE LICEN IULIE 2010 DREPT PENAL


A. PARTEA GENERAL
I. Instituia infraciunii 1. Noiunea de infraciune, trsturile eseniale si coninutul infraciunii A. Trsturile eseniale ale infraciunii: pericolul social, vinovia si prevederea faptei n legea penal B. Latura obiectiv a) elementul material b) urmarea imediat c) legtura de cauzalitate C. Latura subiectiv a) elementul subiectiv (vinovia) n coninutul infraciunii b) mobilul si scopul ca elemente ale infraciunii D. Condiii privind obiectul infraciunii E. Subiecii infraciunii F. Condiii privind locul si timpul svrsirii infraciunii 2. Formele infraciunii A. Actele preparatorii B. Tentativa si modalitile acesteia C. Incriminarea si sancionarea tentativei n dreptul penal romn D. Desistarea si mpiedicarea producerii rezultatului 3. Unitatea si pluralitatea de infraciuni A. Formele unitii infracionale a) unitatea natural si formele sale b) unitatea legal de infraciuni si formele ei c) pedeapsa n cazul infraciunii continuate si infraciunii complexe B. Pluralitatea de infraciuni si formele ei a) concursul de infraciuni; pedeapsa n cazul concursului de infraciuni; contopirea pedepselor pentru infraciuni concurente b) recidiva si modalitile ei; condamnrile care nu atrag starea de recidiv; pedeapsa n cazul recidivei
c) pluralitatea intermediar de infraciuni 4. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei prevzute de legea penal

A. Legitima aprare
27

B. Starea de necesitate C. Constrngerea fizic si constrngerea moral D. Cazul fortuit E. Iresponsabilitatea F. Beia fptuitorului G. Minoritatea H. Eroarea de fapt 5. Svrsirea infraciunii de mai multe persoane A. Formele pluralitii de infractori a) pluralitatea natural b) pluralitatea constituit c) pluralitatea ocazional B. Participaia penal a) autorul (coautorul), instigatorul si complicele b) pedeapsa n caz de participaie c) participaia improprie II. Instituia pedepsei 1 Noiunea si trsturile pedepsei; pedepsele principale, pedepsele complementare si pedepsele accesorii 2 Determinarea corect si individualizarea pedepsei a. Criterii generale de individualizare b. Circumstanele atenuante c. Circumstanele agravante d. Efectele circumstanelor atenuante si agravante e. Concursul ntre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei 3 Individualizarea pedepsei sub aspectul executrii acesteia A) Suspendarea condiionat a executrii pedepsei B) Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere C) Executarea pedepsei la locul de munc D) Executarea pedepsei ntr-o nchisoare militar E) Liberarea condiionat III. Minoritatea fptuitorului n legea penal 1 Rspunderea penal a minorului si consecinele acesteia n dreptul penal romn 2 Msurile educative A) Mustrarea B) Libertatea supravegheat C) Internarea ntr-un centru de reeducare D) Internarea ntr-un institut medical educativ
3 Pedepsele aplicabile minorilor si particularitile regimului de aplicare si executare a acestora IV. Msuri de siguran

1 Noiunea, scopul si principiile care guverneaz regimul msurilor de siguran n dreptul penal romn 2 Msurile de siguran
28

a) Obligarea la tratament medical b) Internarea medical c) Interzicerea exercitrii unei funcii sau profesii d) Interzicerea de a se afla n anumite localiti e) Expulzarea strinilor f) Confiscarea special g) Interdicia de a reveni n locuina familiei pe o perioad determinat

BIBLIOGRAFIE
OBLIGATORIE 1 Ioan Griga, Drept penal, Partea general, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2006 2 Constantin Bulai Manual de drept penal. Partea general, Editura ALL BECK, Bucuresti, 1997 3 Gheorghe Nistoreanu si Alexandru Boroi Drept penal. Partea general, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2002 4 Constantin Mitrache Drept penal romn Partea general, Casa de editur si pres Sansa SRL, Bucuresti, 1999 FACULTATIV 1. V. Dongoroz si colectiv Explicaii teoretice ale codului penal romn, partea general, vol. I (1969) si vol. II (1970), Editura Academiei, Bucuresti

B. PARTEA SPECIAL
I. Infraciuni contra persoanei 1 Omuciderea: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culp. 2 Lovirea si vtmarea integritii corporale sau a sntii: lovirea sau alte violene, vtmarea corporal, vtmarea corporal grav, lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte, vtmarea corporal din culp. 3 Infraciuni contra libertii persoanei: lipsirea de libertate n mod ilegal, violarea de domiciliu, ameninarea, santajul, violarea secretului corespondenei.
4 Infraciuni privitoare la viaa sexual: violul, actul sexual cu un minor, perversiunea sexual, incestul, hruirea sexual. II. Infraciuni contra patrimoniului: furtul, furtul calificat, tlhria, abuzul de ncredere, gestiunea frauduloas, nselciunea, delapidarea, distrugerea, tulburarea de posesie, tinuirea.

III. Infraciuni contra autoritii: ultrajul, uzurparea de caliti oficiale, sustragerea sau distrugerea de nscrisuri. IV. Infraciuni care aduc atingere unor activiti de interes public sau altor activiti reglementate de lege: 1 Infraciuni de serviciu sau n legtur cu serviciul: abuzul n serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul n serviciu contra intereselor publice, neglijena n serviciu, purtarea abuziv, luarea de mit, darea de mit, primirea de foloase necuvenite, traficul de influen. 2 Infraciuni care mpiedic nfptuirea justiiei: denunarea calomnioas,
29

mrturia mincinoas, nedenunarea unor infraciuni, favorizarea infractorului, arestarea nelegal si cercetarea abuziv, evadarea, nlesnirea evadrii. 3 Infraciuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activiti reglementate de lege: nerespectarea regimului armelor si muniiilor, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri. V. Infraciuni de fals: 1 Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori (art. 282 285 C. pen.). 2 Falsuri n nscrisuri (art. 288 291 C. pen.). VI. Infraciuni care aduc atingere unor relaii privind convieuirea social: abandonul de familie, contaminarea veneric si transmiterea sindromului imunodeficitar dobndit, asocierea pentru svrsirea de infraciuni, proxenetismul. VII. Infraciuni prevzute n legi speciale si legi extrapenale: 1 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaia pe drumurile publice republicat, aprobat cu modificri prin Legea nr. 49/2006. 2 Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului de droguri, cu modificrile si completrile ulterioare.

BIBLIOGRAFIE
OBLIGATORIE: 1 Gheorghe Diaconescu, Doinel Dinuic, Gheorghe Bic,Mioara Kety Guiu, Constantin Duvac, Drept penal. Partea special, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2007 2 Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, Drept penal. Partea special, vol. I, ediia a IIa, revizuit si adugit, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2006.
3 Gheorghe Diaconescu, Drept penal. Partea special. Infraciuni n legi speciale si n legi extrapenale, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2004. FACULTATIV

1 Vintil Dongoroz si colectivul, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, Editura Academiei, Bucuresti, 1971, vol. III si vol. IV. 2 Costic Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Instituii de drept penal. Curs selectiv pentru licen 2006 2007, ediia a III a, revizuit si adugit, Editura Trei, Bucuresti, 2006. 3 Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal romn. Partea special, Casa de editur si pres Sansa S.R.L., ediia a IV a, revzut si adugit, Bucuresti, 2001.

(capitolul I/1/A din bobliografie) INFRACIUNEA INSTITUIE FUNDAMENTAL A DREPTULUI PENAL A/I/A Trsturile esentiale ale infractiunii:
- pericolul social, - vinovtia si - prevederea faptei n legea penal
30

Instituiile fundamentale ale dreptului penal sunt: -infraciunea, -rspunderea penal i -pedeapsa (n instituia pedepsei nelegnd c sunt incluse toate sanciunile de drept penal: -pedepsele, -msurile educative i -msurile de siguran). n acest capitol, vom examina prima dintre aceste instituii, infraciunea. Examinarea infraciunii presupune un studiu asupra acelor trsturi i condiii n prezena crora o fapt constituie infraciune i atrage o sanciune penal. Acest studiu, sub aspectele sus-menionate, este cunoscut n doctrin ca teoria general a infraciunii. Obiectul de studiu al teoriei generale a infraciunii l formeaz analiza trsturilor i condiiilor comune tuturor infraciunilor sau unor categorii ori genuri de infraciuni. Considerm c prima problem care revine teoriei generale a infraciunii este definirea infraciunii, ca instituie fundamental a dreptului penal. n viaa social, pe lng imensa majoritate a aciunilor umane pozitive, se comit i anumite fapte care vatm sau pun n pericol valorile sociale pe care orice societate civilizat le promoveaz i nelege s le apere, prin diferite mijloace. n raport cu consecinele pgubitoare pe care le produc, aceste fapte pot fi: inumane (de exemplu, omorul, tortura), imorale (de exemplu, violul), duntoare (de exemplu, furtul, distrugerea).Toate aceste fapte tulbur ordinea public i din acest motiv au un caracter antisocial. Ele nu devin ns infraciuni dect n momentul n care legea penal le apreciaz ca atare i le sancioneaz cu pedepse. Fapta antisocial primete din partea voinei legiuitoare a statului calificarea de infraciune i prin aceasta devine o fapt juridic, ce genereaz pentru stat, ca titular al ordinii de drept, obligaia de tragere la rspundere penal a autorului acesteia. 1. Definiia n actualul Cod penal romn, legiuitorul a optat pentru definirea infraciunii, n art. 17 alin. 1, ca fiind fapta care prezint pericol social, svrit cu vinovie i prevzut de legea penal. Aceast definire dat de legiuitor a determinat doctrina s nu recurg la alte definiii, ci doar s teoretizeze i s explice, din punct de vedere tiinific, componentele acestei definiii. 2. Trsturile eseniale ale infraciunii Fiind o manifestare social-uman, infraciunea prezint anumite trsturi eseniale, comune tuturor infraciunilor i care alctuiesc coninutul noiunii de infraciune. Infraciunea este n primul rnd o fapt a omului. Aceasta nseamn c substana material a infraciunii este fapta. Atunci i acolo unde nu se poate
31

constata existena unei fapte, nu poate exista nici infraciune. Aadar, premisa de existen a unei infraciuni este ntotdeauna svrirea unei fapte. Este necesar s fie lmurit nelesul noiunii de fapt. Prin fapt se nelege, n primul rnd, un act, o aciune sau inaciune, care, prin natura lor sau prin urmrile produse, este susceptibil de a fi perceput de simurile omului. Un simplu gnd sau orice alt proces psihic neexteriorizat nu constituie o fapt, ntruct ele nu sunt percepute de simurile noastre. n al doilea rnd, prin fapt se nelege nu numai un act, o aciune sau inaciune, ci i urmarea acestora, adic acea modificare pe care actul, aciunea sau inaciunea au produs-o sau puteau s-o produc n lumea exterioar. n sfrit, n al treilea rnd, fapta nu poate fi conceput dect ca un rezultat al unei aciuni sau inaciuni a omului, produs efectuat, deci, de om sau de o energie pus n micare de el. Pe cale de consecin, rezult c, n sensul dreptului penal, evenimentele naturii ori reaciile animalelor sunt excluse din sfera faptelor penale, n afar de cazul cnd omul se servete de acestea pentru comiterea faptelor (de exemplu, rupe un dig, asmute un cine ori deschide n mod intenionat cuca n care se afl un animal slbatic etc.). Nici hotrrea de a svri o infraciune, atta timp ct nu este manifestat n afar, deci ct vreme rmne neexteriorizat, nu poate fi considerat ca o fapt. De asemenea, sentimentele ostile (de exemplu, dumnia cuiva fa de o persoan) nu pot fi socotite fapte n nelesul dreptului penal. Cogitationis poena nemo punitur spunea marele juristconsult Ulpian. n acelai sens, marele filosof german Feuerbach arta c simpla intenie de a svri o infraciune nc nu este infraciune, fiindc ea nu este o fapt, ntruct nu s-a concretizat ntr-o aciune.

2.1. Prima trstur esenial a infraciunii pericolul social


A. Pericolul social. Pentru a constitui infraciune, fapta unei persoane trebuie s prezinte pericol social. Aadar, nu orice fapt a omului, chiar atunci cnd ar avea un caracter neconvenabil, constituie infraciune. n nelesul legii penale, fapta care prezint pericol social este orice aciune sau inaciune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale pe care legea penal le apr i pentru sancionarea creia este necesar aplicarea unei pedepse. Pentru existena acestei trsturi trebuie, prin urmare, n primul rnd, ca fapta svrit (aciune sau inaciune) s produc sau s poat produce o urmare rufctoare; aciunea de a ucide, aciunea de a nela, de a distruge bunurile sau valorile altuia, de a depune mrturie mincinoas, de a falsifica un act, sunt fapte periculoase, fiindc produc urmri pgubitoare (suprimarea vieii, prejudicii materiale, stri de pericol pentru buna nfptuire a justiiei sau pentru ncrederea care trebuie s existe n actele oficiale). Dar aceste fapte, n afar de rezultatul pe care-l produc imediat, mai produc
32

i urmri de proporii mai mari, n comunitate sau societate (stri de nelinite i ngrijorare social care duneaz desfurrii normale a relaiilor sociale). n al doilea rnd, acest pericol trebuie s fie social. Caracterul social al pericolului decurge din natura valorilor vtmate sau puse n pericol prin fapta comis. n al treilea rnd, pericolul social trebuie s aib caracter penal. Se tie c pericol social prezint orice fapt care ncalc o regul de drept. Astfel, toate faptele ilicite, abateri disciplinare, administrative, civile sunt fapte care au mai mult sau mai puin un caracter socialmente periculos. ntre pericolul social pe care l prezint infraciunile i pericolul social al altor fapte ilicite exist o deosebire de grad. Ceea ce caracterizeaz infraciunea nu este un pericol social general, pentru c acesta este caracteristic oricrei forme de ilicit, ci un anumit grad de pericol social care difereniaz infraciunea de faptele ilicite extrapenale. n doctrina recent, de specialitate, s-a susinut c noiunea de pericol social ar trebui eliminat din definiia infraciunii, pentru c legiuitorul nu incrimineaz dect faptele care prezint pericol social, prin atingerea adus valorilor fundamentale ocrotite de legea penal58. S-a motivat c definiia infraciunii ar trebui s cuprind doar dou trsturi eseniale: fapta s fie prevzut de legea penal i s fie svrit cu vinovie59. B. Forme de pericol social. n tiina dreptului penal i n legislaie se face deosebire ntre pericolul social generic al infraciunii i pericolul social concret. a) Pericolul social generic desemneaz acel pericol pe care l prezint n abstract o anumit infraciune (subminarea puterii de stat, omor, nelciune, viol, furt, trafic de droguri etc.). El este evaluat de legiuitor n abstract, n primul rnd, pentru a hotr dac fapta prezint gradul de pericol social al unei infraciuni, iar n al doilea rnd, pentru a evalua gradul de pericol i a stabili, n consecin, pedeapsa ce corespunde acestui grad de pericol i care s fie de natur s previn svrirea de noi infraciuni i s aib aptitudinea de a reeduca. Dar care este criteriul potrivit cruia legiuitorul stabilete gradul generic al pericolului social al unei infraciuni? Stabilirea gradului generic de pericol social se face de ctre legiuitor, care are n vedere: importana valorii sociale vtmate sau puse n pericol, gravitatea vtmrii sau periclitrii, urmrile faptei, calitatea fptuitorului, frecvena unor asemenea fapte etc. Aceste date legiuitorul le obine din rapoartele privind statistica judiciar, politica penal, din lucrrile de doctrin, din analiza practicii judiciare etc. Pericolul social generic este diferit de la un tip de infraciune la altul. n ultim instan, pericolul social abstract este ilustrat prin pedeapsa stabilit de lege pentru o anumit infraciune. b) Pericolul social concret este pericolul pe care l prezint fapta concret, svrit de o anumit persoan, n anumite mprejurri. El este
33

evaluat de organele judiciare innd seama de aciunea sau inaciunea svrit, urmrile fireti, obiectul, subiectul, timpul i locul svririi, modul i mijloacele de svrire. Pericolul social concret difer, n cadrul aceluiai tip de infraciune, de la o fapt concret la alta. Pericolul social concret este reflectat n pedeapsa concret aplicat de ctre instan fiecrui infractor. Prin excepie de la regula consacrat n Codul penal n vigoare, potrivit creia orice fapt incriminat prezint in abstracto pericol social, prin textul art. 181 din Codul penal s-a prevzut, in concreto, posibilitatea ca o fapt svrit de o anumit persoan, n anumite condiii, s nu prezinte gradul de pericol social al unei infraciuni. Astfel, textul de lege menionat prevede c nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac prin atingerea minim adus uneia din valorile aprate de lege, prin coninutul ei concret, fiind lipsit n mod vdit de importan, nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni. La aprecierea, n concret, a gradului de pericol social, se ine seama de modul i mijloacele de svrire a faptei, de scopul urmrit, de mprejurrile n care fapta a fost comis, de urmarea produs sau care sar fi putut produce, precum i de persoana i conduita fptuitorului. Aceast excepie, din textul sus-menionat, a fcut obiectul multor controverse i critici n doctrin60. n ceea ce ne privete, dei apreciem justeea tiinific a criticilor formulate la adresa acestui text, suntem pentru deschidere i compatibilizare a prevederilor actualului Cod penal cu legislaiile penale europene, care conin prevederi noi, moderne, ce permit introducerea formelor de justiie restaurativ (renunarea la urmrirea penal, ncetarea aciunii penale, amnarea aplicrii pedepsei i renunarea la pedeaps n cazurile n care pericolul social al faptei nu este de interes public i sunt posibile restabilirea ordinii de drept nclcate i repararea rului produs, prin mediere). Top of the Document

2.2. Cea de a doua trstur esenial a infraciunii vinovia


A. Vinovia. Pentru existena infraciunii nu este suficient svrirea unei fapte care prezint pericol social, ci este necesar ca fapta s fie comis cu vinovie. Vinovia reprezint atitudinea psihic a autorului faptei fa de fapt i de urmrile ei. La fel ca orice act de conduit a omului, infraciunea are, aadar, pe lng o latur material, exterioar, obiectiv, i o latur subiectiv, intern, psihic. Latura subiectiv a infraciunii cuprinde doi factori: unul de contiin i altul de voin. Astfel, fapta i urmrile ei sunt concepute, meditate i orientate de contiin. n contiin apare ideea de a se svri o fapt i tot n contiin apare reprezentarea urmrilor ei. Contiina delibereaz asupra svririi faptei i asupra tuturor motivelor care pot determina luarea unei hotrri i tot contiina decide dac fapta asupra creia s-a deliberat urmeaz a fi svrit.
34

Odat terminat procesul de luare a unei hotrri, se produce o trecere de la manifestarea de contiin la manifestarea de voin. Voina de a svri o fapt antisocial este factorul care determin ca fapta respectiv s fie imputat persoanei care a svrit-o. Pentru existena vinoviei este necesar ns ca voina s se poat exprima n mod liber. Dac voina nu a fost liber i persoana a acionat sub imperiul unei constrngeri, nu exist vinovie, ntruct fapta aparine numai fizic fptuitorului, ea neputnd ns s-i fie imputat psihic. Voina de a svri o fapt antisocial trebuie s existe ca trstur esenial a infraciunii n situaia n care fapta are att forma aciunii, ct i forma omisiunii. n acest din urm caz, voina const n actul de conduit contrar legii, fie prin ignorarea obligaiei legale, fie prin a nu face tot ceea ce trebuie pentru cunoaterea caracterului ilicit al actului svrit i, deci, pentru respectarea legii. ntruct majoritatea persoanelor dispun de capacitatea psihic de a se autodetermina i de a fi stpne pe actele lor, voina de a svri o fapt antisocial este prezumat pn la proba contrar. ntre factorul de contiin i factorul de voin exist o legtur de interdependen. Voina condus de contiin mobilizeaz i dinamizeaz energiile necesare n vederea i pentru punerea n executare a hotrrii luate. Vinovia presupune deci un act de contiin, o atitudine a contiinei n raport cu urmrile faptei i un act de voin, sub impulsul cruia este realizat fapta. B. Formele vinoviei. n tiina dreptului penal se face distincie ntre dou forme tipice de vinovie: -intenia (dolul) i -culpa (greeala), la care se adaug, n unele cazuri speciale, o form mixt, denumit -intenie depit sau praeterintenie. Vor exista deci fapte svrite cu intenie, fapte svrite din culp i fapte svrite cu form mixt, intenie i culp (praeterintenie). a) Intenia i modalitile ei. Exist intenie (dol), ca form a vinoviei, atunci cnd persoana care svrete o fapt ce prezint pericol social prevede rezultatul faptei pe care i-a propus s o svreasc i urmrete sau accept producerea lui. Intenia prezint deci dou modaliti: una n care rezultatul faptei este urmrit (intenie direct) i alta n care rezultatul, fr a fi urmrit, este acceptat (intenie indirect). Criteriul legal care determin stabilirea vinoviei sub cele dou forme ale inteniei este, prin urmare, efectiva prevedere a rezultatului faptei. Prin a prevedea rezultatul se nelege a avea reprezentarea acestuia, a-i da seama c rezultatul se va produce dac va fi efectuat o anumit aciune sau inaciune. Prevederea este, deci, o anticipare a ceea ce se va ntmpla ulterior.
35

Prevederea este o cunoatere dedus din cunoaterea prealabil a aciunii sau inaciunii svrite i a mprejurrilor n care a avut loc aciunea sau inaciunea. Autorul faptei realizeaz mental aceast deducie pe baza datelor de experien general. De exemplu, cel care sustrage bunul altuia prevede rezultatul faptei i urmrete producerea acestui rezultat. Aadar, ceea ce fptuitorul trebuie s fi prevzut pentru a exista vinovia sub forma inteniei este rezultatul faptei. Prin rezultatul faptei se nelege urmarea imediat, urmarea fireasc, adic modificarea produs n lumea extern de aciunea sau inaciunea efectuat de ctre fptuitor. Acest rezultat poate mbrca forma unui prejudiciu material (deposedarea de un bun sau o sum de bani, suprimarea vieii unei persoane, distrugerea unui bun) sau forma unei stri de pericol pentru o anumit valoare social, dintre cele aprate de legea penal (de exemplu, n cazul mrturiei mincinoase se creeaz o stare de pericol pentru buna nfptuire a justiiei; n cazul falsului intelectual n acte oficiale, se creeaz o stare de pericol cu privire la ncrederea nezdruncinat care trebuie s existe n actele oficiale). Cel care, din cauza cunoaterii greite a mprejurrilor n care efectueaz aciunea sau inaciunea (eroare de fapt) sau din cauza survenirii unor mprejurri de neprevzut (caz fortuit), nu a prevzut rezultatul faptei, ci un alt rezultat, inofensiv, nu poate fi considerat c a avut intenie, putndu-i-se reine, eventual, o culp. a.a) Intenia direct. Aceast modalitate a inteniei exist atunci cnd fptuitorul i reprezint aciunea sau inaciunea sa, modul de nfptuire i rezultatul socialmente periculos la care conduce fapta i urmrete producerea acestui rezultat. Pentru existena inteniei directe este necesar ca rezultatul urmrit s corespund rezultatului firesc al unei fapte care prezint pericol social i acel rezultat s fi fost prevzut de fptuitor, indiferent de condiiile n care 1-a conceput acesta. Va exista intenia direct atunci cnd autorul faptei a ndreptat arma asupra victimei, a armat pistoletul, a apsat pe trgaci i a ucis victima prin mpucare; a aplicat lovituri cu cuitul n zona inimii sau a altor organe vitale, suprimnd viaa victimei; a smuls poeta cu diverse valori din mna prii vtmate etc. a.b) Intenia indirect (eventual) exist atunci cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale i, dei nu urmrete acel rezultat, svrete totui fapta, acceptnd eventualitatea producerii lui. Modalitatea inteniei indirecte este posibil numai n cazul aciunilor sau inaciunilor care, prin felul lor sau datorit modului n care sunt efectuate, ar fi susceptibile de a produce, eventual, mai multe rezultate. Va exista intenie indirect ori de cte ori autorul omorului a aplicat victimei multiple lovituri, cu instrumente contondente, n diverse zone ale corpului, la ntmplare, inclusiv n zone vitale, pentru c, prin aplicarea unor asemenea lovituri, inclusiv n zone vitale, a acceptat posibilitatea
36

de a provoca rezultatul letal. n asemenea cazuri, cel care urmrete unul dintre rezultate, dar prevede ca posibile i celelalte rezultate, i totui efectueaz aciunea sau inaciunea respectiv, accept implicit riscul eventualei produceri a rezultatelor neurmrite. A accepta eventualitatea producerii unui rezultat prevzut, dar neurmrit, nseamn deci adoptarea unei atitudini de indiferen fa de eventualitatea producerii acelui rezultat. Aceast atitudine constituie, n raport cu rezultatul eventual, o intenie indirect. a.c) Alte modaliti ale inteniei. n teoria dreptului penal se cunosc i alte modaliti ale inteniei, dup cum urmeaz: intenia simpl, cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale i urmrete producerea lui, i intenia calificat, cnd fptuitorul urmrete producerea rezultatului n vederea realizrii unui scop prevzut n norma incriminatoare (de exemplu, la infraciunea de furt, este necesar s se dovedeasc faptul c luarea fr drept a bunului de la proprietar, posesor sau detentor, s-a realizat n scopul nsuirii pe nedrept); intenia iniial, cnd infractorul a prevzut rezultatul chiar n momentul svririi faptei; intenia supravenit, cnd infractorul, n timpul executrii faptei, are reprezentarea unui alt rezultat dect cel prevzut iniial i se hotrte s-l realizeze i pe acesta (de exemplu, houl care, fiind surprins, ucide); intenia spontan, cnd fapta a urmat imediat momentului lurii hotrrii (houl, aflat ntr-o locuin, se hotrte s fure un obiect i imediat execut aceast hotrre); intenia premeditat, cnd infractorul ia hotrrea de a svri infraciunea nainte de nceperea executrii, reflectnd, pregtind i lund o serie de msuri ca fapta s aib rezultatul urmrit; intenie unic, atunci cnd infractorul a hotrt svrirea unei singure fapte; intenie complex, cnd infractorul a hotrt s comit mai multe fapte sau a urmrit producerea mai multor rezultate. b) Culpa i modalitile sale. Exist culp, ca form a vinoviei, atunci cnd fptuitorul, svrind o fapt care prezint pericol social, a prevzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar nu a urmrit i nu a acceptat eventualitatea producerii lui, ns a acionat socotind fr temei c acel rezultat nu se va produce, sau n-a prevzut rezultatul, dei trebuia i putea s-l prevad. Din definiie rezult c vinovia sub forma culpei prezint i ea dou modaliti: culpa cu prevedere (uurin) i culpa simpl (greeala). b.a) Culpa cu prevedere (uurina). Exist culpa cu prevedere (uurina) atunci cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu urmrete producerea lui i crede, fr temei, c acest rezultat nu se va produce. Pentru existena vinoviei sub forma culpei, n modalitatea culpei cu
37

prevedere (uurin), trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: fptuitorul s fi prevzut rezultatul faptei sale, s fi avut realmente reprezentarea rezultatului. Exist, prin urmare, sub raportul condiiei privitoare la prevederea efectiv, o asemnare ntre vinovie sub forma inteniei i vinovie sub forma culpei (modalitatea uurinei); fptuitorul s nu fi urmrit producerea rezultatului prevzut. Din acest punct de vedere, modalitatea culp cu prevedere (uurin) se aseamn cu modalitatea inteniei indirecte, fiindc n ambele situaii fptuitorul prevede rezultatul, dar nu urmrete producerea lui. Deosebirea rezult ns din atitudinea de contiin diferit pe care fptuitorul o are fa de rezultatul prevzut; fptuitorul s fi socotit fr temei c acel rezultat nu se va produce. Aadar, fptuitorul, dei a prevzut c aciunea sau inaciunea sa este de natur s produc alt rezultat dect cel urmrit de el, totui a socotit c, fa de mprejurrile n care se efectueaz aciunea sau inaciunea sa, acel rezultat nu se va produce. Aceast apreciere a fost ns greit, fiindc rezultatul s-a produs, ceea ce dovedete c ea nu a fost sprijinit pe temeiuri serioase, c ea a fost fcut cu uurin. Ceea ce deosebete, deci, culpa cu prevedere (uurin) de intenia indirect este c, n primul caz, fptuitorul a crezut n mod greit c rezultatul nu se va produce, pe cnd n a doua situaie, fptuitorul i-a dat seama c producerea rezultatului e posibil i a acceptat riscul producerii lui. De exemplu, un ofer, conducnd cu vitez excesiv printr-un ora cu circulaie intens, i d seama c ar putea provoca un accident, dar, bazndu-se pe performanele autoturismului i pe aptitudinile sale de conductor, socotete c nu se va produce un asemenea accident, ns, cu toate acestea, accidentul s-a produs (n acest caz, fapta svrit este infraciunea de vtmare grav din culp cu prevedere sau uurin). b.b) Culpa simpl (greeala). Exist culp simpl atunci cnd fptuitorul nu a prevzut rezultatul faptei sale, dei el trebuia i putea s-l prevad. Pentru existena vinoviei n modalitatea de culp simpl (greeal) trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: fptuitorul nu a prevzut rezultatul faptei sale. Cu alte cuvinte, cel care a efectuat aciunea sau inaciunea, datorit creia s-a produs rezultatul, nu a avut deloc reprezentarea acelui rezultat; fptuitorul trebuia i putea s prevad rezultatul care s-a produs. Neprevederea rezultatului apare, deci, ca o greeal, ca o nejustificat lips de previziune; rezultatul s fi fost previzibil, n sensul c orice om normal i atent ar fi trebuit s-l prevad. Posibilitatea de prevedere se verific n raport cu felul activitii n cadrul creia s-a produs fapta din culp i n raport cu persoana celui care acomis-o. n cazul n care fptuitorul nu numai c nu a prevzut, dar nici nu putea s prevad producerea rezultatului, nu exist culp i, deci, nici vinovie, ci ne gsim n faa unui caz fortuit.
38

b.c) Alte modaliti ale culpei. n teoria dreptului penal sunt cunoscute i alte modaliti ale culpei, dup cum urmeaz: n raport de cauza care a determinat atitudinea culpabil se face deosebire ntre: impruden sau nesocotin (comportare nechibzuit), nebgare de scam (neatenie), neglijen (comportare fr grija necesar), nepricepere (lipsa cunotinelor necesare efecturii activitii), nedibcie (lipsa aptitudinilor sau deprinderilor necesare); n raport cu natura comportrii, n cadrul creia s-a manifestat, se face distincia ntre culpa in agendo i culpa in omitendo, dup cum aceasta s-a manifestat n cadrul unei aciuni sau al unei omisiuni. c) Intenia depit (praeterintenia). Este o form mixt, care reunete att intenia, ct i culpa. Aceasta exist atunci cnd fptuitorul svrete cu intenie o fapt prevzut de legea penal, dar se produce un rezultat mai grav sau un rezultat suplimentar fa de acela prevzut i urmrit, astfel nct intenia iniial a fptuitorului a fost depit (exemplu, persoana care lovete o alt persoan, iar aceasta, pierzndu-i echilibrul, cade i, izbindu-se cu capul de pardoseala de ciment, nceteaz din via). Aadar, n aceast situaie, fptuitorul, urmrind producerea unui anumit rezultat, svrete o fapt ce constituie elementul material al unei infraciuni (primum delictum), ns produce un rezultat mai grav sau suplimentar, specific unei infraciuni mai grave, sau o variant mai grav a aceleiai infraciuni (majus delictum). n asemenea cazuri, n legislaia penal, activitile de acest fel sunt incriminate fie ca infraciuni de sine stttoare (exemplu, vtmarea corporal grav art.182 C.pen., lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte art.183 C.pen.), fie ca variante agravante ale unor infraciuni n al cror coninut complex s-au prevzut i aceste situaii Top of the Document (2.3. Cea de a treia trstur esenial a infraciunii fapt prevzut de

legea penal
exemplu, violul care a avut ca urmare moartea victimei art.197 alin.3 C.pen.). n toate aceste cazuri, aciunea iniial (primum delictum) este svrit cu intenie, iar rezultatul, mai grav i suplimentar, care depete intenia fptuitorului i conduce la o infraciune mai grav, este svrit din culp. O fapt care prezint pericol social, chiar dac a fost svrit cu vinovie, nu poate fi considerat i calificat ca infraciune dect dac este prevzut i sancionat de lege. O fapt se consider ca fiind prevzut de legea penal atunci cnd o dispoziie din Codul penal ori dintr-o lege penal special sau dintr-o lege general cu dispoziii penale incrimineaz o anumit fapt ca infraciune, prevznd condiiile n care aceast fapt este considerat infraciune. Fapta prevzut de legea penal nu este prin ea nsi infraciune, ci poate fi considerat ca atare dac se constat c sunt ndeplinite i celelalte dou trsturi eseniale ale infraciunii (pericol social i vinovie).
39

Incriminarea nu trebuie confundat deci cu prevederea faptei de ctre legea penal, dup cum fapta prevzut de legea penal nu este identic cu noiunea de fapt penal. Incriminarea este acea operaiune prin care o anumit fapt, n anumite condiii, poate fi considerat ca fapt penal, respectiv ca infraciune. Aadar, fapta prevzut de legea penal nu este infraciune i nu poate fi sancionat cu pedeaps dect atunci cnd ea a fost svrit cu vinovie i nu exist vreo situaie n care legea exclude pericolul social al faptei. Prevederea n lege a faptei, ca trstur esenial a infraciunii, decurge din principiul legalitii incriminrii. Noiunea de infraciune i cea de fapt prevzut de legea penal nu sunt, ns, identice. Orice infraciune trebuie s fie o fapt prevzut de legea penal, dar nu orice fapt prevzut de legea penal constituie infraciune. Pentru a fi infraciune, fapta prevzut de legea penal trebuie s ntruneasc i celelalte dou trsturi eseniale: s prezinte pericol social i s fie svrit cu vinovie. Top of the Document (cap. 1/B +C din bibliografie) STRUCTURA INFRACIUNII B. Latura obiectiv
a) elementul material b) urmarea imediat c) legtura de cauzalitate

C. Latura subiectiv
a) elementul subiectiv (vinovtia) n continutul infractiunii b) mobilul si scopul ca elemente ale infractiunii

Coninutul constitutiv al infraciunii Coninutul constitutiv, la orice infraciune, este alctuit -dintr-o latur obiectiv i -o latur subiectiv. Latura obiectiv cuprinde: - un element material singur sau nsoit de anumite cerine eseniale, unele intrinseci, altele extrinseci; -o urmare imediat (un rezultat, constnd dintr-o vtmare, un prejudiciu material sau moral sau dintr-o stare de pericol) i -o legtur de cauzalitate ntre urmarea imediat i elementul material. A. Elementul material const dintr-o aciune (comisiune) sau dintr-o
40

inaciune (omisiune). Poate consta i din dou sau mai multe aciuni alternative, cumulative, ori dintr-o aciune sau inaciune alternative. n concreto, elementul material const ntr-o activitate fizic (actus reus), adic o consumare sau o nfrnare de energie fizic ce a produs o modificare n lumea extern. De exemplu, n cazul furtului, elementul material prevzut de art. 208 C. pen. const ntr-o aciune de luare a unui bun din posesia sau detenia altuia, ceea ce presupune dou subaciuni: aciunea de deposedare a victimei de acel bun i aciunea de mposedare cu acel bun a infractorului. n abstracto, activitatea fizic, ce constituie elementul material al fiecrei infraciuni, este aceea pe care o prevede fiecare text incriminator, n descrierea infraciunii. Textul incriminator desemneaz activitatea fizic, fie printr-un cuvnt (de exemplu, nsuete, distruge, falsific, lovete, ucide), fie printr-o expresie (de exemplu, face afirmaii mincinoase). Cuvntul sau expresia care ne indic activitatea fizic ce constituie elementul material al laturii obiective a oricrei infraciuni poart denumirea, n doctrin, de verbum regens. Fiecare activitate fizic prin care se realizeaz elementul material conine n ea o not caracteristic, ce o deosebete de alte activiti, adic o anumit atitudine fizic specific acelei activiti i denumit aciune tipic. Elementului material i se mai spune i element extern sau fizic; n limbajul practic i se mai spune i act material. a) Substan. Activitatea fizic, ce constituie elementul material al laturii obiective, poate consta fie dintr-un singur act, fie din mai multe aciuni i fiecare aciune din mai multe acte. Aceste activiti, denumite complexe, necesit de cele mai multe ori o desfurare n timp, care parcurge o serie de momente. Drumul pe care l parcurge aceast desfurare poart denumirea de iter criminis. b) Realizare. Activitatea care constituie elementul material se poate realiza n mai multe moduri, i anume: prin cuvinte, de exemplu, injurii, calomnii, mrturie mincinoas etc.; prin scris, de exemplu, denunarea calomnioas prin scris, falsul n nscrisuri etc.; prin acte materiale, de exemplu, nsuire, lovire, distrugere etc. c) Modaliti. Din punct de vedere dinamic, activitatea care constituie elementul material se poate realiza printr-o atitudine pozitiv aciune (comisiune) sau printr-o atitudine negativ inaciune (omisiune). n atitudinea pozitiv, individul folosete energia lui fizic pentru a realiza rezultatul duntor; n atitudinea negativ, dimpotriv, individul ine inert energia sa fizic i las ca alte energii s creeze acelai rezultat pgubitor. n genere, infraciunile comisive se svresc printr-o atitudine pozitiv, adic prin comisiune, iar cele omisive printr-o atitudine negativ, deci prin omisiune. Sunt ns infraciuni comisive care se pot svri prin omisiune i invers, infraciuni omisive care se pot svri prin comisiune.
41

Unii autori numesc infraciuni comisive sau omisive pure pe acelea care nu se pot comite dect, respectiv, prin comisiune sau omisiune; se numesc, din contr, infraciuni comisive sau omisive mixte acelea care se pot realiza i prin comisiune i prin omisiune. Ali autori folosesc, pentru situaiile mixte, expresia de: infraciune comisiv prin omisiune, de omisiune prin omisiune i infraciune comisiv prin comisiune. Activitatea care constituie elementul material poate fi realizat exclusiv i nemijlocit prin energia omului. Este posibil, ns, ca activitatea s fie realizat cu ajutorul mediat al unei alte energii, animat sau neanimat, dar activat de infractor sau lsat de acesta s-i urmeze cursul, dei el avea ndatorirea s-i opun rezisten. n toate aceste cazuri, activitatea care constituie elementul obiectiv n aciunea ei tipic aparine infractorului, fiindc energiile strine nu au fost dect simple mijloace de care infractorul s-a servit sau a profitat. Elementul material este nsoit, la unele infraciuni, de una sau mai multe cerine eseniale care se pot referi: la mijloacele de realizare a aciunii care constituie acest element, la locul sau timpul realizrii, la natura sau la anumite particulariti ale obiectului material etc., toate ncercnd s acopere multitudinea i complexitatea situaiilor care pot aprea n realitatea faptic i care imprim o not specific aciunii sau inaciunii ce constituie elementul material. La infraciunile care au variante agravante sau calificate, cerinele devin, de cele mai multe ori, cauze de agravare sau calificare.

Top of the Document B. Urmarea imediat este rezultatul pe care trebuie s-l produc aciunea sau inaciunea
prin care s-a realizat elementul material. Urmarea, din punct de vedere fizic, este o modificare pe care activitatea material a produs-o n lumea extern. Urmarea imediat (rezultatul) poate consta fie ntr-o vtmare material (un ru fizic cauzat prin svrirea aciunii sau inaciunii), fie ntr-un prejudiciu material sau moral, fie ntr-o stare de pericol, acestea constituind atingeri aduse valorii sociale aprate de legea penal. Infraciunile la care urmarea const dintr-o vtmare se numesc infraciuni materiale sau de rezultat (furtul, nelciunea, delapidarea, lovirea, omorul, distrugerea etc.). La aceste infraciuni, vtmarea ce constituie urmarea imediat este ntotdeauna indicat, ntr-o form explicit sau implicit, n norma incriminatoare. Infraciunile la care urmarea imediat const ntr-o stare de pericol se numesc infraciuni formale sau de pericol. n astfel de cazuri nu este nevoie s se prevad n coninutul incriminrii aceast stare, fiindc aceasta se subnelege. Urmarea imediat (rezultatul) are existen juridic independent de consecinele subsecvente ale infraciunii; de existena urmrii imediate depinde existena laturii obiective a infraciunii, ntruct, dac lipsete urmarea imediat, lipsete un element al
42

laturii obiective, n timp ce consecinele subsecvente (grave sau deosebit de grave) pot fi doar cauze de agravare a aceleiai infraciuni (de exemplu, furt, nelciune sau delapidare cu consecine deosebit de grave). Urmarea imediat care const ntr-o vtmare nu trebuie confundat cu paguba (dauna civil) care ar putea deriva din comiterea infraciunii.

Top of the Document C. Legtura de cauzalitate. Pentru a se realiza latura obiectiv a


infraciunii este necesar ca ntre activitatea material (aciune, inaciune) ce constituie elementul obiectiv i urmarea imediat (rezultat sau stare de pericol) s existe o legtur de la cauz la efect, adic un raport de cauzalitate (nexum causal). Dei acest element (cel de-al treilea) al laturii obiective nu este prevzut n mod expres n legea penal, el este un element constitutiv n coninutul oricrei infraciuni. ntr-adevr, o aciune sau inaciune ilicit i o urmare socialmente periculoas, chiar dac ele corespund perfect modelului descris de lege, nu pot constitui elemente ale infraciunii dect n msura n care aciunea sau inaciunea svrit constituie cauza vtmrii sau a strii de pericol produse, cu alte cuvinte, dac aceast urmare reprezint efectul celei dinti. Prin cauz se nelege energia sau energiile care au condus la realizarea unei modificri oarecare n lumea exterioar, iar prin efect, urmrile care au decurs din modificarea produs. Fapta contient a omului are valoare cauzal nu numai cnd ia forma aciunii, dar i cnd mbrac forma inaciunii, cnd prin conduita sa contient omul se abine de la o aciune la care este obligat, lsnd libere alte energii care provoac rezultatul. Prin anteceden cauzal (genetic) se nelege orice manifestare, orice activitate care a intervenit n procesul dinamic datorit cruia s-a produs o urmare. Uneori, aceast anteceden poate fi simpl, fiind alctuit dintr-o singur manifestare; n acest caz, legtura de cauzalitate este uor de stabilit. De exemplu: A descarc un foc de arm i l ucide pe B; antecedena cauzal este descrcarea armei, iar urmarea este moartea victimei; aadar, aciunea prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective este cea de descrcare a armei i ea reprezint, n mod evident, cauza, iar moartea victimei reprezint rezultatul acestei aciuni, ntre cele dou existnd un raport direct, de la cauz la efect. Exist cazuri cnd antecedena cauzal este mult mai complex, fiind alctuit dintr-o serie de aciuni ori inaciuni, datorate unor energii fizice diferite. De exemplu: A conduce autoturismul pe strzile oraului, cu vitez excesiv i, drept urmare, intr n coliziune cu alt autoturism, care era condus de B cu vitez legal, dar conductorul acestuia se afla sub influena buturilor alcoolice. Urmare a coliziunii, sufer leziuni corporale dou persoane, aflate n autoturismul condus de B, iar o alt persoan din autoturismul condus de A decedeaz. Chemat de urgen, maina Salvrii ajunge cu ntrziere, iar n timp ce i transporta pe cei doi rnii, oferul Salvrii, grbindu-se, intr pe o
43

strad cu sens interzis i maina este izbit de un alt autovehicul, care avea defeciuni la sistemul de frnare. n urma puternicului impact, unuia dintre cei doi rnii i se agraveaz starea iniial, iar la Serviciul de Urgen al spitalului, medicul chirurg intervine cu ntrziere i rnitul moare. ntr-o asemenea spe, apar mai multe cauze, care ar fi putut produce rezultatul i, deci, avem o anteceden cauzal complex. Problema de a determina i stabili, n mod cert, care au fost aciunile sau inaciunile ce reprezint cauzele sau care a fost aciunea ori inaciunea ce constituie cauza rezultatului este una deosebit de delicat i uneori dificil. Pentru soluionarea acestei probleme, o prim operaie este cea de difereniere a cauzelor care au produs rezultatul de condiiile care au nlesnit ori favorizat producerea acestui rezultat, adic de acele mprejurri adjuvante. a) Clasificarea condiiilor. n doctrin, ntlnim o multitudine de clasificri ale acestora. Dintre acestea, amintim: condiii cauzale sau decisive ori principale; condiii favorizatoare sau contributive ori secundare; primele sunt cele care produc rezultatul, iar celelalte ajut doar la producerea acestuia; condiii calificate i condiii ocazionale: primele nu pot lipsi, fiindc ele produc rezultatul, celelalte, dimpotriv, pot lipsi; condiii directe i condiii indirecte; primele acioneaz cu tendina de a produce prin ele nsele rezultatul, celelalte pot nlesni producerea rezultatului; condiii imediate i condiii mediate: primele sunt n legtur nemijlocit cu rezultatul (de exemplu, njunghierea unei persoane); celelalte nlesnesc sau favorizeaz producerea acelui rezultat (de exemplu, aciunea celui care nu d ajutor unui rnit care, din aceast cauz, decedeaz); condiii simultane, care intervin deodat n procesul dinamic (de exemplu, A, B i C lovesc n acelai moment pe D). n caz de condiii simultane, avem, deci, un fascicol cauzal sau un concurs cauzal; condiii succesive, care intervin, rnd pe rnd, n procesul dinamic, caz n care avem o serie cauzal sau un lan cauzal; condiii preexistente, concomitente i survenite, adic anterioare, simultane sau posterioare activitii fizice care constituie elementul material (obiectiv) al infraciunii. Pentru ca o condiie s fie ns echivalat drept cauz, trebuie ca ea s fi contribuit la producerea rezultatului, adic s fi fost o condiie sine qua non a acestui rezultat, adic, fr intervenia acelei condiii rezultatul s nu se fi putut produce aa cum s-a produs. Din acest motiv, teoriei echivalenei i se mai spune i teoria condiiei sine qua non. c) Ruperea legturii de cauzalitate. n cazul pluralitii contribuiilor, trebuie s se constate, aa cum artam, legtura dintre ele, lanul lor nentrerupt. Legtura de cauzalitate poate fi ns rupt prin intervenia unui nou lan cauzal, fr conexiune cu primul.
44

Legtura de cauzalitate se consider prin urmare frnt cnd intervenia unei alte aciuni sau a unei alte surse ori energii, independente, a produs rezultatul. De exemplu, A l agreseaz pe B, acesta speriat fuge i traverseaz neatent strada, fr s observe c venea un vehicul cu mare vitez; este trntit la pmnt i rnit; transportat la domiciliu, se constat c rnile sunt grave, dar viaa lui nu este n pericol; consumnd alimente alterate, B se intoxic grav i dup 5 ore moare. Se observ c n antecedena cauzal de mai sus a rezultatului letal (moartea lui B) avem dou lanuri (serii) de condiii, dar legtura de cauzalitate s-a rupt, nct numai ultima din aceste serii rmne legat de rezultatul letal. Apare evident c primei serii de condiii nu li se poate atribui dect rezultatul pe care l-au produs: loviri i vtmri. Dac s-ar stabili, ns, c intoxicarea nu ar fi fost mortal dac B nu ar fi fost foarte slbit din cauza pierderii de snge suferite n urma accidentului de automobil, atunci legtura de cauzalitate nu mai este frnt, fiindc noua serie de condiii nu era apt, prin ea nsi, s produc rezultatul, ci a cptat aceast aptitudine numai datorit primei serii de condiii. d. Concluzie. Pentru existena laturii obiective a oricrei infraciuni, este, prin urmare, necesar ca ntre elementul material (aciune sau inaciune) i urmarea imediat s existe o legtur de cauzalitate. n raport cu precizrile fcute anterior cu privire la urmare, stabilirea legturii de cauzalitate este necesar n toate cazurile n care legea cere producerea unui anumit rezultat. Cu alte cuvinte, stabilirea legturii de cauzalitate trebuie s se fac n cazul infraciunilor materiale. n cazul infraciunilor formale, n care urmarea const dintr-o stare de pericol ce rezult din nsi svrirea actului material, legtura de cauzalitate rezult din nsi materialitatea aciunii desfurate de fptuitor (ex re).

Latura subiectiv cuprinde acele condiii referitoare la atitudinea psihic a fptuitorului fa de aciunea sau inaciunea care constituie elementul material al infraciunii, fa de urmarea imediat i fa de legtura de cauzalitate dintre acestea. Latura subiectiv se compune din elementul subiectiv la care sunt ataate, uneori, una sau mai multe condiii sau cerine eseniale. Top of the Document

Elementul subiectiv. Nu trebuie s confundm vinovia, ca trstur


esenial a infraciunii, cu vinovia ca element constitutiv al coninutului unei anumite infraciuni. Ca trstur esenial a infraciunii, vinovia exist ori de cte ori se constat una din formele i modalitile vinoviei, aa cum legea o prevede (intenie, culp sau praeterintenie). Pentru existena vinoviei ca element subiectiv al infraciunii este necesar
45

s se constate c elementul material al infraciunii respective a fost svrit cu vinovie n forma cerut de lege pentru acea infraciune. Aadar, trebuie s nelegem c poate exista vinovie n general, ca trstur esenial a infraciunii, fr s existe vinovie ca element subiectiv al unei infraciuni anume. Astfel, dac n cazul infraciunilor pentru a cror existen este necesar vinovia sub forma inteniei, dac fapta este svrit din culp nu exist elementul subiectiv, dei exist vinovia ca trstur esenial. Ca element subiectiv, vinovia apare sub una din formele sale, deci ca intenie, culp sau praeterintenie, aa cum acestea au fost descrise n Capitolul I. n coninutul constitutiv al fiecrei infraciuni trebuie s se prevad forma de vinovie necesar pentru ca fapta s constituie infraciune. B. Cerine eseniale n coninutul constitutiv al unor infraciuni intr, alturi de elementul subiectiv, i anumite condiii i cerine eseniale. Acestea se refer la mobilul i la scopul infraciunii. n asemenea situaii, pentru existena laturii subiective a infraciunii este necesar s se constate c fptuitorul a fost determinat de un anumit mobil ori c a urmrit un anumit scop prin svrirea faptei.

Top of the Document Mobilul. Prin mobil sau motiv se nelege acel impuls intern, acea
dorin care face s se nasc n mintea fptuitorului ideea svririi unei anumite activiti contient orientate ntr-o anumit direcie i n vederea satisfacerii acelei dorine. Mobilul sau motivul infraciunii este denumit i cauza intern a actului de conduit. Mobilul contribuie la luarea deciziei. Ca mobiluri ale infraciunii pot fi dorina de a obine bunuri sau avantaje, impulsuri de ur, gelozie, rzbunare etc. n luarea rezoluiei infracionale, de regul, identificm un anumit mobil, care anim sau determin pe infractor s svreasc fapta penal. Cu toate acestea, legiuitorul nu a prevzut mobilul ca o cerin esenial ataat elementului subiectiv n cazul oricrei infraciuni. Numai n anumite cazuri, legea consider necesar, pe lng elementul subiectiv (intenia), i existena unui anumit mobil sau motiv. O astfel de cerin este prevzut, de exemplu, pentru existena infraciunii de abuz n serviciu prin ngrdirea unor drepturi, pe temei de ras, naionalitate, sex sau religie (art.247 C.pen.). Alteori, mobilul constituie un element circumstanial de ordin subiectiv ce impune o alt variant normativ a infraciunii tip care, de obicei, reprezint o variant agravant. Astfel, omorul este calificat, printre altele, i atunci cnd este svrit din interes material (art.175 lit.b C. pen.). Cercetarea mobilului este ns ntotdeauna important sub aspect criminologic, pentru a evidenia trsturile de personalitate ale fptuitorului, aspectele patologice, gradul de periculozitate a acestuia.
46

Scopul reprezint finalitatea urmrit prin svrirea faptei, obiectivul


propus i reprezentat de autor. La fel ca i mobilul, scopul este caracteristic, n general, activitii voluntare i nu face parte nici el din coninutul laturii subiective dect n anumite situaii pe care legea le prevede expres. Astfel, la unele infraciuni, cerina esenial este ndeplinit atunci cnd fptuitorul a urmrit realizarea scopului urmrit de lege, indiferent dac acest scop a fost atins sau nu prin svrirea faptei. Astfel, de exemplu, la infraciunea de furt, prevzut de art. 208 C. pen., sub aspectul laturii subiective, forma de vinovie este cea a unei intenii directe calificate, expres artat de legiuitor prin sintagma n scopul de a i-l nsui pe nedrept. Exist cazuri n care urmrirea unui scop anumit constituie un element circumstanial n coninutul calificat al unor infraciuni; de exemplu: svrirea omorului pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmrire, arestarea sau executarea pedepsei sau pentru a nlesni sau ascunde svrirea altei infraciuni (art. 175 lit.g i lit.h C. pen.). Drept pozitiv. Formele i modalitile vinoviei prevzute n art. 19 C. pen. devin n mod corespunztor, n raport de fiecare fapt incriminat, formele i modalitile elementului subiectiv n coninutul laturii subiective. La majoritatea infraciunilor, acest element are forma inteniei. Numai la un numr restrns de infraciuni, aa cum prevd alin. ultim i penultim ale art. 19 C. pen., elementul subiectiv poate avea i forma culpei. Referitor la modalitile inteniei i culpei, trebuie reinut c acestea influeneaz numai gradul de pericol social al infraciunii, i nu existena infraciunii (cu excepia, bineneles, a cazului cnd pentru anumite infraciuni legea ar dispune altfel). Regula general n legislaia penal este c faptele prevzute de legea penal, pentru a constitui infraciuni, trebuie s fie svrite cu intenie. n temeiul acestei reguli, n coninutul diferitelor infraciuni nu este prevzut n mod explicit intenia ca element constitutiv, aceasta fiind subneleas n mod implicit. n ceea ce privete infraciunile la care elementul subiectiv se manifest sub forma inteniei, Codul penal d inteniei indirecte acelai efect ca i inteniei directe, cu excepia cazurilor n care legea condiioneaz existena infraciunii de un anumit scop, situaie n care intenia indirect nu este suficient. n consecin, ori de cte ori n coninutul infraciunii nu se prevede elementul subiectiv, acesta mbrac forma inteniei. Incriminarea faptelor din culp are caracter de excepie. Atunci ns cnd fapta const dintr-o aciune svrit din culp, aceasta constituie infraciune numai dac n lege se prevede n mod explicit aceasta (art. l 9 alin. 2 C.pen.). n cazul infraciunilor la care elementul material const dintr-o inaciune,
47

forma vinoviei pot fi att intenia, ct i culpa, aceasta din urm neputnd fi exclus dect atunci cnd n partea special a Codului penal se prevede n mod expres ca fapta de inaciune s fie svrit cu tiin (de exemplu, n art. 246, 274 C.pen.) sau cu rea-credin (n art. 305 lit. b i c C.pen.), deci, cu alte cuvinte, cnd legea sancioneaz numai svrirea ei cu intenie (art. 19 alineat ultim C.pen.). Top of the Document (cap. 1/B +C din bibliografie) STRUCTURA INFRACIUNII B. Latura obiectiv
a) elementul material b) urmarea imediat c) legtura de cauzalitate

C. Latura subiectiv
a) elementul subiectiv (vinovtia) n continutul infractiunii b) mobilul si scopul ca elemente ale infractiunii

Coninutul constitutiv al infraciunii Coninutul constitutiv, la orice infraciune, este alctuit -dintr-o latur obiectiv i -o latur subiectiv. Latura obiectiv cuprinde: - un element material singur sau nsoit de anumite cerine eseniale, unele intrinseci, altele extrinseci; -o urmare imediat (un rezultat, constnd dintr-o vtmare, un prejudiciu material sau moral sau dintr-o stare de pericol) i -o legtur de cauzalitate ntre urmarea imediat i elementul material. A. Elementul material const dintr-o aciune (comisiune) sau dintr-o inaciune (omisiune). Poate consta i din dou sau mai multe aciuni alternative, cumulative, ori dintr-o aciune sau inaciune alternative. n concreto, elementul material const ntr-o activitate fizic (actus reus), adic o consumare sau o nfrnare de energie fizic ce a produs o modificare n lumea extern. De exemplu, n cazul furtului, elementul material prevzut de art. 208 C. pen. const ntr-o aciune de luare a unui bun din posesia sau detenia altuia, ceea ce presupune dou subaciuni: aciunea de deposedare a victimei de acel bun i aciunea de mposedare cu acel bun a infractorului. n abstracto, activitatea fizic, ce constituie elementul material al fiecrei infraciuni, este aceea pe care o prevede fiecare text incriminator, n descrierea infraciunii.
48

Textul incriminator desemneaz activitatea fizic, fie printr-un cuvnt (de exemplu, nsuete, distruge, falsific, lovete, ucide), fie printr-o expresie (de exemplu, face afirmaii mincinoase). Cuvntul sau expresia care ne indic activitatea fizic ce constituie elementul material al laturii obiective a oricrei infraciuni poart denumirea, n doctrin, de verbum regens. Fiecare activitate fizic prin care se realizeaz elementul material conine n ea o not caracteristic, ce o deosebete de alte activiti, adic o anumit atitudine fizic specific acelei activiti i denumit aciune tipic. Elementului material i se mai spune i element extern sau fizic; n limbajul practic i se mai spune i act material. a) Substan. Activitatea fizic, ce constituie elementul material al laturii obiective, poate consta fie dintr-un singur act, fie din mai multe aciuni i fiecare aciune din mai multe acte. Aceste activiti, denumite complexe, necesit de cele mai multe ori o desfurare n timp, care parcurge o serie de momente. Drumul pe care l parcurge aceast desfurare poart denumirea de iter criminis. b) Realizare. Activitatea care constituie elementul material se poate realiza n mai multe moduri, i anume: prin cuvinte, de exemplu, injurii, calomnii, mrturie mincinoas etc.; prin scris, de exemplu, denunarea calomnioas prin scris, falsul n nscrisuri etc.; prin acte materiale, de exemplu, nsuire, lovire, distrugere etc. c) Modaliti. Din punct de vedere dinamic, activitatea care constituie elementul material se poate realiza printr-o atitudine pozitiv aciune (comisiune) sau printr-o atitudine negativ inaciune (omisiune). n atitudinea pozitiv, individul folosete energia lui fizic pentru a realiza rezultatul duntor; n atitudinea negativ, dimpotriv, individul ine inert energia sa fizic i las ca alte energii s creeze acelai rezultat pgubitor. n genere, infraciunile comisive se svresc printr-o atitudine pozitiv, adic prin comisiune, iar cele omisive printr-o atitudine negativ, deci prin omisiune. Sunt ns infraciuni comisive care se pot svri prin omisiune i invers, infraciuni omisive care se pot svri prin comisiune. Unii autori numesc infraciuni comisive sau omisive pure pe acelea care nu se pot comite dect, respectiv, prin comisiune sau omisiune; se numesc, din contr, infraciuni comisive sau omisive mixte acelea care se pot realiza i prin comisiune i prin omisiune. Ali autori folosesc, pentru situaiile mixte, expresia de: infraciune comisiv prin omisiune, de omisiune prin omisiune i infraciune comisiv prin comisiune. Activitatea care constituie elementul material poate fi realizat exclusiv i nemijlocit prin energia omului. Este posibil, ns, ca activitatea s fie realizat cu ajutorul mediat al unei alte energii, animat sau neanimat, dar activat de infractor sau lsat de acesta s-i urmeze cursul, dei el avea ndatorirea s-i opun rezisten.
49

n toate aceste cazuri, activitatea care constituie elementul obiectiv n aciunea ei tipic aparine infractorului, fiindc energiile strine nu au fost dect simple mijloace de care infractorul s-a servit sau a profitat. Elementul material este nsoit, la unele infraciuni, de una sau mai multe cerine eseniale care se pot referi: la mijloacele de realizare a aciunii care constituie acest element, la locul sau timpul realizrii, la natura sau la anumite particulariti ale obiectului material etc., toate ncercnd s acopere multitudinea i complexitatea situaiilor care pot aprea n realitatea faptic i care imprim o not specific aciunii sau inaciunii ce constituie elementul material. La infraciunile care au variante agravante sau calificate, cerinele devin, de cele mai multe ori, cauze de agravare sau calificare.

Top of the Document B. Urmarea imediat este rezultatul pe care trebuie s-l produc aciunea sau inaciunea
prin care s-a realizat elementul material. Urmarea, din punct de vedere fizic, este o modificare pe care activitatea material a produs-o n lumea extern. Urmarea imediat (rezultatul) poate consta fie ntr-o vtmare material (un ru fizic cauzat prin svrirea aciunii sau inaciunii), fie ntr-un prejudiciu material sau moral, fie ntr-o stare de pericol, acestea constituind atingeri aduse valorii sociale aprate de legea penal. Infraciunile la care urmarea const dintr-o vtmare se numesc infraciuni materiale sau de rezultat (furtul, nelciunea, delapidarea, lovirea, omorul, distrugerea etc.). La aceste infraciuni, vtmarea ce constituie urmarea imediat este ntotdeauna indicat, ntr-o form explicit sau implicit, n norma incriminatoare. Infraciunile la care urmarea imediat const ntr-o stare de pericol se numesc infraciuni formale sau de pericol. n astfel de cazuri nu este nevoie s se prevad n coninutul incriminrii aceast stare, fiindc aceasta se subnelege. Urmarea imediat (rezultatul) are existen juridic independent de consecinele subsecvente ale infraciunii; de existena urmrii imediate depinde existena laturii obiective a infraciunii, ntruct, dac lipsete urmarea imediat, lipsete un element al laturii obiective, n timp ce consecinele subsecvente (grave sau deosebit de grave) pot fi doar cauze de agravare a aceleiai infraciuni (de exemplu, furt, nelciune sau delapidare cu consecine deosebit de grave). Urmarea imediat care const ntr-o vtmare nu trebuie confundat cu paguba (dauna civil) care ar putea deriva din comiterea infraciunii.

Top of the Document C. Legtura de cauzalitate. Pentru a se realiza latura obiectiv a


infraciunii este necesar ca ntre activitatea material (aciune, inaciune) ce constituie elementul obiectiv i urmarea imediat (rezultat sau stare de pericol) s existe o legtur de la cauz la efect, adic un raport de cauzalitate (nexum causal).
50

Dei acest element (cel de-al treilea) al laturii obiective nu este prevzut n mod expres n legea penal, el este un element constitutiv n coninutul oricrei infraciuni. ntr-adevr, o aciune sau inaciune ilicit i o urmare socialmente periculoas, chiar dac ele corespund perfect modelului descris de lege, nu pot constitui elemente ale infraciunii dect n msura n care aciunea sau inaciunea svrit constituie cauza vtmrii sau a strii de pericol produse, cu alte cuvinte, dac aceast urmare reprezint efectul celei dinti. Prin cauz se nelege energia sau energiile care au condus la realizarea unei modificri oarecare n lumea exterioar, iar prin efect, urmrile care au decurs din modificarea produs. Fapta contient a omului are valoare cauzal nu numai cnd ia forma aciunii, dar i cnd mbrac forma inaciunii, cnd prin conduita sa contient omul se abine de la o aciune la care este obligat, lsnd libere alte energii care provoac rezultatul. Prin anteceden cauzal (genetic) se nelege orice manifestare, orice activitate care a intervenit n procesul dinamic datorit cruia s-a produs o urmare. Uneori, aceast anteceden poate fi simpl, fiind alctuit dintr-o singur manifestare; n acest caz, legtura de cauzalitate este uor de stabilit. De exemplu: A descarc un foc de arm i l ucide pe B; antecedena cauzal este descrcarea armei, iar urmarea este moartea victimei; aadar, aciunea prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective este cea de descrcare a armei i ea reprezint, n mod evident, cauza, iar moartea victimei reprezint rezultatul acestei aciuni, ntre cele dou existnd un raport direct, de la cauz la efect. Exist cazuri cnd antecedena cauzal este mult mai complex, fiind alctuit dintr-o serie de aciuni ori inaciuni, datorate unor energii fizice diferite. De exemplu: A conduce autoturismul pe strzile oraului, cu vitez excesiv i, drept urmare, intr n coliziune cu alt autoturism, care era condus de B cu vitez legal, dar conductorul acestuia se afla sub influena buturilor alcoolice. Urmare a coliziunii, sufer leziuni corporale dou persoane, aflate n autoturismul condus de B, iar o alt persoan din autoturismul condus de A decedeaz. Chemat de urgen, maina Salvrii ajunge cu ntrziere, iar n timp ce i transporta pe cei doi rnii, oferul Salvrii, grbindu-se, intr pe o strad cu sens interzis i maina este izbit de un alt autovehicul, care avea defeciuni la sistemul de frnare. n urma puternicului impact, unuia dintre cei doi rnii i se agraveaz starea iniial, iar la Serviciul de Urgen al spitalului, medicul chirurg intervine cu ntrziere i rnitul moare. ntr-o asemenea spe, apar mai multe cauze, care ar fi putut produce rezultatul i, deci, avem o anteceden cauzal complex. Problema de a determina i stabili, n mod cert, care au fost aciunile sau inaciunile ce reprezint cauzele sau care a fost aciunea ori inaciunea ce constituie cauza rezultatului este una deosebit de delicat i uneori dificil. Pentru soluionarea acestei probleme, o prim operaie este cea de
51

difereniere a cauzelor care au produs rezultatul de condiiile care au nlesnit ori favorizat producerea acestui rezultat, adic de acele mprejurri adjuvante. a) Clasificarea condiiilor. n doctrin, ntlnim o multitudine de clasificri ale acestora. Dintre acestea, amintim: condiii cauzale sau decisive ori principale; condiii favorizatoare sau contributive ori secundare; primele sunt cele care produc rezultatul, iar celelalte ajut doar la producerea acestuia; condiii calificate i condiii ocazionale: primele nu pot lipsi, fiindc ele produc rezultatul, celelalte, dimpotriv, pot lipsi; condiii directe i condiii indirecte; primele acioneaz cu tendina de a produce prin ele nsele rezultatul, celelalte pot nlesni producerea rezultatului; condiii imediate i condiii mediate: primele sunt n legtur nemijlocit cu rezultatul (de exemplu, njunghierea unei persoane); celelalte nlesnesc sau favorizeaz producerea acelui rezultat (de exemplu, aciunea celui care nu d ajutor unui rnit care, din aceast cauz, decedeaz); condiii simultane, care intervin deodat n procesul dinamic (de exemplu, A, B i C lovesc n acelai moment pe D). n caz de condiii simultane, avem, deci, un fascicol cauzal sau un concurs cauzal; condiii succesive, care intervin, rnd pe rnd, n procesul dinamic, caz n care avem o serie cauzal sau un lan cauzal; condiii preexistente, concomitente i survenite, adic anterioare, simultane sau posterioare activitii fizice care constituie elementul material (obiectiv) al infraciunii. Pentru ca o condiie s fie ns echivalat drept cauz, trebuie ca ea s fi contribuit la producerea rezultatului, adic s fi fost o condiie sine qua non a acestui rezultat, adic, fr intervenia acelei condiii rezultatul s nu se fi putut produce aa cum s-a produs. Din acest motiv, teoriei echivalenei i se mai spune i teoria condiiei sine qua non. c) Ruperea legturii de cauzalitate. n cazul pluralitii contribuiilor, trebuie s se constate, aa cum artam, legtura dintre ele, lanul lor nentrerupt. Legtura de cauzalitate poate fi ns rupt prin intervenia unui nou lan cauzal, fr conexiune cu primul. Legtura de cauzalitate se consider prin urmare frnt cnd intervenia unei alte aciuni sau a unei alte surse ori energii, independente, a produs rezultatul. De exemplu, A l agreseaz pe B, acesta speriat fuge i traverseaz neatent strada, fr s observe c venea un vehicul cu mare vitez; este trntit la pmnt i rnit; transportat la domiciliu, se constat c rnile sunt grave, dar viaa lui nu este n pericol; consumnd alimente alterate, B se intoxic grav i dup 5 ore moare. Se observ c n antecedena cauzal de mai sus a rezultatului letal (moartea lui B) avem dou lanuri (serii) de condiii, dar legtura de cauzalitate s-a rupt, nct numai ultima din aceste serii rmne legat de rezultatul letal.
52

Apare evident c primei serii de condiii nu li se poate atribui dect rezultatul pe care l-au produs: loviri i vtmri. Dac s-ar stabili, ns, c intoxicarea nu ar fi fost mortal dac B nu ar fi fost foarte slbit din cauza pierderii de snge suferite n urma accidentului de automobil, atunci legtura de cauzalitate nu mai este frnt, fiindc noua serie de condiii nu era apt, prin ea nsi, s produc rezultatul, ci a cptat aceast aptitudine numai datorit primei serii de condiii. d. Concluzie. Pentru existena laturii obiective a oricrei infraciuni, este, prin urmare, necesar ca ntre elementul material (aciune sau inaciune) i urmarea imediat s existe o legtur de cauzalitate. n raport cu precizrile fcute anterior cu privire la urmare, stabilirea legturii de cauzalitate este necesar n toate cazurile n care legea cere producerea unui anumit rezultat. Cu alte cuvinte, stabilirea legturii de cauzalitate trebuie s se fac n cazul infraciunilor materiale. n cazul infraciunilor formale, n care urmarea const dintr-o stare de pericol ce rezult din nsi svrirea actului material, legtura de cauzalitate rezult din nsi materialitatea aciunii desfurate de fptuitor (ex re).

Latura subiectiv cuprinde acele condiii referitoare la atitudinea psihic a fptuitorului fa de aciunea sau inaciunea care constituie elementul material al infraciunii, fa de urmarea imediat i fa de legtura de cauzalitate dintre acestea. Latura subiectiv se compune din elementul subiectiv la care sunt ataate, uneori, una sau mai multe condiii sau cerine eseniale. Top of the Document

Elementul subiectiv. Nu trebuie s confundm vinovia, ca trstur


esenial a infraciunii, cu vinovia ca element constitutiv al coninutului unei anumite infraciuni. Ca trstur esenial a infraciunii, vinovia exist ori de cte ori se constat una din formele i modalitile vinoviei, aa cum legea o prevede (intenie, culp sau praeterintenie). Pentru existena vinoviei ca element subiectiv al infraciunii este necesar s se constate c elementul material al infraciunii respective a fost svrit cu vinovie n forma cerut de lege pentru acea infraciune. Aadar, trebuie s nelegem c poate exista vinovie n general, ca trstur esenial a infraciunii, fr s existe vinovie ca element subiectiv al unei infraciuni anume. Astfel, dac n cazul infraciunilor pentru a cror existen este necesar vinovia sub forma inteniei, dac fapta este svrit din culp nu exist elementul subiectiv, dei exist vinovia ca trstur esenial. Ca element subiectiv, vinovia apare sub una din formele sale, deci ca intenie, culp sau praeterintenie, aa cum acestea au fost descrise n Capitolul I.
53

n coninutul constitutiv al fiecrei infraciuni trebuie s se prevad forma de vinovie necesar pentru ca fapta s constituie infraciune. B. Cerine eseniale n coninutul constitutiv al unor infraciuni intr, alturi de elementul subiectiv, i anumite condiii i cerine eseniale. Acestea se refer la mobilul i la scopul infraciunii. n asemenea situaii, pentru existena laturii subiective a infraciunii este necesar s se constate c fptuitorul a fost determinat de un anumit mobil ori c a urmrit un anumit scop prin svrirea faptei.

Top of the Document Mobilul. Prin mobil sau motiv se nelege acel impuls intern, acea
dorin care face s se nasc n mintea fptuitorului ideea svririi unei anumite activiti contient orientate ntr-o anumit direcie i n vederea satisfacerii acelei dorine. Mobilul sau motivul infraciunii este denumit i cauza intern a actului de conduit. Mobilul contribuie la luarea deciziei. Ca mobiluri ale infraciunii pot fi dorina de a obine bunuri sau avantaje, impulsuri de ur, gelozie, rzbunare etc. n luarea rezoluiei infracionale, de regul, identificm un anumit mobil, care anim sau determin pe infractor s svreasc fapta penal. Cu toate acestea, legiuitorul nu a prevzut mobilul ca o cerin esenial ataat elementului subiectiv n cazul oricrei infraciuni. Numai n anumite cazuri, legea consider necesar, pe lng elementul subiectiv (intenia), i existena unui anumit mobil sau motiv. O astfel de cerin este prevzut, de exemplu, pentru existena infraciunii de abuz n serviciu prin ngrdirea unor drepturi, pe temei de ras, naionalitate, sex sau religie (art.247 C.pen.). Alteori, mobilul constituie un element circumstanial de ordin subiectiv ce impune o alt variant normativ a infraciunii tip care, de obicei, reprezint o variant agravant. Astfel, omorul este calificat, printre altele, i atunci cnd este svrit din interes material (art.175 lit.b C. pen.). Cercetarea mobilului este ns ntotdeauna important sub aspect criminologic, pentru a evidenia trsturile de personalitate ale fptuitorului, aspectele patologice, gradul de periculozitate a acestuia. Scopul reprezint finalitatea urmrit prin svrirea faptei, obiectivul propus i reprezentat de autor. La fel ca i mobilul, scopul este caracteristic, n general, activitii voluntare i nu face parte nici el din coninutul laturii subiective dect n anumite situaii pe care legea le prevede expres. Astfel, la unele infraciuni, cerina esenial este ndeplinit atunci cnd fptuitorul a urmrit realizarea scopului urmrit de lege, indiferent dac acest scop a fost atins sau nu prin svrirea faptei. Astfel, de exemplu, la infraciunea de furt, prevzut de art. 208 C. pen., sub aspectul laturii subiective, forma de vinovie este cea a
54

unei intenii directe calificate, expres artat de legiuitor prin sintagma n scopul de a i-l nsui pe nedrept. Exist cazuri n care urmrirea unui scop anumit constituie un element circumstanial n coninutul calificat al unor infraciuni; de exemplu: svrirea omorului pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmrire, arestarea sau executarea pedepsei sau pentru a nlesni sau ascunde svrirea altei infraciuni (art. 175 lit.g i lit.h C. pen.). Drept pozitiv. Formele i modalitile vinoviei prevzute n art. 19 C. pen. devin n mod corespunztor, n raport de fiecare fapt incriminat, formele i modalitile elementului subiectiv n coninutul laturii subiective. La majoritatea infraciunilor, acest element are forma inteniei. Numai la un numr restrns de infraciuni, aa cum prevd alin. ultim i penultim ale art. 19 C. pen., elementul subiectiv poate avea i forma culpei. Referitor la modalitile inteniei i culpei, trebuie reinut c acestea influeneaz numai gradul de pericol social al infraciunii, i nu existena infraciunii (cu excepia, bineneles, a cazului cnd pentru anumite infraciuni legea ar dispune altfel). Regula general n legislaia penal este c faptele prevzute de legea penal, pentru a constitui infraciuni, trebuie s fie svrite cu intenie. n temeiul acestei reguli, n coninutul diferitelor infraciuni nu este prevzut n mod explicit intenia ca element constitutiv, aceasta fiind subneleas n mod implicit. n ceea ce privete infraciunile la care elementul subiectiv se manifest sub forma inteniei, Codul penal d inteniei indirecte acelai efect ca i inteniei directe, cu excepia cazurilor n care legea condiioneaz existena infraciunii de un anumit scop, situaie n care intenia indirect nu este suficient. n consecin, ori de cte ori n coninutul infraciunii nu se prevede elementul subiectiv, acesta mbrac forma inteniei. Incriminarea faptelor din culp are caracter de excepie. Atunci ns cnd fapta const dintr-o aciune svrit din culp, aceasta constituie infraciune numai dac n lege se prevede n mod explicit aceasta (art. l 9 alin. 2 C.pen.). n cazul infraciunilor la care elementul material const dintr-o inaciune, forma vinoviei pot fi att intenia, ct i culpa, aceasta din urm neputnd fi exclus dect atunci cnd n partea special a Codului penal se prevede n mod expres ca fapta de inaciune s fie svrit cu tiin (de exemplu, n art. 246, 274 C.pen.) sau cu rea-credin (n art. 305 lit. b i c C.pen.), deci, cu alte cuvinte, cnd legea sancioneaz numai svrirea ei cu intenie (art. 19 alineat ultim C.pen.). Top of the Document

(Cap. I/2 din bibliografie)


55

FORMELE INFRACIUNII
A. Actele preparatorii B. Tentativa si modalittile acesteia C. Incriminarea si sanctionarea tentativei n dreptul penal romn D. Desistarea si mpiedicarea producerii rezultatului

1. Fazele activitii infracionale A. Desfurarea activitii infracionale. Svrirea infraciunii, ca de altfel, a oricrui act de conduit exterioar a omului, implic din partea acestuia o activitate ce se desfoar, de regul, n timp i spaiu. Aceast activitate poate consta din una sau mai multe aciuni. La rndul ei, fiecare aciune poate fi realizat prin unul ori mai multe acte. Aadar, svrirea infraciunii poate parcurge mai multe momente sau faze n drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos. n desfurarea activitii prin care se realizeaz orice infraciune, distingem dou perioade pe care le parcurge autorul acesteia: o perioad intern sau psihic, de concepie i decizie; o perioad extern sau de executare a deciziei de a svri infraciunea. Perioada intern cuprinde intervalul n care au loc n contiina fptuitorului procesele psihice care caracterizeaz atitudinea lui psihic fa de svrirea faptei i fa de urmrile acesteia. n aceast perioad se formeaz latura subiectiv a infraciunii. Momentele sau fazele formrii laturii subiective a infraciunii, caracteristice perioadei interne, sunt urmtoarele: conceperea activitii infracionale, adic apariia i conturarea ideii de a comite fapta prevzut de legea penal; deliberarea, adic compararea, n vederea deciziei, a alternativelor svririi sau nesvririi infraciunii, a avantajelor i dezavantajelor atrase de fiecare alternativ; decizia sau rezoluia infracional, adic hotrrea de a svri infraciunea. Aceste momente sau faze exist n cazul infraciunilor svrite cu intenie, fiindc, la toate aceste infraciuni, svrirea faptei este precedat de o perioad intern. Avnd n vedere c toate aceste momente ce caracterizeaz perioada intern se petrec n psihicul fptuitorului, ele nu pot fi cunoscute dect n msura n care latura subiectiv s-a manifestat n acte de conduit care in de perioada extern a svririi infraciunii. Perioada intern precede totdeauna perioada extern, fiindc totdeauna apare mai nti ideea de a svri fapta, urmat de luarea hotrrii de a fi svrit, iar n final, se trece la realizarea deciziei. Raportat la factorul timp, decizia de a svri fapta poate fi urmat de punerea ei n executare, la un interval mai mic ori mai mare. Indiferent, ns,
56

dac, dup luarea deciziei, autorul a trecut imediat sau mai trziu la punerea ei n executare, perioada intern exist la toate infraciunile intenionate, inclusiv la cele svrite spontan (impetu animo). n cazul infraciunilor praeterintenionate sau din culp, nu exist problematica perioadei interne i a fazelor desfurrii activitii infracionale. Odat cu adoptarea deciziei de a svri fapta prevzut de legea penal, perioada intern ia sfrit i prin aceasta se realizeaz integral latura subiectiv a infraciunii. Atitudinea psihic a fptuitorului se exprim ntotdeauna n decizia de a svri fapta, ce rmne neschimbat pe tot parcursul perioadei externe n care se realizeaz hotrrea infracional luat. Perioada extern sau de executare cuprinde ntreaga manifestare exterioar, adic toate aciunile i actele efectuate n vederea punerii n executare a hotrrii de a svri infraciunea. n aceast perioad, desfurarea activitii infracionale parcurge aa-numitul drum al infraciunii (iter criminis), de la prima manifestare extern n executarea rezoluiei infracionale pn la producerea rezultatului socialmente periculos i pn la ultima evoluie eventual a acestui rezultat. Prin aceste aciuni i acte se realizeaz latura obiectiv a infraciunii. Aa cum se arat n literatura de specialitate, spre deosebire de rezoluia sau hotrrea infracional care, odat adoptat, rmne identic cu ea nsi, ct vreme nu este abandonat ori nlocuit cu alt rezoluie, realizarea ei, prin svrirea activitii care formeaz latura obiectiv a infraciunii, nu poate avea loc dect prin desfurarea n timp i prin parcurgerea mai multor momente sau faze. Fiecare dintre aceste momente ori faze reprezint tot attea stadii progresive, variabile n coninut n raport cu apropierea lor de momentul sau faza final. Sunt cunoscute ca faze ale desfurrii activitii infracionale, n perioada extern, faza actelor preparatorii sau de pregtire, faza actelor de executare i faza urmrilor. Faza actelor pregtitoare este caracterizat prin svrirea de acte care pregtesc comiterea aciunii ce constituie elementul material al infraciunii. Este prima faz a perioadei externe, n care se trece la executarea hotrrii infracionale prin acte care pregtesc din punct de vedere material sau moral svrirea faptei prevzute de legea penal, fr s se treac la executarea propriu-zis a acesteia, care aparine fazei urmtoare. Faza actelor de executare se caracterizeaz, la rndul ei, prin svrirea de acte de natur s realizeze nsi aciunea care constituie elementul material al infraciunii. n aceast faz se trece deci de la pregtirea svririi faptei la svrirea efectiv a acesteia. Executarea hotrrii de a svri fapta poate prezenta mai multe modaliti. Astfel, este posibil ca executarea faptei s fie ntrerupt, n aa fel nct nu se realizeaz dect o parte din aciunea care constituie elementul material al infraciunii. De asemenea, se poate ca executarea faptei s fie complet, adic s se svreasc fapta care constituie elementul material al infraciunii, dar s nu se produc rezultatul cerut de lege pentru realizarea integral
57

a laturii obiective a respectivei infraciuni. n sfrit, este posibil realizarea ntregii aciuni sau inaciuni, care reprezint elementul material al laturii obiective, dar urmrile sau rezultatul se vor produce abia ulterior, n urmtoarea faz, cea a urmrilor. Faza urmrilor se caracterizeaz, aa cum arat denumirea sa, prin producerea rezultatului care este necesar pentru realizarea laturii obiective a infraciunii. Momentul iniial al acestei faze este, aa cum s-a artat, acela al svririi n ntregime a faptei, urmat de producerea efectiv a urmrii imediate. n unele cazuri, faza urmrilor poate dura mai mult, fie datorit prelungirii n timp a nsi aciunii care duce la amplificarea urmrilor, fie din cauza amplificrii ulterioare a rezultatului produs. B. Noiunea de forme ale infraciunii i caracterizarea acestora. Spre deosebire de latura subiectiv, care se realizeaz n ntregime n momentul lurii deciziei infracionale, latura obiectiv, adic svrirea faptei i producerea urmrilor, se realizeaz n timp, pe parcursul mai multor momente sau faze. Datorit acestei deosebiri, n practic, se pot ivi situaii n care latura subiectiv este realizat n ntregime, n timp ce latura obiectiv este realizat n parte, din cauz c executarea faptei a fost ntrerupt sau, dei a fost n realizat n ntregime, din diferite cauze, nu s-a ajuns la producerea urmrii necesare pentru existena infraciunii, ori, dimpotriv, rezultatul produs a suferit o amplificare deosebit. Asemenea realiti au creat necesitatea incriminrii i sancionrii i a acestor faze, ce reprezint forme atipice ale faptelor prevzute de legea penal. S-a admis n unanimitate c astfel de forme atipice ale faptelor deja incriminate pot fi i ele incriminate i sancionate din aceleai raiuni pentru care sunt incriminate i sancionate faptele n forma lor tipic. Aceste forme ale infraciunii, clasificarea lor, condiiile n care formele atipice ale infraciunii pot fi incriminate i sancionate alturi de formele tipice au fcut obiectul de studiu al tiinei dreptului penal. Prin forme ale infraciunii se neleg formele pe care infraciunea le poate mbrca, n ceea ce privete latura sa obiectiv, n raport cu fazele de desfurare a activitii infracionale. n ce privete determinarea formelor infraciunii, n raport cu fazele desfurrii activitii infracionale, este de asemenea unanim admis n teoria dreptului penal c, n perioada intern, nu se pune problema existenei unei forme a infraciunii, deoarece, dei odat cu luarea deciziei de svrire a faptei s-a realizat n ntregime latura subiectiv a infraciunii, nu exist nc nimic din latura obiectiv a acesteia. De aceea, n dreptul nostru penal, este exclus existena unei forme a infraciunii n perioada intern. n cadrul perioadei externe sau de executare a rezoluiei infracionale, ns, pot exista forme ale infraciunii n raport cu toate fazele de desfurare a activitii infracionale, aa nct pot exista attea forme ale infraciunii cte faze i modaliti ale acestora exist. Astfel, sunt cunoscute ca forme ale infraciunii:
58

1) forma actelor preparatorii sau de pregtire, corespunztoare fazei de desfurare care poart aceeai denumire; 2) forma tentativei, corespunztoare fazei actelor de executare, n situaia n care executarea a fost ntrerupt sau, dei a fost dus pn la capt, a rmas totui fr rezultat; 3) forma faptului consumat, corespunztoare fazei urmrilor n situaia n care, n urma svririi faptei, s-a produs rezultatul n condiiile cerute de lege pentru ca acesta s realizeze integral latura obiectiv a infraciunii. Aceast form corespunde perfect formei tipice n care fapta este prevzut n textul incriminator; 4) forma faptului epuizat, corespunztoare, de asemenea, fazei urmrilor, n ipoteza n care, dup producerea rezultatului, deci dup momentul consumrii, datorit prelungirii n timp a aciunii sau inaciunii sau agravrii ulterioare a rezultatului, acesta se amplific n mod deosebit, determinnd o alt calificare a faptei. n teoria dreptului penal, infraciunile au fost clasificate, dup forma lor, n infraciuni tip, corespunztoare formelor tipice sau de baz, i infraciuni derivate, corespunztoare formelor atipice sau derivate ale infraciunii. Infraciunile tip sunt denumite i infraciuni fapt consumat, iar infraciunile corespunztoare faptelor atipice sunt denumite, dup caz, infraciuni fapt preparat (corespunztoare actelor preparatorii), infraciuni fapt tentat (corespunztoare tentativei) i infraciuni fapt epuizat (corespunztoare rezultatului epuizat). Top of the Document 2. Actele preparatorii A. Noiune i caracterizare. Sunt denumite acte preparatorii toate acele acte prin care se pregtete svrirea aciunii ce constituie elementul material al infraciunii. Fiind efectuate n realizarea hotrrii de a svri infraciunea pe care o pregtesc, actele preparatorii presupun existena unei rezoluii infracionale i deci nu sunt posibile dect la infraciunile intenionate. Actele preparatorii sau pregtitoare pot consta din: acte de pregtire material a svririi faptei, cum ar fi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor ori adaptarea lor n vederea svririi faptei, asigurarea mijloacelor de transport i a locului de refugiu dup svrirea faptei ori de depozitare a bunurilor sustrase, nlturarea unor obstacole materiale n calea svririi faptei, adic n crearea de condiii materiale favorabile pentru svrirea faptei; acte de pregtire moral, cum ar fi culegerea de informaii asupra condiiilor n care urmeaz s fie comis fapta, atragerea de complici la svrirea infraciunii, studierea mijloacelor ori a locului unde urmeaz s fie comis fapta, adic n crearea de condiii psihice sau morale favorabile svririi faptei.
59

Caracteristic actelor preparatorii este faptul c ele pregtesc svrirea faptei i deci sunt premergtoare trecerii la comiterea aciunii. Actele preparatorii nu corespund deci aciunii tipice indicate n coninutul juridic al infraciunii prin ceea ce am denumit verbum regens. Ele trebuie s fie efectuate n vederea svririi unei infraciuni, s reflecte rezoluia infracional n realizarea creia au fost efectuate. Verificarea acestei cerine este dificil, deoarece, de cele mai multe ori, actele preparatorii nu evideniaz prin ele nsele intenia de a svri o anumit infraciune, avnd un caracter echivoc (de exemplu, procurarea unui cuit sau a unei substane toxice nu exprim prin ea nsi intenia fptuitorului, fiindc lucrurile procurate ar putea servi nu numai unor scopuri periculoase, dar i unor scopuri cu totul inofensive). Actele preparatorii sunt posibile, n principiu, la orice infraciune intenionat. B. Incriminarea actelor preparatorii. n teoria dreptului penal au fost formulate mai multe puncte de vedere cu privire la incriminarea actelor pregtitoare, n cadrul acestora evideniindu-se dou teorii sau teze principale, opuse una alteia, i anume teza incriminrii actelor de pregtire i teza neincriminrii acestor acte. Teza incriminrii actelor preparatorii susine necesitatea incriminrii acestor acte innd seama de pericolul social pe care ele l prezint. Actele preparatorii, se susine n aceast opinie, creeaz condiii favorabile pentru svrirea faptei prevzute de legea penal i, prin aceasta, trebuie incluse n antecedena cauzal a rezultatului socialmente periculos, chiar dac acest rezultat nu s-a produs, crend o stare de pericol pentru valoarea social mpotriva creia urma s se ndrepte fapta pregtit. Incriminarea i sancionarea actelor preparatorii sunt deci necesare, n aceeai concepie, tocmai pentru a preveni svrirea faptei pregtite i pentru a apra valoarea social ameninat. n cadrul tezei incriminrii s-au conturat ns dou opinii: una care susine necesitatea incriminrii nelimitate a actelor preparatorii, oricare ar fi infraciunea pregtit, i alta partizan a ideii incriminrii limitate. Potrivit acestei ultime opinii, dei se recunoate c actele preparatorii prezint pericol social i c deci ar putea fi n principiu incriminate, se consider totui c incriminarea acestora nu este necesar dect n cazul infraciunilor grave, fiindc numai la astfel de infraciuni actele pregtitoare prezint gradul de pericol social caracteristic infraciunii. Teza neincriminrii susine, n mod contrar, c actele pregtitoare nu trebuie s fie incriminate, deoarece ele rmn n afara faptei i nu se nscriu n antecedena cauzal propriu-zis a rezultatului infracional. Potrivit acestei concepii, legea nu trebuie s incrimineze dect actele de executare a faptei, nu i actele de pregtire, care nu prezint pericol social prin ele nsele, ci creeaz doar condiii pentru svrirea faptei. Argumentul principal al tezei c incriminarea actelor preparatorii nu este indicat este ns acela c ele au, n general, caracter echivoc, n sensul c nu arat clar ce voiete autorul lor, aa nct acesta ar putea susine oricnd c a renunat la svrirea faptei.
60

n sfrit, s-a invocat c actele pregtitoare nu numai c nu produc o vtmare efectiv, dar nu creeaz nici o stare de pericol social pentru valoarea social ctre care se ndreapt ele, astfel c, dac s-ar incrimina astfel de acte, s-ar ajunge la sanciuni reduse i deci inutile. Legislaiile penale contemporane consacr, unele, sistemul neincriminrii, iar altele, sistemul incriminrii actelor preparatorii. Majoritatea prevd sistemul neincriminrii. C. Regimul actelor preparatorii in dreptul penal romnesc. Codul penal n vigoare a consacrat sistemul neincriminrii actelor de pregtire. Legea nu prevede, ntr-adevr, nici o dispoziie general privitoare la aceste acte, ceea ce nseamn c ele nu sunt incriminate. Prin excepie, ns, n cazul unor infraciuni grave, unele acte preparatorii au fost incriminate, fiind asimilate cu tentativa i sancionate ca atare. Astfel, potrivit dispoziiei din art. 173 alin. 2 C. pen., se consider tentativ i producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum i luarea de msuri n vederea comiterii unor infraciuni deosebit de grave contra securitii statului, iar potrivit dispoziiei din primul alineat al aceluiai articol, tentativa acestor infraciuni se pedepsete. Actele de pregtire sunt, de asemenea, incriminate, tot prin asimilare cu tentativa, la infraciunile de mpiedicare a exploatrii aeronavei (art. 107 alin. ultim C. aerian) i de mpiedicare a exploatrii navei (art. 123 alin. ultim din Decretul nr. 443 din 1972 privind navigaia civil). n cteva cazuri, actele preparatorii au fost incriminate ca infraciuni de sine stttoare. Ele se refer la acte determinate i univoce de pregtire a anumitor infraciuni (de exemplu, deinerea de instrumente n vederea falsificrii de valori, art. 285 C. pen., deinerea ilicit de mijloace de pescuit, art. 28 alin. l lit. g din Legea nr. 12/1974 privind piscicultura i pescuitul etc.). Trebuie artat c actele preparatorii svrite de o alt persoan dect autorul pot constitui acte de complicitate anterioar atunci cnd autorul a svrit cel puin o tentativ pedepsibil. Top of the Document 3. Tentativa A. Noiune i caracterizare. Tentativa este o form atipic a infraciunii, ce se caracterizeaz prin punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt sau, dei a fost efectuat n ntregime, n-a produs rezultatul cerut de lege pentru existena infraciunii n forma tip. Tentativa aparine fazei executrii i are ca prim moment nceperea executrii faptei, iar ca moment terminal, fie ntreruperea, din diverse cauze, a executrii, fie terminarea acesteia fr ca rezultatul s se fi produs. Tentativa cuprinde toate actele de executare a rezoluiei infracionale efectuate de la terminarea actelor preparatorii i pn la consumarea
61

infraciunii. Cercetarea tentativei implic delimitarea ei precis n raport att cu faza actelor de pregtire, ct i cu faza faptei consumate. Pentru existena tentativei, trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: 1) S existe hotrrea fptuitorului de a svri o anumit infraciune. 2) Rezoluia sau hotrrea infracional s fie pus n executare Prin efectuarea de acte de executare propriu-zis, adic de svrire a aciunii care constituie elementul material al infraciunii. Tentativa implic trecerea de la acte de pregtire la acte de executare a faptei. De aceea, pentru a le putea distinge, este necesar delimitarea precis a actelor de pregtire de actele de executare. Trebuie reinut c, pentru existena tentativei, este necesar ca fptuitorul s treac la act, adic s treac la punerea n executare a aciunii incriminate, realiznd un nceput al actului. Momentul iniial al tentativei este marcat tocmai de nceperea svririi unui astfel de act de executare. n acest sens, pe baza criteriului sus-artat, se consider tentativ: 1) introducerea minii n buzunarul altei persoane n scop de furt; 2) ptrunderea ntr-o curte sau ncpere strin cu chei false ori instrumente de spargere asupra sa; 3) forarea uii unei locuine sau a unui autoturism; 4) descrcarea armei asupra unei persoane; 5) punerea otrvii n mncarea sau butura servit unei persoane etc. 3. A treia condiie de existen a tentativei este ca aciunea nceput s fie ntrerupt sau s nu-i produc efectul. nceperea executrii faptei este momentul iniial sau limita inferioar a tentativei, iar ntreruperea aciunii sau executarea ei pn la capt, fr s se produc rezultatul, reprezint momentul final sau limita superioar a acesteia. Caracteristic ntreruperii, ca moment al tentativei, este faptul c realizarea hotrrii de a svri infraciunea este mpiedicat n desfurarea ei de un obstacol care face ca ea s nu fie dus pn la capt. Din contr, ceea ce caracterizeaz neproducerea rezultatului, ca cellalt moment final al tentativei, este mprejurarea c svrirea faptei nu este mpiedicat, ci este dus pn la capt, ns intervine un factor care mpiedic producerea rezultatului. Tentativa, n actuala reglementare, i are sediul n art. 20 C.pen., care are ca denumire marginal coninutul tentativei. n textul alineatului l al art. 20 se prevede c tentativa const n punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt sau nu i-a produs efectul. n alineatul secund al aceluiai articol se precizeaz c exist tentativ i atunci cnd consumarea infraciunii, adic ajungerea ei n faza urmrilor, nu a fost posibil datorit insuficienei sau defectuozitii mijloacelor folosite, ori datorit mprejurrii c, n timpul cnd s-au svrit actele de executare, obiectul material al infraciunii lipsea de la locul unde fptuitorul credea c se afl. n sfrit, n alineatul 3 al aceluiai articol, se prevede c nu exist tentativ atunci cnd consumarea infraciunii nu este posibil din cauza modului cum a fost conceput executarea.
62

B. Modaliti. Din examinarea acestui text, care consacr instituia tentativei, rezult c tentativa se poate realiza n mai multe modaliti, adic poate prezenta mai multe forme. Astfel, n raport cu gradul de realizare a aciunii ncepute, se face distincie ntre tentativa neterminat sau imperfect i tentativa terminat sau perfect, iar n raport cu cauzele care au fcut imposibil consumarea infraciunii, se distinge ntre tentativa proprie i tentativa improprie. a) Tentativa neterminat sau imperfect (ntrerupt) se realizeaz n situaia n care executarea faptei care constituie elementul material al infraciunii a fost oprit i mpiedicat s se desfoare pn la capt. Aciunea nceput n-a fost deci svrit n ntregime, fiind oprit, ntrerupt i mpiedicat s continue de o for de opunere ce n-a putut fi depit (de exemplu, infractorul agresor este mpiedicat de o alt persoan s descarce arma sau s loveasc victima, houl nu reuete s deschid seiful, un funcionar ce falsifica un nscris cu prilejul ntocmirii acestuia este mpiedicat s duc pn la capt activitatea infracional etc.). La tentativa neterminat, aciunea tipic este trunchiat, efectuat numai n parte, iar procesul dinamic este i el curmat n desfurarea sa. Nu are relevan natura sau sursa forei de opunere, dac aceasta aparine altei persoane sau fptuitorului nsui. b) Tentativa terminat sau perfect (fr efect) se realizeaz atunci cnd aciunea tipic a fost executat in ntregime, dar rezultatul caracteristic pentru infraciunea tip nu s-a produs. Caracteristic acestei modaliti a tentativei este deci mprejurarea c fptuitorul a fcut tot ce i-a stat n putin pentru realizarea hotrrii infracionale, a executat n ntregime, fr s fie mpiedicat, fapta ce constituie elementul material al infraciunii, ns din cauze diferite, a cror natur ori surs nu intereseaz nici n acest caz, rezultatul urmrit de el nu s-a produs (de exemplu, infractorul descarc arma asupra victimei, ns nu nimerete inta sau nu reuete s svreasc dect o vtmare corporal; houl a deschis seiful, dar banii fuseser anterior depui la banc). Aceast modalitate a tentativei poate exista numai n cazul infraciunilor materiale, nu i n cazul infraciunilor formale, care se consum prin efectuarea n ntregime a aciunii tipice, fr s fie necesar producerea unei anumite vtmri materiale. c) Tentativa proprie se realizeaz atunci cnd, prin mijloacele utilizate de fptuitor i prin prezena obiectului material al infraciunii la locul n care infractorul credea sau tia c se afl, activitatea de realizare a hotrrii infracionale este proprie sau apt s duc nu numai la efectuarea n ntregime a aciunii care constituie elementul material al infraciunii, dar i la producerea rezultatului urmrit de fptuitor. Tentativa proprie presupune existena tuturor condiiilor necesare, sub raportul mijloacelor folosite i al obiectului material al infraciunii, pentru consumarea acesteia, iar dac aceast consumare nu a avut loc, aceasta se datoreaz modului defectuos n care au fost utilizate mijloacele sau altor cauze (de exemplu, fapta celui ce descarc arma n direcia
63

victimei fr s o nimereasc reprezint o tentativ proprie, fiindc mijlocul folosit este perfect apt pentru producerea rezultatului urmrit i numai inabilitatea sau emoia infractorului ori alte cauze asemntoare au fcut ca rezultatul s nu se produc). d) Tentativa improprie. n cazul tentativei improprii, cauzele care determin neproducerea rezultatului sunt preexistente activitii infracionale, care este astfel, de la nceput, destinat eecului. n teoria dreptului penal, ca de altfel i n legislaie, se face ns distincie ntre tentativa relativ improprie i tentativa absolut improprie. Tentativa relativ improprie se caracterizeaz prin imposibilitatea numai relativ a producerii rezultatului. Aceast imposibilitate este urmarea insuficienei sau defectuozitii mijloacelor folosite sau lipsei accidentale a obiectului material al infraciunii de la locul unde fptuitorul credea c se afl, iar nu inaptitudinii absolute a mijloacelor sau inexistenei absolute a obiectului. Mijloacele folosite n cazul tentativei relativ improprii sunt, prin natura lor, apte s produc rezultatul, dar n cazul concret, n condiiile n care hotrrea infracional a fost pus n executare, aceste mijloace s-au dovedit fie insuficiente, fie defectuoase, fcnd cu neputin producerea rezultatului. Astfel, de exemplu, exist tentativ relativ improprie atunci cnd se ncearc uciderea unei persoane cu o doz insuficient de otrav sau atunci cnd, n vederea uciderii unor persoane, infractorul a folosit o cantitate insuficient de explozibil pe care a plasat-o defectuos sub cldirea n care se aflau victimele. De asemenea, exist tentativ relativ improprie, de exemplu, atunci cnd bunul pe care houl voia s-l fure fusese mutat n alt loc sau cnd, n cazul tentativei de omor, victima nu se afla, din ntmplare, n camera incendiat de infractor. n toate aceste situaii, n condiiile n care a fost svrit fapta, rezultatul nu era posibil, dar, n condiii schimbate, aceleai mijloace ar putea totui s produc rezultatul urmrit. Tentativa absolut improprie se caracterizeaz prin imposibilitatea absolut a producerii rezultatului urmrit, imposibilitate determinat de: inaptitudinea absolut a mijloacelor folosite de a produce rezultatul; inexistena absolut a obiectului infraciunii; modul absurd n care este conceput executarea. Astfel, este o tentativ absolut improprie ncercarea de a ucide o persoan prin mpucare cu o arm artizanal, decorativ ori veche i devenit inutilizabil. De asemenea, este o tentativ absolut improprie aciunea ndreptat mpotriva unui obiect inexistent. Tot aa, exist tentativ absolut improprie atunci cnd producerea rezultatului este exclus datorit modului absurd n care a fost conceput executarea faptei, cum ar fi ncercarea unei persoane de a induce n eroare cu ocazia unui concurs, n vederea angajrii, prin prezentarea unor acte de studii grosier falsificate, inapte s produc consecine juridice.
64

Nu trebuie confundat tentativa absolut improprie, la care rezultatul nu poate fi realizat din cauzele sus-menionate, cu infraciunea putativ (svrirea unei fapte care are caracter infracional numai n mintea fptuitorului). C. Coninutul tentativei n principiu, tentativa are acelai coninut ca i infraciunea consumat. Deosebirile decurg din ntreruperea procesului dinamic de realizare a faptei ce constituie elementul material al infraciunii sau din neproducerea rezultatului urmrit. Practic, deosebirile privesc coninutul constitutiv al infraciunii i, mai exact, latura obiectiv a acestuia. ntr-adevr, elementul material al tentativei este format din unul sau mai multe acte de executare care se ncadreaz, direct sau indirect, n inaciunea tipic de verbum regens i care constituie elementul material al infraciunii. n cazul tentativei neterminate, aciunea tipic este ntrerupt, trunchiat, mpiedicat s se desfoare n ntregime. n modalitatea sa terminat sau perfect, tentativa este posibil numai n cazul infraciunilor materiale sau de rezultat. Ea are ca element material aciunea tipic ce formeaz elementul material al infraciunii i care este svrit n ntregime. Sub aspectul elementului material, tentativa terminat nu se deosebete cu nimic de infraciunea fapt consumat. n ceea ce privete urmarea imediat sau rezultatul, tentativa se deosebete evident de infraciunea fapt consumat, prin neproducerea rezultatului. Aceasta nu nseamn ns c svrirea tentativei nu poate produce un rezultat sau o vtmare material. O tentativ de omor, de exemplu, poate avea ca rezultat material o vtmare corporal a victimei, dar ea se caracterizeaz prin neproducerea rezultatului urmrit, specific infraciunii consumate de omor, adic moartea victimei. n cazul infraciunilor formale, la care urmarea imediat const n crearea unei stri de pericol, rezultatul tentativei se caracterizeaz prin crearea unei stri de pericol mai reduse dect n cazul infraciunii fapt consumat. Legtura de cauzalitate are i ea anumite particulariti, n cazul tentativei. La infraciunile de pericol, acea stare de periclitare a valorii sociale spre care s-a ndreptat aciunea autorului tentativei se produce chiar n momentul comiterii actului sau actelor de executare care constituie elementul material al tentativei. De aceea, stabilirea legturii de cauzalitate n cazul tentativei nu ridic, n genere, probleme n practic, aceast legtur rezultnd din materialitatea actului, adic ex re. n cazul tentativei relativ improprii, mai ales n ipoteza folosirii unor mijloace insuficiente sau defectuoase, hotrtoare pentru existena tentativei este aptitudinea cauzal a acestor mijloace de a vtma sau pune n pericol valoarea social mpotriva creia se ndreapt fapta. De aceea, cercetarea acestei aptitudini cauzale reprezint o obligaie pentru stabilirea existenei laturii obiective a tentativei, n general, i a tentativei improprii, n special.
65

n ceea ce privete latura subiectiv, coninutul tentativei nu se deosebete de acela al infraciunii tip. Aa cum s-a artat, odat cu rezoluia infracional, cu care se ncheie perioada intern n svrirea infraciunii, se formeaz latura subiectiv a acesteia, care rmne neschimbat pe tot parcursul activitii infracionale. Aadar, latura subiectiv a tentativei este deci identic cu aceea a infraciunii fapt consumat. Unica deosebire este aceea c, n cazul tentativei, atitudinea psihic a autorului se raporteaz la un rezultat care nu s-a realizat. n cazul n care, pentru realizarea laturii subiective a infraciunii, legea prevede cerina esenial a unui anumit scop sau a unui mobil, aceast cerin trebuie s fie realizat i pentru existena laturii subiective a tentativei la acea infraciune. Cu privire la termenii infraciunii, adic referitor la obiect, la subiecii infraciunii, la locul i timpul svririi acesteia, acetia sunt identici, aceiai la tentativ, ca i la faptul consumat. Infraciuni la care tentativa nu este posibil Exist unele categorii de infraciuni la care tentativa nu este posibil datorit specificului elementului obiectiv ori specificului elementului subiectiv din coninutul constitutiv al acestor infraciuni. n raport de specificul elementului material, tentativa nu este posibil: a) la infraciunile omisive, la care elementul material const ntr-o inaciune, tentativa nu este posibil, fiindc nendeplinirea obligaiei de a face nseamn nsi consumarea infraciunii; b) la infraciunile cu consumare instantanee (de execuie prompt), pentru c, prin modul cum sunt svrite, ele nu pot avea o desfurare n timp i spaiu (iter criminis). Intr n aceast categorie infraciunile svrite prin cuvinte (verbis), cum sunt insulta, calomnia, mrturia mincinoas etc., svrite oral. De asemenea, nu este posibil tentativa la infraciunile de consumare anticipat, cum este, de exemplu, luarea de mit, care se poate svri prin simpla acceptare sau nerespingere a unei promisiuni sau oferte de mit (art.254 C.pen.), fapte care, de asemenea, nu las loc pentru iter criminis; c) la infraciunile de obicei, pentru c ele au ca element material repetarea aciunii tipice de un numr de ori, nct s rezulte svrirea faptei din obicei sau ca ndeletnicire (de exemplu, infraciunile de ceretorie, prostituie i jocul de noroc). La aceste infraciuni, tentativa nu este posibil, fiindc actele svrite sunt licite pn la acumularea unui numr suficient de repetri din care s rezulte ndeletnicirea. De asemenea, s-a susinut opinia c nu sunt susceptibile de tentativ nici infraciunile continue, la care elementul material trebuie s se prelungeasc n mod natural n timp pentru consumarea infraciunii. n ambele cazuri s-a susinut ns i opinia, pe care o considerm corect, n sensul c tentativa este posibil i n cazul acestor infraciuni.
66

n raport de specificul elementului subiectiv al infraciunii, tentativa nu este posibil: a) la infraciunile din culp, pentru c, n cazul acestora, nu exist o rezoluie infracional, nici reprezentarea unui iter criminis i, prin urmare, nu se poate vorbi despre o punere n executare a hotrrii de a svri infraciunea; b) la infraciunile praeterintenionate, pentru c, la acestea, rezultatul mai grav se produce din culp, ceea ce exclude, de asemenea, ideea de rezoluie infracional i de reprezentare a unui iter criminis, la fel ca i n cazul infraciunilor din culp. Top of the Document

Regimul incriminrii tentativei. n ceea ce privete incriminarea tentativei,


exist dou teze: cea a incriminrii nelimitate i cea a incriminrii limitate a tentativei. Teza incriminrii nelimitate a tentativei susine c tentativa trebuie s fie incriminat la toate infraciunile, fr excepie, oricare ar fi gravitatea acestora. Se invoc, n sprijinul acestei teze, faptul c actele de executare, care formeaz elementul material al tentativei i exprim hotrrea de a svri infraciunea tip, se ncadreaz n antecedena cauzal a rezultatului socialmente periculos i prezint prin ele nsele pericolul social al unei infraciuni. De aceea, este totdeauna necesar aprarea social mpotriva tentativei prin incriminarea ei nelimitat i prin luarea msurilor de aprare social corespunztoare. Teza opus, aceea a incriminrii limitate, susine c, dei tentativa prezint, n general, pericol social incriminarea ei nu este necesar dect la infraciunile grave, nu i la infraciunile uoare, la care nsi infraciunea fapt consumat prezint un grad de pericol social redus. Actualul Cod penal consacr sistemul incrimrii limitate a tentativei, ceea ce rezult din dispoziiile art. 21 alin. l C. pen., care prevd c tentativa se pedepsete numai cnd legea prevede expres aceasta. Aceste prevederi exprese le gsim n Partea special a Codului penal, precum i n legile extrapenale cu dispoziii de drept penal, n legtur cu fiecare infraciune sau grup de infraciuni la care se consider necesar c tentativa se pedepsete. n lipsa unei astfel de dispoziii exprese, tentativa infraciunii respective nu se pedepsete.

Cauzele de nepedepsire a tentativei


Desistarea i mpiedicarea producerii rezultatului Potrivit art. 22 din actualul Cod penal, este aprat de pedeaps fptuitorul care s-a desistat ori a mpiedicat, mai nainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului. Dac actele ndeplinite pn n momentul desistrii sau mpiedicrii producerii rezultatului constituie o alt infraciune, se aplic pedeapsa pentru acea infraciune.
67

Doctrina penal, analiznd textul art. 22 alin.1 C.pen., a atribuit ntreruperii executrii aciunii i mpiedicrii producerii rezultatului de ctre fptuitor, din proprie iniiativ, natura juridic a unor cauze de nepedepsire. Prin desistare trebuie s nelegem renunarea de ctre fptuitor, de bun voie i din proprie iniiativ, la continuarea aciunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infraciunii. Prin mpiedicarea producerii rezultatului se nelege acea atitudine a fptuitorului, care, mai nainte ca fapta s fie descoperit, a mpiedicat, de bun voie i din proprie iniiativ, producerea rezultatului. Top of the Document

Desistarea
Condiiile desistrii Din economia textului art. 22 alin. 1 C.pen., doctrina i jurisprudena au reinut urmtoarele condiii pe care trebuie s le ntruneasc, cumulativ, desistarea pentru a reprezenta o cauz de nepedepsire: desistarea trebuie s se manifeste printr-o ntrerupere, ncetare sau curmare a executrii ncepute; ntreruperea, ncetarea sau curmarea executrii ncepute trebuie s fie realizate mai nainte ca aceasta s se fi terminat i mai nainte de descoperirea faptei; desistarea trebuie s fie de bunvoie i din iniiativa proprie a fptuitorului; desistarea trebuie s fie efectiv i definitiv74. Efectele desistrii Din economia aceluiai text de lege (art. 22 C.pen.), rezult c desistarea are efecte de cauz legal de nepedepsire numai cu privire la autorul faptei. Aadar, n situaia faptelor svrite n participaie (instigare sau complicitate), desistarea autorului nu va produce efecte fa de ceilali participani. Ceilali participani (instigatorii sau complicii) nu pot beneficia de impunitate, n baza art. 22 alin. 1 C.pen. Ei pot beneficia de impunitate n condiiile speciale prevzute de art. 30 C.pen., atunci cnd, n cursul executrii, dar nainte de descoperirea faptei, intervin i, din proprie iniiativ, mpiedic consumarea acesteia. n cazul n care actele ndeplinite pn n momentul desistrii constituie o alt infraciune, fptuitorul va beneficia de impunitate, n raport cu infraciunea ncercat, dar va rspunde penal pentru infraciunea consumat pn n momentul desistrii. mpiedicarea producerii rezultatului Din analiza aceluiai text de lege (art. 22 alin. 1 C. pen.), doctrina i
68

jurisprudena au desprins c aceast cauz de nepedepsire se refer exclusiv la tentativa perfect i presupune, ntotdeauna, executarea fr efect a unei infraciuni de rezultat. Condiii pentru ca mpiedicarea producerii rezultatului s constituie o cauz de nepedepsire: fptuitorul s manifeste, de bunvoie i din proprie iniiativ, o atitudine evident de renunare la scopul urmrit; aciunile fptuitorului de mpiedicare a producerii rezultatului s aib loc dup epuizarea executrii, dar mai nainte de producerea rezultatului; aciunea de mpiedicare s fie efectiv i hotrtoare, n sensul de a se dovedi c neproducerea rezultatului a fost determinat exclusiv de aciunea fptuitorului; aciunea de mpiedicare a producerii rezultatului s intervin mai nainte ca fapta s fie descoperit. Efectele mpiedicrii producerii rezultatului Din economia aceluiai text de lege (art. 22 alin.1 C.pen.), rezult c mpiedicarea producerii rezultatului atrage impunitatea numai cu privire la autorul faptei. Persoanele care au calitatea de coautori, se nelege, vor putea beneficia de impunitate, numai n cazul n care se dovedete c au intervenit, prin aciuni din proprie iniiativ i de bunvoie, la activitatea de mpiedicare a producerii rezultatului. Ceilali participani (instigatorii sau complicii) nu pot beneficia de impunitate, n baza art. 22 alin. 1 C.pen. Ei pot beneficia de impunitate n condiiile speciale prevzute de art. 30 C.pen., atunci cnd, n cursul executrii, dar nainte de descoperirea faptei, intervin i, din proprie iniiativ, mpiedic consumarea acesteia. 4. Infraciunea fapt consumat A. Noiune i caracterizare. Infraciunea fapt consumat reprezint forma tipic sau perfect a infraciunii, n raport cu fazele desfurrii activitii infracionale. Ea se realizeaz atunci cnd activitatea infracional a dus la producerea rezultatului infracional urmrit i prezint toate condiiile cerute de lege pentru existena infraciunii n configuraia tipic a acesteia. Aadar, n cazul infraciunii consumate, se realizeaz integral latura obiectiv i, deci, exist o concordan perfect a acesteia cu latura subiectiv, format nc n momentul lurii hotrrii infracionale. Forma infraciunii consumate este forma obinuit a infraciunii, pe care o gsim n toate codurile penale, i de aceea dispoziiile legale privind reglementarea relaiilor de aprare social se refer n mod firesc, ntotdeauna, la infraciunile fapt consumat. B. Momentul consumrii infraciunii i importanta stabilirii acestuia a) Momentul consumrii. Infraciunea se consum n momentul n care
69

fapta svrit produce rezultatul tipic, adic rezultatul necesar, potrivit legii, pentru existena infraciunii n forma tip a acesteia. Avnd n vedere c urmarea imediat, ca element al laturii obiective, se poate concretiza fie ntr-un rezultat, sub forma unei vtmri materiale, fie ntr-o stare de pericol, consumarea infraciunilor este i ea diferit, dup cum este vorba despre infraciuni materiale sau despre infraciuni formale. La infraciunile materiale, la care rezultatul mbrac forma unei vtmri materiale, pentru consumarea infraciunii nu este suficient desfurarea integral a aciunii, ci este necesar s se produc vtmarea material, care constituie rezultatul cerut de lege pentru existena infraciunii. Momentul consumrii infraciunii n acest caz este momentul producerii rezultatului, care este de regul acelai cu momentul ncetrii aciunii. La infraciunile formale, consumarea are loc atunci cnd s-a efectuat n ntregime aciunea ce constituie elementul material, pentru c n acest moment se produce i starea de pericol. b) Stabilirea momentului consumrii infraciunii prezint importan datorit interesului practic al soluionrii unor probleme, cum sunt: determinarea legii penale aplicabile la data svririi infraciunii, dat care este cea a momentului consumrii infraciunii; calcularea termenului de prescripie a rspunderii penale; reinerea strii de recidiv; incidena amnistiei i graierii; calcularea termenelor de reabilitare etc. 5. Infraciunea fapt epuizat A. Noiune i caracterizare. Infraciunea fapt epuizat este tot o form atipic a infraciunii. Ea se caracterizeaz ns nu prin neproducerea rezultatului tipic, ca n cazul tentativei, ci, dimpotriv, prin producerea dup momentul consumrii faptei a unor noi urmri, fie ca urmare a amplificrii rezultatului iniial, fie prin prelungirea activitii infracionale, dup momentul consumrii ei. Practic, aceste urmri posterioare momentului consumrii continu s se produc pn la un alt moment, numit al epuizrii faptei. Asemenea forme sunt posibile numai n cazul anumitor categorii de infraciuni, cum sunt infraciunile continue, continuate, progresive i de obicei. Astfel, la infraciunile continue, pe lng momentul consumrii exist i un moment al epuizrii, ntruct ele, prin definiie, sunt acele infraciuni la care elementul material al laturii obiective (aciune sau inaciune) se prelungete n timp, n chip natural, peste momentul consumrii, pn n momentul ncetrii aciunii sau inaciunii care reprezint momentul epuizrii (de exemplu, lipsirea de libertate n mod nelegal a unei persoane, art. 189 C. pen.; furtul de energie, art. 208 i 224 C. pen.; deinerea de instrumente n vederea falsificrii de valori, art. 285 C. pen. etc.).
70

De asemenea, la infraciunile continuate, pentru c ele se caracterizeaz prin svrirea de ctre aceeai persoan, la intervale de timp diferite, ns n realizarea aceleiai rezoluii, a unor aciuni sau inaciuni care prezint fiecare n parte coninutul aceleiai infraciuni (art. 41 alin. 2 C. pen). Infraciunea continuat se consum n momentul comiterii primei aciuni sau inaciuni, iar svrirea celorlalte aciuni i inaciuni reprezint o amplificare a activitii infracionale i a rezultatului iniial. Aceast amplificare dureaz pn n momentul svririi ultimei aciuni sau inaciuni, acest moment fiind considerat cel al epuizrii faptei. Infraciunile progresive se caracterizeaz, de asemenea, fie prin agravarea urmrii iniiale, fie prin producerea de noi urmri vtmtoare, corespunztoare unei infraciuni mai grave. Amplificarea progresiv a rezultatului iniial poate fi att de nsemnat nct s corespund coninutului unei infraciuni mai grave n care se absoarbe fapta iniial. Astfel, de exemplu, infraciunea de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte se svrete n urma amplificrii progresive a unei urmri iniiale produse prin lovire sau alte violene (art. 180 C. pen.), prin vtmare corporal (art. 181 C. pen.) sau prin vtmare corporal grav (art. 182 C. pen.). Un moment al epuizrii exist i n cazul infraciunilor de obicei sau din obinuin. Caracteristic acestor infraciuni este faptul c elementul lor material se realizeaz prin repetarea aciunii tipice de un numr suficient de ori nct din aceast repetare s rezulte obinuina sau ndeletnicirea fptuitorului. Repetarea faptei poate continua ns i dup atingerea momentului consumrii pn n momentul epuizrii. Top of the Document (capitolul I/3 din bibliografie) UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
A. Formele unittii infractionale a) unitatea natural si formele sale b) unitatea legal de infractiuni si formele ei c) pedeapsa n cazul infractiunii continuate si infractiunii complexe B. Pluralitatea de infractiuni si formele ei a) concursul de infractiuni; pedeapsa n cazul concursului de infractuni; contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente b) recidiva si modalittile ei; condamnrile care nu atrag starea de recidiv; pedeapsa n cazul recidivei
c) pluralitatea intermediar de infractiuni

Unitatea infraciunii
1. Generaliti privind unitatea i pluralitatea de infraciuni A. Noiuni generale. Termenii de unitate i pluralitate au, n sens larg, n domeniul dreptului penal, acelai neles pe care l au n limbajul comun.
71

Unitatea sau pluralitatea de infraciuni se pune ca problem atunci cnd trebuie s se stabileasc dac mai multe aciuni, svrite de aceeai persoan, formeaz o singur infraciune sau, dimpotriv, dou sau mai multe infraciuni. Obiectul evalurii l formeaz deci un ansamblu de acte (aciuni sau inaciuni), iar baza de evaluare o constituie nsi noiunea de infraciune creat de legiuitor. n doctrin i n jurispruden, s-a decis c exist unitate de infraciune atunci cnd, n activitatea desfurat de o persoan, identificm coninutul unei singure infraciuni i c exist pluralitate de infraciuni atunci cnd n acea activitate identificm coninuturile a dou ori mai multe infraciuni. B. Categorii i tipuri de unitate infracional. n teoria dreptului penal i n legislaie, se face distincie ntre dou categorii de unitate de infraciune: unitatea natural, la care unitatea juridic se ntemeiaz pe unitatea faptei care constituie elementul material al infraciunii; unitatea legal, care este o creaie a legiuitorului pe baza unei pluraliti de fapte. n cadrul unitii naturale de infraciune, se face distincie ntre trei tipuri diferite de unitate de infraciune, n raport de natura aciunii sau inaciunii care constituie elementul material al infraciunii, i anume ntre: -infraciunea simpl, - infraciunea continu i -infraciunea deviat. n mod corespunztor, n cadrul unitii legale de infraciune se face distincie ntre patru tipuri de unitate infracional, i anume ntre: -infraciunea complex, -infraciunea continuat, - infraciunea progresiv i -infraciunea de obicei. Cercetarea unitii de infraciune presupune examinarea tuturor acestor categorii i tipuri de unitate. Top of the Document 2. Unitatea natural de infraciune A. Infraciunea simpl. Este acea form de unitate natural la care infraciunea, sub aspectul laturii obiective, const dintr-o activitate unic, singur aciune sau inaciune, urmat de un singur rezultat i care, sub aspectul laturii subiective, se svrete cu aceeai form de vinovie. Activitatea infracional caracteristic infraciunii simple poate consta fie dintr-un singur act (de exemplu, uciderea unei persoane prin descrcarea unui foc de arm, vtmarea corporal prin aplicarea unei lovituri de cuit etc.), fie din mai multe acte (de exemplu, uciderea prin repetate lovituri cu corpuri tioase, contondente etc., vtmarea corporal produs prin repetate lovituri aplicate victimei n aceeai mprejurare, calomnierea
72

prin multiple afirmaii sau imputri etc.). Multiplele acte de executare se integreaz n chip natural n activitatea infracional unic ce constituie elementul material al infraciunii, astfel nct nu se pune n discuie unicitatea obiectului infraciunii, a subiectului pasiv, a rezoluiei psihice etc. B. Infraciunea continu. Este infraciunea al crei element material, constnd dintr-o aciune sau o inaciune, se prelungete n chip natural, chiar dup momentul consumrii, pn cnd nceteaz activitatea infracional (momentul epuizrii). Sunt infraciuni continue: lipsirea de libertate n mod ilegal (art. 189 C. pen.), tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.), abandonul de familie (art. 305 C. pen.), furtul de curent electric (art. 208, 224 C. pen.), absena nejustificat (art. 331 C. pen.), dezertarea (art. 332 C. pen.) etc. Ceea ce caracterizeaz elementul material al infraciunilor continue este faptul c acesta se realizeaz printr-o dubl atitudine a fptuitorului, i anume una comisiv, prin care se realizeaz aciunea sau inaciunea, ca element material al laturii obiective (de exemplu, sechestrarea ilegal a unei persoane, efectuarea ilicit de branamente la reeaua electric n vederea sustragerii de energie, dobndirea de obiecte a cror deinere este ilicit etc.), i alta omisiv, prin care autorul nu mai intervine pentru a pune capt aciunii sau inaciunii i las ca aciunea sau inaciunea s dureze. n felul acesta, fapta ce constituie elementul material al infraciunii continue dureaz pn cnd un act contrar celui iniial pune capt aciunii sau inaciunii. Acest act contrar se poate datora fptuitorului nsui, unei alte persoane, autoriti etc. De asemenea, este unanim admis n teoria dreptului nostru penal i recunoscut n practica judiciar c infraciunea continu ia sfrit prin pronunarea unei hotrri judectoreti de condamnare a fptuitorului, chiar dac hotrrea nu este definitiv. n literatura de specialitate se face distincie ntre: infraciunea continu permanent, la care continuitatea activitii infracionale se realizeaz fr intervenia fptuitorului (de exemplu, furtul de curent electric la care prelungirea n timp nu reclam intervenia autorului); infraciunea continu succesiv, care necesit intervenia succesiv a fptuitorului (de exemplu, portul nelegal de decoraii sau semne distinctive, art. 241 C. pen., la care prelungirea nu se realizeaz automat, ci prin intervenia fptuitorului, care trebuie s mbrace din nou uniforma cu decoraia sau haina cu decoraia ilicit purtat). n cazul infraciunilor continue succesive, diferitele ntreruperi, care in de natura faptei, nu schimb caracterul continuu al infraciunii i unitatea natural a acesteia, ci se integreaz n chip natural n activitatea infracional unic. Aadar, infraciunea continu este o form atipic a infraciunii, caracterizat prin prelungirea elementului material peste momentul consumrii, pn la un moment denumit al epuizrii faptului. Trebuie reinut c unele efecte juridice, care depind de momentul consumrii infraciunii, sunt legate, n cazul infraciunii continue, de momentul epuizrii, adic de ncetarea activitii infracionale.
73

Infraciunea continu se consider deci svrit n momentul ncetrii aciunii sau inaciunii infracionale, orict ar fi durat aceasta. n funcie de acest moment al ncetrii faptei se determin: -legea penal aplicabil; -se soluioneaz problema incidenei unei legi de amnistie ori graiere; -curge termenul de prescripie a rspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.) etc. C. Infraciunea deviat. Este desemnat prin aceast denumire infraciunea care este svrit fie prin devierea aciunii, datorit greelii fptuitorului, de la obiectul sau persoana mpotriva creia fusese ndreptat, la un alt obiect sau la alt persoan (de exemplu, trgnd cu arma asupra unei persoane pe care voia s o ucid sau ncercnd s o loveasc pentru a-i produce o vtmare corporal, fptuitorul a nimerit din greeal o alt persoan), fie prin ndreptarea aciunii, datorit erorii fptuitorului, asupra altei persoane ori asupra altui obiect dect acela pe care fptuitorul voia s-l vatme sau s-l pun n pericol. Infraciunea deviat se poate svri deci n dou situaii distincte, i anume: n caz de deviere a aciunii, datorit greelii fptuitorului, asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (aa-numita aberratio ictus); n caz de svrire a faptei asupra altei persoane, datorit erorii fptuitorului, ori asupra altui obiect, aparinnd altei persoane dect aceea creia fptuitorul credea c i aparine (aa-numita error in persona). Astfel, de exemplu, A vrea s-l ucid pe B, dar, fiind ntuneric, l confund i l ucide pe C. Top of the Document 3. Unitatea legal de infraciune A. Infraciunea continuat a) Noiune i caracterizare. Potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., infraciunea continuat se realizeaz prin svrirea de ctre aceeai persoan, la intervale de timp diferite, ns n realizarea aceleiai rezoluii infracionale, a unor aciuni sau inaciuni care prezint fiecare n parte coninutul aceleiai infraciuni (de exemplu, sustragerea de ctre A i B, dup o prealabil nelegere i conform unui plan prestabilit, n decurs de 3 luni, a 9 autoturisme, n realizarea aceleiai hotrri infracionale). Ceea ce caracterizeaz, aadar, infraciunea continuat este existena unei pluraliti de acte care, prezentnd fiecare n parte coninutul aceleiai infraciuni, ar putea constitui tot attea infraciuni de sine stttoare, deci o pluralitate de infraciuni. Din aceast pluralitate ns legiuitorul a construit o infraciune unic, prevznd n mod explicit (art. 41 alin. l C. pen.) c, n cazul infraciunii continuate, nu exist pluralitate de infraciuni. b) Condiii de existen. Pentru existena infraciunii continuate i deci pentru realizarea trsturilor caracteristice sus-menionate trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: O pluralitate de aciuni sau inaciuni svrite la diferite intervale de
74

timp. Existena infraciunii continuate presupune svrirea a cel puin dou aciuni sau inaciuni, care constituie fiecare n parte elementul material al aceleiai infraciuni. Nu intereseaz dac unele dintre aciuni au forma faptului consumat, iar altele au rmas n faza tentativei. Este ns necesar ca aciunile sau inaciunile s fie svrite la un anumit interval unele de altele. Aceast condiie este necesar pentru a deosebi infraciunea continuat de infraciunea simpl n al crei element material sunt absorbite n mod natural dou sau mai multe acte sau aciuni, care sunt svrite n aceeai mprejurare sau cu aceeai ocazie (de exemplu, uciderea prin mai multe lovituri, furtul mai multor obiecte din locuina unei persoane etc.). Nu se cere, totui, ca aciunile sau inaciunile s fie svrite n acelai loc, esenial fiind identitatea obiectului juridic al infraciunii. Aciunile sau inaciunile s fie svrite de aceeai persoan. Este necesar ca diferitele aciuni sau inaciuni s fie svrite de aceeai persoan (autorul), dar infraciunea continuat poate fi svrit i n participaie. n aceast din urm situaie, aceeai persoan poate participa la svrirea unora dintre aciuni sau inaciuni n calitate de autor, la altele n calitate de complice. Svrirea n participaie poate s priveasc toate aciunile sau inaciunile care compun infraciunea continuat sau numai unele dintre acestea. Aciunile sau inaciunile s fie svrite n realizarea aceleiai rezoluii infracionale. Aceast legtur subiectiv reprezint principalul liant al pluralitii de acte componente care alctuiesc latura obiectiv a acestei infraciuni continuate. Toate aceste aciuni sau inaciuni au de la nceput i pn la sfrit aceeai unic hotrre, luat anterior de infractor, de a repeta activitatea infracional pn la realizarea proiectului su. Este suficient o reprezentare n linii generale a aciunilor sau inaciunilor proiectate, chiar dac nu sunt prevzute exact aceste aciuni sau inaciuni, condiiile de svrire sau urmrile fiecreia. Cerina unitii de rezoluie presupune ntotdeauna, n mod evident, reprezentarea de ctre fptuitor a rezultatului faptei sale, ceea ce nseamn c infraciunea continuat nu este posibil dect la infraciunile al cror element subiectiv mbrac forma inteniei. Unitatea de rezoluie pentru toate aciunile sau inaciunile presupune ca autorul s prevad rezultatele actelor de executare, s le urmreasc sau s le accepte. Aceast rezoluie unic trebuie s fie ntotdeauna anterioar activitii infracionale i s se menin n linii generale, n cursul desfurrii actelor materiale care alctuiesc latura obiectiv a infraciunii continuate. Aciunile sau inaciunile svrite s prezinte, fiecare n parte, coninutul aceleiai infraciuni. Fiecare dintre aciunile sau inaciunile svrite, analizate n parte, trebuie s ndeplineasc toate condiiile cerute de lege pentru existena coninutului aceleiai infraciuni (furt, delapidare, nelciune etc.). c) Efectele juridice: de la momentul ncetrii ultimei aciuni sau inaciuni, care marcheaz consumarea infraciunii continuate, ncepe s curg termenul de prescripie a rspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);
75

n raport de acelai moment, se determin incidena actelor de amnistie i graiere; tot n raport de acelai moment, aplicarea legii penale n timp va fi cea n vigoare la acea dat; dac actele de executare s-au svrit pe teritoriile mai multor ri, va fi incident legea penal romn, dac o parte din aceste acte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul Romniei (art. 143 C. pen.); tot n funcie de momentul ncetrii ultimei aciuni sau inaciuni, se stabilete incidena legii penale n raport cu vrsta fptuitorului. Dac fptuitorul a nceput executarea cnd nu avea mplinit vrsta de 14 ani, aceste acte nu se iau n considerare, ci numai acelea svrite dup mplinirea acestei vrste i, bineneles, dac au fost svrite cu discernmnt. Infraciuni care nu sunt susceptivbile de a fi svrite n form continuat Doctrina a relevat, iar jurisprudena a confirmat c infraciunea continuat nu este posibil la acele infraciuni al cror obiect material nu poate fi divizat. Astfel, infraciunea de omor nu poate fi svrit n form continuat, chiar i atunci cnd ea ar fi precedat de mai multe tentative de omor. De asemenea, nu este de conceput forma continuat la infraciunile de obicei, care, aa cum se tie, pentru a-i realiza existena sub raportul laturii obiective, presupun repetarea aciunilor sau inaciunilor, pn cnd rezult obinuina. n sfrit, forma continuat nu este de conceput nici n cazul infraciunilor din culp, pentru c, n cazul lor, rezoluia infracional este exclus. Top of the Document B. Infraciunea complex a) Noiune i caracterizare. Potrivit unui concept unanim acceptat n literatura noastr de specialitate i consacrat i n legislaia penal (art. 41 alin. 3 C. pen.), infraciunea complex este infraciunea ce cuprinde n coninutul su, fie ca element constitutiv, fie ca element circumstanial o aciune sau inaciune care constituie prin ea nsi o fapt prevzut de legea penal. Ea este un tip de unitate infracional creat de legiuitor prin absorbirea n coninutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezint, fiecare n parte, coninutul unei anumite infraciuni, dar care, prin voina legiuitorului, fiind incluse n coninutul infraciunii complexe, i pierd autonomia infracional originar, devenind, dup caz, fie un simplu element constitutiv n coninutul de baz al infraciuni complexe, fie un element circumstanial n coninutul agravat sau calificat al acesteia. n coninutul unic al infraciunii complexe se gsesc, aadar, comprimate, coninuturile a dou sau mai multe infraciuni. Astfel, de exemplu, n coninutul infraciunii de tlhrie se gsesc reunite, ntr-o unitate infracional, n coninutul de baz al infraciunii (art.211 alin.l C. pen.), coninuturile infraciunilor :
76

de furt de lovire sau alte violene de ameninare, iar n coninutul su agravat sunt reunite coninuturile infraciunilor : de lovire sau alte violene, de vtmare corporal de vtmare corporal grav i de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte n coninutul infraciunii de atentat care pune n pericol securitatea statului sunt incluse coninuturile infraciunilor de vtmare corporal i de omor n coninutul infraciunii de ultraj sunt incluse, n coninutul de baz al acestei infraciuni ,coninuturile infraciunilor de insult de calomnie i de ameninare iar n coninutul agravat al aceleiai infraciuni sunt cuprinse coninuturile infraciunilor de lovire sau alte violene i de vtmare corporal ,etc. b) Forme i modaliti Forme. Aa cum rezult din nsi noiunea de infraciune complex, aceasta se prezint sub dou forme diferite, n raport de rolul ndeplinit de aciunea sau inaciunea care intr n coninutul infraciunii complexe, ca element ori ca circumstan agravant. n raport de acest criteriu, n doctrin se distinge ntre: infraciune complex sub forma tip; infraciune complex agravant. Infraciunea complex ca infraciune tip este creat prin includerea n coninutul su, ca element constitutiv, a unei aciuni sau inaciuni ce constituie prin ea nsi o fapt prevzut de legea penal. Au aceast form toate infraciunile complexe propriu-zise, dintre care pot fi menionate atentatul care pune n pericol securitatea statului (art. 160 C. pen.), actele de diversiune (art. 163 C. pen.), tlhria (art. 211 C. pen.), ultrajul (art. 239 C. pen.), purtarea abuziv (art. 250 C. pen.), distrugerea i semnalizarea fals (art. 276 C. pen.) etc. n cazul acestei forme a infraciunii complexe, lipsa din coninutul ei a infraciunii absorbite duce la inexistena infraciunii complexe ca tip particular de infraciune. Astfel, de exemplu, cu privire la tlhrie, dac se constat c furtul a fost svrit fr violen sau ameninare sau c aceste fapte au fost svrite fr nici o legtur cu furtul, n prima situaie nu exist tlhrie, ci numai furt, iar n cea de a doua situaie, exist dou infraciuni distincte care i pstreaz autonomia infracional (furt i lovire sau furt i ameninare).
77

Infraciunile complexe ca infraciuni tip pot avea ele nsele, ca orice alte infraciuni, variante agravate sau calificate n al cror coninut poate intra o aciune sau o inaciune care constituie prin ea nsi o fapt prevzut de legea penal. Aceasta nseamn c o infraciune complex tip poate exista i n forma infraciunii complexe ca variant agravat. Infraciunea complex ca variant agravant a unei infraciuni simple cuprinde n coninutul su agravat sau calificat o aciune sau inaciune care reprezint o alt infraciune, de sine stttoare. Legislaia noastr penal cunoate astfel de infraciuni care n forma lor de baz sunt infraciuni simple, dar care, n variantele lor agravate sau calificate, sunt infraciuni complexe : -lipsirea de libertate n mod ilegal, cu supunerea victimei la suferine sau cu punerea n pericol a vieii ori sntii acesteia -raportul sexual cu o minor -furtul calificat , etc Structur. Avnd n vedere c infraciunea complex este rezultatul reunirii n coninutul unei infraciuni unice a dou sau mai multor infraciuni, structura acesteia este una complex. Astfel, infraciunea complex cuprinde, n mod comprimat, n coninutul su, termenii infraciunilor reunite sau absorbite i, desigur, elementele componente ale laturii obiective i subiective ale acestor infraciuni. Efectele juridice. Infraciunea complex este o infraciune momentan, ntruct nu presupune o prelungire n timp a aciunii sau inaciunii ori a consecinelor acesteia. Infraciunea complex se consum, deci, n momentul n care se svresc aciunile prin care se realizeaz elementele materiale specifice laturilor obiective ale infraciunilor absorbite. Infraciunea sau infraciunile absorbite n infraciunea complex i pierd autonomia infracional. Dac ns nu sunt realizate toate condiiile cerute de lege pentru existena infraciunii complexe, infraciunile absorbite pstreaz autonomia infracional. Nerealizarea sub raportul laturii obiective a coninutului unei infraciuni absorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativ (exemplu: n cazul infraciunii de tlhrie, dac se consum ameninarea sau violena, ns deposedarea victimei nu a fost posibil, infraciunea rmne n faza de tentativ). Infraciunea complex nu constituie o cauz de agravare a rspunderii penale, astfel c tratamentul sancionator este cel prevzut de lege fr vreo agravare special. n cazul n care, dup condamnarea definitiv pentru o infraciune complex, infractorul este judecat ulterior i pentru alte aciuni sau inaciuni care intr n coninutul aceleiai infraciuni, pedeapsa se recalculeaz inndu-se seama de activitatea svrit n ntregul ei (art. 43 C. pen.). c) Complexitatea natural
78

n cadrul infraciunii complexe exist i o complexitate natural creat prin absorbirea n chip natural n coninutul unei infraciuni a elementului material specific altei infraciuni (n coninutul infraciunii de omor, identificm incluse, n mod natural, elementele infraciunii de vtmare corporal; infraciunea de calomnie cuprinde n coninutul ei, absorbite n mod natural, elementele insultei; infraciunea fapt consumat absoarbe ntotdeauna n mod natural elementele tentativei acestei infraciuni etc.). n toate aceste cazuri este vorba de o infraciune simpl, care cuprinde n elementul su material i elementul material al unei alte infraciuni simple, mai puin grave. C. Infraciunea progresiv a) Noiune i caracterizare. Denumirea de infraciune progresiv este dat acelei infraciuni a crei latur obiectiv, dup ce a atins momentul consumrii, corespunztor unei anumite infraciuni, se amplific progresiv fr intervenia fptuitorului, fie prin agravarea urmrii produse, fie prin producerea unor noi urmri, corespunztoare unei infraciuni mai grave. Astfel, n cazul svririi infraciunii de lovire sau alte violene cu provocarea unor vtmri corporale (art. 180 alin. l C. pen.) este posibil ca vtmarea corporal s se agraveze progresiv i s se ajung la ncadrarea faptei n infraciunea de vtmare corporal (art. 181 C. pen.) sau chiar n infraciunea de vtmare corporal grav (art. 182 C. pen.). n cazul n care urmrile s-au agravat excesiv i se ajunge la moartea victimei, fapta va constitui infraciunea de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte Aadar, infraciunea progresiv este i ea o form atipic a infraciunii, caracterizat prin elementele definitorii artate mai sus. b) Efectele juridice. inndu-se seama de specificul infraciunii progresive, momentul consumrii acesteia coincide cu momentul epuizrii rezultatului. n consecin, ncadrarea juridic a faptei se va face n raport cu acest ultim rezultat i de aceea, n cazul infraciunilor progresive, pentru calificarea corect a faptei svrite, trebuie s se atepte epuizarea rezultatului. De la data epuizrii rezultatului se calculeaz termenul de prescripie a rspunderii penale. De asemenea, n funcie de acest moment se determin i legea penal aplicabil. Tot n raport de acest moment se determin i incidena actelor de amnistie i graiere. D. Infraciunea de obicei a) Noiune i caracterizare. Este denumit infraciune de obicei sau de obinuin acea infraciune ce se svrete prin repetarea aciunii sau inaciunii, prin care se realizeaz elementul material al laturii obiective, de un numr de ori suficient de mare pentru ca din aceast repetare s rezulte c autorul desfoar acea activitate infracional ca un obicei, din obinuin sau ca o ndeletnicire (ceretoria, prevzut de art. 326 C.pen.; prostituia, prevzut de art. 328 C.pen.; jocul de noroc, prevzut de art. 330 alin. 2 C. pen.; vagabondajul, prevzut de art. 327 C. pen.). Aadar, infraciunea de obicei este o infraciune unic, o unitate legal creat de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trsturile lor
79

faptei incriminate, dar care nu constituie infraciune dect dac se svresc n mod repetat i ntr-un numr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obinuin a fptuitorului. Luate izolat, aceste fapte nu constituie infraciune. n schimb, ele se integreaz n infraciunea unic de obicei, chiar dac se svresc dup stingerea momentului consumrii, adic dup acumularea unui numr suficient de repetri din care rezult obinuina. Astfel, i n cazul infraciunii de obicei, pe lng momentul consumrii, apare un moment al epuizrii faptei. b) Efectele juridice. Infraciunea de obicei este i ea o form atipic a infraciunii. Infraciunea de obicei nu este susceptibil de forme imperfecte, cum este tentativa. Ea este, ns, susceptibil de o form atipic, n sensul c se prelungete n timp dup ce a atins momentul consumrii, nglobnd n continuare n coninutul su noile repetri ale faptei. Are, deci, un moment al epuizrii, de care sunt legate toate consecinele juridice. Acest moment este marcat de svrirea ultimei repetri, iar n raport de aceast dat, se determin legea penal aplicabil i incidena unor eventuale acte de clemen. De la aceeai dat ncepe s curg termenul de prescripie a rspunderii penale. Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACIUNI 1. Consideraii generale A. Noiune. Termenul de pluralitate de infraciuni, ntr-o accepiune larg, desemneaz un grup de dou sau mai multe infraciuni. O pluralitate de infraciuni nu este ns relevant din punct de vedere juridic dect dac ntre cele dou sau mai multe infraciuni care o alctuiesc exist o anumit legtur din care decurg anumite consecine juridice. Aceast legtur poate fi personal (in personam), n sensul c toate infraciunile au fost svrite de aceeai persoan, sau real (in rem) atunci cnd ntre infraciunile care alctuiesc pluralitatea exist o legtur obiectiv de loc, de timp, de cauzalitate etc. n accepiunea restrns a termenului, prin pluralitate de infraciuni, n teoria dreptului penal i n legislaia penal, se nelege un numr de dou sau mai multe infraciuni svrite de aceeai persoan. Pluralitatea de infraciuni, ca instituie a dreptului penal, prezint interes teoretic i practic, datorit consecinelor pe care le poate avea pe planul rspunderii penale a fptuitorului, al modului i mijloacelor de reacie mpotriva acestuia. B. Sediul materiei. Codul penal n vigoare reglementeaz pluralitatea de infraciuni n Cap. IV din Titlul V al Prii generale, n textele art. 32-40. Localizarea materiei pluralitii de infraciuni nu este ntmpltoare, ci are la baz logica potrivit creia, nainte de a se stabili formele de manifestare a pluralitii infracionale, se impune a fi reglementat cadrul legal de existen al pluralitii. n noul Cod penal, pluralitatea de infraciuni a fost aezat n capitolul VII din Titlul II, n textul art. 46-53. C. Formele pluralitii de infraciuni n teoria dreptului penal i n legislaia penal sunt cunoscute mai multe
80

forme de pluraliti de infraciuni, dintre care cele mai importante sunt: -concursul de infraciuni; -recidiva; -pluralitatea intermediar. Legea noastr penal prevede n mod expres, ca principale forme ale pluralitii de infraciuni, concursul de infraciuni i recidiva. Astfel, n art. 32 alin. l C. pen. se arat c pluralitatea de infraciuni constituie, dup caz, fie concurs de infraciuni, fie recidiv. n acelai timp, ns, legea penal consacr n mod implicit i forma pluralitii intermediare de infraciuni, ntre concurs i recidiv, prevznd n dispoziiile din art. 40 C. pen. reguli speciale de sancionare a infractorului care, dup condamnarea definitiv pentru o infraciune, svrete din nou o infraciune, fr s fie ndeplinite condiiile pentru existena strii de recidiv. Criteriul de distincie ntre cele dou forme de baz ale pluralitii de infraciuni, concursul de infraciuni i recidiva, l constituie existena (sau inexistena) unei hotrri judectoreti definitive, de condamnare. Toate infraciunile svrite de aceeai persoan, nainte ca aceasta s fi fost condamnat definitiv, prezint ntotdeauna forma concursului de infraciuni. Infraciunile svrite de aceeai persoan, dup ce aceasta a fost condamnat definitiv, printr-o hotrre judectoreasc, pentru una sau mai multe infraciuni, alctuiesc cea de a doua form de baz a pluralitii, i anume, recidiva. Pluralitatea intermediar, a treia form a pluralitii, se realizeaz atunci cnd o persoan, dup ce a fost condamnat definitiv pentru una sau mai multe infraciuni, svrete din nou o infraciune nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia ori n stare de evadare i nu sunt ndeplinite condiiile cerute de lege pentru existena strii de recidiv. Pluralitatea intermediar este, deci, o pluralitate de infraciuni care nu constituie nici concurs de infraciuni, nici recidiv. Ea prezint anumite trsturi caracteristice ale celor dou forme de baz i reprezint o form intermediar ntre ele. Top of the Document 2. Concursul de infraciuni A. Noiune i caracterizare. n teoria dreptului penal i n legislaia penal (art.33 lit. a C. pen.), concursul de infraciuni este definit ca o form a pluralitii de infraciuni constnd din dou sau mai multe infraciuni svrite de aceeai persoan nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Condiiile de existen ale concursului de infraciuni sunt urmtoarele: s se fi svrit dou sau mai multe infraciuni, oricare ar fi natura sau gravitatea acestora. Infraciunile pot avea forma faptului consumat sau a unei
81

tentative pedepsibile, dup cum pot consta n participarea la svrirea acestora n calitate de autor, instigator sau complice (art. 144 C. pen.). Nu intereseaz forma de vinovie cu care sunt svrite diferitele infraciuni, putnd fi svrite unele cu intenie, altele din culp sau cu intenie depit. Infraciunile care alctuiesc concursul de infraciuni pot fi de aceeai natur sau de natur diferit (de exemplu, dou sau trei infraciuni de furt, dou sau trei infraciuni de nelciune, dou sau mai multe infraciuni de fals, dou sau mai multe infraciuni de trafic de droguri etc. ori, dimpotriv, o infraciune de viol, alta de lipsire de libertate i alta de perversiuni sexuale; o infraciune de furt, alta de ucidere din culp i alta de prsire a locului accidentului etc. n prima situaie, cnd infraciunile care alctuiesc concursul sunt de aceeai natur, acesta poart denumirea de concurs omogen, iar n cealalt situaie, cnd infraciunile care alctuiesc concursul nu sunt de aceeai natur, acest concurs se numete eterogen. Concursul omogen (dou, trei sau cinci furturi svrite de aceeai persoan) nu trebuie confundat cu infraciunea continuat, cu care se aseamn, dar de care se deosebete prin pluralitatea de rezoluii infracionale, corespunztoare pluralitii faptelor svrite; infraciunile s fie svrite de aceeai persoan. Identitatea subiectului activ al infraciunilor ce alctuiesc pluralitatea este de esena concursului de infraciuni. Nu se cere ca fptuitorul s svreasc cele dou sau mai multe infraciuni n aceeai calitate, contribuia sa putnd fi la unele de autor, la altele de instigator, la altele de complice. De asemenea, persoana poate svri singur unele dintre infraciuni, iar altele mpreun cu alte persoane, n participaie; infraciunile s fie svrite nainte de condamnarea definitiv a fptuitorului pentru vreuna dintre ele. Nu pot constitui concurs de infraciuni dect infraciunile pentru care fptuitorul nc n-a fost condamnat definitiv, chiar dac este urmrit sau chiar trimis n judecat i chiar dac s-a pronunat mpotriva sa o hotrre de condamnare, ct vreme aceast hotrre nu a rmas definitiv n cazurile i modurile prevzute de lege (art. 416-417 C. pr. pen.). Esenial pentru existena concursului este ca infraciunile s fie svrite nainte de data rmnerii definitive a hotrrii de condamnare pentru vreuna dintre ele, chiar dac descoperirea lor ar fi ulterioar acestei date; infraciunile svrite sau cel puin dou dintre ele s poat fi supuse judecrii, adic s aib i s-i pstreze caracterul infracional i s poat atrage rspunderea penal a fptuitorului. Astfel, dac n legtur cu dou din cele dou presupuse infraciuni se constat existena unor cauze care nltur caracterul penal al faptei (legitim aprare, caz fortuit, eroare de fapt etc.) sau dac intervine ulterior o cauz care nltur rspunderea penal (amnistie, prescripie, lipsa plngerii prealabile etc.), n toate aceste cazuri, rmnnd o singur infraciune susceptibil de a fi supus judecii, nu exist concurs de infraciuni. Acelai efect l produce i intervenia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu, desistarea sau mpiedicarea rezultatului, art. 220 C. pen., mpiedicarea svririi faptei, art. 30
82

C. pen. etc.) sau speciale (de exemplu, denunarea de ctre mituitor a lurii de mit, art. 255 alin. 3 C. pen., retragerea mrturiei mincinoase, art. 260 alin. 2 C. pen. etc.). B. Forme i modaliti. Concursul de infraciuni se prezint sub dou forme diferite n raport cu modul n care se svresc infraciunile concurente, i anume concursul real sau material i concursul ideal sau formal de infraciuni. Aceste forme sunt prevzute i descrise n prevederile art. 33 lit. a i b din actualul Cod penal. a) Concursul real (material) de infraciuni. Aceast form a concursului se caracterizeaz prin mprejurarea c cele dou sau mai multe infraciuni care l alctuiesc sunt svrite prin dou sau mai multe aciuni sau inaciuni distincte, adic prin tot attea aciuni sau inaciuni care prezint fiecare n parte coninutul unei infraciuni de sine stttoare (de exemplu, dup ce a svrit o tlhrie, fptuitorul a tulburat grav linitea public, iar la intervenia organelor poliiei a proferat insulte i ameninri la adresa acestora). Infraciunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelai fel (concurs omogen), se svresc de regul succesiv, dar uneori pot fi svrite simultan (de exemplu, fptuitorul lovete i insult sau calomniaz n acelai timp o persoan, ptrunde fr drept n locuina unei persoane i o lovete etc.), pot fi svrite n acelai loc sau n locuri diferite etc. Nu intereseaz dac ntre infraciunile concurente exist sau nu vreo legtur obiectiv. n cazul n care ntre infraciunile concurente exist legtur, concursul poart denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat). n practic, asemenea situaii se ntlnesc relativ frecvent, ceea ce face s existe dou modaliti ale concursului de infraciuni: concurs simplu, la care ntre infraciunile ce l compun nu exist legtur obiectiv (in rem); concurs cu conexitate (caracterizat), format din infraciuni ntre care exist o asemenea legtur. Legea penal n vigoare se refer n mod explicit la concursul cu conexitate, prevznd, n dispoziia din art. 33 lit. a partea final, c exist concurs de infraciuni chiar dac una dintre infraciuni a fost comis pentru svrirea alteia (concurs cu conexitate etiologic) sau pentru ascunderea ei (concurs cu conexitate consecvenional). Faptul c legea se refer doar la aceste dou forme ale conexitii nu nseamn c numai n aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate, ci, dimpotriv, c legiuitorul a vrut s precizeze tocmai contrariul, i anume c exist concurs de infraciuni, oricare ar fi caracterul legturii reale dintre infraciunile concurente, deci oricare ar fi forma conexitii acestora. Precizarea pe care legiuitorul o face n legtur cu cele dou forme ale concursului cu conexitate are ca scop s exclud confuzia pe care o creeaz teoria zis a unitii infracionale ntre infraciunea mijloc i infraciunea scop, teorie susinut n trecut de unii autori i nsuit i de practica judiciar mai veche. Potrivit acestei teorii, atunci cnd o infraciune servete ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu, falsificarea unui nscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscal), cele dou fapte alctuiesc o singur infraciune, i anume infraciunea scop
83

n care se absoarbe, pierzndu-i autonomia, infraciunea mijloc. Teoria infraciunii unice mijloc-scop este neconvingtoare i evident greit, pentru c ignor existena a dou infraciuni de sine stttoare din care legiuitorul nu nelege s construiasc o unitate. Pe de alt parte, aplicarea acestei teorii ar duce la soluii inadmisibile n cazul n care infraciunea mijloc ar fi mai grav dect infraciunea scop (de exemplu, n cazul n care este ucis o persoan pentru a se ascunde un furt). b) Concursul ideal (formal) de infraciuni. n teoria dreptului penal i potrivit legii penale (art. 33 lit. b C. pen.), concursul de infraciuni mbrac forma concursului zis ideal sau formal atunci cnd n aciunea sau inaciunea svrit de o persoan, datorit mprejurrilor n care a avut loc i urmrilor pe care le-a produs, se gsesc realizate elementele constitutive ale dou sau mai multor infraciuni. Ceea ce caracterizeaz i difereniaz concursul ideal de concursul real este mprejurarea c cele dou sau mai multe infraciuni care l compun sunt svrite nu prin tot attea aciuni sau inaciuni, ca n cazul concursului real, ci printr-o singur aciune sau inaciune n care sunt comprimate elementele caracteristice obiective i subiective ale acestor infraciuni. Tratamentul sancionator al concursului de infraciuni Cazul concursului de infraciuni svrite de persoana fizic Sisteme de sancionare Persoana fizic ce svrete mai multe infraciuni demonstreaz, prin perseverena sa infracional, o periculozitate social care impune sisteme de sancionare adecvate, n msur s asigure realizarea ct mai eficace a funciilor i rolului preventiveducativ ale pedepsei, cu cele dou componente: constrngere i reeducare. n doctrina penal i n legislaia penal exist trei sisteme de sancionare a concursului de infraciuni, i anume: sistemul cumulului aritmetic, potrivit cruia instana de judecat stabilete pentru fiecare infraciune cte o pedeaps, dup care le adiioneaz i dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetic a acestora. Acest sistem este criticat i rar aplicat n legislaia unor state, ntruct este considerat rigid i excesiv de aspru (s-a susinut, printre altele, c, n cazul pedepselor privative de libertate, poate conduce la pedepse executabile care depesc durata de via a unui om); sistemul absorbiei, potrivit cruia, dup stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune concurent, pedepsele mai mici s fie absorbite n pedeapsa cea mai mare care urmeaz s fie executat. A fost criticat i acest sistem, susinndu-se, n esen, c este excesiv de blnd, inducnd infractorului impresia c infraciunile mai puin grave rmn nepedepsite i c, astfel, acest sistem reprezint o ncurajare, pentru infractorul care svrete o infraciune grav, s comit i alte infraciuni, mai puin grave, pentru care pedepsele vor fi absorbite n pedeapsa pentru infraciunea mai grav; sistemul cumulului juridic, potrivit cruia, dup stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune concurent, instana de judecat va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se poate aduga un spor. Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ, fix sau variabil, n aa fel nct s asigure o just
84

proporionalizare a pedepsei n fiecare caz concret. Acest sistem este cel mai frecvent prevzut n legislaiile statelor i este cel mai agreat n doctrina penal. Sistemul cumulului juridic este adoptat i de actualul Cod penal romn. Acest sistem, denumit al cumulului juridic cu spor facultativ i variabil, este unic pentru ambele forme ale concursului, avnd unele particulariti n raport cu felul i genul sanciunilor de drept penal. Vom prezenta n continuare modul n care este reglementat n actualul Cod penal i cum funcioneaz acest sistem. Aplicarea pedepsei principale n cazul concursului de infraciuni svrite de persoana fizic Sediul materiei este art. 34 din C.pen., care, potrivit recentei modificri, poart denumirea marginal de pedeapsa principal n caz de concurs de infraciuni svrite de persoana fizic. Potrivit art. 34 C.pen., n caz de concurs de infraciuni, se stabilete pedeapsa pentru fiecare infraciune n parte, iar dintre acestea, se aplic pedeapsa dup cum urmeaz: a) cnd s-au stabilit o pedeaps cu deteniune pe via i una sau mai multe pedepse cu nchisoare ori cu amend, se aplic pedeapsa deteniunii pe via; b) cnd s-au stabilit numai pedepse cu nchisoare, se aplic pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporit pn la maximul ei special, iar cnd acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la 5 ani; c) cnd s-au stabilit numai amenzi, se aplic cea mai mare, care poate fi sporit pn la maximul ei special, iar dac aest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la jumtate din acel maxim; d) cnd s-a stabilit o pedeaps cu nchisoare i o pedeaps cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii, la care se poate aduga amenda, n totul sau n parte; e) cnd s-au stabilit mai multe pedepse cu nchisoare i mai multe pedepse cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii, potrivit dispoziiei de la lit. b, la care se poate aduga amenda, potrivit dispoziiei de la lit. c. Prin aplicarea dispoziiilor din alineatul precedent, nu se poate depi totalul pedepselor stabilite de instan pentru infraciunile concurente. Din economia textului de lege menionat, rezult c aplicarea pedepsei principale se face n dou etape obligatorii, i anume: etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infraciune; etapa aplicrii pedepsei rezultante (care urmeaz a fi executat). Aplicarea pedepselor complementare Pedepsele complementare sunt cele artate n art. 53 pct. 2 C.pen. i urmeaz s fie examinate ntr-un alt capitol, destinat instituiei sanciunilor de drept penal. Sediul materiei pedepselor complementare, n cazul concursului de infraciuni, este art. 35 C.pen., care prevede urmtoarele: dac pentru una dintre infraciunile concurente s-a stabilit i o pedeaps complementar, aceasta se aplic alturi de pedeapsa nchisorii;
85

dac s-au stabilit mai multe pedepse complementare, de natur diferit sau chiar de aceeai natur, dar cu coninut diferit, acestea se aplic alturi de pedeapsa nchisorii; dac s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeai natur i cu acelai coninut, se aplic cea mai grea dintre acestea. Aplicarea msurilor de siguran Msurile de siguran au ca scop nlturarea unei stri de pericol i prentmpinarea svririi faptelor prevzute de legea penal (art. 111 C.pen.). n sfrit, teza ultim a alineatului 5, recent introdus la art. 35 C.pen., prevede c n cazul msurilor de siguran de aceeai natur i cu acelai coninut, luate conform art. 118 alin.1 lit.a-e C.pen., acestea se cumuleaz. Aceast tez se refer la msura de siguran a confiscrii speciale, n cazurile n care se impune luarea acestei msuri ntr-o cauz penal, fa de acelai infractor, a tuturor lucrurilor produse prin fapta penal svrit; a celor care au servit sau care au fost destinate s serveasc la svrirea infraciunii; a celor date pentru a determina svrirea infraciunii sau pentru a-l rsplti pe infractor; a celor dobndite n mod vdit prin svrirea infraciunii, precum i a celor deinute contra dispoziiilor legale. Contopirea pedepselor pentru infraciuni concurente svrite de persoana fizic n cazul n care toate infraciunile care alctuiesc concursul fac obiectul aceluiai dosar penal, care se judec deodat, n faa aceleiai instane, stabilirea i aplicarea sanciunilor de drept penal se realizeaz potrivit textelor art. 34 i 35 C.pen., mai sus examinate. Exist ns cazuri cnd acelai infractor este judecat pentru infraciuni concurente, n cauze diferite, la termene diferite, de aceeai instan ori de instane diferite. Asemenea situaii se ntlnesc n practic, destul de frecvent, deoarece nu toate infraciunile sunt descoperite i instrumentate n acelai timp i n aceeai cauz penal. n asemenea cazuri, operaiunea prin care se realizeaz aplicarea dispoziiilor referitoare la sancionarea concursului de infraciuni poart denumirea de contopire a pedepselor. Aadar, contopirea pedepselor reprezint acea operaiune prin care instana de judecat face aplicarea dispoziiilor legale privind sancionarea concursului de infraciuni, n cazul unor condamnri separate pentru infraciuni concurente. Sediul materiei este art. 36 din actualul Cod penal. Denumirea marginal a acestui text, recent modificat, este urmtoarea: Contopirea pedepselor pentru infraciuni concurente svrite de persoana fizic. Modificarea a fost impus de introducerea n Codul penal a persoanei juridice, ca un nou subiect activ al infraciunii i al rspunderii penale. Potrivit reglementrii din acest text de lege, operaia de contopire se poate realiza, dup cum urmeaz, n dou ipoteze: cnd infractorul, condamnat definitiv pentru una sau mai multe
86

infraciuni, este judecat ulterior pentru alte infraciuni concurente. ntr-o asemenea situaie, instana care judec ultimele infraciuni concurente va stabili cte o pedeaps pentru fiecare infraciune din cele deduse judecii ulterioare, iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior i, n final, va aplica pedeapsa cea mai grea, potrivit prevederilor art. 34 C.pen. n cazul n care au fost aplicate i pedepse complementare ori msuri de siguran, instana va face i aplicarea art. 35 C.pen. Trebuie menionat c, dac pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor, ele vor fi descontopite, vor fi repuse fiecare n individualitatea lor i apoi vor fi recontopite, mpreun cu noile pedepse, cu aplicarea unui spor cel puin egal cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotrre judectoreasc definitiv i dobndise autoritate de lucru judecat); cnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infraciunile concurente, ns prin hotrri judectoreti diferite. n asemenea situaii, instana nvestit cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopi pedepsele contopite anterior, va nltura sporurile aplicate i va repune pedepsele n individualitatea lor, iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor, aplicnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infraciunile concurente, la care va trebui s aplice un spor cel puin egal cu cel mai mare care a fost nlturat la descontopire. Evident c atunci cnd instana stabilete sporul pentru ntreaga pluralitate de infraciuni, va trebui s evalueze att numrul, ct i natura pedepselor stabilite anterior i care reflect gradul de pericol social al infraciunilor judecate anterior definitiv. n ipoteza n care condamnatul a executat integral sau n parte pedeapsa aplicat prin hotrrea judectoreasc anterioar, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infraciunile concurente, aa cum prevd dispoziiile art. 36 alin. 3 C.pen. n situaia n care pedeapsa deteniei pe via a fost comutat sau nlocuit cu pedeapsa nchisorii, aceasta se va contopi dup aceleai reguli mai sus artate (art. 36 alin. 4 C.pen.). Situaii speciale n cazul n care, dup contopirea pedepselor, intervine amnistia sau graierea, se va proceda dup cum urmeaz: amnistia i, respectiv, graierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultant, ci la fiecare infraciune concurent i, respectiv, la fiecare pedeaps; cnd actul de amnistie sau graiere este incident numai unora dintre infraciuni ori dintre pedepse, se va dispune descontopirea pedepselor, care vor fi repuse n individualitatea lor i, apoi, se va aplica amnistia ori graierea, dup care pedepsele rmase executabile se vor recontopi i, bineneles, se va reaprecia sporul (dac rmne de executat numai o singur pedeaps, sporul va fi nlturat, iar dac nu se mai execut majoritatea pedepselor, sporul iniial va putea fi redus i chiar nlturat). Contopirea pedepselor pentru infraciuni concurente svrite de persoana juridic Potrivit art. 401, recent introdus prin ultima modificare a Codului penal, n caz de concurs de infraciuni svrite de persoana juridic, se stabilete pedeapsa amenzii
87

pentru fiecare infraciune n parte i se aplic amenda cea mai mare, care poate fi sporit pn la maximul special, prevzut n art. 711 alin. 2 sau 3, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la o treime din acel maxim. n ipoteza n care o persoan juridic definitiv condamnat este judecat ulterior pentru o infraciune concurent, precum i atunci cnd, dup ce o hotrre de condamnare a rmas definitiv, se constat c persoana juridic suferise i o alt condamnare definitiv, pentru o infraciune concurent, instana va proceda conform dispoziiilor art. 401, mai sus artate. Referitor la modul n care se aplic pedepsele complementare i msurile de siguran luate fa de o persoan juridic pentru infraciuni concurente, art. 401, n alin. 3, C. pen. prevede c sunt aplicabile dispoziiile art. 35, referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse i msuri n cazul persoanei fizice. Top of the Document 3. Recidiva A. Noiune i caracterizare. Recidiva este o alt form de baz a pluralitii de infraciuni, care const n svrirea din nou a unei infraciuni, de ctre o persoan care a fost condamnat definitiv pentru o alt infraciune. Ceea ce caracterizeaz recidiva este deci mprejurarea c pluralitatea de infraciuni svrite de aceeai persoan este realizat ntr-un anumit mod, i anume: dup ce fptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infraciune (eventual, pentru dou sau mai multe infraciuni), mai svrete ulterior, nainte de a ncepe executarea pedepsei, n timpul executrii acesteia ori n stare de evadare sau dup ce a executat pedeapsa, una sau eventual mai multe infraciuni, n anumite condiii. Deosebirea evident fat de concursul de infraciuni o constituie intervenia unei hotrri judectoreti definitive de condamnare, n dispreul creia infractorul continu activitatea infracional, svrind din nou o infraciune sau mai multe. Aceast deosebire dintre autorul unui concurs de infraciuni i acela al unei recidive este dublat de o deosebire esenial, care const n periculozitatea celui care recidiveaz. Prin svrirea uneia sau mai multor noi infraciuni, dup ce a fost condamnat definitiv pentru o alt sau alte infraciuni, acest infractor atrage atenia c este incorigibil i, deci, c prezint un grad mare de pericol pentru societate. Aceast mprejurare determin pe planul dreptului penal necesitatea elaborrii unor msuri de aprare specifice. Este de reinut, n acest sens, c existena recidivei st la baza distinciei ce se face ntre infractorul primar i infractorul recidivist. Denumirea de infractor primar este dat infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau, eventual, pentru un concurs de infraciuni, precum i celui care a mai fost condamnat, ns condamnarea nu ndeplinete condiiile cerute de lege pentru existena strii de recidiv. n mod corespunztor, denumirea de infractor recidivist este dat infractorului care a mai fost condamnat i care, dup condamnarea definitiv sau dup executarea pedepsei, svrete din nou o infraciune, n condiiile cerute de lege pentru existena strii de recidiv. Distincia ntre infractorii primari i infractorii recidiviti este important,
88

fiindc legea penal prevede un tratament sancionator mai sever pentru infractorul recidivist. Infractorii recidiviti sunt, apoi, exceptai, de regul, de la beneficiul unor acte de clemen (amnistie, graiere) i sunt prevzute n lege i alte condiii restrictive n privina acestora, referitor la liberarea lor condiionat, precum i la obinerea reabilitrii. B. Structura. Existena unei condamnri definitive a infractorului, ca trstur caracteristic a recidivei, determin o anumit structurare a infraciunilor care alctuiesc aceast form a pluralitii. Aa cum am artat, conceptul de recidiv este condiionat de: existena unei condamnri definitive a infractorului pentru una ori mai multe infraciuni svrite anterior; svrirea din nou de ctre acesta a unei infraciuni. Condamnarea definitiv i infraciunea svrit din nou apar, aadar, ca elemente constitutive ale strii de recidiv. Acestor dou elemente n teoria dreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidivei. Primul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnare definitiv la o pedeaps privativ de libertate, iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din svrirea din nou a unei infraciuni. Cei doi termeni ai recidivei sunt ei nii susceptibili de numeroase variaiuni, se pot prezenta sub forme diferite, determin la rndul lor o anumit configuraie a strii de recidiv. Astfel, de exemplu, primul termen al recidivei poate fi o hotrre definitiv de condamnare la pedeapsa nchisorii variabil ca durat, este posibil ca hotrrea s nu fie pus nc n executare, s se afle n curs de executare sau ca pedeapsa s fie n ntregime executat sau considerat ca executat, hotrrea de condamnare poate fi pronunat uneori de ctre o instan judectoreasc strin, pedeapsa solicitat poate privi o singur infraciune sau un concurs de infraciuni etc. La rndul su, cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din svrirea unei infraciuni de gravitate diferit, de acelai fel cu infraciunea sau infraciunile svrite anterior sau diferit de acestea, la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etc. Reglementarea recidivei a trebuit s in seama de trsturile eseniale i de variaiunile pe care le prezint cei doi termeni ai recidivei. C. Modaliti ale recidivei n cazul persoanei fizice. n teoria dreptului penal s-a dat denumirea de modaliti ale recidivei felului n care se prezint n concret recidiva n raport cu variaiunile la care sunt supui cei doi termeni ai recidivei. Cunoaterea acestor modaliti este important pentru mai buna cunoatere a nsei reglementrilor legale privind recidiva. Cele mai cunoscute dintre modalitile recidivei sunt: a) Recidiva dup condamnare (denumit i recidiv postcondamnatorie sau recidiva fictiv) i recidiva dup executare (denumit i recidiva postexecutorie sau recidiv real). Se consider recidiv dup condamnare svrirea din nou a unei infraciuni mai nainte ca infractorul s fi executat n ntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai nainte ca pedeapsa s fi fost eventual
89

considerat ca executat. Dimpotriv, recidiva se consider dup executare atunci cnd svrirea din nou a unei infraciuni are loc dup ce infractorul a executat n ntregime pedeapsa anterioar sau dup ce aceasta a fost considerat ca executat n ntregime. ntre cele dou modaliti exist nu numai o deosebire formal, dar i o deosebire de fond, decurgnd din caracterul specific al recidivei dup executare, care dovedete c cel condamnat nu s-a reeducat sub influena pedepsei, spre deosebire de recidiva dup condamnare, la care proba incorigibilitii prin pedeaps nu este fcut. Pornind de la aceast deosebire, unii autori au dat denumirea de real recidivei dup executare i fictiv sau formal, recidivei dup condamnare. Denumirile acestea nu sunt ns justificate, deoarece i recidiva dup condamnare este tot aa de real ca i recidiva dup executare. Recidiva dup condamnare este i ea o dovad a perseverenei infracionale a infractorului, care, n dispreul unei condamnri definitive pronunate mpotriva sa, svrete totui din nou o infraciune. De aceea, este admis c recidiva poate exista n ambele modaliti, diferenierea dintre ele determinnd numai o oarecare deosebire de tratament. b) Recidiva general i recidiva special. Recidiva este denumit general atunci cnd infraciunile svrite, adic infraciunea pentru care s-a pronunat condamnarea definitiv, i infraciunea svrit din nou sunt diferite ca gen sau specie, recidiva nefiind condiionat de o asemnare ntre infraciunile ce intr n compunerea celor doi termeni. Dimpotriv, recidiva este special atunci cnd ntre infraciunile respective exist asemnare, adic ele sunt de aceeai natur. Recidiva special este considerat mai periculoas, ea dovedind o anume specializare a infractorului i deci o perseveren infracional. c) Recidiva absolut i recidiva relativ. Recidiva este denumit absolut atunci cnd existena ei nu este condiionat de gravitatea primei condamnri i relativ atunci cnd pedeapsa anterioar este de o anumit gravitate i dovedete perseverena infracional a infractorului. d) Recidiva mare i recidiva mic. La recidiva mare, primul termen l constituie o condamnare la o pedeaps de o gravitate mai mare, care relev prin ea nsi periculozitatea infractorului care persevereaz, n aceste condiii, svrind noi infraciuni. Din contr, denumirea de mic recidiv a fost atribuit recidivei la care primul termen este format nu din una singur, ci din mai multe condamnri la pedepse mici, ce nu depesc o anume gravitate, considerndu-se c numai dup mai multe condamnri la pedepse mai uoare infractorul relev acea periculozitate specific recidivistului. e) Recidiva temporar i recidiva perpetu. Distincia are n vedere intervalul de timp, de la condamnare sau de la executarea pedepsei, n care trebuie s se svreasc din nou o infraciune pentru a exista recidiv. Din acest punct de vedere, recidiva este perpetu atunci cnd se realizeaz, indiferent de intervalul la care s-ar svri din nou o infraciune, i temporar atunci cnd se realizeaz numai dac svrirea din nou a unei infraciuni a avut loc nluntrul unui anumit
90

termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare. Este admis n general recidiva temporar. f) Recidiva cu efect unic i recidiva cu efecte progresive. Distincia are n vedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infraciunea svrit n aceast stare. Recidiva cu efect unic este aceea ale crei efecte sunt aceleai ori de cte ori s-ar repeta starea de recidiv. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale crei consecine se agraveaz progresiv, cu fiecare nou recidiv. g) Recidiva teritorial i recidiva internaional. Recidiva se numete teritorial atunci cnd existena ei este condiionat de cerina ca primul su termen s fie o hotrre de condamnare pronunat de o instan naional, spre deosebire de recidiva zis internaional, la care primul termen poate fi o condamnare pronunat n strintate. Admiterea recidivei internaionale implic recunoaterea hotrrilor judectoreti strine i este determinat de necesitatea cooperrii internaionale n lupta cu criminalitatea. D. Reglementarea recidivei n legea penal n vigoare n cazul persoanei fizice. n reglementarea instituiei recidivei n dreptul nostru penal au fost avute n vedere modalitile sus-examinate. Reglementarea se face prin dispoziiile din art. 37-39 C.pen., modalitile principale ale recidivei fiind recidiva dup condamnare, recidiva dup executare i mica recidiv, care poate fi dup condamnare sau dup executare. a) Recidiva dup condamnare. Denumirea marginal a art. 37, sediul materiei pentru instituia recidivei, a fost modificat recent, avnd denumirea recidiva n cazul persoanei fizice. Aceast modificare a fost impus de introducerea n Codul penal a persoanei juridice, ca un nou subiect activ al infraciunii i al rspunderii penale. Potrivit dispoziiilor art. 37 alin. l lit. a C. pen., exist recidiv pentru persoana fizic atunci cnd, dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevzut de lege pentru a doua infraciune este nchisoarea mai mare de un an. Din analiza dispoziiei legale, rezult condiiile prevzute de lege pentru existena recidivei n aceast modalitate. Astfel, cu privire la primul termen se cer ndeplinite urmtoarele condiii: s existe o hotrre definitiv de condamnare a infractorului la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni. Dac hotrrea nu era definitiv n momentul svririi celei de-a doua infraciuni, nu va exista recidiv, ci concurs de infraciuni. De asemenea, dac pedeapsa nu este nchisoarea mai mare de 6 luni, ci de 6 luni sau mai mic, iari nu va exista recidiv. Pedeapsa prevzut n hotrrea de condamnare poate fi aplicat de instan pentru o singur infraciune sau pentru un concurs de infraciuni. n acest din urm caz, este vorba de pedeapsa rezultat, care trebuie s fie mai mare de 6 luni, chiar dac pedepsele stabilite pentru infraciunile concurente, luate separat, nu depesc nici una durata
91

de 6 luni. Poate constitui primul termen al recidivei dup condamnare, ca de altfel i al recidivei dup executare, chiar i o hotrre de condamnare pronunat n strintate. Aceasta rezult din dispoziia din alin. 2 al art. 37 C. pen., care prevede c pentru stabilirea strii de recidiv, n aceste cazuri, se poate ine seama i de hotrrea de condamnare pronunat n strintate, pentru o fapt prevzut i de legea romn, dac acea hotrre a fost recunoscut potrivit dispoziiilor legii. Aceste dispoziii sunt cele din art. 519 i urm. C. pr. pen. Legea noastr penal consacr, aadar, aa-numita recidiv internaional; hotrrea de condamnare s fi fost pronunat pentru o infraciune svrit cu intenie. Aceast condiie rezult din dispoziia prevzut n art. 38 alin. l lit. a C. pen., dispoziie introdus prin Legea nr. 6/1973 de modificare a Codului penal, care prevede c la stabilirea strii de recidiv nu se ine seama de hotrrile de condamnare privitoare la infraciunile svrite din culp. Prin prevederea acestei condiii a fost subliniat trstura caracteristic a recidivei, aceea de a exprima perseverena infracional a infractorului recidivist, perseveren care nu este posibil dect n cazul infraciunilor cu intenie; hotrrea de condamnare s nu fie dintre acelea n care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea strii de recidiv. Legea prevede n art. 38 C. pen. o serie de cazuri n care o hotrre de condamnare definitiv nu poate constitui primul termen al recidivei. Potrivit acestor dispoziii, la stabilirea strii de recidiv nu se ine seama de hotrrile de condamnare privitoare la: infraciunile svrite n timpul minoritii. Aceast dispoziie are raiunea de a-l degreva pe minor, n viitor, de urmrile prejudiciabile ale unor fapte svrite n perioada minoritii, cnd personalitatea sa era n curs de formare; infraciunile svrite din culp. Aceast dispoziie a fost introdus prin infraciunile amnistiate. Amnistia fiind o cauz care nltur rspunderea penal a fptuitorului pentru infraciunea svrit (art. 119 C. pen.), este firesc ca hotrrea de condamnare privitoare la o infraciune amnistiat s nu mai poat constitui primul termen al recidivei; faptele nu mai sunt prevzute ca infraciuni de legea penal. Dup cum este tiut, dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nou face s nceteze toate consecinele penale ale hotrrii judectoreti, pronunate n baza legii vechi cu privire la acea fapt (art. 12 C. pen.). Printre consecinele penale ale dezincriminrii faptei, nlturate prin intrarea n vigoare a legii noi, dezincriminatoare este i aceea ca hotrrea de condamnare pronunat pentru fapta dezincriminat s nu poat constitui primul termen al recidivei. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei, pentru existena recidivei dup condamnare este necesar ndeplinirea urmtoarelor condiii: infractorul s svreasc din nou o infraciune cu intenie. Nu se cere ca infraciunea s fie de aceeai natur ca aceea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. Legea consacr deci aa-numita recidiv general.
92

Infraciunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poate consta n participarea la svrirea acestora ca autor, instigator sau complice (art.144 C.pen.). Este necesar, ns, ca infraciunea svrit din nou s fie intenionat, adic s fie svrit cu intenie direct, indirect sau depit (praeterintenie). Aceast cerin, introdus prin modificarea din 1973 a Codului penal, are ca scop restrngerea sferei recidivei la infraciunile svrite cu intenie, fiindc numai n cazul svririi acestora se poate vorbi de perseverena infracional a recidivistului. n ce privete asimilarea inteniei depite cu intenia direct sau indirect ca o condiie pentru existena att a primului termen, ct i a celui de-al doilea termen al recidivei, aceasta se justific prin mprejurarea c primum delictum din compunerea infraciunii praeterintenionate este svrit cu intenie i el st la baza rezultatului mai grav, chiar dac acesta este produs din culp; pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea svrit din nou s fie nchisoarea mai mare de un an. Aceast cerin, prevzut prin modificarea Codului penal din 1973, are i ea ca scop restrngerea sferei recidivei la infraciuni de o anumit gravitate. Legea are n vedere pedeapsa prevzut de lege pentru noua infraciune n configuraia tipic a acesteia, sau, dup caz, ntr-o variant agravat sau atenuat. Maximul special al pedepsei nchisorii pentru aceast infraciune trebuie s depeasc un an. Spre deosebire deci de primul termen, a crui gravitate se exprim n pedeapsa aplicat de instana judectoreasc, gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprim n pedeapsa prevzut de lege. Dac aceast pedeaps este nchisoarea de un an sau mai mic ori amend, infraciunea svrit nu poate constitui al doilea termen al recidivei. Pedeapsa ce se ia n considerare este aceea prevzut delege pentru infraciunea tip, chiar dac infraciunea svrit din nou are forma tentativei; infraciunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dup condamnare trebuie s fie svrit nainte de nceperea executrii pedepsei anterioare, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare. Noua infraciune trebuie s fie svrit deci n intervalul cuprins ntre data rmnerii definitive a hotrrii de condamnare i data la care pedeapsa este n ntregime executat sau considerat ca executat. Nu intereseaz deci dac hotrrea anterioar a fost sau nu pus n executare, dac executarea pedepsei a fost suspendat condiionat sau dac s-a dispus obligarea condamnatului la munc corecional, dac condamnatul se afl n penitenciar, n stare de libertate condiionat sau n stare de evadare. Cel de-al doilea termen al recidivei const din svrirea unei singure infraciuni, care ndeplinete condiiile prevzute de lege. b) Recidiva dup executare. Aceast modalitate a recidivei este reglementat prin dispoziia din art. 37 alin. l lit. b C. pen. care prevede c exist recidiv i atunci cnd, dup executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, dup graierea total a restului de pedeaps, ori dup mplinirea termenului de prescripie a executrii unei asemenea pedepse, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de un an. Recidiva dup executare nu
93

se deosebete, deci, n esen, de recidiva dup condamnare dect prin mprejurarea c svrirea din nou a unei infraciuni are loc dup ce infractorul a executat n ntregime pedeapsa anterioar sau dup ce aceasta a fost considerat ca executat. Reabilitarea fiind o cauz care nltur consecinele condamnrii, printre care i starea de recidiv, este firesc ca o condamnare, n privina creia a intervenit reabilitarea de drept (art. 134, 86, 62 alin. 6 C. pen.) sau reabilitarea judectoreasc (art. 135 i urm. C. pen.), s nu mai poat constitui primul termen al recidivei. Legea prevede ns c acelai efect l produce i mplinirea termenelor de reabilitare. Este vorba de termenele a cror mplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor dup mplinirea crora este posibil reabilitarea judectoreasc (art. 135 C. pen.). Legiuitorul a considerat c dup trecerea acestor termene de la executarea pedepsei, termene n cursul crora fostul condamnat nu a svrit din nou o infraciune, nu se mai poate vorbi de o perseveren infracional caracteristic recidivei. Legea noastr penal nu admite deci aa-numita recidiv perpetu, consacrnd, dimpotriv, recidiva temporar. Cu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei dup executare, legea prevede aceleai condiii ca i la recidiva dup condamnare. Infraciunea svrit din nou poate fi de orice natur, ns trebuie s fie svrit cu intenie, iar pedeapsa prevzut de lege pentru aceast infraciune trebuie s fie nchisoarea mai mare de un an. Svrirea infraciunii trebuie s aib loc dup data terminrii executrii pedepsei, dup data publicrii decretului de graiere total sau a restului de pedeaps sau, respectiv, dup data la care s-a mplinit termenul de prescripie a executrii pedepsei anterioare. c) Recidiva mic. Potrivit dispoziiei din art. 37 alin. l lit. c C. pen., exist recidiv i atunci cnd dup condamnarea la cel puin trei pedepse cu nchisoare pn la 6 luni sau dup executare, dup graierea total sau a restului de pedeaps, ori dup prescrierea executrii a cel puin trei asemenea pedepse, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de un an. Legea reglementeaz deci aa-numita mic recidiv, care se deosebete de marea recidiv prin structura primului termen, care este multiplu. Recidiva mic poate exista fie ca recidiv dup condamnare, fie ca recidiv dup executare. Pentru existena primului termen al recidivei mici, legea prevede urmtoarele condiii: s existe cel puin trei condamnri definitive, fiecare dintre ele la pedeapsa nchisorii de 6 luni sau mai mic (recidiv dup condamnare) sau infractorul s fi executat n ntregime ori s fi beneficiat de graierea total sau a restului de pedeaps ori de prescripia executrii a cel puin trei asemenea pedepse (recidiv dup executare). Dac sunt mai puin de trei condamnri sau dac acestea nu se refer la pedepse cu nchisoare, nu poate exista primul termen al recidivei; toate cele trei infraciuni pentru care au fost pronunate pedepsele respective s fie svrite cu intenie, ca i n cazul celorlalte modaliti ale recidivei i tot pentru a se dovedi perseverena infracional a infractorului
94

recidivist; s nu existe vreunul din cazurile prevzute n art. 38 alin. l i 2 C. pen., n care condamnarea anterioar nu poate constitui primul termen al recidivei. n ce privete cel de-al doilea termen al micii recidive, condiiile cerute pentru existena sa sunt aceleai ca i n cazul marii recidive. Se cere ca infraciunea svrit din nou, care poate fi diferit ca natur de celelalte (cel puin trei) svrite anterior, s fie comis cu intenie, iar pedeapsa prevzut de lege pentru aceast infraciune s fie nchisoarea mai mare de un an. Starea de recidiv constituie o cauz de agravare a pedepsei, n oricare dintre modalitile prevzute de lege. Recidiva n cazul persoanei juridice Noul text al art. 402, recent introdus n Codul penal, prevede c exist recidiv pentru persoana juridic n urmtoarele cazuri: cnd, dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie, iar amenda pentru infraciunea anterioar nu a fost executat; cnd, dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie, iar amenda pentru infraciunea anterioar a fost executat sau considerat ca executat. Tratamentul sancionator al recidivei persoanei juridice Potrivit art. 402 alin.2 din C.pen., n cazul recidivei prevzut n alin. 1 lit.a, amenda stabilit pentru infraciunea svrit ulterior i amenda aplicat pentru infraciunea anterioar se contopesc, potrivit art. 401 alin. 1 i 3, cu precizarea c sporul prevzut de art. 401 alin.1 poate fi mrit pn la jumtate. n ipoteza n care amenda anterioar, aplicat persoanei juridice a fost executat n parte, contopirea se face ntre amenda ce a mai rmas de executat i amenda aplicat pentru infraciunea svrit ulterior (art. 402 alin.3 C.pen.). Pentru cea de a doua modalitate a recidivei, prevzut n art. 402 alin. 1 lit.b, se aplic pedeapsa amenzii pn la maximul special, prevzut n art. 711alin. 2 sau 3, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la dou treimi din acel maxim. Ultimul alineat al art. 402 C.pen. soluioneaz i situaia n care, dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare a persoanei juridice i mai nainte ca amenda s fi fost executat sau considerat ca executat, se descoper c persoana juridic condamnat se afl n stare de recidiv. n asemenea situaii, textul prevede c instana va aplica dispoziiile din alin. 2 ale art. 402 C.pen., n cazul recidivei prevzute n alin. 1 lit. a, iar n cazul recidivei prevzute n alin. 1 lit. b, va face aplicarea dispoziiilor din alin. 4 ale aceluiai text. Top of the Document 4. Pluralitatea intermediar A. Noiune i caracterizare. Exist pluralitate intermediar de infraciuni atunci cnd, dup condamnarea definitiv a infractorului pentru o infraciune
95

svrit anterior, acesta comite din nou o infraciune, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii sau n stare de evadare, i nu sunt ndeplinite condiiile cerute de lege pentru existena strii de recidiv. Este vorba, aadar, de o pluralitate de infraciuni care nu constituie concurs de infraciuni, deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infraciune (sau pentru un concurs de infraciuni) i apoi, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare, deci nainte de executarea n ntregime a pedepsei, svrete din nou o infraciune. Aceeai pluralitate de infraciuni, astfel realizat, nu constituie nici stare de recidiv, deoarece nu sunt ndeplinite condiiile cerute de lege pentru existena recidivei. ntr-adevr, din reglementarea legal a recidivei s-a putut constata c existena unei condamnri definitive a infractorului, considerat drept criteriu de deosebire ntre concursul de infraciuni i recidiv, nu este suficient pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infraciuni ca recidiv. Pe lng cerina unei condamnri definitive, legea prevede i anumite condiii att cu privire la primul termen al recidivei, ct i cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia, iar nendeplinirea acestor condiii duce la inexistena strii de recidiv. Astfel, de exemplu, dac condamnarea anterioar, indiferent de durata pedepsei, este privitoare la o infraciune svrit din culp sau, dei privete o infraciune intenionat, pedeapsa aplicat este nchisoarea de 6 luni sau o pedeaps mai uoar, nu poate exista stare de recidiv. De asemenea, n cazul n care este realizat primul termen al recidivei, dar infraciunea svrit din nou este o infraciune din culp, sau dei este o infraciune svrit cu intenie pedeapsa pe care legea o prevede este nchisoarea de 6 luni sau mai mic, iari nu exist recidiv. Toate aceste cazuri formeaz o situaie intermediar ntre concursul de infraciuni i recidiva dup condamnare, o pluralitate de infraciuni care, contrar dispoziiei art. 32 C. pen., nu constituie nici concurs de infraciuni, nici recidiv. B. Consecine juridice. Trsturile caracteristice pluralitii intermediare impun o reglementare special a consecinelor juridice pe care le antreneaz n legtur cu stabilirea i aplicarea pedepsei n asemenea situaii. Sub acest aspect, art. 40 din actualul Cod penal prevede c, pentru pluralitatea intermediar, pedeapsa se aplic potrivit regulilor de la concursul de infraciuni. Top of the Document

(capitolul I/4 din bibliografie)

Cauzele care nltur caracterul penal al faptei prevzute de legea penal


A. Legitima aprare B. Starea de necesitate C. Constrngerea fizic si constrngerea moral D. Cazul fortuit E. Iresponsabilitatea
96

F. Betia fptuitorului G. Minoritatea H. Eroarea de fapt

LEGITIMA APARARE Notiune si caracterizare Legitima aparare este o cauza care exclude caracterul penal al faptei datorita lipsei de vinovatie in conditiile in care aceasta este savarsita. Potrivit art. 44 c.p. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un act material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprjurarile in care s-a produs atacul Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana impotriva unui atac ce pune in pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta determinata de necesitatea apararii valorilor sociale periclitate. Conditiile legitimei aparari A. Conditiile atacului. Atacul sau agresiunea este o comportare violenta a omului, o atitudine ofensiva ce se materializeaza de regula intr-o actiune indreptata impotriva valorilor sociale ocrotite.Pentru a da nastere unei aparari legitime atacul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust; atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotriva unui interes obstesc; atacul sa puna in pericol grav valorile sociale ocrotite. 1. Atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust. a) Atacul sa fie material. Un atac este material cand se obiectivizeaza prin actiuni fizice, menite sa pericliteze in substanta sa fizica valorile sociale octorite. Si actiunea poate reprezenta un atac material, caci permite altor forte sa pericliteze fizic valorile sociale ocrotite. b) Atacul sa fie direct. Atacul este direct cand se indreapta si creeza un pericol nemijlocit pentru valoarea sociala ocrotita. Atacul este direct, s-a sustinut in literatura juridica, si atunci cand vizeaza una din valorile sociale aparate chiar daca nu are un contact nemijlocit cu acea valoare.
97

Atacul nu este direct daca intre agresor si victima se afla un obstacol (poarta inchisa, usa inchisa, zid, gard etc.), care face ca atacul sa nu creeze un pericol pentru valoarea sociala ocrotita. Atacul nu este direct daca intre agresor si valoarea ocrotita exista o distanta mai mare de spatiu. Spre ex.: nu este un atac direct un atac deslantuit de la o distanta de 100 m cu o secure. c) Atacul sa fie imediat. Atacul este imediat cand pericolul pe care-l reprezinta pentru valoarea sociala s-a ivit, este actual sau este pe cale sa se iveasca (pericol iminent). Deci atacul este imediat atunci cand este dezlantuit sau este pe cale sa se dezlantuie. Caracterul imediat al atacului vizeaza raportul in timp intre atac si obiectul vizat. Caracterul imediat al atacul este reliefat in intervalul scurs intre inceputul atacul si momentul ivirii pericolului. Cand intervalul este mare exista posibilitatea inlaturarii pericolului prin alte mijloace, atacul nu mai este imediat si nu se justifica savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Caracterul imediat al atacului presupune deci iminenta lui (cand este pe cale sa se dezlantuie) cat si declansarea lui. Atacul iminent trebuie sa fie real, obiectiv si nu presupune ca acesta este pe cale sa se dezlantuie. Atacul imediat este atacul din momentul declansarii si pana in momentul consumarii acestuia, perioada in care apararea este legitima. d) Atacul sa fie injust, adica sa nu aiba temei legal in baza caruia se efectueaza. Atacul este just si nu poate da nastere unei aparari legitime daca consta dintr-o activitate prevazuta sau permisa de lege: spre ex.: nu reprezinta un atac injust impotriva libertatii, arestarea unei persoane pe baza mandatului de arestare. Atacul permis sau ordonat de lege isi pastreaza caracterul just atata timp cat este efectuat in limitele prevazute de lege. Impotriva unui atac dezlantuit de un iresponsabil se va riposta in stare de necesitate, daca cel ce riposteaza cunoaste starea de iresponsabilitate a agresorului si deci va trebui sa comita fapta prevazuta de legea penala numai daca nu putea inlatura altfel pericolul. Daca cel ce face apararea nu cunoaste starea de iresponsabil a agresorulu el va riposta in legitima aparare inlaturand pericolul prin mijloacele pe care le considera eficiente, nefiind obligat sa caute o solutie mai putin periculoasa. In acest caz legitima aparare va veni in concurs cu eroarea de fapt. 2. Atacul sa fie indreptat impotriva persoanei care se apara, ori impotriva alteia sau impotriva unui interes public. Atacul se indreapta impotriva persoanei, a drepturilor acesteia susceptibile de a fi atacate direct, material, imediat si injust. Aceste drepturi ale persoanei pot privi: viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, onoarea, averea. Atacul indreptat impotriva unui interes, public justifica o aparare legitima. Interesul public poate consta intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o organizatie publica. 3. Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul public.Caracterul grav al pericolului care ar ameninta valorile ocrotite se apreciaza in funtie de intensitatea acestuia, de urmarile ireparabile ori greu de remediat care s-ar produce in cazul in care nu s-ar interveni.
98

(Spre ex.: pierderea vietii, cauzarea unei vatamari corporale, distrugerea unor bunuri importante etc.). B. Conditiile apararii. Pentru a fi legitima, apararea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala; sa fie precedata de atac; sa fie indreptata impotriva agresorului, sa fie necesara pentru inlaturarea atacului, sa fie proportionala cu atacul. 1. Apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala. Daca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se cerceteaza conditiile in care aceasta a avut loc, daca sunt indeplinite conditiile cu privire la atac pentru a putea decide daca a fost savarsita in legitima aparare. 2. Apararea sa fie precedata de atac. Aceasta conditie are in vedere desfasurarea apararii dupa inceputul atacului cand acesta devine actual. Simpla presupunere ca agresorul va deslantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima. 3. Apararea sa se indrepte impotriva agresorului pentru a inceta atacul si a salva valorile periclitate. Apararea se poate indrepta impotriva vietii, sanatatii, libertatii agresorului, dar nu impotriva bunurilor sale. Apararea indreptata din eroare impotriva altei persoane decat a agresorului va duce la inlaturarea caracterului penal al faptei si pe cauza erorii de fapt coroborata cu legitima aparare cu care vine in concurs. 4. Apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului.Necesitatea apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care aceasta poate fi facuta cat si sub raportul intensitatii. Apararea este necesara si atunci cand infractiunea s-a consumat, dar exista posibilitatea inlaturarii ori diminuarii efectelor 5. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Aceasta conditie ce priveste proportionalitatea dintre atac si aparare se degaja din dispozitiile art. 44 al c.p. Proportionalitatea dintre aparare si atac nu este de ordin matematic si nu presupune echivalenta mijloacelor. Proportionalitatea apararii cu gravitatea atacului respectarea unei echivalente intre actul de aparare si cel de atac, astfel ca la un atac indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o fapta de aparare ce priveste integritatea corporala a agresorului. Daca apararea este vadit disproportionata fata de gravitatea atacului si de imprejurarile in care acesta a avut loc, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei aparari. C. Depasirea limitelor legitimei aparari Depasirea limitelor legitimei aparari poate constitui tot legitima aparare cand se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei. Este asa numitul exces justificat.
99

Pentru existenta excesului justificat se cer indeplinite conditiile cu privire la atac, conditiile cu privire la aparare pentru existenta legitimei aparari cu deosebirea ca fapta in aparare a depasit marginile unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire intemeiata pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul. Determinarea starii de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor imprejurarilor de fapt in care s-a produs atacul, conditia psiho-fizica a celui ce face apararea. Daca depasirea limitelor legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare sau temere, fapta nu mai este considerata savarsita in legitima aparare ci este infractiune savarsita in circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. a c.p. Excesul de data aceasta este scuzabil. Efectele legitimei aparari Fapta savarsita in stare de legitmima aparare nu este infractiune pentru ca ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei. Faptuitorul a fost constans de necesitatea inlaturarii agresiunii care punea in pericol grav valorile sociale ocrotite si nu a actionat cu vointa libera. Fapta savarsita in legitma aparare nu este infractiune si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. In general se apreciaza ca fapta savarsita in legitima aparare propriu-zisa nu are caracter ilicit si nu poate atrage nici o alta raspunderea juridica. In cazul excesului justificat (art. 44 al. 3 c.p.) raspunderea civila nu este inlaturata intotdeauna. Cand legitima aparare vine in concurs cu alte cauze inlatura caracterul penal al faptei, raspunderea civila poate interveni, tocmai pentru astfel de cauze. Top of the Document

STAREA DE NECESITATE Potrivit dispozitiilor art. 45 c.p. "Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public". Se considera fapte savarsite in stare de necesitate: spargerea unui zid, a unei incuietori pentru a salva o persoana imobilizata intr-o incapere care este incendiata; distrugerea unui pod de lemn peste un rau care impreuna cu obiectele aduse de ape au format un baraj in calea apelor si astfel prezinta un pericol iminent de inundare a unei localitati, a unei uzine; sustragerea unui autovehicul pentru a transporta de urgenta la spital o persoana accidentata Pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite in cazul starii de necesitate este generat de diferite intamplari: inundatii, cutremure, incendii, reactii ale animalelor etc si nu de atacul unei persoane ca in cazul legitimei aparari.
100

Conditiile starii de necesitate Conditii privitoare la pericol Sa fie iminent - Pericolul este imonent cand este pa cale sa se produca. Iminenta se situeaza in anticamera atacului, ceea ce presupune ca este indeplinita aceasta conditie de a fi iminent cand pericolul este deja actual. Pericolul iminent sa ameninte valorile sociale aratate in art. 45 al. 2 c.p. O fapta este considerata savarsita in stare de necesitate cand a fost necesara pentru a salva de la un pericol iminent valorile sociale: viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei, ori un bun important al acesteia, ori un interes public. Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala. Conditiile actiunii de salvare Actiunea de salvare a valorilor sociale aratate in art. 45 al. 2 c.p. pentru a fi considerata savarsita in stare de necesitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala actiunea de salvare prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului. Actiunea de salvare este considerata necesara cand se efectueaza intre momentul in care pericolul a devenit iminent si pana la incetarea acestuia. Daca faptuitorul avea posibilitatea sa inlature pericolul prin alte mijloace fara a savarsi fapta prevazuta de legea penala, era obligat la aceasta. prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari mai grave decat acela care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat. Fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul. Top of the Document

CONSTRANGEREA FIZICA SI CONSTRANGEREA MORALA Constrangerea fizica Notiune si caracterizare. Constrangerea fizica este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Constrangerea fizica ete preiunea pe care o forta careia nu I se poate rezita o exercita asupra energiei fizice a unei alte persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala fiind in imposibilitate fizica sa actioneze altfel.
101

Conditiile constrangerii fizice Sa exite o constrangere aupra fizicului unei persoane. Actiunea de constrangere asupra fizicului unei persoane poate proveni din partea altei persoane (imobilizare, secrestare); constrangerea poate fi di din partea unui animal (un caine dresat care imobilizeaza faptuitorul); ori din partea unui eveniment (inundatie, viscol, cutremur etc.) care rapeste libertatea de miscare a faptuitorului in sensul ca il opreste de la o actiune, ori il impinge la o activitate ca pe un simplu instrument (cadrea pe gheata, lesinul, epilepia etc). Constrangerea la care a fost supusa persoana sa nu I se fi putut rezista. Posibilitatea de a rezista constrangerii fizice se apreciaza la cazul concret tinand seama deopotriva de natura si de intensitatea fortei de constrangere ca si de capacitatea si starea psihica a persoanei constranse. Sub imperiul constrangerii fizice persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Constrangerea morala Notiune si caracterizare Constrangerea morala consta in presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, pentru persoana faptuitorului ori a altuia si sub imperiul careia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile constrangerii morale Sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitate prin amenintare Sa exercite o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol grav. Pericolul grav cu care se ameninta, daca nu se savarseste fapta pretinsa poate privi viata, integritatea corporala, libertatea, demnitatea, averea celui amenintat ori a altei persoane. Pericolul garv cu care se ameninta sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin savarsirea faptei pretinse. Top of the Document

CAZUL FORTUIT Notiune si caracterizare Cazul fortuit este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Cazul fortuit desemneaza situatia, starea imprejurarea in care actiunea sau interactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea peroana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta. Sursa imprejurarilor fortuite poate fi: fenomenele naturii (cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren, invazia unor insecte) a caror producere in timp nu poate fi prevazuta; tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui mecanism); conduita imprudenta a unei
102

persoane (aparitia brusca in fata unui autovehicul in viteza a unei persoane); starea maladiva a unei persoane (epilpsie, lesin, atac de cord etc). Imprejurarea neprevizibila poate fi anterioara, concomitenta sau subsecventa actiunii faptuitorului. Conditii de existenta O fapta se conidera savarsita in caz fortuit cand sunt indeplinite conditiile: rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului. faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii (fortei straine) care a produ rezultatul fapta care a capatat un rezultat socialmente periculos sa fie prevazuta de legea penala. Top of the Document IRESPONSABILITATEA Notiune si caracterizare Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa-si dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele. Iresponsabilitatea priveste incapacitatea pihica a peroanei atat sub raport intelectiv cand aceta nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor ei cat si sub raport volitiv cand nu-si poate determina si dirija in mod normal vointa. Pentru a duce la inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite, starea de iresponsabilitate a faptuitorului trebuie sa exite in momentul savarsirii faptei si sa fie totala. Conditiile starii de iresponsabilitate Faptuitorul sa aiba incapacitatea psihica intelectuala si volitiva cu privire la actiunile sau inactiunile lui. Starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei. Este indeplinita aceasta conditie si atunci cand dupa savarsirea faptei faptuitorul si-a recapatat capacitatea intelectuala si volitiva. Nu paote fi considerat in stare de iresponsabilitate cel care si-a provocat o astfel de stare ori care a acceptat sa I se provoace o stare de inconstienta. Daca in momentul savarsirii faptei, faptuitorul avea capacitatea psiho-fizica intelectuala si volitiva, dar si-a pierdut-o dupa savarsirea faptei, aceasta nu va duce la inlaturarea caracterului penal al faptei. Incapacitatea psiho-fizica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale ori altor cauze. Fapta savarsita in stare de incapacitate psiho-fizica intelectiva ori volitiva sa fie prevazuta de legea penala. Top of the Document BETIA
103

Notiune Betia reprezinta o stare psiho-fizica anormala a persoanei datorata efectelor pe care le au asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei, anumite substante excitante ori narcotice consumate ori introduse, in corpul sau. Substantele alcoolice ori narcotice introduse in corpul persoanei provoaca devieri de la starea normala psiho-fizica a acesteia, de la diminuarea pana la anihilarea completa a capacitatilor psiho-fizice intelective si volitive in determinarea atitudinii fata de faptele pe care le savarseste in aceasta stare. Felurile starii de betie Betia accidentala, involuntara sau fortuita este betia in care a ajuns o persoana independent de vointa ei. Betia voluntara este starea in care ajunge o persoana care consuma voit bauturi alcoolice, ori substante al caror efect ebriant il cunoste. Betia preordinata sau premeditata este totdeauna o circumstanta agravanta a raspunderii penale deoarece peroana si-a provocat anume aceasta stare pentru a avea mai mult curaj in savarsirea faptei ori pentru a o invoca drept scuza a savarsirii faptei. Betia simpla poate fi deopotriva si o circumstanta atenuanta caci faptuitorul in momentul cand si-a provocat aceasta stare nu avea intentia sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante, betia poate fi : completa sau incompleta. Betia completa se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si intunecare a facultatilor psihice. In aceasta stare persoana este incapabila de a intelege caracterul actiunii ori inactiunii sale si de a fi stapan pe ea. Betia incompleta se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia cu alcool ori alte substante ebriante este intr-o faza incipienta, manifestata de regula, prin excitabilitate si impulsivitate. In aceasta stare capacitatea persoanei de a intelege si de a voi nu este abolita, ci doar slabita. Conditiile starii de betie Pentru existenta acestei cauze care inlatura caracterul penal al faptei se cer indeplinite conditiile: in momentul savarsirii faptei, faptuitorul, sa se fi gasit in stare de betie produa prin alcool ori alte substante starea de betie in care se gasea faptuitorul sa fie accidentala, involuntara, fortuita starea de betie sa fi fost completa fapta comisa in aceasta stare de betie accidentala si completa sa fie prevazuta de legea penala, caci numai atfel isi gasesc incidenta dipozitiile art. 9 c.p. Efecte juridice Fapta savarsita in stare de betie accidentala completa nu este infractiune, fiind savarita fara vinovatie. Faptuitorul in momentul savarsirii faptei, s-a aflat, din cauze independente de vointa sa in imposibilitatea de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale si de a fi stapan pe ele, savarsind fapta fara vinovatie.
104

Cand betia accidentala nu este completa, atunci caracterul penal al faptei nu este inlaturat, iar starea de betie poate constitui o circumstanta atenuanta. Top of the Document

MINORITATEA FAPTUITORULUI Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor, care in momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala nu implinise varsta raspunderii penale. Pana la o anumita varsta minorul este deci, prezumat ca fiind lipsit de capacitatea penala deoarece nu are reprezentarea semnificatiei sociale a actiunilor sau inactiunilor lui. Prin dispozitiile art. 99 al. 1 din codul penal s-a stabilit ca minorul care nu a indeplinit varsta de 14 ani nu raspunde penal, iar in al. 2 al aceluiasi articol s-a stabilit ca minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. Dovada discernamantului in savarsirea faptei concrete incuba acuzarii, in favoarea minorului fiintand prezumptia relativa a lipsei dicernamantului. Conditiile starii de minoritate Minoritatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei daca sunt indeplinite conditiile: sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala faptuitorul, la data savarsirii faptei, sa nu indeplineasca conditiile legale pentru a raspunde penal. Top of the Document EROAREA DE FAPT Notiune si caracterizare Eroarea este definita ca reprezentarea gresita, de catre cel ce savareste o fapta prevazuta de legea penala, a realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unor data ale realitatii. Felurile erorii Eroarea se diferentiaza in raport de: obiectul asupra caruia poarta; factori care au determinat-o; posibilitatea de evitare si intinderea consecintelor. Dupa obiectul asupra caruia poarta se disting: eroarea de fapt si eroarea de drept. eroarea de fapt exista atunci cand necunoasterea sau cunoaterea gresita poarta asupra unor date ale realitatii (stari, situatii, imprejurari etc) eroarea de drept sau de norma consta in nerecunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice. Dupa factorii care determina eroare se disting: eroare prin necunoastere sau ignoranta ce reprezinta o stare psihica determinata de regula de lipsa de cultura
105

amagirea sau inducerea in eroare care reprezinta o stare psihica provocata de actiunea de inselare exercitata de o persoana asupra alteia. Dupa consecintele pe care le poate avea, eroarea poate fi: eroare esentiala cand reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o justificare a activitatii lui si exclude vinovatia eroare neesentiala cand apare ca o scuza pentru faptuitorul aflat in eroare, iar pe planul consecintelor juridice reprezinta o circumstanta atenuanta. Tot in raport cu criteriul de mai sus completat cu cel al obiectului asupra caruia poarta se distinge: eroare principala cand aceasta priveste date de fapt referitoare la elementele constitutive ale infractiunii, de care depinde insasi exitenta infractiunii eroare secundara cand aceasta priveste o stare, o situatie, imprejurare ce reprezinta o circumstanta de savarsire. Dupa posibilitatea de evitare a erorii se disting eroare de neinlaturat sau invincibila cand se datoreaza completei necunoasteri a realitatii si care nu ar fi putut fi inlaturata oricata diligenta ar fi depus faptuitorul eroare vincibila sau inlaturabila care ar fi putut fi inlaturata daca faptuitorul era mai atent, mai diligent. Sub raportul consecintelor juridice se cuvine subliniat ca eroarea invincibila inlatura caracterul penal al faptei, iar eroare vincibila nu inlatura caracterul penal al faptei afara de cazul cand faptele sunt incriminate numai daca se savarsesc cu intentie. Din reglementarea legala se observa ca eroarea poate fi: o stare, o situatie, o imprejurare de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, caz in care fapta nu are caracter penal o circumstanta agravanta a infractiunii, situatie in care este inlaturata aceasta circumstanta, fapta ramanand infractiune in varianta tip Conditiile erorii de fapt Eroarea de fapt inlatura caracterul penal al faptei savarsite daca sunt indeplinite conditiile: sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala in momentl savarsirii faptei faptuitorul sa nu fi cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei starea, situatia sau imprejurarea care nu au fot cunoscute sa reprezinte un element constitutiv al infractiunii ori o circumstanta a acesteia. Efectele erorii de fapt A. Efectele erorii de fapt cand aceasta priveste un element constitutiv al infractiunii. Eroarea de fapt in cazul faptelor savarsite cu intentie. daca fapta nu a fost incriminata atunci cand este savarsita cu intentie, cat I atunci cand este savarsita din culpa eroarea de fapt va inlatura vinovatia si deci si caracterul penal al faptei si atunci cand este savarsita din culpa, numai daca se constata ca eroarea nu este ea insasi rezultatul culpei Efectele erorii de fapt, asupra circumstantelor. Si in cazul cand eroarea de fapt priveste o stare, o situatie, o imprejurare ce constituie element de circumstantiere, efectele acesteia sunt

106

diferentiate dupa cum fapta este incriminata cand este savarsita cu intentie, ori din culpa, sau numai din culpa. Regula este aceeasi, eroarea de fapt inlatura agravarea cand poarta asupra unor circumstante de agravare ale unei infractiuni intentionate, iar cand poarta asupra unei circumstante agravante la o infractiune incriminanta si atunci cand este savarsita din culpa va duce la inlaturarea ei numai daca necunoasterea sau cunoasterea gresita a starii, situatiei, imprejurarii ce constituie circumstanta de agravare nu este ea insasi rezultatul culpei.
Top of the Document

(capitolul I/5 din bibliografie) Savarsirea infractiunii de catre mai multe persoane
A. Formele pluralittii de infractori a) pluralitatea natural b) pluralitatea constituit c) pluralitatea ocazional B. Participatia penal a) autorul (coautorul), instigatorul si complicele b) pedeapsa n caz de participatie c) participatia improprie

PLURALITATEA DE INFRACTORI 1. Noiunea i caracterizarea pluralitii de infractori A. Noiune. Prin pluralitatea de infractori se nelege situaia n care dou sau mai multe persoane svresc, prin eforturi conjugate, aceeai infraciune. Aadar, exist pluralitate de infractori ori de cte ori dou sau mai multe persoane, ntre care exist coeziune material i coeziune psihic, svresc aceeai infraciune. Este o situaie simetric opus pluralitii de infraciuni, cnd aceeai persoan svrete dou sau mai multe infraciuni. Pentru existena unei pluraliti de infractori, se cer ndeplinite urmtoarele cerine: sub raportul laturii obiective, s existe o contribuie efectiv a dou sau mai multor persoane la svrirea aceleiai fapte prevzute de legea penal; sub raportul laturii subiective, s existe voina acestor persoane de a coopera la svrirea faptei respective. Realizarea acestor condiii deosebete pluralitatea de infractori de un simplu lot sau grup de infractori care au svrit fiecare cte o infraciune distinct, chiar dac ntre infraciunile svrite exist conexitate cronologic sau topografic ori chiar etiologic (de exemplu, dou casiere ale unei bnci, fr nelegere ntre ele, sustrag periodic sume de bani din acelai seif ori din seifuri diferite ale aceleiai bnci etc.). n astfel de cazuri, nu exist pluralitate de infractori, fiindc nu exist voina de cooperare la svrirea aceleiai infraciuni, fiecare
107

fptuitor urmnd s rspund pentru propria sa fapt, n msura n care aceasta constituie, prin ea nsi, o infraciune de sine stttoare. Unicitatea faptei prevzute de legea penal face din pluralitatea de persoane, care contribuie la svrirea ei, o pluralitate de fptuitori; iar aceast pluralitate de fptuitori constituie i o pluralitate de infractori, n msura n care fapta este svrit cu vinovie, n forma cerut de lege, de cel puin doi dintre fptuitori, ori chiar de un singur fptuitor care svrete fapta cu intenie, mpreun cu altul sau cu alii care au acionat din culp sau fr vinovie. B. Caracterizare. Rezult din cele ce preced c o pluralitate de fptuitori prezint caractere specifice i produce efecte juridice deosebite datorit unicitii infraciunii svrite de acetia. Aceste caractere i efecte sunt urmtoarele: indiferent de numrul subiecilor activi participani la svrirea infraciunii, unitatea infraciunii nu este influenat; calificarea faptei, ncadrarea ei juridic, determinarea locului i timpului svririi faptei se rsfrng asupra tuturor fptuitorilor; urmarea imediat (socialmente periculoas), ca element al laturii obiective a infraciunii, se produce prin cooperarea tuturor participanilor la svrirea faptei; sub acest aspect, contribuia fiecruia dintre participani se nscrie ca un antecedent cauzal n lanul de cauzalitate care determin i produce rezultatul infraciunii; unitatea obiectiv a faptei nu are nici o influen asupra participaiei subiective a fiecreia dintre persoanele care acioneaz conjugat la svrirea aceleiai fapte; fapta fiind svrit prin aciunea conjugat a tuturor fptuitorilor, rezult c rspunderea penal a acestora trebuie s fie, n general, aceeai; existena unicitii infraciunii, ca temei al rspunderii penale, pentru toi participanii, determin ca toate eventualele cauze, care nltur rspunderea penal (amnistia, prescripia) ori care o exclud (abrogarea incriminrii, inexistena unui element constitutiv al infraciunii etc.), s produc efecte fa de toi fptuitorii; pluralitatea de infractori, participani la svrirea aceleiai fapte, reflect o periculozitate social sporit, datorit cooperrii mai multor participani la svrirea aceleiai fapte (cooperarea mrete curajul i sporete fora de aciune a autorilor, mrete posibilitatea de ascundere a urmelor infraciunii etc.). Top of the Document 2. Formele pluralitii de infractori n tiina dreptului penal sunt cunoscute trei forme ale pluralitii de infractori: pluralitatea natural, pluralitatea constituit i pluralitatea ocazional. A. Pluralitatea natural. Este o form a pluralitii de infractori determinat de nsi natura faptei prevzute de legea penal, care nu poate fi svrit dect prin contribuia a dou sau mai multe persoane. De aceea, pluralitatea natural de infractori mai este denumit i pluralitate necesar. Dintre faptele prevzute de legea penal care constituie o pluralitate natural de infractori, cele mai multe sunt acelea care nu pot fi svrite dect prin contribuia a dou persoane, astfel nct ele poart denumirea de infraciuni bilaterale. Din aceast
108

categorie putem exemplifica infraciunile de incest, de bigamie , etc. Exist alte infraciuni care nu pot fi svrite dect prin contribuia mai multor persoane (mai mult de dou), aa cum sunt infraciunile de subminare a puterii de stat (art. 162 C. pen.), de ncierare, prevzut n art. 322 C. pen., sau jocul de noroc, prevzut de art. 330 C. pen. Pluralitatea natural de infractori nu este reglementat prin norme cu caracter general. Faptele cu pluralitate natural de subieci activi au fost special incriminate i sancionate ca atare, n condiii specifice fiecrei infraciuni. Caracteristic pluralitii naturale de infractori este faptul c fiecare participant la svrirea faptei este tratat ca autor al infraciunii, alturi de ceilali fptuitori, i rspunde de rezultatul produs. Nu este necesar ca toi fptuitorii s aib i calitatea de infractori. Este suficient ca numai unul sau numai unii dintre fptuitori s acioneze cu vinovie i deci s aib calitatea de infractori. n literatura de specialitate, se face distincie ntre pluralitatea natural proprie i pluralitatea natural improprie. Pluralitatea natural proprie este aceea n care toi participanii sunt trai la rspundere i sancionai penal (de exemplu, n cazul infraciunii de incest, de dare i luare de mit etc.). Pluralitatea natural improprie este aceea n care nu toi participanii sunt trai la rspundere i sancionai penal (de exemplu, la infraciunea de primire de foloase necuvenite). Top of the Document B. Pluralitatea constituit a) Noiune i caracterizare Prin pluralitate constituit se nelege acea situaie n care legea penal incrimineaz simplul fapt c mai multe persoane se asociaz n vederea svririi de infraciuni. Aadar, pluralitatea constituit este acea form a pluralitii de infractori, creat prin asocierea sau gruparea mai multor persoane n vederea svririi de infraciuni. n raport cu celelalte forme ale pluralitii de infractori, pluralitatea constituit se caracterizeaz prin: mprejurarea c ea se creeaz prin simplul fapt al asocierii sau gruprii mai multor persoane n vederea svririi de infraciuni; este fr relevan dac aceast asociere a fost sau nu urmat de contribuia efectiv a persoanelor respective la svrirea uneia dintre infraciunile avute n vedere la constituirea asociaiei; datorit scopului su antisocial, simpla njghebare sau ncercare de creare a unei astfel de asociaii sau grupri prezint, prin ea nsi, pericol social, independent de svrirea infraciunilor programate. innd seama de caracterul pluralitii constituite de infractori, legiuitorul nostru a incriminato ca infraciune de sine stttoare. Din aceast categorie de infraciuni cu pluralitate constituit de infractori putem exemplifica: complotul , asocierea pentru svrirea de infraciuni . n cazul n care se svrete vreuna dintre infraciunile-scop, prevzute n programul asocierii, va exista un concurs real de infraciuni. b) Condiii de existen
109

Din examinarea dispoziiilor incriminatoare ale faptelor care constituie pluraliti constituite i innd seama de conceptul acestei forme a pluralitii de infractori, rezult c, pentru existena ei, oricare ar fi forma incriminrii, trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: 1) s existe o grupare de cel puin dou persoane, n funcie de natura i numrul infraciunilor proiectate; 2) gruparea s aib un anumit program n care s intre svrirea uneia sau a mai multor infraciuni; 3) gruparea s aib o anumit organizare, o structur ierarhic, o concepie unic de conducere, care s asigure coeziunea i stabilitatea grupului. Prin aceste trsturi caracteristice, pluralitatea constituit de infractori se deosebete de pluralitatea ocazional, bazat pe o nelegere prealabil ntre participani. Top of the Document C. Pluralitatea ocazional (participaia penal). Este situaia n care o infraciune care ar putea fi svrit de o singur persoan este comis ntmpltor prin cooperarea mai multor persoane (de exemplu, un furt sau un omor, care pot fi svrite de o singur persoan, sunt comise dup o prealabil nelegere a trei persoane). n cadrul acestei forme a pluralitii de infractori, cooperarea mai multor persoane la svrirea acelei infraciuni este determinat, n general, de interesul uur-rii executrii faptei (de exemplu, n cazul unui furt prin efracie dintr-o banc, ce presupune operaii multiple i complexe, pentru o mai bun reuit, participanii, care ar putea aciona fiecare de unul singur, se neleg, i mpart rolurile i acioneaz n cooperare). Aceast form a pluralitii este denumit participaie n dreptul penal. Ea poate coexista cu pluralitatea natural sau constituit. Astfel, de exemplu, pot exista cazuri cnd infraciunea de incest se svrete ca urmare a unei instigri sau cu ajutorul unui complice. Aa se explic faptul c, pentru a acoperi aceast compatibilitate a pluralitii ocazionale cu pluralitatea natural i cu cea constituit, n doctrin s-a artat c exist pluralitate ocazional ori de cte ori fapta prevzut de legea penal ar putea fi svrit de un numr mai mare de persoane, dect ar fi fost necesar pentru existena pluralitii naturale ori constituite. Top of the Document 3. Participaia penal. Generaliti 3.1. Noiune i caracterizare Pluralitatea ocazional sau participaia, spre deosebire de celelalte forme ale pluralitii, nu este determinat de natura faptei sau de condiiile n care aceasta ar putea fi realizat, ci are caracter ntmpltor, ocazional. Ea intervine n anumite condiii concrete, n care realizarea prin cooperare a unei infraciuni apare mai eficace ori mai uoar sub raportul svririi sau al ascunderii urmelor ei. Aa se explic de ce participaia se poate aduga unei pluraliti naturale sau unei pluraliti constituite de infractori. Participaia penal se deosebete ns de celelalte forme ale pluralitii de infractori nu numai prin caracterul su ocazional, neobligatoriu pentru realizarea faptei, dar i prin poziia juridic a fptuitorilor. Astfel, dac n cazul pluralitii naturale sau al pluralitii constituite fiecare dintre fptuitori n parte este considerat c a svrit infraciunea i rspunde pentru svrirea
110

acesteia, iar nu pentru contribuia dat, n cazul pluralitii ocazionale, fiecare fptuitor este considerat c a participat la svrirea infraciunii, c a adus o parte de contribuie la infraciune, de unde i denumirea de participaie dat acestei forme a pluralitii de infractori. De esena pluralitii ocazionale este c fiecare fptuitor rspunde, aadar, pentru participarea lui la infraciune i n msura acestei participri. Pe baza acestei nsuiri a participaiei penale, n doctrin i n legislaie se face distincie ntre diferite forme ale acesteia, cum sunt: autoratul (executarea), instigarea i complicitatea. 3.2. Condiii n tiina dreptului penal este n general admis c, pentru existena participaiei penale, trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii: s se fi svrit o fapt prevzut de legea penal, adic o aciune sau o inaciune prevzut de lege ca element material al unei anumite infraciuni. Condiia este ndeplinit atunci cnd activitatea svrit de participant reprezint o contribuie la o infraciune fapt consumat sau la o tentativ pedepsibil la acea infraciune; fapta s fie svrit n cooperare de ctre dou sau mai multe persoane, deci s existe o pluralitate de fptuitori. Numrul acestora trebuie s fie de cel puin doi, n cazul infraciunilor care ar putea fi svrite de o singur persoan, i mai mare dect numrul necesar pentru svrirea infraciunii, n cazul pluralitii naturale sau pluralitii constituite, creia i se suprapune, eventual, participaia. Nu este necesar ca toi fptuitorii s aib calitatea de infractori; este de ajuns ca unul dintre ei s aib aceast calitate, adic s ndeplineasc condiiile generale i speciale cerute pentru existena subiectului activ al infraciunii i s fi acionat cu vinovie sub forma inteniei. Este irelevant, pentru existena participaiei, felul contribuiei fptuitorilor la svrirea faptei. Exist participaie penal att n cazul n care toi fptuitorii au cooperat n aceeai form la svrirea infraciunii (toi fiind autori, deci coautori), n care caz se spune c exist participaie simpl, ct i atunci cnd contribuiile fptuitorilor mbrac forme diferite (de autori, instigatori sau complici), n care caz participaia este complex; s existe voina comun a participanilor de a svri n continuare aceeai fapt prevzut de legea penal. Aa cum s-a subliniat n literatura de specialitate, existena i caracterul participaiei penale sunt determinate de existena unei duble legturi psihice ntre participani, i anume, pe de o parte, voina lor comun de a coopera la svrirea unei fapte prevzute de legea penal, iar pe de alt parte, scopul sau rezultatul comun urmrit de participani prin svrirea faptei. Dintre cele dou legturi psihice, numai prima este indispensabil pentru existena participaiei, fiindc fr voina comun de a coopera la svrirea faptei nu poate exista aceast form a pluralitii de infractori. n ce privete cea de a doua legtur, aceasta condiioneaz nu existena neparticipaiei penale, ci numai caracterul su perfect (propriu) sau imperfect (impropriu). n situaia n care toi participanii contribuie cu intenie la svrirea faptei i urmresc acelai scop sau acioneaz cu toii din culp, participaia estedenumit perfect sau propriu-zis, iar
111

atunci cnd lipsete coeziunea psihic ntre participani, unii dintre ei acionnd cu intenie, iar alii din culp ori fr vinovie, participaia este improprie; fapta prevzut de legea penal, svrit de dou sau mai multe persoa ne trebuie s constituie infraciune, altfel neexistnd participaie penal. 3.3. Clasificri n tiina dreptului penal se face distincie ntre mai multe genuri sau feluri de participaie penal, folosindu-se drept criterii fie felul contribuiei participanilor la svrirea faptei, fie atitudinea subiectiv a participanilor, fie modul n care contribuiile acestora se integreaz n activitatea care a dus la svrirea infraciunii. Aa cum am artat, n raport cu atitudinea psihic a participanilor se face distincie ntre participaia proprie (propriu-zis sau perfect) i participaia improprie (imperfect). Participaia este denumit proprie sau perfect atunci cnd toi participanii acioneaz cu aceeai form de vinovie, adic toi cu intenie, fie toi din culp. Participaia este denumit improprie sau imperfect atunci cnd unii dintre fptuitori acioneaz cu intenie, iar alii din culp ori chiar fr vinovie. Aceast clasificare este consacrat i n sistemul codului nostru penal. n literatura de specialitate, se mai fac i urmtoarele distincii: participaie omogen sau simpl, atunci cnd toi participanii contribuie la svrirea aceleiai fapte, n aceeai calitate de coautori; participaie eterogen sau complex, atunci cnd participanii contribuie la svrirea aceleiai fapte, avnd caliti diferite (autor, instigator, complice); participaie material, cnd contribuia este de natur material; participaie moral, care const n luarea sau ntreinerea hotrrii de a svri infraciunea; participaie spontan, care exclude o nelegere anterioar ntre participani; participaie preordinat, adic aceea realizat ca urmare a unei nelegeri anterioare; participaie indispensabil, adic fr de care fapta nu se putea svri; participaie favorizatoare sau nlesnitoare, adic aceea care a contribuit la producerea rezultatului. 3.4. Reglementarea legal Sediul materiei este n Capitolul III din titlul II, art. 23 31 C.pen. i poart denumirea de Participaia. Aceste reglementri privesc activitatea participanilor, formele contribuiei lor la svrirea aceleiai infraciuni, condiiile n care aceste contribuii antreneaz rspunderea penal a participanilor etc. Aa fiind, este firesc ca instituia participaiei penale s fie reglementat n cadrul instituiei infraciunii. 4. Participaia penal propriu-zis (perfect) Aspecte generale
112

a) Noiune. Participaia penal propriu-zis sau perfect reprezint acea form a participaiei, la care toi participanii la infraciune (autori, instigatori, complici) acioneaz cu aceeai form de vinovie (toi cu intenie ori toi din culp). La infraciunile intenionate, participaia penal apare ca o conlucrare cu intenie a dou sau mai multor persoane la svrirea aceleiai infraciuni. Orice contribuie neintenionat este n acest caz incompatibil cu ideea de participaie penal proprie. La infraciunile din culp, participaia apare ca o conlucrare din culp a dou sau mai multor persoane la svrirea n mod nemijlocit a unei fapte prevzute de legea penal. Orice contribuie cu intenie este, n acest caz, incompatibil cu ideea de participaie penal proprie sau perfect. Participaia penal propriu-zis este forma participaiei cea mai ntlnit, dar este i tipic pluralitii ocazionale, respectiv participaiei. b) Forme. Participaia penal se prezint sub mai multe forme, n raport cu natura contribuiei pe care diferiii participani o au la svrirea faptei. Aceste forme corespund deci diferitelor moduri de cooperare la svrirea infraciunii. Aa cum s-a artat n literatura noastr de specialitate, formele tipice de cooperare la svrirea unei fapte oarecare i deci i a unei fapte prevzute de legea penal sunt urmtoarele: 1) efectuarea de acte prin care se realizeaz latura obiectiv a infraciunii (acte de executare); 2) efectuarea de acte prin care se determin formarea hotrrii de a svri fapta i de a trece la realizarea acestei hotrri (acte de determinare); 3) efectuarea de acte prin care se ajut la svrirea faptei, ncepnd cu acte de susinere a hotrrii de a o svri, continund cu acte de sprijin material i moral la realizarea laturii obiective i pn la acte prin care se sprijin executarea i producerea rezultatului. n tiina dreptului penal i n legislaia penal, activitatea care const n executarea faptei prevzute de legea penal este denumit autorat sau executare, iar persoana care svrete astfel de acte poart denumirea de autor sau executant. Contribuia dat prin acte care determin formarea hotrrii de a svri infraciunea este denumit instigare, iar persoana care a svrit astfel de acte poart denumirea de instigator sau autor moral. Contribuia dat prin acte de ajutor i de sprijin la svrirea faptei poart denumirea de complicitate, iar persoana care a svrit astfel de acte este denumit complice. Principalele forme ale participaiei penale sunt, aadar, autoratul, instigarea i complicitatea. Ele sunt prevzute i de legea penal n vigoare Top of the Document 5. Autoratul a) Noiune i caracterizare. Autoratul este acea form de participaie care const din svrirea de acte de executare a faptei prevzute de legea penal. Aceast definiie rezult i din dispoziiile legale n vigoare (art. 24 C. pen.),
113

care prevd c este autor persoana ce svrete n mod nemijlocit fapta prevzut de legea penal. Noul Cod penal reglementeaz identic noiunea de autor. n acest sens, n art. 38 alin.1, a fost preluat integral textul art. 24 din actualul Cod penal. Noutatea apare prin alineatul 2 al articolului 38 din noul Cod penal, n sensul introducerii textului care prevede c dac mai multe persoane svresc nemijlocit, mpreun, o fapt prevzut de legea penal, fiecare din ele va fi pedepsit ca autor. n raport cu celelalte forme ale participaiei, autoratul se distinge prin caracterul su esenial i necesar, ntruct contribuia autorului const tocmai n svrirea faptei (aciunii sau inaciunii) care constituie infraciune. Autoratul este singura form de contribuie la infraciune, care poate exista i n afar i independent de celelalte forme ale participaiei. Nici instigarea, nici complicitatea nu pot exista n afara autoratului, n timp ce acesta din urm poate exista de sine stttor, deoarece fapta prevzut de legea penal poate fi svrit n mod nemijlocit fr s fie necesare i alte contribuii. Cu toate acestea, n sensul tehnic al termenului, autoratul (ca i termenul autor) nu poate fi neles dect n corelaie cu termenii de complicitate (complice) i de instigare (instigator), el desemnnd o anumit form de contribuie la svrirea unei infraciuni, n raport cu alte forme de contribuie posibile. n doctrina modern asupra coninutului noiunii de autor au fost abandonate: teoria formal, obiectiv, potrivit creia autor este numai persoana care a realizat elementul material al laturii obiective, descris n norma incriminatorie; teoria material obiectiv, care susine c autor este doar persoana a crei aciune este apt s produc urmarea socialmente periculoas (rezultatul); teoria subiectiv, potrivit creia trebuie considerat autor doar persoana care comite infraciunea pentru sine sau n interesul su. n locul acestor teorii, mai vechi, este de actualitate noua teorie a dominaiei asupra faptei. Potrivit acesteia, este autor al infraciunii doar persoana care deine controlul funcional asupra faptei, n sensul exercitrii unei dominaii asupra acesteia, n aa fel nct, n orice moment, acea persoan s decid comiterea sau renunarea la svrirea faptei. Mai nti este important s fie relevate i subliniate trsturile caracteristice ale autoratului, care sunt, n esen, urmtoarele: Sub raportul laturii obiective, autoratul reprezint activitatea material realizat de persoana care svrete n mod nemijlocit fapta prevzut de legea penal. Aceasta nseamn realizarea actelor de executare specifice laturii obiective a infraciunii (nsi aciunea sau inaciunea ce constituie elementul material al infraciunii). Aceste trsturi rezult din nsi caracterizarea legal a autoratului (art. 24 C.pen.). Prin aceste trsturi caracteristice, autoratul se deosebete net de instigare, care const n aciunea de determinare a unei persoane la svrirea faptei, deci ntr-o contribuie indirect la executarea acesteia. Totodat, autoratul se deosebete i de complicitate, care, de asemenea, reprezint o contribuie indirect la svrirea infraciunii, constnd n sprijinirea sub orice form a executrii de ctre autor a aciunii sau inaciunii incriminate.
114

Caracterul de act de executare a unei contribuii la svrirea infraciunii nu este totdeauna suficient pentru existena autoratului. La acele infraciuni, denumite proprii, este considerat autorat numai executarea faptei de ctre persoana care are calitatea cerut de lege (funcionar, cetean romn, militar etc.), nu i contribuia identic a altui subiect. n cazul acestor infraciuni, o astfel de contribuie, prin acte de executare svrite de o persoan fr calitatea cerut de lege, este considerat complicitate, i nu coautorat. Sub raportul laturii subiective, autoratul, datorit specificului su de contribuie esenial, constnd din nsi svrirea faptei incriminate, poate fi realizat cu orice form de vinovie. n cazul participaiei complexe (eterogene), dac autorul a acionat cu intenie exist participaie propriu-zis sau perfect, iar dac el a svrit fapta din culp sau fr vinovie, fiind ns determinat de un instigator sau sprijinit de un complice, care acioneaz cu intenie, vom avea o participaie improprie sau imperfect. b) Coautoratul. Este situaia n care o fapt prevzut de legea penal a fost svrit n mod nemijlocit prin eforturile conjugate a dou sau mai multor persoane care au calitate de autori. Aceast activitate conjugat, de cooperare a acestor persoane, la realizarea nemijlocit a laturii obiective a infraciunii, poart denumirea de coautorat, iar persoanele care realizeaz, prin contribuiile lor, fapta prevzut de legea penal se numesc coautori. Coautoratul poate exista att n cadrul unei participaii complexe (eterogene), la care doi sau mai muli participani au calitatea de autori (coautori), iar alii au calitatea de instigatori sau de complici, ct i n cadrul unei participaii simple (omogene), la care toi participanii au calitatea de autori (coautori). 1. Latura obiectiv. Pentru existena coautoratului trebuie s se constate c cel puin doi participani au svrit n mod nemijlocit fapta prevzut de legea penal, respectiv c au efectuat acte de executare a acesteia. Aceast constatare implic ns nelegerea clar a noiunii de act de executare a faptei incriminate. n sensul strict al termenului, prin act de executare sau de svrire nemijlocit a faptei se nelege orice act de conduit exterioar prin care se realizeaz direct aciunea sau inaciunea incriminat. n tiina dreptului penal i n practica judiciar au fost aduse unele precizri i clarificri deosebit de importante pentru nelegerea noiunii de act de executare, ca act de coautorat. n acest sens, s-a artat c trebuie s fie considerate ca acte de executare, deci ca acte de coautor, i acele acte prin care se contribuie, chiar indirect, la comiterea faptei incriminate, cum ar fi actele de paralizare a energiei de opunere sau nlturarea unui obstacol din calea svririi faptei. Astfel, sunt considerate acte de coautorat, i nu de complicitate, actele prin care victima este imobilizat sau mpiedicat s se apere, n timp ce un alt participant o lovete, provocndu-i moartea sau vtmarea integritii corporale ori a sntii; au fost calificate drept coautorat faptele inculpailor care, aflndu-se ntr-o locuin, mpreun cu ali inculpai, pentru a sustrage bunuri, au mpachetat i ei unele lucruri dintre cele care au fcut obiectul material al infraciunii de furt, chiar dac acetia, la plecare, de teama poliiei, care fusese alarmat, nu au reuit s ia dect un singur bun dintre cele mpachetate; de asemenea, este considerat act de coautorat aciunea de a pune piedic victimei
115

infraciunii de tlhrie, pentru a o dezechilibra i a uura deposedarea ei, prin smulgere de bijuterii etc. De asemenea, s-a precizat c, n cazul infraciunilor complexe, este coautor acela care svrete una dintre aciunile ce formeaz elementul material al infraciunii complexe respective (de exemplu, ameninarea n cazul ultrajului, cealalt aciune de lovire fiind realizat de un alt coautor). O alt precizare privete momentul n care pot fi svrite diferitele acte de coautorat. n legtur cu aceasta s-a decis c, dac contribuia diferiilor coautori este de regul simultan, aceasta poate fi totui i succesiv, contribuiile putnd fi date succesiv, n timp, ntr-o nlnuire de acte de executare a infraciunii unice. Intervenia succesiv a coautorilor este posibil nu numai n cazul infraciunilor continue i continuate, dar i n cazul altor infraciuni care, prin natura lor complex, nu pot fi realizate dect prin contribuii succesive (de exemplu, n cazul infraciunii de atentat care pune n pericol sigurana statului art. 160 C.pen.). Tot aa, s-a decis c pentru existena coautoratului nu este necesar ca diferitele contribuii ale coautorilor s conste din acte de executare identice. Este suficient ca acestea s se completeze unele pe altele ntr-o activitate unic, indivizibil, fiecare dintre ele aprnd ca indispensabil pentru realizarea faptei prevzute de legea penal. Astfel, de exemplu, s-a stabilit c trebuie s fie considerate ca acte de coautorat loviturile aplicate victimei unei infraciuni de omor, chiar dac nu toate aceste lovituri au fost mortale, sau aciunea unui inculpat de a primi imediat i ascunde bunul sustras din buzunarul victimei de ctre alt inculpat etc. 2. Latura subiectiv. Coautoratul, fiind o form de participaie propriu-zis sau perfect, se caracterizeaz, din punct de vedere subiectiv, prin existena la toi participanii a aceleiai forme de vinovie, adic fie intenie, fie culp. De regul, coautoratul se realizeaz cu intenie, n sensul c toi coautorii sunt contieni c svresc i vor s svreasc acte de executare a aceleiai fapte prevzute de legea penal, al crei rezultat socialmente periculos l prevd i l urmresc. Coautoratul astfel realizat poate exista att n cazul unei participaii complexe, la care n afar de coautori exist instigatori i complici, ct i n cazul participaiei simple sau omogene, la care nu exist dect coautori. Coautoratul poate exista i n cazul infraciunilor din culp i el se realizeaz atunci cnd dou sau mai multe persoane, acionnd din culp, au svrit fiecare, simultan ori succesiv, acte de executare a faptei ilicite prin care s-a produs acelai rezultat socialmente periculos. 3. Infraciuni incompatibile cu coautoratul. Exist infraciuni la care coautoratul nu este cu putin, dei sunt susceptibile de svrire n participaie sub forma instigrii sau complicitii. Este cazul infraciunilor cu autor unic, care nu pot fi svrite nemijlocit dect de o singur persoan (infraciuni care se svresc in persona propria), cum sunt mrturia mincinoas, ceretoria, dezertarea, nedenunarea etc. n cazul acestor infraciuni, fiecare fptuitor svrete o infraciune de sine stttoare, n propria persoan. Nu pot fi svrite n coautorat nici infraciunile omisive, deoarece nendeplinirea unei obligaii legale are aproape ntotdeauna un caracter individual. n cazul n care acea obligaie legal ar reveni mai multor persoane, ntr-un anumit termen, ndeplinirea acelei obligaii la
116

termenul stabilit, de ctre una din persoanele obligate, profit i celorlalte. n situaia n care nici una dintre persoanele respective nu i realizeaz obligaia, fiecare va rspunde individual. Prin excepie, n doctrin, a fost acceptat coautoratul n situaia n care o obligaie legal aparine unei anumite colectiviti determinate. S-a opinat c, n asemenea cazuri, membrii acestei colectiviti trebuie tratai ca i coautori la infraciunea omisiv, datorit contribuiei lor comune la nerealizarea obligaiei legale. Top of the Document 6. Instigarea a) Noiune i caracterizare Sediul materiei este art. 25 din actualul Cod penal, care prevede c este instigator persoana care determin cu intenie o alt persoan s svreasc o fapt prevzut de legea penal. Noul Cod penal a preluat, n art. 39, fr modificri, textul art. 25 din actualul Cod penal. Ca form a participaiei penale, instigarea este fapta unei persoane (instigator) care, cu intenie, determin, prin orice mijloace, o alt persoan (instigat) s svreasc o fapta prevzut de legea penal. De esena instigrii este faptul c instigatorul realizeaz aciunea de instigare nainte ca cel instigat s fi luat hotrrea de a aciona. Sub acest aspect, instigarea se deosebete de complicitate, n cazul creia activitatea de nlesnire sau ajutorare are loc dup ce autorul a luat hotrrea de a comite fapta sau n timpul cnd acesta svrete fapta. Caracteristic instigrii este deci faptul c instigatorul, care ia cel dinti hotrrea de a svri infraciunea, nu trece la svrirea faptei respective, ci transmite aceast hotrre altei persoane, pe care o determin, printr-o activitate material (ndemnuri, rugmini, ameninri etc.), s svreasc ea acea fapt, iar acea persoan, ca efect al determinrii, trece la svrirea acesteia, devenind autor al infraciunii. Instigatorul contribuie deci la svrirea infraciunii prin transmiterea ctre cel instigat a ideii svririi infraciunii i prin determinarea hotrrii acestuia de a svri fapta. Instigarea trebuie, aadar, localizat n sfera laturii subiective a infraciunii. Instigatorul realizeaz, mpreun cu cel instigat, cauzalitatea psihic, el fiind cel care inoculeaz i determin luarea hotrrii de svrire a faptei prevzute de legea penal. Acest coninut psihic al instigrii explic denumirea dat instigatorului, de autor moral al infraciunii. b) Condiii de existen 1. Subiecii. Pentru existena instigrii este necesar prezena a dou persoane: una care realizeaz activitatea de instigare (instigatorul); alta asupra creia se exercit aceast activitate (instigatul). Instigator poate fi orice persoan care ndeplinete condiiile generale pentru a putea fi subiect al infraciunii. Nu este necesar o calitate special. De aceea, instigarea este posibil i la infraciunile proprii, fr s fie necesar ca instigatorul s aib calitatea cerut de lege autorului infraciunii. De asemenea, instigarea este posibil i la infraciunile ce se svresc in persona propria, dup cum este posibil i la infraciunile intenionate, ca i la cele de culp (n acest caz participaia fiind improprie sau imperfect), la infraciunile comisive, ca i la infraciunile omisive.
117

Instigarea poate fi svrit nu numai de o singur persoan, dar i de dou sau mai multe persoane care determin, simultan ori succesiv, aceeai persoan la svrirea aceleiai infraciuni. n astfel de cazuri exist deci doi sau mai muli coinstigatori (coinstigare), dac acetia au acionat n nelegere unii cu alii i cu voina de a coopera. Dac ns ntre instigatori nu a existat o astfel de nelegere, aa nct s-au realizat ntmpltor acte de instigare a aceleiai persoane, la svrirea aceleiai fapte prevzute de legea penal, va exista un concurs de instigri, i nu coinstigare. Exist, de asemenea, coinstigare n cazul n care o persoan determin o alt persoan ca aceasta, la rndul ei, s determine o a treia persoan s svreasc o fapt prevzut de legea penal. n astfel de cazuri exist instigare mediat din partea primului instigator i instigare imediat din partea celui de-al doilea, care determin direct pe autor s svreasc fapta. Dac, pe lng activitatea de instigare, o persoan svrete i acte de executare, participnd astfel i ca autor la svrirea aceleiai infraciuni, contribuia de instigator (instigarea) se absoarbe n aceea de autor. Explicaia deriv din caracterul de participaie secundar al instigrii, fa de autorat, care reprezint forma de participaie principal. Evident c, n asemenea situaii, cnd o persoan, dup ce instig, svrete ea nsi acte de executare i devine autor al infraciunii, pluralitatea ei de contribuii va fi avut n vedere la individualizarea pedepsei. Instigat sau persoan asupra creia se exercit instigarea poate fi, de asemenea, orice persoan fizic, indiferent dac ndeplinete sau nu condiiile generale pentru a fi subiect activ al infraciunii la care a fost instigat. Poate fi deci instigat i o persoan iresponsabil, un minor care nu a mplinit 14 ani ori o persoan lipsit de libertate de voin ori de aciune, n astfel de cazuri fiind vorba de o participaie improprie. n cazul infraciunilor proprii, instigatul trebuie s aib calitatea cerut de lege n persoana autorului infraciunii pe care instigatul urmeaz s o svreasc. n situaia n care instigarea este adresat unei singure persoane sau unor persoane determinate, ea este denumit instigare individual. n cazul n care este adresat unui numr nedeterminat de persoane, ea este denumit instigare colectiv. n prima situaie vom avea o form a participaiei penale, n timp ce n a doua nu se realizeaz o participaie penal, ci fapta constituie o infraciune de sine stttoare (de exemplu, instigarea public i apologia infraciunilor prevzute n art. 324 C. pen.). 2. Latura obiectiv Sub raportul laturii obiective, pentru existena instigrii este necesar ndeplinirea urmtoarelor condiii: a) s existe o activitate de determinare de ctre o persoan (instigator) asupra unei alte persoane (instigat); b) activitatea de determinare s se refere la svrirea unei fapte prevzute de legea penal; c) s nu existe o determinare anterioar, adic o hotrre preexistent a instigatului de a svri fapta respectiv;
118

d) activitatea de instigare s aib efect, adic s duc la determinarea instigatorului, la acceptarea de ctre acesta a ideii de a svri fapta i la hotrrea lui de a o svri; e) cel instigat s fi trecut la svrirea faptei i s realizeze cel puin o tentativ pedepsibil. Sunt necesare unele explicaii cu privire la aceste condiii. a) Efectuarea unei activiti de determinare, prin care instigatorul inoculeaz n mintea instigatului ideea svririi faptei incriminate, este de esena instigrii. Mijloacele prin care se realizeaz determinarea pot fi diverse. Spre deosebire de unele legislaii penale strine, Codul penal romn nu enumer nici limitativ, nici enuniativ, mijloacele de instigare. Acestea pot fi deci cele mai diferite, de la simple ndemnuri, rugmini sau insinuri, pn la constrngere sau corupere. n raport cu mijloacele folosite n activitatea de determinare, se distinge ntre: instigarea simpl, la care se folosesc mijloace imateriale, de determinare a voinei instigatului (rugmini, ndemnuri persuasive, insinuri); instigare calificat, la care se folosesc mijloace materiale cum ar fi promisiunile de daruri sau alte foloase (corupere) sau exercitarea de presiuni prin diferite forme de constrngere asupra instigatului, direct sau indirect. Pentru existena instigrii este suficient instigarea simpl, dar existena unei instigri calificate va fi avut n vedere la individualizarea pedepsei, ca mprejurare ce relev un grad de pericol social sporit al faptei i de periculozitate al fptuitorului. Activitatea de instigare poate fi svrit direct asupra persoanei ce urmeaz s svreasc fapta prevzut de legea penal (instigare imediat) sau asupra unei persoane ce urmeaz s determine, la rndul su, pe cel care va svri fapta (instigare mediat). n acest caz exist deci doi coinstigatori, primul mediat, al doilea imediat, bineneles cu condiia ca cel de-al doilea instigator s nu se limiteze la simpla transmitere a ndemnului sau ameninrii din partea celui dinti (n ultima situaie, nu se va reine instigare, ci complicitate la instigare), ci s realizeze la rndul su activitatea de determinare, care s aib drept efect svrirea faptei de ctre cel instigat. b) Obiectul activitii de determinare trebuie s-l constituie o fapt prevzut de legea penal, altfel nu poate fi vorba de participaie penal. Fapta trebuie s fie susceptibil de a fi svrit ca autor de cel instigat. Aa cum s-a artat, n cazul infraciunilor proprii, instigarea trebuie s se ndrepte asupra unei persoane care are calitatea cerut de lege pentru autorul infraciunii. Fapta la care se instig s fie individualizat n aa fel nct cel instigat s cunoasc obiectul instigrii i s poat lua hotrrea n cunotin de cauz, fiindc el trebuie s svreasc fapta, chiar dac nu-i nelege caracterul. n raport de modul n care instigatorul face cunoscut instigatului obiectul instigrii, n doctrin se distinge: ntre instigarea direct, la care instigatorul comunic instigatului n mod irect i explicit ndemnul i fapta pe care urmeaz s o svreasc, i instigarea indirect, la care instigatorul nu transmite direct ideea svririi faptei, ci indirect, inoculndu-i instigatului o stare de spirit care l determin s ia hotrrea de a svri fapta (strnirea geloziei, a ideii de rzbunare ctc.);
119

ntre instigarea evident, la care instigatorul acioneaz deschis, pe fa, i instigarea insiduoas sau ascuns, la care instigatorul acioneaz din umbr, pe ascuns, fr ca cel instigat s-i dea seama c este determinat la svrirea unei fapte penale. Cel instigat s nu fi luat anterior hotrrea de a svri fapta la care este ndemnat. Nu poate exista instigare fa de o persoan care era deja hotrt s svreasc fapta. n acest caz, activitatea instigatorului ar putea constitui eventual o complicitate moral, dar nu o instigare. Condiia pe care o examinm este ndeplinit atunci cnd instigatul, n momentul n care are loc activitatea de instigare, nu era hotrt s svreasc fapta la care este instigat, chiar dac n mintea lui se ivise, n mod spontan ori ca urmare a unei instigri anterioare rmase fr efect, ideea svririi acestei fapte. Esenial este deci ca hotrrea de a svri fapta luat de cel instigat, ca urmare a instigrii, s fie ulterioar, iar nu anterioar activitii de instigare. Activitatea de instigare trebuie s aib ca efect determinarea celui instigat, adic nsuirea de ctre acesta a ideii de svrire a faptei prevzute de legea penal i luarea hotrrii de a o svri. Fr ndeplinirea acestei condiii nu exist instigare propriuzis, ci o instigare fr efect sau o instigare neizbutit, care nu produce consecine juridice. Persoana instigat s fi trecut la svrirea faptei la care a fost determinat i s comit acea fapt sau cel puin o tentativ pedepsibil. Nu este necesar ca autorul s fie pedepsit. n cazul n care cel instigat nu a trecut la svrirea faptei sau, dei a trecut la executare, nu a svrit dect o tentativ nepedepsibil, neexistnd o fapt prevzut de legea penal, nu poate exista nici instigare ca form a participaiei. Dac activitatea instigatorului ntrunete elementele constitutive ale altei infraciuni, el va rspunde pentru acea infraciune de sine stttoare. Pot exista situaii n care autorul instigat svrete o fapt care depete limitele instigrii. n concret, cel instigat realizeaz o activitate mai complex, fie mpotriva aceluiai obiect juridic, fie mpotriva altor obiecte juridice dect acelea cu privire la care s-a desfurat instigarea, iar instigatorul nu a cunoscut i nici nu a prevzut o asemenea depire. n asemenea cazuri, evident c instigatorul va rspunde numai pentru fapta la care a instigat (cel mai frecvent exemplu, ntlnit n practic, este acela cnd o persoan este instigat s svreasc un furt, dar, ulterior, datorit unor mprejurri de moment, comite acel furt prin violene sau ameninri; n aceast situaie, instigatorul va rspunde numai pentru infraciunea de furt, iar autorul pentru tlhrie, soluie impus de dispoziiile art. 28 alin. 2 C. pen., care prevd c circumstanele referitoare la fapt se rsfrng asupra participanilor numai n msura n care acetia le-au cunoscut sau le-au prevzut). n ipoteza contrar, cnd autorul svrete o fapt mai puin grav dect aceea la care a fost instigat, aceast mprejurare se rsfrnge, n mod obiectiv, asupra tuturor participanilor, n sensul c acetia vor rspunde pentru acea infraciune mai uoar, chiar dac, sub aspectul laturii subiective, au avut o alt reprezentare (soluia deriv din dispoziiile art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt, printr-o interpretare per a contrario; dac o circumstan agravant nu se rsfrnge asupra participanilor, atunci cnd acetia nu au cunoscut-o n momentul svririi infraciunii, per a contrario, o circumstan atenuant se va rsfrnge asupra participanilor, chiar dac ei nu au cunoscut-o).
120

Latura subiectiv. Pentru existena instigrii ca form a participaiei penale, este necesar ca activitatea de determinare s fie svrit cu intenie. Instigatorul este contient de faptul c prin activitatea sa l determin pe cel instigat s svreasc o fapt prevzut de legea penal, n sensul c urmrete sau accept producerea rezultatului socialmente periculos al faptei. Instigatorul poate aciona deci i cu intenie indirect. Nu poate exista ns instigare din culp. De aceea, dac o persoan determin din culp o alt persoan, prin cuvinte rostite imprudent ori printr-un ndemn fcut n glum sau ntr-un moment de surescitare, fr contiina i voina de a determina la svrirea faptei ilicite, fapta nu constituie instigare. Pentru existena instigrii nu intereseaz ns dac cel instigat (autorul) acioneaz cu intenie sau din culp, ntruct este posibil instigarea i la o fapt pe care autorul o svrete din culp sau chiar fr vinovie (n acest caz, avem o participaie improprie art. 31 C. pen.). De asemenea, nu intereseaz, pentru existena instigrii, mobilul sau scopul urmrit de instigator. De aceea, exist instigare i n cazul persoanei care instig cu scopul de a prinde pe cel instigat n momentul nceperii executrii faptei (este cazul agentului provocator). Top of the Document 7. Complicitatea a) Noiune i caracterizare Sediul materiei este art. 26 din actualul Cod penal, care prevede: Complice este persoana care, cu intenie, ajut sau nlesnete n orice mod la svrirea unei fapte prevzute de legea penal. Este, de asemenea, complice persoana care promite, nainte sau n timpul svririi faptei, c va tinui bunurile provenite din aceasta sau c va favoriza pe fptuitor, chiar dac dup svrirea faptei promisiunea nu este ndeplinit. Noul Cod penal a preluat n art. 40 acelai text, fr modificri, meninnd astfel definiia complicitii. Aadar, att n concepia actualului Cod penal, ct i n cea a noului Cod penal, complicitatea este o form de participaie penal ce const n fapta persoanei care, cu intenie, nlesnete sau ajut n orice mod, inclusiv prin promisiunea de a tinui bunurile provenite din svrirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar dac, dup svrirea faptei, promisiunea nu este ndeplinit. Ceea ce caracterizeaz deci complicitatea, n raport cu celelalte forme de participaie penal, este caracterul su de contribuie indirect, mediat la svrirea infraciunii. Complicele nu determin, nici nu realizeaz n mod nemijlocit fapta prevzut de legea penal, ci i nlesnete autorului aceast realizare, fcnd, prin sprijinul pe care l d, ca acesta s svreasc mai uor, mai repede i mai sigur fapta incriminat. n raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participaie secundar, accesorie. Fiind o contribuie la svrirea faptei, complicitatea se insereaz ns n antecedena cauzal a acesteia, alturi de celelalte contribuii, atrgnd calitatea de participant a complicelui. n ipoteza n care autorul comite o fapt mai grav dect aceea referitor la
121

care s-a neles cu complicele, acesta nu va rspunde pentru fapta mai grav, ci doar pentru aceea la care a intenionat s-i dea ajutor autorului. Soluia i are raiunea, n acelai text al art. 28 alin.2 C.pen., potrivit cruia circumstanele privitoare la fapt se rsfrng asupra participanilor numai n msura n care acetia le-au cunoscut sau le-au prevzut. Rspunderea penal a complicelui pentru o fapt mai grav a autorului ar putea fi antrenat, potrivit tezei finale a textului sus-menionat, n cazul n care sar dovedi c el, n momentul n care a dat ajutorul, a prevzut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave de ctre autor. n ipoteza contrar, n care autorul svrete o fapt mai puin grav dect cea care a fcut obiectul nelegerii, complicele va rspunde pentru fapta svrit de autor. b) Condiii de existen 1. Subiectul. Complice poate fi orice persoan care ndeplinete condiiile generale pentru a fi subiect activ al infraciunii. Nu sunt necesare ndeplinirea unor condiii speciale, existena anumitor caliti, complice putnd fi orice persoan, inclusiv n cazul infraciunilor proprii. La svrirea unei infraciuni i pot da contribuia unul sau mai muli complici, n funcie de complexitatea faptei prevzute de legea penal, fie c este vorba de infraciuni cu autor unic, fie c sunt infraciuni cu pluralitate natural sau constituit de subieci activi. Fiecare complice i aduce, n acest caz, propria contribuie prin ajutorul dat la svrirea infraciunii. 2. Latura obiectiv. Sub raportul laturii obiective, pentru existena complicitii, trebuie s fie ndeplinite trei condiii principale: a) s se fi svrit n mod nemijlocit, de ctre o alt persoan (autor), o fapt prevzut de legea penal, n forma infraciunii fapt consumat ori a unei tentative pedepsibile; b) s se fi efectuat de ctre complice acte de nlesnire sau de ajutor la svrirea acelei fapte. Actele de ajutor, de sprijin sau de nlesnire trebuie s se refere fie la realizarea laturii obiective a infraciunii de ctre autor (complicitate material), fie la realizarea laturii subiective a infraciunii (complicitate moral); c) contribuia complicelui s fie efectiv, adic s fi folosit n fapt la svrirea de ctre autor a aciunii sau inaciunii respective. n cazul n care ajutorul sau sprijinul nu ajunge s fie dat, deoarece complicele a fost mpiedicat ori dac acest ajutor sau sprijin dat de complice nu este folosit de autor, ntruct este apreciat impropriu ori de prisos, activitatea desfurat de complice rmne o simpl tentativ de complicitate, fr semnificaie juridic penal. Aa cum s-a artat n literatura de specialitate i cum a confirmat jurisprudena, contribuia material a complicelui trebuie s fie considerat efectiv chiar dac nu a fost folosit la svrirea faptei, deoarece orice contribuie material ndeplinete totdeauna i rolul de contribuie moral, ntrind hotrrea autorului de a svri fapta. 3. Latura subiectiv. Sub aspect subiectiv, complicitatea const ntr-un sprijin dat cu intenie direct sau indirect la svrirea faptei prevzute de legea penal. Autorul, ns, poate svri fapta, fie cu intenie, n care caz va exista participaie proprie, fie din culp sau fr vinovie, situaie n care va exista participaie improprie. Este irelevant pentru existena complicitii dac ntre autor i complice a existat sau nu o nelegere prealabil. De asemenea, tot irelevant este dac, n momentul svririi faptei,
122

autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. n ipoteza existenei unei nelegeri prealabile ntre autor i complice, aceasta relev premeditarea n svrirea faptei, mprejurare care va spori ncrctura de pericol social a faptei, urmnd ca de aceasta s se in seama la individualizarea pedepsei. Este necesar i suficient ca complicele s acioneze cu intenie, fiindc nu poate exista complicitate din culp. Dac prin actele sale svrite din culp, o persoan contribuie la svrirea tot din culp de ctre o alt persoan a unei fapte prevzute de legea penal, cele dou persoane vor fi coautori ai acelei fapte. 4. Modaliti. n raport cu natura sprijinului acordat de complice, cu momentul i cu modul n care este dat acest sprijin, se disting urmtoarele modaliti: a) Complicitatea prin nlesnire. Aceast modalitate presupune realizarea unor acte prin care complicele acord sprijin autorului nainte de nceperea executrii. Sprijinul poate fi dat pentru a pregti, a uura svrirea faptei etc. (de exemplu, culegerea de date i informaii cu privire la programul de lucru al victimei, cu privire la locul i timpul propice pentru svrirea faptei; procurarea mijloacelor necesare comiterii faptei etc.). Aceste acte de nlesnire vor avea relevan penal numai cu condiia de a fi urmate de executare, din partea autorului, fie sub forma unei infraciuni consumate, fie sub cea a unei tentative pedepsibile. Sunt principalele ipoteze n care autorul nu trece la executare, i totul rmne n faz preparatorie, aceste acte ale complicelui nu vor avea relevan penal. b) Complicitatea prin ajutare. Const n contribuii acordate n cursul executrii faptei, prin acte efectuate concomitent cu executarea (asigurarea pazei; deschiderea unei ui prin care autorul poate fugi de la locul faptei; aruncarea unei arme n mna autorului etc.). n ipoteza n care ajutorul este dat dup ce fapta s-a consumat, acest ajutor nu mai reprezint un act de participaie sub forma complicitii, ci o infraciune distinct, de sine-stttoare: tinuire sau favorizare (de exemplu, n cazul n care autorul bunurilor furate este ajutat s le ncarce ntr-un autovehicul i s le transporte). c) Complicitatea prin promisiunea de tinuire sau de favorizare. Este modalitatea care const n promisiunea unui sprijin de care autorul faptei va avea nevoie dup svrirea faptei. Acest sprijin const fie n promisiunea de a tinui bunurile, fie n favorizarea autorului. Complicitatea prin promisiune de tinuire sau de favorizare este o participaie moral, ntruct ntrete hotrrea autorului de a svri infraciunea, pentru c el tie i conteaz pe promisiunea i posibilitatea oferit de complice de a valorifica bunurile sustrase ori pe promisiunea c va fi el nsui protejat. Este irelevant c promisiunea fcut anterior sau n timpul svririi faptei nu este ulterior, dup svrirea faptei, ndeplinit de ctre tinuitor sau favorizator. Esenial este existena promisiunii pe care complicele o face autorului, care se constituie din acel moment ntr-un ajutor moral dat autorului, pe baza cruia acesta persevereaz n svrirea faptei, contnd pe promisiunea de tinuire sau de favorizare. Sprijinul promis autorului de a tinui bunurile poate consta: n primirea acelor bunuri n locuina complicelui; n cumprarea acestor bunuri de ctre complice; n nlesnirea valorificrii unor bunuri provenite din svrirea faptei etc.
123

Sprijinul promis autorului, n sensul favorizrii, poate consta din: ajutor dat pentru a ngreuna sau zdrnici urmrirea penal, judecata ori executarea pedepsei, care ar urma s-i fie aplicat autorului. n raport de natura actelor de nlesnire sau de ajutor, complicitatea poate fi material sau moral. Complicitatea este material atunci cnd const din acte de sprijin material la svrirea infraciunii (procurarea ori adaptarea mijloacelor necesare svririi faptei; nlturarea unor obstacole materiale din calea autorului faptei; procurarea armei sau a autovehiculului necesar etc.). Aceste acte de sprijin material pot fi acte de nlesnire sau de ajutor, prin care se contribuie la realizarea laturii obiective a infraciunii (paznicul care permite inculpailor s intre n curtea fabricii i s sustrag produsele). Complicitatea moral este acea form a participaiei care const din acte ce ntrein sau consolideaz hotrrea autorului de a svri fapta, darea de sfaturi ori indicaii, promisiunea de a tinui bunurile rezultate din infraciune ori de a-l favoriza ulterior pe infractor (nsoirea autorului la svrirea omorului ori la urmrirea victimei jefuite, promisiunea de a asigura paza locului infraciunii etc.). n raport de momentul n care intervine actul de nlesnire sau ajutor din partea complicelui pentru svrirea faptei, se distinge ntre complicitatea anterioar i complicitatea concomitent. Complicitatea anterioar este aceea n care contribuia complicelui este dat nainte de svrirea faptei i const n acte de nlesnire, prin care se pregtete svrirea faptei sau se netezesc condiiile pentru comiterea acesteia. Actele de complicitate anterioar sunt, n realitate, acte preparatorii, care se comit de alt persoan dect autorul i care devin acte de complicitate n momentul n care autorul a trecut la svrirea faptei, realiznd cel puin o tentativ pedepsibil. Complicitatea concomitent este cea n care contribuia este dat concomitent cu realizarea laturii obiective de ctre autor i const din acte de ajutor n activitatea de executare. La complicitatea concomitent, alturi de autor, este prezent complicele, la locul i momentul actelor de executare. n raport de modul direct sau indirect n care intervine contribuia complicelui la svrirea faptei, se face distincie, n doctrin, ntre complicitatea nemijlocit i complicitatea mijlocit. Complicitate nemijlocit avem atunci cnd sprijinul este dat de complice direct autorului. Complicitate mijlocit exist atunci cnd sprijinul este dat autorului, prin intermediul altui participant, care poate fi instigatorul sau alt complice. Complicitatea mijlocit se poate realiza n trei modaliti diferite, i anume complicitate la instigare, complicitate la complicitate i instigare la complicitate. Complicitatea la instigare const n sprijinul acordat de complice instigatorului n aciunea acestuia de determinare a autorului la svrirea faptei (de exemplu, prin procurarea de bani sau daruri cu ajutorul crora instigatorul determin pe cel instigat s svreasc fapta).
124

Complicitatea la complicitate const n sprijinul dat de complice unui alt complice pentru ca acesta s poat sprijini eficient svrirea de ctre autor a faptei (de exemplu, pune la dispoziia celuilalt complice o arm, un autovehicul cu care acesta transport pe autor la locul svririi faptei, i ofer sfaturi de specialitate pentru reuita aciunii autorului etc.). Instigarea la complicitate const n determinarea unei persoane de a sprijini svrirea unei fapte prevzute de legea penal, prin acte de complicitate de orice fel. Att complicitatea nemijlocit, ct i cea mijlocit se integreaz n antecedena cauzal a rezultatului faptei, laolalt cu celelalte contribuii. Complicitatea prin aciune (comisiv) i complicitatea prin inaciune (omisiv). Aceast distincie are n vedere aspectul dinamic al contribuiei complicelui, modul cum se exteriorizeaz sprijinul dat de complice. Complicitatea prin aciune const n efectuarea de acte de nlesnire sau de ajutor la svrirea faptei prevzute de legea penal, pe cnd complicitatea prin inaciune const din nendeplinirea de ctre complice a unor acte pe care era obligat s le ndeplineasc, nendeplinire care constituie o nlesnire sau un ajutor dat cu intenie la svrirea faptei ilicite (de exemplu, portarul de la banc omite intenionat s nchid sau s controleze poarta, nlesnind astfel ptrunderea autorilor furtului). n doctrin, este cunoscut i aa-numita complicitate negativ. Este acea form a complicitii ce se refer la situaia n care se afl o persoan ce a luat cunotin c se va svri o infraciune i nu informeaz autoritile sau care, fiind de fa la svrirea unei infraciuni, nu a intervenit pentru a mpiedica consumarea acesteia. S-a susinut c o astfel de atitudine negativ ar constitui de fapt o complicitate negativ sau o complicitate prin adeziune tacit. Aceast concepie nu poate fi admis, deoarece n cazul nedenunrii sau al neinterveniei nu exist o nlesnire sau un ajutor la svrirea infraciunii, fiindc nu exist o obligaie legal de denunare sau mpiedicare, pe care cel care rmne inactiv s o ncalce. n dreptul nostru a fost incriminat nedenunarea unor infraciuni numai n mod excepional (art. 170, 262 C. pen.). n aceste cazuri, nedenunarea constituie infraciune, iar promisiunea de nedenunare, fcut anterior sau n timpul svririi faptei, constituie complicitate la acea infraciune. Top of the Document

Pedeapsa n caz de participaie


Potrivit prevederilor art. 27 din actualul Cod penal, instigatorul i complicele la o fapt prevzut de legea penal, svrit cu intenie, se sancioneaz cu pedeapsa prevzut de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ine seama de contribuia fiecruia la svrirea infraciunii, precum i de dispoziiile art. 72 C.pen. Noul Cod penal a preluat n art. 41, nemodificat, acest text, meninnd, astfel, tratamentul sancionator n cazul participaiei. Acest sistem sancionator este denumit al parificrii. S-a argumentat c atta vreme ct toi participanii (autori, instigatori sau complici) contribuie la producerea rezultatului i acioneaz subiectiv, cu intenia de a svri fapta prevzut de lege, este raional ca instigatorul i complicele s fie sancionai cu pedepse ntre aceleai limite ca i autorul.
125

Evident c sistemul nu presupune aplicarea aceleiai pedepse pentru toi participanii. n acest sens, n doctrin, s-a decis, iar jurisprudena a confirmat c prin sintagma pedeapsa prevzut de lege pentru autor trebuie s nelegem numai aceeai pedeaps din punct de vedere al speciei (detenie pe via, nchisoare sau amend), precum i limitele minime i maxime ale acestor pedepse, care trebuie s fie aceleai pentru toi participanii. Pedeapsa concret pentru instigator i complice se va stabili ntotdeauna, n fiecare caz n parte, potrivit art. 27 teza a doua din Codul penal, inndu-se seama de contribuia fiecruia la svrirea infraciunii, precum i de dispoziiile art. 72, referitoare la criteriile generale de individualizare. Circumstanele personale i circumstanele reale Sediul materiei este art. 28 din actualul Cod penal. Noul Cod penal a preluat, n art. 42, acelai text, fr modificri. Noiune. Prin circumstane, n accepiunea larg a dreptului penal, se neleg mprejurrile n care are loc svrirea faptei prevzute de legea penal i care se refer fie la fapt, fie la persoana fptuitorului. n accepiunea mai restrns, circumstanele sunt definite ca fiind acele stri, situaii, ntmplri, caliti, nsuiri i orice alte date ale realitii sau date susceptibile s particularizeze fapta sau fptuitorul. n doctrin, exist i alte definiii ale circumstanelor, dar, cu mici deosebiri, n esen, aceste definiii sunt asemntoare. n ceea ce ne privete, ne raliem acelei pri a doctrinei, confirmat n jurispruden, potrivit creia circumstanele sunt acele stri, situaii, mprejurri, caliti ori alte date, cu caracter accidental, care stau n afara coninutului infraciunii, dar care nsoesc fapta sau privesc situaia personal a fptuitorului i care sporesc sau atenueaz gradul de pericol social al faptei ori periculozitatea infractorului. mprirea circumstanelor n personale i reale prezint importan, ntruct efectele lor sunt diferite, n privina modului cum se rsfrng asupra participanilor i, implicit, asupra tratamentului sancionator. Circumstanele personale sunt cele care privesc fptuitorul. Ele sunt att subiective (referitor la atitudinea psihic cu privire la fapta svrit), ct i obiective (care in de particularitile individuale ale participantului, cum ar fi: calitatea de funcionar, condamnat, recidivist, reabilitat, cstorit, rud apropiat etc.). Datorit caracterului lor strns i intim legat de persoan, circumstanele privitoare la persoana unui participant nu se rsfrng asupra celorlali participani (art. 28 alin. 1 C.pen.). Circumstanele reale (denumite i circumstane obiective) sunt cele privitoare la fapt. Ele se refer la mprejurrile anterioare, concomitente sau posterioare comiterii faptei, stau n afara coninutului infraciunii, dar atenueaz sau agraveaz pericolul social al faptei. Aceste circumstane se rsfrng asupra participanilor, n msura n care acetia le-au cunoscut sau le-au prevzut (art. 28. alin. 2 C.pen.). mpiedicarea svririi faptei. Sediul materiei este art. 30 C.pen., care prevede c participantul nu se pedepsete dac, n cursul executrii, dar nainte de descoperirea faptei, mpiedic
126

consumarea acesteia. Dac actele svrite pn n momentul mpiedicrii constituie o alt fapt prevzut de legea penal, participantului i se aplic pedeapsa pentru aceast fapt. Noul Cod penal preia, n art. 43, aceleai texte, fr modificri. Textul sus-menionat instituie o cauz de nepedepsire pentru participantul la svrirea unei infraciuni, cu condiia ca acesta, n cursul executrii, dar nainte de a se descoperi fapta, s mpiedice consumarea acesteia. Este uor de observat c raiunea acestei cauze de impunitate reprezint o ncurajare a acelor participani care, n cursul executrii, nainte de descoperirea faptei, contientiznd consecinele la care se expun, n mod voluntar, mpiedic consumarea infraciunii i, deci, producerea rezultatului socialmente periculos. Din economia textului, rezult c, pentru ca mpiedicarea consumrii de ctre participant s constituie cauz de nepedepsire, trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: s se fi nceput executarea faptei de ctre autor; n cursul executrii, participantul s fi intervenit, n mod eficient, i s mpiedice consumarea infraciunii; intervenia participantului care determin neconsumarea infraciunii s fie anterioar descoperirii faptei. mpiedicarea svririi infraciunii poate aparine nu numai autorului, ci i instigatorului sau complicelui. n privina aciunii de mpiedicare a instigatorului sau complicelui, trebuie artat c, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, ei trebuie, practic, fie s-l denune pe autor, fie s-l determine ca acesta s nceteze executarea. n cazul n care desistarea aparine chiar autorului, se nelege c aceast renunare la executare va profita i participanilor (instigatorului i complicelui). n ipoteza n care sunt mai muli participani, dar numai unul dintre ei mpiedic svrirea faptei, va beneficia de cauza de nepedepsire doar acesta, ceilali urmnd s rspund pentru tentativ la acea infraciune (bineneles, dac tentativa este pedepsibil). Instigarea neurmat de executare. Sediul materiei este art. 29 din actualul Cod penal. Actualul Cod penal a meninut, sub aceast denumire, dou situaii, care pot fi ntlnite, i anume: instigarea care nu este urmat de un nceput de executare; instigarea care nu este urmat de o executare pedepsibil. Prima situaie poate aprea n situaia n care persoana determinat s comit o fapt prevzut de legea penal (instigatul) se rzgndete i nu trece la executare ori ncepe executarea, dar reuete doar o tentativ nepedepsibil. Este uor de observat c, ntr-un asemenea caz, nu sunt realizate condiiile participaiei, pentru c nu s-a comis o fapt prevzut de legea penal. n aceast situaie, instigatorul va fi pedepsit, dar nu n calitate de participant, ci de autor al unei infraciuni de sine stttoare, dac actele ndeplinite constituie o alt infraciune. n cea de a doua situaie, cnd instigatorul a trecut la executare, dar ulterior s-a desistat ori a mpiedicat producerea rezultatului, sunt ndeplinite condiiile instigrii. n aceast situaie, cel instigat nu va fi pedepsit.
127

Top of the Document 8. Participaia penal improprie (imperfect) A. Noiune i caracterizare. Sediul materiei este art. 31 din actualul Cod penal. Noul Cod penal a preluat acest text, n art. 44, fr modificri. Participaia improprie este acea form de participaie penal la care persoanele care svresc, de comun acord, o fapt prevzut de legea penal, nu acioneaz cu aceeai form de vinovie, neavnd aceeai atitudine psihic, n sensul c unii participani acioneaz cu intenie, iar alii din culp sau fr vinovie. Ca urmare a acestui dezacord n planul laturii subiective, fapta svrit n participaie apare, pentru unii dintre participani, ca o infraciune intenionat, iar pentru alii ca o infraciune de culp, ori ca o fapt svrit fr vinovie, deci fr caracter penal. Participaia improprie poate exista la toate formele de participaie penal cunoscute n dreptul nostru. Astfel, participaia improprie poate exista la coautorat, n cazul n care unul sau unii dintre coautori acioneaz cu intenie, iar alii din culp ori fr vinovie; la instigare, n cazul n care se svresc acte de determinare cu intenie la svrirea de ctre o alt persoan, din culp ori fr vinovie, a unei fapte prevzute de legea penal; la complicitate, n cazul n care o persoan nlesnete sau ajut cu intenie o alt persoan care svrete din culp sau fr vinovie o fapt prevzut de legea penal. Aceste forme improprii de participaie pot exista separat, dar i laolalt, n cazul svririi, n participaie improprie, a aceleiai fapte prevzute de legea penal. B. Modaliti. n raport cu natura contribuiei date la svrirea faptei i cu atitudinea psihic a celui care a avut acea contribuie, participaia improprie se poate realiza n patru modaliti: 1) modalitatea intenie i culp, adic participarea cu intenie la o fapt svrit de autor din culp; 2) modalitatea intenie i lips de vinovie, adic participarea cu intenie la o fapt svrit de autor fr vinovie; 3) modalitatea culp i intenie, adic participarea din culp la o fapt svrit de autor cu intenie; 4) modalitatea lips de vinovie i intenie, adic participarea fr vinovie la o fapt svrit de autor cu intenie. Dintre aceste modaliti, Codul penal reglementeaz numai primele dou, celelalte fiind considerate ca lipsite de semnificaie juridic penal. 1. Modalitatea intenie i culp. Este reglementat prin dispoziiile din art. 31 alin. l C. pen., potrivit crora constituie participaie improprie determinarea, nlesnirea sau ajutarea n orice mod cu intenie la svrirea din culp, de ctre o alt persoan, a unei fapte prevzute de legea penal. Ceea ce caracterizeaz participaia improprie, n modalitatea intenie i culp, este mprejurarea c autorul svrete fapta din culp, n urma determinrii cu intenie de ctre o alt persoan (instigator), sau sprijinit n executarea faptei prin nlesnire sau ajutare n orice mod, cu intenie, de ctre o alt persoan (complice). Aceast modalitate o ntlnim atunci cnd autorul este instigat sau sprijinit cu intenie n svrirea faptei prevzute de legea penal,
128

fr ca el s-i dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lsat n eroare de fapt i n aceast situaie el svrete din culp fapta respectiv. Participaia realizat n aceste condiii este improprie sau imperfect sub raport subiectiv, fiindc lipsete unitatea de scop, care asigur coeziunea psihic ntre participani, fiecare acionnd cu alt form de vinovie. Contribuiilor diferiilor participani, n cadrul acestei modaliti a participaiei improprii (determinarea cu intenie i nlesnirea ori ajutorul dat cu intenie la svrirea faptei), constituie instigare i, respectiv, complicitate la infraciunea intenionat, iar svrirea nemijlocit din culp a faptei reprezint autorat la infraciunea svrit din culp (bineneles, dac legea incrimineaz fapta respectiv i atunci cnd este svrit din culp). Aa, de exemplu, reprezentantul unui organ de control, aflat ntr-o aciune de verificare a unei gestiuni, avnd, la un moment dat, ncredere n cel controlat, n loc s numere i s cntreasc produsele personal, cum prevedeau atribuiile de serviciu, accept dictarea acestora de ctre cel controlat, care, profitnd, i transmite i l determin s nscrie n actele de control date fictive i, astfel, i acoper lipsa din gestiune. ntr-o asemenea situaie, pentru persoana controlat care a determinat nscrierea unor date false i acoperirea lipsei din gestiune se va reine instigare, iar pentru reprezentantul organului de control se va reine o neglijen n serviciu (prin nclcarea din culp a atribuiilor de serviciu). 2. Modalitatea intenie i lips de vinovie. Este reglementat prin dispoziiile alineatului 2 al art. 31 C. pen., potrivit crora exist participaie improprie i atunci cnd are loc o determinare, ajutare sau nlesnire n orice mod cu intenie la svrirea unei fapte prevzute de legea penal de ctre o persoan care acioneaz fr vinovie. Spre deosebire de modalitatea intenie i culp, la modalitatea intenie i lips de vinovie, autorul, determinat i n acest caz cu intenie sau sprijinit prin nlesnire sau ajutor cu intenie, svrete fapta prevzut de legea penal fr vinovie, datorit iresponsabilitii (art. 48 C. pen.), minoritii fptuitorului (art. 50 C. pen.), erorii de fapt (art. 61 C. pen.), constrngerii fizice sau morale (art. 46 C. pen.), beiei fortuite complete (art. 49 alin. l C. pen.). Trebuie precizat c, pentru a nltura vinovia fptuitorului, oricare dintre cauzele la care ne-am referit trebuie s existe n momentul svririi faptei. Contribuiile date de participani (determinarea i nlesnirea sau ajutorul) constituie i n acest caz instigare i, respectiv, complicitate la infraciunea svrit cu intenie. Autorul ns nu va rspunde penal, ntruct nu a acionat cu vinovie. Top of the Document

(Cap B/I.1 Din bibliografie ) INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI


1 Omuciderea: a. omorul, b. omorul calificat, c. omorul deosebit de grav, d. pruncuciderea, e. uciderea din culp.
129

a. OMORUL Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special il constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul fundamental al omului la viata, drept consacrat prin art. 22 alin. (1) din Constitutia Romaniei. Obiectul material este corpul persoanei in viata asupra careia se indreapta actiunea ucigatoare. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) nu a fost calificat de text. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni - art. 191 C. pen. Participatia la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei -coautorat, instigare, complicitate. In materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gandire clara si constants asupra participatiei sub forma coautoratului la savarsirea acestei infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea ,,clasica", incidents in alte zone ale Codului penal. Astfel, s-a statuat ca omorul este comis in conditiile coautoratului atunci cand autorii faptei au actionat concomitent, in cadrul unei activitati indivizibile si in realizarea intentiei de a ucide, chiar daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva (concreta, individuals) a unuia dintre participanti. S-a motivat, in prelungirea conceptiei, ca actiunile coinculpatilor - care nu au aplicat lovituri letale victimei - au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista agresiunii, consecinte care, neindoielnic, se inscriu in nex-ul cauzal al infractiunii47. Este insa evident ca savarsirea infractiunii de omor, in forma coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezente la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare activitati, de orice tip, indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla ei prezenta la locul omorului (asistarea) nesatisfacand cerinta unei cooperari in sensul notiunii penale de coautorat48. Intr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina, eventual, in ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o complicitate (morala) la nedenuntare, in cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta de omor despre care a luat cunostinta. Practica judiciara cu privire la participatia sub forma coautoratului in materia omorului a fost inspirata si, oricum, potentate de doctrina de specialitate49. Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost circumstantiat de text. Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii varsta sau starea de viabilitate a victimei, dupa cum nu are relevanta imprejurarea ca omorul a fost savarsit de autor la cererea victimei. Ultima ipoteza ridica una dintre cele mai controversate si fascinante probleme in materia omuciderii - euthanasia - concept prin care se intelege ,,uciderea savarsita sub impulsul unui sentiment de mila pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza, inevitabila"50. Acceptarea sau
130

neacceptarea omorului intr-un asemenea context a constituit tema a numeroase si importante studii sociologice, medicale, religioase si, natural, juridice51. Dincolo insa de consistenta ori aptitudinea de a convinge a argumentelor pro sau contra euthanasiei, legislative penale din statele moderne nu absolva de raspundere penala autorii faptei de omor comis in aceste conditii. $i legea penala romana s-a inscris constant pe o atare linie de gandire. In Codul penal din 1936, acest tip de omor, incadrat distinct in art. 468 alin. (1) si (3), era sanctionat cu o pedeapsa mai blanda decat aceea prevazuta pentru asasinat, distinctia si tratamentul sanctionator nefiind insa preluate de fauritorii codului penal in vigoare. In consecinta, potrivit legii penale pedeapsa pentru omorul comis cu acest mobil poate fi redusa doar de magistrat, in masura in care el converteste mobilul intr-o circumstanta atenuanta si ii acorda semnificatia juridica a acesteia. In cazul in care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant in Romania al unui stat strain, lider politic ucis in legatura cu activitatea sa etc. -, fapta va primi o alta incadrare juridica decat aceea de omor. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune de ucidere, efectuata prin acte comisive sau omisive. In prima categorie, a actelor comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor de ucidere a unei persoane, caracterul ucigator putand fi identificat de magistrat prin examinarea modalitatilor de concepere si de infaptuire a acesteia. Vor imprima actiunii caracter ucigator: - mijloacele (instrumentele) alese si folosite de autor pentru executarea actiunii, mijloace care trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca decesul unei persoane - arma de foe, cutit, otrava, funie, ciomag, topor etc; - regiunea anatomica spre care este indreptata actiunea, regiune care trebuie sa fie din cele vitale - cap, gat, torace, abdomen, - ori in care se gasesc vase mari si importante de sange; - intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea acesteia; - gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea autorului -traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne, sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sange. Elementul material se exprima si prin acte omisive - ca, de exemplu, expunerea victimei, neputincioasa si sumar imbracata, la o temperatura scazuta5 ori abandonarea intr-o zona populata de animate salbatice omnivore53 sau intr-un loc necirculat, unde victima nu putea fi gasita cu usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios, ori prin abtinerea autorului de la a intreprinde ceva care ar fi evitat producerea mortii victimei54. Urmarea imediata consta in decesul persoanei.
131

Intre elementul material al infractiunii - actiunea sau inactiunea autorului - si urmarea imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, o legatura de cauzalitate, in alte cuvinte, este necesar a se dovedi prin probe ca decesul victimei a intervenit din cauza activitatii desfasurate de faptuitor. Latura subiectiva Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia autorului, ca si a celorlalti participanti la savarsirea infractiunii, sub forma intentiei, rezulta ex re, adica din insasi materialitatea actiunii - inactiunii acestora, asa cum s-a retinut din expunerea teoretica a laturii obiective a infractiunii, completata cu spetele acolo prezentate. Deci magistratul va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de acesta in agresarea victimei, a felului in care acesta le-a utilizat, a zonei anatomice vizate prin agresiune etc. Eroarea cu privire la persoana impotriva careia este indreptata actiunea ucigatoare error in persona -, ori in ce priveste modul de manuire a instrumentelor folosite pentru executarea omorului - aberatio ictus - nu inlatura si nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si este si logic si legic sa fie asa, atata vreme cat bratul legii ocroteste, fara discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala - viata - este egala si impersonala. In literatura de specialitate s-a mai afirmat o interesanta opinie -neimpartasita insa de practica judiciara si nici de autorul acestor randuri - potrivit careia, in astfel de cazuri, sunt comise, in concurs, infractiunea de ucidere din culpa (impotriva victimei efective) si tentativa la infractiunea de omor (impotriva victimei virtuale). Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul participantilor la savarsirea infractiunii, dar fiecare in parte, scop sau mobil, o data determinat in cauza, va putea constitui o imprejurare cu valoare circumstantials in evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului. Forme. Sanctiuni Forme. Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare in timp si deci de savarsire in forme imperfecte. Legea insa nu sanctioneaza actele preparatorii, desi ele pot fi infaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt infaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de informatii despre programul viitoarei victime etc). Tentativa este posibila in toate formele ei - intrerupta, terminate57 sau relativ improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu se produca din motive independence de vointa autorului. Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii urmarii imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment coincide cu eel al actiunii/inactiunii, ori se situeaza intr-un plan posterior. Sanctiuni. Infractiunea de omor se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
132

Tentativa la infractiunea de omor se sanctioneaza, potrivit regulei consacrate prin art. 21 alin. (2) Cod penal, cu o pedeapsa cuprinsa intre 5 ani si 10 ani inchisoare. Persoana juridica se sanctioneaza cu amends intre 10.000 si 900.000 lei, potrivit art. 71l alin. (3) C. pen. Top of the Document b. OMORUL CALIFICAT Omorul calificat este o modalitate normativa agravata a omorului simplu. Schema (constructia) juridica a infractiunii acum analizate este, evident, identica cu aceea a infractiunii de referinta, caci o actiune ucigatoare - independent de cine, de cum o concepe si executa, precum si impotriva carei persoane este indreptata - nu modifica structure, substantialitatea faptei, ea, aceasta actiune, constituie, in ultima analiza, suportul faptic tot al unui omor. Dar legiuitorul a voit, desigur din considerente de echitate, sa diferentieze faptele de omor prin dispozitiile legale, sa puna in evidenta - in raport cu prezenta anumitor circumstante - pericolul social sporit pe care-1 poarta unele dintre aceste omoruri, iar, in final, sa majoreze limitele pedepselor, sa instituie un regim sanctionator mai aspru pentru acele persoane care tenteaza sau comit omoruri in conditiile agravate expres enuntate de legea penala. Asa fiind, nu vom reitera aspectele comune celor doua infractiuni, ci ne vom cantona la ceea ce le diferentiaza, adica tocmai asupra circumstantelor legale care agraveaza eel de-al doilea tip de omor fata de primul. a) Cu premeditare. Premeditarea Cuvant compus din prefixul ,,pre", care semnifica o anterioritate, si substantivul ,,meditare", ce are intelesul de ,,cugetare", de ,,gandire" profunda asupra unui subiect, dar si de ,,a planui", ,,a urzi". Doctrina si practica judiciara in materie i-au configurat conceptului ,,premeditare" unele elemente alcatuitoare, in prezenta carora aceasta atitudine psihica a faptuitorului poate fi identificata in cazul concret, si anume: 1) adoptarea hotardrii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalitatii de infaptuire a actiunii58 (imaginarea si calcularea eficientei posibilelor variante de actionare); 2) exteriorizarea si manifestarea rezolutiei delictuoase constand in obtinerea de informatii necesare executarii omorului (date despre programul sau obiceiurile victimei, capacitatea acesteia de a riposta, existenta unor caini la locul ori in preajma locului stabilit pentru savarsirea infractiunii), pregdtirea instrumentelor trebuincioase infaptuirii actiunii (cumpararea si curatirea armei, procurarea sau prepararea otravii etc), alegerea locului si timpului cele mai propice (in padure, pe malul unei ape, pe timp de noapte ori de furtuna), crearea conditiilor favorabile (atragerea victimei la locul prestabilit sau imbatarea acesteia) si, in general, oricare activitati de aceasta natura menite si intreprinse in vederea atingerii scopului;
133

3) timpul scurs intre luarea hotararii de a ucide si punerea acesteia in executare, interval in care autorul indeplineste activitati pregatitoare; in ipoteza in care timpul scurs intre adoptarea hotararii si punerea ei in executare nu este indestulator pentru a permite autorului sa chibzuiasca cu adevarat asupra faptei ori chiar daca a dispus de un timp suficient el nu a intreprins nici un act de pregatire a omorului, circumstanta reglementata la lit. a) nu poate fi retinuta. Agravarea premeditarii - care presupune o activitate individuals - constituie o circumstanta personals si, de principiu, ea nu se rasfrange asupra celorlalti participant - art. 28 alin. (1) Cod penal. Cu toate acestea, daca participantul a colaborat cu autorul in activitatea de pregatire a omorului (de pilda, cunoscand intentia acestuia de a ucide victima, s-a interesat despre viata si obiceiurile sale si 1-a conseiat pe autor cu privire la timpul si locul cele mai propice pentru a o surprinde singura), atunci premeditarea devine o circumstanta reala, care se rasfrange asupra participantilor63. b) Interesul material. Se inteleg preocuparea, manifestarea de rapacitate, dorinta egoista a faptuitorului de a dobandi, in urma omorului, un avantaj (folos) de ordin patrimonial. Avantajul material ravnit de autor poate fi actual - de pilda, o suma de bani, bunuri de orice fel, beneficiul unui contract de locatiune etc. - ori in perspective - deschiderea succesiunii persoanei ucise al carei mostenitor este faptuitorul, stingerea in acest mod a unei datorii s.a. Este realizata aceasta cerinta legala si in ipoteza uciderii unei alte persoane decat aceea a carei moarte deschide faptuitorului calea spre obtinerea avantajului64. Interesul material constituie deci un mobil al infractiunii, motivatia actiunii de ucidere, in absenta acestui mobil neputand fi retinuta agravanta prevazuta la lit. b), chiar si in ipoteza in care decesul victimei ar determina - implicit - crearea, in beneficiul inculpatului, a unui profit material65. Pentru realizarea infractiunii este irelevant daca interesul material a fost sau nu satisfacut, suficient fund ca acest interes sa constituie mobilul omorului. Si circumstanta prevazuta la litera b) este una de ordin personal, care nu se rasfrange asupra participantilor, decat in masura, evident, in care participantii au actionat sub acelasi imbold. c) Asupra sotului sau unei rude apropiate Sot sau ruda apropiata. Uciderea sotului (uxoricid), a descendentilor sau ascendentilor (paricid), a fratelui ori surorii (fratricid), a copiilor acestora, precum si a persoanelor devenite astfel de rude prin adoptie, constituie cea de a doua imprejurare care agraveaza omorul. Pericolul social sporit pe care il prezinta acest tip de omor rezida, pe de o parte, in atitudinea atroce a autorului de a suprima viata unei persoane din chiar intimitatea sa sufleteasca, iar, pe de alta parte, in rezonanta sociala extrem de negativa provocata de mediatizarea crimelor intrafamiliale. Conceptele cu care opereaza textul sunt definite de Codul familiei - sot, sotie - si de Codul penal - rude apropiate, art. 149, dar se impun totusi unele precizari asupra intelesului pe care le-au dat doctrina si jurisprudenta penala prin interpretarea prevederilor art. 175 lit. c).
134

Calitatea de sot - ca, de altminteri, si aceea de ruda apropiata -in raport cu autorul faptei trebuie sa fie valabila la momentul savarsirii omorului. In ipoteza in care sotii, la data omorului, erau in curs de judecata intr-un proces de desfacere a casatoriei, magistratul trebuie sa verifice daca hotararea a fost sau nu atacata (apel, recurs) ori mai poate fi atacata sub aspectul divortului66. In cazul in care autorul a fost in eroare cu privire la persoana ucisa ori actiunea lui a fost deviata67 agravanta prevazuta la lit. c) nu este incidents. Calitatea de ruda apropiata, intr-un prim rand, o au ascendentii si descendentii, cu conditia, asa cum s-a precizat, valabilitatii acestei calitati la momentul critic; in caz contrar, agravanta de la lit. c) nu este operanta68. Pentru realizarea infractiunii in aceasta modalitate normativa nu prezinta relevanta natura relatiei de ascendenta ori descendenta-legitima, dobandita prin adoptie ori nelegitima69. Intr-un al doilea rand, sunt rude apropiate, fratii si surorile. Sunt considerati frati si surori aceia care au un ascendent comun. In consecinta, legaturile dintre frati si surori sunt nu numai cele primare, ci si cele consanguine (tata comun) si uterine (mama comuna). De asemenea, sunt cei deveniti astfel de rude prin efectul adoptiei. In al treilea rand, sunt rude apropiate copiii fratilor si surorilor. Copiii fratilor si surorilor sunt intre ei veri primari70, iar fratele sau sora, in raport cu copiii celorlalti frati si surori, sunt unchi sau matusa71. Este de retinut ca in cazul omorului calificat prevazut la lit. c) - a statuat instanta suprema - nu sunt aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (1) lit. b) privind circumstanta agravanta ce se refera la savarsirea infractiunii ,,prin violente asupra membrilor familiei"72. Calitatea de sot sau ruda apropiata constituie o circumstanta personals si, prin urmare, nu se rasfrange asupra participantilor. d) Profitdnd de starea de neputinta a victimei de a se apara. Imprejurarea agravata a omorului se refera la situatia in care victima este inapta a se feri de agresiunea ucigatoare ori de a riposta la aceasta. O asemenea stare poate fi datorata unei incapacitati fizice - infirmitate, imobilizare in aparat gipsat, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de somn73, starea de intoxicatie (provocata de alcool74, stupefiante, medicamente), varsta inaintata75, ori psihice in stare de hipnoza, bolnav psihic etc. Nu prezinta relevanta daca starea de neputinta a victimei a fost provocata de ea insasi ori de alti factori. Starea de neputinta a victimei - de care profits autorul - trebuie sa fie insareala si efectivS, iar nu dedusa din tarele ei fizice. Pentru realizarea acestei agravate este necesara intrunirea cumulativa a doua conditii: incapacitatea victimei de a se apara sa fie datorata altor cauze decat actiunii faptuitorului76, pe de o parte, iar pe de alta parte, faptuitorul sa cunoascaaceasta stare si sa profite de ea pentru a ucide victima. In cazul savarsirii omorului in participate, agravanta prevazuta la lit. d) referindu-se la fapta - se rSsfrange asupra tuturor participantilor.
135

e)Prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane. ,,Mijloacele" la care face trimitere textul de lege sunt acelea care, in mod obiectiv, au aptitudinea de a produce nu numai moartea persoanei vizate, ci si a altora care, intamplator ori obisnuit, se afla la locul si in timpul savarsirii infractiunii - deschiderea focului de arma automata asupra grupului de persoane in care se afla victima77, incendierea imobilului in care locuieste aceasta, introducerea otravii in samovarul familiei, initierea unei explozii la autoturismul victimei ori la locul prin care aceasta urma sa treaca etc. Pentru realizarea acestei variante agravate a omorului nu este necesar ca ,,mijlocul" utilizat de faptuitor sa fi produs rezultatul, care potential este uciderea mai multor persoane - in acest caz sunt intrunite prevederile unei agravante de la omoruldeosebit de grav -, ci doar ca mijlocul respectiv sa fi avut aceasta aptitudine. Prin urmare, faptuitorul, in cazul acestei modalitati de omor calificat, actioneaza, din punctul de vedere al laturii subiective, cu intentie directs pentru uciderea persoanei vizate si cu intentie indirecta in ce priveste uciderea celorlalte persoane. Incadrarea juridica a faptei intr-o asemenea ipoteza factuala - a decis instanta suprema este in infractiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav comisS asupra unei singure persoane -, cat si in tentativa de omor calificatprevazuta la lit. e), aflate in concurs. 78 Agravanta prevazuta in art. 176 alin. (1) lit. b)C. pen. nu este aplicabila . Circumstanta examinata, care este una de fapt (reala), se rasfrange asupra participantilor, care au cunoscut mijlocul utilizat de autor pentru suprimarea vietii victimei^ f) In legaturd cu indeplinirea indatoririlor de serviciu saupublice ale victimei Textul infractiunii de omor, in aceasta forma de agravare, il calchiaza in buna masura pe acela al infractiunii de atentat care pune in pericol siguranta statului - ale carei explicatii isi mentin valabilitatea. Ceea ce diferentiaza cele doua infractiuni sunt, pe de o parte, calitatea ,,activitatii" indeplinite de victima ,-,importanta" in cazul infractiunii prevazute de art. 160 Cod penal, ,,oricare alta activitate" decat aceea importanta in cazul acestei modalitati de omor -, iar pe de alta parte, intentia cu care lucreaza autorul - de a pune in pericol siguranta statului prin uciderea personalitatii, la infractiunea de referinta, respectiv de a ,,pedepsi", retroactiv sau anticipat, prin ucidere, persoana oficiala care, indeplinind (sau urmand a indeplini) intr-un anume mod atributiile de serviciu, provoacafaptuitorului resentimente, justificate sau nu, si dorinta de a omori. Practica judiciara a statuat, cu deplin temei, ca pentru a fi incidenteprevederile referitoare la aceasta agravanta este necesar sa fi actionat in limitele atributiunilor sale, si nu in afara acestora, prin abuzarea de prerogativele cu careera investita. In caz contrar, deci cand victima incalca normele de conduita specifice functiei pe care o indeplinea, ea se exclude protectiei asigurate prin acest text, fapta incadrandu-se in infractiunea de omor prevazuta in art. 174 C. pen., si nu in aceea de omor calificat79. g) Pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare ori de la executarea unei pedepse Prin conceptul sustragere se intelege actiunea menita a evita urmarirea, arestarea ori executarea unei pedepse, adica menita ,,a pune la adapost" persoana fata de o asemenea
136

masura. Persoana ce urmeaza a fi ,,sustrasa" urmaririi, arestarii sau executarii pedepsei, prin comiterea omorului, poate fi insusi faptuitorul sau o alta persoana careia faptuitorul voieste sa-i asigure, in acest mod, protectia impotriva acelei masuri. Urmarire. Incomplet formulat, desigur din cauza unor impedimente de tehnica legislative, conceptul are intelesul de urmarire penala, si nu acela de ,,filaj", de ,,supraveghere discreta" a unei persoane. Prin ,,urmarire penala" se intelege activitatea desfasurata de agentii autoritatilor publice - politist, ofiter cu cercetarea penala specials din sistemul militar, procurer - care ,,are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata" (art. 200 C. proc. pen.). Arestare. Prin acest concept trebuie inteleasa masura procesuala a ,,arestarii preventive", dispusa de catre judecator. Punerea in executare a unei pedepse. Prin aceasta se intelege activitatea, ce intra in competenta unor agenti judiciari, de a pune in executare o hotarare judecatoreasca penala si care consta fie in arestarea persoanei condamnate la o pedeapsa privativa de libertate, fie in executarea altor pedepse - complementare sau accesorii. Asadar, ceea ce caracterizeaza aceasta circumstanta agravanta este scopul urmarit de autor, care este acela de a se sustrage pe sine ori de a sustrage alta persoana de la una dintre masurile judiciare enuntate - limitativ - de text. In eventualitatea ca autorul nu a actionat in acest scop, omorul nu este calificat in conditiile prevazute de lit. g)80. Infractiunea de omor comisa in scopul de a sustrage o persoana de la executarea acestor masuri judiciare poate avea ca subiect pasiv fie ,,persoane oficiale" - magistrat, politist, executor judecatoresc etc. - fie ,,persoane particulare", care concura, intr-o forma sau alta, la punerea in executare a unor astfel de masuri. In prima situatie, in care victima este magistrat, politist, jandarm ori militar, fapta se incadreaza in infractiunea de omor calificat si deosebit de grav, prevazuta in art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. g) si art. 176 lit. f) C. pen. h) Pentru a inlesni sau ascunde savdrsirea altei infractiuni. Prin conceptul ,,inlesnire", din sintagma ,,a ascunde savarsirea altei infractiuni", trebuie inteleasa acea actiune de omor comisa pentru ,,a netezi" sau ,,a deschide" drumul spre infractiunea vizata, pentru a se reusi astfel, prin intermediul omorului, sa fie savarsita infractiunea - scop -, cum este omorarea santinelei pentru a evada din penitenciar, omorarea barbatului pentru violarea femeii ce-1 insoteste, ori a femeii impotriva careia s-a inceput exercitarea unor acte de constrangere in scopul de a o viola. Pentru incadrarea omorului in art. 175 lit. h) C. pen. nu prezinta importanta daca infractiunea a carei inlesnire s-a urmarit prin savarsirea acestuia s-a consumat sau a ramas in faza de tentativa81 ori a actelor pregatitoare. De asemenea, nu intereseaza nici natura acelei infractiuni - cu exceptia infractiunilor de talharie si piraterie a caror inlesnire sau ascundere constituie o agravanta a omorului deosebit de grav -, nici imprejurarea daca, savarsind omorul, faptuitorul a reusit efectiv comiterea ei, dupa cum nu
137

prezinta importanta nici faptul daca mijlocul ales pentru aceasta, comiterea omorului, era sau nu adecvat scopului propus82. Prin conceptul ,,ascundere", din aceeasi sintagma, se intelege actiunea de ucidere intreprinsa pentru a disimula o alta infractiune, pentru a face ca aceasta alta infractiune sa nu poata fi descoperita - bunaoara, uciderea unui martor ocular la comercializarea de droguri, ori a unei persoane care a surprins pe faptuitor in timpul furtului83. i) In public. Conceptul nu are, desigur, alt inteles decat acela enuntat in art. 152 C. pen. Pentru ca omorul sa fie calificat prin aceasta imprejurare, el trebuie comis intr-un asemenea loc84. Introducerea acestei noi circumstante care agraveaza omorul - prin Legea nr. 140/1996 este justificata de pericolul social major exprimat de crima savarsita in public. Omorul savarsit in aceste conditii de loc imprima faptei un caracter mai grav, pentru ca, pe de o parte, el pune in evidenta cutezanta, atitudinea sfidatoare a autorului care, ucigand o persoana in aceste imprejurari, are reprezentarea ca fapta poate fi descoperita, iar faptuitorul identificat mai facil si totusi comite fapta -, pe de alta parte, pentru ca o crima infaptuita in public este de natura sa induca o stare de neliniste si insecuritate, sa provoace reverberatii negative in opinia publics. In final, se impun doua completari ale explicatiilor date la infractiunea de omor - a caror valabilitate se pastreaza integral -, determinate de unele particularitati ale omorului calificat. 1) - Sunt calificati subiectii activi ai infractiunii la modalitatea normativa de la lit. c) - ,,sot sau ruda apropiata" - si subiectii pasivi de la lit. c) ,,sot sau ruda apropiata". 2) - Intentia este calificata, intrucat insumeaza elementul scop, la modalitatea normativa de la lit. g) ,,pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse" si h) - ,,pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni". Sanctiuni. Omorul calificat se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridica se pedepseste cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Tentativa se sanctioneaza. Top of the Document c. OMORUL DEOSEBIT DE GRAV Omorul deosebit de grav este prevazut in art. 176 C. pen. in mai multe ipoteze de incriminare cu rol de elemente circumstantiate de agravare, ce vor fi analizate in cele ce urmeaza: a) Prin cruzimi. Conceptul cruzimi, in contextul art. 176 Cod penal, exprima atitudinea aberanta, inumana a autorului infractiunii, materializata in diverse acte (gesturi) prin care provoaca voit victimei o moarte lenta, prelungita, decesul fiind precedat de suferinte mult sporite fata de cele inerente pricinuite de oricare actiune suprimatoare a vietii.
138

Actele de cruzimi pot fi de natura a provoca victimei suferinte fizice -prelungite in timp, prin flagelare, arsuri sau combustionari totale, smulgerea parului sau a unghiilor, zdrobirea globilor oculari85, sectionarea partiala sau totals a unor parti ori zone nevitale ale corpului s.a. sau suferinte psihice - prin obligarea victimei, de pilda, de a asista la maltratarea ori violarea unei persoane fata de care aceasta nutreste sentimente de afectiune -, dar, eel mai adesea, suferintele sunt de ambele tipuri6. Este lipsit de relevanta, pentru a fi realizata aceasta modalitate normativa a infractiunii de omor, daca actele de tortura se plaseaza nemijlocit in nex-vX cauzal al mortii87, ori ele au constituit doar un preludiu al actiunii propriu-zis ucigatoare -spre a satisface dorintele bestiale nutrite de autor -, ori daca victima a perceput in intregime suita de acte provocatoare de suferinte sau numai in parte din cauza pierderii cunostintei ori intervenirii decesului. Esential pentru ca faptei de ucidere sa i se imprime caracterul de ,,cruda" este ca actele tortionare sa fie comise in mod voit de autor, in scopul de a-i provoca victimei suferinte si, totodata, ca aceste acte sa premearga, chiar si in parte, decesul victimei. Circumstanta prevazuta la lit. a) se rasfrange asupra participantilor, deoarece ea se refera la fapta. b) Asupra a doua sau mai multor persoane. Sintagma este inechivoca; suntem deci in prezenta unei pluralitati de victime, numarul victimelor indicand periculozitatea socials ridicata a autorului faptei. Uciderea a doua sau mai multor persoane poate fi consecinta unei actiuni unice, ca, de pilda, incendierea unei incaperi88, foe de arma automata asupra grupului de persoane89, detonarea explozibilului intr-o reuniune de persoane -intr-un apartament, magazin sau mijloc de transport in comun s.a.m.d. Realizarea omorului deosebit de grav printr-o unica actiune este unanim admisa in literatura si practicajudiciara. In doctrina de specialitate s-a afirmat insa ca omorul, in aceasta ipostaza, poate fi si consecinta unor actiuni succesive, ,,cu aceeasi ocazie" , cum ar fi, spre exemplu, omorarea victimei si, in continuare, a persoanelor care intervin in ajutorul victimei ori pentru a imobiliza agresorul, ori uciderea mai multor persoane, in aceeasi imprejurare, prin focuri repetate de arma spre tinte plasate in directii diferite etc. Aceasta opinie - la care noi am aderat fara rezerve - este dezavuata de majoritatea teoreticienilor importanti91, dar ea a fost validata printr-o decizie de indrumare a Plenului Tribunalului Suprem92 si constituie, si in prezent, suportul teoretic al unor hotarari pronuntate de instantele judecatoresti93. In sfarsit, omorul deosebit de grav prevazut la lit. b) poate fi realizat si prin actiuni concomitente a doua persoane care isi impart rolurile pentru uciderea a doua sau mai multor persoane 4. Subiectul activ al infractiunii in aceasta modalitate normativa realizeaza si urmareste sau accepts uciderea fiecarei persoane, deci comite fapta cu intentie, intr-una din formele acesteia - directs ori indirecta 5. In ipoteza ca actiunea-inactiunea nu a provocat decesul nici unei persoane, infractiunea ramane in faza de tentativa, iar in ipoteza ca actiunea-inactiunea a provocat decesul unei
139

singure persoane, din pluralitatea de persoane vizate, fapta se va incadra in infractiunea de omor simplu (daca nu este calificat datorita altor modalitati normative) in concurs cu tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav. c)De cdtre o persoand care a mai sdvdrsit un omor. Nici aceasta sintagma nu necesita explicatii deosebite. Se observa, cu usurinta, ca modalitatea normativa de la lit. c) este apropiata aceleia de la lit. b) - uciderea mai multor persoane. Ceea ce le distanteaza este imprejurarea ca in modalitatea acum analizata fapta de omor nu are legSturS cu precedenta fapta de omor, situata in antecedenta autorului, adica ele sunt comise in conditii si prin actiuni total distincte. La incadrarea juridica a infractiunii in prevederile art. 176 lit. c) C. pen. este necesar fie sa existe o condamnare anterioara definitiva a inculpatului pentru prima fapta, fie ca ambele omoruri, comise in imprejurari diferite, sa fie judecate impreuna, in conditiile concursului96. Pentru realizarea acestei infractiuni de omor deosebit de grav este lipsit de relevanta timpul care s-a scurs de la omorul anterior pana la acela care face obiectul actualei incadrari juridice - deci, daca in privinta primului omor s-a implinit termenul de reabilitare, daca omorul a fost amnistiat97 ori a intervenit prescriptia -, daca omorul din antecedenta a fost consumat ori a ramas in faza de tentativa'98. Circumstanta prevazuta la lit. c) este personals si deci ea nu se rasfrange asupra celorlalti participanti. d)Pentru a savdrsi sau a ascunde sdvdrsirea unei tdlhdrii sau piraterii In prima teza, ,,pentru a savarsi savarsirea", se intelege acea actiune de omor comisa pentru ,,a netezi" sau ,,a deschide" drumul spre savarsirea uneia dintre cele doua infractiuni, pentru a reusi astfel, prin intermediul omorului, sa fie savarsita infractiunea-scop, ca de pilda uciderea matrozului de cart pentru ca autorul sa poata comite un act de piraterie asupra unei nave. La a doua teza, prin conceptul ,,ascundere" se intelege actiunea de ucidere intreprinsa pentru a disimula o infractiune de talharie sau piraterie, pentru a face ca o asemenea infractiune sa nu poata fi descoperita - bunaoara, uciderea unui martor ocular la savarsirea unei infractiuni de talharie. Asadar, ori de cate ori omorul - consumat ori in faza de tentativa - este savarsit in scopul de a crea conditiile prielnice comiterii sau ascunderii unei fapte de talharie sau piraterie - indiferent daca rezultatul s-a produs sau nu - constituie omor deosebit de grav, in modalitatea prevazuta la lit. d). In cazul in care rezultatul urmarit s-a si produs, incadrarea juridica a faptei -potrivit doctrinei in materie si practicii juridice" - este in infractiunea de omor deosebit de grav prevazuta de art. 176 lit. d) si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 Cod penal, respectiv infractiunea de piraterie prevazuta de art. 212 Cod penal, ambele infractiuni in concurs. Infractiunea de talharie - cu care intra in concurs infractiunea de omor - este aceea prevazuta de art. 211 alin. (l)-(21) si nu aceea agravata prevazuta de art. 211 alin. (3) - talharia care a avut drept urmare decesul victimei -, deoarece, asa cum se va vedea la timpul cuvenit,
140

in acest din urma caz moartea victimei este datorata culpei autorului (infractiune praeterintentionata) si nu intentiei acestuia ca in situatia omorului deosebit de grav. Circumstanta reglementata la lit. d) este personals si, in consecinta, ea nu se rasfrange asupra participantilor decat in masura in care acestia au actionat cu acelasi scop. e) Asupra unei femei gravide. Prin ,,femeie gravida" se intelege femeia care poarta un fat in cavitatea uterina, starea de graviditate fiind cuprinsa intre momentul conceperii si acela al nasterii fatului. Pentru realizarea omorului in aceasta variants normativa este necesar ca autorul sa cunoasca starea de graviditate a femeii, ori ca acesta, in raport cu evidenta sarcinii, sa o perceapa. In ipoteza in care autorul crede ca victima este gravida, dar, in realitate, starea de graviditate nu exista, agravanta prevazuta la lit. e) nu se aplica. Legiuitorul a evaluat ca deosebit de grav acest omor pentru ca, pe de o parte, actiunea ucigatoare provoaca o dubla atingere vietii umane - chiar daca una este in faza intrauterina -, deoarece, pe de alta parte, femeia in stare de graviditate are, de regula, o capacitate scazuta de autoaparare si, in fine, pentru ca a avut in vedere si oprobriul indus in opinia publica prin aflarea despre uciderea unei femei gravide. f)Asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. Agravarea reglementata in art. 176 lit. f) - nou introdusa in text prin Legea nr. 140/1996 - prezinta multiple asemanari cu agravanta omorului calificat prevazuta in art. 175 lit. f), motiv pentru care analiza, in continuare, va purta doar asupra a ceea ce este in particularul acesteia. In primul rand este de observat calitatea subiectului pasiv, care este aceea de magistrat, politist, jandarm sau militar. Prin regimul sanctionatoriu sever s-a tins la descurajarea persoanelor predispuse sa comita astfel de omoruri si la pedepsirea acestora cu duritate in cazul savarsirii lor, deoarece faptele de acest tip sunt indreptate nu numai impotriva dreptului la viata al individului, ci si a bunei infaptuiri a actului de justitie, a mentinerii sau restabilirii ordinii si linistii publice100. Calitatea de magistrat a fost definita prin prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor10, potrivit carora au aceasta calitate si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea, precum si magistratii -asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie. De asemenea, ministrul justitiei, loctiitorii sai si personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei sunt asimilati magistratilor, pe durata indeplinirii functiei. Tot astfel, potrivit prevederilor legale in materie judecatorii militari si procurorii militari au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor. Sunt sub protectia textului analizat magistrate Curtii Constitutionale, precum si magistratii-asistenti care, potrivit prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale102, sunt asimilati acelora de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
141

Calitatea de politist a fost astfel definita prin art. 1 al Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului103: ,,Politistul este functionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin lege, ca institutie specializata a statului". Calitatea de jandarm deriva din dispozitiile Legii nr. 550/2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane 4. Conceptul militar, in sensul art. 176 lit. f), trebuie inteles in sensul sau larg, adica de profesionist militar - cadru militar activ integrat in una dintre structurile fortelor armate -, precum si de persoana care, in indeplinirea indatoririlor fundamentale consacrate constitutional, este incorporate in una dintre aceste structuri pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu. In consecinta, au calitatea de militar urmatoarele categorii de persoane: - cadre militare sunt, potrivit legii105, cetatenii romani carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter; - soldati si gradati voluntari106; - elevii si studentii din institutiile de invatamant militar; - barbatii cetateni romani, care executa serviciul militar obligatoriu pe durata starii de razboi, a starii de mobilizare si pe timpul starii de asediu, precum si cei concentrati. Statutul cadrelor militare este identic pentru toti profesionistii militari, indiferent de structura fortelor armate in care sunt incadrati - Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Internelor si Reformei Administrative cu exceptia Politiei Romane, Ministerul Justitiei Administratia Nationals a Penitenciarelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza. In al doilea rand, este de observat ca omorul incriminat la lit. f) este comis impotriva subiectului pasiv calificat fie cand acesta se afla in timpul executarii indatoririlor sale de serviciu ori publice, fie in legaturd cu modul in care el si-a indeplinit aceste indatoriri. Fiecare dintre cele doua ipostaze alternative poate realiza aceasta cerinta esentiala pentru existenta infractiunii. In prima situatie, cerinta este indeplinita din moment ce subiectul pasiv se afla in exercitarea functiei (in timpul programului de activitate), indiferent daca actiunea prin care i se suprima viata priveste acte indeplinite in realizarea functiei sale sau fapte de ordin extrafunctional. In cea de a doua situatie, omorul este comis in legatura cu modul in care subiectul pasiv si-a indeplinit atributiile sale functionale. Dar, asa cum s-a subliniat si la comentariul art. 175 lit. f), protectia juridica a magistratului, politistului, jandarmului, militarului este asigurata numai in masura in care acesta isi indeplineste indatoririle de serviciu ori publice in mod corect, in limitele prestabilite de actele normative ce-i guverneaza activitatea. In cazul in care activitatea de ucidere este urmarea unei atitudini abuzive manifestate de subiectul pasiv, a incalcarii de catre acesta a regulilor de conduits profesionala, nu sunt aplicabile dispozitiile privind omorul deosebit de grav, ci acelea privind omorul simplu.
142

g) de catre unjudecdtor sau procuror, politist, jandarm sau militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. Acest element circumstantial de agravare a fost introdus prin Legea nr. 278/2006 datorita calitatii speciale a subiectului activ nemijlocit care nu poate fi decat un judecator sau procuror, politist, jandarm sau militar. Pentru incidenta agravantei in discutie nu este suficienta numai aceasta calitate specials a autorului la data savarsirii faptei, ci mai este necesar ca omorul sa se realizeze fie in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, fie in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora. Top of the Document d. PRUNCUCIDEREA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic al infractiunii este identic cu acela de la omor. Obiectul material este corpul copilului nou-nascut asupra caruia se indreapta actiunea/inactiunea faptuitoarei. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este calificat prin text, si anume el este numai ,,mama copilului nou-nascut". Nu prezinta relevanta, pentru calitatea de subiect activ al infractiunii, natura relatiilor sexuale intretinute de femeie in urma carora a conceput copilul - voite sau silite (viol), intra sau extraconjugale. La comiterea omuciderii pot contribui si alti faptuitori, dar acestia nu au calitatea de participant la infractiunea de pruncucidere, raspunderea lor urmand a fi antrenata pentru infractiunea de omor. Deosebirea de tratament juridic este datorata faptului ca infractiunea de pruncucidere poate fi savarsita doar de mama noului-nascut marcata puternic de o tulburare provocata de nastere, iar aceasta circumstanta personala, aidoma tuturor circumstantelor de aceasta natura, nu se rasfrange - pqtrivit prevederilor art. 28 alin. (1) Cod penal - si asupra participantilor. In consecinta, participants vor raspunde pentru infractiunea de omor calificat savarsita asupra unei rude apropiate - daca sunt intr-o asemenea relatie cu victima pruncuciderii107. Subiectul pasiv al infractiunii este copilul nou-nascut. Nu prezinta relevanta starea de ,,viabilitate" a victimei108 - prin viabilitate se intelege capacitatea fatului de a se adapta la conditiile extrauterine si posibilitatea de a trai autonom in noile conditii de mediu10 -, din interpretarea textului rezultand ca unica cerinta pentru realizarea infractiunii este aceea ca nou-nascutul sa fie viu in momentul declansarii asupra lui a faptei ucigatoare. Copil nou-nascut. Pentru intelegerea conceptului este necesar a se cunoaste ca un copil ,,nou-nascut" prezinta o seama de particularitati morfologice - cum sunt lungimea, greutatea si forma craniului, a toracelui etc. -, particularitati care au fost studiate si clasificate
143

de teoria si practica medicinii, in anumite scheme (tablouri) clinice; intre aceste particularitati morfologice se situeaza si cordonul ombilical110. Starea de ,,nou-nascut" dureaza, in principiu, pana la taierea cordonului ombilical, cand existenta acestuia devine independents de mama. Asadar, statutul de copil nou-nascut poate fi stabilit prin compararea particularitatilor morfologice ale corpului victimei cu particularitatile morfologice tip. Determinarea acestui statut revine in competenta specialistului in medicina legala, care urmeaza a se pronunta, sub acest aspect, - si al altora pe care le vom vedea in continuare -, in cadrul expertizei medico-legale dispuse de procuror. Nastere. Prin conceptul de ,,nastere" se intelege acel act fiziologic care duce la expulzia sau extractia copilului ajuns in stare de viabilitate. Procesul nasterii propriu-zise - etapizat didactic pe mai multe faze - ia sfarsit in momentul expulziei copilului. Imediat dupa nastere. Conceptul ,,imediat" desemneaza, desigur, un anume moment, care este raportat la actul nasterii. El insa, din pacate, este minat de inconcretete, formula adoptata de Codul penal anterior - in care perioada de gratie era delimitate intre momentul nasterii si eel al expirarii termenului de declarare -fiind, prin transanta ei, neinterpretabila si de aceea apta a-i oferi magistratului elementele obiective necesare imbracarii juridice a faptei cercetate sau judecate. Pentru a se determina totusi acest moment, in lumina actualului text incriminator, magistratul - ca si in cazul statutului de ,,copil nou-nascut" - va trebui sa apeleze la cunostintele medicului legist, urmand ca acesta sa precizeze, in cadrul expertizei, daca momentul este sau nu ,,imediat" dupa nasterea copilului. Concluziile expertilor vor fi, desigur, coroborate cu alte mijloace de proba administrate in cauza pentru a da posibilitatea magistratului sa stabileasca daca omorul a fost comis imediat dupa nastere sau nu111. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii este constituit dintr-o actiune ori inactiune apta a suprima viata unei persoane, materializata, in principiu, in una dintre modalitatile aratate la infractiunea de omor. Practica judiciara a evidentiat insa ca cele mai frecvente actiuni de ucidere a noului-nascut sunt realizate prin strangulare, sufocare (astuparea orificiilor respiratorii externe, ingroparea in pamant, compresiune toraco-abdominala, eel mai adesea prin punerea pe cap a unei pungi de material plastic), inecare, lovire etc., iar inactiunile prin abandonarea in frig in locuri necirculate, neacordarea ingrijirilor necesare. Pentru satisfacerea elementului material al infractiunii este irelevant daca moartea noului-nascut constituie consecinta exclusiva a actiunii/inactiunii autoarei, ori daca fapta acesteia a concurat, intr-un proces tanatogen complex, alaturi de alte cauze preexistente (boala a copilului, vatamari survenite in procesul nasterii din culpa medicului ori a persoanelor care asista nasterea), concomitent ori survenite (culpe profesionale in
144

procesul de salvare a noului-nascut a carui viata nu a fost suprimata instantaneu prin fapta autoarei). Urmarea imediata consta in decesul copilului nou-nascut. Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii este necesar a se stabili legatura de cauzalitate dintre actiune/inactiune si urmarea imediata, adica a se stabili daca efectul - moartea copilului - a fost cauzat de manoperele intreprinse de mama acestuia. Latura subiectiva Elemental subiectiv se exprima la infractiunea de pruncucidere prin intentie, in ambele ei modalitati - directa ori indirecta. Atitudinea subiectiva a autoarei - de a urmari sau accepta producerea rezultatului manoperelor sale - trebuie insa a fi spontana si determinate exclusiv de starea de tulburare pricinuita de nastere. Starea de tulburare pricinuita de nagtere. In procesul nasterii pot aparea unele stari psihofiziologice anormale, determinate de actul nasterii, stari care, fara a provoca tulburari de constienta - ce ar induce abolirea discernamantului -, sunt capabile sa explice conduita devianta a femeii, imediat dupa nastere. Determinarea existentei reale a unei tulburari provocate de o asemenea stare psihofiziologica post-partum este o problema de fapt, desigur si de specialitate, care se stabileste, de asemenea, in principal, prin aportul medicilor, de aceasta data in cadrul unei expertize medico-legale psihiatrice112; constatarile si concluziile expertizei pot fi, fara indoiala, coroborate si intregite cu alte probe administrate in procesul penal si evaluate critic, in final, de catre magistral Pentru ca uciderea propriului copil de catre mama sa intre sub incidenta prevederilor privind pruncuciderea este, deci necesar, intre altele, a se dovedi ca aceasta a suferit, in procesul si datorita nasterii, o anumita tulburare. In absenta starii de tulburare pretinse de text, fapta de ucidere a propriului copil de catre mama - comisa chiar sub imperiul unor stari conflictuale grave (temerea inspirata de previzibila reactie a parintilor, sotului, amantului, ori de oprobriul public) care sunt neindoielnic de natura a influenta psihicul autoarei - va constitui infractiunea de omor113. Aceste imprejurari, care, de fapt, reprezinta mobiluri ale autoarei, pot fi insa retinute si avute in vedere la circumstantierea raspunderii penale a acesteia. Forme. Sanctiuni Forme. In tacerea legii, tentativa la pruncucidere nu se pedepseste114. Consumarea infractiunii are loc in momentul survenirii decesului nou-nascutului, indiferent de momentul de debut al actiunii/inactiunii intreprinse in acest scop. Sanctiuni. Infractiunea de pruncucidere este sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Top of the Document e. UCIDEREA DIN CULPA Obiectul ocrotirii penale Este identic cu acela al infractiunii de omor.
145

Subiectii infractiunii Textul nu califica subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii, deci el poate fi, in principiu, orice persoana, cu exceptia modalitatii agravate de la Participatia penala la savarsirea acestei infractiuni este posibila doar in modalitatea improprie prevazuta de art. 31 C. pen., situatie in care participantul va raspunde pentru instigare sau complicitate la infractiunea de omor, in vreme ce autorul faptei raspunde pentru infractiunea de ucidere din culpa. Subiectul pasiv este persoana ucisa din culpa. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii se exprima printr-o actiune ori inactiune. Textul art. 178 C. pen. reglementeaza mai multe modalitati normative, astfel: a. Modalitatea tip este aceea prevazuta in primul alineat al articolului citat. b. Modalitati agravate: b. 1) Prima modalitate normativa agravata are ca element material actiunea-inactiunea de ucidere din culpa comisa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati. Pentru realizarea infractiunii, in aceasta modalitate normativa, se cer intrunite, cumulativ, patru conditii115: - faptuitorul sa fie profesionist, meserias ori sa indeplineasca o anume activitate; - fapta sa fie savarsita in exercitiul acelei profesii, meserii ori activitati; - preexistenta unor norme legale prin care este reglementat exercitiul profesiei, meseriei ori al unei anumite activitati, sau preexistenta unor masuri de prevedere edictate in vederea exercitarii acestora; - fapta sa fie urmarea nesocotirii dispozitiilor ori a masurilor de prevedere cuprinse in aceste norme. Efectuarea diferitelor indeletniciri umane este reglementata prin norme proprii segmentului respectiv de activitate, prevazandu-se cum, de cine si in ce conditii pot fi acestea executate. Astfel fund, magistratului ii revine indatorirea, intr-o prima etapa, sa identifice norma care prescrie conduita persoanelor ce desfasoara activitatea si sa stabileasca daca actiunea-inactiunea autorului faptei de omucidere din culpa este sau nu conforms regulilor acolo instituite. Iar in a doua etapa, sa evoce, in cuprinsul actului procesual prin care solutioneaza cauza penala, dispozitiile legale care guverneaza profesia, meseria ori activitatea in exercitarea careia autorul a comis omorul din culpa si sa motiveze vinovatia sau nevinovatia acestuia in raport cu dispozitiile incidente. b. 2) A doua modalitate agravata are ca element material actiunea persoanei care, conducand un vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate produsa de alcool, comite fapta de ucidere a unei persoane datorita uneia dintre aceste stari. Este irelevant daca autorul faptei avea sau nu calitatea de conducator auto.
146

Imbibatia alcoolica este procesul de patrundere a alcoolului in sange, cu consecinta provocarii unei stari de intoxicatie (alcoolica). Patrunderea alcoolului in organism se realizeaza, de regula, pe cale digestiva - prin ingurgitarea unei cantitati de bautura alcoolica - sau, mai rar, pe cale respiratorie - prin inspirarea de vapori de alcool. Gradul (nivelul) de imbibatie alcoolica se calculeaza si exprima prin cantitatea de etanol - masurata in grame - la 1.000 g. de sange. Aceasta este alcoolemia116. Alcoolemia se stabileste prin analiza de laborator a probei de sange prelevata persoanei cercetate (examen toxicologic). Alcoolemia poate fi insa determinate si in absenta probei de sange - daca prelevarea nu a fost cu putinta pana la eliminarea sau metabolizarea alcoolului din sange - prin calcularea ei retroactiva. Pentru efectuarea calculului retroactiv al imbibatiei alcoolice este necesar ca agentul judiciar (politist, magistrat) sa puna la dispozitia medicului legist date referitoare la viteza ingestiei bauturii (timpul in decursul caruia s-a consumat bautura), starea de plenitudine gastrica (pe stomacul gol, dupa masa), tipul bauturii (alcool distilat, vin, bere) si greutatea corporala a persoanei careia urmeaza a i se stabili alcoolemia prin acest procedeu. Dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea diferitelor genuri de profesii, meserii sau activitati interzic exercitarea acestora dupa consumarea de bauturi alcoolice si stabilesc sanctiuni de diverse feluri pentru cei care nu se conformeaza prevederilor respective, iar in ipoteza depasirii unui anumit grad (prag) de imbibatie alcoolica (al alcoolemiei), deci a unei limite expres prevazute in norma, fapta este incriminata. Limita legala de imbibatie alcoolica a carei depasire antreneaza raspunderea penala a persoanelor care conduc autovehicule pe drumurile publice este de 0,80 g/1 alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste 0,40 mg/1 alcool pur in aerul expirat, limita prescrisa prin art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 159/20021 7, aprobata cu modificari prin Legea nr. 49/2006118. Stare de ebrietate. Este acea stare provocata de consumul alcoolului, in care, in raport cu cantitatea ingerata si felul alcoolului, precum si al altor factori cu rol frenator sau accelerator in instalarea ei, apar o suita de efecte (simptome) caracteristice, in trepte corespunzatoare evolutiei acestei stari119 - euforie, scaderea autocontrolului, a atentiei, a vointei, intarzierea raspunsurilor psiho-tehnice, tulburari psiho-senzoriale, incoerenta, inconstienta, abolirea reflexelor, paralizie. Efectele starii de ebrietate sunt conditionate, natural, de gradul de imbibatie alcoolica a sangelui, dar evolutia lor nu urmeaza, intotdeauna, trasee egale in timp si intensitate, aparand, de la individ la individ, desincronizari intre cele doua stari. Este posibila, astfel, instalarea starii de ebrietate cu mult inainte de atingerea pragului de alcoolemie care sa o justifice - de pilda, in cazul betiei patologice, aparuta la persoane care au in antecedente traumatisme cranio-cerebrale, afectiuni neuro-psihice s.a. -, dupa cum este posibila neaparitia simptomelor starii de ebrietate sau evidentierea lor mult redusa - desi gradul de imbibatie alcoolica este ridicat - la unele persoane rezistente la actiunea alcoolului.

147

In deosebire de starea de imbibatie alcoolica - si care se determine prin examen toxicologic de laborator ori prin metoda calculului retroactiv -, starea de ebrietate se stabileste prin orice mijloc de proba judiciara. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala ori care este in stare de ebrietate constituie infractiune, potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 159/2002, iar in cazul in care conducatorul autovehiculului comite, in aceste conditii, un accident de circulatie ce are drept consecinta decesul unei persoane, fapta va constitui infractiunea complexa de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. (3) C. pen., neretinanduse deci, separat, in forma concursului de infractiuni, si infractiunea prevazuta in Codul rutier120. Elementul material al acestei modalitati normative este identic cu eel de la modalitatea agravata anterioara, pentru ca, in fond, actiunea de conducere a autovehiculului in stare de ebrietate, de intoxicatie ori cu imbibatie alcoolica peste pragul legal constituie o incalcare a normelor privind circulatia pe drumurile publice. Legiuitorul a particularizat insa a doua modalitate agravata la segmentul persoanelor care conduc autovehicule, sub una din starile prohibite, pentru a sanctiona mai sever aceste persoane. b. 3) A treia modalitate normativa - sanctionata cu o pedeapsa identica cu modalitatea anterioara - are ca element material actiunea - inactiunea oricarei persoane care, in exercitiul unei profesii sau meserii, comite o fapta ucigatoare din cauza starii de ebrietate produsa de alcool sau se afla sub influenta stupefiantelor ori a altor substante toxice. Este de remarcat si retinut eliminarea, din cercul persoanelor care comit astfel de fapte, a acelora care efectueaza ,,o anumita activitate" - suntem deci in prezenta unei culpe profesionale -, ca si cerinta ca profesionistul ori meseriasul sa fie in stare de ebrietate, eliminandu-se alternativa ,,imbibatiei alcoolice peste limita legala". b. 4) Cea de a patra si ultima modalitate agravata este constituita din actiunea - inactiunea autorului care are ca rezultat o pluralitate de victime. Circumstanta agravata decurgand din pluralitatea victimelor se adreseaza, deopotriva, modalitatii normative tip - alin. (1) - si modalitatilor normative agravate mai sus examinate -alin. (2) - (4). Din examinarea acestei modalitati normative rezulta, prin urmare, ca legiuitorul a voit sa construiasca o infractiune de ucidere din culpa unica, indiferent de numarul subiectilor pasivi, pluralitatea de victime nedeterminand o pluralitate de infractiuni121. Explicatiile privitoare la urmarea imediatd si raportul de cauzalitate date la infractiunea de omor sunt in intregime valabile si la infractiunea de ucidere din culpa. Latura subiectiva Elementul subiectiv al infractiunii este constituit din culpa, in ambele modalitati reglementate prin dispozitiile art. 19 pet. 2 Cod penal - culpa simpla sau culpa cu prevedere si in oricare dintre gradele de periculozitate ale acesteia -culpa gravd (culpa lata), culpa usoara (culpa levis) sau foarte usoard (culpa levissima). Forme. Sanctiuni
148

Forme. Aidoma tuturor infractiunilor savarsite din culpa, forma aceleia prevazuta de art. 178 Cod penal, poate fi numai perfecta - adica infractiune consumata -, consumarea infractiunii intervenind in momentul decesului victimei. Sanctiuni. Infractiunea tip (forma simpla) a uciderii din culpa este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la unu la 5 ani. Corespunzator pericolului social pe care il prezinta faptele incriminate in urmatoarele patru alineate - pericol, potrivit evaluarii legiuitorului, sporit de la o modalitate agravata la alta - infractiunile de ucidere din culpa prevazute in alin. (2) sunt sanctionate cu inchisoare de la 2 la 7 ani, cele prevazute la alin. (3) si (4), cu inchisoare de la 5 la 15 ani. Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevazute in alineatele precedente se poate adauga un spor pana la 3 ani. Persoana juridica se sanctioneaza cu amends de la 5.000 la 600.000 lei, in cazul faptelor prevazute in alin. (1) si (2) sau de la 10.000 la 600.000 lei, in cazul faptelor prevazute in alin. (3), (4) si (5). (B/I/2 din bibliografie)
LOVIREA S1 VATAMAREA INTEGRITATII CORPORALE SAU A SANATATII a. lovirea sau alte violenre,

b. vtmarea corporal, c,vtmarea corporal grav, d. lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte, e. vtmarea corporal din culp.
a. LOVIREA SAU ALTE VIOLENTE

Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care ocrotesc persoanele impotriva actelor de violenta cauzatoare de suferinte fizice ori de vatamari corporale. Obiectul material este corpul persoanei asupra caruia actioneaza faptuitorul. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor), ca si acela pasiv, nu este determinat de text la alin. (1) si (2), dar este circumstantiat la alin. (I1) si (21), ambii subiecti avand calitatea de membru de familie. Prin membru de familie, se intelege, potrivit prevederii art. 1491 Cod penal, sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. In cazul pluralitatii de subiecti pasivi, se savarsesc tot atatea infractiuni cate persoane au fost lovite in aceeasi imprejurare si de catre acelasi autor (autori)127. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni.
149

Participatia penala este posibila in oricare forma - coautorat, instigare, complicitate. Latura obiectiva Elementul material se exprima intr-o actiune sau inactiune de lovire ori de executare a altor acte violente cauzatoare de suferinte fizice sau de vatamari corporale. Frecventa cea mai ridicata, in cadrul elementului material, o detin actiunile de acest tip, care, dispuse pe o scara factologica foarte larga si diversa, pot fi nemijlocit exercitate - lovire cu pumnul, punerea de piedica128, impingerea victimei peste balustrada balconului cu consecinta precipitarii acesteia, tragerea de ureche, muscarea mainii etc. - sau indirecte stropirea trotuarului cu o substanta glisanta care provoaca alunecarea si caderea victimei. Inactiunile sunt mai rar intalnite in cazuistica penala - de pilda, faptuitorul nu avertizeaza despre prezenta in curtea sa a unui caine periculos, care musca victima. Actiunile, la randul lor, pot fi infaptuite prin mijloace fizice - lovire cu bastonul, cu cutitul, indreptare spre corpul victimei a impulsurilor electrostatice produse de dispozitive speciale de atac - aparare, ori de substante iritante129 etc. -sau mijloace psihice - sperierea victimei, care cade din acest motiv si se loveste. Aplicarea de lovituri repetate aceleiasi persoane, in aceeasi ocazie, constituie o unica fapta (infractiune) de lovire. Textul art. 180 Cod penal reglementeaza mai multe modalitati normative. 1) In primul alineat, infractiunea de lovire este reglementata in doua modalitati normative: modalitatea lovire si modalitatea alte acte violente cauzatoare de suferinte fizice. Succesiunea notiunilor de ,,lovire" si ,,acte violente" nu trebuie sa inspire interpretarea ca ,,lovirea" este altceva decat ,,actele violente", sau ca din sfera ,,actelor violente" sunt abstrase ,,lovirile". Prin redactarea textului, in aceasta maniera, legiuitorul a intentionat sa potenteze ideea ca actiunea provocatoare de suferinta nu se limiteaza la aceea de lovire si ca ea poate fi materializata in ,,orice alte acte violente". In ce priveste ,,actele violente", doctrina si practica judiciara le-au dat un inteles mai larg decat acela admis in vorbirea curenta - de acte ce implica forta fizica -, respectiv, au fost asimilate acestei categorii notionale si actele neviolente, dar care produc efecte similare celor dintai (de pilda, punerea in pantoful victimei a unei pioneze cu varful in sus, ceea ce ii produce acesteia, la incaltare, o intepare si durere; invitarea victimei sa manance din prajiturile in care s-a incorporat o substanta provocatoare de tulburari digestive etc.). 2) In alineatul al doilea este reglementata modalitatea agravata a infractiunii, incidents in ipoteza in care actiunile - inactiunile prevazute in alin. (1) pricinuiesc o vatamare corporala ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 de zile. Prin vatamare corporala se intelege o afectare a substantei corpului uman sau a sanatatii acestuia. Vatamarea este consecinta unei actiuni agresive (violente), prin intermediul unui obiect (corp) oarecare asupra organismului uman, care are drept efect producerea unui traumatism. Cele mai frecvente traumatisme provocate prin lovirile sau actele violente - la
150

care se refera art. 180 alin. (2) Cod penal -, producatoare de vatamari ce necesita ingrijiri medicale, sunt130: Echimoza (vanataia) - pata, de culoare rosie, care vireaza prin albastru, cafeniu spre galben, aparuta pe piele, datorita micilor rupturi capilare dermo-hipodermice si extravazarii cu infiltratie sanguina a tesuturilor din jur. Hematomul - acumulare de sange in tesut, urmare a unui traumatism puternic ce determina ruperea unor vase de calibru mai mare decat in cazul echimozei. Ele pot determina tulburari functionale, uneori grave. Excoriatia (zgarietura) - detasare superficiala a pielii, produsa prin frecarea acesteia de un corp dur, cu suprafata rugoasa sau a unui obiect ascutit. Plaga (rana) - leziune a tesuturilor, superficiala sau profunda. Denumirea plagii este imprumutata de obiectul care o produce: plaga zdrobita sau contuza, muscata, sfasiata, intepata, taiata-intepata, despicata, impuscata. Prin ingrijiri medicale se intelege tratamentul adecvat aplicat in vederea insanatosirii. In practica judiciara s-a hotarat ca ingrijirile medicale se acorda pentru vindecarea unor tulburari in functionarea organismului si nu numai pentru inlaturarea semnelor exterioare ce sunt consecinta lovirii131. Durata acestor ingrijiri constituie un criteriu legal de apreciere a intensitatii (gravitatii) vatamarii. In cazul vatamarilor avute in vedere de art. 180 alin. (2) Cod penal, durata vindecarii lor este de eel mult 20 zile (inclusiv). Ambele modalitati normative au prevazute modalitati agravate in alin. (I1) si (21), in cazul in care faptele prevazute in alin. (1) si respectiv alin. (2) sunt comise asupra unui membru de familie. Urmarea imediata consta fie in provocarea unor suferinte fizice persoanei vatamate, fie in cauzarea unei vatamari corporate acesteia. Intre actiunea-inactiunea faptuitorului, ce constituie elementul material al infractiunii, si urmarea imediata - suferinta fizica sau vatamarea corporala - este necesar a se stabili un raport de determinare, o legatura de cauzalitate. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie, in ambele modalitati ale acesteia - directa ori indirecta. Pentru a exista intentie, este insa necesar ca actiunea-inactiunea violenta sa nu fie ingaduita, expres sau tacit, de lege. In cazul in care actiunea-inactiunea violenta este permisa, intr-o forma sau alta, de norme (reglementari) legale, ca in cazul jocurilor sportive (lupte, box, karate, rugby etc.) - in care lovirea adversarului sau alte miscari specifice producatoare de suferinte fizice sau vatamari corporate sunt permise intre anumite limite si cu respectarea regulilor de joe -, ori in aplicarea tratamentelor medical-sanitare de diferite tipuri (stomatologie, gimnastica medicala recuperatorie, cosmetica s.a.) - fapta nu constituie infractiune. De asemenea, iese de sub incidenta acestui text fapta producatoare de consecintele acolo aratate, daca aceasta este justificata de traditii (circumcizia la evrei), de obiceiuri sau moda
151

(tatuajul, perforarea lobului urechii, a narii pentru portul cerceilor), ori daca actiunea faptuitorului este pornita la cererea ori cu acceptul subiectului pasiv (interventii chirurgicale pentru vindecarea unei boli, in scop estetic etc), deoarece punerea in miscare a actiunii penale este conditional de vointa partii vatamate exprimata expres in plangerea prealabila. Textul nu pretinde ca autorul sa fi comis fapta dintr-un anume mobil sau intr-un anumit scop. Forme. Sanctiuni Forme. In lipsa unei prevederi exprese, tentativa nu se pedepseste, cu toate ca actiunile proprii acestei infractiuni se pot desfasura in timp si deci sunt susceptibile de a fi incadrate in forme imperfecte. Consumarea infractiunii are loc in momentul atingerii violente a corpului victimei, chiar daca efectele - dureroase sau vatamatoare - apar posterior actului. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata diferentiat, dupa cum ea este savarsita in modalitatea tip ori in aceea agravata de la alin. (2) si in raport cu subiectul pasiv, respectiv daca acesta este membru de familie ori necircumstantiat de text. Astfel, in modalitatea tip, cu subiect pasiv nedeterminat, pedeapsa este inchisoarea de la o luna la 3 luni, iar cu subiect pasiv calificat, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la un an. La modalitatea agravata de la alin. (2), pedeapsa - pentru fapta indreptata impotriva unei persoane nedeterminate - este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar pentru fapta indreptata impotriva unui membru de familie - este inchisoare de unu la 2 ani. Pedepsele cu inchisoarea, la toate modalitatile normative examinate, sunt prevazute alternativ cu pedeapsa amenzii. In toate ipotezele de incriminare, persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document b. VATAMAREA CORPORALA Analiza textului art. 181 C. pen. face facila constatarea ca acesta calchiaza, aproape in integralitate, textul art. 180 Cod penal. Ceea ce le diferentiaza este gravitatea consecintelor (a urmarii imediate), in textul de referinta acestea limitandu-se la suferinte fizice - in modalitatea tip - si la vatamarea corporala ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 zile - in modalitatea agravata -, pe cand cele cauzate de fapta acum analizata sunt de vatamare a integritatii corporate sau sanatatii, vatamare care implica ingrijiri medicale pe o perioada intre 21 si 60 de zile. Similitudinea textelor nu trebuie sa conduca la concluzia ca infractiunea prevazutS de art. 181 Cod penal constituie o modalitate agravata a celei prevazute de art. 180 Cod penal, ci la aceea ca ea este o variants de specie a infractiunii, avand^chiar denumire {nomen juris) proprie.
152

In legatura cu elementul ce deosebeste textele comparativ examinate, si anume, gravitatea consecintelor faptei - gravitate dimensionata prin durata ingrijirilor medicale necesitate de victims pentru vindecare -, mai este de precizat ca doar aceastS durata este retinutS la stabilirea incadrSrii juridice si nu perioada concediului medical acordat ori perioada de incapacitate temporarS de munca. Durata ingrijirilor medicale nu coincide cu durata concediului medical sau cu aceea a incapacitatii temporare de munca, acestea din urma fiind, de regula, mai indelungate decat prima. Asadar, magistratul va tine seama doar de constatarile si concluziile expertului cuprinse in raportul de constatare ori de expertizS medico-legala -referitoare la timpul necesar ingrijirilor medicale determinate de fapta vStSmStoare fizic sau psihic, si numai in functie de acest unic criteriu va incadra fapta intr-un text sau altul de lege penala. In consecinta, si cu precizarile de mai sus, urmeaza a avea in vedere explicatiile date la infractiunea prevazuta de art. 180 Cod penal, care isi p&streazS valabilitatea la infractiunea acum analizatS. Sanctiuni. Fapta prevazuta in primul alineat se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar in ipostaza de la alin. (1l) - cand victima este membru de familie -, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 5 ani. Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu inchisoare de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document c. VATAMAREA CORPORALA GRAVA Obiectul ocrotirii penale Vatamarea corporals gravS este o forma calificatS (agravata) a infractiunii de vStSmare corporals prevazutS in art. 181 Cod penal, statut din care decurge, firesc, o multitudine de identitSti intre continutul acestora. Vor fi evidentiate la locul fiecareia. Acesta este identic cu eel aratat la infractiunea de lovire sau alte violente. Subiectii infractiunii A se vedea explicatiile date la infractiunea prevSzuta de art. 180 Cod penal, cu precizarea cS in cazul infractiunii acum analizatS faptele nu au mai fost agravate in ipoteza in care subiectul pasiv este membru de familie. Latura obiectiva Infractiunea de vStSmare corporals gravS, prevazutS in art. 182 Cod penal, fiind o formS agravatS a infractiunii de vatamare corporals, prevSzutS in art. 181 Cod penal, elementele lor materiale vor fi identice. Diferentierea dintre aceste infractiuni apare in legatura cu gravitatea urmarii imediate a faptei - la infractiunea prevazuta de art. 181 Cod penal vatamarea integritatii corporate sau
153

sanatatii necesita o perioada de ingrijiri medicale pentru vindecare de panS la 60 de zile, in vreme ce la infractiunea prevSzuta de art. 182 Cod penal, perioada de ingrijiri medicale necesare vindecarii depaseste pragul celor 60 de zile. Nu prezinta relevanta imprejurarea ca perioada de ingrijiri medicale necesare vindecarii a fost mai mare de 60 zile din cauza unei leziuni suferite de victima anterior savarsirii infractiunii de catre autori132. Durata ingrijirilor medicale nu este insa unicul criteriu de delimitare dintre aceste infractiuni in ce priveste consecintele faptei si gravitatea acestora, textul infractiunii analizate cuprinzand si alte modalitati normative, carora le corespund elemente materiale distincte, si anume, acele actiuni-inactiuni prin care se produce: ,,pierderea unui simt sau organ", ,,incetarea functionarii organului", ,,infirmitate permanenta fizica sau psihica", ,,slutire", ,,avort", ,,punerea in primejdie a vietii persoanei" Consecintele enuntate in alin. (2) necesita unele explicatii. a)Pierderea unui simt sau organ a.l. Simt. Prin simt se intelege acea facultate a oamenilor de a percepe impresii din lumea exterioara. Oamenii sunt inzestrati cu 5 asemenea simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul. Fiecare simt este realizat printr-un organ specific sau prin ,,colaborarea" mai multor organe. Prin pierderea simtului, in sensul art. 182 Cod penal, se intelege atat disparitia (abolirea) unui simt133, cat si diminuarea acestuia, adica micsorarea capacitatii de a auzi, de a vedea, de a percepe gustul si mirosul substantelor ori calitatile palpabile ale corpurilor. In ipoteza ca abolirea sau diminuarea simturilor este definitiva, aceasta consecinta va fi echivalenta si deci tratata juridic ca o infirmitate permanenta, iar in ipoteza ca urmarea data este temporara, ea va constitui acea consecinta ce are in vedere acordarea de ingrijiri medicale pentru vindecare pe o perioada de peste 60 de zile. a.2. Organ. Conceptul defineste o parte a corpului, prin care se realizeaza una sau mai multe functii vitale (inima, creier, ficat) sau utile vietii (ureche, deget, san, dinte etc). Prin pierderea organului, in sensul art. 182 Cod penal, trebuie inteleasa desprinderea acelui organ de corp, indiferent daca aceasta detasare este consecinta directa a faptei penale, ori este consecinta unei interventii chirurgicale impuse de gravitatea actiunii traumatizante effectuate de faptuitor. Majoritatea organelor a caror functie este compatibila cu viata (ochi, urechi, plamani, rinichi etc.) sunt duble. Infractiunea este realizata indiferent daca ,,s-a pierdut" intregul organ (ambii ochi ai organului vizual, ambele picioare ale organului locomotor) sau numai parte din acestea (un plaman, un rinichi, o mana). De asemenea, va fi indiferent daca prin pierderea organului a incetat sau nu functia acestuia (de pilda, in cazul splenectomiei - extirparea splinei - rasunetul functional este practic inexistent). Ceea ce legea sanctioneaza in aceasta varianta a modalitatii normative este pur si simplu ,,pierderea organului", independent de intinderea acestei pierderi ori de consecintele asupra functiei (functiilor) organului pierduta13^.
154

b) Incetarea functionarii acestora (a unui simt sau organ). Doctrina autohtona in materie a interpretat aceasta varianta a modalitatii normative in sensul ca ,,incetarea functionarii" vizeaza deopotriva ,,simtul si organul135, intr-o lucrare mai recenta precizandu-se chiar ca ,,textul are in vedere situatia cand organul sau simtul^ se pastreaza, dar nu-si mai poate indeplini functia136. In ce ne priveste, consideram ca opinia infatisata apare corecta in perspectiva interpretarii textului exclusiv gramatical, pluralul adjectivelor ,,acestora" referindu-se, fara indoiala, la substantivele ,,simt" sau ,,organ" exprimate la numarul singular. Dintr-o alta perspectiva de interpretare a textului, in care sunt implicate argumente deduse din perimetrul medical, lingvistic si, nu in ultimul rand, al logicii juridice, opinia susprezentata nu mai apare insa in pozitia certului indiscutabil. Astfel, pornind de la conceptul ,,functionare", care ,,este actiunea de a functiona si rezultatul ei" si trecand prin acela de ,,a functiona", cu intelesul de ,,a-si indeplini functia", ajungem la conceptul de ,,functie", definit, din punct de vedere fiziologic, ca ,,activitate proprie a fiecarui organ, aparat, tesut din orga-nismele vii ale vietuitoarelor137. Deci nimic despre ,,simt". $i este si firesc, pentru ca functia este o prelungire exclusiva a organului, ea este ceea ce face exclusiv organul - organul mecanic sau fiziologic -, functia se exprima prin activitatea unui mecanism material si exprima activitatea acestui mecanism material, iar nu pe aceea a unei ,,capacitati", ,,facultati", ,,insusiri" care sunt apartinatoare categoriei abstractului, a imaterialului. Mai mult decat atat, ,,simtul" - care este, asa cum aratam, o ,,senzatie", o modalitate de percepere a lumii inconjuratoare prin intermediul organelor de simt - poate fi considerat el insusi o functie, o functie (activitate) a organului care recepteaza impresiile obiective. Or, aceasta acceptiune a conceptului de simt - in grad de echivalenta cu ,,functia" -, acceptiune ce nu poate fi refiizata, evidentiaza indubitabil tautologia textului care incrimineaza fapta ce provoaca ,,incetarea functionarii functiei" (simtului). In consecinta, ne exprimam credinta potrivit careia interpretarea corecta a textului, in ce priveste aceasta varianta a modalitatii normative, dezvaluie intentia legiuitorului (nefericit transpusa in vorbe) de a incrimina si pedepsi acea fapta prin care s-a produs incetarea functiei unui organ, fara ca acesta, organul, sa fie morfologic dislocat (desprins) din sistemul integrator. Cu alte cuvinte, prin discutata dispozitie legala s-a voit a se acoperi penal tocmai acea situatie neincriminata in varianta anterioara. Un astfel de caz poate fi si al afaziei, citat mai sus, ori acela in care ambele picioare sunt integre morfologic, dar functia aparatului (organului locomotor) este abolita din cauza afectarii coloanei vertebrate printr-o fapta cu consecinte traumatizante. c) Infirmitate fizica ori psihica. Infirmitatea este o stare de anormalitate, fizica ori psihica, un prejudiciu adus corpului, cu caracter permanent. Acest prejudiciu poate fi strict fizic - deformare a cutiei toracice cu limitare a functionalitatii aparatului respirator, anchilozare a articulatiei pumnului s.a. -, strict psihic - demente, psihoze, encefalopatii cu tulburari de comportament s.a. - sau, nu arareori, mixt - crize epileptice posttraumatice, stari depresive determinate de hiperdramatizarea infirmitatii fizice1 8.
155

Infirmitatea, in indiferent care ipostaza, contine, necesarmente, caracterul de permanenta, adica ea este ireversibila. Infirmitatea fizica sau psihica se suprapune in mare masura situatiei pierderii unui organ sau a functionalitatii acestuia, dar nu se si confunda, pentru ca, pe de o parte, dupa cum s-a mai spus, nu orice pierdere a unui organ conduce inexorabil la pierderea unei functii si deci la infirmizarea acelei persoane - pierderea splinei, amigdalelor, parului etc. -, iar pe de alta parte, consecintele pierderii unui organ pot fi ulterior remediate - prin interventii chirurgicale sau alte tratamente medicale -, pierzandu-se astfel caracterul permanent al cauzei virtual infirmizante. Este irelevant, pentru realizarea infractiunii, daca defectul fizic sau psihic instalat ca urmare a faptei penale savarsite este total sau partial - surzire completa sau scaderea acuitatii auditive, paralizia ambelor picioare ori tulburari de mers. De asemenea, nu imports durata ingrijirilor medicale - care pot fi minime sau chiar sa si lipseasca - si nici daca infirmitatea a aparut ca efect exclusiv al actiunii-inactiunii faptuitorului ori al impletirii acestora cu cauze preexistente. Infirmitatea nu trebuie confundata cu invaliditatea, acest din urma concept adresandu-se situatiei pierderii sau scaderii capacitatii de munca, situatie intervenita in urma unei infirmitati. Deci invaliditatea va coexista intotdeauna cu infirmitatea, dar nu si invers, existand numeroase infirmitati permanente fara ca deficitul functional sa se repercuteze asupra capacitatii de munca in exercitarea uneia sau alteia dintre profesii (de pilda, pierderea unui picior nu va invalida per-soana care exercita anumite profesii-dascal, compozitor, redactor etc. -, dar va invalida persoana care exercita alte profesii - sportiv profesionist, sofer, scafandru etc.). d) Slutire. Prin acest concept se intelege o deformare evidenta, morfologica si/sau estetica, a unei regiuni anatomice, indiferent de localizarea acesteia, care creeaza victimei un real prejudiciu fizic sau psihic. Slutirea poate sa conste intr-o deformare a corpului (descentralizare, garbovire), mutilare (amputare a unui membru sau a unei parti a acestuia, in asemenea cazuri slutirea coincizand, ca efect juridic, cu pierderea unui organ), dar, eel mai adesea, slutirea consta in desfigurare. Desfigurarea se traduce intr-o alterare a aspectului, armoniei, simetriei sau mobilitatii fetei139, careia ii da o infatisare dezagreabila. In unele cazuri, consecintele actiunii ilicite nu se limiteaza la prejudiciul de ordin estetic, ci se extind si la eel de ordin functional 140, repercutandu-se asupra mimicii si expresivitatii (pareze faciale, strabism etc.). In doctrina141 si practica judiciara14 a dominat opinia - formata, este drept, cu mai multi ani in urma - potrivit careia infractiunea este realizata, in aceasta varianta a modalitatii normative, chiar daca defectele provocate prin fapta penala ar putea fi Maturate prin ,,lucrari artificiale". Considerand justificata aceasta opinie, care avea in vedere, la acel timp, rezultatele mai modeste inregistrate de medicina, in general, de chirurgia plastica si reparatorie, in particular, nu mai apreciem insa justificata admiterea ei astazi, fata de performantele realizate in acest domeniu; astazi, cand, in plan extern si intern, interventiile chirurgicale ori alte metode
156

terapeutice sau fizioterapeutice nu numai ca redau functionalitatea si aspectul estetic regiunii anatomice afectate prin actiunea traumatizanta, dar chiar, nu in putine cazuri, adauga dimensiuni noi, superioare, indeosebi in planul esteticului. Observand realitatile medicale cotidiene si pornind de la premisa ca infractiunea, in aceasta varianta, este realizata numai daca slutirea - ca si infirmitatea - are caracter permanent, ireversibil, opinam ca remedierea, reala si totala a prejudiciului morfologic sau/si estetic, prin metodele si tehnicile medicale moderne, impiedica antrenarea raspunderii penale, sub aceasta incadrare juridica, a autorului faptei ce a avut ca efect, initial, slutirea victimei. In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema care, prin Decizia nr. 11/2002 a Sectiilor Unite, s-a distantat de jurisprudent anterioara si a orientat instantele judecatoresti spre a porni de la premisa ca pierderea unuia sau mai multor dinti nu confera, automat, caracterul de vatamare corporala grava. In comentariul deciziei s-a pus in evidenta ideea potrivit careia ,,marea diversitate a consecintelor care pot fi produse asupra fizionomiei victimei sau asupra functiei masticatorii sunt rezultatul nu numai al modului in care agresorul actioneaza, dar si a particularitatilor anatomice si fiziologice ale fiecarui individ"1 . e) Avortul. Aceasta alta consecinta a faptei prevazute in art. 182 Cod penal consta in intreruperea cursului sarcinii si expulzarea produsului de conceptie. Pentru ca infractiunea sa se realizeze, in aceasta modalitate normativa, este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ori sa fi avut posibilitatea de a prevedea starea de graviditate a femeii144. Provocarea unei nasteri premature, prin actiunea faptuitorului, nu constituie un avort, dar o asemenea actiune, declansatoare a nasterii inainte de termen, va putea fi examinata si tratata prin prisma altor dispozitii legale, ca de pilda a modalitatii normative ce urmeaza, in continuare, a fi prezentata. f) Punerea in primejdie a vietii persoanei. Un asemenea rezultat, cerut de text intr-o modalitate normativa distincta, poate fi determinat prin orice actiune sau inactiune care este de natura sa creeze o stare potential periculoasa pentru viata vic timei; situatia avuta in vedere de legiuitor este deci de alterare evidenta a starii generale a victimei, care face posibila evolutia grava cu iminenta sau prezumtia de deces. In aceasta ipostaza faptuitorul nu urmareste decesul victimei - caci, daca 1-ar urmari, fapta constituie tentativa de omor -, dar actioneaza pentru vatamarea subiectului pasiv in conditii susceptibile a provoca moartea acestuia145. In cazul producerii rezultatului letal, fapta va constitui infractiunea de loviri cauzatoare de moarte. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de vatamare corporala grava, in modalitatile tip - alin. (1) si (2) - se savarseste cu intentie indirecta sau cu praeterintentieXA6 autorul deci realizeaza ca fapta sa vatama integritatea corporala sau sanatatea victimei si accepta producerea uneia dintre consecintele aratate in text ori, in cea de a doua situatie, acesta realizeaza si urmareste vatamarea victimei, dar este in culpa fata de urmarile provocate prin fapta sa147.
157

In cea de-a doua modalitate agravata - alin. (3) - autorul realizeaza, urmareste si doreste ca prin actiunea-inactiunea lui sa produca una din consecintele enuntate in alin. (1). Prin urmare, el savarseste infractiunea, in aceasta modalitate agravata, cu intentie directd. Intentia autorului este calificata, insumand in ea si elementul scop. La nici una dintre modalitatile infractiunii prevazute de art. 182 Cod penal textul nu cere ca faptuitorul sa fie animat de un anumit mobil in comiterea actiunii-inactiunii. Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa este posibila la ambele modalitati tip ale infractiunii - in cazul savarsirii faptei cu intentie -, dar ea este sanctionata, potrivit art. 182 alin. (4) Cod penal, numai cand faptuitorul a actionat cu intentia de a produce consecintele aratate in alineatele (1) si (2), deci este sanctionata doar tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (3). Consumarea infractiunii are loc in momentul aparitiei urmarii imediate, adica la producerea consecintelor vatamatoare mentionate in art. 182 alin. (1) si (2) C. pen. Sanctiuni. Infractiunea prevazuta in art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, respectiv, de la 2 la 10 ani, iar in varianta agravata prevazuta in alin. (3), cu inchisoare de la 3 la 12 ani. Tentativa faptei prevazute in alin. (3) se pedepseste. Persoana juridica se pedepseste cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) si cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, pentru fapta prevazuta in alin. (3), precum si in caz de tentativa la aceasta din urma. Top of the Document d. LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al acestei infractiuni progresive si praeterintentionate il constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare nu ar fi posibile fara ocrotirea dreptului la viata impotriva faptelor de loviri sau vatamari ce ar avea ca rezultat moartea victimei. Obiectul material il constituie corpul persoanei impotriva caruia actioneaza faptuitorul. Subiectii infractiunii A se vedea explicatiile date la infractiunea prevazuta de art. 180 Cod penal. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii este constituit din actiuni-inactiuni identice celor care compun elementul material al infractiunilor prevazute de art. 180-182 Cod penal, cu deosebire ca la infractiunea acum analizata ele au ca rezultat moartea subiectului pasiv, rezultat fata de care autorul are o pozitie subiectiva caracterizata prin culpa. Se poate deci afirma ca infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este, sub raportul structurii sale, o forma agravata a infractiunilor de lovire sau de vatamare corporala.
158

Actiunile-inactiunile infractiunii prevazute de art. 183 Cod penal se prezinta intr-o mare varietate si apar frecvent in practica judiciara. In ce priveste faptele de lovire ori alte acte violente provocatoare de vatamari corporate vindecabile in eel mult 20 de zile, este evident ca acestea nu pot cauza, prin ele insele, decesul persoanei agresate. Astfel de lovituri sau violente de intensitate redusa pot fi insa urmate de decesul persoanei violentate fizic, in situatia ca ele se grefeaza pe anumite stari patologice preexistente la victima, ori declanseaza asemenea stari periculoase pentru viata acesteia, factorul traumatic avand rol de initiere a finalului letal. Cazuistica judiciara evidentiaza insa ca cele mai des intalnite actiuni violente intreprinse pentru a vatama o persoana, dar care, fara intentia autorului, au ca rezultat moartea victimei sunt: - lovirea cu pumnul 148 ori cu alte obiecte contondente, sau imbrancirea victimei, in urma careia aceasta cade pe suprafata carosabilului unde este accidental mortal de un autoturism 149, ori pe suprafete dure sau taioase, cu consecinta producerii unor traumatisme (de regula, la nivel cranian) letale (caderile sunt adeseori favorizate de starea fizica precara a victimei150 - in varsta, in stare de ebrietate, suferinda etc); - precipitarea victimei de la inaltime in urma unor astfel de agresiuni fizice sau psihice (amenintarea cu cutitul, cu pistolul) si receptionarea, la contactul cu solul, a unor traumatisme grave (indeobste, politraumatisme); - aplicarea unor lovituri de cutit in regiuni anatomice nevitale - brat, gamba151-, dar care produc hemoragii masive si rapide, cu sfarsit letal, ca urmare a afectarii zonelor puternic vascularizate s.a. Urmarea imediata consta in decesul victimei. Legatura de cauzalitate ce trebuie stability intre elementul material si urmarea imediata prezinta o anumita particularitate, si anume: intr-un prim timp se stabileste savarsirea uneia dintre faptele prevazute de art. 180-182 Cod penal, iar intr-un al doilea timp se stabileste conexiunea dintre acea fapta si decesul victimei. Altfel spus, este necesar a se demonstra ca subiectul pasiv nu ar fi incetat din viata in absenta faptei autorului. Latura subiectiva Forma de vinovatie. In cazul infractiunii prevazute de art. 183 Cod penal exista o latura subiectiva complexa - praeterintentia. Aceasta forma a vinovatiei implica existenta unei intentii directa ori indirecta in privinta faptei initiale (primum delictum) de lovire, alte violente, vatamare etc. -, precum si existenta unei culpe - uurinta sau neglijenta - in ce priveste rezultatul mai grav (majus delictum), decesul victimei, ce a depasit intentia autorului152. In legatura cu culpa in care s-a aflat autorul infractiunii, este de precizat ca aceasta trebuie dovedita - respectiv ca autorul a prevazut rezultatul, dar a sperat usuratec ca nu se va produce, ori ca nu 1-a prevazut cu toate ca obiectiv putea si trebuia sa-1 prevada - si nu doar prezumata.
159

Forme. Sanctiuni Forme. Aidoma tuturor infractiunilor savarsite din culpa, la care sunt excluse formele imperfecte de infaptuire a lor, nici la infractiunea prevazuta de art. 183 Cod penal tentativa nu este posibila, deoarece rezultatul mai grav, moartea victimei, este reprosat autorului sub forma culpei. Consumarea infractiunii coincide cu momentul decesului victimei, indiferent daca acesta a survenit simultan actiunii-inactiunii autorului, ori ulterior, in timp. Sanctiuni. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document e. VATAMAREA CORPORALA DIN CULPA Infractiunea de vatamare corporala din culpa nu necesita explicatii nici ample si nici de detaliu, deoarece, asa cum este reflectata prin denumirea si continutul textului incriminator, aceasta apare ca o prelungire normativa a infractiunilor prevazute in art. 180-182 Cod penal, cu deosebirea, principals, ca ea se savarseste din culpa si cu deosebirile derivate din statutul sau de infractiune neintentionata. In consecinta, explicatiile date la infractiunile prevazute de art. 180-182 Cod penal isi pastreaza valabilitatea, in continuare marcand doar diferentele infractiunii prevazute de art. 184 Cod penal fata de infractiunile de referinta. La subsectiunea subiectii infractiunii, este de retinut ca participatia - ca la oricare infractiune neintentionata -, nu este posibila decat in forma ei improprie, reglementata de art. 31 Cod penal, adica a cazului in care o persoana contribuie cu intentie (ca instigator, complice) la fapta vatamatoare corporal comisa din culpa de autorul infractiunii in discutie. In ce priveste elemental material al laturii obiective, acesta este constituit din actiuni inactiuni, identice cu cele enuntate in art. 180 alin. (2) - 182 Cod penal. In raport cu gravitatea consecintei {urmarii imediate) actiunii-inactiunii, cat si cu conditiile in care este comisa fapta, textul este structurat pe doua paliere: a. Modalitatea (sau forma) tipica (ori simpla). Aceasta modalitate, prevazuta in art. 184 alin. (1) Cod penal, incrimineaza faptele care au pricinuit vatamari corporate ce necesita ingrijiri medicale de minim 10 zile si maxim 60 de zile. Este deci de remarcat ca legea sanctioneaza penal faptele savarsite din culpa in modalitatile prevazute de art. 180 alin. (2) si (21 ) si art. 181 Cod penal si ca abstrage raspunderii penale faptele mentionate atunci cand ele sunt provocatoare doar de suferinte fizice ori de vatamari ale caror ingrijiri necesare vindecarii dureaza o perioada mai mica de 10 zile. b.Modalitati agravate: b.l. Prima modalitate agravata este cuprinsa in art. 184 alin. (2) Cod penal, care incrimineaza fapta culpoasa in urma careia s-a pricinuit una dintre consecintele la care se refera art. 182 alin. (1) sau (2) Cod penal, adica: vatamarea integritatii corporate sau sanatatii
160

care necesita ingrijiri medicale pe o perioada de peste 60 de zile, pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei. b.2. A doua modalitate agravata, din art. 184 alin. (3) Cod penal incrimineaza fapta din modalitatea tip, deci din art. 184 alin. (1) Cod penal, atunci cand este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati. b.3. Urmatoarea modalitate agravata, din art. 184 alin. (4) Cod penal, se raporteaza la prima modalitate agravata, din art. 184 alin. (2) Cod penal, incriminandu-se fapta producatoare a consecintelor prevazute in art. 182 alin. (1) sau (2) Cod penal, in ipoteza ca ea este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati. b.4. In sfarsit, ultima modalitate agravata, din art. 184 alin. (41), survine in ipoteza in care faptele prevazute in alin. (3) si (4) sunt savarsite de catre o persoana care se afla in stare de ebrietate. In ce priveste latura subiectiva - prin care infractiunea de vatamare corporala din culpa se deosebeste, in principal, de toate celelalte infractiuni indreptate impotriva integritati sanatatii -, a se vedea explicatiile date la infractiunea prevazuta de art. 178 Cod penal. La subsectiunea formele infractiunii, este de mentionat ca aceasta infractiune, ca oricare alta infractiune neintentionata, nu este susceptibila de tentativd, iar consumarea, aidoma tuturor infractiunilor de rezultat, se produce in momentul aparitiei urmarii imediate (consecinta vatamatoare pentru corpul subiectului pasiv). La subsectiunea regim sanctionator se va observa ca pedepsele - fireste mult reduse fata de cele instituite pentru aceleasi fapte comise cu intentie - sunt dispuse in raport cu urmarile faptei si conditiile in care aceasta se savarseste, pe trepte succesiv urcatoare. Este de mentionat ca punerea in miscare a actiunii penale pentru faptele prevazute in alin. (1) si (3) se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate si ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

(B/ I. 3)
INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

a. lipsirea de libertate n mod ilegal, b. violarea de domiciliu, c. amenintarea, d. santajul, e. violarea secretului corespondentei
161

a. LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL

Obiectul ocrotiri penale Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale referitoare la libertatea fizica a persoanei, la libertatea acesteia de a se misca, de a circula, de a actiona potrivit vointei sale. In unele modalitati agravate, infractiunea poate avea un obiect juridic secundar, constituit din relatiile sociale privind integritatea corporals, sanatatea ori viata persoanei. De regula, infractiunea este lipsita de obiect material, dar in unele modalitati agravate acesta exista, si anume corpul persoanei. Subiectii infractiunii Subiectii activ si pasiv sunt necircumstantiati de text. In ipoteza ca subiectul pasiv este minor, aceasta imprejurare referitoare la persoana victimei - art. 189 alin. (2) Cod penal constituie o cauza de agravare a infractiunii tip. Subiectul activ poate fi si persoana juridica in conformitate cu dispozitiile art. l^C.pen. Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii se exprima intr-o actiune - in majoritatea cazurilor - ori o inactiune prin care este restransa libertatea persoanei. Conceptul de libertate cu care opereaza textul se circumscrie unuia din elementele (componentele) libertatii individului, si anume la aspectul privind libertatea acestuia de a se deplasa si de a actiona potrivit propriilor nevoi sau dorinte, libertate manifestata, de buna seama, in limitele statornicite de lege. Este violat, prin urmare, in cazul infractiunii analizate, dreptul persoanei de a se misca, de a face sau a nu face anume ceva potrivit vointei sale. Pentru ca fapta de obstructionare a exercitarii acestui drept de libertate al persoanei sa constituie infractiune, trebuie ca aceasta sa nu fie admisa, expres sau tacit, de lege, deci sa fie ilegala. Potrivit prevederilor cuprinse in diferite acte normative, exercitarea dreptului la libertatea de miscare si de actiune al indivizilor poate fi restrans temporar, astfel: - persoanele pot fi retinute, arestate preventiv ori li se poate interzice parasirea localitatii ori tara in cazul savarsirii anumitor infractiuni (art. 143, art. 145, art. 1451, art. 146 si art. 148 Cod procedure penala); - persoanele suferinde de afectiuni psihice grave care, prin manifestarile lor, primejduiesc viata sau sanatatea proprie ori pe a altor persoane sau integritatea unor bunuri materiale ori a altor valori sociale, pot fi internate obligatoriu (fortat) in unitati sanitare de specialitate (Legea nr. 487/2002); - minorii care au savarsit infractiuni, dar nu raspund penal, pot fi, de asemenea obligatoriu, internati intr-un centru de reeducare sau intr-o institutie medical-educativa (OUG nr. 26/1997); - militarii pot fi sanctionati prin pedeapsa cu arest pentru diverse abateri de la regulile de desfasurare a vietii militare (Regulamentul disciplinei militare);
162

- minorii, a caror conduita este deficitara, pot fi pedepsiti de parintii ori

asimilatii acestora - in exercitarea dreptului lor la corectie - prin restrangerea libertatii (interzicerea de a parasi locuinta, de a participa la o activitate sportiva sau distractiva etc.). Asadar, conceptul de lipsire de libertate avut in vedere de legiuitor la definirea acestei infractiuni se adreseaza, exclusiv, acelor fapte nedictate ori neacceptate printr-o dispozitie legala. Restrangerea libertatii poate fi totala (sechestrarea victimei intr-o incapere) sau partiala (impiedicarea victimei de a indeplini o anumita activitate - vizitarea unui prieten, participarea la o sedinta etc.). Actiunile care compun elementul material al infractiunii pot fi directe -imobilizare a victimei prin legarea membrelor161, narcotizare, hipnotizare, incuiere intr-o incapere162 pentru a impiedica sa paraseasca incaperea, amagire, infricosare -sau indirecte - internarea victimei intr-o scoala de reeducare prin inducerea in eroare a comisiei abilitate legal sa dispuna masura. In ipoteza in care mijlocul folosit de faptuitor pentru restrangerea libertatii constituie el insusi o infractiune, sunt incidente prevederile legale referitoare la concursul de infractiuni. De asemenea, va exista concurs de infractiuni - ideal - in cazul in care prin aceeasi actiune sunt lipsite de libertate mai multe persoane -pluralitate de subiecti pasivi16 . Inactiunile pot consta in omisiunea autorului, cu buna stiinta, de a pune in libertate persoana al carei drept a fost initial legal ingradit. Textul nu contine nici o referire la durata lipsirii de libertate. Durata este un element de fapt, variabil ca intindere, ce urmeaza a fi determinat de magistrat, de la caz la caz. Este suficient insa, pentru realizarea infractiunii, ca victima sa fie obstaculata in efectuarea unei activitati - de pilda, este retinuta, in contra vointei sale, doar 10 min., adica atat cat mai era pana la decolarea avionului in care urma sa se imbarce. Problema duratei in care o persoana este lipsita de libertate se ridica si in cazul in care actiunea autorului constituie sau insoteste o alta infractiune. Astfel, in raport cu situatia concreta de fapt, actiunea prin care se restrange libertatea persoanei este absorbita in continutul altei infractiuni, ca, de pilda, in infractiunea de talharie164 sau viol165, cu conditia insa ca durata lipsirii de libertate sa nu depaseasca semnificativ timpul absolut necesar comiterii acelei infractiuni. In caz contrar, adica atunci cand lipsirea de libertate excede timpul trebuincios savarsirii altei infractiuni, fapta va constitui infractiunea prevazuta in art. 189 aflata in concurs cu aceea - de exemplu, din cazurile de mai sus - de talharie166. Textul art. 189 Cod penal prevede, dupa primul alineat, mai multe modalitdti agravate in urmatoarele cinci alineate: Alin. (2): a. Prin simularea de calitati oficiale. Agravanta este justificata atat de pericolul intrinsec metodei dolozive utilizate, care este de natura a infrange mai lesne vointa victimei, cat si de pericolul afectarii prestigiului acelei institutii publice sub a carei autoritate s-a prezentat in mod fals autorul.
163

Pretinderea mincinoasa ca autorul infractiunii este purtatorul unei calitati oficiale - este agent public -, poate fi de natura a determina victima sa se deplaseze contrar vointei sale, la locul unde i se indica. Simularea unei anume calitati oficiale se poate realiza oral sau prin prezentarea unor legitimate sau unor alte documente masluite, si se sustine fie de insusi autorul infractiunii, fie de complicii acestuia. Apare evident ca nu oricare ,,calitate oficiala" invocata va impresiona victima si o va determina sa insoteasca falsii agenti publici, ci doar acele calitati oficiale care confera titularilor legali dreptul de a dispune ori de a executa masuri de restrangere a libertatii persoanei (procuror, politist, jandarm, agent sanitar etc). b.Prin rapire. Prin conceptul rapire se intelege acea actiune de a lua victima dintr-un loc, prin exercitarea unor violente fizice sau psihice, si de a o transporta intr-un alt loc, contrar vointei acesteia. Procedeul incriminat constituie o imprejurare agravanta deoarece, dintr-un prim punct de vedere, el exprima periculozitatea sociala a faptuitorului - dedusa din temeritatea actiunii si violenta acesteia -, iar dintr-un al doilea punct de vedere, acest procedeu este de natura a crea o stare de neliniste, de panica, de insecuritate persoanelor care afla despre utilizarea lui167. c. De o persoana inarmata. Si acest procedeu prezinta o insemnata incarcatura de periculozitate sociala, prin insusi faptul purtarii de catre autor sau ceilalti participanti a unei arme ori a unui instrument sau obiect folosit ca arma. Prezenta armei asupra faptuitorului potenteaza increderea acestuia in reusita actiunii ilicite si aplombul cu care va purta actiunea, dar si, totodata, anihileaza capacitatea victimei de a se impotrivi168. d.De doua sau mai multe persoane impreuna. Cooperarea a doua sau mai multe persoane la savarsirea infractiunii are aceleasi efecte ca si in cazul precedent. e. Pretinderea unui profit material ori a altui avantaj, in schimbul eliberdrii persoanei. Imprejurarea mentionata agraveaza fapta, deoarece, osebit prejudiciului adus persoanei prin privarea ei de libertate, se mai creeaza acesteia, ori persoanelor din anturajul sau, un prejudiciu de ordin material, echivalent avantajului (profitului) pretins ori dobandit de autor prin savarsirea infractiunii. Prin folos material sau alt avantqj se intelege profitul pretins in schimbul eliberarii victimei, indiferent de valoarea sau forma acestuia (remiterea unei sume de bani, semnarea unui document, eliberarea de detinuti in contrapartida, punerea la dispozitie a unui vehicul etc). Pentru realizarea infractiunii, textul prevede si sanctioneaza doar formularea cererii, a conditiilor materiale in schimbul carora victima va fi pusa in libertate, indiferent daca cererea este sau nu urmata de cedarea-obtinerea efectiva a folosului stins. Nu prezinta relevanta daca cererea a fost adresata direct victimei ori unor terti - persoane fizice (rude, cunostinte ale victimei, grupuri de persoane) sau juridice (institutii publice, agenti economici) ori organizatii neguvemamentale -, si nici daca victima a avut sau nu cunostinta despre formularea cererii. La aceasta modalitate normativa scopul urmarit de faptuitor este dublu: pe de o parte, de a lipsi victima in mod ilegal de libertate, pe de alta parte, de a pretinde un folos in schimbul eliberarii. Pe cale de consecinta, infractiunea de santaj este absorbita in continutul infractiunii analizate169.
164

f. Victima este minord. Legiuitorul a inteles sa sanctioneze mai aspru actiunile de acest tip indreptate impotriva celor nevarstnici, nu numai pentru a-i proteja cu fermitate sporita pe cei ce nu se pot apara eficient singuri, ci si pentru a preveni, prin mijloacele dreptului penal, posibilitatea instalarii la acestia a unor traume psihice care sa le marcheze restul vietii. g. Victima este supusd unor suferinte ori sanatatea sau viata ii este pusa in pericol. Conceptul suferinta trebuie inteles si limitat la eel de durere provocata victimei, respectiv o durere fizica (infometare, impiedicare de a dormi, expunere la frig) sau morala (batjocoriri, stresare prin alimentare cu stiri alarmante despre viata ori sanatatea persoanelor apropiate victimei s.a.). In cazul ca suferinta este urmarea unei vatamari a integritatii corporate ori a sanatatii victimei, suntem in prezenta urmarii imediate a uneia dintre infractiunile prevazute de art. 180-182, care se savarsesc in concurs cu aceea de lipsire de libertate in mod ilegal. Cat priveste cea de a doua ipoteza, este suficienta crearea starii de pericol pentru sanatatea ori viata victimei - imobilizarea acesteia in frig sau intr-o padure populata de animale salbatice -, deci nu si aparitia rezultatului (urmarilor) acestei stari. In ipoteza provocarii unor asemenea urmari, pentru sanatatea persoanei, suntem in prezenta si a altor infractiuni - mai frecvent din cele prevazute la art. 180-182, savarsite in concurs cu ceea prevazuta de art. 189, iar in eventualitatea ca fapta a avut ca urmare moartea victimei, incadrarea juridica si pedeapsa vor fi cele prevazute in alin. (6) al art. 189. Alin. (3): Savdrsirea infractiunii in scopul de a obliga o persoand la practicarea prostitutiei. Tinta urmarita de autor in aceasta ipostaza normativa constituie, prin ea insasi, infractiune, scop care justifies prevederea unei sanctiuni mai aspre. Introducerea noii agravante prin Legea nr. 169/2002 a fost determinata de constatarea pusa in evidenta de statisticile judiciare - multiplicarii cazurilor de proxenetism intreprins cu precadere prin constrangerea victimelor - inclusiv prin sechestrarea acestora - de a se prostitua. Este insa de remarcat ca pentru realizarea acestei modalitati normative este suficient ca actiunea de lipsire de libertate in mod ilegal a unei persoane sa fie purtata in scopul aratat in text, nefiind necesara si debutarea actelor de prostitutie. In ipoteza ajungerii la rezultatul vizat - practicarea prostitutiei de catre o persoana.

165

infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal este savarsita in concurs cu aceea de proxenetism. Alin. (4): Cererea, in schimbul eliberarii victimei, ca statul, o persoana fizicd sau juridicd, o organizatie internationald inter guv ernamentald sau un grup de persoane sd indeplineasca sau sd nu indeplineascd un anumit act este o imprejurare care sporeste considerabil gradul de pericol social al faptei. Introducerea agravantei, prin Decretul - lege nr. 112/1990, in continutul infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, a fost determinate nu numai de necesitatea alinierii legislative la conventiile internationale adoptate in acest sens, ci, mai cu seama, pentru a preveni, respectiv a reprima practicile unor grupari (factii) - mai numeroase in ultimii ani de a captura si define ,,ostateci", indeosebi dintre pasagerii unor vehicule de transport in comun, si de a pretinde satisfacerea de cereri, cu motivatii preponderant politice, in schimbul eliberarii acestora. Alin. (5): Sdvdrsirea faptelor prevdzute la alin. (l)-(4) de cdtre o persoana care face parte dintr-un grup organizat. Agravanta - de asemenea, recent intrata in structura infractiunii prevazute de art. 189 - este motivata nu numai de periculozitatea sporita prezentata de infractiunile savarsite in grup de eel putin trei indivizi, ci si, mai ales, de imprejurarea ca grupul a fost organizat tocmai in vederea comiterii unor astfel de fapte. In aceasta ipoteza normativa sunt incidente, in opinia noastra, si prevederile art. 323 C. pen. asocierea pentru savarsirea de infractiuni. Alin. (6): Fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Gradul de pericol social al faptei cu atare consecinte este ridicat - in ,,zona rosie" - si explica asprimea tratamentului sanctionator. Textul art. 189 Cod penal prevede, in primul alineat, o modalitate tip (simpla) si mai multe modalitdti agravate in urmatoarele cinci alineate. Modalitatile sunt agravate - fata de modalitatea tip la care se raporteaza - in prezenta si datorita urmatoarelor imprejurari in care se comite fapta: Urmarea imediatd a actiunii-inactiunii consta in privarea victimei de libertate, dar in cazul modalitatii agravate de la alin. (6) urmarea imediata se traduce si in decesul victimei. Este necesar, pentru satisfacerea laturii obiective a infractiunii, a se stabili legdtura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata.
-

Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Infractiunea se savarseste cu intentie - in ambele ei forme directd si indirectd. Textul nu cere pentru realizarea infractiunii existenta unui scop sau mobil. In ipoteza normativa agravata din alin. (6) forma de vinovatie cu care lucreaza autorul este praeterintentia. Forme. Sanctiuni Forme. Potrivit prevederilor art. 189 alin. (8) Cod penal, producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei - deci anumite acte preparatorii - au fost asimilate tentativei prin vointa legiuitorului si sanctionate in
166

regimul acesteia. Este insa de subliniat si retinut ca dintre actele preparatorii sunt considerate si pedepsite ca tentativa numai cele de la fapta incriminata in alin. (4). Tentativa la faptele incriminate in alin. (l)-(4) se sanctioneaza in conformitate cu prevederile art. 189 alin. (7). Consumarea infractiunii se produce in momentul inceperii primului act de executare a privarii persoanei de libertate, iar epuizarea infractiunii intervine la incetarea starii de restrangere a libertatii (la punerea in libertate). Lipsirea de libertate in mod ilegal este o infractiune continua. Sanctiuni. Pedepsele au fost stabilite de legiuitor gradat, in raport cu nivelul de pericol social al faptelor incriminate in diferitele ipostaze normative. Astfel, fapta inscrisa in modalitatea tip de la alin. (1) este sanctionata cu inchisoarea de la 3 la 10 ani. La modalitatile agravate pedepsele sunt situate, pe o linie ascendents, de la inchisoarea intre 7 si 15 ani - alin. (2) si (3) -, la inchisoarea intre 7 si 18 ani -alin. (4) - ori la inchisoarea intre 5 si 15 ani - alin. (5) teza I sau inchisoarea intre 10 si 20 ani - alin. (5) teza II, culminand cu inchisoarea intre 15 si 25 de ani -alin. (6). Persoana juridica se sanctioneaza, pentru fapta prevazuta in alin. (1), cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte ipoteze de incriminare, cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document b.VIOLAREA DE DOMICILIU Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii prevazut in alin. (1) il constituie fasciculul de relatii sociale referitoare la unul din aspectele libertatii persoanei, si anume, la acela privind dreptul individului de a avea un domiciliu in care, fara nici o ingerinta, sa-si desfasoare viata sa particulara. Dreptul la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei este un drept fundamental al cetateanului, consacrat prin art. 27 al Constitutiei Romaniei. El ocroteste un alt aspect al vietii individuate - domiciliul. In virtutea acestui drept, cetateanul poate pretinde ca nici o persoana -particulara sau reprezentant al autoritatilor publice - sa nu intre, fara a-i da consimtamantul, in domiciliul sau resedinta sa, dupa cum, daca persoana a intrat cu consimtamantul sau, poate sa-i pretinda, atunci cand voieste, sa-1 paraseasca de indata. Constitutia garanteaza dreptul, iar legea penala sanctioneaza pe cei ce-1 nesocotesc. Rezulta, prin urmare, ca intrarea (vizitarea) domiciliului, ori ramanerea in acesta se poate face, de principiu, doar prin consimtamantul - expres sau tacit - al persoanei care foloseste spatiul. Cu toate acestea, Constitutia si unele legi prevad limitari ale exercitarii dreptului fundamental, exceptiile de la regula putand fi grupate in doua categorii:
167

a. Patrunderea agentilor publici in locuinta persoanei determinata de atitudinea ilegala si obstructionists a acesteia, ipoteza in care se incadreaza executarea unui mandat de arestare, executarea unei masuri asiguratorii asupra bunurilor, executarea unei hotarari judecatoresti (de confiscare a unor bunuri sau a averii), perchezitiile - aprobate de magistrat -, descinderea agentilor serviciilor de informatii - cu autorizarea judecatorului - in sfarsit, in scopul restabilirii ordinii publice ori pentru prevenirea raspandirii unei epidemii172. b. Patrunderea oricaror persoane - particulare sau oficiale - determinata de o stare de necesitate (incendiu, cutremur, inundatie) si in scopul salvarii de vieti omenesti, bunuri sau valori. In aceeasi categorie intra si cazurile in care patrunderea are drept scop prevenirea si curmarea unei actiuni ilegale indreptate impotriva vietii si integritatii corporate a unei persoane (sinucideri, omoruri, violuri, orice fel de agresiuni asupra corpului persoanei) sau a bunurilor (furturi, talharii). Situatiile de mai sus, care constituie limitari legale ale dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, absolva total de raspundere penala agentii publici ori persoanele particulare care patrund - in contra vointei subiectului de drept, dar cu respectarea prevederilor legale - in domiciliul unei persoane. Dimpotriva, patrunderea unui individ - in afara situatiilor ordonate sau admise de lege - in domiciliul unei persoane, si fara consimtamantul acesteia, sau refuzul de a-1 parasi la cererea persoanei al carei drept a fost incalcat constituie infractiunea analizata in continuare. Tot astfel, patrunderea agentiilor publici in domiciliul unei persoane, in afara cazurilor sus-mentionate, ori cu nerespectarea regulilor prevazute in legi, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta in art. 246 Cod penal. Obiectul material este insasi locuinta asupra carora este purtata actiunea ilicita. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, in vreme ce subiectul pasiv este persoana al carei domiciliu este violat. In ipoteza pluralitatii de subiecti pasivi, deci atunci cand autorul, in cadrul aceleiasi actiuni, vatama dreptul mai multor persoane (urmarindu-si sotia, pe care voia sa o bata si care se refugiase la un vecin, inculpatul, plecat in cautarea ei, a patruns fortat, impotriva vointei locatarilor - in mod succesiv - in apartamentele a trei persoane aflate la acelasi etaj)173, se savarsesc tot atatea infractiuni - in forma concursului real prevazut in art. 33 lit. a)174 -, cate persoane sunt victime ale faptelor de violare de domiciliu. Persoana iuridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19!C. pen. Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei. Latura obiectiva
168

Elementul material este constituit, alternativ, fie din actiunea de a patrunde fara drept in locuinta, fie din actiunea de a refuza parasirea locuintei la cererea persoanei indreptatita sa o faca. Conceptele cu care opereaza textul obliga la unele explicatii. Locuinta. Este locul in care traieste efectiv o persoana (o familie, un grup de persoane). Nu prezinta relevanta, in sensul legii penale, daca acest loc este imobil sau mobil (rulota, slep), daca este special afectat acestui scop ori nu (garaj, grajd), ori daca reprezinta o locuinta permanenta sau pasagera (cuseta vagonului de dormit, camera inchiriata intr-un motel). Cerinta conceptului penal de locuinta este ca aceasta sa fie folosita de o persoana175. In legatura cu aceasta cerinta este de precizat ca folosinta trebuie sa fie legitima176 - legea protejeaza doar posesorul de buna credinta - si libera - legea ocroteste libertatea domiciliului si nu obligativitatea locuirii ca urmare a unei situatii juridice - detinuti -, medicale - bolnavi -, ori sociale - tineri in executarea serviciului militar177. Incapere. Conceptul are in vedere acel spatiu delimitat dintr-o constructie cu functie de locuinta si care este folosit, efectiv, ca locuinta, de catre o persoana sau mai multe persoane. Savarseste deci infractiunea de violare de domiciliu persoana care, desi locuieste in acelasi apartament sau casa in care este incorporata incaperea detinuta de o alta persoana, patrunde in acea incapere fara consimtamantul titularului dreptului de folosinta, ori refuza sa o paraseasca la somatia acestuia. Dependinte. Conceptul are in vedere locurile care sunt intr-o relatie de dependents cu locuinta, care sunt un accesoriu si completeaza folosirea acestora (bucatarie, pod, magazie etc). S-a exprimat opinia potrivit careia si spatiile comune ale unui imobil (terasa, scara, holurile) constituie dependinte , dar in parerea noastra acestea exced conceptului penal. Loc imprejmuit. Este orice loc care apartine locuintei, delimitat de vecinatati printr-o ingradire (imprejmuire)179. Patrundere fara drept, in orice mod in locuinta. Fdrd drept. Inseamna fara dreptul de a folosi acel spatiu. Sunt deci in drept a intra in locuinta persoanele care le folosesc legitim, persoanele agreate de acestea, precum si persoanele - oficiale si particulare - in conditiile ordonate ori admise de lege. In orice mod. Prin aceasta sintagma absolut permisiva, se deschide posibilitatea reprimarii oricarei actiuni de patrundere intr-un domiciliu, indiferent sub ce forma este ea realizata: cu stiinta (in prezenta) persoanei in a carei locuinta se intra - folosindu-se constrangerea fizica sau psihica, amagirea etc. -, ori fara stiinta (fara prezenta) acelei persoane - prin efractie sau escaladare, prin folosire de chei mincinoase etc. Consimtdmdntul persoanei pentru a putea intra ori ramane in locuinta. Acest acord (aprobare) trebuie sa fie exprimat de o persoand responsabild si indreptatita a permite ori a interzice accesul sau ramanerea in locuinta sau sediu. In prima ipoteza, a interzicerii intrarii in locuinta a intrusului, persoana indrituita poate exprima in orice mod acest refuz (prin viu grai sau semne, prin inchiderea ostentativa a usii etc). In cea de a doua ipoteza, persoana in
169

al carei domiciliu s-a intrat va trebui sa-si exprime expres dezacordul ca intrusul sa ramana in acel spatiu, adica sa-i pretinda acestuia sa paraseasca imobilul. In alin. (2) al textului au fost prevazute modalitatile normative agravate ale infractiunii, si anume cand fapta este savarsita: a) de o persoana inarmata, b) de doua sau mai multe persoane impreuna, c) in timpul noptii sau d) prin folosirea de calitati mincinoase. Persoand inarmatdm. A se vedea explicatiile date la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal. In timpul noptii. Aceasta situatie este de natura a agrava fapta, deoarece, pe de o parte, faptuitorul, stiindu-se la adapostul intunericului, va actiona cu un plus de aplomb, iar pe de alta parte, victima, din aceeasi cauza, se va impotrivi mai putin curajos si deci eficient actiunii ilicite a faptuitorului181. ,,Timpul noptii" nu poate fi predeterminat prin lege, intrucat el difera de la anotimp la anotimp, de pozitia geografica, de ora la care se comite fapta. Esential pentru stabilirea acestei situatiuni de fapt este instalarea intunericului. Este lipsit de relevanta ca in intervalul respectiv de ,,timp" locuinta, in momentul comiterii faptei, era bine iluminata artificial, in exterior sau in interior. Folosirea de calitati mincinoase. Sintagma calitati mincinoase este mai larga in continut decat aceea examinata la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, unde simularea se referea doar la ,,calitati oficiale". Expresia ,,calitati mincinoase" absoarbe (include) si pe aceea de ,,calitati oficiale". Prin urmare, in acest caz, autorul isi poate da calitatea - evident nereala - de prieten al unui membru al familiei, mesager al unei cunostinte etc. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de nesocotire a libertatii persoanei de a folosi nestingherit domiciliul, stare materializata fie prin patrunderea fara drept in acel spatiu, fie prin refuzul de a-1 parasi la cererea persoanei al carei drept este incalcat. Legatura de cauzalitate este facil de stabilit, ea rezultand din constatarea starii de violare a libertatii persoanei sub acest aspect. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste cu intentie, in ambele modalitati directa si indirecta. Faptele comise datorita unei erori de fapt ori din culpa nu intra sub incidenta legii penale. Textul incriminator nu cere existenta unui anumit scop sau mobil. Forme. Sanctiuni Forme. Actele de pregatire si tentativa sunt posibile, dar ele nu sunt sanctionate de text. Consumarea infractiunii este instantanee si ea intervine in momentul patrunderii in locuinta ori in momentul exprimarii refuzului de a parasi acel imobil. Sanctiuni. In varianta sa tip - alin. (1) -, infractiunea este sanctionata cu inchispare de la 6 luni la 4 ani. In varianta agravata, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
170

Persoana juridica se sanctioneaza, in ambele ipoteze de incriminare, cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document c. AMENINTAREA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei. Amenintarea adresata unei persoane este de natura a-i afecta (tulbura) sentimentul de securitate - restrangandu-i astfel dreptul la libertatea psihica - si, totodata, de a-i influenta conduita - datorita temerii care o marcheaza -, ceea ce se va rasfrange negativ asupra participarii ei la viata sociala. Infractiunea este lipsita de obiect material, aidoma tuturor infractiunilor prin care se violeaza un drept personal. Subiectii infractiunii Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv nu sunt determinati prin text. In cazul in care persoana careia i se adreseaza amenintarea este incapabila sa o perceapa (surda, oarba) ori sa inteleaga semnificatia acesteia (nevarstnic, alienat mintal, in stare profunda de betie), nu va exista infractiunea prevazuta in art. 193, deoarece persoanele intr-o atare stare nu resimt efectul psihic al amenintarii si deci fapta nu este de natura a le panica, a le afecta sentimentul de securitate. In ipoteza amenintarii adresate unui grup de persoane, vor fi tot atatia subiecti pasivi si tot atatea infractiuni cate persoane alcatuiau grupul. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19!C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. Latura obiectiva Elemental material este constituit dintr-o actiune prin care se transmite unei persoane temerea despre producerea unui rau, fie prin savarsirea unei infractiuni, fie prin provocarea unei pagube. Transmiterea amenintarii poate imbraca felurite forme: oral sau in scris, prin semne grafice simbolice (cruce, spanzuratoare, mormant), prin gesturi sau acte cu inteles univoc (aratarea unui cutit sau a unui lat - insotita sau nu de amenintari verbale182 - apropierea de gatul sau pieptul victimei a lamei cutitului ori a tevii unei arme). De asemenea, modalitatile de transmitere pot fi diferite: directa (adresata nemijlocit victimei) sau indirecta (printr-o scrisoare, printr-o caseta audio imprimata), explicita sau implicita. Pentru a avea rezonanta penala, fapta de amenintare trebuie sa indeplineasca unele cerinte183: - continutul si transmiterea amenintarii sa aiba un caracter serios, pentru a
171

avea aptitudinea sa provoace efectul intimidant (amenintarea sub forma de gluma nu satisface aceasta cerinta); - continutul amenintarii sa fie obiectiv alarmant pentru victima (nu va avea acest caracter amenintarea cu declansarea unor forte supranaturale); - raul a carui iminenta producere este anuntat sa fie injust, nelegitim (nu va indeplini cerinta acea amenintare cu denuntarea persoanei pentru savarsirea unei infractiuni, ori actionarea in judecata pentru solutionarea unui diferend, sau cu informarea conducerii institutiei unde este angajata persoana in legatura cu o anumita conduita a acesteia). Urmarea imediata consta intr-o stare de panica (neliniste, alarmare) creata victimei prin temerea inspirata de actiunea cu care a fost avertizata. Legatura de cauzalitate. Pentru a fi realizata infractiunea, este necesar a se stabili ca actiunea autorului faptei a fost de natura a provoca victimei starea de neliniste (de spaima). Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste numai cu intentie, in ambele ei modalitati directa sau indirecta. Amenintarea din gluma nu intra sub incidenta legii penale si nici gresita evaluare (culpa) a consecintelor pe care le-ar putea avea cuvintele rostite asupra unei persoane hipersensibile sau hiperemotive. Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui anumit scop ori a unui anume mobil. Forme. Sanctiuni Forme. Desi posibile, actele preparatorii si tentativa nu sunt sanctionate de text. Consumarea infractiunii survine in momentul in care victima a perceput amenintarea si s-a produs starea de neliniste, de temere. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document d. SANTAJUL Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este complex, el fiind constituit, intotdeauna, atat din relatiile sociale privitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei - libertate ingradita prin obligarea persoanei de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva -, cat si din relatiile sociale referitoare la
172

proprietatea privata ori, dupa caz, la cele privind alte valori sociale ce ar fi lezate prin actiunea faptuitorului (familiale, profesionale). Infractiunea de santaj este lipsita, in principiu, de obiect material, ca la orice fapta penala ce afecteaza un drept personal. In cazurile insa in care actiunea este purtata prin violenta de catre faptuitor, obiectul material va fi corpul persoanei agresate fizic sau bunurile materiale asupra carora s-a actionat (prin luare, prin distrugere etc.). Subiectii infractiunii Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv ai infractiunii nu sunt calificati de text, deci ei pot fi oricare persoana. In situatia in care sunt mai multe victime ale unei actiuni unice de santaj, vor exista tot atatea infractiuni cati subiecti pasivi au suportat actiunea de constrangere intreprinsa de faptuitor. Subiectul activ poate fi si persoana juridica, potrivit prevederilor art. 191 C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii este o actiune de constrangere, exercitata: a) prin violenta sau/si b) prin amenintare. Actele de violenta (art. 180 Cod penal) si cele de amenintare (art. 193 Cod penal) sunt absorbite in latura obiectiva a infractiunii de santaj. In ipoteza insa ca prin actele de violenta victima a suferit o vatamare grava sau foarte grava a integritatii corporate sau sanatatii, infractiunea de santaj va fi urmarita si sanctionata in concurs cu aceea prevazuta de art. 181 Cod penal, dupa caz, de art. 182 Cod penal. Analiza elementului material face necesara unele explicatii. Constrangere. Conceptul desemneaza actiunea prin care o persoana este silita (obligata, fortata) sa faca ori sa nu faca ceva in contra intereselor si vointei sale. In absenta actiunii oprimatoare a autorului santajului, persoana santajata nu ar adopta atitudinea ce i se pretinde. Pentru ca actiunea de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text, aceasta trebuie sa indeplineasca doua cerinte: pe de o parte, sa fie apta a produce victimei o stare de temere (de neliniste) - indiferent daca starea a si fost indusa acesteia -, iar pe de alta parte, sa fie intreprinsa in scopul determinarii victimei de a adopta o anumita conduita (sa dea, sa faca, sa nu faca ori sa sufere ceva). Violenta. Exprima manifestarile fizice, de orice natura, exercitate prin oricare modalitati asupra persoanei sau asupra bunurilor materiale ale acesteia. Manifestarile violente, producatoare de suferinte fizice ori psihice, sunt cele examinate la art. 180. Amenintarea este, asa cum s-a aratat la art. 193, acea instiintare cu producerea unui rau, prin savarsirea unei infractiuni ori provocarea unei pagube, instiintare susceptibila a-i provoca victimei o stare de temere. Actiunea de amenintare cu producerea raului este adresata direct victimei in modalitatea prevazuta in alin. (1) al art. 194 Cod penal, dar ea poate fi adresata direct sau indirect victimei (este vizat sotul sau este vizata o ruda apropiata)
173

in modalitatea prevazuta in alin. (2), caz in care ,,raul" consta in darea in vileag a unor fapte, reale sau imaginare, de natura a compromite una sau mai multe dintre persoanele vizate. Sa dea ceva. Sintagma are intelesul de remitere, victima, autodeposedandu-se prin luarea de la sine si darea a ,,ceva" altei persoane - darea de bani184, bunuri, documente etc. Sa faca ceva. Se intelege ca victima este constransa la un act comisiv - la a presta o activitate, a merge la o intrunire, a intrerupe legaturile cu alta persoana, a adopta o anumita pozitie publica, a face o declaratie etc. Sa mi faca ceva. In acest caz, victima este constransa la un act omisiv, adica i se pretinde a se abtine de la a face ceva care, fara de actiunea autorului, ea 1-ar fi facut - (reversul actiunilor fata de actiunile de tipul celor exemplificate la ipoteza anterioara). Sa sufere ceva. Se intelege ca victima, in acest caz, este obligata a suporta un prejudiciu, indiferent de natura acestuia185. Folos. Conceptul penal are intelesul de avantaj (castig) de ordin material sau moral (obtinerea unui bun, a unei recomandari de serviciu etc.). Injust. Textul incriminator prevede ca actiunea de constrangere a unei persoane ,,este comisa spre a dobandi un folos injust". Aceasta cerinta legala a fost interpretata de unii autori186 in sensul ca prin dobandirea injusta a folosului trebuie inteles ca victima nu datora cuiva acel folos, ca ea nu avea obligatia de a-i pune la dispozitie acel folos. In aceasta linie de gandire, nu constituie infractiunea de santaj fapta de a constrange victima pentru a remite astfel autorului folosul pe care acesta il datora (de pilda, victima intarzia restituirea unei sume imprumutate, iar imprumutatorul, pentru a determina victima sa-si achite datoria, exercita acte de constrangere -fizica sau psihica - impotriva acesteia). Alti autori187 au considerat insa ca este realizata cerinta legala - si deci subzista infractiunea de santaj - atat in cazul in care folosul dobandit de autor este injust (nedatorat de victima), cat si in situatia cand folosul este just (datorat de victima), dar a fost dobandit prin mijloace injuste (nepermise), deoarece caracterul ,,injust" se refera deopotriva la ,,folos" si la ,,modul de dobandire". Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca, in urma unei actiuni purtate prin violenta sau amenintare, victima a cedat constrangerii exercitate asupra sa si a adoptat conduita pretinsa de faptuitor. Suntem deci in prezenta unei infractiuni de pericol si nu de rezultat. Infractiunea de santaj este mai grava in ipoteza ca amenintarea consta in dezvaluirea unor fapte, reale ori imaginate, de natura a compromite persoana amenintata ori sotul sau o ruda apropiata acesteia. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere victimei, presiunea psihica exercitata asupra acesteia punand-o in fata alternativei de a satisface pretentiile exprimate de autorul infractiunii ori de a suporta consecintele fizice, morale ori materiale de care a fost avizata. Pentru intregirea laturii obiective este necesar a se demonstra ca intre actiunea faptuitorului si virtualitatea starii de temere a victimei exists o legdturd de cauzalitate.
174

Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie directa%%. UrmSrind atingerea unui scop - care este dobandirea folosului ilicit -, autorul infractiunii urmareste, implicit, si producerea consecintelor faptei sale, atitudine caracteristica intentiei in forma ei directs si calificata. Unii autori considers insa ca infractiunea poate fi sSvarsita atat cu intentie directd, cat si cu intentie indirectdm. Forme. Sanctiuni Forme. Prin actiunile specifice faptei analizate (de pilda, redactarea scrisorii care contine amenintarea si pretinderea folosului, pregatirea mijloacelor necesare incendierii casei victimei pentru eventualitatea ca aceasta nu se va conforma pretentiilor formulate etc.) infractiunea de santaj este susceptibilS de forme imperfecte - acte preparatorii si tentativa -, dar acestea nu sunt sanctionate de text. Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei urmarii imediate, indiferent daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrangere si, deci, daca s-a supus pretentiilor faptuitorului de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva. Sanctiuni. La modalitatea simpla (tip) a infractiuni de santaj, textul prevede pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani. Modalitatea agravata este finalizata printr-o sanctiune mai severa, respectiv pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani. Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document e. VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENTEI Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privitoare la libertatea persoanei de a comunica prin corespondents, la adapostul oricaror indiscretii sau imixtiuni ale unor persoane ,,particulare" sau ,,oficiale". Aceste relatii pot fi grav afectate in absenta sigurantei secretului corespondentei in procesul transmiterii, circulatiei, primirii si conservarii corespondentei190. Dreptul la secretul corespondentei este un drept fundamental al cetateanului, consfintit in art. 28 din Constitutia Romaniei, ale carui dispozitiuni statueaza ca ,,secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil". Acest drept este absolut in raport cu toate celelalte persoane fizice; cu alte cuvinte, legea nu prevede nici o situatie care sa legitimeze actiunea unui individ de a viola secretul corespondentei altui individ. Teoria si practica judiciara penala admit insa unele derogari de la acest postulat, derogari izvorate dintr-o realists interpretare a reltiilor interpaersonale si a efectelor acestora. In raporturile cu autoritatile publice, dreptul la
175

secretul corespondentei este relativ, limitarile lui aparand expres prevazute de lege, asa cum se va vedea in continuare. Cu toate ca este indreptata impotriva unui drept personal, infractiunea, datorita particularitatilor ei obiective, are obiect material, iar acest obiect material este insasi corespondenta - in modalitatile deschidere, sustragere, distrugere, retinere - ori tronsonul liniei de comunicatie unde a fost interpus si bransat instrumentul de interceptare a comunicarii. Subiectii infractiunii Subiectii infractiunii, activ si pasiv, nu au fost circumstantiati de text, deci ei pot fi orice persoana, cu precizarea ca sunt subiecti pasivi ai infractiunii ambele persoane carora li s-a violat secretul corespondentei. Subiectul activ al infractiunii poate fi si persoana juridica, in conformitate cu dispozitiile art. 191 C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii rezida intr-una din actiunile de: a)deschidere, fara drept, a unei scrisori adresate altei persoane; b) interceptare a unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta; c)sustragere, distrugere ori retinere a unei corespondente; d) divulgare a continutului unei corespondente sau a convorbirii ori a comunicarii. Prin conceptul corespondenta, in sensul larg al textului art. 195 Cod penal, trebuie inteleasa o ,,comunicare", iar comunicarea are sensul de ,,informare", de ,,stire" transmisa cuiva prin orice modalitate - scrisa, telegrafica, radiofonica, alte trimiteri postale -, cat si in cadrul convorbirilor realizate prin telefonie ori prin celelalte mijloace de dialogare la distanta. Pentru a fi protejata prin textul de lege penala, corespondenta trebuie sa aiba un caracter particular (privat, nepublic). Nu vor avea un asemenea caracter comunicarile adresate publicului - ziare, anunturi publicitare, materiale de propaganda electorala etc. - chiar daca sunt expediate in plic inchis. Protectia penala a secretului corespondentei este asigurata ambilor parteneri -expeditor si destinatar al corespondentei - respectiv, persoanele care poarta convorbirea. De asemenea, protectia este asigurata impotriva oricaror modalitati de imixtiune in secretul corespondentei, ca, de pilda, sustragerea, distrugerea sau retinerea corespondentei, interceptarea, ascultarea si inregistrarea convorbirilor, divulgarea continutului corespondentei - indiferent de natura ei chiar daca persoana a luat cunostinta de continut din intamplare sau greseala. Deschiderea unei corespondente. Este actiunea de desfacere, de inlaturare -prin indiferent ce procedeu - a invelisului protector al corespondentei, actiune in urma careia se poate lua cunostinta de continutul acesteia. In aceasta sintagma, conceptul de corespondenta
176

are un inteles restrans, circumscris la comunicarea facuta prin imprimarea stirii pe un suport material - hartie, benzi audio sau video etc. - al carui acoperamant (invelis) este violat. Legea nu cere ca autorul sa fi luat cunostinta de continutul corespondentei, ci doar ,,deschiderea" acesteia Fara drept. Dreptul fundamental la secretul corespondentei (corespondenta inteleasa in sensul ei larg) este opozabil erga omnes. Prin urmare, oricare actiune de deschidere a unei corespondente adresate altuia, sau de interceptare a convorbirii purtate prin mijloace de transmitere la distanta, va constitui - cu exceptia cazurilor de mai jos - o actiune intreprinsa ,,fara drept" si deci ilegala. Doctrina si practica in materie admit insa ca dreptul in discutie poate fi restrans unor categorii de persoane, in virtutea naturii speciale a raporturilor formate cu alte persoane particulare, fara ca fapta acestora din urma sa intre sub incidenta legii penale. Astfel, nu va constitui infractiunea prevazuta de art. 195 Cod penal fapta de deschidere si de citire de catre parinti a scrisorilor copiilor acestora, de catre tutore fata de pupil si, in general, de catre persoanele care realizeaza activitati in procesul educational al minorilor. O problems interesanta se ridica in jurul dreptului sau interdictiei - pusa sub spectrul raspunderii penale - sotului de a deschide corespondenta destinata celuilalt sot. In tratatele autohtone de drept penal, mai vechi192 sau mai noi193, s-a afirmat ca deschiderea de catre sot a corespondentei adresate celuilalt sot ori interceptarea convorbirii acestuia din urma prin mijloace de transmitere la distanta nu constituie infractiune, cu motivarea ca ,,fidelitatea ce si-o datoresc sotii implica loialitate, astfel ca intre ei nu pot fi secrete inviolabile". Alti autori s-au abtinut a-si face public punctul de vedere in aceasta privinta. Opinia noastra - exprimata si in trecut194 - se distanteaza de aceea mai sus prezentata. Este greu de inteles si de acceptat ca un drept fundamental al individului sa fie abolit, din considerente exclusiv subiective, in cadrul raporturilor intraconjugale, de vreme ce, obiectiv, fiecare sot poate avea anumite secrete (de serviciu, de afaceri etc.) a caror pastrare nu submineaza nicicum soliditatea familiei, dar, dimpotriva, a caror deconspirare - fata de sot si din initiativa acestuia - ar putea afecta acele alte relatii, exterioare intereselor cuplului conjugal. Aria de restrangere a exercitiului dreptului la secretul corespondentei este mai larga in cadrul raporturilor dintre indivizi si autoritatile publice. Aceste situatii se cantoneaza in trei mari sfere de activitati: a) stabilirea faptelor penale si a vinovatiei persoanelor care au savarsit infractiuni; b) prevenirea si dovedirea actiunilor periculoase pentru siguranta nationals; c) desfasurarea procesului de educare sau reeducare a unor persoane. - Astfel, art. 98 C. proc. pen. acorda dreptul instantei de judecata - la propunerea procurorului, in cursul urmaririi penale -, sau, din oficiu - in cursul judecatii - daca subzista un interes al urmaririi penale sau al judecatii, sa dispuna ca ,,orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect". Dreptului autoritatii judecatoresti in aceasta privinta ii corespunde obligatia functionarilor din posta si telecomunicatii - instituita prin prevederile O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul
177

general de reglementare a comunicatiilor195, aprobata cu modificari prin Legea nr. 591/2002 si modificata prin Legi'le nr. 510/2004 si nr. 239/2005 si O.U.G. nr. 31/2002 privind serviciile postale 96 - de a pune la dispozitie, la ordinul scris al acesteia datele, informatiile si documentele cerute. De asemenea, daca o persoana tagaduieste existenta sau detinerea unuia dintre asemenea inscrisuri, instanta de judecata poate dispune efectuarea de perchezitii domiciliare sau corporale in scopul identificarii si recuperarii inscrisului. - Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationals a Romaniei prevede dreptul agentilor organelor de informatii de a intercepta - cu autorizatia prealabila a magistratului corespondentele expediate sau primite ori convorbirile de orice natura purtate de persoanele suspectate de activitati care pericliteaza siguranta nationals. Prin normele ce reglementeaza activitatea penitenciarelor si a locurilor de detinere, cat si a unitatilor de reeducare a minorilor, este prevazut, in anumite conditii, dreptul administratiei acestor institutii de a deschide si examina scrisorile adresate arestatilor preventiv, detinutilor, dupa caz, minorilor internati. Interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta. Conceptul de interceptare are intelesul de interpunere, prin/cu mijloace tehnice adecvate, in fluxul transmisiei -receptiei si ascultarea ori inregistrarea convorbirii sau comunicarii197. Este lipsit de relevanta, pentru satisfacerea elementului material al infractiunii, daca interceptarea mesajului ori a convorbirii a fost totals sau partialS. Sustragerea, distrugerea sau retinerea corespondentei. Sunt modalitati de impiedicare a ajungerii corespondentei la destinatar. Textul nu pretinde ca autorul faptei sa ia cunostintS de continutul corespondentei, ci doar sa-i obstaculeze traficul. Sustragerea corespondentei. Se intelege actiunea de insusire, de apropriere a corespondentei, indiferent daca detinatorul acesteia este o persoana fizica sau juridica (institutia care presteaza traficul postal). Distrugerea corespondentei. Conceptul are intelesul de nimicire (suprimare) a corespondentei, in masura in care ,,stirea", ,,comunicarea" pe care expeditorul intentiona sa o transmits destinatarului dispare. Deci distrugerea corespondentei poate fi si partiala, pentru realizarea infractiunii fiind indestulatoare disparitia mesajului transmis adresantului. Retinerea corespondentei. In aceasta ipoteza normativa, corespondenta -intrata in indiferent ce mod in posesia autorului faptei (din eroarea altei persoane sau dupa sustragerea ei) - este pastrata un anumit timp, impiedicandu-se astfel ajungerea ei la destinatie. Divulgarea continutului unei corespondente, sau a convorbirii ori comunicarii. Conceptul de ,,divulgare" are intelesul ,,de deconspirare", de dezvaluire a continutului corespondentei, comunicarii sau convorbirii interceptate. Nu prezinta relevanta daca a fost divulgat total ori partial continutul corespondentei, fata de una sau mai multe persoane, mai aproape sau mai departe de momentul interceptiei. De asemenea, este lipsita de semnificatie imprejurarea ca faptuitorul a luat cunostinta din greseala sau intamplator de continutul mesajului cu caracter personal (chiar daca plicul era
178

deschis ori a ascultat convorbirea de la un aparat instalat legal in derivatie) de vreme ce, ulterior, el a transmis, cu intentie, ceea ce initial a aflat fara sa vrea.

179

Urmarea imediata consta in crearea unei stari contrare celei necesare asigurarii secretului corespondentei si deci potrivnice libertatii persoanei de a comunica. Legatura de cauzalitate la infractiunea prevazuta de art. 195 Cod penal, dintre elementul material si rezultatul produs (urmarea imediata), rezulta ex re, din insesi actiunile intreprinse de faptuitor. Latura subiectiva Elementul subiectiv se exprima prin intentia autorului de a savarsi infractiunea, directa sau indirecta. Savarsirea din culpa a oricarei actiuni, din cele care formeaza elementul material al infractiunii, exclude raspunderea penala pentru violarea secretului corespondentei. Scopul si mobilul actiunii faptuitorului nu prezinta relevanta pentru realizarea infractiunii. Forme. Sanctiuni Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile ca realitate faptica, nu sunt sanctionate de text. Consumarea infractiunii survine in momentul in care s-a materializat una dintre actiunile prevazute de text si s-a produs starea de anormalitate pentru libertatea persoanei. Sanctiuni. Textul art. 195 prevede, pentru ambele variante reglementate in alin. (1) si (2), sanctiunea inchisorii de la 6 luni la 3 ani. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. lege a documentelor sau informatiilor cu caracter de secret profesional, poate fi de natura a-i aduce acesteia insemnate prejudicii si, oricum, constituie o violare a dreptului la secretul destainuit. Legiuitorul a avut in vedere, fara indoiala, doar acele profesii recunoscute de lege (nu au un asemenea caracter chiromantia, ,,magia neagra", prostitutia s.a.) si, se subintelege, numai persoanele autorizate de lege sa practice o profesie (avocat membru al baroului, notar autorizat etc). Profesie. Ocupatie, indeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare - inginer, farmacist, arhitect, medic etc. Functie. Se intelege o activitate administrative prestata de o persoana in mod permanent si organizat, in cadrul unei institutii din domeniul public, indiferent daca aceasta este de stat ori privata (primarie, cabinet medical, oficiu sau agentie de asigurari, agentie de schimb valutar etc.). Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. l^C.pen. Participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si complicitatii. Coautoratul este exclus - obligatia pastrarii secretului este personals -, deoarece in ipoteza ca doi sau mai multi profesionisti ori functionari ai unor institutii publice
180

dezvaluie acel secret, fiecare in parte va fi autor al unei infractiuni distincte de divulgare a secretului profesional. Subiectul pasiv nu este circumstantiat de text. Latura obiectiva Elementul material este constituit dintr-o actiune ori o inactiune de divulgare (de pilda, lasarea la vedere, in mod voit, a unui inscris purtator de secrete). Actiunea de divulgare poate fi directa, adica efectuata de insasi persoana care define secretul - oral, in scris, prin prezentarea de documente -, ori indirecta, respectiv prin intermediul altei persoane. Actiunea de divulgare. Conceptul divulgare are intelesul de transmitere, de comunicare a unor date, informatii sau documente care privesc intimitatea individului, sunt de ordin personal. Nu prezinta interes ca divulgarea s-a facut uneia sau mai multor persoane, si nici daca secretul a fost dezvaluit total ori partial. Prin utilizare se intelege actiunea autorului de a se folosi, de a intrebuinta -desigur cu un anumit scop contrar legii - documentele sau informatiile cu caracter de secret profesional, de catre eel care le-a primit ori a luat cunostinta de ele in indeplinirea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Date. Sunt acele informatii (referinte) despre aspecte particulare din viata unei persoane, cum sunt cele referitoare la sanatatea, situatia material-financiara sau familiala, viciile ori obiceiurile mai stranii, trecutul ori preocuparile de viitor ale persoanei in cauza pe care aceasta nu doreste sa le faca publice si alte asemenea fatete ale intimului individual. Pentru realizarea infractiunii in modalitatea reglementata in alin. (1) se cere ca fapta sa fie de natura a aduce prejudicii persoanei. Prejudiciile provocate persoanei al carei secret a fost deconspirat sau utilizat pot fi de ordin moral (afectarea prestigiului, atragerea oprobriului public, crearea de antipatii sau rezerve ale indivizilor din anturajul sau) ori material (destituire din functie, concedierea dintr-un serviciu, discreditarea in cercul oamenilor de afaceri cu consecinta pierderii unor parteneri s.a.). Pentru realizarea acestei cerinte este indestulator ca fapta, virtual, sa fie apta a prejudicia persoana, nefiind necesara si producerea neajunsului moral sau material. O alta cerinta pentru realizarea infractiunii, in modalitatea normativa prevazuta in alin. (1), este ca divulgarea datelor sa fie facuta fara drept. Top of the Document (B/ I/ 4) INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA
181

a. violul, b. actul sexual cu un minor, c. perversiunea sexual, d. incestul, e. hrtuirea sexual.

a. VIOLUL Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei. Actiunile specifice acestei infractiuni afecteaza, insa, de regula, si alte relatii sociale, cum sunt cele privind dreptul la viata, la integritate fizica si psihica, la libertatea de miscare. Asadar, in cele mai frecvente cazuri, obiectul juridic al infractiunii de viol este complex, fiind alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale ce privesc individul. Infractiunea de viol are ca obiect material corpul persoanei asupra caruia se indreapta actiunea autorului faptei. Corpul agresat sexual este al unei persoane aflate in viata. In cazul ca persoana asupra careia se indreapta actiunea este decedata, suntem in prezenta unei alte infractiuni, prevazuta de art. 319 C. pen. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de viol este diferit in raport cu modalitatile normative ale textului. Astfel, la modalitatea tip - alin. (1) - subiectul activ poate fi oricare persoana, indifferent de sex. La alin. (2) lit. b), agravanta este incidents in ipoteza ca victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului. Sunt realizate cerintele acestei modalitdti normative in cazul in care persoana indeplineste una din urmatoarele calitati in raporturile cu victima: - la ingrijire - personalul de ingrijire din unitati sanitare sau sociale (asezaminte, aziluri, intemate) sau persoane angajate particular pentru ingrijirea unor bolnavi sau batrani, sotul care ingrijeste copilul din alta casatorie al celuilalt sot199 etc; - la ocrotire - tutori, curatori; - la educare - invatator, profesor, educator, institutor, mester (la scolile profesionale), profesor meditator la diferite discipline stiintifice ori profesori de muzica, pictura etc; - la paza - agent al institutiei publice avand ca atributie de serviciu paza persoanelor retinute ori arestate preventiv sau condamnate, ori persoanelor internate in institutii de reeducare; - la tratament - medic, antrenor de medicina sportiva recuperatorie, supraveghetor, masor s.a.
182

In consecinta, subiectul activ la alin. (2) lit. b) este circumstantiat de text, respectiv acesta poate fi doar persoana, de asemenea indiferent de sex, care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator. La lit. b1) a aceleiasi modalitati normative, subiectul activ al infractiunii are calitatea de membru al familiei, in intelesul dat de dispozitiile art. 1491 C. pen. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. ^C.pen. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia (coautorat, instigare, complicitate). Subiectul pasiv, in modalitatea tip - alin. (1) -, este necalificat de text, el poate fi deci oricare persoana, indiferent de sex. In prima modalitate agravata, - alin. (2) -, subiectul pasiv are insa calitatea de pupila, eleva, pacienta etc. - la lit (b) - sau de membru al familiei - la lit. b1). In sfarsit, la alin. (3) teza I subiectul pasiv este circumstantiat la segmentul de minori care nu au implinit varsta de 15 ani. Violul este calificat in aceasta modalitate normativa ori de cate ori victima nu a implinit varsta de 15 ani, situatie cunoscuta sau prevazuta de autor. Chiar si in ipoteza in care a avut dubii cu privire la varsta victimei subzista aceasta agravanta intrucat autorul a acceptat o atare posibilitate. Sunt irelevante pentru realizarea infractiunii, din punctul de vedere al su-biectului pasiv, varsta persoanei supuse agresiunii sexuale - de la ,,0" la ,,n" ani -, imaginea ei imorala - reala (prostituata) sau presupusa - perceputa de atentatorii sexuali ori de cei care le-au servit informatii despre victima, precum si imprejurarea ca aceasta, anterior comiterii faptei de viol, a mai intretinut raporturi sexuale cu autorul infractiunii ori cu ceilalti participanti. Legea pretinde doar ca persoana in oricare din aceste ipostaze sa refuze actul sexual. In ipoteza ca raportul sexual s-a realizat cu o persoana de sex diferit, care este ruda in linie directs sau frate ori sora, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea sa de a se apara ori de a-si exprima vointa, fapta constituie - a statuat instanta suprema, in sectiile unite200 - atat infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) din C. pen. si alin. (2) lit. b1) din acelasi articol (daca victima locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul), cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din C. pen., in concurs ideal. Latura obiectiva Elemental material se exprima printr-o actiune, realizata in doi timpi: in primul, autorul infrange rezistenta victimei prin constrangere sau profita de incapacitatea acesteia de a se opune ori de a-si exprima vointa; in timpul doi se comite actul sexual, in contextul faptic din primul timp. In cazul infractiunii de viol, constrangerea se poate realiza explicit sau implicit.
183

Constrangerea explicita (manifesta). Aceasta forma de constrangere se poate realiza, pe de o parte, prin exercitarea unor acte violente asupra victimei - lovire, maltratare etc., - ori prin folosirea de catre autor a fortei fizice pana la infrangerea rezistentei (opunerii) persoanei agresate. Constrangerea se poate realiza, pe de alta parte, prin amenintari, adresate fie victimei, fie unor persoane fata de care aceasta nutreste sentimente puternice de afectiune ori de recunostinta. Pentru ca infractiunea de viol sa fie realizata, constrangerea explicita (manifesta) trebuie sa preceada ori sa fie concomitenta actului sexual. Exercitarea unor acte de violenta, fizica sau psihica, in posterioritatea actului sexual, este de natura a-1 scoate pe acesta de sub imperiul constrangerii - deci fapta nu va constitui infractiunea de viol -, in vreme ce actele respective de violenta urmeaza a fi tratate prin prisma uneia dintre prevederile care incrimineaza astfel de manifestari. S-a mai considerat ca victima nu este obligata sa opuna rezistenta presiunilor fizice ori psihice exercitate de autor, si nici sa continue rezistenta - in ipoteza ca realizeaza zadarnicia acesteia -, suficient fiind a-si exprima, verbal sau prin maniera comportamentala, refuzul de a participa la actul sexual. Constrdngerea implicita. Acest tip de constrangere se realizeaza de autorul infractiunii prin profitarea (abuzarea) de situatia in care se afla victima, situatie care o pune in imposibilitatea de a se apara impotriva agresiunii sexuale ori de a-si exprima vointa ei in legatura cu actul sexual tentat de autor. Sintagma ,,profitand de imposibilitatea de a se apara" se refera la situatia in care victima este inapta de a evita agresiunea sexuala ori de a riposta la aceasta. O asemenea stare poate fi datorata unei incapacitati fizice - infirmitate, imobilizare in aparat gipsat, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de somn, stare de intoxicatie (provocata de alcool, stupefiante, medicamente), varsta (frageda ori inaintata), ori psihice - stare de hipnoza, bolnav psihic etc. Esential pentru realizarea infractiunii de viol in aceasta modalitate este ca autorul sa fi cunoscut, anterior savarsirii faptei, starea de incapacitate a victimei de a se opune actului sexual ori de a nu-si putea manifesta vointa. Este irelevant, la infractiunea de viol, daca aceasta stare a fost provocata de autor ori ea preexista actiunilor de agresiune sexuala, legea cerand doar ca faptuitorul sa profite de starea respectiva. Act sexual. Potrivit definitiei de lexicon, actul sexual poate fi considerat ca fiind actiunea, fapta, faptul omului care se refera la sex si il caracterizeaza, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe, care se refera la viata sexuala. Prin act sexual de orice natura, susceptibil de a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din C. pen. - a statuat instanta suprema in sectiile unite -se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa201.
184

Actul sexual se poate realiza prin raporturi sexuale sau relatii sexuale intre persoane de acelasi sex. Raport sexual. (Raport heterosexual). Este acea conjunctie a organelor de sex masculin si feminin, in alte cuvinte, actul de intromisiune a organului sexual barbatesc in organul sexual al femeii02. Pentru realizarea infractiunii de viol este lipsit de relevanta daca raportul sexual s-a epuizat, suficienta fiind penetrarea sexuala. Relatii sexuale intre persoane de acelasi sex. (Relatii homosexuale). Sunt relatiile sexuale de invertire sau pervertire a instinctului sexual purtate intre persoane de acelasi sex, barbati sau femei. Relatiile sexuale dintre barbati poarta denumirea de pederastie, indiferent daca apetitul sexual este satisfacut pe cale anala ori orala, iar cele dintre femei sunt denumite safism - amorul lesbian - sau tribadism - imitarea actului sexual normal. Urmarea imediata consta intr-o vatamare adusa libertatii sexuale a unei persoane, dar, de regula, pot aparea multiple urmari care constau in vatamarea integritatii corporate sau a sanatatii (psihoze, contaminare venerica etc.), ilegitima graviditate, moartea victimei, alte prejudicii de ordin social. Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din insasi materialitatea faptelor {ex re), insa la modalitatile normative la care survin vatamarea corporala ori decesul victimei, este necesar a se demonstra ca intre actiunea autorului si rezultatul produs exists un raport cauzal. Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Infractiunea de viol se comite exclusiv cu intentie directa si, nu numai atat, cu intentie calificata, pentru ca in elementul volitiv este insumat si scopul, care este acela de a realiza un act sexual cu victima. Cu toate ca autorul poate fi animat la comiterea violului de un anumit mobil -razbunarea unui afront pe fondul relatiilor dintre sexe, batjocorirea victimei dintr-un resentiment fonnat pe un fond identic etc. -, textul nu pretinde existenta mobilului. La modalitatile agravate prevazute in alin. (2) lit. c) si alin. (3) teza a Il-a, forma de vinovatie cu care lucreaza autorul este praeterintentia, intrucat rezultatul mai grav vatamarea corporala grava a integritatii corporate sau a sanatatii, decesul ori, dupa caz, sinuciderea victimei - este datorat culpei acestuia. Forme. Sanctiuni Forme. Infractiunea de viol este susceptibila de savarsire in forma actelor preparatorii - culegerea de informatii asupra programului victimei ori al persoanelor care o antureaza, procurarea spray-ului cu substante narcotizante pentru imobilizarea victimei s.a. -, dar legea nu le pedepseste. Tentativa este posibila si sanctionata de text. In aceasta forma imperfecta de savarsire a infractiunii se incadreaza actiuni de constrangere fizica si morala executate in scopul de a realiza actul sexual, ori actiuni de apropiere de victima profitand de neputinta acesteia de a se apara sau de a-si exprima vointa, actiuni insa neurmate de
185

intretinerea actului sexual (in intelesul deja enuntat). Deci granita intre tentativa si infractiunea consumata este marcata de momentul inceperii efective a actului sexual. Renuntarea voluntara la inceperea raportului sexual - dezistare, din indiferent ce considerente, cedarea in fata rugamintilor victimei, constientizarea riscurilor la care se expune etc. - apara autorul faptei de raspunderea penala pentru tentativa la viol, dar nu si de raspunderea penala pentru actiunile intreprinse pana in acel moment, in masura in care acestea intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni. Tentativa de viol se pedepseste potrivit art. 204 C. pen. Consumarea infractiunii survine in momentul inceperii actului sexual. In cazul repetarii actului sexual, sub imperiul constrangerii initiate ori al profitarii de incapacitatea victimei de a se opune acestuia, sunt incidente dispozitiile referitoare la infractiunea continuata - art. 41 alin. (2) C. pen. Sanctiuni. In raport cu gradul de pericol social pe care il prezinta ipostazele normative, regimul sanctionator este diferentiat, dupa cum urmeaza: - inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi - in cazul alin. (1); - inchisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi - in cazul alin. (2); - inchisoarea de la 10 la 25 ani si interzicerea unor drepturi - in cazul alin. (3) teza I si inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi - in cazul alin. (3) teza II. Pentru fapta prevazuta in alin. (1), persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in cazul celorlalte modalitati cu amends de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document b. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei in perioada minoritatii. Dar, ca si in cazul violului, obiectul juridic poate fi constituit si din alte relatii sociale afectate prin faptele de aceasta natura - cum sunt cele care privesc dreptul la viata, la integritate fizica si psihica, la libertate psihica. Obiectul material il constituie corpul persoanei minore. Subiectii infractiunii Prevederile differentiate cuprinse in art. 198 determina deosebirile dintre persoanele care pot fi subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii. Astfel, la modalitatile normative prevazute la alin. (1) si alin. (5) teza I, autor poate fi oricare persoana, indiferent de sex. In cazul modalitatii normative descrise la alin. (2) subiectul activ este insa circumstantiat de text, respectiv acesta poate fi doar persoana, de asemenea indiferent
186

de sex, care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator, - calitate de care autorul faptei sa se foloseasca -, sau persoana care a abuzat de increderea victimei ori de autoritatea sau influenta exercitata asupra acesteia. Pentru intelesul termenilor prin care acesti subiecti activi au calitatile cerute de text trimitem la explicatiile date la infractiunea de viol. La modalitatile normative reglementate in alin. (3), (4), (5) si (6), subiectul activ nemijlocit va fi, dupa caz, fie nedeterminat, fie determinat prin una dintre calitatile prevazute in alin. (2). Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19! C. pen. Participatia penala este posibila sub toate formele acesteia - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv, in modalitatea prevazuta in alin. (1), este circumstantiat de text la persoana, indiferent de sex, care nu a implinit varsta de 15 ani. La modalitatea normativa reglementata in alin. (2), subiectul pasiv este circumscris segmentului de persoane intre 15 si 18 ani care sunt intr-una din situatiile ce decurg din text, situatii ce le caracterizeaza pozitia psihica in raporturile cu autorul - pupila, eleva, pacienta etc. -, in vreme ce la modalitatea normativa de la alin. (5) teza I, subiectul pasiv, plasat in situatii similare cu cele mai sus precizate, este insa in varsta de sub 15 ani. Subiectul pasiv la modalitatile normative descrise in alin. (3), (5) si (6) este comun, si anume persoana care nu a implinit varsta de 18 ani. Latura obiectiva Elementul material este constituit dintr-o actiune, manifestata intr-un act sexual, fie cu un minor sub varsta de 15 ani, fie cu un minor intre 15 si 18 ani in care autorul are una dintre calitatile mentionate de lege. Actul sexual este de orice natura, deci explicatiile oferite la infractiunea de viol cu privire la intelesul sintagmei isi pastreaza integral valabilitatea. La unele modalitati agravate, actul sexual este dublat de alte actiuni, care sunt de natura a spori gradul de pericol al faptei. Modalitatile agravate se raporteaza, deopotriva, la ambele variante ale infractiunii tip, prevazute in alin. (1) si (2). Astfel, in ipoteza normativa reglementata la alin. (3), actul sexual este determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei, iar in ipoteza incriminata la alin. (4), actul sexual este savarsit in scopul producerii de materiale pornografice. Materialele pornografice redau/reprezinta obscen (lubric, vulgar, trivial) scene de viata sexuala, nuduri in atitudini lascive, organe sexuale, detalii anatomice legate de instinctul sexual203. Mesajul pornografic poate fi transmis prin filme, publicatii, imprimari
187

video, fotografii, desene, sculpturi, in general, prin oricare alt mijloc de propagare a ideilor si imaginilor cu caracter obscen. A doua agravanta de la modalitatea normativa reglementata in alin. (4) teza II, este atrasa de cazul in care actul sexual cu un minor comis in scopul mentionat in teza anterioara a fost realizat prin constrangere. Modalitatea agravata reglementata in alin. (5) se adreseaza situatiei in care actul sexual cu o persoana care nu a implinit varsta de 15 ani a fost comis in imprejurarile prevazute in art. 197 alin. (2) lit. b), precum si in situatia in care actul sexual cu un minor a avut consecintele aratate in art. 197 alin. (2) lit. c) (s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporate sau sanatatii). In sfarsit, ultima agravanta a textului, enuntata in alineatul final, este motivata de urmarile actului sexual cu un minor - moartea sau sinuciderea acestuia. Aidoma infractiunii de viol, infractiunea de act sexual cu un minor are ca urmare imediatd incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei (minora) si, eel mai frecvent, aparitia si a altor urmari, consecutive sau ulterioare -vatamarea integritatii corporate sau a sanatatii (psihoze, contaminare venerica etc.), ilegitima graviditate, moartea victimei, alte prejudicii de ordin social. Legatura de cauzalitate, in ce priveste restrangerea libertatii sexuale a persoanei, este prezumata, rezultand ex re, adica din insasi materialitatea faptelor. Pentru celelalte urmari imediate, consecutive ori ulterioare actului sexual cu un minor este insa necesar a se dovedi ca ele sunt consecinta actului sexual realizat de autorul faptei. Latura subiectiva Elemental subiectiv consta in intentia directa a autorului de a comite fapta si, nu numai atat, in intentia lui calificata, deoarece este insumat si elementul scop, care este acela de a realiza actul sexual cu un minor. Pentru satisfacerea acestui element constitutiv al infractiunii este necesar ca autorul, in varianta tip de la alin. (1) sa fi cunoscut ca victima are o varsta inferioara aceleia de 15 ani, ori sa fi acceptat aceasta eventualitate. Aceeasi reprezentare trebuie sa o aiba si autorul faptei din varianta de specie de la alin. (2), dar, suplimentar, acesta va trebui sa-si foloseasca acea calitate - de medic, profesor etc. - in scopul determinarii victimei de a avea act sexual. Deci, pentru existenta laturii subiective si, prin consecinta, pentru existenta infractiunii se cere ca faptuitorul sa fi stiut, in momentul savarsirii faptei, sau sa fi avut toate datele pentru a presupune ca persoana cu care savarseste actul sexual nu a implinit varsta de 15 ani, respectiv de 18 ani. Cunoasterea nesigura nu conduce la inlaturarea elementului subiectiv si deci a raspunderii penale pentru aceasta infractiune. Nu va constitui insa infractiune fapta majorului aflat in eroare cu privire la varsta reala a persoanei cu care realizeaza actul sexual - sub 15 ani, respectiv sub 18 ani -, eroare provocata de imprejurari de natura a-i deforma reprezentarea din acest punct de vedere (tinuta psiho-fizica a minorului, prezentarea de catre acesta a unor documente de identitate masluite s.a.).
188

Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa este posibila si se pedepseste, potrivit art. 204 C. pen., dar ea nu poate fi conceputa decat in forma imperfecta (neterminata). Granita dintre tentativa si infractiunea consumata la actul sexual cu un minor este identica cu aceea de la infractiunea de viol. Consumarea infractiunii survine in momentul inceperii actului sexual cu un minor in varsta de sub 15 ani, respectiv de 15 pana la 18 ani. Sanctiuni. Regimul sanctionator al faptelor incriminate in art. 198 este nuantat, pedepsele fiind asezate pe o scara in urcare, in functie de pericolul social pe care il reprezinta acestea. Astfel, la modalitatile tip - alin. (1) si (2) - pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. Pedeapsa pentru modalitatea agravata prevazuta in alin. (3) este inchisoarea de la 3 la 12 ani, iar modalitatea agravata de la alin. (4) teza I, este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 15 ani, ambele insotite de pedeapsa complementary a interzicerii unor drepturi. Pentru faptele prevazute la alin. (4) teza II si alin. (5), pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 18 de ani, iar pentru aceea prevazuta la alin. (6) - inchisoarea de la 15 la 25 de ani, fiecare dintre acestea cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Persoana juridica se sanctioneaza pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte situatii cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document c. PERVERSIUNEA SEXUALA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii este complex, el fiind constituit, pe de o parte, din relatiile sociale privitoare la normala desfSsurare a vietii sexuale, iar pe de alta parte, din cele ce privesc anumite valori sociale - moralitatea publica, sentimentele de decenta, de pudoare. In raport cu consecintele provocate prin practicarea actelor de perversiune sexuala, pot fi insa afectate si relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala, la insasi viata. Obiectul material al infractiunii este corpul persoanei asupra careia se efectueaza actul de perversiune sexuala, fiind indiferent daca acea persoana a participat voluntar sau nu la realizarea acestuia. In cazul unora dintre modalitatile de exprimare pervertita narcisism, fetisism, voaierism, azoofilia, zoofilia -, obiectul material este insusi corpul autorului faptei. Subiectii infractiunii
189

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de text, cu exceptia aceluia din alin. (3) si (32). Actiunea incriminata in alin. (1) presupune cooperarea a doua persoane, de sex opus, la comiterea faptei, situatie in care ambii parteneri ai actului de perversiune sexuala au calitatea de subiect activ. In ipoteza in care actul este efectuat de o singura persoana, sau de o persoana ce are relatii sexuale aberante cu un animal, va exista un singur subiect activ. In cazul modalitatii normative descrise la alin. (3) si (32) subiectul activ este insa circumstantiat, respectiv acesta poate fi doar persoana, indiferent de sex, care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator - calitate de care autorul faptei sa se foloseasca - sau persoana care a abuzat de increderea victimei ori de autoritatea sau influenta exercitata asupra acesteia. La modalitatea normativa reglementata in alin. (5), subiectul activ va fi, dupa caz, fie nedeterminat, fie determinat prin una dintre calitatile prevazute in alin. (3). Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni. La modalitatea tip - alin. (1) - nu exists subiect pasiv, partenerii perversiunilor sexuale identificandu-se in subiecti activi. In cazul modalitatii agravate reglementate in alin. (2) subiectul pasiv este circumscris la persoana care nu a implinit varsta de 15 ani, iar in cazul modalitatii de la alin. (3), delimitarea se adreseaza segmentului de persoane intre 15 si 18 ani si care sunt intr-una din situatiile ce decurg din text, situatii ce le caracterizeaza pozitia psihica in raporturile cu autorul - pacienta, pupila, eleva etc. Subiectul pasiv la urmatoarele doua modalitati nonnative este calificat prin aceea ca persoana este sub 18 ani si a fost determinate sa participe la relatiile pervertite prin oferirea, de catre autor, de bani ori alte foloase - alin. (31) - respectiv, a fost folosita de autor in scopul producerii de materiale obscene - alin. (3 ). Este insa de precizat ca sexul ambilor subiecti este diferit, deosebirea de sex a partenerilor actelor de perversiune sexuala - indiferent daca acestea sunt consimtite sau efectuate prin constrangere - constituind o cerintd esentiala a infractiunii220. Pentru intelegerea notiunilor de ,,persoana care nu a implinit varsta de 15 ani", ,,persoana intre 15 si 18 ani, daca fapta este savarsita de tutore sau curator, ori de catre supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator", ,,constrangere", ,,materiale pornografice" - trimitem la explicatiile date la infractiunile de viol si act sexual cu un minor. Latura obiectiva Elementul material il constituie o actiune materializata intr-un act de perversiune sexuala. Prin ,,acte de perversiune sexuala" - a statuat instanta suprema, in sectiile unite in acceptiunea prevazuta in art. 201 din C. pen., se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale decat cele aratate la infractiunea de viol221. '
190

Urmarea imediata a infractiunii in forma sa tip consta in lezarea sentimentului moral al indivizilor, din cauza afisarii de catre autorii infractiunii a actelor de perversiune sexuala comise. Fapta este susceptibila de a leza sentimentele morale in cazurile in care -potrivit exigentelor textului - se comite in public sau daca a produs scandal public. In public. Termenul este definit legal, prin dispozitiile art. 152 C. pen. Scandal public. Lingvistii explica notiunea scandal prin ,,zarva, valva produsa de o fapta reprobabila, rusinoasa, revolta provocata de o asemenea fapta"222. In lumina acestei conceptualizari se poate deci afirma ca actele de perversiune sexuala provoaca scandal public ori de cate ori ele ajung la cunostinta unui numar nedeterminat de persoane, carora le produc o stare reactiva, de indignare (repulsie, revolta, protestatara). Perceperea faptului ce declanseaza aceasta stare negativa poate fi directs -persoanele iau cunostinta nemijlocit despre actele de inversiune sexuala prin vederea lor - sau indirecta - din relatarile altei persoane, prin ,,transmitere de la om la om"223 si chiar din asertiunile insolite ale participantilor la actele de perversiune sexuala. La modalitatile agravate, urmarea imediata consta in incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a minorilor sub 15 ani - alin. (2) -, intre 15 si 18 ani - alin. (3) -, respectiv, sub 18 ani - alin. (31) si (32) -, dar sunt posibile si alte consecinte, consecutive sau ulterioare (psihoze, contaminare venerica sau transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit, alte prejudicii de ordin social), iar la alineatul final - vatamarea grava a integritatii corporate sau a sanatatii ori moartea sau sinuciderea victimei. Legatura de cauzalitate la faptele incriminate in art. 201 Cod penal rezulta din insasi materialitatea faptelor (ex re), cu exceptia aceleia incriminata in alin. (5), la care trebuie demonstrat ca intre actul de perversiune sexuala si urmarea imediata exista un raport de cauzalitate. Latura subiectiva Forma de vinovatie a infractiunii o constituie intentia directa sau indirecta. Fapta prevazuta in alin. (5) se savarseste cu praeterintentie. Pentru realizarea infractiunii nu prezinta interes scopul urmarit de faptuitor -cu exceptia modalitatii din alin. (32), la care fapta se comite in scopul producerii de materiale pornografice - ori mobilul care i-a animat actiunea. Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa este posibila la alin. (l)-(4) si incriminata potrivit dispozitiilor art. 204. La fapta prevazuta in alin. (5) tentativa nu este posibila, deoarece rezultatul mai grav, moartea victimei, este reprosat autorului sub forma culpei. Consumarea infractiunii in modalitatea ei tip intervine in momentul inceperii actelor de perversiune sexuala, cu conditia ca ele sa fie efectuate intr-un loc public ori sa se fi produs scandal public.
191

In cazul modalitatilor agravate consumarea infractiunii survine in momentul inceperii actului de perversiune sexuala cu un minor care nu a implinit varsta de 15 ani sau cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani si in conditiile precizate in alin. (2) - (5). Sanctiuni. In raport cu gradul de pericol social diferit exprimat de modalitatile normative a fost instituit un regim sanctionator diferentiat. Astfel, la modalitatea normativa tip pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani. Modalitatile agravate reglementate in alin. (2), (3) si (4) sunt sanctionate cu inchisoare de la 3 la 10 ani, in vreme ce pedepsele pentru alte modalitati agravate sunt inchisoarea de la 3 la 12 ani - alin. (31) -, de la 5 la 15 ani - alin. (3 ) teza I -, de la 5 la 18 de ani - alin. (32) teza II si alin. (5) teza I-, respectiv pedeapsa inchisorii de la 15 la 25 ani - alin. (5) teza II. Sanctiunilor prevazute pentru modalitatile agravate li s-a atasat pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. In conformitate cu prevederile art. 71l alin. (2) si (3) C. pen. raportat la art. 201 C. pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document d. INCESTUL Obiectul ocrotirii penale Obiectuljuridic special il constituie relatiile sociale privitoare la desfasurarea vietii sexuale a persoanei in conditii de normalitate morala si fara primejduirea fondului biologic al societatii. Doctrina a tratat in mod diferit aspectul referitor la obiectul material al infractiunii. Astfel, in vreme ce unii autori au trecut sub tacere aceasta problems, lasand astfel a se intrevedea ca infractiunea este lipsita de orice obiect material230, alti autori au sustinut ca obiectul material al infractiunii il constituie corpul persoanei de sex feminin231. In ce ne priveste opinam ca ultima solutie corespunde, partial, principiilor dreptului penal, deoarece corpul persoanei de sex feminin constituie, intr-adevar, obiect material al infractiunii, in conditiile in care aceasta a participat involuntar ori cu nevinovatie la raporturile sexuale incestuoase. Solutia, insa, nu mai corespunde amintitelor principii in ipoteza ca partenerii au realizat raportul sexual voluntar si cunoscand relatiile lor de rudenie, intrucat, in acest caz, obiectul material al infractiunii va fi corpul ambilor parteneri ai relatiilor incestuoase, actiunea delictuoasa rasfrangandu-se, deopotriva, asupra trupurilor acestora. Este greu - daca nu imposibil - de inteles, la opinia comentata, de ce apare, afectat, din punct de vedere biologic, doar trupul femeii pentru ca ea poarta si zamisleste produsul de conceptie? -, iar nu si trupul barbatului, care, in egala masura, contribuie la procrearea copilului tarat biologic din cauza ,,amestecului aceluiasi sange".
192

Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este calificat de text, si anume, va avea acea calitate persoana de orice sex, care participa la un raport sexual in parteneriat cu o alta persoana, intre acestea existand relatiile de rudenie specificate de text. Infractiunea de incest este o infractiune bilaterala, ceea ce implica participarea voluntara (colaborarea) a doua persoane, de sex opus, la raportul sexual, ambii parteneri avand calitatea de subiecti activi. In ipoteza ca relatiile dintre persoanele ce au aceasta calitate sunt de tip homosexual, fapta nu va constitui infractiunea de incest. Conceptele frate si sora nu comporta nici o explicatie, fiind de retinut doar ca legea penala include in aceasta sfera nu numai fratii si surorile intre care sunt legaturi primare, ci si legaturi consanguine sau uterine. Deci, in oricare dintre aceste legaturi sar afla fratele si sora, raporturile sexuale dintre ei sunt incestuoase. Rude in linie directd. In aceasta sfera sunt insumati ascendentii si descendentii, indiferent de numarul gradelor care ii separa. Vor fi prin urmare incestuoase raporturile sexuale dintre fiu, nepot, stranepot si mama, bunica, strabunica, respectiv intre fiica, nepoata, stranepoata si tata, bunic, strabunic. Nici in privinta acestor participanti la raporturi sexuale legea nu distinge intre rudenia consanguina si aceea prin adoptie, in eel de-al doilea caz operand insa limitele statornicite prin art. 149 C. pen. In cazul in care raportul sexual intre rude are loc in conditiile constrangerii ori profitarii de neputinta victimei de a se opune, precum si in cazul ca victima este in varsta de sub 14 ani, subzista infractiunea de incest, savarsita, sub forma concursului, cu infractiunea de viol, respectiv cu aceea de act sexual cu un minor . Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. l^C.pen. Participatia penala este posibila in modalitatea instigarii sau a complicitatii; coautoratul, din considerentele aratate la infractiunea de seductie, nu este posibil. Cu toate ca, de principiu, ambii parteneri ai raporturilor sexuale incestuoase au calitatea de subiecti activi ai infractiunii si raspund, deopotriva, penal, exista posibilitatea ca persoana de sex feminin sa aiba calitatea de subiect pasiv, in cazurile in care aceasta este mai mica de 14 ani, este iresponsabila, ori a fost constransa la raport sexual, cazuri in care ea nu va raspunde penal233. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii este constituit dintr-o actiune, exprimata sub forma raportului sexual - a se vedea, in completare, explicatiile date la infractiunea de viol si cea de seductie cu privire la raportul sexual. Urmarea imediata a infractiunii consta intr-o vatamare a valorilor sociale ocrotite de lege, respectiv a celor morale si biologice explicate in preambul.
193

Legatura de cauzalitate este prezumata, ea rezultand din insasi materialitatea faptei (ex re). Latura subiectiva Forma de vinovatie a infractiunii se exprima exclusiv prin intentie directa, autorul cunoscand relatiile de rudenie in care se afla cu partenerul raportului sexual si urmarind realizarea actului in aceste conditii. Suntem, asa cum aratam, in prezenta, unei infractiuni bilaterale, tip de infractiune care presupune ca intentia se manifests in forma acordului intre faptuitori, ambii subiecti cunoscand relatiile de rudenie existente intre ei. Eroarea oricarui participant cu privire la relatiile de rudenie existente intre el si partenerul actului sexual conduce la neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii - absenta laturii subiective - si deci acesta nu raspunde penal pentru incest, situatie insa ce nu exclude raspunderea celuilalt participant la actul sexual, care a cunoscut si dorit ca actul sexual sa-1 realizeze cu o ruda a sa. Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa la infractiunea de incest se pedepseste, potrivit prevederilor art. 204 C. pen., cu precizarea insa ca aceasta nu este posibila decat in forma neterminata (imperfecta). Consumarea infractiunii survine in momentul inceperii raportului sexual -intre persoane aflate in gradul de rudenie precizat de text - a se vedea, pentru detalii privind punerea in executare a actiunii, explicatiile date la infractiunea de viol. Sanctiuni. Infractiunea de incest se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen. Top of the Document

e. HARTUIREA SEXUALA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este complex, in alc&tuirea acestuia identificandu-se, pe de o parte, relatiile sociale privitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, pe de altS parte, relatiile sociale care asigura buna desfasurare a raporturilor interpersonale in cadrul colectivelor de munca. De regula, infractiunea este lipsita de obiect material, intrucat efectele actiunii ilicite se rasfrang asupra psihicului persoanei. In anumite modalitati faptice, asa cum se va vedea mai jos, infractiunea are obiect material, constituit din corpul victimei.
194

Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este circumstantiat de text la persoana - indiferent de sex - care are calitatea de angajat in munca. Pentru a fi subiect activ nu prezinta importanta daca entitatea profesionalS este publica ori privata, daca are un obiect sau altul de activitate, dupa cum nu este relevanta nici natura juridica a raportului de munca, adica a modalitatii in care a fost angajata victima in acea entitate. Ceea ce este definitoriu pentru ca o persoana sa fie subiect activ al infractiunii este ca acea persoana sa fie intr-un raport profesional cu victima, intrucat - pretinde textul - hSrtuirea poate fi exercitata doar la locul de munca, unde autorul profits, in scopul arStat, de autoritatea sau influenta conferite de functia indeplinita. De asemenea, credem ca este irelevant daca fapta este comisa de un barbat lipsit de capacitate de coabitare, atata vreme cat satisfactia de natura sexuala poate fi oricare alta decat aceea ce decurge dintr-un raport sexual. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19! C. pen. Participatia penala, in principiu, poate fi realizata in toate formele acesteia -instigare, complicitate, coautorat. Participantul, in cazul primelor doua forme, nu trebuie sa aiba calitatea de angajat in munca. Subiectul pasiv este de asemenea circumscris la calitatea de persoana -indiferent de sex - angajata in munca la aceeasi structura profesionala cu subiectul activ, sau care solicits sa se angajeze la acel loc de munca: Latura obiectiva Elementul material consta intr-o activitate de hartuire, activitate materializata in actiuni - alternative - de amenintare sau de constrangere. Conceptele cu care s-a operat in text impun unele precizari. Hartuire. Potrivit lingvistilor, cuvantul are intelesuri de: ,,a necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, a nu lasa in pace pe cineva' a cicali, a sacai, a pisa", ,,a desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului" 34. Acesta credem ca este intelesul cuvantului ,,hartuire" si in sensul art. 203l, ,,necajirea", ,,sacairea", ,,pisarea" de catre autorul infractiunii avand drept scop determinarea victimei pentru a-i oferi acestuia satisfactii sexuale. Dintr-o asemenea semantics a conceptului decurge constatarea c& pentru a indeplini cerintele textului este necesara o suits de actiuni de aceasta natura, o repetare a actelor sicanatorii, la diferite intervale de timp, interpretare care conduce la concluzia ca suntem in prezenta unei infractiuni de obicei. Amenintarea. Conceptul are intelesul dat de art. 193 Cod penal, si anume de instiintare cu producerea unui rau, in speta raul constand in provocarea anumitor prejudicii pe linie profesionala, ca, spre pilda, desfacerea contractului de munca,
195

aplicarea unei sanctiuni administrative, nepromovarea, neacordarea unei prime ori a concediului in perioada solicitata - desi victima era indrituita la acestea etc. Aidoma infractiunii prevazute de art. 193 C. pen. amenintarea cu producerea raului poate viza atat persoana hartuita, cat si sotul ori o ruda apropiata acesteia. Constrangerea. Aceasta modalitate normativa a textului, alaturata si alternative la aceea de amenintare, apare, in opinia noastra, oarecum tautologies, deoarece, asa cum se cunoaste, constrangerea psihica (morala) se realizeaza printr-o amenintare si deci se suprapune si se confunda cu aceasta forma de manifestare. Cat priveste constrangerea fizica (folosirea fortei fizice), ea este inoperanta in raport cu continutul infractiunii prevazute de art. 2031 C. pen. Satisfactii de naturd sexuald. Sintagma, in parerea noastra, trebuie inteleasa, intr-un plan, ca senzatia provocata de efectuarea unui act sexual - astfel cum a fost explicat conceptul la infractiunea de viol dar, intr-un alt plan, si prin senzatiile de mare diversitate pe care un individ sau altul poate, in particularitatea si intimitatea lui proprie, sa le incerce. Activitatea de hartuire poate fi infaptuita prin varii mijloace, ca spre pilda: oral sau in scris, gesturi inechivoce cu anumite sensuri si semnificatii, examinarea insolenta si prelungita a unor anumite zone anatomice ale victimei, contacte fizice (sarutari, mangaieri, palpari) etc. Urmarea imediatd consta in producerea unei stari de ingradire a libertatii sexuale a persoanei si, deopotriva, in primejduirea calitatii relatiilor de serviciu din entitatea profesionala respectiva. Este insa de retinut ca textul nu pretinde si aparitia rezultatului urmarit de autor obtinerea unor favoruri sexuale -, ci doar ca fapta sa fie comisa in acel scop. Suntem, asadar, in prezenta unei infractiuni de pericol, si nu de rezultat. Raportul de cauzalitate la infractiunea de hartuire sexuala rezulta - aidoma majoritatii infractiunilor de pericol - din insasi materialitatea faptelor - ex re. Latura subiectiva Forma de vinovdtie la infractiunea de hartuire sexuala se exprima prin intentia directd, si chiar calificatd, intrucat este insumat elementul scop, care este acela ca autorul sa obtina satisfactii de natura sexuala. Mobilul nu joaca vreun rol in realizarea infractiunii. Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa nu este sanctionata de text si, de altminteri, existenta acesteia este imposibila ca in cazul tuturor infractiunilor de obicei. Consumarea infractiunii survine in momentul in care s-au comis actiuni repetate si inechivoce cu aptitudinea de a contura activitatea de hartuire. Sanctiuni. Fapta prevazuta in art. 203l C. pen. este sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.
196

Top of the Document

(B/II) INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI


a. furtul, b. furtul calificat, c. tlhria, d. abuzul de ncredere, e. gestiunea frauduloas, f. nselciunea, g. delapidarea, h. distrugerea, i. tulburarea de posesie, j. tinuirea

a. FURTUL Obiectul ocrotirii penale Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Obiectul material al infractiunii il constituie bunul mobil insusit de autorul faptei din patrimoniul privat ori public. Prin bun mobil se intelege lucrul care poate fi miscat dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economics235. In aceasta categorie conceptual^ intra bunurile mobile prin natura lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung, dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructs - operatiuni urmate de insusirea acestor componente ale bunului imobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cat si bunurile imobile prin destinatie (animate de munca), susceptibile de a fi sustrase. Prin ,,bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice obiect insumat intrun patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de folosinta pentru anumite activitati). Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata - nu pot fi obiect material al furtului236, dar aparatele si protezele folosite de acesta (stimulator electric cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot constitui obiect material al infractiunii.
197

Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin unui patrimoniu. Potrivit art. 208 alin. (2), sunt considerate bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de orice fel (corespondente private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara ca textul^sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica. In sfarsit, alin. (4) al art. 208 C. pen. incrimineaza fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz sunt incidente dispozitiile alin. (I)237 , ci in scopul de a-1 folosi pe nedrept. Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi ,,bunul", in integralitatea acestuia, ci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are deci un caracter temporar. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice persoana. In varianta normativa de la alin. (3) faptuitorul are insa calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care il define legitim in posesie sau detentie. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni in conditiile art. l^C.pen. Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele de participatie penala - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea insa ca in cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cand actele sunt executate de doua sau mai multe persoane impreuna, din care eel putin una in calitate de autor - fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazut in art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.238. Asadar formele de participatie proprii infractiunii de furt sunt doar instigarea si complicitatea anterioara. Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand unor persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de specialitate si in practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a infractiunii239. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune (eel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea materials a unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta ca proprietar sau titular al altui drept material240. De cele mai multe ori, posesia este exercitata de insusi
198

proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de catre o persoana care nu este titulars a acestui drept. Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru, insotita insa de obligatia de a-1 restitui proprietarului 41. Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara impotriva unor fapte de furt numai proprietarul unui bun, ci, in egala masura, si pe eel care il define in posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refers la raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult decat atat, dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in situatia ca bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun - art. 208 alin. (3)242. Asa fiind, va constitui infractiunea de furt - in opinia noastra - fapta de sustragere a unui bun din posesia unei persoane, care, la randul ei, 1-a sustras din patrimoniul altei persoane24 . In cazul in care bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in care autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - furtul si violare de domiciliu -aflate in concurs real. Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - si deci de sub controlul si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in posesia subiectului activ. Cele doua momente - ale deposedarii partii vatamate si imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna neconditionat, sa fie simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-1 ascunde undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei persoane, sa-1 ia ulterior pentru a intra efectiv in posesia acestuia2 . Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materials, care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia. Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din insasi materialitatea faptei - ex re. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu intentie, si anume cu o intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si scopul. Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau detentia unei persoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-1 insusi pe nedrept.
199

Absenta consimtamantului este prezumata, autorului infractiunii revenindu-i obligatia de a dovedi ca a avut acordul partii vatamate, anterior sau concomitent savarsirii faptei, de a o deposeda de bun, in eventualitatea ca el isi face o asemenea aparare. Magistratul nu poate insa primi o asemenea aparare in ipoteza ca autorul faptei tinde a dovedi ca a avut consimtamantul unei persoane in imposibilitatea de a si-1 da persoana nevarstnica ori persoana senila, sau aflata in stare de intoxicatie alcoolica, alienata mintal s.a. -, deoarece o asemenea persoana nu poate exprima un consimtamant valabil. Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel bun, adica de a-1 trece definitiv in posesia lui. In cazul modalitatii normative prevazute in alin. (4) scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi folosinta lui. In literatura si practica judiciara s-au format doua opinii diametral opuse cu privire la rezonanta penala a faptei - destul de frecventa in cazuistica penala - de a se lua un bun, din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, pentru a obliga astfel persoana deposedata sa-si achite o datorie anterioara pe care o are fata de eel care a luat bunul pe nedrept, sau pentru a-si preconstitui o proba in justitie. Majoritatea doctrinarilor considers ca atata vreme cat scopul autorului nu a fost de a lua bunul - fara consimtamantul victimei - pentru a si-1 instapani, scopul fiind cu totul altul, fapta nu constituie infractiunea de furt, ci, eventual, o alta infractiune, sau nici nu va constitui infractiune245 - opinie impartasita si de autorul acestor randuri246. S-au exprimat insa opinii eel putin rezervate cu privire la corecta interpretare a textului art. 208 in raport cu situatiile de fapt mai sus prezentate247. O asemenea disjunctie este prezenta si in practica judiciara. Astfel, dupa ce instanta suprema248 si alte instante 49 au imbratisat o vreme teza non-infractiunii in astfel de cazuri, instanta suprema a revenit asupra propriei jurisprudence, hotarand ca, si in absenta scopului de insusire definitiva a bunului, infractiunea subzista250. In cazul in care faptuitorul este in eroare cu privire la apartenenta unora din bunurile sustrase la patrimoniul public, eroarea ii profits acestuia, in sensul ca se va retine in sarcina sa o singura infractiune - de furt contra avutului privat - si nu doua infractiuni de furt contra patrimoniului privat si, respectiv, public - aflate in concurs. Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care 1-a animat pe autor. Forme. Sanctiuni Forme. Actele preparatorii desi sunt posibile, nu sunt incriminate. Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art. 222 Cod penal.

200

Se considers in faza de tentativa fapta unei persoane de a incepe executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune intrerupta, desigur din motive independente de vointa acestuia, mai inainte de a se imposeda cu acel bun. Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta in perimetrul tentativei si nu in acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal in materie, furtul este consumat doar in momentul in care bunul a trecut in posesia efectiva, in stapanirea de fapt a autorului infractiunii251, ,,indiferent daca autorul a reusit sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras"252. In raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este consumata in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras. Furtul folosintei unui vehicul se consuma in momentul punerii in miscare a acestuia. Infractiunea de furt poate avea caracter continuu253 ori continuat254. Sanctiuni. Infractiunea de furt prevazuta in art. 208 se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, potrivit art. 71l C. pen. Top of the Document b. FURTUL CALIFICAT Furtul calificat este o variants a infractiunii de furt, variants agravata de savarsirea faptei in anumite circumstante (imprejurari) considerate de legiuitor ca prezentand un grad sporit de periculozitate sociala. Imprejurarile care agraveaza pericolul social al faptei si impun o sanctionare mai severa a faptuitorilor se refera fie la subiectii sau latura obiectiva a infractiunii, fie la obiectul material al acesteia. In consecinta, toate explicatiile referitoare la continutul infractiunii de furt isi pastreaza deplina valabilitate, urmand a ne ocupa, in continuare, doar de examinarea circumstantelor, limitativ enuntate in textul incriminator, care agraveaza fapta. Alineat (1), lit. a). Doua sau mai multe persoane impreuna. Pentru a fi satisfacuta cerinta legala, este deci necesar ca o pluralitate de faptuitori sa actioneze, la locul savarsirii furtului, efectiv, concomitent si conjugat, indiferent de forma participatiei - coautori255 sau autor si complici concomitenti 6 - si de contributia concreta a fiecaruia - mai mare sau mai redusa - in comiterea furtului. Furtul este calificat, potrivit prevederilor art. 209 lit. a) C. pen., chiar daca intre participant nu a existat o intelegere prealabila, ci aceasta a survenit spontan, pe parcursul derularii actiunii de sustragere257 sau daca a doua ori urmatoarele persoane care colaboreaza la comiterea furtului sunt lipsite de raspundere penala -iresponsabil, minori sub 14 ani258 - ori in eroare cu privire la natura faptei2 .
201

Retinerea acestei agravante, in cazul comiterii furtului de eel putin trei persoane exclude, de buna seama, retinerea si a circumstantei agravante prevazute de art. 75 lit. a) C. pen. - ,,savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna" -, deoarece in cazul aplicarii cumulative a celor doua texte s-ar ajunge la nelegitima si nedreapta situatie de a se da o dubla relevanta aceleiasi imprejurari de fapt si la o sporire nelegala a sanctiunii penale260. Aplicarea agravantei analizate este insa compatibila cu aplicarea circumstantei agravante prevazute in art. 75 lit. c) C. pen., in ipoteza in care unul dintre faptuitori este major, iar celalalt este minor 61. Constituind o circumstanta de fapt agravanta reglementata in art. 209 lit. a) C. pen. se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o - instigator, complice anterior. Alineat (1), lit. b). De o persoand avdnd asupra sa o armd sau o substantd narcoticd. Conceptul de ,,arma" este explicat prin dispozitiile art. 151 alin. (1) C. pen., potrivit carora ,,arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele declarate astfel prin dispozitii legale". Regimul juridic al armelor si munitiilor este reglementat prin mai multe acte normative care asigura cadrul general in acest domeniu: Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor262; H.G. nr. 130/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004263 si art. 46-52 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foe si al munitiilor264. Obiectele ,,de natura" a putea fi folosite ca arme - la care se refera prevederile alin. (2) al art. 151 -, purtate de faptuitor, nu atrag incidenta acestei agravante intrucat legea penala le asimileaza ,,armelor" numai in masura in care au fost intrebuintate pentru atac. Or, intr-o atare ipostaza, fapta nu va mai constitui infractiunea de furt, ci aceea de talharie. ,,Substantele narcotice" sunt acele substante care actioneaza asupra centrilor nervosi, producand pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor. Este insa de precizat ca infractiunea de furt, in aceasta circumstanta agravanta, se realizeaza in situatia in care faptuitorul ,,poarta", pur si simplu, o arma sau o substanta narcotica asupra sa, pentru ca daca una sau alta sunt si ,,folosite" in scopul deposedarii victimei de un bun, fapta va constitui infractiunea de talharie. In practica si doctrina de specialitate s-a afirmat265, cu justificat temei, in opinia noastra, ca pentru incidenta agravantei examinate este irelevant daca faptuitorul s-a inarmat special in vederea comiterii furtului, ori daca acesta era intamplator inarmat la momentul savarsirii infractiunii. De asemenea, literatura si jurisprudenta de specialitate considers ca nu are relevanta, pentru aplicarea circumstantei, faptul ca arma sau substanta narcotica sunt sau nu vizibile266, opinie de care insa ne distantam. In parerea noastra, constituie furt calificat in aceasta modalitate normativa numai daca armele sunt purtate in ascuns, pentru ca in cazul
202

in care sunt la vedere, simpla lor exhibare, etalare, reprezinta un act implicit de amenintare, situatie ce va atrage incadrarea faptei in dispozitiile art. 211 alin. (2) lit. b), referitoare la infractiunea de talharie calificata. In ipoteza cand faptuitorul detine arma in mod ilegal, infractiunea de furt calificat va fi retinuta, sub forma concursului real, cu aceea de nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta in art. 279 Cod penal. Circumstanta analizata este una de fapt, asa incat ea se rasfrange asupra tuturor participantilor nepurtatori de arme sau substante narcotice cu conditia, evident, ca acestia sa cunoasca imprejurarea ca faptuitorul detinea asemenea mijloace in momentul comiterii furtului. Alineat (1), lit. c). De catre o persoana mascata, deghizata sau travestita. Prin mascare se intelege acoperirea integrals sau partiala a fetei cu un obiect sau cu un material, astfel incat trasaturile individului sa nu poata fi vazute. Deghizarea implica un proces mai complex de ascundere a identitatii, in cadrul caruia faptuitorul isi poate modifica parametrii trunchiului - atasarea unei cocoase false sau abdomen fals, supradimensionarea umerilor -, ori a aspectelor faciale - atasarea unei barbi sau mustati, purtarea de ochelari cu lentile fumurii ori a lentilelor de contact care schimba culoarea ochilor -, vopsirea parului ori purtarea unei peruci, modificarea mersului, a vocii etc. In acelasi procedeu se include si prezentarea intr-o tinuta sau cu insemne proprii unei profesii - purtarea uniformei de gardian, pompier, postas, agent veterinar, angajat CFR etc. In sfarsit, prin travestire se intelege aparitia faptuitorului sub un alt sex decat eel pe care il are, ceea ce necesita, desigur folosirea recuzitei si a altor procedee trebuincioase. Alineat (1), lit. d). Asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara. Imprejurarea este identica aceleia examinate la infractiunea de viol. Alineat (1), lit. e). Intr-un loc public. Sintagma loc public este definita de legiuitor prin art. 152 C. pen. Spre deosebire de alte infractiuni, la care circumstanta reglementata prin art. 152 din Codul penal opereaza fie ca faptele sunt comise in anumite locuri -circumscrise de text -, fie ca rezonanta acestora este perceputa de public pe varii cai, la infractiunea de furt calificat cerinta respectiva este satisfacuta doar cand faptele sunt comise in acele locuri (spatii) in care publicul are acces permanent sau temporar, in ultima ipoteza fiind necesar si ca locul sa fi fost accesibil publicului. Asadar, pentru ca furtul sa fie calificat prin circumstanta in discutie, fapta trebuie comisa in unul dintre locurile prevazute de lit. a) si b) ale art. 152 din Codul penal. Aceasta este opinia dominanta in doctrina de specialitate267 si practica judiciara268. Alineat (1), lit. f). Intr-un mijloc de transport in comun. Astfel de mijloace de transport sunt acelea destinate special ori care au capacitatea de a transports, concomitent, mai multe persoane (tramvaie, trenuri, avioane, vapoare, autobuze etc.).
203

Este realizata cerinta textului chiar daca, in vehiculul respectiv, nu sunt prezente alte persoane in afara de faptuitor si victima si indiferent daca vehiculul era in deplasare ori stationa269, dupa cum este indiferent daca faptuitorul era el insusi jjasager sau facea parte din personalul de servire al vehiculului. In ce priveste taxiurile, s-a considerat ca acestea nu sunt ,,mijloace de transport in comun", in sensul art. 209 alin. (1) lit. f), intrucat ele au capacitate redusa de transportare270, iar persoanele care calatoresc in acestea sunt, de regula, in relatii de incredere reciproca. Desigur, nu s-a avut in vedere si vehiculul cunoscut sub denumirea de ,,maxi-taxi". Alineat (1), lit. g). In timpul noptii. A se vedea explicatiile date la infractiunea de violare de domiciliu. In practica judiciara s-a considerat calificat, prin prisma prevederilor art. 209 alin. (1) lit. g) din Codul penal, furtul, indiferent daca noaptea a inlesnit ori nu savarsirea faptei271 ori daca locul de unde s-a sustras lucrul era puternic luminat272 sau daca faptuitorul si-a prelungit activitatea, inceputa ziua, si in timpul noptii273. Instantele judecatoresti au pronuntat solutii274, este drept izolate, prin care agravanta reglementata la lit. g) a fost extinsa si la situatiile cand, desi noaptea nu era instalata, ,,sa profitat de intuneric" -, cum este cazul furtului comis in tren, la trecerea acestuia printr-un tunel -, dar ele au fost infirmate de instantele de control judiciar si dezavuate in literatura de specialitate275. Alineatul (1), lit. h). In timpul unei calamitati. Prin ,,calamitate" se intelege o situatie dezastruoasa care loveste o comunitate umana (cutremur, inundatie, incendiu, epidemie grava, catastrofa aeriana, navala, feroviara etc.). Pentru a fi incidents prevederea de la lit. h), este necesar ca furtul sa fie comis in mod efectiv in timpul calamitatii. ,,Timpul unei calamitati" este determinat de magistrat prin orice mijloc de proba admis de lege, fara a fi influentat de momentul declararii, de catre autoritatile publice competente, a starii de urgenta, intrucat, in mod firesc, declaratia oficiala survine la un oarecare timp dupa declansarea evenimentului, iar starea exceptional^ dureaza, de regula, pana la inlaturarea consecintelor dezastruoase provocate de acesta. Alineatul (1), lit. i). Prin efractie, escaladare, sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase. Efractia. Conceptul desemneazS actiunea violenta prin care este inlaturat dispozitivul de inchidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeaza autorului ajungerea la bunul ori locul unde se afla acesta. Asadar, violenta cu care este inlaturat obiectul sau dispozitivul ce protejeaza bunul constituie o conditie sine qua non a existentei agravantei, in modalitatea efractiei276. Va fi calificat in aceasta agravanta furtul savarsit prin spargerea geamului (de la locuinta, de la vitrina magazinului, de la autoturism)27 ; prin desfacerea dispozitivului de inchidere a contorului si dereglarea mecanismului de inregistrare a consumului de energie electrica278, prin spargerea ori distrugerea lacatelor, broastelor ori altor sisteme
204

de inchidere - incuiere a usilor, portilor, casetelor, caselor de bani etc., prin inlaturarea plasei care acopera fereastra etc. Nu va constitui furt prin efractie sustragerea bunului dintr-un vagon a carui usa este sigilata - deoarece sigiliul are rolul de a proba neviolarea acestui spatiu si nu impiedicarea fizicS de a pStrunde in acel spatiu -, ori sustragerea bunului din curtea a carei poarta a fost deschisa fara violarea dispozitivului de inchidere279. Fapta de a produce pagube materiale partii vatamate prin actiunea de efractare nu constituie o infractiune distincta, ci ea este absorbita in fapta de furt calificat280. Escaladarea. Conceptul se adreseaza actiunii de depasire (de trecere) peste sau pe sub un obstacol care impiedica ajungerea faptuitorului la bunul pe care intentioneaza sa1 sustraga. Aceasta actiune presupune un efort fizic - de catarare pe un zid ori pe o poarta281, sau de abordare a unei ferestre282, ori de sapare a unui tunel pe sub o casa sau pe sub un zid - si, deseori, folosirea unor mijloace adecvate - scari, prajini, funii, lopeti, tarnacoape. La circumstanta escaladare - ca, de altminteri, si la aceea a efractiei -operatiunile trebuie sa fie intreprinse pentru ca autorul sa ajunga la locul unde se afla obiectul, deci sa se plaseze anterior momentului deposedarii victimei, si nu ulterior acestui moment, adica pe itinerariul de indepartare de la locul faptei2 3. Chei adevarate sunt cheile folosite pentru incuierea-descuierea unui anumit sistem de inchidere, folosite de eel in drept. Nu intereseaza, pentru retinerea acestei agravante, modalitatea in care cheia adevarata a ajuns in posesia autorului furtului: legitima - i-a fost incredintata pentru a introduce ceva in spatiul incuiat, ori pentru a confectiona un duplicat al originalului - sau nelegitima - a gasit-o, a sustras-o. Chei mincinoase. Acestea sunt dispozitive de deschidere a sistemelor, de incuiere (inchidere) a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor de autovehicule, a mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau mapele ,,diplqmat", dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc. In doctrina 84 si in jurisprudents285 este dominants opinia in conformitate cu care infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. (1) lit. i) este o infractiune complexa, in latura obiectiva a acestuia incluzandu-se si fapta de violare de domiciliu. Asadar, potrivit acestei gandiri, furtul comis prin patrunderea intr-o locuinta - in oricare alta modalitate decat prin efractie, escaladare, folosirea fara drept a unei chei adevarate ori mincinoase - naste un concurs de infractiuni intre aceea de furt (simplu sau calificat) si aceea de violare de domiciliu, in vreme ce, in cazul furtului savarsit in conditiile art. 209 alin. (1) lit. i), infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in continutul aceleia de furt calificat. A fost insa afirmata si o teza contrara286, - la care suntem atasati fara rezerve -, care sustine ca si in cazul savarsirii furtului dintr-o locuinta prin procedeele enuntate in art. 209 alin. (1) lit. i) subzista concursul intre aceasta infractiune si aceea de violare de domiciliu, cu motivarea, in principal, ca din economia textului in discutie nu rezulta, explicit ori implicit, vointa legiuitorului de a include violarea de domiciliu ca pe un
205

simplu element circumstantial in continutul infractiunii de furt; or, constructia infractiunii complexe poate fi doar opera legiuitorului, si nicidecum creatia magistratului. Alineat (2), lit. a). Bun care face parte din patrimoniul cultural. Agravarea furtului in raport cu apartenenta bunului - obiect material al infractiunii - la patrimoniul cultural este determinate de valoarea sa insemnata, deseori inestimabila, ceea ce impune, pentru protejarea unor asemenea valori, instituirea unui regim punitiv mai aspru. Regimul bunurilor din aceasta categorie cu totul speciala este reglementat de Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil287. Alineat (2), lit. b). Act care serveste pentru dovedirea stdrii civile, pentru legitimare sau identificare. Acte de stare civila sunt cele care consemneaza si prin care se probeaza fapte si acte juridice privind statutul civil al persoanei - acte de nastere, de casatorie, de deces, de recunoastere a filiatiei etc. Este lipsit de relevanta, pentru realizarea agravantei, daca actul de stare civila sustras era in original ori in copie autentificata. Acte de legitimare sau identificare sunt acele documente care dovedesc identitatea persoanei - buletin de identitate, pasaport - sau apartenenta ei la o institutie publica ori privata - legitimate de serviciu, carnet de student s.a. - sau la un partid politic ori formatiune politica. Pentru a intra in zona de incidents a art. 209 alin. (2) lit. b), actiunea de sustragere trebuie sa vizeze exclusiv acte de natura celqr limitativ enuntate in text, adica acte de stare civila, de legitimare sau identificare. In cazul in care actul nu are o atare aptitudine, fapta de sustragere a acestuia va constitui infractiunea prevazuta de art. 208 alin. (1) cu referire la alin. (5) al aceluiasi articol288. Doctrina si practica judiciara sunt in consens ca furtul actelor mentionate in art. 209 alin. (2) lit. b) se poate comite fie cu intentie directd, fie cu intentie indirectd, dar au refuzat acceptarea incidentei acestei agravante in cazurile cand autorul sustragerii unui bun mobil nu putea prevedea - in raport cu experienta vietii - ca, o data cu acel bun, va fura si un document de stare civila sau identitate. Alineat (3): lit. a) Titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoanecisterna; b) componente ale sistemelor de irigatii; c) componente ale retelelor electrice; d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgentd publica; e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de caleferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru; f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian
206

si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente; g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului si a persoanelorpe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radio-comu-nicatii, precum si componente de comunicatii. Legiuitorul a agravat furtul avand un astfel de obiect material, pe de o parte, din cauza multiplicarii unor asemenea furturi in ultimii ani, pe de alta parte, din cauza efectelor colaterale - nu mai putin primejdioase - provocate de comiterea unor atari fapte: distrugerea sau degradarea conductelor, cisternelor, depozitelor ori vagoanelorcisterna; scurgerea si risipirea de produse; poluarea mediului; pericolul de declansare a incendiilor. Agravarea furtului este justificata nu numai de intinderea prejudiciului cauzat prin sustragerea unor asemenea bunuri, ci, mai ales, de periclitarea functionary unor sisteme de interes general. Din categoria unor astfel de bunuri pot fi exemplificate: componente ale retelelor electrice289; dispozitive de semnalizare, alarme ori alertare in caz de incendiu; mijloace de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene; componente ale sistemelor de irigatii; instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si aerian s.a. In legatura cu norma de agravarea furtului prevazuta in alin. (3) lit. h) este insa de precizat ca aceasta este aplicabila doar in cazul in care bunurile expres enuntate in text erau integrate intr-o anumita structura tehnica - a decis instanta suprema290 - nu si in ipoteza in care ele existau ca materiale separate, neansamblate intr-un sistem. O atare interpretare se impune si in cazul sustragerii de componente ale sistemelor de irigatii291 sau ale retelelor electrice. Alineat (4). Furtul care aprodus consecinte deosebit de grave. Sintagma este definita prin dispozitiile art. 146 Cod penal, in conformitate cu care ,,prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice". Forme. Sanctiuni Forme. In regimul tentativei ,,clasice" au fost incluse si sanctionate si unele fapte care, in absenta derogarii legale, puteau fi incadrate ca acte pregdtitoare la infractiunea de furt calificat. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 209 alin. final C. pen., este considerate tentativa - in cazul prevazut la alin. (3) lit. a) - si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare. Tentativa de furt calificat este pedepsita potrivit art. 222 C. pen. Consumarea infractiunii survine in momentele explicate la infractiunea de furt.
207

Sanctiuni. Pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) pedeapsa este unica -inchisoarea de la 3 la 15 ani -, in vreme ce faptele prevazute in alin. (3) sunt pedepsite cu inchisoarea de la 4 la 18 ani. Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridica se sanctioneaza in cazul furtului calificat cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PLANGEREA PREALABILA Furtul - in forma lui tip sau calificata - comis intre persoane care sunt in relatie de rudenie, ori in alte relatii care se formeaza si presupun increderea dintre parteneri, este urmarit in mod diferit fata de infractiunile de furt anterior analizate, fiind prevazut in art. 210 C. pen. Asadar, infractiunea la a carei radiografiere purcedem nu este un alt tip de furt, continutul ei nu difera de continutul infractiunii prevazute de art. 208 din Codul penal. Ceea ce le deosebeste este, pe de o parte, calitatea subiectului activ sau/si pasiv, iar, pe de alta parte, modul de urmarire a infractiunii. Furtul savdrsit: a) Intre soti. A se vedea explicatiile date la infractiunea de omor. In legatura cu aceasta calitate a subiectilor si cu pozitia psihica a faptuitorului, este de evidentiat ca doctrina292 si practica juridica au considerat, pe de o parte, ca furtul este savarsit ,,intre soti" chiar daca acestia sunt despartiti in fapt2 , iar pe de alta parte, ca infractiunea se realizeaza - in lumina celor explicate la infractiunea de furt - numai in masura in care luarea bunului de catre autor se face in scopul de a si-1 insusi pe nedrept si deci de a-1 pagubi pe celalalt sot. Dimpotriva - s-a decis constant in jurisprudents - in situatia in care sotul sustrage bunuri comune fara intentia de a si le insusi pe nedrept, ci in alt scop -conservarea acestora294, procurarea mijloacelor materiale necesare intretinerii copilului295 -, fapta nu constituie infractiunea de furt intre soti. Intre rude apropiate. A se vedea dispozitiile art. 149 din Codul penal. De catre un minor in paguba tutorelui sau. A se vedea explicatiile de la infractiunea de act sexual cu un minor. De catre eel ce locuieste impreuna cu persoana vatamata. Prin ,,a locui", in sensul art. 210 din Codul penal, s-a inteles - deopotriva in doctrina si practica judiciara - folosirea in comun a unui spatiu de locuit, in intregime sau in parte, permanent sau pe o perioada de timp limitata, in ultima situatie durata folosirii fiind atat cat sa-i imprime caracter de stabilitate296. In aceasta ipoteza, bunul sustras trebuie sa se afle intr-o zona folosita in comun, unde au acces, deopotriva, faptuitorul si persoana vatamata.
208

S-au considerat in situatii de acest tip: persoanele care loeuiese in dormitoarele comune ale unor unitati militare, camine, internate, precum si ale organizarilor de santier ori ale unor organizari prilejuite de lucrari sezoniere; concubinii care convietuiesc intr-o locuinta comuna; fostii soti care, dupa divort, continua sa locuiasca impreuna297. Nu au fost asimilate acestei conditii persoanele care ocupa temporar un spatiu de locuit (cabina unui vapor, cuseta unui vagon de tren, camera unui hotel)298. Infractiunea de furt savarsita de persoanele limitativ mentionate in textul art. 210 din Codul penal se urmareste exclusiv la plangerea prealabila a persoanei vatamate, indiferent daca infractiunea este aceea tip, ori modalitatea ei agravata299. In cazul ca s-a introdus o asemenea plangere, textul ofera posibilitatea stingerii litigiului penal pe cale amiabila, prin impacarea partilor. De catre eel care este gazduit de persoana vatamata. Intelesul conceptului de ,,gazduire" este acela de a beneficia de adapostirea, de ospitalitatea persoanei vatamate, care-i ofera faptuitorului posibilitatea persoanei de a locui impreuna vremelnic. Intr-o asemenea situatie nu pot fi considerate persoanele care se gasesc intamplator in locuinta celui de la care au furat - vizita ocazionala300, sau eel care a condus acasa persoana vatamata aflata intr-o stare avansata de ebrietate - ori cele care detin, cu titlul de chirias, o camera mobilata in locuinta victimei301, sau persoanele carora le-a incetat gazduirea302. Este de observat ca sunt incidente dispozitiile acestui text numai cand furtul este comis de catre eel gazduit in paguba celui care gazduieste, dar nu si cand furtul a fost comis de persoana care a gazduit. Top of the Document c. TALHARIA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii este complex - ca si structura infractiunii -, el fiind constituit, pe de o parte, din relatiile sociale cu caracter patrimonial referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile, iar pe de alta parte, din relatiile sociale referitoare la viata, integritatea corporals, sanatatea, libertatea -fizica sau psihica - a individului Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, alcatuita, prin vointa legiuitorului, din doua sau mai multe fapte incriminate de legea penala. Independent de faptele ilicit penale din expresia ce defineste talharia, vom distinge, in structura acesteia, doua tipuri de infractiuni:
209

a) infractiunea scop, care, intotdeauna, este o infractiune de furt, pentru ca,

finalmente, deposedarea unei persoane - fizice sau juridice - de un bun reprezinta obiectivul central si principal urmarit de faptuitor si, b) infractiunea mijloc, ce poate fi de mai multe genuri - lovire, lipsire de libertate in mod ilegal, amenintare etc. -, savarsita de autor cu diferite motivatii pentru a pastra bunul, pentru a sterge urmele samavolniciei sale etc. -, dar care este infaptuita, intotdeauna, in legatura cu infractiunea scop. Obiectul material al infractiunii este, in principal, bunul la care atenteaza autorul faptei, dar, in aceeasi masura, obiect material poate fi si corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea violenta - persoane care sunt deposedate de bun, ori care intervin pentru a-1 prinde pe faptuitor etc. -, cat si unele lucruri apartinand acestora (imbracaminte, alte bunuri distruse in cadrul actiunii violente). Subiectii infractiunii Nici subiectul activ nemijlocit (autor) si nici subiectul pasiv nu sunt circumstantiati de text, deci orice persoana poate avea calitatea de subiect al infractiunii. Sunt subiecti activi nemijlociti (autori) ai infractiunii de talharie toti participants la comiterea faptei, indifferent daca unii dintre acestia doar au molestat victima, iar altii sau limitat la deposedarea acesteia de bun303. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. l^C.pen. Infractiunea de talharie este susceptibila de savarsire, in afara coautoratului, si in modalitatile instigare si complicitate. Subiecti pasivi sunt toate persoanele prejudiciate - fizic, psihic sau material -de pe urma infractiunii304. In cazul unei pluralitati de subiecti pasivi, deposedati de bunuri printr-o actiune unica de violenta sau amenintare, vor exista tot atatea infractiuni de talharie, in concurs ideal, cate persoane au fost vatamate - fizic si/sau psihic305. Latura obiectiva Elementul material - prin efectul ,,reactiei in lant" imprimat de continutul infractiunii - are, frreste, caracter complex, el fiind exprimat prin actiuni, conjugate, de deposedare a victimei de bun, cat si de violentare - fizica sau psihica - a persoanei (persoanelor). Actiunile, din al doilea tip, sunt intreprinse de autor pentru a obtine sau pastra bunul detinut de persoana vatamata306, ori pentru a inlatura urmele infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea de raspundere307. Intre cele doua tipuri de actiuni exista o indispensabila relatie de interconditionare, in absenta acestei relatii constructia juridica complexa a talhariei dezintegrandu-se in infractiunea de furt, pe de o parte, si infractiunea de lovire/vatamare corporala, amenintare etc., pe de alta parte368.
210

Actiunilor violente, de natura celor mai sus explicate, le sunt asimilate si actiunile prin care victima infractiunii este pusa in stare de inconstienta ori in neputinta de a se apara. In raport cu mijloacele folosite in cadrul infractiunii de talharie se disting trei modalitati normative: 1. Furt prin amenintare. Conceptul amenintare a fost explicat la analiza infractiunii prevazute de art. 193. Amenintarea precede deposedarea victimei de bun, aceasta cedandu-1 sub imperiul constrangerii psihice exercitate de autor309. 2. Furt prin violente. Despre violentele fizice sau psihice, care au ca urmare provocarea unor vatamari ale integritatii corporate sau sanatatii, ce necesita ingrijiri medicale ori care cauzeaza diferite alte consecinte - infirmitate, slutire, avort etc. s-au dat explicatiile cuvenite la infractiunile prevazute de art. 180-182 Cod penal, explicatii care isi pastreaza integral valabilitatea si la infractiunea de talharie. Actiunile violente subsumate elementului material al infractiunii de talharie prevazute in alin. (1) sunt cele care au urmarile aratate in art. 180 si 181 Cod penal. Violentele, ca si amenintarile, sunt exercitate de autor fie in scopul comiterii furtului - anterior sau concomitent sustragerii bunului -, fie pentru a-si pastra bunul sustras, a sterge urmele infractiunii, ori a-si asigura scaparea310 - posterior comiterii furtului. Este insa de precizat ca violentele - fizice sau psihice - sunt indreptate asupra persoanei - indiferent daca aceasta este insasi victima, sau cea care pazeste bunul, ori care intervine pentru a captura faptuitorul - si nu asupra lucrului. Va exista totusi infractiunea de talharie daca violenta este indreptata impotriva bunului in scopul de a infricosa victima311. In cazul insa in care bunul, chiar aflat asupra victimei, este sustras fara ca autorul sa exercite agresiuni fizice sau psihice si, in consecinta, fara ca victimei sa i se produca o suferinta - ca, de pilda, smulgerea caciulii purtate de aceasta -, fapta nu va constitui infractiunea de talharie - a decis instanta suprema, in compunerea de 7 magistrati312 -, ci infractiunea de furt. 3.Furt prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in neputinta de a se apara. Asemenea stari au fost examinate pe larg la infractiunea de viol si ele au inteles identic la infractiunea de talharie, cu precizarea insa ca autorul faptei, prin actiunea lui, produce una sau alta din starile mentionate in text. In ipoteza ca victima se afla intr-o asemenea stare datorata propriei vointe (este in stare de inconstienta din cauza consumului voluntar de bauturi alcoolice ori de stupefiante), sau din cauza actiunii intreprinse de alte persoane, iar autorul doar a profitat de acea stare preexistenta interventiei sale, fapta nu constituie infractiunea de talharie, ci aceea de furt313. Violentele se pot savarsi fie asupra persoanei prejudiciate, fie a oricarei alte persoane, ca, de pilda, aceea care detine - in posesie sau detentie - bunul, care pazeste bunul ori care incearca sa-1 impiedice pe autor sa comita furtul, ori sa-si
211

asigure p&strarea bunului, scSparea314 sau stergerea urmelor infractiunii. In opinia noastrS, infractiunea de talhSrie este realizata si atunci cand violentele sunt exercitate asupra unui membru al familiei partii vStSmate, ori a unei persoane de care aceasta este legata sufleteste, pentru a sili astfel victima sa cedeze bunul. Modalitatile agravate ale variantei tipice a talhariei sunt prevazute in alin. (2)-(3). Circumstantele agravante prevazute in alin. (2)-(2 ) se suprapun, in mare masurS, acelora analizate la infractiunea de furt calificat. Asa fiind, vor fi puse in evidentS identitatile, dupa caz deosebirile in redactarea textelor. Agravantele reglementate in alin. (1) lit. a)-c) sunt identice cu cele examinate la infractiunea prevazutS de art. 209 alin. (1) lit. c), g), e) si f) cu precizarea insa ca in vreme ce furtul este calificat in cazul in care este comis intr-un mijloc de transport in comun, talharia este agravatS, potrivit prevederilor alin. (2) lit. c) teza a Il-a, cand este comisa in oricare mijloc de transport. Imprejurarile agravante prevazute in art. 211 alin. (21) lit. a), b) si d) au acelasi continut si inteles cu eel aratat cu ocazia explicatiilor dispozitiilor din art. 209 alin. (1) lit. a), b) si h). Ceea ce apare in plus la infractiunea de talharie este si folosirea unei substante paralizante la realizarea infractiunii de furt. ,,Substantele paralizante" fac incapabila victima a actiona, a se misca, a se manifesta in orice mod. In afara agravantelor comune cuprinse in textele incriminatorii citate, talharia mai este agravata in ipotezele ca aceasta este comisa ,,intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia" -, sau ,,a avut vreuna din urmarile arState in art. 182". In ipoteza normativa reglementatS in alin. (22) lit. c), infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in continutul infractiunii de talharie315. In sfarsit, agravanta stabilita in alin. (3) este incidents in cazurile in care talharia ,,a produs consecinte deosebit de grave" - a se vedea dispozitiile art. 146 C. pen. - sau ,,a avut ca urmare moartea victimei". Urmarea imediata si legatura de cauzalitate privesc doar actiunea principals si sunt identice cu cele de la furt, fiind indiferent daca actiunea adiacenta si-a atins sau nu scopul. Este deci necesar numai ca actiunea principals (de furt) sa fie efectiva. Latura subiectiva Elementul subiectiv al infractiunii de talharie este, de asemenea, complex, el exprimandu-se in forma intentiei, la ambele tipuri de actiuni - principals si secundara (adiacenta). Intentia care caracterizeaza infractiunea de talharie, in intregul ei, este calificata, incluzand si elementul scop - spre care se indreapta actiunea adiacenta -, iar acest scop este acela de a obtine sau pastra bunul, ori de a inlatura urmele infractiunii, sau de a facilita faptuitorului exonerarea de raspundere.
212

Intentia cu care se comit ambele tipuri de actiuni - furt si violente - poate fi concomitenta, dar intentiile care caracterizeaza fiecare actiune pot fi si succesive, deci una premerge celeilalte316. Este insa de precizat ca urmarile aratate in art. 182 (vatamarea corporals grava) si art. 174 (moartea victimei) sunt praeterintentionate, autorul neprevazand producerea lor, ori socotind fara temei ca acestea nu se vor produce, astfel incat ele ii sunt atribuite sub forma culpei317. In ipoteza insS in care autorul a prevSzut si urmarit producerea unor astfel de urmSri, suntem in prezenta unui concurs de infractiuni, intre aceea de talharie prevazuta in art. 211 alin. (2) si aceea de omor calificat prevazuta de art. 176 lit. d) C. pen.318 Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa infractiunii de talharie este realizata - identic aceleia de furt atunci cand actiunea principals - de furt - este intreruptS, din motive independente de vointa fSptuitorului, mai inainte de deposedarea victimei de bun, cu conditia, absolut obligatorie, ca sa fie insotita de actiunea adiacenta - de violenta (lovire, amenintare etc.)319, in absenta actiunii adiacente, tentativa de deposedare a victimei de bun este la infractiunea de furt si nu la aceea de talharie. Exists tentativa la infractiunea de talharie - respectiv, infractiune consumata - si in cazul cand violentele se exercitS in scopul sustragerii unui vehicul pentru a-1 folosi pe nedrept320. Consumarea infractiunii de talharie survine, aidoma infractiunii de furt, in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras, actiune asociata, desigur, la actiunea violenta - anterioara, concomitenta sau posterioara actului de deposedare321 intreprinsa in legSturS cu furtul. Sanctiuni. Infractiunea de talharie se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani, in varianta tip. Pedeapsa prevazuta in alin. (2) este inchisoarea de la 5 la 20 ani, iar in alin. (2 ) inchisoarea de la 7 la 20 ani. Fapta prevazuta in alin. (3) este pedepsita cu inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridicS se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare, cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document d. ABUZUL DE INCREDERE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare la patrimoniu - privat sau public -, relatii statornicite pe temeiul increderii (probitatii) interpersonale referitoare la transmiterea detentiei unor bunuri mobile. Ceea ce caracterizeaza aceasta infractiune, si o deosebeste, in principal, de aceea de fiirt, este ca transferul bunului mobil din detentia unei persoane (victima) in detentia altei
213

persoane (autor al infractiunii) se realizeaza licit (sub un titlu legal), dar, ulterior, faptuitorul, cu rea-credinta, interverteste detentia sa temporara asupra bunului intr-o deplina stapanire a acestuia. Deci el se comporta fata de bunul ce i-a fost incredintat ca un veritabil proprietar, evident in mod abuziv, privand persoana - fizica sau juridica -ce i-a incredintat bunul de drepturile pe care le avea asupra acestuia si provocandu-i, pe aceasta cale, un prejudiciu material. Obiectul material al infractiunii este insusi bunul mobil - aflat in patrimoniul privat sau public - transmis in detentia faptuitorului, pe care acesta si-1 instapaneste. Bunul mobil, obiect material al infractiunii, are intelesul explicat la infractiunea de furt. Acest bun mobil este detinut cu orice titlu de victima, situatie care necesita insa unele precizari. Aidoma infractiunii de furt, textul infractiunii prevazute in art. 213 din Codul penal acorda protectie impotriva actiunii frauduloase acolo mentionate nu numai persoanei care este proprietar al bunului, ci oricaror persoane care detin, sub orice titlu, un bun. Asadar, textul pretinde doar ca bunul sa fie detinut de o alta persoana decat faptuitorul. Transferul detentiei asupra bunului de la victima la infractor se realizeaza, de regula, in virtutea unui raport juridic - contract de depozit, transport, comodat, gaj, credit - insa nu lipsesc din practica judiciara nici cazurile in care transferul bunului -implicit titlul sub care autorul preia detentia bunului - provine dintr-o dispozitie a legii, dintr-un act al unei autoritati326 sau chiar dintr-o situatie de fapt in baza careia se transmite stapanirea bunului. In doctrina327 si jurisprudenta328 s-a considerat ca refuzul de a restitui o suma imprumutata nu constituie infractiunea de abuz de incredere, cu motivarea ca in cazul imprumutului de consumatie, care se refera la bunuri consumabile, o data cu acestea se transmite si dreptul de proprietate asupra lor, ceea ce determina, in cazul refuzului restituirii la scadenta a imprumutului (o suma de bani), nasterea unui litigiu civil si nu incidenta art. 213 C. pen. Subiectii infractiunii Subiectul activ si subiectulpasiv al infractiunii sunt circumstantiati de text. Subiect activ nemijlocit (autorul) poate fi numai persoana careia i se incredinteaza un bun mobil - in virtutea unui raport juridic ori a altor situatii examinate -, iar subiect pasiv (victima) poate fi doar acea persoana - fizica sau juridica - care a incredintat bunul detinut cu orice titlu. Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen. subiect activ al infractiunii poate fi si persoana juridica. Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei -coautorat, instigare, complicitate -, in cazul instigarii ori complicitatii nemaifiind insa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea pretinsa de text. Latura obiectiva

214

Elemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune sau inactiune, din cele limitativ si altemativ enuntate in text, si anume: a) insusirea bunului mobil al altei persoane; b) dispunerea pe nedrept de acest bun; c) refuzul de a restitui bunul. Insusirea bunului. Conceptul insusire are intelesul intrucatva asemanator aceluia de la infractiunea de furt. Spre deosebire insa de infractiunea in comparatie, deposedarea de bun, in cazul abuzului de incredere, se face cu consimtamantul (acordul) persoanei care il detine - de fapt, chiar aceasta incredinteaza bunul -, iar imposedarea autorului infractiunii are loc intr-un al doilea timp - uneori chiar departat de primul timp - si este realizata, asa cum aratam, in mod fraudulos (abuziv), prin intervertirea titlului legal de detentor in situatia de proprietar uzurpator al bunului. Acesta este intelesul conceptului de insusire in sensul art. 213 alin. (1) Cod penal. A dispune pe nedrept de bun. Conceptul a dispune exprima acea conduita a persoanei fata de bun admisa legal doar proprietarului acestuia, conduita in cadrul careia persoana are dreptul de a face ce doreste cu bunul sau - sa il vanda, consume, imprumute, distruga - daca distrugerea nu este prohibits prin dispozitiile art. 219 alin. (1) si (3) - abandoneze, prelucreze. A dispune pe nedrept. Actul de dispozitie, potrivit textului, trebuie sa fie ,,pe nedrept" pentru a constitui infractiunea analizata, adica autorul actiunii sa nu aiba dreptul - in virtutea conditiilor stabilite in cadrul raportului juridic - sa se comporte cu bunul in maniera in care a facut-o. Refuzul de a restitui bunul. Prin aceasta sintagma se intelege refuzul persoanei careia i s-a incredintat bunul de a-1 restitui persoanei care i 1-a incredintat. Refuzul autorului infractiunii trebuie exprimat in mod manifest (expres) - nu este astfel considerate cererea de a amana remiterea bunului - si el succede solicitarii, de menea, manaseifests (somativa), a partii vatamate de a i se restitui bunul329. Solicitarea de a se restitui bunul se poate face si prin mandatar ori de catre succesorul 330 persoanei vatamate care a decedat . Nepredarea bunului la termenul scadent nu echivaleaza cu o atitudine impotrivire de a persoanei de a-1 restitui, dar, asa cum s-a statornicit cu temei practica judiciara, in neremiterea bunului la un alt termen, convenit de parti dupa expirarea primului termen, va putea fi considerate ca refuz de restituirea bunului. Tot astfel, nu echivaleaza cu un refuz, in sensul infractiunii de abuz incredere, de nerestituirea bunului din pricina faptului ca acesta a fost sustras ori distrus de o terta persoana, imposibilitatea justificata a persoanei careia i s-a incredintat bunul de a-si indeplini obligatia constituind temei doar pentru antrenarea raspunderii civile - si nu penale -, deoarece lipseste intentia de fraudare. Urmarea imediataconsta, pe de o parte, in imposedarea frauduloasa autorului cu a bunuri care constituie obiect material al infractiunii, iar pe de alta parte, in lipsirea partii vatamate de posibilitatea exercitarii drepturilor ei asupra bunului in cauza si in producerea, prin consecinta, a unui prejudiciu material.
215

Legatura de cauzalitatedintre actiune/inactiune si consecintele acestora rezulta din insasi materialitatea faptelor ex re. Latura subiectiva Forma de vinovatie.Infractiunea de abuz de incredere se savarseste exclusiv cu intentie - ca forma a vinovatiei - in ambele ei modalitati directa ori indirecta. Asadar, autorul infractiunii trebuie sa realizeze ca prin actiunea/inactiunea sa de apropriere frauduloasa a bunului persoanei vatamate, o priveaza pe aceasta de exercitarea drepturilor legitime pe care le are asupra bunurilor in cauza, si sa urmareasca ori sa accepte producerea rezultatului. Savarsirea infractiunii din culpa este exclusa. Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui sau mobil. scop Forme. Sanctiuni Forme. Desi posibila, ca realizare faptica, tentativa nu este sanctionata de lege. Consumarea infractiunii survine, instantaneu, intr-unul dintre cele momente in 3 care se materializeaza actiunea-inactiunea: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acesta, refuzul de a-1 restitui. Sanctiuni. Abuzul de incredere se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni laani sau 4 cu amenda. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, potrivit art. l 71 alin. (2) C. pen. Top of the Document e. GESTIUNEA FRAUDULOASA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic specialeste identic cu eel al infractiunii de abuz de incredere, iar obiectul material al infractiunii este constituit din bunurile insumate in masa patrimoniului gestionat (o universalitate de bunuri mobile si/sau imobile) care si-au pierdut total sau partial valoarea din cauza gestionarii lor frauduloase, pricinuindu-se astfel o paguba persoanei care le-a incredintat spre conservare ori administrare. Subiectii infractiunii Aidoma infractiunii de abuz de incredere, subiectii infractiunii de gestiune frauduloasa sunt circumstantiati de text. Astfel, subiect activ nemijlocit (autor) va fi doar acea persoana careia i s-au incredintat bunuri spre conservare sau administrare. Subiect activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen. Infractiunea este susceptibila de savarsire in participate. In cazul coautoratului - mai multe persoane se angajeaza sa gestioneze, in comun, un patrimoniu -, fiecare dintre autori trebuie sa aiba calitatea ceruta de text, dar in cazul instigarii ori al complicitatii, subiectii nu mai sunt calificati.
216

Subiectul pasiv este acea persoana - fizica sau juridica - care incredinteaza bunuri din patrimoniul privat sau public - spre conservare sau administrare unei persoane fizice. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii consta dintr-o actiune sau dintr-o inactiune331 prin care sunt lezate bunurile aflate in administrarea sau conservarea autorului faptei. Pot constitui actiuni de acest tip, spre exemplu, vanzarea unui bun din patrimoniu la un pret inferior celui practicat pe piata, sau degradarea autoturismului primit spre conservare din cauza folosirii lui de catre faptuitor in interes propriu, ori acordarea unor salarizari exagerate; iar inactiuni de acest tip -neincasarea unor datorii, sau tolerarea furturilor in paguba patrimoniului gestionat, ori neluarea masurilor de ingradire a unei culturi pentru a o proteja de actiunile distrugatoare ale animalelor etc. In ipoteza in care actiunile/inactiunile pagubitoare patrimonial nu sunt in legatura cu activitatea de administrare sau conservare a bunurilor, fapta nu va constitui infractiunea de gestiune frauduloasa, ci, eventual, o alta infractiune332. Gestiune. Conceptul defineste o activitate complexa intreprinsa de o persoana in legatura cu patrimoniul - privat sau public - apartinand altei persoane - fizice saujuridice. Conservarea bunurilor. Potrivit obligatiilor asumate, prin contract sau prin efectul legii, persoana desfasoara activitati de pazire a bunurilor, de mentinere a valorii lor si, in general, orice activitati necesare si menite a conserva integralitatea cantitativa si calitativa a patrimoniului astfel gestionat. In literatura de specialitate sunt asimilate unor asemenea acte de gestiune si actele utile pentru dobandirea unui drept cu privire la acele bunuri sau pentru evitarea stingerii unui astfel de drept333 (inscriptia unei ipoteci, intreruperea unei prescripts etc.). Administrarea bunurilor. Activitatile de ,,administrare" a bunurilor sunt mult mai numeroase si complexe decat cele de ,,conservare" - pe care, de altfel, le si includ -, obligatiile administratorului, asumate evident tot printr-un contract sau prin efectul legii, putand consta in: primirea (sub orice titlu), evidentierea, manuirea, eliberarea (sub orice titlu, deci si vanzarea sau donarea) bunurilor primite in gestiune. Drepturile si obligatiile persoanei referitoare la patrimoniul incredintat spre gestionare sunt cele stabilite prin contractul incheiat cu persoana care i-a incredintat in acest scop patrimoniul, sau cele stabilite prin actul emis in virtutea si in aplicarea dispozitiei legale. Patrimoniul incredintat spre gestionare cuprinde o universalitate de bunuri -si nu numai un bun sau altul determinat, cum este in cazul infractiunii de abuz de incredere universalitate ce poate cuprinde bunuri mobile si/sau imobile, fungibile si/sau nefungibile, consumptibile si/sau neconsumptibile, precum si drepturi (reale, de creanta etc.). Este lipsit de importanta pentru realizarea infractiunii daca mandatul dat pentru gestionarea patrimoniului este exprimat intr-o forma scrisa sau orala, ori daca este cu titlu gratuit sau oneros.
217

Urmarea imediata consta in producerea unei pagube persoanei care i-a incredintat autorului bunurile spre administrare sau conservare. Intre actiunea/inactiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie stability o legdturd de cauzalitate, adica trebuie demonstrat ca paguba inregistrata de partea vatamata este consecinta actelor frauduloase prin care i s-au gestionat bunurile. Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Infractiunea de gestiune frauduloasa se savarseste exclusiv cu intentie, in ambele ei forme - directd sau indirectd. Asadar, faptuitorul realizeaza, in toate cazurile, ca prin conduita sa fata de bunurile gestionate creeaza un prejudiciu material persoanei care i le-a incredintat, si el urmareste ori accepts producerea acestui rezultat. Prin expresia ,,cu rea-credinta", prezenta in text, legiuitorul si-a marcat limpede vointa de a exclude posibilitatea sanctionarii penale a unei asemenea fapte atunci cand ea este comisa din culpa. La modalitatea agravata, prevazuta in alin. (2) intentia este chiar calificatd, intrucat insumeaza elementul scop, care consta in urmarirea obtinerii unui profit material prin savarsirea infractiunii. Textul nu pretinde ca autorul sa fi urmarit un anume scop - la modalitatea tip reglementata in alin. (1) -, ori sa fi fost animat de un mobil. Forme. Sanctiuni Forme. Legea nu prevede sanctionarea tentativei, desi aceasta este posibila. Consumarea infractiunii are loc in momentul aparitiei urmarii imediate, respectiv in momentul producerii efective a pagubei in dauna patrimoniului privat ori public. Sanctiuni. In forma tip, infractiunea este pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar in varianta agravata pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei. Top of the Document f. INSELACIUNEA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu, privat si public, formate pe temeiul bunei-credinte si al increderii reciproce a subiectilor acestor raporturi. Obiectul material al infractiunii poate fi un bun mobil sau imobil si, in general, orice valoare materials, cum este, de pilda, un inscris care incorporeaza o asemenea valoare (libret334 sau obligatiune CEC, adeverinta de castigarea unui premiu la loterie, actiune la o banca etc.).

218

In varianta prevazuta in alin. (3), obiectul material consta in contractul prin a carui valorificare - executare este prejudicial material victima, iar la varianta agravata de la alin. (4), obiectul material este cecul335. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de text, el putand deci fi oricare persoana. Poate fi subiect activ si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen. Infractiunea este susceptibila de participate in toate formele acesteia -coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv al infractiunii este insa circumstantiat, si anume, poate fi doar acea persoana, fizica sau juridica, prejudicial materialmente prin fapta inselatoare. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune - rar intr-o inactiune -de inducere in eroare a unei persoane, careia i se prezinta in mod distorsionat o situatie ori o imprejurare de fapt - prin alterarea adevarului -, cu alte cuvinte, asa cum o spune chiar textul - fie este prezentata ca mincinoasa o fapta adevarata, fie o fapta adevarata este prezentata ca mincinoasa. Acesta difera in raport cu modalitatile normative ale infractiunii. Astfel, in alin. (1) al art. 215 este prevazuta modalitatea tip (simpla) a infractiunii, al carei element material consta dintr-o actiune/inactiune vicleana, de inducere in eroare (de pacalire), exprimata oral sau in scris. In alin. (3) al articolului este prevazuta o varianta speciala a modalitatii tip -asa numita inselaciune in conventii - al carei element material consta in actiunea sau omisiunea din contract care induce in eroare partea contractanta. In cazul acestei variante speciale, partenerul contractual este indus in eroare fie cu ocazia incheierii contractului336 - adica in faza negocierii pana la intervenirea acordului si semnarea actului -, fie in faza executarii contractului - adica in faza derularii acestuia (la livrarea marfii, care poate fi inferioara calitativ, la plata pretului etc.). Este esential de retinut la inselaciunea in conventii ca - asa cum pretinde textul - in absenta erorii in care a fost indusa ori mentinuta victima, aceasta nu s-ar fi angajat la incheierea ori executarea contractului in conditiile acolo stipulate. Inselaciunea in modalitatea tip, ca si varianta ei speciala - inselaciunea in conventii - pot avea cate o varianta agravata, atunci cand ele sunt savarsite in anumite conditii, prevazute in alin. (2) al textului. Deci modalitatea agravata a infractiunii de inselaciune are ca obiect material actiunea/inactiunea de inducere in eroare a unei persoane (aceea caracteristica modalitatii tip) savarsita insa prin folosirea de: a) nume mincinoase, b) calitati mincinoase33 sau c) alte mijloace frauduloase338. a) Nume mincinoase. Este un nume care nu apartine faptuitorului. Numele este ,,imprumutat" de la alta persoana - in locul careia se prezinta, pretinzand ca este acea persoana -, sau este imaginar - pentru a-si ascunde reala identitate si a zadarnici astfel
219

descoperirea sa, ori pentru ca numai in acest mod reusea inducerea in eroare a victimei (se prezinta sub nume de rezonanta germanica si vorbeste romana cu accent german spre a convinge victima ca este ,,agentul" unei firme mtincheneze). b) Calitati mincinoase. A se vedea explicatiile date la infractiunea de violare de domiciliu. c) Mijloace frauduloase. Actiunea de inselare a unei persoane se realizeaza, in regula generala, prin prezentarea de catre autorul infractiunii a unor stari de fapt neconfonne realitktii, adica prin vorbe amagitoare, mincinoase, rostite339 ori scrise3 . Deseori insa aceasta actiune, principals, este sustinuta cu anumite ,,mijloace frauduloase", folosite de autor pentru a spori sansele de reusita ale activitatii de plasmuire a adevarului, pentru a-i conferi un grad de credibilitate ridicat. Din dispozitiile art. 215 alin. (2) rezulta ca inselaciunea, in varianta agravata prevazuta in acest text, nu poate fi niciodata o infractiune complexa 41. In consecinta, daca mijlocul fraudulos prezinta el insusi elementele unei infractiuni -fals material in inscrisuri oficiale, fals in inscrisuri sub semnatura privata, fals privind identitatea, uz de fals, uzurparea de calitati oficiale -, sunt incidente regulile privitoare la concursul de infractiuni intre inselaciune si aceea care a constituit mijlocul fraudulos342. In alin. (4) este prevazuta a doua modalitate agravata a infractiunii de inselaciune, care se exprima prin urmatoarele actiuni: a) emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorifrcarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara343; b) retragerea, dupa emiterea cecului, a proviziei, in total sau in parte; c) interzicerea trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare. Actiunile incriminate in cele trei variante in alin. (4) sunt intreprinse in scopul aratat in alin. (1), adica de a produce o paguba posesorului cecului344. ,,Trasul" este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita ,,tragator" sa execute obligatia de plata a unei sume determinate in favoarea unei a treia persoane, numita beneficiar, la scadenta si locul mentionate. Instanta suprema, in sectii unite, a decis ca in cazul in care beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 si nu aceea prevazuta in art. 215 alin. (4) C. pen.345. Urmarea imediata. Indiferent de modalitatea normativa in care se savarseste infractiunea, urmarea imediata a laturii obiective consta in producerea unui prejudiciu material persoanei inselate. In absenta unor actiuni menite a produce o paguba, fapta nu constituie infractiunea de inselaciune.346 Nu constituie urmarea imediata a infractiunii de inselaciune prejudiciul moral produs persoanei inselate (compromiterea victimei fata de vecini, colegi etc.). Pentru realizarea laturii obiective, este necesar a se demonstra ca intre actiunea de inducere in eroare si consecinta pagubitoare material rasfranta asupra victimei exista un raport de cauzalitate.
220

In ce priveste ,,folosul material" obtinut de faptuitor, acesta este, aidoma aceluia de la infractiunea de furt, un folos injust, un folos la care el nu este indreptatit. Latura subiectiva Infractiunea de inselaciune se savarseste exclusiv cu intentie, si anume cu intentie directa. Intentia este calificatd, deoarece insumeaza si elementul scop, care, potrivit textului, este acela de a obtine un folos material injust347. Nu intereseaza, pentru realizarea infractiunii, mobilul de care este animat faptuitorul. Forme. Sanctiuni Forme. Fapta de inselaciune este susceptibila de desfasurare in timp. Tentativa se pedepseste. Infractiunea ramane in faza de tentativa atunci cand actiunile de inducere in eroare sunt intrerupte, independent de vointa faptuitorului -mai inainte de producerea rezultatului pagubitor pentru victima -, cat si atunci cand actiunile specifice de inselare au fost epuizate, fara insa ca urmarea imediata -prejudiciul material - sa apara348. Nu va constitui totusi tentativa la aceasta infractiune fapta de a incerca inducerea in eroare a unei persoane prin folosirea unor mijloace total improprii -falsuri grosiere, deghizari usor sesizabile - deoarece acestea nu au aptitudinea de a insela pe cineva349. Consumarea infractiunii intervine in momentul aparitiei urmarii imediate, adica al producerii efective a pagubei350. In practica judiciara s-a considerat ca inselaciunea in conventii se consuma intotdeauna la incheierea contractului351. Consimtind, in parte, ca infractiunea se poate consuma in acel moment, ne exprimam opinia - usor distantata de aceea a instantei supreme - ca momentele nu se suprapun, obligatoriu si intotdeauna, deoarece, pe de o parte, actiunea/inactiunea de inducere in eroare poate incepe nu neaparat in faza incheierii, ci si in aceea de executare a contractului - astfel ca raportarea la momentul stabilirii acordului partilor apare nejustificata de vreme ce actiunea inselatoare nici nu a debutat -, iar pe de alta parte, deoarece este posibila epuizarea actiunii de inducere in eroare a persoanei - in una ori in ambele faze ale contractului - fara insa ca rezultatul pagubitor sa se fi produs. Asa fiind, consideram ca infractiunea de inselaciune, indifferent de modalitatea normativa in care este savarsita, se consuma doar la provocarea unei pagube persoanei yatamate. Sanctiuni. In raport cu pericolul social prezentat de fiecare modalitate normativa, legiuitorul a stabilit un regim sanctionator diferentiat, astfel: - inchisoarea de la 6 luni la 12 ani - alin. (1) si (3); - inchisoarea de la 3 la 15 ani - alin. (2), (3) si (4); - inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi - alin. (5). Persoana juridica se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare, cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei potrivit art. 71x alin. (3) C. pen. Top of the Document
221

g. DELAPIDAREA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale cu caracter patrimonial care reclama, pentru existenta si dezvoltarea lor, din partea gestionarilor sau administratorilor patrimoniului unei persoane juridice, sa nu sustragS bunuri din cele gestionate ori administrate352. Protectia penalS se extinde insa si asupra relatiilor de serviciu din cadrul acelei unitati, optima desfasurare a acestor relatii fiind intr-un raport de interconditionare cu starea (integralitatea sau neintegralitatea) bunurilor detinute de unitate. Obiectul material. Infractiunea de delapidare are totdeauna un obiect material, adica un obiect asupra cSruia se exercita direct si nemijlocit actiunea ilicita de sustragere, obiect care apartine unei persoane de drept public sau privat. Prin concept, notiunea de sustragere implica existenta unui obiect material, obiect care este sustras, fara de care actiunea de sustragere nu ar fi posibila. Obiect material al infractiunii de delapidare poate sa fie, in primul rand, orice bun mobil, aceasta fiind, oarecum, de la sine inteles, deoarece numai un bun mobil, este susceptibil de sustragere. Se considers, de asemenea, bun mobil, bunul ce poate fi desprins de un bun imobil (de exemplu: usile, ferestrele unei clSdiri, fructele unui teren). In al doilea rand, bunul trebuie sa aiba o existenta materials, deoarece numai un astfel de bun poate fi sustras. Acest lucru devine mai evident in cazul creantelor sau al altor valori, caci existenta lor se reflects material in documentul care le constatS. In al treilea rand, bunul material trebuie sa aiba o valoare economics, valoare care se exprima intr-un pret, intr-un tarif sau intr-o lists de valori. Valoarea economics este un element important, deoarece, in bunS mSsurS, de aceasta depinde cuantumul pagubei si prin aceasta, gradul de pericol social al faptei53. Bunurile care formeaza obiectul material al delapidarii trebuie sa indeplineasca douS conditii: - sa apartina unei persoane juridice de drept public sau de drept privat; - sS se gSseascS in gestionarea sau administrarea autorului. Sfera bunurilor care pot forma obiectul material al infractiunii de delapidare este delimitatS chiar de norma de incriminare prin sintagma ,,bani, valori sau alte bunuri". Prin bani se intelege moneda de hartie sau metalica si biletele de banca. Prin valori se inteleg inscrisurile de orice fel: titlurile de credit, creanta sau alte valori economice (cum sunt cecurile, hartiile de virament, obligatii etc.) Prin bunuri se inteleg orice fel de obiecte mobile care au o valoare economics, cum sunt obiectele produse industriale, obiectele agricole, obiectele casnice etc. Plusurile in gestiune, oricare ar fi originea lor, formeaza obiect material al infractiunii de delapidare, iar fapta de creare a plusurilor prin mijloace frauduloase,
222

constituie infractiune potrivit art. 35 din Legea nr. 22/1969. In aceasta ipotezS cele doua infractiuni se vor refine in concurs real54. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii este calificat si nu poate fi decat un ,,functionar public" sau ,,functionar", care este ins&rcinat cu gestionarea sau administrarea bunurilor unei persoane juridice de drept public sau privat. Aceste cerinte care afecteaza calitatea subiectului activ nemijlocit sunt cumulative. Daca una dintre acestea nu este indeplinita, fapta nu mai poate constitui delapidare. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporal", cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public). Prin ,,functionar" se intelege functionarul public, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele la care se refera art. 145 C. pen. In cazul infractiunii de delapidare insa, calitatea de functionar public sau privat nu este suficienta pentru comiterea acesteia. Se cere ca acestia sa aiba atributii de gestionare sau administrare a bunurilor unei persoane juridice de drept public sau privat. Gestionarul355 este acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica care are ca atributii principale de serviciu, primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unui agent economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si locul unde se afla bunurile. Este considerat gestionar orice persoana care gestioneaza in fapt anumite bunuri. Un functionar public, care accepts sa faca acte de gestiune sau isi asuma rolul de gestionar, desi nu are atributii de serviciu in acest sens este gestionar de fapt si, daca isi insuseste din bunurile gestionate, comite infractiunea de delapidare. O conditie minimala, absolut necesara pentru existenta unei ,,gestionari de fapt", este aceea ca persoana juridica de drept public sa aiba cunostinta despre exercitarea in fapt a activitatii de gestionare. Altfel, persoana in cauza nu poate fi privita ca avand vreo ,,insarcinare" in serviciul unei persoane juridice de drept public si deci considerate ca avand in vreun fel oarecare calitatea de functionar public3*. Legea nr. 22/1969 nu defineste notiunea de gestionar de fapt, insa prevede in art. 31 ca persoana care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri, fara a avea calitatea de gestionar in intelesul art. 1, raspunde integral ca si gestionarul de drept. Autor al infractiunii de delapidare poate fi si functionarul public sau functionarul care administreaza asemenea bunuri. Administrarea, spre deosebire de gestionare, consta dintr-un complex de acte de dispozitie (planificarea, aprovizionarea, desfacerea,
223

platile catre terti etc.) care privesc efectuarea de operatii asupra bunurilor ce apartin unui agent economic, autoritate sau institutie publica, potrivit cu natura si scopul patrimoniului unitatii respective. Actele de dispozitie ale unui administrator (persoana din conducerea unitatii), prin care s-ar insusi, folosi ori trafica bunuri ale persoanei juridice de drept public sau de drept privat constituie, de asemenea, infractiune de delapidare. Daca gestionarul vine in contact direct si material cu bunurile, date fiind atributiile lui legate de primirea, pastrarea sau eliberarea bunurilor, administratorul are un contact posibil, virtual. Delapidarea deci nu presupune in mod obligatoriu un contact direct si material cu bunul persoanei juridice de drept public sau privat, deoarece se poate ajunge sa se sustraga sau sa se instraineze un bun si printr-o dispozitie privind miscarea bunurilor3 . Persoana juridica poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare, potrivit art. 19! C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au dubla calitate ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca una dintre cele doua calitati sau chiar ambele lipsesc, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate la delapidare chiar daca in concret acesta a comis acte de executare nemijlocita a acesteia358. Subiectul pasiv este o unitate din cele aratate la art. 145 C. pen. (autoritate publica, institutie publica, institutiile sau alte persoane juridice de interes public) sau o persoana de drept privat. In ipoteza in care bunurile care au facut obiectul delapidarii au fost incredintate unitatii respective spre transport, reparare etc., proprietarul acestor bunuri are calitatea de subiect pasiv secundar35 . Latura obiectiva Elemental material al acestei incriminari consta intr-o actiune de sustragere, care se realizeaza prin trei modalitati normative: ,,insusirea", ,,folosirea" sau ,,traficarea" de bani, valori sau alte bunuri. Savarsirea oricareia dintre aceste modalitati conduce la realizarea elementului material al infractiunii de delapidare. Nu intereseaza, pentru existenta infractiunii daca actiunea de sustragere s-a savarsit in interesul faptuitorului sau al unei alte persoane. ,Jnsusired\ ca modalitate a sustragerii unui bun, consta, pe de o parte, dintr-un act initial de scoatere a unui bun din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat si, pe de alta parte, dintr-un act subsecvent de trecere a acestuia in stapanire proprie. Aceasta modalitate de sustragere este legal exprimata prin actul de ,,insusire", de luare in stapanire, care implica insa actul de luare, de scoatere a bunului din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat.
224

Un bun se socoteste insusit in momentul in care faptuitorul il ia in stapanire si poate dispune de el, adica poate sa-1 consume, sa-1 foloseasca sau sa-1 instraineze360. Insusirea de catre factorul postal a unor sume de bani reprezentand pensii si alte drepturi banesti pe care trebuia sa le achite destinatarilor constituie infractiunea de delapidare, iar nu aceea de gestiune frauduloasa361. Fapta inculpatului, inspector de impozite si taxe in cadrul unei administratii financiare, de a-si insusi sume de bani din incasarile facute in aceasta calitate, constituie infractiunea de delapidare si nu infractiunea de gestiune frauduloasa, deoarece inculpatul are calitatea de functionar, iar in cadrul atributiilor sale de serviciu ii revenea si obligatia de a gestiona sumele incasate. Gestiunea frauduloasa se comite de orice persoana ce are bunuri in conservare sau administrare, nefiind necesar ca subiectul activ sa aiba calitatea de functional"362. Insusirea de sume de bani sau alte bunuri apartinand avutului public de catre functionarul care le gestioneaza sau administreaza constituie infractiunea de delapidare si nu cea de gestiune frauduloasa in acest din urma caz nefiind necesar ca bunul sa faca parte din avutul public, iar subiectul activ al infractiunii sa fie functionar363. ,Folosirea\ ca modalitate de sustragere a unui bun din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat, consta intr-un act initial de luare sau scoatere a unui bun din sfera patrimoniala a unei persoane juridice de drept public sau privat si apoi intr-un act subsecvent de intrebuintare a bunului sustras. Concret, ,,folosirea" unui bun inseamna tragerea de foloase, de exemplu, scoaterea dintr-un magazin sau depozit a unei masini si folosirea ei, scoaterea unui costum de haine si folosirea lui. In acest caz, Mosul este tras fie chiar de magaziner, de gestionar, fie de o alta persoana (ruda, prieten). Spre deosebire de insusire, in cazul careia bunul luat ramane la faptuitor, in cazul folosirii bunului, acesta este readus in unitatea publica sau privata, fiind vorba de o scoatere temporara a bunului din acea unitate3 . Constituie delapidare prin folosire luarea din gestiune a unui televizor pentru a-1 folosi pentru o perioada de timp365. ,,TraficarecT, ca modalitate de realizare a infractiuni de delapidare, este tot o forma de sustragere, care consta, mai intai, din actul de scoatere a bunului de la o persoana juridica de drept public sau de drept privat si apoi din actul de traficare, de speculare, in vederea obtinerii unui profit. Ca si in cazul celorlalte modalitati, aceasta modalitate de sustragere este exprimata prin actul subsecvent al ,,traficarii" (specularii), act care presupune si actiunea de deposedare a unitatii publice sau private de acel bun, de scoatere a bunului de la unitatea respectiva. Scoaterea bunului de la unitatea publica sau privata este, si in cazul traficarii, temporara, adica pentru timpul cat a fost necesar specularii, dupa care bunul este readus in unitate. Traficarea se deosebeste de folosire prin aceea ca traficarea este o speculare, adica o folosire care aduce profit, pe cand folosirea satisface o nevoie personals si nu aduce un profit, exprimat in bani sau alte avantaje366.
225

Exista delapidare prin traficare in cazul in care magazionerul imprumuta un bun din gestiune in schimbul unei sume de bani367, ori in ipoteza in care gestionarul unui bufet scoate temporar sume de bani din gestiune pentru a cumpara din comert bauturi alcoolice si a le vinde in unitate la pretul de desfacere in unitatile de alimentatie publica368. Urmarea imediata. Actiunea de sustragere are ca urmare imediata, scoaterea bunului din sfera patrimoniala in care se gasea si deci deposedarea sau lipsirea unitatii publice sau private de bunul sustras. Aceasta inseamna si pricinuirea unei pagube persoanei juridice de drept public sau de drept privat. In caz de delapidare comisa prin insusire de bunuri, pentru stabilirea pagubei, trebuie avute in vedere preturile in vigoare la data savarsirii infractiunii, iar daca este vorba de o delapidare continuata, de la data savarsirii fiecarei actiuniventualele majorari de preturi vor fi avute in vedere numai la stabilirea despagubirilor De asemenea, in cazul sustragerii unor sume de bani, autorul delapidarii va fi obligat sa acopere atat prejudiciul efectiv, cat si dobanda aferenta, pe durata de timp de la data savarsirii infractiunii si pana la achitarea sumei datorate370. In caz de delapidare prin folosire sau traficare, paguba consta in uzura bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune371 sau, daca obiectul material este o suma de bani, in echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei372. Pagubele produse prin infractiuni de delapidare concurente nu se totalizeaza, ci raman de sine statatoare373. Impozitele platite la sumele delapidate nu pot fi considerate ca delapidate374. Delapidarea prevazuta in art. 2151 alin. (2) C. pen. are ca urmare producerea unor consecinte deosebit de grave. Prin ,,consecinte deosebit de grave", in sensul legii penale, se intelege o paguba materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzate unei autoritati publice, institutii publice sau altei persoane juridice de drept public ori altei persoane juridice sau fizice. Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si sa fie dovedita. Daca deposedarea nu se datoreaza unei actiuni de sustragere, ci altei cauze (pierderii bunului, perisabilitatea lui, furt etc.), nu poate fi vorba de legatura de cauzalitate si nici de infractiunea de delapidare. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Delapidarea se poate comite numai cu intentie directa sau indirecta. Este indiferent daca faptuitorul a savarsit fapta pentru satisfacerea unui interes propriu sau pentru interesul altei persoane. Scopul urmarit de faptuitor este satisfacerea unui interes. De aceea, existenta acestui scop este prezumata, iar faptuitorul nu se poate apara sustinand ca nu a urmarit un interes propriu, fiind indiferent in interesul cui a fost savarsita delapidarea375.
226

Forme. Sanctiuni Forme. Delapidarea fiind o infractiune comisiva cu executie lenta, savarsirea sa poate trece prin toate fazele de desfasurare a activitatii infractionalek Actele preparatorii, desi posibile, nu sunt insa incriminate. In principiu, crearea de plusuri in gestiune nu constituie un act de executare a infractiunii de delapidare, ci un act pregatitor376. Exists tentativa de delapidare atunci cand hotararea faptuitorului de a sustrage un bun de la o unitate publica sau privata a fost pusa in executare, dar executarea a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul. Tentativa la delapidare se pedepseste potrivit art. 222 C. pen. Infractiunea de delapidare se consuma in momentul in care executarea actiunii de sustragere a fost dusa pana la capat si s-a produs urmarea imediata, adica scoaterea bunului din sfera patrimoniala a persoanei juridice de drept public sau privat si trecerea lui in stapanirea faptuitorului. Este posibil ca actiunea de sustragere sa se prelungeasca in timp dupa consumare in cazul folosirii sau traficarii (infractiune continua) sau actele de sustragere sa se repete (infractiune continuata). Alteori este posibil ca urmarea imediata sa se agraveze sau sa i se adauge o alta urmare, generata de aceeasi actiune de sustragere. In toate aceste cazuri, infractiunea se va socoti epuizata in momentul in care se va efectua ultimul act al actiunii de sustragere sau in care producerea urmarilor se va termina377. Instanta suprema378 a decis ca pentru a se refine caracterul de infractiune continuata a unei delapidari, nu este necesar ca actele materiale repetate savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii sa fie de aceeasi natura - insusire, folosire, traficare - ci si de natura diferita, cerinta legii fiind satisfacuta din moment ce fiecare act in parte constituie o modalitate de comitere a uneia si aceleiasi infractiuni, aceea de delapidare. Sanctiuni. Delapidarea, in varianta tip, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 15 anL In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu amendade la 10.000 la 900. 000 lei. Top of the Document h. DISTRUGEREA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic specialeste constituit din acele relatii sociale de ordin patrimonial, referitoare la ocrotirea bunurilor sub aspectul integritatii si/sau insusirilor acestora necesare spre a fi utilizate. Obiectul material al infractiunii este bunul - mobil sau imobil -, apartinand altei persoane - fizice ori juridice, sau insusi autorului infractiunii in cazurile prevazute de
227

text - si care este efectiv distrus, degradat ori adus in stare de neintrebuintare prin fapta comisa. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit(autor) nu a fost circumstantiat de text, asadar el poate fi oricare persoana. Este insa de observat ca in variantele normative agravate prevazute de alin. (2), (3) si (4), subiect activ poate fi chiar proprietarul bunului distrus. 1 Subiect activ poate fi si persoana juridica in conditiile art. 19 pen. C. 385 Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv este persoana, frzica sau juridica, careia ii apartine bunul distrus, degradat ori adus in stare de neintrebuintare prin fapta autorului infractiunii. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii se exprima, de regula, printr-o actiune si, mai rar, printr-o inactiune, in urma carora se aduce atingere integritatii materiale unui bun. a Aceste actiuni/inactiuni pot fi, asa cum se prevede in alin. (1) al textului, de: a) distrugere, b) degradare si c) aducere in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altei persoane, sau d) impiedicarea luarii masurilor de conservare ori salvare a unui bun si e) inlaturare a masurilor de conservare sau salvare a unui bun altei persoane. al Distrugere. Este actiunea purtata impotriva unui bun, in urma caruia acesta este dezintegrat, nimicit, daramat, ruinat, iar atunci cand se indreapta impotriva animalelor, consecinta consta in uciderea sau infirmizarea acestora. De pilda, prin naruirea pilonilor de rezistenta ai unui pod, efect al actiunii de minare a acestora, podul este distrus. Prin degradare se intelege acea actiune indreptata impotriva unui bun, in urma caruia acesta pierde una sau mai multe din calitatile sale, este deteriorat, stricat. In exemplul anterior, deteriorarea suprafetei de rulare prin provocarea unor sparturi in aceasta, va determina degradarea podului. Spre deosebire de primul caz, in care podul va trebui reconstruit, in acest caz sunt indestulatoare lucrari de reparatie. Sintagma aducere in stare de neintrebuintare vizeaza cu precadere aspectul functional al bunului, adica acea actiune prin care bunul devine impropriu folosirii potrivit destinatiei sale, fara a provoca distrugerea sau degradarea acestuia. In exemplul de mai sus, este suficienta sustragerea buloanelor de fixare a suprafetei de rulare pe structura podului, pentru ca acesta sa devina inutilizabil datorita vaditei insecuritati pentru circulatia vehiculelor. Impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a bunului. Prin aceasta formulare trebuie intelese acele actiuni de obstructionare a activitatii unor persoane desfasurata individual ori in cadrul unor echipe de interventie ale serviciilor publice -, menite a preveni distrugerea unui bun, sau de a inlatura pericolul efectiv distrugator care planeaza asupra bunului (zadarnicirea actiunii de consolidare a unui imobil avariat de trecerea timpului ori de cutremur -, sau a actiunii de inlaturarea unei avarii la o sonda ori mina sau dig, ori a actiunii de stingere a unui incendiu386).
228

Inlaturarea masurilor de conservare sau salvare a bunului. Se inteleg acele actiuni intreprinse de faptuitor pentru a anihila ori a face ineficiente masurile de tipul celor mentionate anterior - inlaturarea sudurii aplicate pe conducta sparta, dezgroparea gurii de put prin care sonda erupea necontrolat s.a. Bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica. Bunurile mobile, de asemenea valori, sunt cele cuprinse in patrimoniul cultural mobil387, iar bunurile imobile, cu valori identice, sunt cele cuprinse in patrimoniul cultural national388. In alin. (3) este prevazuta forma agravata a faptei de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii389 sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrate de alimentare cu apa. Pericolul major - pentru indivizi si societate - degajat prin distrugerea unor asemenea bunuri apare de ordinul evidentei. In sfarsit, alin. (4) prevede, in forma agravata, fapta de distrugere a unui bun prin actiuni de incendiere, explozie ori alte actiuni de acest tip, pretinzand, concomitent, producerea unui pericol public in urma folosirii acestor mijloace. Prin ,,pericol public" trebuie sa se inteleaga acea primejdie care ameninta o colectivitate de persoane sau/si bunuri. In legatura cu modul de redactare a textului este de observat si retinut caracterul enuntiativ (explicativ) - si nu exhaustiv (limitativ) - prin care legiuitorul a denumit mijloacele periculoase folosite de autor pentru distrugerea bunului. In consecinta, magistratul poate constata, in cazul instrumental ca si ,,alte mijloace" -aidoma incendiilor si exploziilor - prezinta o incarcatura de pericol apropiata de cele expres enuntate in text. Cerinta textului, de a rezulta pericol public, este satisfacuta in ipoteza, de pilda, a unei actiuni de braconare cu substante puternic toxice390, intrucat, concomitent omorarii pestilor din acea zona, este poluata apa pe o intindere insemnata, sau a incendierii unui apartament din structura unui imobil cu mai multe apartamente3 \ Spre deosebire de modalitatea tip, prevazuta in alin. (1) - la care bunul distrus apartine, intotdeauna, altei persoane -, la modalitatile agravate prevazute in alin. (2), (3) si (4) bunul la a carui integritate se atenteaza poate fi chiar al autorului infractiunii. Ratiunea pentru care s-a incriminat si fapta de distrugere a unui bun propriu, este ca prin disparitia unui bun de valoare ori de insemnatate pentru colectivitate - si nu numai pentru proprietar -, sau prin distrugerea acestuia cu mijloace ce creeaza efectiv pericol public, sunt afectate interesele legitime ale unui numar indeterminat de persoane. Urmarea imediatd a infractiunii consta in distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun aflat in patrimoniul public ori privat. Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii este necesar sa se stabileasca legatura de cauzalitate intre actiunea/inactiunea faptuitorului si consecinta produsa, care este aceea de afectare a integritatii bunului.
229

Latura subiectiva Forma de vinovatie a infractiunii prevazute in art. 217 din Codul penal se exprima exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati - directa si indirecta. Savarsita din culpa fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 219 Codul penal. Nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii elementele scop si mobil. Forme. Sanctiuni Forme. Tentativa la infractiunea de distrugere se pedepseste de lege -art. 222 C. pen. Consumarea infractiunii survine in momentul in care se produce distrugerea bunului, degradarea sau aducerea acestuia in stare de neintrebuintare ca efect al oricareia dintre actiunile ce alcatuiesc elementul material. In absenta unei pagube effective provocate de actiunea - inactiunea autorului, infractiunea nu este consumata, putand fi eventual analizata prin prisma formei sale imperfecte - tentativa. Sanctiuni. Fapta savarsita in forma tip - alin. (1) - este pedepsita cu inchispare de la o luna la 3 luni sau amenda. In cazul modalitatilor agravate reglementate in alin. (2) si (3), pedeapsa este inchisoarea de la un an la 10 ani, iar la aceea din alin. (4), sanctiunea este inchisoarea de la 3 ani la 15 ani. Persoana juridica se sanctioneaza, in cazul faptelor prevazute in alin. (l)-(3), cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in cazul agravantei din alin. (4), cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document DISTRUGEREA CALIFICATA Dupa cum se poate sesiza cu usurinta, chiar si numai prin citirea titlului infractiunii, distrugerea calificata este o forma agravata a infractiunii de distrugere prevazuta in art. 217 Cod penal. Deosebirea dintre cele doua infractiuni rezida, in principal, in urmarile (consecintele) provocate prin fapta penala, urmari care, in cazul infractiunii de distrugere calificata, sunt fie ,,deosebit de grave", fie constau intr-un ,,dezastru". In afara acestei deosebiri principale, intre infractiunile comparativ examinate mai apar deosebiri in ce priveste latura subiectiva si regimul sanctionator. Retinand ca toate explicatiile oferite la infractiunea de distrugere isi pastreaza valabilitatea la infractiunea de distrugere calificata, ne vom cantona doar in aspectele particulare ale acesteia. Latura obiectiva Urmarea imediata consta, alternativ, in: a. Producerea de consecinte deosebit de grave". In legatura cu aceasta prima modalitate in care se exprima urmarea imediata - a se vedea art. 146.
230

b.Dezastru. Conceptul este definit in alin. (2) al art. 218 C. pen. Limpezimea enuntului face inutil orice adaus de explicatii. Se cuvine a sublinia ca, pentru a califica un eveniment ca ,,dezastru", este necesara producerea ambelor tipuri de consecinte mentionate de text - deci consecintele sunt cumulative -, respectiv, bi) distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari aflate in patrimoniul privat sau public si b2) moartea sau vatamarea grava a integritatii corporate ori sanatatii mai multor persoane. Latura subiectiva Elementul subiectiv al infractiunii de distrugere calificata este complex. Fapta de distrugere este comisa, evident, cu intentie - directa ori indirecta -, dar pozitia autorului in ce priveste consecintele acesteia - deosebit de grave ori dezastru - se caracterizeaza prin culpa. Asadar, forma de vinovatie la infractiunea de distrugere calificata este praeterintentia. Sanctiuni. Consecintele deosebit de periculoase pentru societate impun un tratament sanctionator mai aspru. Astfel, in cazul in care infractiunea are consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca urmarea acesteia consta intr-un dezastru, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, potrivit art. 71l alin. (3) C. pen. Top of the Document DISTRUGEREA DIN CULPA Analiza infractiunii de distrugere din culpa nu implica explicatii nici ample si nici speciale, deoarece aceasta corespunde - sub raportul actiunilor/inactiunilor prin care este infaptuit, cat si al urmarilor (consecintelor) provocate - continutului infractiunilor de distrugere (prevazuta de art. 217 C. pen.), respectiv de distrugere calificata (prevazuta de art. 218 C. pen.). Ceea ce o particularizeaza fata de precedentele infractiuni de distrugere este forma de vinovatie prin care se exprima atitudinea autorului faptei, si anume - culpa, caci aceasta este insumata categoriei de infractiuni patrimoniale savarsite fara de intentie delictuala. si totusi, sunt unele aspecte ale infractiunii de distrugere din culpa ce se impun a fi evidentiate, eel putin pentru a nu fi omise observarii si examinarii in procesul de aplicare in concret a acestor dispozitii legale. Latura obiectiva Similitudinea textelor - cu usoare nuante de particular - este evidenta, insa structurarea textelor apare asimetrica fata de modelele anterioare, astfel:
231

Dispozitiile cuprinse in art. 219 alin. (1) C. pen. corespund acelora din art. 217 alin. (4) si (5) C. pen. adica, este incriminata fapta culpoasa de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unui bun, chiar daca apartine faptuitorului - in cazul in care bunul este afectat in urma unui incendiu, unei explozii ori unui alt asemenea mijloc392 - cu conditia, cumulativa, a producerii pericolului public. Prevederile art. 219 alin. (2) C. pen. calchiaza prevederile art. 217 alin. (3) C. pen., dar, in deosebire de acestea, actiunile-inactiunile de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a bunului nu mai reprezinta modalitati normative echivalente in grad si alternative, ci aceste actiuni/inactiuni sunt situate intr-o anumita relatie de conditionare. Este de observat, astfel, ca s-a incriminat in art. 219 alin. (2) fapta de distrugere sau degradare numai daca aceasta a avut ca urmare scoaterea din starea de intrebuintare a unuia dintre bunurile enuntate in text. Rezulta deci ca fapta de distrugere sau degradare a unui asemenea bun neurmata si de aducerea acestuia in stare de neintrebuintare, nu va constitui infractiunea comentata. La aceeasi modalitate normativa mai trebuie remarcata absenta din text a precizarii potrivit careia fapta constituie infractiune si in cazul ca bunul distrus apartine faptuitorului. Dispozitiile art. 219 alin. (3) C. pen. sunt identice acelora cuprinse in art. 218 alin. (1) C. pen., respectiv sunt agravate actiunile - inactiunile din culpa care au provocat consecinte deosebit de grave, ori dezastru, prin distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului. Singurul element material nou, original fata de textele infractiunilor de referinta, s-a introdus prin alineatul final al art. 219 C. pen., care agraveaza fapta din culpa ce are drept urmare provocarea unui dezastru ori a unor consecinte deosebit de grave, in cazul in care acea fapta comisa este in contextul ,,parasirii postului sau a savarsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun, ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor astfel de transporturi". La aceasta modalitate normativa, subiectul activ nemijlocit este deci calificat -functionar ori alt angajat al agentului economic caruia ii apartine ori care exploateaza mijlocul de transport in comun -, iar culpa lui este o culpa profesionala, aparuta in cadrul si in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu ce revin subiectului potrivit regulamentului sau statutului de organizare si functionare al respectivului agent. Numitor comun al modalitatilor agravate ale infractiunii de distrugere din culpa alin. (2)-(4) - este absenta din text a cerintei ,,pericolului public", deoarece acest pericol care este implicit urmarilor provocate prin faptele acolo incriminate -nu mai era necesar a fi explicit pretins. Sanctiuni. Faptele prevazute in alin. (1) si (2) sunt sanctionate cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. La alin. (3), teza I, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 6 ani, iar la teza II -este inchisoarea de la 3 la 12 ani.
232

Pedeapsa pentru modalitatea agravata prevazuta in alin. (4) este inchisoarea de la 5 la 15 ani. Persoana juridica pentru faptele prevazute in alin. (l)-(3) teza I, se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte ipoteze de incriminare amenda este de la 10.000 la 900.000 lei. Top of the Document i.TULBURAREA DE POSESIE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare la securitatea bunurilor imobile, la starea lor de pasnica posesie, imobile aflate in detentia sau posesia persoanelor fizice sau juridice si care apartin patrimoniului privat ori public. Obiectul material al infractiunii este insusi bunul imobil asupra caruia se exercita actiunea samavolnica. Acesta este insa, de regula, complex, fiind alcatuit -osebit bunului imobil - si din corpul persoanei asupra careia se exercita violentele fizice, ori din bunurile distruse prin actele violente, sau bunurile (semne de hotar, repere de marcare) desfiintate. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text. El poate fi orice persoana si chiar proprietarul acelui bun, daca actiunea este indreptata impotriva bunului imobil legitim posedat ori detinut de alta persoana. Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen., subiectul activ poate fi si persoana juridica. Infractiunea este susceptibila de savarsire in toate formele de participate penala coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv este, in principal, persoana - fizica sau juridica - care poseda ori detine bunul imobil asupra caruia este indreptata actiunea samavolnica, ori persoana fizica sau juridica - careia i se desfiinteaza semnele de hotar sau reperele de marcare aferente terenurilor respective. In ipoteza ca bunul imobil ce formeaza obiect al proprietatii private sau publice se afla in posesia sau detentia altei persoane decat a proprietarului, calitatea de subiect pasiv al infractiunii o are si proprietarul acelui bun. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii se constituie, intr-o prima modalitate, dintr-o actiune de ocupare a unui imobil, sau o actiune/inactiune de refuz a elibera terenul astfel ocupat. Ocuparea unui imobil. In sensul art. 220 din Codul penal, sintagma este inteleasa ca acea patrundere a autorului faptei intr-un imobil - constructie, teren -in scopul de a si-1 instapani. Asadar, faptuitorul, cunoscand ca imobilul este in posesia unei persoane fizica sau juridica -, il ocupa samavolnic, erijandu-se in posesorul acestuia.
233

Intrarea in imobil trebuie sa fie efectiva. Este indiferent, pentru realizarea infractiunii, daca imobilul a fost ocupat partial sau in intregime, dupa cum este indiferent timpul cat a durat instapanirea imobilului. Fara drept. Prin aceasta se intelege ca autorul nu are un titlu care sa-i legitimeze intrarea in imobil, el nu este deci in situatia de a-si exercita un drept propriu sau de a aduce la indeplinire o dispozitie legala. Dar nu numai atat. Si in ipoteza unui drept de intrare in stapanirea imobilului fapta va constitui infractiune daca acel imobil se afla deja in posesia unei persoane, chiar daca titlul acesteia din urma este inferior celui detinut de faptuitor 3. Legea penala proteguieste pasnica posesia a imobilului si nimanui nu-i este ingaduit sa-si faca singur dreptate, mai ales folosind si violenta - deci autorul faptei ocupa imobilul tot ,,fara drept" -, litigiul astfel nascut din conflictul dintre titlurile detinute de fiecare parte urmand a fi solutionat de autoritatile administrative sau judiciare competente394. Instantele de judecata395 au considerat insa ca nu este realizata infractiunea examinata in cazul in care faptuitorii au ocupat un teren mostenit impreuna cu partea vatamata si preluat de acesta anterior, bun pentru care nu se facuse iesirea din indiviziune. S-a motivat ca atata vreme cat nu s-a cerut iesirea din indiviziune, fiecare mostenitor-proprietar are dreptul de a poseda terenul si ca deci ocuparea acestuia nu s-a facut fara drept396. In modalitatile agravate, actiunile de ocupare fara drept a unui imobil sau actiunile de desfiintare a semnelor de hotar si a reperelor de marcare sunt purtate prin violenta sau amenintare. Violenta. Conceptul are intelesul determinat prin dispozitiile art. 180 din Codul penal, respectiv de actiuni provocatoare de suferinte fizice sau de vatamari ce necesita penlru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 de zile. Asadar, infractiunea de tulburare de posesie - in variantele agravate de la alin. (2) si (3) -absoarbe in continutul sau pe acela al infractiunii prevazute de art. 180 din Codul penal. Violenta poate fi indreptata si impotriva lucrurilor sau animalelor -efractionarea sistemelor de inchidere sau incuiere a imobilelor, uciderea cainelui de paza etc. In ipoteza insa in care consecintele actelor violente exced pe acelea prevazute in art. 180 din Codul penal, fapta va constitui infractiunea de vatamare corporala sau vatamare corporala grava, savarsita in concurs cu aceea prevazuta in art. 220 din Codul penal. Dupa cum, daca violentele exercitate asupra lucrurilor sunt efectuate prin mijloace periculoase pentru colectivitate (incendiu, explozie etc.), fapta va constitui infractiunea de distrugere in concurs cu aceea de tulburare de posesie. Amenintarea. si acest concept are intelesul deja explicat la infractiunea prevazuta de art. 193 din Codul penal, infractiune al carei continut este absorbit in acela al infractiunii de tulburare de posesie. Desfiintarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare.
234

Semn de hotar. Sunt semne de demarcare a terenurilor, adica semne prin care se vizualizeaza limitele acestora. Ele sunt statornicite potrivit conventiei persoanelor care au terenurile invecinate ori prin dispozitie a autoritatilor competente (Comisia de atribuire a titlurilor de proprietate - art. 11 din Legea nr. 18/1991,- primaria - art. 30 din aceeasi lege -, instanta de judecata). Semnele de hotar pot fi reprezentate prin imprejmuiri (ziduri, garduri), pietre sau borne de hotar, copaci, spatiu nearat etc. Desfiintarea semnelor. Se intelege actiunea de nimicire, de a face sa dispara in orice mod - ardere, spargere, ridicare sau smulgere si aruncare - a obiectelor (lucrurilor) care reprezinta, servesc ori simbolizeaza granitele terenului397. Urmarea imediata consta in transferul ilicit al imobilului din posesia sau detentia partii vatamate in aceea a autorului, dupa caz, in modificarea situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare. Legatura de cauzalitate dintre actiunea intreprinsa si consecinta produsa rezulta ex re. Latura subiectiva Elementul subiectiv al infractiunii se exprima, exclusiv, prin intentie, in ambele modalitati ale acesteia - directd ori indirecta. Savarsirea infractiunii in contra unui bun imobil proprietate publica implica stiinta si vointa autorului faptei de a ocupa ilegal acel imobil si, cumulativ, stiinta ca bunul pe care vrea sa-1 ocupe este proprietate publica. Ocuparea din eroare a unui imobil nu constituie infractiunea de tulburare de posesie, dar pot fi retinute si tratate penal actiunile insotitoare - lovirea sau amenintarea unei persoane, distrugerea de bunuri - in masura in care sunt intrunite elementele constihitive ale acestor infractiuni. Textul nu pretinde existenta unui scop sau mobil al infractiunii. Forme. Sanctiuni Forme. Infractiunea este susceptibila de savarsirea in forma imperfects a tentativei, dar tentativa nu se pedepseste de text. Consumarea infractiunii prevazute in art. 220 din Codul penal survine in momentul in care faptuitorul, prin una din modalitatile normative prevazute in text, patrunde si ramane, fara drept, in imobil, respectiv, in momentul modificarii situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare. Infractiunea - care este continua - se epuizeazd fie la momentul cand faptuitorul a incetat actiunea ilicita din proprie initiativa, fie la data pronuntarii hotararii de condamnare398. Sanctiuni. Forma tip a infractiunii - alin. (1) - are prevazuta inchisoarea de la 1 la 5 ani. Faptele prevazute in alin. (2) si (3) sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani, respectiv inchisoarea de la 3 la 15 ani.
235

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, in cazul faptelor prevazute in alin. (1) si (2) si cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, pentru fapta prevazuta in alin. (3). Top of the Document

j. TAINUIREA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de tainuire este complex. El este constituit, pe de o parte, din acele relatii sociale de ordin patrimonial ce se cer ocrotite impotriva faptei de tainuire, iar pe de alta parte, din relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei. Caci, prin tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni in dauna patrimoniului este stanjenita - asa cum aratam - si activitatea de realizare a actului de justitie. Tainuirea este o infractiune subsecventa, ea se situeaza in trena altei infractiuni, relatie ce poarta in literatura de specialitate denumirea de conexiune de corelatie3 9, cu alte cuvinte, aparitia sa depinde de preexistenta unei infractiuni patrimoniale. Dependenta inexorabila a tainuirii de infractiunea prima si principals se manifests la nivelul obiectului material, care este comun ambelor infractiuni: bunurile (sau o parte din acestea) dobandite prin savarsirea primei infractiuni sunt ascunse ori valorificate in actiunea tainuitoare a infractiunii subsecvente. ,,Conexiunea de corelatie" dintre cele doua infractiuni si obiectul lor material comun nu trebuie sa duca insa la gandul ca cea de a doua, tainuirea, este o ,,copie" a celei dintai, ca ea ,,imprumuta" elementele constitutive ori circumstantele primei infractiuni. Dimpotriva, odata aparuta - in urma savarsirii altei infractiuni - tainuirea are o existenta autonoma, caracterizandu-se prin elemente proprii acesteia. Autonomia tainuirii, ca infractiune, este usor sesizabila nu numai prin examinarea comparative a structurii si a elementelor ei constitutive cu cele ale infractiunii principale, ci si prin constatarea ca circumstantele infractiunii principale nu se rasfrang asupra infractiunii de tainuire si nu o influenteaza. Astfel, lipsa raspunderii penale a autorului primei infractiuni (fapta comisa de un minor sub 14 ani ori de un alienat mintal) ori inlaturarea raspunderii sale penale (fapta amnistiata) nu va avea nici un efect asupra tainuitorului. Dupa cum, nici existenta unei imprejurari legale care impiedica punerea in miscare a actiunii penale in cauza privind infractiunea principals art. 10 lit.b1), c), f), h) C. proc. pen. - nu are rezonanta penala asupra infractiunii de tainuire. Nu va constitui insa infractiunea examinata fapta de tainuire a unui bun ce provine dintr-o fapta neprevazuta de legea penala.
236

Obiectul material al infractiunii este acelasi bun care a format obiect material al primei infractiuni, adica este bunul provenit - sau unul din bunurile provenite -prin savarsirea infractiunii principale. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, prin urmare acesta poate fi orice persoana. Cu toate acestea, prin insusi textul incriminator, este exclusa raspunderea penala a sotului sau a rudei apropiate participantului - indiferent de forma de participare - la savarsirea infractiunii prime si principale, deci aceste persoane nu pot avea calitatea de subiect activ al infractiunii. Subiectul activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen. Participatia penala la infractiunea de tainuire este posibila in toate formele ei -coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv al infractiunii este persoana fizica sau juridica, din al carei patrimoniu - privat ori public - provine bunul dobandit printr-o infractiune anterioara si care face obiectul infractiunii de tainuire. Latura obiectiva Elementul material al infractiunii este constituit dintr-o actiune, si anume din acea actiune de tainuire a unui bun provenit dintr-o alta infractiune prin care este lezat patrimoniul privat ori public. Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca infractiunea de tainuire este subsecventa exclusiv infractiunilor prevazute in Titlul III al Codului penal, prima infractiune putand fi oricare alta infractiune cu consecinte de asemenea natura - infractiuni silvice, santaj (cand bunul pretins a fost si dobandit de faptuitor), luare de mita s.a. Textul de lege prevede mai multe modalitati normative in care se poate comite actiunea incriminata, respectiv: a) primire, b) dobandire, c) transformare a bunului si d) inlesnire a valorificarii bunului. Infractiunea poate fi savarsita, alternativ, intr-una dintre aceste modalitati, dar ea poate fi savarsita si in prezenta concomitenta a doua sau mai multe modalitati (de pilda, ascunde si apoi transforms bunul), in acest din urma caz actiunile, cumulate, constituind elementul material al unei infractiuni unice de tainuire. Primirea. Conceptul, in sensul art. 221 din Codul penal, defineste actiunea de a prelua, sub orice titlu (depozit, gaj etc.), adica de a lua in stapanire temporara un bun mobil provenit din savarsirea unei infractiuni400. In acelasi concept este insumata si actiunea de ascundere a bunului, pentru ca actiunea de preluare (de primire) a bunului precede firesc aceleia de ascundere. Este de remarcat si de retinut ca actiunea de primire - ca de altfel toate celelalte actiuni prin care se exprima infractiunea de tainuire - are ca obiect exclusiv bunul mobil. Bunul imobil, prin natura si caracteristicile lui, nu poate fi tainuit. Dobdndirea. Prin acest concept se intelege primirea si luarea in stapanire definitive a bunului provenit din infractiune401. In acest caz, autorul se comporta fata de bunul
237

tainuit ca un veritabil proprietar, atitudine ce se poate concretiza in utilizarea, consumarea, vanzarea, distrugerea, abandonarea sau donarea bunului, ori in schimbarea acestuia cu un alt bun. Transformarea bunului. Actiunea de transformare a bunului - astfel cum este explicate in literatura de specialitate si admisa in practica judiciara - consta intr-o modificare (metamorfozare) adusa bunului in ce priveste forma (exteriorul) acestuia -vopsire, remodelare, reambalare -, ,,cosmetizarea" avand drept scop nerecunoasterea bunului de catre eel in patrimoniul caruia s-a aflat ori de catre agentii autoritatilor judiciare care il urmaresc pentru a proba fapta penala principala si a dezdauna persoana vatamata. Actiunea de transformare poate viza insa si continutul (interiorul) bunului -topire, prelucrare, demontare etc. - fie in scopul sus aratat, fie in scopul de a fi valorificat mai lesnicios sau profitabil (topirea unor monede de aur si prelucrarea materialului sub forma de bijuterii, demontarea pieselor unui autoturism sustras si comercializarea bucata cu bucata a subansamblurilor s.a.). Inlesnirea valorificarii bunului. Este acea actiune de ajutorare a participantilor la infractiunea principala de a instraina bunul, fie prin vanzarea lui directa ori schimbarea cu un alt bun, fie prin intermedierea unor asemenea operatiuni. De regula, ,,tainuitorii de profesie" isi formeaza si intretin relatii permanente cu persoane amatoare a cumpara bunuri de provenienta indoielnica, iar in numeroase cazuri acest tip de tainuitori nici nu intra in contact cu bunul sustras, limitandu-se la ,,a vinde pontul", adica la a indica - fireste contra unui beneficiu -persoana cumparatorului. In cazul primirii, in etape, a unor bunuri sustrase in mod repetat de aceeasi persoana, fapta aceluia care le ascunde ori le vinde nu va mai constitui infractiunea de tainuire, ci aceea de complicitate la infractiunea prima si principala402. Urmarea imediata consta in aparitia unei stari de pericol pentru relatiile patrimoniale afectate prin savarsirea primei fapte penale - primejdia fiind ca bunul material sa fie pierdut efectiv si definitiv (nerecuperat) - si, concomitent, in aparitia starii de pericol pentru buna infaptuire a actului de justitie. Dar urmarea imediata (consecinta) poate consta si dintr-o paguba provocata patrimoniului privat ori public prin transformarea, distrugerea etc. a bunului tainuit Raportul de cauzalitate dintre actiune si consecinte rezulta, de regula, din insasi materialitatea faptei, adica din chiar fapta de primire, transfonnare etc. a bunului. Din punctul de vedere al raspunderii civile, tainuitorul este insa tinut sa raspunda doar in limitele valorice ale bunului tainuit, si nu ale intregului prejudiciu provocat prin prima fapta penala403. Latura subiectiva Infractiunea de tainuire se savarseste exclusiv cu intentie, directa ori indirecta. Intentia este calificata, deoarece ea include si elementul scop, iar scopul autorului este acela de a obtine un folos material, pentru sine ori pentru alta persoana. In eventualitatea ca prin fapta comisa in una dintre modalitatile normative nu s-a urmarit realizarea de
238

catre autor a unui profit material (de pilda autorul actioneaza din sentimente de amicitie), aceasta fapta va putea fi examinata si tratata, eventual, prin prisma prevederilor ce reglementeaza infractiunea de favorizare. Asadar, este definitoriu pentru infractiunea de tainuire ca autorul acesteia sa urmareasca dobandirea unui folos material (sa actioneze in acest scop). Pentru realizarea infractiunii, textul insa nu cere ca faptuitorul sa-si fi apropiat efectiv un astfel de folos, ci doar ca el sa fi procedat la tainuirea bunului in vederea obtinerii acestuia. Desi s-a retinut ca intelegerea dintre autorul primei fapte penale si autorul tainuirii este intotdeauna posterioara infractiunii principale, este de subliniat inca o data acest aspect caracteristic404, cu mentiunea ca in ipoteza in care intelegerea dintre faptuitori este anterioara sau concomitenta primei infractiuni, actiunea de tainuire a bunului va constitui complicitate la acea infractiune, si nu o infractiune distincta de tainuire405. Forme. Sanctiuni Forme. Actiunea de tainuire a unui bun este susceptibila de desfasurare in timp. Cu toate acestea tentativa la infractiunea de tainuire nu este sanctionata de lege, ea nefiind prevazuta in art. 222 Cod penal. Consumarea infractiunii survine in momentul efectuarii uneia dintre actiunile prevazute de text, si anume - al primirii, al dobandirii, al transformarii ori al inlesnirii valorificarii bunului provenit dintr-o infractiune -, actiuni purtate in scopul dobandirii unui folos material. Infractiunea de tainuire poate fi savarsita si in forma continuata406. Sanctiuni. Infractiunea de tainuire este pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Aceasta conditionare a textului nu trebuie interpretata in sensul ca sanctionarea tainuitorului nu poate fi mai aspra decat aceea a autorului infractiunii principale - daca magistratul face o asemenea judecata -, ci doar ca pedeapsa tainuitorului sa nu depaseasca pe aceea prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul. Tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropriata nu se pedepseste. Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, conform art. 71 alin. (2) C. pen. Top of the Document

(B /III) INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII


a. ultrajul,
239

b. uzurparea de calitti oficiale c. sustragerea sau distrugerea de nscrisuri.

a. ULTRA JUL Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special principal al infractiunii de ultraj il formeazS acele relatii sociale referitoare la autoritatea de stat a cSror existenta si normals formare si desfSsurare ar fi periclitate continuu, fara ap&rarea integritatii si prestigiului persoanelor care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat in exercitarea acelei functii sau in indeplinirea actelor legate de acea functie. Fiind o infractiune complexa, fapta incriminata are si un obiect juridic special secundar care consta in relatiile sociale referitoare la libertatea psihicS ori la integritatea corporals sau sanatatea functionarului public. Obiectul material. In varianta de tip a incriminarii obiectul material lipseste. In cazul savarsirii ultrajului prin loviri, alte violente sau vatamari, obiectul material este corpul persoanei asupra careia se savarsesc actiunile incriminate. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de ultraj poate fi orice persoana, cetatean roman sau strain, persoana fara cetStenie, domiciliata sau nu pe teritoriul tarii. Aceasta poate fi o persoana din afara serviciului in care isi exercita functia persoana ultragiata sau dinauntrul ei. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Participatia penala la aceasta infractiune este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. Exista si pSrerea415, care a ramas izolatS, potrivit careia participatia penalS la ultraj este posibila numai sub forma instigSrii si a complicitStii. Subiectul pasiv principal al infractiunii de ultraj este autoritatea publica, institutia publics sau o altS persoana juridica de drept public in care isi desfasoara activitatea functionarul public ultragiat. Subiect pasiv adiacent este functionarul public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, persoana fata de care s-a comis fapta. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investitS, o insarcinare de orice natura, retribuitS sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refers art. 145 C. pen. (autorit&tile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public). Prin functie ce implica exercitiul autoritatii de stat se intelege acea functie care confers functionarului public unele atributii care nu ar putea fi indeplinite fara
240

exercitarea autoritatii de stat, adica fara competenta de a da dispozitii si de a lua m&surile necesare pentru respectarea lor416. Aceste atributii sunt specifice autorit&tilor publice care fac parte dintr-una din urmStoarele puteri: legislativa, executiva sau judecatoreascS. In doctrina417, se considers ca este subiect pasiv adiacent al ultrajului si functionarul care are ca atributii de serviciu executarea dispozitiilor emise de catre un organ al autoritatii de stat. In cazul in care un astfel de functionar beneficiaza de o asemenea ocrotire printr-o norma speciala si cata vreme urmarea prevazuta la ultraj o regasim in urmarea mentionata si in textul special se va aplica numai acest din urma text de lege penala. Spre exemplu, executorul judecatoresc asupra caruia se savarseste o amenintare sau o violenta, existand in acest sens o dispozitie speciala care incrimineaza savarsirea de acte de violenta sau amenintare impotriva organelor care asigura executarea hotararilor judecatoresti, vor opera in acest caz prevederile art. 271 C. pen. si nu cele referitoare la ultraj. Daca impotriva executorului judecatoresc se savarseste o alta fapta atunci opereaza prevederile art. 239alin. (1)C. pen.418 Fapta inculpatului, care, cu aceeasi ocazie, a insultat si amenintat in mod succesiv trei lucratori de politie, aflati in exercitiul functiunii, realizeaza continutul constitutiv al trei infractiuni autonome de ultraj aflate in concurs real, iar nu o singura infractiune sub forma continuata419. Solutia concursului de infractiuni, intr-o astfel de ipoteza, este insusita de doctrina420 si este justificata prin aceea ca autoritatea de stat este protejata prin intermediul protectiei acordate fiecarui reprezentant al sau. Faptele de insulta, calomnie si amenintare savarsite impotriva primarului, in timp ce acesta se afla in exercitiul functiunii si pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii constituie infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 C. pen., deoarece primarul are calitatea de functionar public, iar functia sa implica exercitiul autoritatii de stat421. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii de ultraj consta in mai multe actiuni alternative, fiecare din ele fiind suficienta pentru realizarea acestui element. Aceste actiuni se gasesc incriminate ca fapte de sine statatoare in cadrul grupului de infractiuni contra persoanei. In varianta tip422 a ultrajului, elementul material consta intr-o actiune de amenintare savarsita contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Asadar, elementul material al infractiunii de ultraj absoarbe, in varianta simpla, fapta de amenintare. Actiunea de amenintare are intelesul aratat in art. 193 C. pen. Inlaturarea din continutul infractiunii de ultraj a modalitatilor normative referitoare la insulta si calomnie a fost primita cu rezerve in doctrina deoarece o astfel de solutie va duce la o diminuare sensibila a protectiei de care trebuie sa se bu-cure persoanele care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat423. Cerinte esentiale: 1.Amenintarea sa fie savarsita contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori
241

pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii4 4. Aceasta cerinta esentiala este comuna tuturor ipotezelor de incriminare prevazute in art. 239 C. pen. Fiecare dintre aceste doua situatii alternative poate realiza cerinta esentiala in continutul laturii obiective. Cerinta este indeplinita din moment ce functionarul public se afla in exercitiul fiinctiei, indifferent daca actiunea indreptata impotriva sa priveste acte ale functiunii sau fapte de ordin extrafunctional (viata particulars a acestuia, familia etc.). Pentru existenta cerintei esentiale in cazul faptelor indeplinite in exercitiul functiunii este necesar ca actiunea indreptata contra functionarului public sa priveasca fapte sau acte ce au fost efectuate de acesta in exercitiul functiunii, potrivit atributiilor sale si cu respectarea formelor legale. In cazul in care functionarul public isi depaseste atributiile de serviciu, le incalca ori le exercita abuziv, actele sale nu mai pot fi considerate ca acte ale autoritatii, el situandu-se in asemenea imprejurari, in afara protectiei pe care legea i-o acorda prin dispozitiile din art. 239 C. pen.425 2.Amenintarea sa fie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa. Asadar, amenintarea poate fi comisa fie nemijlocit, deci in prezenta subiectului pasiv al infractiunii, fie prin mijloace care prin natura lor sunt susceptibile de a realiza un contact direct intre autor si subiectul pasiv (in aceasta ipoteza subiectul pasiv este absent). Prezenta subiectului pasiv trebuie sa fie efectiva, reals. Nu s-ar putea concepe, de pilda, un ultraj asupra unei fotografii a functionarului public ori a unei semnaturi a acestuia. Amenintarea trebuie sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptata impotriva functionarului public ultragiat si sa fie de natura sa-1 alarmeze pe acesta. Mijloacele de comunicare directa sunt acelea care creeaza situatii echivalente prezentei (de ex., comunicarea telefonica, telegrafica, radio, tv, scrisoare, email etc.). In variantele agravate prevazute in art. 239 alin. (2), (3) si (4) C. pen., elementul material consta in lovirea sau orice alte violente, vatamarea corporala sau vatamarea corporala grava savarsita impotriva persoanei care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Prin urmare, in elementul material al variantelor agravate a ultrajului sunt absorbite faptele de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de vatamare corporala grava care au intelesul aratat in art. 180-182 C. pen. Pentru existenta elementului material al acestor variante sunt indiferente mijloacele si modul in care s-a savarsit actiunea incriminata. In cazul ultrajului calificat, daca s-a cauzat victimei moartea, fapta nu va constitui infractiune complexa, ca in Codulpenal Carol al II-lea (art. 255), ci vor fi aplicabile regulile generate privind concursul de infractiuni426. In sustinerea acestui punct de vedere, Virgil Ramureanu a aratat ca solutia care se impune este cea a concursului ideal intre ultraj si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, deoarece prin aceeasi activitate
242

materials s-au produs urmari diferite, ce au adus atingere unor valori sociale distinct ocrotite de legea penala. Atunci cand o persoana savarseste cu aceeasi ocazie atat insulte si amenintari, cat si loviri contra unui functionar public aflat in exercitiul functiei, nu i se pot refine in sarcina doua infractiuni de ultraj in concurs, una in forma simpla si alta in forma agravata, ci numai o singura fapta de ultraj, forma calificata absorbind si forma simpla a acestei infractiuni427. Actele de agresiune indreptate impotriva unui politist aflat in misiunea de a sprijini activitatea executorului judecatoresc, de punere in executare, pe cale silita, a unei hotarari judecatoresti, constituie infractiunea de ultraj. Prin participarea sa la executarea unei hotarari politistul nu-si pierde calitatea de agent al ordinii publice, el nefiind asimilat cu organul de executare a hotararii judecatoresti, in sensul prevederilor art. 271 alin. (1) C. pen.428 Fapta inculpatului, de a aplica o lovitura de cutit in abdomen unui ofiter de politie aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, punandu-i viata in pericol, constituie infractiunea unica de tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 si 175 lit. f) din Codul penal, iar nu doua infractiune distincte, respectiv tentativa la infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 alin. (2) din Codul penal429. Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru autoritatea cu care este investita unitatea din care face parte functionarul public ultragiat. In afara de urmare imediata, corespunzatoare obiectului ocrotirii penale, fiecare varianta are ca urmare adiacenta si producerea unei vatamari morale sau fizice a subiectului pasiv. Legatura de cauzalitate intre savarsirea vreuneia dintre actiunile care pot constitui elementul material al infractiunii de ultraj si urmarea imediata trebuie sa existe. Existenta legaturii de cauzalitate este, in general, presupusa fiindca urmarea imediata constdnd intr-o stare de pericol, realizarea elementului material implica, de regula, producerea urmarii imediate. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de ultraj se comite intotdeauna cu intentie directa sau indirecta. Savarsirea faptei din culpa nu este incriminata. Pentru existenta intentiei este necesar ca infractorul sa cunoasca atat situatia persoanei impotriva careia isi indreapta actiunea sa, cat si imprejurarea ca aceasta se afla in exercitiul functiunii, sau ca faptele la care se refera actiunea au fost indeplinite in exercitiul functiunii. Necunoasterea de catre faptuitor a acestor imprejurari, exclude existenta infractiunii de ultraj. Exista si parerea430 potrivit careia infractiunea de ultraj nu se poate comite decat cu intentie directd, in timp ce alti autori sustin ca forma de vinovatie cu care se poate comite ultrajul este si praeterintentiam.
243

In textul art. 239 C. pen., nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea judiciara a pedepsei. Forme. Sanctiuni Forme. Actiunile care pot constitui elementul material al infractiunii de ultraj sunt susceptibile de a fi realizate printr-o activitate care se desfasoara in timp si pot parcurge fazele inerente unei astfel de desfasurari: preparare, incercare, consumare, epuizare. Actele preparatorii posibile la infractiunea de ultraj nu sunt incriminate. Ele pot deveni insa acte de complicitate - in ipoteza savarsirii infractiunii - atunci cand au fost efectuate de o alta persoana decat autorul sau se pot insuma in contributia autorului432. Tentativa, de asemenea posibila, nu este incriminata. Ultrajul se consuma in momentul in care actiunea incriminata a fost savarsita si a produs urmarea imediata a infractiunii. Sanctiuni. In varianta tip, infractiunea de ultraj se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. In varianta agravata prevazuta in alin. (2), pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani, in cazul variantei prevazute in alin. (3) si inchisoarea de la 3 la 12 ani, in cazul ultrajului prevazut in alin. (4). Pentru faptele prevazute in alin. (1) - (3), persoana juridica se sanctioneaza cu pedeapsa amenzii cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei. In ipoteza prevazuta in alin. (4), persoana juridica se sanctioneaza cu pedeapsa amenzii cuprinsa intre 10.000 lei si 900.000 lei. Cazuri speciale de pedepsire Legiuitorul a considerat ca asupra persoanelor ce indeplinesc o functie importanta de stat ori publica sau care implica exercitiul autoritatii de stat se pot realiza acte indirecte de intimidare, indreptate impotriva sotilor, copiilor ori parintilor. De aceea, legiuitorul a simtit nevoia ca aceste acte sa fie reprimate mai aspru deoarece se ocroteste in acest fel si autoritatea. Potrivit art. 2391 C. pen., ,,in cazul infractiunilor prevazute in art. 180 - 182, art. 189 si 193, savarsite impotriva sotului, copiilor sau panntilor unui judecator, procuror, politist, jandarm ori militar, in scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte indeplinite in exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreaza cu 2 ani". Este vorba de infractiunile de loviri sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, lipsirea de libertate in mod ilegal si amenintarea. Cu privire la intelesul notiunilor de judecator, procuror, politist, jandarm ori militar facem trimitere la cele aratate cu ocazia explicarii elementului circumstantial de agravare al infractiunii de omor, prevazut in art. 176 lit. f) Cod penal. Top of the Document
244

b. UZURPAREA DE CALITATI OFICIALE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale il constituie acele relatii sociale a caror normals formare si desfasurare sunt asigurate de exercitarea numai de catre cei indreptatiti a calitatilor oficiale. Calitatile oficiale implica la fel ca si unele functii, prezenta sau exercitiul functiunii, in persoana celui investit cu o calitate oficiala. Aceasta inseamna ca dreptul de a folosi o calitate oficiala si de a indeplini acte legate de acea calitate apartine exclusiv persoanei care este investita cu acea calitate, iar uzurparea acesteia aduce atingere autoritatii respective, tulburand bunul mers al activitatii autoritatilor publice, institutiilor publice sau altor persoane juridice de drept public4 3. Obiectul material. Infractiunea de uzurpare de calitati oficiale nu are un obiect material. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana particulars, care indeplineste conditiile generate pentru a rSspunde penal si care foloseste fara drept o calitate oficiala. Aceasta nu exclude ipoteza ca o persoana investita cu o anumita calitate oficiala sa foloseasca fara drept o alta calitate oficiala, si deci sa fie subiect activ nemijlocit al infractiunii in ce priveste aceasta ultima calitate. De asemenea, poate fi autor al acestei infractiuni persoana care continuS sa foloseasca o calitate oficiala, dupS ce a pierdut-o definitiv (prin pensionare, inlocuire, desfacerea contractului de muncS etc.) sau temporar (prin suspendare)434. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. Intr-o alta parere435, care a ramas izolata, se considers ca participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii. Subiectul pasiv principal este intotdeauna statul. Subiecti pasivi secundari pot fi unitatile publice aratate la art. 145 C. pen. sau persoanele prejudiciate prin actele indeplinite de catre autorul infractiunii. Latura obiectiva Elementul material consta in doua actiuni conjugate ce trebuie realizate cumulativ si anume: actiunea de folosire a unei calitati oficiale si actiunea de indeplinire a vreunui act legat de acea calitate436. Savarsirea acestor doua actiuni este indispensabila pentru existenta elementului material al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale.
245

Daca o persoana foloseste fara drept o calitate oficiala, dar nu indeplineste vreun act legat de acea calitate, fapta nu constituie infractiunea de uzurpare de calitati oficiale437. Savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale presupune preexistenta unor calitati oficiale, adica a unor functii care sa confere functionarului public care o ocupa, permanent sau temporar, o calitate oficiala. Prin ,,calitate oficiala" se intelege deci abilitarea legala a unei persoane de a indeplini anumite acte producatoare de consecinte juridice 38. Dupa alt autor43 , prin ,,calitate oficiala" se intelege aceea pe care o implica exercitarea unei functii sau insarcinari in serviciul unei organizatii de stat sau obstesti. ,,Calitatea oficiala", intr-o alta conceptie 440, este acea calitate care da persoanei dreptul de a reprezenta autoritatea de stat si de a actiona in numele acesteia. In practica judiciara, s-a decis441 ca sintagma ,,calitate oficiala" presupune o functie care, prin natura sa, implica exercitiul autoritatii, adica puterea de a lua dispozitii cu caracter obligatoriu si de a asigura respectarea acestora. Instanta suprema44 a decis ca oficierea de slujbe religioase de catre o persoana care a pierdut calitatea de preot nu constituie infractiunea prevazuta in art. 240 C. pen., deoarece activitatea preotului nu presupune o calitate oficiala in sensul legii, ci o activitate cu caracter spiritual. Calitatea oficiala implica deci o anumita competenta functionala: judecatorul, procurorul, organul de cercetare penala, secretarul consiliului judetean sau local, ofiterul starii civile etc. Prin folosirea unei calitati oficiale se intelege actul prin care faptuitorul isi atribuie o calitate oficiala pe care nu o are sau nu o mai are. Este suficient ca faptuitorul sa-si atribuie calitatea pe care nu o are printr-o simpla afirmatie. Daca faptuitorul recurge la folosirea unor mijloace frauduloase care constituie prin ele insele infractiuni (port nelegal de uniforms, fals in inscrisuri etc.), in sarcina acestuia va fi retinut un concurs de infractiuni. Nu intereseaza pentru existenta infractiunii analizate daca persoana fata de care faptuitorul a folosit fara drept calitatea oficiala a fost sau nu indusa in eroare. Fara a fi legata de o anumita durata de timp, ,,folosirea" presupune insusirea pe un interval minim de timp necesar indeplinirii celei de a doua actiuni, adica indeplinirea unui act legat de calitatea oficiala uzurpata. Prin indeplinirea unui act legat de calitatea uzurpata se intelege efectuarea unui act care intra in competenta celui legal investit cu acea calitate (ex. intocmeste un procesverbal de constatare sau un act de stare civila). Nu intra in categoria acestor acte cele care nu au nici o legatura cu functia uzurpata (de exemplu, furtul savarsit de falsul politist din camera perchezitionata de acesta, in acesta caz existand un concurs de infractiuni).

246

Nu are importanta - pentru existenta infractiunii - daca actul a fost sau nu indeplinit in formele prevazute de lege, ori daca faptuitorul indeplineste acel act intr-un loc public sau intr-un loc privat.

247

Cerinta esentiala. Cu privire la actiunea de folosire, legea cere pentru intregirea laturii obiective a infractiunii indeplinirea unei anumite cerinte esentiale. Aceasta cerinta esentiala consta in folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale. Prin folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale se intelege insusirea sau atribuirea acesteia fara un titlu legitim (numire, delegare, alegere etc.) sau continuarea folosirii calitatii dupa ce titlul legitim a incetat (iesire la pensie, destituire, revocare). In cazul simplei depasiri a limitelor competentei ce o confers calitatea oficiala pe care o are faptuitorul, cerinta folosirii fara drept nu va fi indeplinita, fapta constituind eventual un abuz in serviciu443. Urmarea imediata consta in provocarea unei stari de pericol pentru valoarea sociala a ,,autoritatii" si deci pentru relatiile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunii analizate. Actele indeplinite de catre faptuitor pot produce si consecinte pagubitoare pentru persoanele juridice (de drept public sau privat) sau fizice. Legea nu conditioneaza insa existenta infractiunii de producerea unui asemenea rezultat, esentiala fiind crearea unei stari de pericol ce se produce prin comiterea actiunilor incriminate444. Legatura de cauzalitate intre actiunile care constituie elementul material al infractiunii prevazute in art. 240 C. pen. si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re. Latura subiectiva Forma de vinovdtie cu care se poate comite aceasta infractiune este intentia directa sau indirecta. Intentia priveste elementul material in totalitatea sa, adica cele doua actiuni incriminate. Elementul subiectiv consta deci in vointa si intentia de a efectua atat actiunea de folosire, cat si actiunea de indeplinire. Aceasta dualitate in cuprinsul elementului subiectiv poate exista de la inceput, sau poate aparea ulterior, in timpul actiunii de folosire4 . Exista intentie cand faptuitorul stia ca isi insuseste pe nedrept o calitate oficiala si ca efectueaza un act legat de aceasta calitate, prevazand acest rezultat, pe care 1-a urmarit (intentie directa), sau 1-a acceptat (intentie indirecta). Dupa alti autori446, insa, uzurparea de calitati oficiale nu se poate comite decat cu intentie directa. Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei. Forme. Sanctiuni Forme. Fiind o infractiune cu executare lenta, uzurparea de calitati oficiale poate fi realizata printr-o activitate infractionala susceptibila de a parcurge fazele obisnuite ale desfasurarii unei astfel de activitati: acte de pregatire, tentativa, consumare, epuizare. Actele pregatitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate. In cazul cand fapta a fost savarsita, aceste acte effectuate de altcineva decat autorul, pot deveni acte de complicitate anterioara.
248

Tentativa neterminata este posibila, dar nu este incriminata si implicit pedepsita. Uzurparea de calitati oficiale este o infractiune formala care se consumd in momentul in care au fost savarsite cele doua actiuni care constituie elementul material si s-a produs urmarea imediata, adica crearea starii de pericol pentru valoarea sociala a autoritatii si pentru relatiile sociale ocrotite. Pana in acest moment, indiferent cat timp o persoana s-a folosit de o calitate oficiala pe care nu o avea, daca nu a trecut la indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, fapta se gaseste in stare de tentativa, care nu este incriminata44 . Actiunea de folosire de calitati oficiale, urmata sau insotita de actiunea de indeplinire a unor acte legate de acea calitate, poate continua si dupa momentul consumativ, prin repetarea activitatii infractionale in baza rezolutiei unice. In acest caz, infractiunea se va epuiza odata cu indeplinirea ultimului act, ca urmare a folosirii unei calitati oficiale. Sanctiuni. Uzurparea de calitati oficiale, comisa de o persoana fizica, se pedepseste cu inchisoare 6 luni la 3 ani. Persoana juridica va fi sanctionata cu amenda intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen. Top of the Document c. SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE INSCRISURI Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al sustragerii sau distrugerii de inscrisuri consta in acele relatii sociale a caror formare si desfasurare sunt asigurate prin apararea autoritatii impotriva faptelor care pun in primejdie securitatea inscrisurilor si documentelor aflate in pastrarea sau detinerea unei autoritati publice, institutii publice sau alte persoane juridice de drept public. Obiectul material al primei variante a infractiunii va fi dosarul, registrul, documentul sau orice alt inscris sustras sau distrus, care se afla in pastrarea sau in detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen. Enumerarea facuta in dispozitia din art. 242 C. pen. este cuprinzatoare, iar expresia ,,orice alt inscris" este destul de generals si poate cuprinde orice inscris original sau copie, manuscrise sau imprimate etc., dupa felul activitatii fiecarei institutii de stat ori persoane juridice de drept public. Sunt indiferente natura, valoarea, eficienta, veridicitatea documentului sau inscrisului sustras sau distrus. ,,Dosarul" este constituit din totalitatea actelor privind aceeasi problema, afacere, persoana etc. (de exemplu, dosarul unei judecatorii privind o anumita pricina, dosarul unei circumscriptii financiare privind situatia unui imobil etc.)460.

249

Prin ,,registru" se intelege o condica cu un numar de foi, legate sau volante, in care sunt trecute, inregistrate anumite hartii, acte, fapte juridice etc. (de exemplu, registre de intrare si iesire a corespondentei). ,,Documentul" constituie un inscris de o valoare deosebita (de exemplu, un act constitutiv, un tratat, un protocol de colaborare etc.). In sfera notiunii de ,,orice alt inscris" intra inscrisurile care prezinta o valoare (semnificatie juridica), adica orice declaratie despre un act juridic facuta sau constatata in scris, cum sunt inscrisurile sub semnatura privata sau autentice, scrisorile, procesele verbale etc. Prin inscrisuri nu se inteleg cele care incorporeaza o valoare materials certa, cum sunt mijloacele de plata straine (in hartie), titlurile de valoare interna (obligatii), monedele de hartie etc., sustragerea sau distrugerea acestora constituind infractiuni contra patrimoniului461. Inscrisurile eliberate de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie nu pot forma obiectul material al normei de incriminare prevazute in art. 242 C. pen. deoarece sustragerea sau distrugerea acestora constituie o alta infractiune de sine statatoare prevazuta in art. 272 C. pen. In acelasi sens a decis si instanta suprema462 cand a stabilit ca distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier si a probelor biologice recoltate pentru analize se incadreaza in prevederile art. 272 C. pen. si nu in cele din art. 242 C. pen. In varianta prevazuta in art. 242 alin. (2) C. pen., obiectul material va fi un inscris care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Nu intereseaza daca aceste inscrisuri prezinta sau nu mai prezinta vreun interes juridic actual (daca produc sau nu consecinte juridice), ci exclusiv daca prezinta o valoare din cele enumerate in continutul normei de incriminare. Daca inscrisul distrus din culpa nu prezinta una din valorile enumerate, fapta nu constituie infractiune, ci eventual poate atrage o sanctiune disciplinary a faptuitorului. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri poate fi orice persoana fizica ce intruneste conditiile generate ale raspunderii penale. In varianta de tip a incriminarii, participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. La savarsirea infractiunii prevazute in alin. (2) este posibila participarea cu intentie a unor alti subiecti activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C. pen.), situatie in care acestia vor raspunde insa potrivit dispozitiilor din art. 242 alin. (1) sau (2) C. pen., dupa caz. In varianta agravata prevazuta in alin. (3), sustragerea sau distrugerea de inscrisuri este o infractiune proprie care nu poate fi comisa nemijlocit decat de catre un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu. Functionarul public se afla in
250

exercitiul atributiilor de serviciu atunci cand indeplineste acte legate de aceste atributii. De aici rezulta ca agravanta este aplicabila numai in cazul savarsirii faptei de catre un functionar public care are atributii in legatura cu pastrarea sau detinerea inscrisurilor la care se refera art. 242 C. pen., nu si in cazul savarsirii faptei de catre un functionar public care nu are astfel de atributii463. Prin ,,functionar public"464, in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public). Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la comiterea infractiunii in discutie. Fiind o infractiune cu subiect activ nemijlocit calificat, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta calitate ceruta de lege pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate concomitenta la sustragerea sau distrugerea de inscrisuri chiar daca in concret agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei infractiuni. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea de functionar public. Subiect activ al infractiunii prevazute in art. 242 C. pen. poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv al faptei penale analizate este organul sau institutia de stat ori persoana juridica de drept public in pastrarea sau in detinerea careia se afla documentul sau inscrisul sustras ori distrus. Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri poate avea, eventual si un subiect pasiv secundar in situatia in care inscrisul a fost lasat in pastrarea unei unitati din cele aratate in art. 145 C. pen. Acesta va fi persoana (fizica sau juridica) caruia ii apartine inscrisul respectiv. Latura obiectiva Elementul material al acestei infractiuni este diferentiat in functie de ipoteza de incriminare la care ne raportam. Elemental material al variantei de tip, corespunzatoare denumirii marginale (nomen juris) a incriminarii, consta in actiunea de sustragere sau in actiunea de distrugere a unui dosar, registru, document sau orice alt inscris. ,,Sustragerea" consta in scoaterea fizica a inscrisului din sfera de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se afla si trecerea sa in sfera de stapanire a faptaitorului.
251

Instanta suprema a decis ca, in cadrul unui contract de privatizare, scoaterea din incinta sediului vanzatorului actiunilor a unor documente de catre un delegat al cumparatorului care, potrivit acordului dintre parti, avea dreptul sa le consulte numai la sediul vanzatorului, savarsita dupa rezilierea contractului de vanzare cumparare, constituie infractiunea prevazuta in art. 242 C. pen.465 ,,Distrugerea", in sensul art. 242 C. pen., inseamna nimicirea, desfiintarea sau suprimarea unui inscris astfel incat acesta devine total sau partial inutilizabil potrivit destinatiei sale initiate. Fiind o infractiune cu un continut deschis de incriminare, actiunea de sustragere si de distrugere pot fi savarsite in orice mod si prin orice mijloace. Distrugerea poate fi totals sau partiala (deteriorare sau aducere in stare de neintrebuintare). In doctrina466 s-a sustinut, pe drept cuvant, ca legiuitorul nu a inteles sa dea infractiunii un caracter complex, astfel ca in continutul sustragerii sau distrugerii de inscrisuri sa intre ca element constitutiv furtul sau distrugerea deoarece cele doua categorii de infractiuni se exclud una pe alta, obiectul lor material fiind diferit. In timp ce infractiunile de furt sau distrugere se refera la acele inscrisuri care constituie titluri de valoare (moneda de hartie, obligatiuni de stat etc.), infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri se refera la celelalte specii de inscrisuri. In sustinerea acestui punct de vedere, s-a mai aratat ca ar fi greu de admis ca infractiunea absorbanta sustragerea de inscrisuri - sa fie sanctionata mai usor (inchisoare de la 3 luni la 5 ani) decat infractiunea absorbita - furtul (inchisoare de la 1 la 12 ani). In consecinta, fapta concrete va constitui una sau alta din cele doua categorii de infractiuni, in raport de natura inscrisului asupra caruia a purtat actiunea de sustragere sau distrugere. In cazul in care aceeasi actiune de sustragere sau distrugere poarta asupra unor inscrisuri de natura diferita, inclusiv titluri de valoare, va exista un concurs ideal de infractiuni. In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) verbum regens este reprezentat de distrugerea vreunui inscris din cele prevazute in art. 242 alin. (1) C. pen., care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, deoarece prin concept sustragerea nu poate fi comisa din culpa. Distrugerea are acelasi inteles cu eel aratat mai sus. In varianta agravata comuna, elemental material consta alternativ in actiunea de sustragere sau de distrugere a unui inscris din cele prevazute in alin. (1), ori in actiunea de distrugere a unui inscris ce are o anumita valoare savarsita de un functipnar public, in exercitiul atributiilor de serviciu. In practica judiciara4 s-a decis ca fapta inculpatalui caruia i s-a prezentat de procuror declaratia pe care a dat-o spre a o semna, de a o mototoli si a o rupe, ascunzand-o si sustinand ca nu corespunde realitatii nu intruneste cerintele existentei infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, deoarece declaratia

252

ce i s-a prezentat de procurer nu se incadreaza in categoria ,,alte inscrisuri" pentru ca nu era semnata de el si nu prezenta nici o valoare. Prin urmare, aceasta declaratie nu poate fi asimilata cu nici un inscris. Cerinte esentiale. In toate cele trei variante ale incriminarii prevazute in art. 242 C. pen., latura obiectiva se intregeste cu anumite cerinte esentiale. 1. Astfel, actiunea de sustragere sau actiunea de distrugere trebuie sa se indrepte asupra unor scripte ce se afla in pastrarea ori in detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen. (autoritati publice, institutii publice, institutii sau alte persoane juridice de interes public). Prin ,,pastrare" se intelege o detinere in sensul unei detentii precare. Pastrarea are ca substanta a sa caracterul vremelnic, temporar al detinerii inscrisului. Un inscris se afla in ,,detinerea" unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., atunci cand aceasta, fiind direct interesata, il poseda in mod definitiv468. Nu este necesar deci, pentru existenta acestei cerinte esentiale a infractiunii, ca inscrisul sustras sau distrus sa apartina unitatii la care se afla. Acesta poate fi incredintat spre pastrare - cu titlu temporar - unitatii respective. Dovada ca inscrisul se afla in pastrarea sau in detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen. se face cu mentiunile din registrele acesteia (de inregistrare, de arhivare, de grefa etc.). Nu imports daca in momentul sustragerii sau distrugerii, inscrisul se afla la sediul persoanei juridice de drept public, in afara sediului, intr-un loc destinat arhivei sau in mapa unui functionar public al acestei unitati. Aceasta cerinta esentiala este comuna tuturor variantelor prevazute in art. 242 C. pen. 2. In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) se cere ca actiunea de distrugere sa priveasca inscrisuri care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta valoare sociala. Urmarea imediata a infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol pentru ,,autoritate", corespunzatoare obiectului ocrotirii penale. Aceasta urmare imediata decurge din rezultatele vatamatoare produse prin savarsirea actiunilor de sustragere sau de distrugere care constituie elementul material al infractiunii. Rezultatul daunator consta fie in nimicirea, fie in punerea in stare de neintrebuintare, sau in lipsirea unitatilor publice de inscrisurile sau documentele aflate in pastrarea sau detinerea acestora. Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si aceasta legatura rezulta, in genere, din materialitatea faptelor si nu este nevoie sa fie anume dovedita (ex re). Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Din punct de vedere subiectiv, fapta de sustragere sau distrugere de inscrisuri este incriminata atat in cazul cand este savarsita cu forma de vinovatie intentie, cat si in cazul savarsirii din culpa.
253

In cazul variantei tip si a variantei agravate corespunzatoare variantei tip, fapta poate fi savarsita numai cu intentie. Intentia poate fi atat directd, cat si indirectd. Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea judiciara a pedepsei. Exista si parerea potrivit careia, in modalitatea normativa a sustragerii, infractiunea examinata nu poate fi comisa decat cu intentie directa. In cazul variantei atenuate si a variantei agravate corespunzatoare acesteia, fapta incriminata nu se poate comite decat din culpa, in ambele sale modalitati: culpa cu previziune i jam previziune sau simpla. Forme. Sanctiuni Forme. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri fiind o infractiune de actiune (comisiva), realizarea ei este susceptibila de o desfasurare in timp (are un Her criminis), parcurgand toate fazele unei astfel de desfasurari. Actele preparatorii la fapta intentionata de sustragere sau distrugere de inscrisuri sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Distrugerea de inscrisuri din culpa nu poate avea o faza de pregatire. Cand fapta a fost savarsita, actele preparatorii efectuate de catre alte persoane decat autorul faptei devin acte de complicitate anterioara daca au contribuit la savarsirea infractiunii. Tentativa exista atunci cand hotararea de a savarsi actiunea de sustragere sau distrugere a fost pusa in executare, dar aceasta a fost intrerupta sau a ramas fara rezultat. Distrugerea unor inscrisuri din culpa nu poate avea tentativa fiindca faptele savarsite din culpa nu au tentativa. Tentativa infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, savarsita cu intentie, este incriminata potrivit dispozitiei exprese din art. 242 alin. (4) C. pen. In doctrina470, s-a sustinut ca, desi nu este prevazut expres, implicit legiuitorul a inteles sa incrimineze si tentativa variantei agravate a aceleiasi infractiuni intentionate. Alti autori471 considera insa ca aceasta idee este discutabila, deoarece legea penala este de stricta interpretare, iar principiul legalitatii se opune extinderii incriminarii pe cale de interpretare. Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri se consuma in momentul in care executarea a fost dusa pana la capat si s-au produs urmarea imediata si rezultatul vatamator, care a contribuit la crearea acestei urmari. Epuizarea are loc atunci cand fapta a luat forma unei infractiuni continuate si se sfarseste la data realizarii ultimei actiuni. Sanctiuni. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri in varianta sa simpla se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani, iar in varianta sa atenuata se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
254

In varianta agravata comuna, maximul pedepselor prevazute in alin. (1) si (2) se majoreaza cu un an. Tentativa infractiunii prevazute in alin. (1) se pedepseste. Persoana juridica se sanctioneaza pentru comiterea faptelor prevazute in art. 242 C. pen. cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in temeiul art. 71l alin. (2) C. pen. Top of the Document
IV. 1. Infractiuni care aduc atingere unor activitti de interes public sau altor activitti reglementate de lege: 1 Infractiuni de serviciu sau n legtur cu serviciul: I-abuzul n serviciu contra intereselor persoanelor, II-abuzul n serviciu contra intereselor publice, III-neglijenta n serviciu, IV-purtarea abuziv, V-luarea de mit, VI-darea de mit, VII-primirea de foloase necuvenite, VIII-traficul de influent.

1. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat si apararea intereselor legale ale persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau functionarilor. Obiectul material. De regula, obiectul material lipseste la infractiunile de abuz in serviciu. Daca insa actiunea care constituie elemental material s-a exercitat asupra unui lucru (de ex.: confiscarea abuziva a unui lucru, redactarea defectuoasa a unui inscris), in aceasta situatie exists un obiect material al infractiunii493. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat un functionar public sau functionar. Asadar, la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor subiectul activ nemijlocit este calificat. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).
255

Autoritatile publice sunt cele prevazute in Titlul III din Constitutia Romaniei, iar institutiile publice sunt, in principiu, calificate astfel prin actele normative ce le reglementeaza activitatea. In lipsa unei definitii legale in acest sens, prin sintagma ,,alte persoane juridice de interes public" se intelege494 orice persoana juridica indiferent de forma de organizare asociatii, fundatii, sindicate etc. - indiferent de felul proprietatii pe care se intemeiaza si indiferent daca sunt guvernamentale sau neguvernamentale, daca, prin actul constitutiv legal aprobat, sunt destinate a organiza sau a servi o colectivitate mare de oameni, o multime de oameni, fie din intreaga tara, fie dintr-o zona sau imitate administrativteritoriala, fie dintr-un domeniu de activitate dintr-o anumita profesie. Nu pot fi considerate ,,alte persoane juridice de interes public" acele persoane juridice care au un caracter inchis, infiintate doar pentru satisfacerea unor interese ale unui grup restrans de oameni, asociati, salariati, colaboratori si care urmaresc un profit. Spre exemplu, o societate comerciala care are ca obiect de activitate comertul avand ca partener alte persoane juridice nu putem spune ca aceasta este o persoana juridica de interes public chiar daca bunurile pe care aceasta persoana juridica le desface ajung la populatie495. Dupa alti autori4 , se considera ca legiuitorul a intentionat ca prin expresia institutiile sau alte persoane juridice de interes public sa le nominalizeze pe cele infiintate de persoanele fizice sau juridice pentru satisfacerea unor interese publice, facand parte dintre acestea partidele politice, organizatiile sindicale, patronale sau profesionale. Sintagma serviciile de interes public este mai putin delimitabila decat celelalte, incluzand regiile autonome si companiile nationale create prin reorganizarea unor regii, cum ar fi: Posta Romana, CONEL, SNCFR si ROMTELECOM. Categoria societatilor care desfasoara servicii de interes public este insa mult mai ampla, incluzand societatile de transport, termoficare, distribuirea apei, prestarea serviciilor medicale etc. Multe dintre acestea nu provin din fostele regii, au capital privat si potential economic redus, insa nu pot fi separate de anterioarele societati numai pe criteriul interesului public. Aceasta notiune nu este definita in Codul penal, in titlul VIII intitulat ,,Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala", ea nu poate fi asimilata nici cu termenul public definit in art. 145 C. pen., intrucat nicio notiune nu se poate defini prin ea insasi. Pe de alta parte, este evident faptul ca notiunea public din dreptul penal a primit un inteles mai larg decat eel specific dreptului constitutional, desi pe parcursul catorva ani s-a considerat in mod eronat ca ele sunt identice497. In dreptul penal, termenul de functionar public are un inteles mai larg decat in alte ramuri de drept (ex.: dreptul administrativ), fapt ce se justified prin nevoia de a se realiza in mod corespunzator ocrotirea intereselor sociale prin mijloace de drept penal. In doctrina498, s-a subliniat ca sunt asimilati functionarilor publici si cei care indeplinesc ,,in fapt" o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept public cu conditia ca unitatea de drept public sa aiba stiinta de acest lucru. Aceeasi solutie se impune in aceasta conceptie si in situatia in care functionarul public este angajat cu
256

incalcarea dispozitiilor legale (de ex.: nu are studiile necesare) ori urmeaza a fi investit, fiind pe cale de a fi angajat (de ex.: cei aflati in termenul de incercare). In raport cu noile prevederi in materie499, in cazul functionarului public, reputatul profesor George Antoniu500 opineaza, in mod just, ca ar fi admisibila (in continuare) o raspundere penala si a functionarului public ,,de fapt", deoarece sunt prejudiciate interesele generale, ocrotite mai putin eficient decat in cazul celor individuale. Prin urmare, severitatea legii trebuie sa fie mai mare. In aceasta conceptie, insa, se sustine, pe drept cuvant, ca n-ar putea fi conceput sa existe un functionar privat ,,de fapt", adica o persoana care sa exercite in fapt o insarcinare in cadrul unei unitati private fara stirea si aprobarea patronului si totusi sa raspunda ca functionar. O asemenea persoana, daca ar exista si daca a produs pagube patronului sau tertilor, va raspunde potrivit legii civile. Definitiile legale date functionarului public si functionarului, in noul Cod penal, sunt vadit superioare celor in vigoare, intre acestea nemaifiind o relatie de la parte la intreg. In aceasta reglementare cele doua notiuni se deosebesc, in esenta, prin beneficiarul insarcinarii acestor persoane (autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de drept public, in ceea ce priveste functionarul public, respectiv o persoana juridica de drept privat, in ceea ce priveste functionarul) si prin natura insarcinarii pe care o exercita501. Nu poate fi considerat insa functionar public persoana care, in mod sporadic, tine locul unuia dintre acestia fara consimtamantul organelor de conducere caci intr-o asemenea situatie, nu exista un raport de serviciu intre aceasta persoana si unitatea in care activeaza502. Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la savarsirea abuzului in serviciu. Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta calitate ceruta de lege pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate concomitenta la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor chiar daca in concret agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei fapte penale. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea de functionar public sau functionar. Cu alte cuvinte, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este imputabil participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea ceruta de lege pentru autor. In acest caz, nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personale de functionar public sau functionar la ceilalti participanti, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit503. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 246 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime.
257

Prin ,,functionar", in sensul legii penale, se intelege functionarul public, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele la care se refera art. 145 C. pen. Aceasta norma explicativa a fost considerate504 drept incorecta din punct de vedere al logicii formale, deoarece sub aceeasi denumire include doua realitati antinomice: pe aceea de functionar public si pe aceea de functionar privat, fiecare producand consecinte juridice diferite. In realitate, posibilitatea de a inscrie doua notiuni sub un numitor comun n-are nicio valoare cognitiva daca notiunile sunt antinomice. Societatile comerciale private, chiar daca se afla in serviciul publicului, detin, folosesc, emit inscrisuri private si nu inscrisuri oficiale. In acest sens sunt si prevederile Codului comercial, potrivit carora, toate actele si celelalte documente emise de catre un comerciant sunt considerate ,,inscrisuri sub semnatura privata", indiferent de persoana juridica de la care emana - fie ea chiar si de interes public505. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special al acestei infractiuni este persoana careia i s-a cauzat o vatamare a intereselor legale. Nefiind circumstantiat de text, subiect pasiv poate fi oricine, chiar si un coleg al subiectului activ din cadrul aceluiasi serviciu. Subiectul pasiv general este statul, ca titular al relatiilor sociale referitoare la interesele publice si al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public, valoare careia i se aduce atingere prin savarsirea abuzului. Latura obiectiva Elementul material al incriminarii consta alternativ intr-o inactiune (omisiune) sau intr-o actiune (comisiune) si anume: fie neindeplinirea unui act, fie indeplinirea actului in mod defectuos. Termenul de ,,act" este folosit in continutul normei de incriminare in intelesul de operatie care trebuie efectuata de functionarul public sau privat potrivit solicitarii facute de o persoana si conform atributiilor acestora de serviciu. Solicitarea adresata subiectului activ nemijlocit poate privi constatarea unui act juridic (de ex.: constatarea unei manifestari de vointa privind crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui drept sau obligatii), ori intocmirea sau confirmarea unui inscris privind un act juridic; ori efectuarea unei constatari cu efecte juridice sau executarea unei hotarari si alte operatii date in competenta unui serviciu al persoanelor juridice de drept public sau privat506. Prin expresia ,,nu indeplineste un act" se intelege omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sa fie indeplinit in virtutea indatoririlor de serviciu, adica a unui act a carui indeplinire cadea in sarcina functionarului public sau functionarului potrivit normelor care reglementeaza activitatea acestora, ori care sunt inerente acelui serviciu. Neindeplinirea unui act poate sa constea si in lasarea in nelucrare a unui act inceput si care trebuia sa fie desavarsit sau in refuzul nejustificat de a da urmare ordinelor sau
258

cererilor primite, ori in alte ramaneri in pasivitate contrare indatoririlor. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala507. Prin expresia ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" se intelege indeplinirea facuta altfel decat se cuvenea sa fie efectuata, adica in alte conditii decat prevede legea. Defectuozitatea in indeplinire poate privi continutul, forma sau intinderea indeplinirii, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc. Expresiile ,,nu indeplineste un act" si ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" sunt expresii sintetice care includ numeroase situatii ca: violarea sau nerespectarea obligatiilor impuse prin dispozitii legale, depasirea atributiilor de serviciu, folosirea abuziva a atributiilor de serviciu. Cerinta esentiala: Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea de a indeplini un act sau comisiunea indeplinirii actului in mod defectuos sa fie savarsita de un functionar public sau un functionar in exercitiul atributiilor sale. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediata. Pentru ca neindeplinirea unui act sau indeplinirea lui in mod defectuos de catre un functionar public sau un functionar, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, sa intregeasca latura obiectiva a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca fapta omisiva sau comisiva sa aiba ca urmare imediata cauzarea unei vatamari a intereselor legale ale unei persoane. Cauzarea vatamarii constituie expresia materiala a atingerii aduse bunului mers al activitatii serviciului respectiv. Termenul ,,interes" este folosit in textul art. 246 C. pen., in intelesul lui uzual de ,,dorinta de a satisface anumite nevoi", ,,preocupare de a obtine un avantaj", ,,actiune de a acoperi unele trebuinte", ,,folos", ,,profit". Prin expresia ,,interes legal" se intelege acel interes care este ocrotit sau garantat printr-o dispozitie normativa. Prin ,,vatamare" se intelege atingerea de orice fel: fizica, morala sau materiala (art. 24 C. proc. pen.), adusa intereselor legale ale unei persoane. Dar, pentru ca fapta sa aiba gradul de pericol social al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca vatamarea sa prezinte o anumita gravitate, sa constituie violarea unui drept al persoanei (art. 18 C. pen. combinat cu art. 1 C. pen.). In lipsa acestei sravitati, fapta poate atrage sanctiuni disciplinare sau administrative, dar nu penale5 . Abuzul in serviciu, prin transferarea ilegala a unor angajati in locuri de munca unde nu puteau fi incadrati si refuzul de a-i reintegra in vechiul lor loc de munca dispusa prin hotarari civile executorii, constituie fapte de natura a cauza suferinte morale persoanelor vatamate, in principal ca urmare a lipsei locului de munca si a purtarii proceselor timp de doi ani, implicand deplasari repetate in alte localitati si stresul inerent. Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz in serviciu la plata unor daune morale este justificata 09.
259

Exista infractiunea examinata si in cazul refuzului nejustificat al unui ofiter de politie de a restitui permisul de conducere partii vatamate, asa cum s-a dispus prin hotararea judecatoreasca definitive de anulare a procesului verbal de contraventie prin care se ridicase acel permis de conducere51 sau daca ospatarul de la un restaurant vinde bere si mici cu suprapret511. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata este necesar sa existe si in genere, aceasta rezulta din insasi materialitatea faptei {ex re)5U. Latura subiectiva Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si anume intentia directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a efectuat actiunea sa ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acelei actiuni sau inactiuni se cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane si a urmarit acest rezultat (intentie directa), sau a acceptat producerea lui (intentie indirecta). Forma de vinovatie specifics acestei infractiuni rezulta si din sintagma ,,cu stiinta" care presupune intentia si in cazul modalitatii omisive a abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor. Cand prin inactiunea sau actiunea savarsita din culpa s-a adus intereselor legale ale unor persoane o vatamare importanta, fapta constituie infractiunea de neglijenta in serviciu (art. 249 C. pen.). Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei. Forme. Sanctiuni Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune care se poate savarsi atat prin actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin inactiune (neindeplinirea unui act). Datorita urmarii imediate care trebuie sa constea in vatamarea intereselor legale ale unei persoane, aceasta fapta mai poate fi caracterizata si ca o infractiune de dauna. In practica judiciara513 s-a stabilit, in mod just, ca abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice infractiune. Actele preparatorii la aceasta infractiune sunt posibile, dar nu sunt incriminate. La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata. Indatorirea de a face un act poate fi imediata ori poate fi supusa unui termen. In ambele cazuri infractiunea se consuma instantaneu fie la data neindeplinirii actului, fie la data expirarii termenului pentru efectuarea lui. In modalitatea omisiva, infractiunea se consuma in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie efectuat.
260

Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca este comis de un functionar public si cu cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani, daca este comis de un functionar. Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie514, cu modificarile si completarile ulterioare, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani515. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este, dupa caz, amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia prevazuta in 132 din Legea nr. 78/2000. Top of the Document 2. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor publice il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu corectitudine a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionarii acestora. Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanelor juridice de drept public sau privat. Obiectul material, de regula, lipseste la aceasta fapta penala. Daca insa actiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru (de ex., produse sau materii prime care, datorita unui abuz in serviciu, nu au fost predate unitatii beneficiare), intr-o asemenea situatie exists obiect material al infractiunii Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat o persoana calificata si anume: un functionar public sau un functionar privat530. Prin urmare, instigatori sau complici pot fi orice alte persoane. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 248 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Exista si opinia531, ramasa izolata, potrivit careia subiect activ nemijlocit al abuzului in serviciu contra intereselor publice nu poate fi decat un functionar public deoarece aceasta infractiune are ca obiect de ocrotire relatiile sociale privitoare la bunul mers al unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen.
261

Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special este persoana juridica (de drept public sau privat) careia i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea subiectului activ. Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public. Latura obiectiva Elemental material consta fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune (comisiune) si anume: neindeplinirea unui act sau indeplinirea actului in mod defectuos . Pentru existenta infractiunii nu prezinta importanta daca autorul si-a incalcat una sau mai multe indatoriri de serviciu, ori daca si le-a incalcat total sau numai partial. Instanta suprema a stabilit ca, retinandu-se infractiunea de fals intelectual caracterizat, potrivit art. 289 C. pen., prin calitatea de functionar a subiectului activ si prin comiterea faptei in exercitiul atributiilor de serviciu, nu se poate retine si infractiunea de abuz in serviciu prevazuta in art. 248 C. pen., nici in conditiile concursului real si nici in cele ale concursului ideal de infractiuni533. Cerinta esentiala. Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea de a indeplini un act sau indeplinirea actului in mod defectuos sa fie savarsita de un functionar public sau functionar in exercitiul atributiilor sale. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediatd in cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice consta intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unei persoane juridice (de drept public sau de drept privat) ori intr-o paguba pricinuita patrimoniului acesteia. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este suficienta producerea uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative. In ipoteza in care printr-o activitate ilicita unica se produc ambele urmari prevazute in continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari), iar de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Termenul ,,tulburare" implica orice fel de atingere adusa bunului mers al unei persoane juridice (de drept public sau de drept privat), adica regulatei si eficientei sale functionari. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este necesar ca tulburarea sa fie ,,insemnata", adica de oarecare proportii. Fapta prin care s-a produs o tulburare neinsemnata poate constitui o abatere disciplinara care atrage sanctiuni disciplinare, nu penale5 4. Constatarea ca, in cazul concret dedus judecatii, s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unei persoane juridice este atributul exclusiv al instantei de judecata, care va stabili existenta acestui element al continutului infractiunii din ansamblul
262

probelor efectuate, fara a fi obligate sa isi insuseasca punctul de vedere al partii civile535. De asemenea, este necesar a se stabili si a se motiva concret in ce consta tulburarea insemnata adusa bunului mers al persoanei juridice536. Paguba pricinuita patrimoniului unei persoanei juridice trebuie sa fie efectiva si certa. Fapta directorului general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul local care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, incheie in numele acestei societati contracte, cu nerespectarea prevederilor legale si a hotararii adunarii generate a actionarilor, si prin aceasta cauzeaza o paguba patrimoniului societatii intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen.537 In cazul unui concurs de infractiuni, la caracterizarea juridica a faptelor este necesar sa se tina seama de urmarile pe care le-a avut fiecare fapta in parte, nefiind posibil ca incadrarea sa se faca in raport de suma prejudiciilor produse prin intreaga activitate infractionala a inculpatului538. Instanta suprema53 a decis ca acordarea de credite cu incalcarea normelor de creditare, de catre un functionar al unei banci cu capital privat, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta in art. 246 C. pen. si nu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta in art. 248 C. pen., intrucat bancile cu capital privat sunt persoane juridice de drept privat, iar activitatea abuziva a faptuitorului a cauzat o vatamare a intereselor legitime ale actionarilor bancii private si nu unei unitati publice sau de interes public. Daca prin activitatea ilicita a subiectului activ s-au pricinuit consecinte deosebit de grave, fapta acestuia va fi incadrata in dispozitiile din art. 2481 C. pen. referitoare la abuzul in serviciu in forma calificata. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata este necesar sa existe si in principiu, aceasta rezulta din insasi materialitatea faptei {ex re)540. Latura subiectiva Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si anume intentia (directa sau indirecta). Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a efectuat actiunea sa, ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acesteia se cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei persoane juridice sau o paguba patrimoniului acesteia, rezultat pe care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat (intentie indirecta). Sintagma ,,cu stiinta" reflects intentia, ca forma a vinovatiei in cazul acestei infractiuni si in ipoteza in care fapta analizata este omisiva. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice nu intereseaza, de regula, nici mobilul, nici scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea lor este necesara intotdeauna pentru individualizarea pedepsei.
263

Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 248 C. pen. constituie o alta infractiune si anume neglijenta in serviciu, daca sunt intrunite si celelalte conditii de incriminare aratate in art. 249 C. pen. Forme. Sanctiuni Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate savarsi atat prin actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin inactiune (neindeplinirea unui act) si are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice infractiune541. Actelepregdtitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate. La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata. Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Abuzul in serviciu contra intereselor publice fund o infractiune instantanee se consuma in momentul in care s-a savarsit actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie efectuat. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate comite si in mod continuat caz in care vom avea si un moment al epuizarii care va interveni la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni abuzive, data de la care se vor produce toate consecintele juridice ale faptei concrete comisa de agent (de ex., legea aplicabila, incidenta unui act de elements, termenul de prescriptie al raspunderii penale, varsta subiectului activ pentru a se stabili daca raspunde sau nu penal etc.). Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, daca este comis de un functionar public, iar daca este comis de un functionar, maximul special se reduce cu o treime. Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie542, cu modificarile si completarile ulterioare, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani543. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este, dupa caz, amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia prevazuta in 132 din Legea nr. 78/2000. Top of the Document 3. NEGLIJENTA IN SERVICIU Obiectul ocrotirii penale
264

Obiectul juridic special al infractiunii de neglijenta in serviciu il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele generate a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu corectitudine si atentie a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionari si fara apararea intereselor legale ale persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau functionarilor. Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanelor juridice de drept public sau privat. Obiectul material la infractiunea de neglijenta in serviciu, de regula, lipseste. Daca insa actiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru, de ex.: redactarea defectuoasa a unui inscris, neglijenta in intretinerea unor bunuri (aparate, masini, animale etc.), in astfel de situatii exista un obiect material al infractiunii.

Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat p persoana calificata, si anume, un functionar public sau un functional"551. In cazul cand aceeasi atributiune cade in sarcina mai multor functionari publici, va fi autor acel caruia i s-a repartizat efectuarea actului sau a operatiei respective, iar in lipsa unor repartizari, autor va fi functionarul public care a omis sa faca repartizarea. La savarsirea infractiunii este posibila participarea cu intentie a unor alti subiecti activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C. pen.), situatie in care acestia vor raspunde insa, dupa caz, potrivit dispozitiilor din art. 246 sau 248 C. pen. Daca fapta a produs atat urmarea pe care o implica infractiunea prevazuta in art. 273 alin. (1) C. pen., cat si una dintre urmarile prevazute in art. 249 C. pen., se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni552. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special este persoana juridica de drept public careia i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea subiectului activ. Subiect pasiv special este, de asemenea, si persoana careia i s-a cauzat o vatamare importanta a intereselor legale. Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public. Latura obiectiva
265

Elementul material consta intr-o incalcare culpabila a indatoririlor de serviciu de catre un functionar public. Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar public potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv, ori care sunt inerente naturii acelui serviciu. Respectarea acestor norme de catre functionarii publici constituie, pentru acestia, o obligatie de serviciu553. Normele care reglementeaza activitatea de serviciu sunt foarte variate si pot fi prevazute in legi, ordonante de urgenta, ordonante si hotarari de Guvern, ordine si instructiuni ale ministrilor sau secretarilor de stat, statute si regulamente de organizare si functionare, fisa postului ocupat de subiectul activ nemijlocit etc. De asemenea, ordinul sau dispozitia legala a organului ierarhic superior se converteste in indatorire de serviciu pentru functionarul public caruia ii este adresat ordinul sau dispozitia respective, astfel incat nerespectarea ei din culpa angajeaza raspunderea penala pentru infractiunea de neglijenta in serviciu554. Prin ,,incalcarea" indatoririlor de serviciu se intelege nesocotirea, violarea, nerespectarea, neobservarea unei sarcini impuse de serviciu. Aceasta incalcare poate fi realizata alternativ fie prin neindeplinirea unei indatoriri de serviciu, fie prin indeplinirea defectuoasa a acesteia. Asadar, elemental material al infractiunii de neglijenta in serviciu consta alternativ, fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune (comisiune). Prin ,,neindeplinire" a unei indatoriri de serviciu se intelege omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sa fie indeplinit. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala, poate privi unul sau mai multe acte, una sau mai multe indatoriri de serviciu. Prin ,,indeplinire defectuoasa" a unei indatoriri de serviciu se intelege indeplinirea altfel decat se cuvenea sa fie efectuata. Indeplinirea defectuoasa poate privi continutul, forma sau intinderea indatoririi, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc. Fapta politistului, insarcinat cu evidenta proceselor-verbale de contraventie si valorificarea lor prin dare in plata, de a nu-si indeplini timp de peste un an aceasta obligatie, cu urmarea ca amenzi contraventionale de peste 150 milioane lei s-au prescris, constituie infractiunea de neglijenta in serviciu, prevederile art. 18 1 C. pen. nefiind incidente intr-un atare caz5 . Cerinta esentiala. Incalcarea culpabila a indatoririlor de serviciu de catre un functionar public sau functionar trebuie sa fie comisa in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Urmarea imediata, in varianta de tip a incriminarii, consta intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unei persoane juridice de drept public ori intr-o paguba pricinuita patrimoniului acesteia sau intr-o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane. Pentru existenta infractiunii de neglijenta in serviciu este suficienta producerea uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative. In ipoteza in care printr-o activitate ilicita unica se produc mai multe urmari din cele prevazute in
266

continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari), iar de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Termenul ,,tulburare" si expresia ,,tulburare insemnata" au acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comentariului elementului material al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, iar termenii ,,interes", ,,vatamare" si expresia ,,interes legal" au acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comentariului elementului material al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Sintagma ,,vatamari importante" intereselor legale ale unei persoane implica o limitare in sensul ca legiuitorul a inteles sa restranga sfera de incidents a incriminarii si deci campul de aplicare a sanctiunilor penale in materia faptelor de neglijenta in serviciu, lasand faptele lipsite de caracter grav sub incidenta sanctiunilor disciplinare sau administrative 56. In varianta agravata a infractiunii de neglijenta in serviciu, urmarea imediata consta in producerea de consecinte deosebit de grave557 in dauna unei persoane juridice de drept public. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si sa fie dovedita. Instanta suprema a decis ca neindeplinirea corespunzatoare de catre functionar, timp de un an si jumatate, a obligatiei sale de serviciu de a efectua periodic controlul gestiunilor din unitate se afla in raport de cauzalitate cu insusirea banilor de catre casierul gestionar care, in cazul unor controale corespunzatoare efectuate la timp, nu ar fi avut posibilitatea sa delapideze, in mod repetat si sistematic, importante sume de bani. Prejudiciul, in atare situatie, fiind produs datorita concursului dintre culpa functionarului cu atributii de control si fapta delapidatorului, ambii sunt tinuti sa raspunda solidar pentru acoperirea acestuia5 . Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Fapta de incalcare a unei indatoriri de serviciu constituie fapta penala prevazuta in art. 249 C. pen., atunci cand este savarsita din culpa. Exista, in principiu, culpa atunci cand ramanand intr-o atitudine pasiva (neindeplinirea indatoririi) sau comportandu-se neatent (indeplinire defectuoasa) faptuitorul ar fi trebuit si ar fi putut sa prevada ca prin aceasta se aduce o atingere bunului mers al activitatii persoanei juridice de drept public respective si deci sa evite acest rezultat daca ar fi fost mai prevazator559. In legatura cu posibilitatea de prevedere, in doctrina560 s-a opinat, pe drept cuvant, ca aceasta nu trebuie apreciata in raport cu o unitate de masura abstracts cum este aceea a ,,bunului gospodar" sau a ,,omului mijlociu", ci in raport de imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, precum si de persoana faptuitorului. Forme. Sanctiuni Forme. Neglijenta in serviciu poate fi savarsita atat prin activitati comisive, cat si prin atitudini omisive.
267

Fiind o infractiune de culpa, actele preparatorii si tentativa nu sunt posibile. Consumarea acestei infractiuni instantanee intervine in momentul cand s-a savarsit actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie effectual Sanctiuni. In varianta tip, neglijenta in serviciu se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. Top of the Document

268

4. PURTAREA ABUZIVA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al purtarii abuzive consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea unei comportari corecte si cuviincioase din partea functionarilor publici in efectuarea activitatii persoanelor juridice de drept public si fara punerea la adapost a demnitatii persoanelor impotriva atitudinilor jignitoare ori a actelor de violenta savarsjte de functionarii publici. Obiectul material. In varianta tip si cea prevazuta in alin. (2) obiectul material lipseste. In celelalte variante agravate insa exista un obiect material si anume corpul victimei sau obiectele apartinand acesteia. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de purtare abuziva este calificat si poate fi numai un functionar public. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege once persoana care exercita pennanent sau temporar, cu once titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public)56 . Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 250 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Subiect activ al purtarii abuzive poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Fapta poate fi comisa de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv, la savarsirea purtarii abuzive. La savarsirea acestei infractiuni pot participa insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti activi nu este necesara calitatea de functionar public. Cu alte cuvinte, infractiunea de purtare abuziva este imputabila participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea de functionar public. In acest caz, nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personate de functionar public la ceilalti participanti, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit562. Subiect pasiv al infractiunii de purtare abuziva este autoritatea publica, institutia publica sau o alta persoana juridica de drept public a carei activitate a fost tulburata prin fapta fiinctionarului public. Acesta este, de asemenea, persoana careia i s-au adresat expresiile jignitoare, a suferit lovirile ori alte violente sau careiaj-a fost vatamata integritatea corporala sau sanatatea. In ipoteza in care victima actelor de purtare abuziva avea calitatea de functionar public care indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat si se afla in
269

exercitiul functiei (sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiei) actele de purtare abuziva constituie infractiunea de ultraj, daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute in art. 239 C. pen.563 Latura obiectiva Elemental material. In varianta tip a incriminarii elementul material consta in intrebuintarea de expresii jignitoare, iar in variantele agravate acesta consta in actiunea de amenintare, de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau de vatamare corporala grava. Termenul ,,expresii jignitoare" are o acceptiune larga. Prin acest termen se intelege orice atingere adusa onoarei ori reputatiei unei persoane, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura si folosirea de cuvinte care fara a fi insultatoare exprima o desconsiderare si sunt de natura sa atinga demnitatea unei persoane, cum sunt cuvintele de ocara sau umilitoare564 Persoana careia i s-au adresat cuvinte insultatoare trebuie sa fie prezenta in momentul cand i se adreseaza asemenea cuvinte, altfel fapta nu constituie infractiunea de purtare abuziva565 Termenul ,,amenintare" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comen-tariului faptei prevazute in art. 193 C. pen. Expresia ,,lovirea sau alte violente" corespunde denumirii infractiunii prevazute in art. 180 C. pen. si are implicit continutul acestei fapte penale. Este vorba, deci, de actiunea de lovire sau de efectuare a altei violente asupra corpului unei persoane, cauzatoare de suferinte fizice. Cand o asemenea fapta este savarsita de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu, fapta de lovire sau alte violente este absorbita in infractiunea de purtare abuziva. Termenul ,,violenta" are insa o sfera mai larga decat cea din dispozitia art. 180 C. pen., intelegandu-se si violentele comise asupra obiectelor apartinand unei persoane (ex.: imbrancirea unei persoane in asa fel incat i-au cazut ochelarii si s-au spart sau i s-a descusut haina; ruperea unei petitii si aruncarea ei in fata celui tratat abuziv)566. In ipoteza in care prin actiunea faptuitorului se vor pricinui subiectului pasiv vatamari mai grave decat cele prevazute in art. 180 C. pen., fapta va fi incadrata in una din variantele calificate ale infractiunii de purtare abuziva in raport de gravitatea urmarilor produse. Daca o persoana comite in concret una sau mai multe din faptele prevazute in art. 250 C. pen., fapta acesteia se va incadra in acea varianta agravata care prevede pedeapsa cea mai aspra, intrucat formele mai putin grave sau simple se absorb in cele agravate. Cu alte cuvinte, intr-o astfel de situatie nu vor fi aplicabile regulile concursului de infractiuni, fapta ramanand unica. Savarsirea unor acte de violenta impotriva unei persoane de catre seful postului de politie, pentru motivul ca nu s-a prezentat la chemarile anterioare pentru a fi cercetat intr-o cauza aflata in curs de urmarire penala, constituie infractiunea de purtare abuziva si in cazul in care este savarsita intr-o zi nelucratoare567.
270

Cerinta esentiald. Pentru ca actiunea sa constituie elementul material al infractiunii de purtare abuziva, aceasta trebuie sa fie comisa de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediata. In varianta tip a incriminarii, savarsirea oricareia din actiunile care constituie elementul material al infractiunii de purtare abuziva are ca urmare imediata crearea unei stari care aduce atingere prestigiului si deci bunei desfasurari a activitatii persoanei juridice de drept public in care functionarul public isi exercita atributiile, precum si demnitatii persoanei impotriva careia a fost indreptata actiunea. In cazul lovirilor sau altor violente, al vatamarii corporale sau al vatamarii corporale grave, urmarea consta si intr-o vatamare materials adusa persoanei tratata abuziv. Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta implicit din savarsirea faptei (ex re). In cazul cand elementul material consta in loviri sau violente ori in vatamari corporale simple sau grave legatura cauzala intre actiune si leziunile produse va trebui sa fie dovedita. Latura subiectiva Forma de vinovatie specified acestei infractiuni este intentia. Aceasta inseamna ca infractorul cu vointa a proferat expresii jignitoare sau a recurs la loviri ori alte violente sau la vatamari corporale, a prevazut ca actiunea sa este de natura sa aduca atingere demnitatii sau sa cauzeze vreo vatamare victimei si, implicit, sa puna intr-o lumina defavorabila activitatea unitatii publice in serviciul careia s-a comis fapta, rezultat pe care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat (intentie indirecta). Pentru existenta infractiunii de purtare abuziva nu intereseaza nici mobilul, nici scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea lor de catre organul judiciar este utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea pedepsei. Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 250 C. pen. nu se pedepseste. Forme. Sanctiuni Forme. Purtarea abuziva este o infractiune de actiune (comisiva) si momentana, instantanee. Actelepreparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Consumarea are loc in momentul in care s-au intrebuintat expresiile jignitoare ori s-a recurs la alte violente sau vatamari corporale si s-a produs urmarea imediata. In caz de repetare fata de aceeasi persoana a atitudinii abuzive, fapta va capata forma infractiunii continuate si se va epuiza la data comiterii ultimei actiuni incriminate. Aceasta solutie este corecta numai in masura in care intre actiunile incriminate exista o oarecare durata de timp. Daca intre aceste acte ilicite intervalele de timp sunt foarte
271

scurte sau daca sunt comise in aceeasi imprejurare vom avea o unitate naturala de infractiune sub forma infractiunii simple cu pluralitate de acte contextuale. Situatia se schimba daca actiunea incriminata se realizeaza impotriva mai multor persoane. In aceasta ipoteza vor fi tot atatea infractiuni cate persoane vatamate sunt, adica o pluralitate de fapte penale sub forma concursului de infractiuni568. De asemenea, vor fi incidente regulile de la concursul de infractiuni atunci cand cu ocazia comiterii purtarii abuzive se cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane (art. 246 C. pen.) ori se ingradesc anumite drepturi ale unui cetatean (art. 247,0. pen.)569. Sanctiuni. In varianta tip, purtarea abuziva se pedepseste cu inchisoare de la o lunS la un an sau cu amends. In varianta prevSzutS la alin. (2), pedeapsa aplicabilS persoanei fizice este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar in ipoteza de incriminare de la alin. (3), aceasta este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Daca purtarea abuziva consta intr-o vatamare corporals a subiectului pasiv, pedeapsa prevazuta de lege pentru persoana fizicS este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani, iar daca se realizeazS printr-o vatamare gravS a acelei persoane, pedeapsa va fi inchisoarea de la 3 la 12 ani. Daca purtarea abuziva este comisa de un functionar, maximul pedepselor prevazute in art. 250 C. pen. se reduce cu o treime. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, in cazul savarsirii infractiunii de purtarea abuziva, in toate ipotezele sale de incriminare, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei, iar pentru ipoteza prevazuta in alin. (5), amenda va fi de la 10.000 lei la 900.000 lei. Top of the Document 5. LUAREA DE MITA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al luarii de mita consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice, a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici, a functionarilor, a persoanelor care exercita o functie de interes public si a altor persoane prevazute in art. 1 si 81 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie577, cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, prin aceasta incriminare sunt protejate bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele legale ale persoanelor particulare. Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune in literatura juridica penala sau conturat trei opinii contradictorii.
272

Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie578, il constituie mita, adica banii sau alte foloase care nu i se cuvin faptuitorului. Intr-o alta parere579 s-a sustinut ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul material. Totusi, atunci cand autorul a efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acest act priveste un obiect material acesta va fi in acelasi timp si obiect material al infractiunii (de ex., un functionar postal care acorda prioritate in remiterea coletelor celor care ii ofera mita). De asemenea, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.: repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii. Alti autori sustin expres5 sau implicit581 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca luarea de mita nu are obiect material. Profesorul Vasile Dobrinoiu582 sustine ca sumele de bani ori foloasele respective, atunci cand constau in bunuri corporale, nu constituie decat ,,lucruri dobandite prin savarsirea infractiunii", in sensul art. 118 lit. d) C. pen. si ca prima opinie confunda obiectul material al infractiunii de luare de mita cu obiectul mitei. Cu privire la opinia exprimata in lucrarea Explicatii teoretice, se considers ca actele efectuate de autor nu sunt tipice infractiunii de luare de mita, pentru a se putea afirma ca bunurile asupra carora poarta materialitatea lor constituie obiectul material al infractiunii, ci tipice sunt faptele de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere a promisiunii. Or, numai daca acestea ar purta asupra unui bun s-ar putea jmne in discutie ca acesta sa fie obiect material al infractiunii de luare de mita. In completarea acestui punct de vedere, se mai face precizarea583 in doctrina ca efectuarea actului constituie scopul savarsirii actiunii, scop de a carui realizare nici nu este conditional existenta infractiunii de luare de mita. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni, indiferent de ipoteza de incriminare la care ne raportam, este calificat si nu poate fi decat un functionar public584 sau un functionar sau una din persoanele aratate in art. 1, 8 si 8x din Legea nr. 78/2000. In varianta agravata prevazuta in art. 254 alin. (2) C. pen. si art. 7 din Legea nr. 78/2000, subiect activ nemijlocit nu poate fi decat un functionar cu atributii de control sau o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor. Prin sintagma ,,atributii de control" se intelege o activitate complexa de verificare permanenta sau inopinanta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea in domeniul respectiv spre a preintampina sau a lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activitatea585. Exercitarea de ,,atributii de control" presupune examinarea sau analiza permanenta ori periodica a unei activitati sau situatii, in vederea urmaririi evolutiei acesteia sau luarii de masuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau inregistrare a unei
273

realitati586. In raport cu aceste criterii, seful de tren, in exercitarea indatoririi de a ,,verifica si emite legitimatiile de calatorie in tren", nu are ,,atributii de control" in sensul agravantei prevazute in art. 254 alin. (2) din Codul penal, incat nu poate fi subiect al infractiunii de luare de mita in aceasta. Directorul general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul local are calitatea de functionar cu atributii de control in sensul art. 254 alin. (2) C. pen. si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita in forma agravata587. Luarea de mita savarsita de un inspector din cadrul oficiului de protectie a consumatorului, prin primirea de foloase de la patronii unor societati comerciale, in scopul de a nu aplica amenzi contraventionale pentru neregulile constatate, se incadreaza in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece faptuitorul a savarsit infractiunea in calitatea sa de functionar cu atributii de control58 . ,,Persoana care potrivit legii are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor", potrivit art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, este acea persoana anume prevazuta in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia. ,,Persoanele care au ca atributii constatarea, urmarirea sau judecarea infractiunilor" sunt cele prevazute in Codul de procedure penala. Infractiunea de luare de mita se mai poate comite si de catre una dintre persoanele aratate in art. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea infractiunilor de coruptie, si anume: - care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice; - care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici; - care exercita atributii de control, potrivit legii; - care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta; - care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale; - care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;
274

alte persoane fizice decat cele prevazute mai sus, in conditiile prevazute

de lege. Categoriile de persoane prevazute in art. 1 din Legea nr. 78/2000 sunt obligate, in temeiul art. 2 din acelasi act normativ, sa indeplineasca indatoririle ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau insarcinarilor incredintate, cu respectarea stricta a legilor si a normelor de conduita profesionala, si sa asigure ocrotirea si realizarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile ori insarcinarile primite, pentru dobandirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Mai pot fi autori ai infractiunii de luare de mita, potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000, managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control la societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti economici. Luarea de mita (coruptia pasiva) mai poate fi comisa, potrivit art. 81 din Legea nr. 78/2000, de una din urmatoarele categorii de persoane: a) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte; b) membrii adunarilor parlamentare ale organizatiilor intemationale la care Romania este parte; c) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul Comunitatilor Europene; d) persoanele care exercita functii judiciare in cadrul instantelor intemationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarii de la grefele acestor instante; e) functionarii unui stat strain; f) membrii adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain. Subiect activ al luarii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni de luare de mita. In practica judiciara, s-a decis ca savarseste aceasta infractiune: expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat sa efectueze expertize in cauze judiciare si retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize daca pretinde sume de bani pentru reevaluarea bunurilor la un pret mai mic pentru a-1 ajuta pe mituitor sa castige licitatia in conditii avantajoase 89; lichidatorul judiciar al unei societati comerciale, numit prin hotarare judecatoreasca, care a pretins o suma de bani mituitorului pentru subevaluarea unor bunuri ce urmau sa-i fie vandute acestuia590; ofiterul de politie care primeste bani pentru a nu face acte de cercetare in legatura cu o infractiune de specula descoperita591; subofiterul de politie care, in calitate de ajutor al
275

ofiterului de serviciu pe unitate, a primit de la infractori un ,,laptop" pentru a nu intocmi actele necesare in vederea tragerii acestora la raspundere penala592; medicul salariat al unei institutii sanitare care a pretins si acceptat bani ori diferite bunuri, in sapte cazuri, pentru a-si exercita atributiile de serviciu, de acordare a asistentei medicale copiilor nascuti prematur sau distrofici593; directorul unei banci594 care pretinde sume de bani in scopul acordarii unui credit bancar; executorul judecatoresc care a luat o suma de bani pentru a indeplini o indatorire de serviciu595; plutonierul de politie care pretinde soferului de autotren o suma de bani pentru ca acesta sa poata sasi continue drumul, desi avea asupra sa o bicicleta pentru care nu a prezentat documente justificative596; militarul in termen, aflat in postul de santinela la P.C.T.F. Varna Veche, care a primit o suma de bani de la o persoana pentru a-i permite sa intre in tara pe la postul sau, fara controlul vamal al bunurilor achizitionate in strainatate597. Autor al infractiunii de luare de mita poate fi, pe langa functionarul public si un functionar. Recent, s-a decis ca are calitatea de functionar, in sensul legii penale, si poate fi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita administratorul unei societati comerciale598. De asemenea, instanta suprema a stabilit ca persoana avand calitatea de asociat unic si administrator al unei societati comerciale are, in sensul art. 147 alin. (2) C. pen., calitatea de functionar si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita599. Recent600, s-a sustinut ca avocatul nu poate fi autor al infractiunii de luare de mita deoarece nu indeplineste o insarcinare de serviciu. Desi avocatul exercita o profesie de interes public, acesta nu poate fi incadrat nici in prevederile art. 163 din noul C. pen., deoarece pentru dobandirea calitatii de avocat nu este necesara o abilitare specials a autoritatilor publice, ci a organizatiei profesionale din care va face parte (baroul) si nici nu este supus controlului vreunei autoritati publice. Acesta ar putea fi totusi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita, daca activitatea sa ilicita se circumscrie dispozitiilor din art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare. Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit trebuie sa existe la data savarsirii faptei. Lipsa acestei calitati la data comiterii faptei, aspect ascuns mituitorului, va putea fi considerat un mijloc de inducere in eroare al acestuia daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare prevazute in art. 215 C. pen.601. Exists si parerea602 ca ar putea totusi constitui si luare de mita in situatia in care, dupa pretinderea sau acceptarea promisiunii foloaselor, subiectul a dobandit calitatea de functionar si apoi in baza intelegerii anterioare, a primit foloasele pretinse sau promise. Daca la data savarsirii actiunii tipice, faptuitorul era functionar, va exista luare de mita chiar daca mai inainte de efectuarea actului in vederea caruia a savarsit fapta, el a pierdut calitatea respective si chiar daca banii sau foloasele pretinse ori promise anterior i s-au dat efectiv dupa pierderea calitatii. In doctrina s-a sustinut603 cS intermediarul nu poate fi decat complice sau instigator. Chiar daca prin activitatea sa, intermediarul infaptuieste actiunea tipica a infractiunii de
276

luare de mitS, aceasta activitate fiind prestata pentru altul, iar nu pentru sine, fapta sa nu poate fi caracterizata decat ca un act de ajutor, deci de complicitate. Daca intermediarul efectueaza atat acte de instigare, cat si acte de complicitate la aceeasi infractiune de luare de mita, acesta va fi tinut sa r&spundS numai pentru instigare deoarece este o forma de participatie principals care absoarbe in continutul sau complicitatea ca forma de participatie secundara604. Luarea de mita poate fi savarsita de mai multi autori (avand calitatea ceruta de lege), care au contribuit nemijlocit in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv la comiterea infractiunii. Participatia penala este posibila si sub forma instigarii si a complicitStii. Mituitorul nu este considerat participant la infractiunea de luare de mita, ci este autor al unei infractiuni de sine statatoare, darea de mita - art. 255 C. pen. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile prevazute in art. 191 din Codul penal. Subiectul pasiv special al luarii de mita este autoritatea publica, institutia publics, persoana juridica de interes public, persoana juridica privata, in serviciul careia agentul isi exercita atributiile functionale. In ipoteza in care luarea de mita este comisa de o persoana care exercita un serviciu de interes public, subiect pasiv este statul ca titular al intereselor publice aparate prin aceasta incriminare. In varianta prevazuta in art. 81 din Legea nr. 78/2000, subiect pasiv va fi, dupa caz, o autoritate publica a statului strain, o instants internationals sau o organizatie internationals din care face parte subiectul activ al infractiunii. DacS mituitorul este constrans prin orice mijloace de c&tre eel care a luat mita, atunci acesta va fi subiect pasiv al infractiunii de luare de mita. Latura obiectiva Elementul material al normei de incriminare analizate constS, in mod alternativ, intr-o actiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase si intr-o nerespingere (inactiune) de catre agent a unei astfel de promisiuni. Acceptarea de promisiuni si nerespingerea acestora nu realizeaza elementul material al incriminarii daca agentul denunta de indata celor in drept ca i s-au facut promisiuni de dare de mitS605. A ,,pretinde" inseamnS a cere ceva cuiva, a formula o anumitS pretentie, a solicita ceva. In aceasta situatie, initiativa sSvarsirii luSrii de mita porneste de la faptuitor. Pentru existenta elementului material al normei de incriminare nu este necesar ca pretinderea banilor sau foloaselor, ori intelegerea in privinta primirii acestora sa fi fost urmata de executare. Simplul fapt al pretinderii este suficient pentru consumarea infractiunii.
277

Instanta supremS606 a decis c& fapta functionarului de a pretinde, direct sau indirect, foloase materiale, constituie infractiunea de luare de mita indiferent daca a

278

dobandit sau nu, efectiv, folosul dupa indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu. Aceasta solutie a fost criticata in doctrina607 deoarece scopul prevazut in norma de incriminare (indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu, in speta in discutie) are sensul de finalitate si nu de rezultat, astfel incat simplul fapt al pretinderii consuma infractiunea chiar daca scopul urmarit de agent nu s-a realizat. A ,,primi" inseamna a intra in posesia obiectului mitei, in orice mod. Prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni primirea unei sume de bani de catre un profesor pentru a promova o eleva la disciplina pe care o preda, prevederile art. 181 C. pen. nefiind aplicabile intr-un atare caz608. Banii sau alte foloase pot fi pretinse sau primite de agent atat direct, cat si indirect, adica prin persoana interpusa. Situatia este identica si in cazul acceptarii sau nerespingerii promisiunii de foloase. Persoana interpusa, in functie de activitatea ilicita executata, va raspunde ca instigator sau complice. A ,,accepta" promisiunea inseamna a fi de acord cu aceasta. Prin ,,nerespingerea" promisiunii se intelege acea atitudine a agentului care nu refuza acea promisiune, care nu-si exprima dezacordul cu aceasta. Legiuitorul a asezat pe acelasi plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea acesteia, deoarece a considerat ca nerespingerea promisiunii de foloase echivaleaza cu o acceptare tacita. Agentul este astfel stimulat sa ia o pozitie activa (de refuz sau denuntare) fata de persoana care desfasoara o activitate de corupere. Actiunea sau inactiunea incriminata poate privi alternativ, fie efectuarea unui act licit (atunci cand este vorba de indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale faptuitorului), fie efectuarea unor acte ilicite (atunci cand e vorba de neindeplinirea sau intarzierea in indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, ori indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu)609. Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina subiectului activ nemijlocit al acestei incriminari potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acestui serviciu. Indatorire de serviciu reprezinta si executarea unui ordin (dispozitie) data de organul ierarhic superior agentului, daca acesta este legal. Infractiunea de luare de mita subzista si in situatia in care actul nu constituie decat componenta unei activitati finale, la care participa si alti functional! avand atributii legate de aceasta610. De asemenea, instanta suprema611 a decis ca cerinta prevazuta in art. 254 alin. (1) C. pen., ca fapta functionarului sa fie savarsita in legatura cu indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, este realizata si in situatia in care indeplinirea actului cade in atributiile altui functionar, dar faptuitorul, prin modul in care-si realizeaza propriile sarcini de serviciu, poate influenta indeplinirea actului de catre functionarul competent. Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii sau inactiunii incriminate mai multe cerinte esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de luare de mita:
279

1. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani. Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri, imprumuturi612, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)613. 2. Banii sau celelalte foloase pretinse, primite, promise trebuie sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate, sa aiba un caracter de retributie, adica sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat, un act aratat in mod explicit. Cu alte cuvinte, pretinderea sau primirea foloaselor de catre autor, acceptarea ori nerespingerea de catre acesta a promisiunii de foloase, trebuie sa constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a celui care s-a angajat sa indeplineasca sau sa intarzie indeplinirea unui anumit act privitor la indatoririle sale de serviciu, ori sa efectueze un anumit act contrar acestor indatoriri. Caracterul de retributie implica existenta unei anumite proportii intre actul determinat si rasplata si constiinta pentru autor ca este vorba de o retributie. Daca intre folosul pretins, primit sau promis si actul determinat exista o vadita disproportie in sensul ca actul determinat depaseste cu mult in valoare sau importanta folosul, caracterul de retributie este exclus. Situatia este identica si atunci cand subiectul activ nemijlocit are credinta ca este vorba de manifestarea unui sentiment de afectiune ori de compasiune, iar nu de o retributie. De aceea, nu constituie infractiunea de luare de mita primirea de mici daruri ocazionale (de ex., cadouri de Anul Nou) sau de daruri care exprima (din partea celui care ofera sau promite) un sentiment de recunostinta ori de respect personal614. Aceasta opinie a fost insa criticata615 pe considerentul ca existenta unei proportii nu este o cerinta a legii, chiar daca exista ca o realitate obiectiva implicate in structura intima a raporturilor care se creeaza intre mituit si mituitor. Fapta exista chiar daca se ofera agentului o suma excesiv de mare. In realitat, ,,cadoul" primit de agent confine atat o valoare proportionals cu serviciul prestat, cat si o valoare suplimentara, reprezentand fie o plata anticipate a celorlalte servicii ilicite, fie o donatie facuta acestuia. Tot astfel, darurile ocazionale oferite agentului, daca sunt in legatura cu un serviciu concret pe care mituitorul il solicits acestuia, vor avea si ele caracterul de mitS. Numai daca i se ofera faptuitorului daruri simbolice (un buchet de flori, o fotografie, o ilustratS etc.) pentru serviciile solicitate s-ar putea admite cS nu ne aflam in fata unor foloase in sensul art. 254 C. pen., asemenea mici atentii excluzand ideea unei retributii, a unei traficari a functiei, a unei rasplate pentru serviciul solicitat. Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite si atunci cand pentru indeplinirea unui act care este gratuit se pretinde sau se primeste peste ceea ce este legalmente datorat sau se accepts ori nu se refuzS o promisiune care depaseste ceea ce este datorat.
280

Banii sau foloasele pretinse, primite ori promise cu privire la un act ilicit sunt intotdeauna necuvenite. 3. Actiunea sau inactiunea concreta a agentului sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii in indeplinirea actului determinat privitor la indatoririle de serviciu. In lipsa acestei conditii fapta concreta comisa de agent va putea fi incadrata, daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare, in dispozitiile din art. 256 C. pen. referitoare la primirea de foloase necuvenite616. 4. Dupa alti autori617, mai exists o cerinta esentiala potrivit careia actul ce constituie scopul actiunii incriminate trebuie sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului. Nu are relevantS pentru existenta infractiunii daca actul functionarului, in vederea caruia se da mita, priveste numai o indatorire de serviciu specifica sau generals, deoarece legea penala are in vedere actul functionarului privitor la indatoririle sale de serviciu, in genere. Urmarea imediata in cazul infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat, al unor autoritati publice ale statului strain, al unei instante internationale sau organizatii internationale din care face parte faptuitorul. In ipoteza in care luarea de mita se savarseste in scopul indeplinirii unui act licit, prin constrangerea mituitorului prin orice mijloace, urmarea imediata consta si in vatamarea patrimoniala adusa mituitorului. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re. Atunci cand luarea de mita este realizata prin constrangere, legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea comisa de agent si paguba pricinuita mituitorului trebuie sa fie dovedita61 . Latura subiectiva Forma de vinovatie care caracterizeaza aceasta infractiune este intentia directa calificata prin scop. Cerinta esentiala a scopului consta in indeplinirea, neindeplinirea ori intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale agentului sau in efectuarea unui act contrar acestor indatoriri. Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate si nu de rezultat. Prin urmare, pentru consumarea infractiunii va fi suficient ca el sa fi fost urmarit si nu realizat. In cazul in care scopul se realizeaza prin savarsirea unei fapte ce intruneste trasaturile unei infractiuni, aceasta nu este absorbita in luarea de mita, ci constituie o fapta penala distincta, cele doua infractiuni aflandu-se in concurs real619. Exista si opinia, ramasa izolata si la care nu subscriem, ca aceasta infractiune se poate comite si cu intentie indirecta620'.
281

Forme. Sanctiuni Forme. Luarea de mita este o infractiune comisiva numai in primele trei modalitati normative, iar in ipoteza nerespingerii promisiunii de foloase ea este o infractiune omisiva62 . Fiind o infractiune de pericol, luarea de mita se consuma in momentul realizarii actiunii sau inactiunii incriminate, aparitia urmarii imediate a acestora fiind inerenta, implicita. Aceasta este o infractiune instantanee, dar poate in concret sa imbrace o forma continuata de savarsire cand obiectul mitei este remis in rate succesive de catre mituitor, nemijlocit sau prin persoane interpuse622. In aceasta situatie luarea de mita se va epuiza la data platii ultimei rate. Luarea de mita este si o infractiune cu consumare anticipate deoarece simplul act cu caracter preparator al ,,pretinderii" sau al ,,acceptarii" ori ,,nerespingerii" de promisiuni consuma infractiunea. Tentativa nu este posibila la aceasta infractiune cu executie prompta. Existenta tentativei s-ar putea pune insa in discutie la modalitatea normativa a primirii, dar legiuitorul a inteles sa nu o incrimineze si implicit sa o sanctioneze. Sanctiuni. In varianta tip luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar in varianta agravata si cea prevazuta in art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de luare de mita, este amenda de la 10.000 lei la 900.000 lei. Infractiunea de luare de mita are o varianta de tip, prevazuta in art. 7 din Legea nr. 78/2000, in ipoteza in care este comisa de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor. Aceste dispozitii au abrogat implicit prevederile art. 7 din Legea nr. 12/1990, republicata in temeiul Legii nr. 42/1991. Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca infractiunea de luare de mita este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Conform art. 254 alin. (3) C. pen. ,,banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani." Top of the Document

282

6. DAREA DE MITA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al acestei incriminari consta in acele relatii sociale a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea in activitatea unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor juridice de drept privat, organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un stat strain, instantelor internationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain, a unei permanente probitati din partea angajatilor acestora si fara combaterea actiunilor de corupere savarsite de anumite persoane fizice rau intentionate, actiuni care pun astfel in pericol bunul mers al acestor entitati. Obiectul material. Pentru controversele aparute in legatura cu existenta sau nonexistenta obiectului material al acestei fapte penale facem trimitere la cele aratate cu ocazia examinarii obiectului material al luarii de mita. In plus insa, cu privire la aceasta chestiune, s-a mai spus623 ca desi la darea de mita lipseste in genere obiectul material, atunci cand oferirea de mita a fost respinsa, banii sau foloasele care trebuiau sa aiba rolul de mijloace de savarsire a faptei devin obiecte materiale ale acesteia. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica ce indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Darea de mita (coruptia activa) mai poate fi comisa, de una din categoriile de persoane prevazute in art. 8 si 81 din Legea nr. 78/2000624: Subiect activ al darii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele sale (coautorat, instigare, complicitate). Dupa cum lesne se poate observa, in sistemul Codului penal roman, coruptia activa si coruptia pasiva constituie incriminari distincte. Prin urmare, in aceste conditii de incriminare, mituitorul (corupatorul) este autorul faptei de dare de mita si nu participant la infractiunea de luare de mita. Subiectul pasiv al darii de mita special este autoritatea publica, institutia publica, persoana juridica de interes public, persoana juridica privata unde isi exercita atributiile de serviciu eel caruia i se da mita. Latura obiectiva Elementul material al normei de incriminare prevazute in art. 255 C. pen. consta in actiunea de corupere care se poate realiza alternativ prin una din urmatoarele modalitati: promisiunea, oferirea sau darea unui functionar public sau
283

functional", ori unui functionar strain, de bani sau alte foloase in vreunul din scopurile aratate in acest text. ,,Promisiunea" consta in fagaduiala pe care o face mituitorul unui functionar public sau functionar, ori unui functionar strain cu privire la avantajele pe care le va avea daca actioneaza in vreunul din scopurile prevazute in norma de incriminare. Darea de mita subzista, in aceasta modalitate, chiar daca promisiunea, ca act unilateral al corupatorului, nu este acceptata. ,,Oferirea" consta in prezentarea avantajelor pe care le-ar primi functionarul public sau functionarul, ori functionarul strain, daca actioneaza in vreunul din scopurile prevazute in norma de incriminare. Darea de mita se consuma chiar daca oferta nu este acceptata. Pentru existenta infractiunii de dare de mita este fara relevanta faptul ca organul de cercetare penala, caruia inculpatul i-a oferit o suma de bani, nu putea, in mod direct, sa dispuna scoaterea de sub urmarire penala, asa cum pretindea mituitorul, atata vreme cat el ar fi putut denatura adevarul pentru a se ajunge la solutia ceruta de mituitor625. ,,A da" inseamna a inmana, a preda in mod efectiv, a remite banii sau orice alt folos celui mituit. Solutia instantei626 care a decis ca fapta de a da o suma de bani unui functionar ca sa falsifice un inscris oficial constituie dare de mita si nu instigare la fals, a fost criticata627, pe drept cuvant, deoarece, desi unica, fapta mituitorului, datorita urmarilor multiple pe care le-a produs intruneste elementele ambelor infractiuni in discutie, aflate in concurs ideal. Promisiunea, oferirea sau darea se poate realiza in mod nemijlocit de catre mituitor sau indirect, adica printr-o persoana interpusa. Intermediarul va fi sanctionat, dupa caz, ca instigator sau complice la dare de mita. Cerinte esentiale: 1. Actiunea incriminata este necesar sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Notiunea de ,,alte foloase" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia analizei infractiunii de luare de mita . 2. Banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date trebuie sa fie necuvenite, sa aiba un caracter de retributie, adica sa fie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat care poate fi licit sau ilicit. Fapta inculpatului de a oferi unui ofiter de politie un inel de aur pentru ca acesta sa-i puna in libertate prietenul, constituie infractiunea de dare de mita, fiind fara relevanta faptul ca ordonanta de retinere a fost intocmita de un alt ofiter de politie, atata timp cat eel caruia i s-a inmanat inelul in scopul aratat, a efectuat acte de cercetare penala in dosarul respectiv si avea posibilitatea eliberarii prietenului inculpatului6 . 3. Actiunea incriminata trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii in indeplinirea unui act determinat, licit sau ilicit. 4. O ultima cerinta esentiala este aceea ca actul pentru a carei indeplinire, neindeplinire etc., faptuitorul promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un
284

act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor

285

indatoriri630. Nu are relevanta, asadar, daca actul in vederea caruia se da mita este licit sau ilicit. Lipsa oricareia dintre cerintele esentiale aratate va duce la inexistenta elementului material si implicit a infractiunii de dare de mita. Nu intereseaza pentru existenta acestei infractiuni, care este deja consumata in momentul realizarii actiunii incriminate de catre agent, conduita ulterioara a celui mituit (ex.: restituirea mitei, neindeplinirea actului pentru care a acceptat promisiunea, oferirea sau darea mitei). Urmarea imediata a acestei infractiuni consta intr-o stare de pericol pentru valorile sociale proteguite prin aceasta norma de incriminare (buna desfasurare a activitatii unitatii din care face parte eel fata de care se exercita actiunea de compere si probitatea de care acesta trebuie sa dea dovada in indeplinirea atributiilor sale functionale). Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta din materialitatea activitatii executate de faptuitor {ex re). Latura subiectiva Forma de vinovdtie specifics acestei incriminari este intentia directa calificata prin scop. Cerinta esentiald. Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate catre care se indreapta actiunea faptuitorului si nu de destinatie (rezultat), astfel incat pentru consumarea infractiunii de dare de mita este suficient sa fie urmarit si nu realizat631. Scopul prevazut in toate ipotezele de incriminare este de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale celui fata de care se exercita actiunea de compere sau de a face un act contrar acestor indatoriri. Exista si opinia ca aceasta infractiune se poate comite si cu intentie indirectd Forme. Sanctiuni Forme. Darea de mita este o infractiune de actiune si instantanee. Prin vointa legiuitomlui, tentativa (promisiunea, oferirea) este asimilata faptului consumat si la fel ca luarea de mita si darea de mita este o infractiune cu consumare anticipata. Fiind si o infractiune de pericol, darea de mita se consumd in momentul realizarii actiunii descrise in norma de incriminare633. Ea este si o infractiune cu continuturi alternative, astfel incat pentru consumarea infractiunii va fi suficienta realizarea oricareia dintre actiunile incriminate alternativ. Realizarea mai multor actiuni incriminate alternativ nu va afecta unitatea darii de mita, dar de aceasta imprejurare se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Darea de mita poate fi savarsita in mod continuat daca foloasele care au facut obiectul darii de mita sunt date in rate si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale634.
286

Sanctiuni. Pedeapsa prevSzuta de lege pentru persoana fizicS, in cazul acestei infractiuni, este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de dare de mitS, este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. In cazul dSrii de mita arStatS in art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, maximul pedepsei prevazute in art. 255 C. pen. se majoreaza cu 2 ani, iar pentru fapta din art. 82 al aceluiasi act normativ, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 7 ani. Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, dacS darea de mita este sSvarsitS in interesul unei organizatii, asociatii sau grupSri criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazuta de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Potrivit dispozitiilor din art. 255 alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepseste daca denuntS autoritStii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fie sesizat pentru acea infractiune. Cu privire la aceste dispozitii, s-a formulat propunerea635 de lege ferenda potrivit careia denuntarea faptei de catre mituitor ar trebui sa constituie numai o cauza de reducere a pedepsei. Cauza speciala de excludere a existentei infractiunii Darea de mita, in oricare din variantele sale de incriminare, nu constituie infractiune daca mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre eel care a luat mita. Ca natura juridica aceasta dispozitie reprezintS o cauza speciala care inlSturS caracterul penal al faptei. Aceasta cauza care inlatura caracterul penal al faptei are un continut mai larg decat eel aratat in art. 46 C. pen. si va fi incidents ori de cate ori nu vor fi indeplinite conditiile instituite de lege pentru existenta constrangerii fizice (vis absolutd) sau morale (vis compulsiva). Dupa unii autori636, despre o constrangere a mituitorului poate fi vorba numai cand acesta solicits de la functionar un act licit, deoarece in celelalte ipoteze nu functionarul exercita o presiune asupra solicitantului, ci acesta preseaza asupra functionarului incercand sa-1 determine cu bani sau alte foloase sa-si incalce indatoririle de serviciu. Top of the Document 7. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de primire de foloase necuvenite consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice, a caror normals formare,
287

desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici sau a functionarilor. De asemenea, prin aceastS incriminare sunt protejate bunul mers al activitStii unitStilor arState la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele legale ale persoanelor particulare. Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune s-au conturat trei opinii contradictorii. Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie637, il constituie banii sau alte foloase care nu i se cuvin agentului. Intr-o alta parere638, se sustine ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul material. Totusi, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.: repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii. Alti autori sustin expres 3 sau implicit64 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca primirea de foloase necuvenite nu are obiect material641. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni este calificat si nu poate fi decat un functionar public, un functionar sau una dintre persoanele aratate in Legea nr. imQQtf2. Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit trebuie sa existe la data savarsirii faptei. Fapta poate fi savarsita de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv la savarsirea primirii de foloase necuvenite. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautor (instigatori, complici); pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea ceruta de lege pentru autor; in acest caz nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personale a calitatii detinute de autor la ceilalti participant, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit643. Daca participantul la infractiunea analizata efectueaza atat acte de instigare, cat si acte de complicitate la aceeasi infractiune de primire de foloase necuvenite, acesta va fi tinut sa raspunda numai pentru instigare deoarece instigarea este o forma de participatie principals care absoarbe in continutul sau complicitatea ca forma de participatie secundara. Persoana care da folosul necuvenit nu este participant la infractiunea de primire de foloase necuvenite si nu se pedepseste. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
288

Subiectul pasiv special al infractiunii de primire de foloase necuvenite este autoritatea publica, institutia publica, persoana juridica de interes public, persoana juridica privata, in serviciul careia agentul isi exercita atributiile functionale. Latura obiectiva Elemental material al incriminarii examinate consta in actiunea de primire de catre subiectul activ nemijlocit a unei sume de bani sau a altor foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia. Prin expresia ,,a indeplinit un act in virtutea functiei sale" se intelege ca este vorba de indeplinirea unui act care intra in atributiile de serviciu ale autorului, iar prin expresia ,,obligat in temeiul functiei sale" se intelege ca indeplinirea actului constituie o indatorire de serviciu a acestuia. Cu alte cuvinte, este vorba de indeplinirea unui act intotdeauna licit (spre deosebire de infractiunea de luare de mita, unde poate fi vorba si de indeplinirea unui act ilicit) si, totodata, obligatoriu de indeplinit pentru subiectul activ nemijlocit. Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani. Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri, imprumuturi, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)644. Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii incriminate mai multe cerinte esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de primire de foloase necuvenite si anume:l foloase primite trebuie sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate, sa aiba un caracter de retributie, adica de rasplata pentru un act determinat efectuat de autor, un act aratat in mod explicit645. 2. Primirea banilor sau altor foloase este necesar sa fie posterioara indeplinirii unui act determinat in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia si sa nu fi existat anterior o intelegere sau o acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase. Aceasta cerinta esentiala reprezinta una dintre deosebirile care exista intre primirea de foloase necuvenite si luarea de mita. Daca primirea banilor sau altor foloase este anterioara indeplinirii actului determinat, ori daca anterior indeplinirii actului determinat a existat o intelegere sau a fost acceptata o promisiune fapta va constitui infractiunea de luare de mita. Exista infractiunea de primire de foloase necuvenite in cazul inculpatului, ofiter de politie, care a primit un folos necuvenit dupa ce a restituit o cantitate de marfaprovenita din contrabands, confiscata de organele de politie646. In mod just, s-a decis647 ca pretinderea unor foloase de catre functionar si primirea acestora dupa efectuarea actului privitor la indeplinirea indatoririlor sale de serviciu pentru care foloasele au fost pretinse constituie infractiunea de luare de mita, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite.
289

Norma prevazuta in art. 256 C. pen. nu incrimineaza si fapta de pretindere a unor asemenea foloase, ca in cazul infractiunii de luare de mita. Pretinderea de foloase necuvenite in cazul primirii de foloase necuvenite ar putea constitui o tentativa, dar tentativa la aceasta infractiune nu se pedepseste. Aceasta va putea, totusi, sa fie sanctionata disciplinar648. Actul licit intocmit de autor anterior primirii foloaselor necuvenite reprezinta o alta deosebire fata de luarea de mita, unde actul determinat poate fi si ilicit. Daca subiectul activ nemijlocit a indeplinit actul prin incalcarea indatoririlor de serviciu, fapta acestuia va putea constitui si infractiunea de neglijenta in serviciu sau abuz in serviciu, dupa forma de vinovatie cu care a actionat agentul, ori luare de mita, daca se constata existenta unei intelegeri prealabile intre autor si beneficiarul actului ilicit. Banii sau celelalte foloase pot fi primite de subiectul activ nemijlocit fie direct, fie indirect, prin persoane interpuse, caz in care activitatea intermediarului va constitui instigare sau complicitate, dupa caz, la aceasta infractiune. Urmarea imediatd consta intr-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., entitatilor aratate in Legea nr. 78/2000 sau persoanelor juridice de drept privat unde isi desfasoara activitatea subiectul activ. Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Pentru existenta faptei de primire de foloase necuvenite este necesar ca actiunea care constituie elementul material sa fie savarsita cu vinovatie si anume cu intentie directa649, adica este necesara vointa faptuitorului de a primi bani sau alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acestei functii, si stiinta ca banii sau foloasele primite nu-i sunt legal cuvenite. In doctrina, s-a sustinut, pe drept cuvant, ca primirea de foloase necuvenite se poate comite si cu intentie indirecta650. Intentia indirecta este posibila la aceasta infractiune intrucat in momentul savarsirii faptei nu este obligatoriu ca subiectul activ sa urmareasca crearea unei stari de pericol pentru prestigiul unitatii din care face parte, fiind suficient ca el sa accepte posibilitatea producerii unei asemenea urmari651. In lipsa unei cerinte esentiale (exprese sau implicite) referitoare la scopul actiunii incriminate (avem in vedere notiunea de scop in sensul sau propriu de finalitate ce se situeaza in afara infractiunii si nu de rezultat), care sa califice intentia, cu greu s-ar putea sustine teza ca aceasta infractiune se poate comite numai cu intentie directa, chiar daca in concret primirea de foloase necuvenite se comite eel mai adesea cu aceasta forma de vinovatie652. Legea prevede implicit si un mobil al faptei fara de care vinovatia nu poate fi conceputa. Acesta consta in tendinta celui care primeste folosul de a se considera recompensat, in acest mod nelegal, pentru ca si-a exercitat atributiile de serviciu653.
290

Forme. Sanctiuni Forme. Primirea de foloase necuvenite este o infractiune de actiune si este susceptibila de desfasurare in timp, avand un Her criminis. Actele preparatorii si tentativa, desi sunt posibile, nu sunt incriminate si deci nici pedepsite. Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul primirii banilor sau foloaselor. Aceasta se poate comite si continuat atunci cand banii sau foloasele sunt remise in rate. In aceasta ipoteza, fapta de primire de foloase necuvenite va avea si un moment al epuizarii care va interveni la data ultimei actiuni de remitere a banilor sau foloaselor. In doctrina, datorita aproprierii de fapta prevazuta in art. 254 C. pen., s-a sustinut ca primirea de foloase necuvenite este o variants de specie a infractiunii de luare de mita654. Sanctiuni. Primirea de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de primire de foloase necuvenite, este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. Daca primirea de foloase necuvenite este savarsita de persoanele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani. Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca primirea de foloase necuvenite este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Bunurile sau valorile obtinute de inculpat, ca urmare a savarsirii infractiunii de primire de foloase necuvenite, se confisca chiar daca au fost restituite persoanelor de la care faptuitorul le-a primit. Top of the Document 8. TRAFICUL DE INFLUENTA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al traficului de influenta consta in acele relatii sociale a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara a asigura bunul mers al activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen. sau al persoanelor
291

juridice de drept privat prin combaterea celor care, speculand reala sau pretinsa lor influenta pe langa vreun functionar public sau functional", provoaca in mod implicit o suspiciune atat asupra acestora, cat si asupra desfasurarii corecte a activitatii entitatilor aratate. Obiectul material. Existenta sau inexistenta obiectului material la aceasta norma de incriminare reprezinta o chestiune controversata, iar cele aratate la luarea de mita sunt valabile si in cazul traficului de influenta, motiv pentru care nu vor mai fi reluate si in cadrul acestui Comentariu. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al traficului de influenta pasiv este necircumstantiat de text si poate fi orice persoana fizica, care indeplineste conditiile generate pentru a raspunde penal, chiar si un functionar public sau functionar. Pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii de trafic de influenta se cere insa ca faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar. Prin expresia ,,lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege, in genere, ca o persoana se lauda ca are trecere pe langa un functionar (afirmand, de exemplu, ca datorita increderii de care se bucura, sau datorita rudeniei ori relatiilor personate pe care le intretine cu acel functionar public sau functionar, poate determina la acesta o anumita atitudine, ori poate obtine o anumita rezolvare). A lasa sa se creada ca are influenta exista si atunci cand o persoana fara a se lauda ca are trecere nu dezminte afirmatiile altora cu privire la existenta acesteia. Prin expresia ,,are influenta" se intelege ca acea persoana se bucura in mod real de increderea functionarului public sau functionarului, ori ca bunele relatii personale cu acesta corespund realitatii655. Subiect activ nemijlocit al traficului de influenta activ este persoana care cumpara influenta reala sau presupusa. In variantele de specie prevazute in art. 7 alin. (3) si in art. 8, ambele din Legea nr. 78/2000, subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta (pasiv si activ) este calificat si poate fi numai una dintre urmatoarele persoane: cele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control la societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti economici. La savarsirea infractiunii de trafic de influenta pot contribui si alti subiecti activi in afara de autor (instigatori, complici). Daca traficul de influenta pasiv este savarsit de un functionar, iar acesta are si el atributii in legatura cu actul pe care urmeaza sa-1 indeplineasca functionarul de a carui valoare se prevaleaza, exista un concurs de infractiuni, intre luare de mita si trafic de
292

influenta, cu conditia ca faptuitorul sa fi asigurat persoana ca va beneficia si de serviciile care intra in competenta sa656. Cumpararea de influenta prin intermediar constituie infractiune numai daca promisiunea, oferta sau folosul ajunge la traficant, nu si atunci cand actiunea tipica, necunoscuta traficantului, se opreste la intermedia!". In aceasta situatie, neputan-du-se refine existenta infractiunii in sarcina autorului, nu poate fi retinuta nici calitatea de complice in persoana intermediarului. Activitatea de mijlocire intre cumparatorul si vanzatorul de influenta pe care o desfasoara intermediarul va constitui, dupa caz, complicitate la cumpararea de influenta sau la vanzarea de influenta, dupa cum a inteles sa ajute, prin actiunile sale, pe cumparatorul si pe vanzatorul de influenta. In toate ipotezele de incriminare, subiect activ nemijlocit al infractiunii analizate poate fi si o persoana juridica in conditiile si cu limitarile prevazute in art. 19!C. pen. Subiectul pasiv special este, dupa caz, o unitate din cele prevazute in art. 145 C. pen., o persoana juridica de drept privat, o organizatie publica internationala, o unitate publica dintr-un stat strain, o instanta international;! ori adunare parlamentara sau administrativa ale unui stat strain in al carui serviciu se gaseste functionarul public sau functionarul pentru a carui influentare faptuitorul primeste sau pretinde foloase, ori accepts daruri. Subiect pasiv special secundar este si functionarul public657 sau functionarul asupra caruia fapta arunca suspiciune. In practica judiciara s-a decis ca functionarii consulari ai unui stat strain sunt functionari in sensul prevederilor art. 257 si art. 258 C. pen. Ca atare, fapta de a se prevala de influenta asupra unui functionar consular, in scopul realizarii unor foloase, constituie infractiunea de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen.658. Latura obiectiva Elementul material. Prin art. 257 C. pen. este incriminata vanzarea de influenta, iar prin art. 61 din Legea nr. 78/2000 este incriminata si cumpararea de influenta659. Deoarece conditiile de incriminare din cele doua texte citate sunt partial diferite, se impune o analiza diferentiata a elementelor materiale ale celor doua infractiuni. 1. Elementul material al traficului de influenta pasiv (vanzarea de influenta) consta in actiunea de traficare a influentei de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar. Actiunea incriminata se poate realiza alternativ prin primirea sau pretinderea unei sume de bani ori altor foloase sau prin acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori acceptarea de daruri pentru a determina pe acel functionar public sau functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Prin expresia ,,alte foloase" se intelege orice avantaj de natura patrimoniala sau nepatrimoniala6 .
293

In textul art. 257 C. pen., dupa expresia ,,alte foloase" nu a fost necesar sa se adauge cuvintele ,,care nu i se cuvin" (ca in textul art. 254 C. pen.), sau cuvantul ,,necuvenite" (ca in denumirea marginals a infractiunii din art. 256 C. pen.), deoarece in cazul infractiunii de trafic de influenta folosul este intotdeauna necuvenit, nefiind de conceput ca unei persoane particulare sa i se cuvina o retributie legala pentru interventia sa (reala sau presupusa) pe langa un functionar public sau functionar in scopul ca acesta sa faca sau sa nu facS un act ce intra in atributiile sale66 . Pentru existenta traficului de influenta nu intereseaza daca interventia pe langa un functionar public sau un functionar s-a produs sau nu, nici daca prin interventie (reala sau presupusa) se urmareste determinarea unei actiuni licite (de ex.: efectuarea corecta de catre un functionar public sau privat a unui act ce intra in atributiile sale de serviciu) sau a unei actiuni ilicite (de ex.: efectuarea necorecta a actului), ori determinarea unei inactiuni licite (de ex.: abtinerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inactiuni ilicite (de ex.: neindeplinirea unei indatoriri de serviciu)662. Pentru existenta infractiunii examinate nu este necesar ca acela pe langa care urmeaza sa se faca interventia sa cunoasca faptul ca infractorul se prevaleaza de trecerea pe care o are fata de el si pretinde ori primeste bani sau alte foloase pentru a1 determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. In cazul in care cunoaste ca infractorul s-a prevalat de influenta pe care o are asupra lui si prin comportarea sa ii inlesneste savarsirea infractiunii, in acest caz el devine complice663. Nu intereseaza pentru existenta infractiunii daca foloasele sunt primite sau pretinse direct sau indirect, prin persoana interpusa. De asemenea, promisiunile de foloase si darurile pot fi acceptate direct sau indirect, caz in care persoana interpusa este instigator sau, dupa caz, complice, in functie de specificul activitatii executate in concret de aceasta. Pentru existenta elementului material si deci a infractiunii de trafic de influenta nu este necesar ca pretinderea banilor sau folosului, sau acceptarea promisiunii de foloase, ori a darurilor sa fi fost urmata de executare, adica de satisfacerea pretentiei sau de respectarea promisiunii de foloase. De asemenea, nu este necesar ca actul ce intra in atributiile functionarului public sau privat sa fi fost ori nu effectual Este suficient ca s-au primit ori pretins foloase sau ca s-au acceptat promisiuni de foloase ori daruri in vederea determinarii functionarului public sau privat In practica judiciara664 s-a decis ca pretinderea unei sume de bani de la o persoana si a unei alte sume de la o alta persoana in scopul intervenirii pe langa un functionar, constituie fapte distincte. Elementul material al infractiunii de trafic de influenta este realizat si atunci cand faptuitorul (care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau privat) primeste sau pretinde foloase, accepts promisiuni de
294

foloase, ori accepts daruri nu pentru sine, ci pentru altul (de ex.: pentru sotul sSu ori pentru o rudS sau prieten si chiar pentru o asociatie). DacS subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta intervine efectiv pe langa un functionar public sau privat pentru a-1 determina la o actiune ori inactiune ilicita, el comite si un act de instigare la infractiunea de abuz in serviciu, are va veni in concurs cu infractiunea de trafic de influenta. De asemenea, in cazul cand subiectul activ nemijlocit al unui trafic de influenta cumpara favoarea unui functionar public sau privat in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, el se face vinovat si de infractiunea de dare de mita, care va veni in concurs cu infractiunea de trafic de influenta. Functionarul public sau functionarul va raspunde pentru luare de mita Pentru existenta faptei de trafic de influenta este necesara numai precizarea actului pentru a carui indeplinire urmeaza sa se exercite influenta faptuitorului (traficantului), iar nu si indicarea persoanei asupra careia va fi exercitata. Prin determinarea actului este determinate in mod implicit si persoana care il va indeplini, ca urmare a realei sau pretinsei influente a faptuitorului, si anume, functionarul public sau functionarul in ale carui atributii de serviciu intra indeplinirea acelui act666. Daca persoana indicata de faptuitor si asupra careia acesta afirmase ca isi va exercita influenta nu are in atributiile sale efectuarea actului respectiv, infractorul nu savarseste un trafic de influenta, ci eventual o inselaciune, daca sunt intrunite si celelalte conditii de incriminare prevazute in art. 215 C. pen.667 Aceeasi solutie se impune si in situatia in care functionarul public sau functionarul la care face referire traficantul nu exists in realitate. Deosebirea intre infractiunile prevazute in art. 215 si 257 C. pen. consta in aceea ca persoana inselata este de buna-credinta, fiind indusa in eroare de catre faptuitor, cata vreme beneficiarul traficului de influenta urmareste obtinerea, cu rea-credinta, a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influentarea in alt mod a unui functionar. Aceasta din urma infractiune subzista si in cazul in care faptuitorul se prevaleaza de un nume fictiv al functionarului asupra caruia pretinde a avea influenta, fiind suficient sa mentioneze atributiile acestuia de natura a fi apte sa rezolve interesele celui care solicits interventia 68. 2. Elementul material al traficului de influenta activ (cumpararea de influenta), prevazut in art. 61 din Legea nr. 78/2000 consta in actiunea de cumparare a influentei reale sau presupuse pe langa un functionar public sau functionar care poate fi comisa alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-1 determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Aceste notiuni au acelasi inteles ca si in cazul infractiunii de dare de mita. Deosebirea dintre cele doua infractiuni consta in aceea ca la darea de mita actiunea incriminata se realizeaza pentru a cumpara indeplinirea sau neindeplinirea activitatii
295

functionarului public sau functionarului, in timp ce la cumpararea de influenta, aceste actiuni sunt executate pentru a cumpara influenta unui tert asupra activitatii functionarului public sau functionarului. Pentru celelalte conditii de incriminare sunt valabile explicatiile date cu privire la elementul material al traficului de influenta pasiv. Urmarea imediata, a ambelor fapte penale, consta in crearea unei stari de pericol pentru bunul mers al activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor juridice de drept privat, organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un stat strain, instantelor intemationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain in serviciul careia se afla functionarul public sau privat, dupa caz, vizat de faptuitor, starea de pericol decurgand din atingerea adusa prin expunerea reputatiei acestora la neincredere si suspiciuni. Legdtura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta din insasi materialitatea activitatii desfasurate de faptuitor {ex re), in ambele texte de incriminare. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de trafic de influenta (pasiv si activ) se savarseste numai cu intentie directd calificatd prin scop. Cerintd esentiald. Legea conditioneaza existenta infractiunii de urmarirea unui anumit scop. Ca atare, pentru realizarea laturii subiective intentia indirecta nu este suficienta, fiind necesara o intentie calificata si este suficient sa se constate ca a fost urmarit (sau macar afirmat) de catre faptuitor, pentru ca, indiferent daca s-a realizat ori nu, sa existe intentie calificata si deci sa existe infractiunea de trafic de influenta669. Exista si parerea ca aceasta fapta se poate comite si cu intentie indirecta670'. Forme. Sanctiuni Forme. Traficul de influenta este o infractiune cu continuturi alternative. Datorita dependentei ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de influenta, faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la intervale de timp diferite, reprezinta, in ansamblu, acte de executare ale unei singure infractiuni (unitate infractionala naturala), dispozitiile referitoare la infractiunea continuata nefiind aplicabile671. Intr-o alta opinie672, se considers ca traficul de influenta poate fi comis in forma continuata daca sunt respectate dispozitiile art. 41 alin. (2) C. pen. Traficul de influenta este o infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare anticipata, deoarece simpla pretindere de bani sau foloase si simpla acceptare de promisiuni, care constituie un inceput de punere in executare a hotararii infractionale sunt suficiente pentru a consuma infractiunea. Tentativa este, prin vointa legiuitorului, asimilata cu fapta consumata. Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul cand faptuitorul primeste sau pretinde bani sau alte foloase, ori accepts promisiunea unor astfel de
296

foloase, sau accepts daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, pentru a determina pe un functionar public sau functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Pentru consumarea infractiunii nu are importanta daca s-a produs ori nu interventia pe langa functionarul public sau functionar, daca s-a efectuat ori nu actul ce intra in atributiile de serviciu ale acestuia. De asemenea, este fara eficienta juridica, in cazul pretinderii de foloase ori acceptarii promisiunii de foloase, imprejurarea ca pretentia a fost sau nu satisfacuta, ori ca promisiunea de foloase a fost sau nu respectata 73. Situatia este similara si in ceea ce priveste cumpararea de influenta care este tot o infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare anticipata. Instanta suprema674 a decis ca purtarea unor discutii repetate cu mai multe persoane aflate impreuna, urmate de primirea unor foloase de la acestea in acelasi timp si loc, nu atribuie faptei semnificatia unei infractiuni continuate de trafic de influenta, caracterizata prin savarsirea repetata a unor actiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni, ci constituie o unitate naturala de infractiune. Aceasta unitate nu este incompatibila cu existenta unei pluralitati de acte materiale, cu conditia ca acestea, considerate in ansamblul lor prin legatura fireasca dintre ele, sa alcatuiasca o singura actiune in vederea aceluiasi rezultat. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta de lege pentru traficul de influenta pasiv si eel activ este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Persoana iuridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, conform art. 71 alin. (2) C. pen. Daca traficul de influenta (pasiv sau activ) este savarsit de persoanele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani. Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca traficul de influenta (pasiv sau activ) este savarsit in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite de faptuitor se confisca, in natura sau prin echivalent banesc, dupa caz, si nu se restituie beneficiarilor traficului de influenta care denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat. In raport cu prevederile mentionate, decizia de indrumare nr. 3/1973 nu poate constitui un temei pentru neconfiscarea valorilor si restituirea lor persoanei care le-a dat675. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul traficului de influenta pasiv sau activ se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul

297

este obligat la plata echivalentului lor in bani676. Daca sumele au fost restituite de infractor persoanei de la care le-a primit, se va dispune confiscarea lor de la aceasta persoana. Dispozitiile referitoare la confiscare nu se aplica in situatia in care fapta s-a comis prin pretindere sau acceptare de promisiuni. In cazul infractiunii de trafic de influenta suma de bani pretinsa de inculpat nu este supusa confiscarii, daca a fost folosita pentru prinderea in flagrant delict a inculpatului si, ulterior, restituita denuntatorului, fapta fiind denuntata organului de urmarire penala inainte de sesizarea acestuia cu privire la savarsirea infractiunii prevazuta in art. 257 C. pen.677 Sumele de bani date de cumparatorul de trafic sunt supuse confiscarii si nu pot constitui obiectul unor pretentii civile din partea celui care a platit-o, deoarece scopul pentru care au fost remise este unul ilicit678. Bunurile si valorile primite trebuie sa fie luate de la persoanele ce le detin, textul de lege nefacand nici o distinctie in aceasta privinta, dupa persoana detinatorului, si deci ar insemna sa se adauge la lege daca s-ar conditiona confiscarea de imprejurarea ca bunurile sa se gaseasca la inculpat. Dispozitiile referitoare la plata echivalentului banesc au in vedere nu cazul in care banii, valorile sau orice alte bunuri nu mai sunt detinute de inculpat, ci situatia in care identificarea si preluarea acestora nu mai este posibila in mod obiectiv, fie ca detinatorul nu este cunoscut, fie pentru ca bunurile au trecut intre timp in proprietatea unei terte persoane de bunacredinta679. Traficul de influenta activ (cumpararea de influenta) nu se pedepseste daca faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta. In aceasta situatie, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat. Astfel, in cazul denuntarii de catre eel care a dat banii si bunurile faptuitorului, acestea se restituie in temeiul art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 celui care le-a dat si nu se confisca680. Instanta suprema a mai decis ca traficul de influenta nu poate intra in concurs cu inselaciunea si ca persoana care a dat suma de bani nu poate avea calitatea de parte civila, iar sumele date vor fi confiscate681. Top of the Document (B. IV. 2) INFRACTIUNI CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI
denuntarea calomnioas, mrturia mincinoas, nedenuntarea unor infractiuni, favorizarea infractorului, arestarea nelegal si cercetarea abuziv evadarea, nlesnirea evadrii.
298

DENUNTAREA CALOMNIOASA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de denuntare calomnioasa il constituie acele relatii sociale referitoare la infaptuirea justitiei a caror existenta este ocrotita prin apararea activitatii de urmarire si de judecata a organelor judiciare penale, astfel incat aceasta activitate sa nu fie deviata de la normala infaptuire a justitiei prin plangeri sau denunturi mincinoase si prin producerea sau ticluirea de probe contrarii adevarului. Denuntarea calomnioasa are si un obiect juridic secundar (adiacent) si anume relatiile sociale ocrotite prin apararea demnitatii si a libertatii persoanei invinuita ori condamnata pe nedrept. Obiectul material lipseste deoarece actiunea care constituie elementul material al acestei infractiuni, adica invinuirea mincinoasa ca si producerea sau ticluirea de probe mincinoase, nu se indreapta direct asupra unui lucru, bun sau persoana. Probele mincinoase produse sau ticluite in sprijinul unei invinuiri nedrepte nu constituie obiecte materiale, ci produse sau mijloace de savarsire a infractiunii, la fel ca si plangerea sau denuntul82. Desi se admite ca valoarea concreta protejata este de ordin intelectual -justitia penala in doctrina s-a sustinut si parerea ca denuntarea calomnioasa are un obiect material in masura in care ne referim la activitatea obiectiva, materializata, a organelor de justitie penala. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de denuntare calomnioasa poate fi, in principiu, orice persoana fizica, fiindca pentru existenta acestei fapte nu se cere ca subiectul activ sa indeplineasca vreo conditie sau sa aiba vreo calitate anume. Persoana care se autoinvinuieste mincinos sau care produce ori ticluieste probe in sprijinul unei invinuiri nedrepte impotriva sa nu savarseste fapta de denuntare calomnioasa684. Persoanele cu functii de conducere intr-o unitate din cele aratate la art. 145 C. pen., cele cu atributii de control, ca si functionarii publici sau functionarii care au obligatia sa sesizeze organele de urmarire penala cand au luat la cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul lor, daca fac o sesizare mincinoasa vor fi autori ai infractiunii de denuntare calomnioasa. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, cu limitarile si in conditiile prevazute in art. 191 alin. (1) C. pen. Participatia penala este posibila sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii. Cand o persoana invinuieste mincinos prin denunt sau plangere pe cineva de savarsirea unei infractiuni, iar o alta persoana produce sau ticluieste probe in sprijinul acelei invinuiri nedrepte, fiecare raspunde ca autor, primul pentru infractiunea prevazuta in varianta din alin. (1) al art. 259 C. pen., iar eel de-al doilea pentru varianta din alin. (2). Subiectul pasiv (general si imediat) al faptei de denuntare calomnioasa este statul, ca reprezentant al societStii amenintate in normala infaptuire a justitiei, prin savarsirea infractiunii in una din modalitatile acesteia.
299

Subiectul pasiv secundar (adiacent) este persoana vatamata in demnitatea sau libertatea sa prin savarsirea acestei infractiuni. Acesta poate fi orice persoana, legea necerand vreo calitate sau conditie specials. Cand subiectul pasiv are vreo calitate sau se particularizeaza printr-o insusire ori situatie specials, acestea pot sa constituie, dupa caz, o imprejurare agravanta sau atenuanta judiciarS. Latura obiectiva Elemental material. Denuntarea calomnioasa este prevazuta in doua variante: una simpla, varianta tip, adica denuntarea calomnioasa propriu-zisa sau explicits, constand din invinuirea mincinoasa fScutS prin denunt sau plangere cu privire la sSvarsirea unei infractiuni de catre o anume persoanS, prevSzuta in art. 259 alin. (1) C. pen. si o varianta agravata, adica denuntare calomnioasa asimilata sau implicita, constand in producerea sau ticluirea de probe mincinoase, in sprijinul unei invinuiri nedrepte, prevazuta in alin. (2) al art. 259 C. pen. In varianta tip, elementul material constS in actiunea de invinuire mincinoasS, iar la varianta asimilatS in actiunea de producere sau ticluire de probe mincinoase. Savarsirea uneia dintre aceste actiuni este suficientS pentru realizarea elementului obiectiv al infractiunii. Savarsirea ambelor fapte, pe baza aceleiasi rezolutii infractionale, nu constituie concurs de infractiuni, ci o infractiune unica . In ambele variante ale infractiunii de denuntare calomnioasa, caracterul comun al elementului material este falsa informatie (falsa notitia criminis) datS despre infractiune, alterarea adev&rului. Elementul material al infractiunii de denuntare calomnioasS, in varianta tip, consta in actiunea de invinuire. ,,Actiunea de invinuire" inseamna a afirma ca o persoana a savarsit sau a participat la savarsirea unei infractiuni. Invinuirea trebuie sS fie adusS prin denunt sau plangere. Invinuirea adusS altfel decat printr-o plangere sau un denunt nu realizeazS elementul material al denuntSrii calomnioase (de ex.: invinuirea fScutS cu ocazia unui interogator luat unui inculpat sau cu ocazia audierii unui martor de catre un organ judiciar; in aceste cazuri, afirmatiile mincinoase pot constitui temei pentru introducerea unei actiuni civile avand ca obiect obligarea paratului la plata unor daune sau pentru tragerea la rSspundere penala pentru mSrturie mincinoasS). In varianta asimilatS, elementul material al incriminSrii se poate realiza alternativ fie prin producerea de probe mincinoase, fie prin ticluirea unor astfel de probe. Actiunea de ,,producere" de probe mincinoase consta in aducerea sau depunerea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata a unor probe in care adevarul este alterat (inscrisuri sau probe materiale false). DacS mijlocul de probS mincinos ,,produs" de faptuitor constS intr-un inscris, iar acesta este fals, denuntarea calomnioasS va intra in concurs cu una din faptele de fals in inscrisuri in functie de natura inscrisului sau de modul in care acesta este falsificat686. Actiunea de ,,ticluire" de probe mincinoase consta in crearea printr-un aranjament abil a unei aparente care sa fie luata drept proba (ticluirea poate privi probe materiale, urme ale
300

faptuitorului, fotografii etc.). Probele produse sau ticluite pot fi referitoare la persoane sau la bunuri. Cerinte esentiale. In cazul variantei de tip a incriminarii trebuie sa fie indeplinite urmatoarele cerinte: 1.Actiunea de invinuire sa fie ,,mincinoasa". Invinuirea este mincinoasa cand se refera fie la o fapta inexistenta, adica la o infractiune care nu s-a savarsit deloc, fie la o fapta reals, care nu constituie infractiune, dar care este prezentata ca si cum ar constitui infractiune. Invinuirea este mincinoasa si atunci cand infractiunea care formeaza obiectul invinuirii s-a savarsit de catre alta persoana decat persoana invinuita687. Cerinta esentiala a caracterului mincinos al invinuirii nu este indeplinita atunci cand persoana invinuita pe care denuntatorul o credea nevinovata, s-a dovedit totusi ca este vinovata, sau cand din eroare denuntatorul a gresit numele invinuitului. 2.Invinuirea sa fie facuta prin ,,denunt sau plangere". Pentru notiunile de denunt si plangere in sensul dispozitiei din art. 259 alin. (1) C. pen. se va tine seama de prevederile art. 222 C. proc. pen. si art. 223 C. proc. pen. Cerinta este indeplinita chiar daca in momentul introducerii plangerii sau denuntului, organul de urmarire penala a inceput efectuarea de cercetari cu privire la infractiune, dar nu cunoaste inca cine este faptuitorul688. In practica judiciara s-a decis689 ca exista infractiunea analizata chiar daca denuntul nu a fost semnat. In sustinerea acestei sentinte, in doctrina690 s-a aratat ca si nesemnat, denuntul determina efectuarea de acte de urmarire pentru stabilirea adevarului si, implicit, se produc acele urmari pentru prevenirea carora a fost incriminata denuntarea calomnioasa. Cand invinuirea poarta asupra unei infractiuni urmaribila numai la plangerea prealabila, un simplu denunt nu este suficient pentru indeplinirea acestei cerinte esentiale6 \ Constituirea de parte civila, de asemenea, nu valoreaza plangere. Art. 259 C. pen. prevazand limitativ modurile in care trebuie sa fie prezentata invinuirea mincinoasa, sesizarea organelor judiciare in alte moduri prevazute de Codul de procedura penala decat denuntul sau plangerea, nu face sa fie indeplinita cerinta esentiala, cu exceptia sesizarilor facute de catre functionarii publici sau privati, ca si de catre persoanele cu functii de conducere. 3. Invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere sa priveasca ,,savarsirea unei infractiuni". Aceasta cerinta se refera la obiectul invinuirii, pe care art. 259 C. pen. il limiteaza numai la savarsirea unei ,,infractiuni". Invinuirea care are ca obiect o fapta ilicita de alta natura, ca abaterile cu caracter disciplinar, civil, contraventional, abaterile de la regulile de convietuire sociala sau o fapta imorala, nu indeplineste aceasta cerinta esentiala. Prin ,,savarsirea unei infractiuni" se intelege, potrivit art. 144 C. pen., savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora, ca autor, instigator sau complice.
301

Exista aceasta infractiune daca faptuitorul a facut sesizari prin care invinuieste persoana vatamata de fapte care, daca ar fi reale, ar constitui infractiuni. Este necesar ca latura obiectiva a infractiunii asupra careia poarta invinuirea sa reiasa din modul in care este descrisa fapta si nu este nevoie sa fie indicata infractiunea, prin numele ei. Invinuirea mincinoasa trebuie sa priveasca o infractiune care in momentul denuntului sau plangerii putea face obiectul punerii in miscare a actiunii penale. Asadar, cand denuntul sau plangerea priveste o infractiune pentru care a intervenit deja o cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale (art. 10 C. proc. pen.), cerinta esentiala nu va fi indeplinita. Cauzele de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale intervenite insa ulterior invinuirii mincinoase nu inlatura existenta cerintei esentiale, asa incat invinuirea mincinoasa facuta inainte de intervenirea acestor cauze constituie o invinuire mincinoasa . 4. Invinuirea mincinoasa sa priveasca savarsirea unei infractiuni de catre ,,o anume persoana". Nu este indeplinita aceasta cerinta daca invinuirea nu se refera la nici o persoana sau se refera la o persoana imaginara. Aceeasi solutie se impune si daca denuntul este facut numai in rem, nu si in personam. Persoana invinuita poate fi desemnata prin nume si prenume, dar si prin alte elemente care insa sa faca posibila, fara echivoc, identificarea sa (ex.: indicarea domiciliului sau functiei pe care o ocupa). In cazul in care mai multe persoane sunt invinuite mincinos de aceeasi infractiune sau de infractiuni diferite, prin intermediul aceluiai denunt, suntem in pre-zenta unui concurs de infractiuni. Aceeai solutie se impune si in cazul in care aceeai infractiune este pusa succesiv, in chip mincinos, in seama mai multor persoane693. In cazul variantei asimilate, pentru ca elementul material al acestei infractiuni sa se realizeze, este necesara indeplinirea a doua cerinte esentiale prevazute de lege, si anume, ca probele produse sau ticluite sa fie ,,mincinoase" adica contrare adevarului, si ca ele sa fie facute ,,in sprijinul unei invinuiri nedrepte". Urmarea imediata consta, in ambele ipoteze de incriminare, intr-o stare de pericol pentru normala desfasurare a activitatii de infaptuire a justitiei penale. Cand din cauza invinuirii mincinoase sau a producerii ori ticluirii de probe mincinoase, a fost urmarita sau condamnata o persoana nevinovata, la starea de pericol care constituie urmarea imediata principals se adauga vatamarea efectiva adusa persoanei nevinovate. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau actiunile incriminate si urmarea imediata a acestora trebuie sa existe si rezulta din materialitatea faptei comise de agent (ex re). Latura subiectiva Forma de vinovatie cu care se poate comite denuntarea calomnioasa este intentia, in ambele sale modalitati, directa sau indirecta694. Exista intentie, cand faptuitorul si-a dat seama ca face un denunt sau o plangere mincinoasa, ori ca produce sau ticluieste probe mincinoase si a prevazut rezultatul acestor
302

actiuni, rezultat pe care 1-a urmarit anume (intentie directa), sau desi nu 1-a urmarit a acceptat totusi riscul producerii lui (intentie indirecta). In doctrina695 s-a exprimat si opinia ca aceasta infractiune nu poate fi comisa decat cu intentie directa. Savarsirea faptei din culpa nu este incriminata. Lipseste intentia cand denuntatorul a retinut de buna credinta ca invinuitul a comis o infractiune si aceasta chiar daca ulterior el a aflat ca a comis o eroare. Mobilul (castigul, ura, razbunarea etc.) si scopul (acoperirea unei infractiuni savarsite de denuntator sau de o alta persoana, ori lipsirea de libertate a unei persoane nevinovate) nu intereseaza pentru existenta infractiunii, ci doar pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise de agent si la individualizarea pedepsei. Forme. Sanctiuni Forme. Denuntarea calomnioasa fiind o infractiune comisiva si intentionata, savarsirea ei este susceptibila de faza actelor preparatorii, dar aceasta faza nu este incriminata. Cand infractiunea a fost savarsita, actele preparatorii constand in culegerea de informatii, pregatirea mijloacelor sau crearea de conditii favorabile savarsirii infractiunii, daca au fost efectuate de o alta persoana decat autorul, vor constitui acte de complicitate anterioara696. Tentativa la infractiunea de denuntare calomnioasa este posibila, dar nu este incriminata si implicit nici sanctionata. Fiind o infractiune momentana si de pericol, denuntarea calomnioasa se consuma in momentul savarsirii actiunii incriminate deoarece o data cu aceasta se produce implicit si urmarea imediata. Instanta suprema697 a decis, in mod just, ca infractiunea se consuma in momentul prezentarii si inregistrarii denuntului la organul competent si nu la data intocmirii lui. Activitatea infractionala poate continua si dupa consumarea infractiunii, cand persists in invinuirea mincinoasa sau se produc ori se ticluiesc in continuare alte probe mincinoase, situatie in care fapta va capata caracterul de infractiune continuata, fiind o repetare a faptei in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale. In aceste cazuri, fapta se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului act de invinuire mincinoasa sau respectiv al producerii sau ticluirii de probe mincinoase. Sanctiuni. In varianta tip, denuntarea calomnioasa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, iar in varianta asimilata, care este totodata si varianta agravata a formei simple a incriminarii, pedeapsa prevazuta de lege este inchispare de la un an la 5 ani. In ambele ipoteze de incriminare, persoana juridica se sanctioneaza cu amenda intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71x alin. (2) C. pen. Cauza de reducere a pedepsei Potrivit art. 259 alin. (3) C. pen., daca eel care a savarsit fapta declara mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana in contra careia s-a facut denuntul sau plangerea ori impotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plangerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76 C. pen.
303

Ratiunea acestei dispozitii este de a stimula faptuitorul sa revina asupra denuntarii calomnioase si evitarea unor erori judiciare. Aceasta cainta a autorului, posterioara consumarii faptei, nu exclude existenta infractiunii, ci constituie numai o cauza atenuanta legala specials. Avand caracter personal, aceasta cauza nu este aplicabila decat celui care a facut declaratia de recunoastere ca mincinoasa a invinuirii facute sau a probelor produse ori ticluite. Top of the Document MARTURIA MINCINOASA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de marturie mincinoasa consta in acele relatii sociale a caror existenta este asigurata prin apararea activitatii de infaptuire a justitiei impotriva faptelor de natura sa impiedice sau sa zadarniceasca aflarea adevarului de catre organele judiciare. Obiectul material lipseste deoarece actiunea care constituie elementul material al marturiei mincinoase, nu se indreapta direct asupra unui lucru (bun sau persoana). Declarative scrise ale martorilor, rapoartele de expertiza si traducerile scrise nu constituie obiecte materiale ale faptei de marturie mincinoasa. Acestea nu constituie obiecte asupra carora se realizeaza actiunea concrete, ci reprezinta produsul ori mijloacele de savarsire a infractiunii699.

Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de marturie mincinoasa poate fi numai un martor, un expert sau un interpret. Din acest punct de vedere, marturia mincinoasa este o infractiune proprie, cu subiect activ calificat prin calitatea pe care trebuie sa o aiba faptuitorul pentru a putea comite aceasta infractiune, calitate determinata de un anume raport procesual in care se gaseste acesta. Pot fi subiecti activi nemijlociti ai infractiunii numai persoanele care au o sarcina judiciara, anume aceea de a depune marturie, de a efectua o expertiza sau de a exercita functia de interpret, sarcina care decurge din existenta unui raport special in care aceste persoane se gasesc fata de organul judiciar. Sfera persoanelor care pot fi autori ai infractiunii de marturie mincinoasa este deci restransa la persoanele care au calitatea de martori, experti, interpreti. Martorul, in sensul art. 260 C. pen., este persoana care, avand cunostinta despre o fapta sau despre o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-o cauza penala, civila, disciplinary sau in alta asemenea cauza, este ascultata in acea cauza (art. 78 C. proc. pen.). Pentru a putea fi savarsita fapta de marturie mincinoasa, calitatea de martor a unei persoane trebuie sa fie legal atribuita in momentul audierii sale. Nu pot fi deci subiecti activi
304

nemijlociti ai infractiunii de marturie mincinoasa persoanele care nu pot fi audiate ca martori, din orice motiv . Pot fi autori ai infractiunii analizate atat martorii citati legal, cat si cei care au fost admisi de organele judiciare, dar s-a omis citarea lor sau nu au primit citatia -art. 319 alin. (3) C. proc. pen. Poate fi martor si, deci, autor al infractiunii de marturie mincinoasa atat persoana vatamata, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata (art. 82 C. proc. pen.), cat si avocatul pentru fapte sau imprejurari cunoscute de el inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia din parti, calitatea de martor in acest caz avand intaietate fata de cea de aparator (art. 79 alin. ultim C. proc. pen.). Martorii anonimi si investigatorii sub acoperire, pot fi ascultati, in anumite conditii si cazuri, ca martor si deci autori ai acestei infractiuni (art. 861 C. proc. pen.). Martorul care nu a indeplinit 14 ani, desi poate fi audiat ca martor (art. 81 C. proc. pen.), nu poate savarsi infractiunea de marturie mincinoasa deoarece el nu raspunde penal de faptele sale - art. 99 alin. (1) C. pen. Nu pot fi martori si deci autori ai infractiunii de marturie mincinoasa persoanele care sunt parti in procesul penal. In situatia in care, persoana care, dupa ce a fost audiata ca martor, devine parte in proces, inculpat, nu poate fi trimisa in judecata pentru marturie mincinoasa fiindca ii lipseste calitatea de martor in cauza701. Expertul, in intelesul art. 260 C. pen., este persoana ale carei cunostinte sunt necesare pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari intr-o cauza si care este insarcinata, de catre organul care cerceteaza sau judeca cauza, cu efectuarea unei expertize (art. 116 C. proc. pen. si art. 201 C. proc. civ.). Numai expertul care este numit sau chemat de organul judiciar poate fi subiect activ nemijlocit al faptei de marturie mincinoasa, nu si persoana care efectueaza o expertiza in cadrul unui serviciu medico-legal, laborator criminalistic, sau orice institutie de specialitate catre care s-a adresat organul judiciar pentru efectuarea expertizei - art. 119 alin. (2) si (3) C. proc. pen. Acestia raspund, dupa caz, de abuz in serviciu sau de fals in inscrisuri oficiale7 2. Potrivit parerii contrare703, pot fi autori ai infractiunii de marturie mincinoasa si persoanele care efectueaza o expertiza in cadrul unui serviciu medico-legal, laborator de expertiza criminalistica sau orice institut de specialitate catre care s-a adresat organul judiciar pentru efectuarea expertizei, deoarece norma in discutie nu face nici o distinctie in aceasta privinta, iar distinctia prevazuta de Codul de procedure penala nu priveste calitatea procesuala de expert, ci numai modalitatea de numire a acestuia. Interpretul, in intelesul art. 260 C. pen., este persoana chemata sau numita de organul care cerceteaza sau judeca o cauza, pentru a servi ca traducator cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza a fi ascultata nu cunoaste limba, ori nu se poate exprima cand unele inscrisuri sunt redactate intr-o alta limba decat limba romana (art. 128 C. proc. pen.; art. 142 si 143 C. proc. civ.).
305

Marturia mincinoasa nu poate avea decat un singur autor, fiind sub acest aspect o infractiune savarsita in persona propria. Aceasta este susceptibila de a fi savarsita in participate, sub forma instigarii si a complicitatii. Pentru instigator si complice nu se cere vreo calitate specials. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, cu limitSrile si in conditiile prevazute in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv (general si imediat) al faptei de marturie mincinoasa este statul, ca titular al valorii sociale a infaptuirii justitiei, amenintata prin savarsirea infractiunii. Subiectul pasiv secundar poate fi o persoana fizicS a cSrei libertate sau demnitate este amenintata sau vatamata prin savarsirea infractiunii sau o persoana juridica ale carei interese pot fi atinse sau vatamate printr-o marturie mincinoasa. Latura obiectiva Elementul material. Fapta de marturie mincinoasa este incriminatS intr-o varianta corespunzatoare denumirii marginale a infractiunii si una asimilata, incidents in cazul interpretului sau expertului. Marturia mincinoasa avand doua variante cu subiecti activi nemijlociti diferiti, implicit elementul ei material este susceptibil a fi realizat prin actiuni diferite, in raport cu cele trei categorii de persoane ce pot savarsi infractiunea (martori, experti, interpreti). Indiferent insa de varianta in care se savarseste fapta, marturia mincinoasa este o infractiune de actiune (comisiva), al carei element material il constituie actiunea de a face o marturie mincinoasa sau de a efectua o expertiza ori o interpretare mincinoasa. Elementul material al marturiei mincinoasa consta deci in actiunea de a denatura sau ascunde adevarul si se poate realiza atat prin acte comisive, cat si printr-o atitudine omisiva. Marturia mincinoasa nu poate fi conceputa fara preexistenta unei cauze penale, civile, disciplinare sau a oricarei cauze in care pot fi legal folositi ca subiecti pentru administrarea probelor: martori, experti sau interpreti. Prin cauza penala, civila, disciplinary sau orice alt fel se intelege un litigiu (ce are ca obiect ceva ce se pretinde sau se contests) a carei solutionare constituie un act de infaptuire a justitiei. Caracterul penal, civil, disciplinar etc. rezulta implicit din natura organului jurisdictional in fata caruia se afla cauza respectiva704. ,,Cauza penala" are sensul de proces penal ce se desfasoara in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata. Este indiferent care este organul de urmarire penala (procurorul sau organele de cercetare penala prevazute in art. 201 C. proc. pen.), precum si daca judecata se desfasoara in prima instanta sau se judeca pricina (dupa casarea de catre instanta superioara a hotararii atacate) de catre instanta de apel sau de recurs sau de catre instanta a carei hotarare a fost atacata, sau daca se solutioneaza cauza ca urmare a admiterii unei cai de atac extraordinare. ,,Cauza civila", in intelesul art. 260 C. pen., are sensul restrans de proces civil desfasurat dupa procedura contencioasa, in fata instantelor judecatoresti civile.
306

,,Cauza disciplinary", in sensul art. 260 C. pen., inseamna o judecata desfasurata in fata unor organe jurisdictionale cu caracter disciplinar. Prin ,,orice alta cauza in care se asculta martori" se inteleg alte cauze decat cele penale, civile, disciplinare, care se desfasoara in fata unor organe de jurisdictie, si in cadrul carora pot fi ascultati martori ori folositi experti sau interpreti. In varianta de tip a incriminarii, elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa savarsit de un martor se realizeaza fie prin a face afirmatii mincinoase, fie prin a nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. Aceste subvariante ale actiunii incriminate sunt alternative, pentru existenta infractiunii fiind suficienta savarsirea faptei intr-una din aceste comportari, adica fie facerea de afirmatii mincinoase, fie omisiunea de a spune tot de stie. Acestea pot exista insa si cumulativ, atunci cand s-au savarsit in executarea unei rezolutii unice, situatie in care unitatea infractionala nu este afectata. ,,A face afirmatii mincinoase" inseamna a spune altceva decat cele stiute, a declara ca fiind adevarat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esential este sa existe o nepotrivire intre cele declarate ca martor si cele stiute de el705. Criteriul deci dupa care se stabileste daca o afirmatie este sau nu mincinoasa nu este acela al raportului in care se afla cele declarate de martori fata de realitate, deoarece martorului i se cere sa spuna ce stie, iar nu care este adevarul. Simpla contradictie intre ceea ce spune martorul si ceea ce a avut loc in realitate nu este un indiciu cert ca martorul a depus marturie mincinoasa, fiindca martorii pot percepe uneori realitatea in mod deforma