Sunteți pe pagina 1din 16
CAPITOLUL VI Metabolismul proteinelor si nucleotidelor Pentru se putea include in metabolismul general, proteinele alimentare trebuie si fie supuse proceselor de digestie si de absorbtic. Digestia proteinelor alimentare are loc la diferite nivele ale tractului gas- trointestinal sub acfiunea enzimelor proteolitice: pepsinei, tripsinci, chimotripsinei, carboxipeptidazelor, aminopeptidazelor 1 dipeptidazelor. in urma actiunii exercitate de catre exo- si endopeptidaze, macromoleculele proteinelor alimentare sunt scindate pind la aminoacizi. Absorbtia proteinelor are loc sub forma aminoacizilor corespunzaitori sau eventual sub forma de dipeptide sau peptide cu masa moleculard mica, Pe cale portala, aminoacizii ajung la ficat de unde pe cale sanguind sunt repartizati in diferite organe si fesuturi. Transportul aminoacizilor prin mem- brane este un proces activ. Metabolism! intermediar al aminoacizilor se realizeazi prin mecanisme generale de degradare si biosinteza, comune tuturor aminoacizilor, dar si pe cai particulare, proprii fiecdrui aminoacid in parte. Principalele mecanisme generale de degradare a aminoacizilor sunt dezaminarea, transaminarea si decarboxilarea. ‘Dezaminarea conduce la eliberarea amoniacului. in organismele animale se intilneste practic numai dezaminarea oxidativa, care conduce la formarea unui cetoacid. in esuturi se desfasoari cu mare intensitate dezaminarea oxidativaa acidului glutamic sub actiunea cataliticd a glutamatdehidrogenazei, enzima care are drept cofactor NAD. Acidul glutamic poate regenera prin dezaminare oxidativa acidul c-cetoglutaric, care devine apt si ak grupairile amino de la majoritatea aminoacizilor. Din aceasta cauza acidul glutamic este colectorul universal al gruparilor amino. Acidul piruvic sau acidul oxalilacetic, pecum $i alti c-cetoacizi, pot functiona drept acceptor de grupiri amino atunci cind se transforma in alanind sirespectiv in acid aspartic. Acest proces poarti denumirea de transaminare Reaciiile de transaminare sunt catalizate de enzime specifice cum sunt aspartataminotransferaza (AST) si alaninaminotransferaza (ALT). Ele au rept coenzima piridoxalfosfatul 98, Decarboxilarea are loc sub actiunea aminoaciddecarboxilazelor, a cdror ‘coenzima este tot piridoxalfosfatul. Decarboxilarea este mai putin o cale de degradare a aminoacizilor si mai mult o cale de biosintez a unor amine cu actiune biologic marcaté, denumite si amine biogene, aga ca histamina, triptamina, serotonina, tiramina etc. Deci, din dezaminarea direct sau din transaminarea cuplatd rezulta amoniac si un cetoacid. Cetoacizii rezultati pot lua cai variate de transformare: 4) pot fi antrenati in procese de aminare. ajungindu-se la biosinteza de ‘aminoacizi; b) se pot transforma in intermediarii ciclului Krebs si deci, pot fi oxidati pind la CO, si H,0. Amoniacul, provenit din metabotismul aminoacizilor, este convertit ntr-un compus putin toxic, glutamina care reprezint’ forma sa de transport. Din amoniacul provenit din aminoacizi si ghutamina, si din dioxid de car- bon in ficat, printr-un proces care decurge in mai multe etape, se sintetizeaz urea (ciclul Krebs - Henseleit) Numerosi aminoacizi prezinta si cai particulare de metabolizare cind se formeazi intermediari, dotat ei insisi cu remarcabild activitate biologic’. incadrul metabolismului intermediar, sub actiunea nucleazelor, acizii nucteici sunt degradati pind ta mononucleotide. In continuare nucleotidele purinice sunt hidrolizate pina la eliberarea acidului fosforic, a pentozei, adeninei sau guaninei. La om produsul final de catabolism al bazelor purinice este acidul uric, Perturbaii ale catabolismului purinic, insorit de cresterea concentratiei acidului uric sanguin, se intilnesc in boala numita uta. Bazele pirimidinice sunt catabolizate prin mecanisme specifice, for- mindu-se NH,, CO, si B-aminoacizi, care la rindul lor se supun degrada Biosinteza nucleotidelor purinice are loc ponindu.-se de la precursori simpli glutamina, acidul aspartic, glicocolul, dioxidul de carbon, grupatile formil, ribozo-5-fosfat. Precursorii biosintezei nucleotidelor pirimidinice sunt carbamoilfosfatul, acidul aspartic si S-fosforibozil-|-pirofosfatul TEMA 21 Metabolismul proteinelor simple. Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia proteinelor in intestin Experienta 1. Determinarea aciditatit sucului gastric. jul metodel. Aciditatea totald a sucului gastric este constitu din HCL liber, HI fixa, fosfati acizi si acizi organici (ultimele doua componente pot fi asociate sub termenul de alte substante acidoreagente). HCl total este suma HCI liber si HCl fixat. Alte substante acidoreagente constituie diferenta dintre aciditatea totala si HCI total Aciditatea sucului gastric se determind prin metoda titrarii cu baza si se ‘masoara in cantitatea de ml solutie de NaOH de 0,1 N consumata la neutra- lizarea a 1000 ml de suc gastric in prezenta indicatorilor: la determinarea aciditati totale —fenolfialeinei, HC! liber—dimetilaminoazobenzenului, HCL fixat—hidrogensulfonatalizarinei de sodiu. in norma la adult aciditatea total constituie 40-60 unitati de titrare; HCI liber 20-40 ; HCI fixat ~ 10-12; celelalte substante acidoreagente - 2-5. Mod de lucruz 1, Determinarea HCI liber: intr-un balon de titrare se iau S ml suc gastric, se adaugd 0 picdturd solutie de dimetilaminoazobenzen de 0,5% si se titreazA din biureta cu solutie de NaOH de 0,1 N pind la aparitia culorii oranj. Se face caleulul 2. Determinarea aciditiji totale. {ntr-un balon de titrare se iau 5 ml de sue gastric, se adauga o piciturd solutie de fenolftaleina de 0,5% gi se titreaza din biureta cu solutie de NaOH de 0,1 N pina la aparitia culorii roz. Se face calcutul 3. Determinarea tuturor tipurilor de aciditate intr-o singurd portie de sue gastric (Metoda Mihaelis) Intr-un balon de titrare se iau S mi de sue gastric, se adaug’ o picdturit solutie de fenolftaleind de 0,5% si o picdturd solutie de dimetilaminoazo- benzen de 0,5%. Se noteazat nivelul bazei in biuret si se titreaza, agitind permanent. Se noteazitnivelul bazei ta trecerea culori osiiinifiale in portocalie (punctul A care corespunde HCI liber), nivelul bazei la aparita culoriigalben- deschisa (punctul B, care serveste la eterminarea HC! total) sinivelul bazei Ja aparitia culorii roz (punctul C, care corespunde aciditatii totale). in punctele 100