Revistã de lifestyle orthodox ● Anul I ● Nr.

1 / noiembrie 2008
„Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)

Crede ºi nu cerceta?

Halloween. Cântece de petrecanie

Teama de a vorbi celui iubit

Terapia homosexualitãþii
S-a cãsãtorit Cain cu propria sorã?
Un Sfânt grec salveazã de la moarte
un dependent de droguri
Relaþiile virtuale
 Cãrþile pe care le cauþi!

Scurt cuvânt cãtre

tineri al celui mai
mare teolog român
„Dacã mi s-ar cere sã trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii
sociale, l-aº trimite tinerilor, ca sã porneascã mai departe de unde am ajuns,
printr-o îndelungã experienþã, la vârsta mea, ca sã nu mai piardã timpul ce
le stã înainte, încercând sã caute drumul cel adevãrat. Cuvântul de sfãtuire
pe care sunt înclinat sã-l dau în urma întregii mele experienþe de viaþã ar fi:
Alipiþi-vã cu toatã credinþa adevãrului lui Hristos ºi siliþi-vã sã sporiþi din
unirea cu El într-o nesfârºitã înnobilare, prin asemãnarea cu El, Care fiind
Dumnezeu ºi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema
înãlþime umanitatea Sa ºi o va înãlþa ºi pe a noastrã, ajutându-ne sã creºtem
în iubirea Lui ºi a semenilor noºtri”.
Pãrintele Dumitru Stãniloae 1903-1993

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº,
Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia
Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Cristian ªerban,
Raluca Toderel, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2
 Editorial
Mi-am spus cã tinereþea nu înseamnã neapãrat muzicã,
sex, alcool ºi distracþii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl
ºi Popcorn nu reprezintã aspiraþiile de viaþã ale tuturor
tinerilor.
Poate cã unii tineri vor altceva, poate vor mai mult de
la viaþã. Aºa s-a nãscut aceastã revistã – din credinþa cã
aceºti tineri existã ºi din dorinþa de a veni în
întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaþii.
Aveþi în mânã o revistã ortodoxã, dar care nu va face
exces de subiecte teologice sau elemente de catehism, ci
va cuprinde teme tinereºti de interes, subiecte diverse,
chiar ºi „neortodoxe”, însã tratate drept, corect („ortho”),
cu bun-simþ ºi „pre limba voastrã”.
De altfel, de aceea am ales ca titlu aceastã combinaþie
de cuvinte: OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnã drept sau
corect, iar „Graffiti” (în italianã pluralul cuvântului
„graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivã din
ãñáöåéí (graphein) care înseamnã „a scrie”. Aºadar
OrthoGraffiti înseamnã „scriere dreaptã”, „scriere
corectã”.
Graffiti-ul, ca metodã de exprimare prin „mâzgãlire”
Laurenþiu Dumitru
pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaþii, drept
vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea ºi Acestea vã urez ºi eu la acest început de drum: sã aveþi
markerele permanente deranjeazã lumea, ci ºi cuvântul dorinþa ºi puterea sã cereþi o minte înnoitã, ca sã nu vã
ortodox scris. Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu potriviþi cu veacul acesta trufaº ºi nestatornic! Mã alãtur
orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, nãscute ºi lui Danion Vasile care, în interviul oferit în acest
din dreaptã înþelegere a vieþii, din Orthodoxie. Ele fac numãr revistei noastre, spune: Fiþi ortho-tineri, nu
valuri ori nasc polemici nesfârºite, pentru cã vestesc cele strâmbo-tineri, nu fãþarnico-tineri… Bucuraþi-vã frumos
nelumeºti ºi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura de tinereþea voastrã!
Apostolului Pavel, sã nu ne potrivim chipului veacului Lecturã plãcutã ºi cu folos!
acestuia, ci sã ne schimbãm prin înnoirea minþii!

3
Florentina Stoica
Rugã
De-aº avea aripi, sã zbor,
Mi-ar fi sufletul uºor
- Aºeza-m-aº pe vreun nor
ªi-aº uita sã mai cobor!
Dar mi-e sufletul de humã
Ca pruncuþu’ fãr’ de mumã…
Crede
ºi nu
Ia-mã, Doamne,-n sân ºi du-mã,
Cu tãmâie mã afumã!
Pune-mã în calendar
Sã-mi aducã lumea-n dar
Tot durere ºi amar
- Suflete puse pe jar…
Cã ºi eu le-oi da-napoi
Sufletele cele noi
Fãrã patã de noroi

cerceta?
Tinere, ca un altoi…
Þine, Doamne, ruga mea
Cã e lumea tot mai rea
Rea e ºi inima mea
- Mântuieºte-o…cã e-a Ta!...

Cãutãri în labirint
Mâini
Avide de Nemerit
Întind cãtre Tine, Doamne!
Cutii muzicale „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla; (Fericitul Augustin, De Conffessiones).
Neacordate bateþi ºi vi se va deschide. Cã oricine cere ia, Deºi mânat de sentimente reprobabile,
Plutesc înspre norii cel care cautã aflã, ºi celui ce bate i se va crudul Irod sugereazã prin fãþarnica lui
Opaci deschide” (Matei 7, 7-8) cerere adresatã magilor, modul în care omul
ªi se opresc acolo, Printre sintagmele pseudo-creºtine ce sunt trebuie sã se raporteze la Dumnezeu: „ªi
Departe de Tine, vehiculate cu multã convingere de cei ce trimiþându-i la Betleem, le-a zis: Mergeþi ºi
Aproape de mine, pretind cã au citit Biblia, un loc de frunte îl cercetaþi cu de-amãnuntul despre Prunc ºi,
Din mine… ocupã crede ºi nu cerceta. Surprinzãtor este dacã Îl veþi afla, vestiþi-mi ºi mie, ca, venind
O simfonie falsã rãsunã faptul cã nicãieri în cuprinsul Revelaþiei ºi eu, sã mã închin Lui” (Matei 2, 8).
Înalt, nu destul de înalt… divine nu întâlnim aceasta prescripþie. Din Însã cel mai elocvent îndemn legat de
ªi pãmântul contrã, Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie cercetarea Scripturilor în vederea întãririi
Refuzã
Sã-mi sãrute genunchii. deþin în ele insele o seamã de porunci, credinþei ºi a sporirii cunoºtinþelor despre
sfaturi evanghelice ºi îndemnuri menite sã-l Dumnezeu ne este dat de Mântuitorul Iisus
determine pe om sã se apropie de Dumnezeu Hristos. „Cercetaþi Scripturile, cã socotiþi cã
Not yet ºi sã-ºi sporeascã credinþa prin cercetare în ele aveþi viaþa veºnicã. ªi acelea sunt care
permanentã, prin observare ºi cunoaºtere. mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). A
Întorc, sfielnic, Aºadar, aceastã asociere nefericitã este un crede fãrã sã cercetezi poate fi consideratã o
Pagini scrise demult nonsens, cãci credinþa ºi cercetarea lui ispitã, o preluare a unui neadevãr ca adevãr,
Cu cerneala timpului. Dumnezeu, a creaþiei, a planurilor ºi voinþei a unui viciu drept virtute, a unei înºelãtorii
Glasuri uitate rãsar
Cântece vechi se trezesc Sale, sunt interdependente, susþinându-se ca minune: Cercetaþi duhurile, cãci nu toate
Chipuri neatinse de vreme permanent una pe cealaltã. Potrivitã ar fi sunt de la Dumnezeu.
Încing hora amintirilor… sintagma crede ºi cerceteazã, care se apropie Sã nu uitãm, aºadar, cuvintele
- Faceþi loc! Faceþi loc! întrucâtva de cautã ºi vei afla (Matei 7, 7). Mântuitorului nostru Iisus Hristos care
Încã mai sunt de venit… Însãºi definiþia credinþei, ca relaþie sau spune cã „cel ce va strica una din aceste
N-au avut timp sã se nascã — raport liber, conºtient, eficient ºi suficient porunci, foarte mici, ºi va învãþa aºa pe
Ziua de mâine dintre om ºi Dumnezeu, sugereazã aspectul oameni, foarte mic se va chema în împãrãþia
E acum în chinurile de permanentã cãutare reciprocã dintre un cerurilor; iar cel ce va face ºi va învãþa,
Facerii… eu-finit ºi Un Tu-infinit: „Fãcutu-ne-ai acesta mare se va chema în împãrãþia
cãutãtori spre Tine Doamne ºi neliniºtitã cerurilor” (Matei 5, 19).
este inima mea pânã se va odihni întru Tine”

4 Pr. Nicolae Napoleon Dabu


CÂNTECE DE
PETRECANIE
HALLOWEEN
Dacã religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerþ, astãzi
comerþul face religia. ªi aceasta chiar la el acasã, adicã pe vapor.
Cãpitanul de husari Harry Potterã îºi debarcã discret poteraºii. Îi va
trimite ca spioni dezinteresaþi, bonomi ºi cu pohtã de cash. El ºtie cã
piatra filozofalã e o abstracþiune. El ºtie cã prostia e singura gãinã cu ouã
de aur. De aceea, va stoarce aurul din buzunarele entuziaºtilor trendului.
Bine aþi venit în þepele lui Vodã, Castelul Groazei vã oferã spaime
romantice ºi groaze la pachet! Cu samurul pe spate ºi cu mustãþile unse,
Þepeº-Vodã taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au
plãtit, deci pretind. Aºa cã vor avea un Halloween rustic. Asociat
cu Bram Stocker, Vodã are parte de câºtig bun din
comerþul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la
porþile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Mãria-
sa-mpânzeºte þinuturile cu-ardei scopiþi de rod
ºi-umpluþi cu praf de puºcã. La noapte,
vrãjmaºul va da buzna sau, cum îi place-a
spune, nãvalã. Boiarii, fani ai dovleacului
copt, jubileazã. La fel ºi norodul spãrgãtor
de seminþe rotunde ca galbenii din pungã.
Astã searã, omul care-aduce bezna va
intra-n cetate.
Vodã a pus strãji cu usturoi la grindã,
morþii au fost unºi cu alifie anti-înviere.
Divanul s-a înghesuit în sobele înalte de la
curte ºi-ºi rumegã încetiºor giubeaua. Fura-
se-va pãrintele bostanilor din lumea-ntreagã?
Rãmâne-vor veliþii fãr’ de-arginþi curaþi ºi
Vodã fãrã de paftale? Ascuns sub ºapte lacãte,
Marele Dovleac doarme un somn galben ºi dulce-
amãrui. Valahii þin la el ca la saricã, exportul de astfel de
bostani e pâinea lor ºi-a pruncilor ce-i udã. Neamurile toate se
dau în vânt dupã bostanul valah, zice-se cã-l alungã pe ducã-se pe pustii
ºi mai departe.
Plocon balaurului. Vodã, ca în fiecare an, are diplomaþia sã nu se batã-
aiurea. Monopolul dovlecesc va rãmâne la el, turmele de þigãi, de robi ºi
de roabe vor rãmâne la vrãjmaº. Proptiþi în sâneþe, bravii noºtri paznici cu
gust pentru bãtaie rãmân proºti în faþa luminãþiei tronului. Omul care-
aduce bezna iar le-a scãpat, ajunge-l-ar opt criveþe ºi-un ger de
Octavian Dãrmãnescu
LUMEA PE DOS
Boboteazã! Apuca-l-ar urâtul la drum de noapte, umfla-s-ar cât foalele
fierarului! Roi-i-ar viespile hoitul lui de dihanie prefãcutã-n om.
Vodã a decretat veselie generalã, norodul sã se desfete cu dovleci
vârâþi în sobã. Zdrobitu-s-au puterile rãului, fantomele-au fost puse la-
ndreptat cuie de raclã. Vodã e necruþãtor cu duºmanii pungii lui. Pe
moroii iute-scãpãtori din humã i-a pus biniºor la rãcoare – lãlãi-vor
veºnica cu gurile pline de propria colivã. Vajnic dedaþi la sânge fecioresc,
vampirii pusu-s-au la proþap ºi fost-au straºnic botezaþi cu mujdei.
Stafiile, hoaþele ne-ndemânatice-ale Marelui Dovleac, fost-au dezbrãcate
de cearºafurile lor ºi trimisu-s-au pe miriºtea lui Iosafat, în pãmântul
oaselor albe. Imobilizaþi pe nãsãlii, godacii fripþi apasã greu
masa lui Vodã. Colinde de Halloween ºi vinuri de viaþã
lungã, mãsline umplute cu sâmburi de mãslinã ºi peºti
mucenicind pe jerãgai. Potop de s-ar stârni ºi acest
praznic furtunos nu fi-va turburat.
Stele cu coadã ºi cai verzi pe câmpiile albe ale
lunii. E vreme de dat în bobi ºi de speriat
megieºii paºnici. Prãsiþi în fântâni rele,
vârcolacii fi-vor puºi sã bea cu ºpriþ cenuºa
trupului. Liliacul, rudã cu-ntunericul, va fi-
mbiat cu lavandã, prins, decapitat ºi lansat în
Cosmos întru a lui cucerire. Harry Poterrã s-a
fript, pe valah nu-l înºeli cu una, cu douã. Va
încerca într-alt timp, dar tot aici, la nepoþii naivi
ai acestor þãrani încãpãþânaþi ºi ironici. Ei ºtiu o
frecþie logicã la un cap de lemn: nu poþi alunga
urâtul tot prin urât. Cuiul nu scoate alt cui decât în
bricolaj. Nu-l poþi alunga pe dracul cu masca lui pe
faþã ºi nici nu-l poþi îmbuna cu poale-n brâu. Iar dacã-n
cãrþile cu buchi urâtului i se spune frumos, atunci urâtu-
acestui praznic n-are nimic vrednic de privit.
Bezna din bocanci ni s-a urcat la cap. Unii mai trag nãdejde-n
forþa maternalã de la Apaca. Aceia încã viseazã aerisirea acestui
neam sortit sã-ºi câºtige luciditatea numai la Loto. ªi aceasta
numai de Apocalips. Apocalips, când se va da pe faþã ºi
faptul cã Marele Dovleac era, de fapt, capul fãrã ochi al
gânditorului de la Hamagia, obosit de-atâta cogitaþie.
5
 LOVE & LIVE
Dragoste semipreparatã
Cristi ºi Ana s-au întâlnit într-un
club.
Ea lucra la o firmã de bunuri de
larg consum, iar maºina de la firmã
îi conferea o anumitã mobilitate. În
fiecare vineri ºi sâmbãtã seara ieºea
în oraº cu fetele, la un club, unde
îºi petreceau timpul în compania
unui cocktail ºi a dansului pânã pe la 3
dimineaþa, când se retrãgeau cãtre casã.
Ana ºi cele douã prietene ale ei erau
singure. Niciuna nu avea pe cineva, dar
fiecare avea la activ ceea ce ele numeau
„dezamãgiri”. Ieºitul în fiecare weekend la
un club li se pãrea o activitate normalã
pentru niºte fete singure. Erau tinere ºi
trebuia sã-ºi trãiascã viaþa.
Într-o noapte, într-un astfel de club,
privirea Anei s-a întâlnit cu privirea lui
Cristi. El a invitat-o la dans ºi aºa au intrat în
vorbã. Nici nu le-a fost prea greu, având în
vedere cã fiecare era disponibil ºi în cãutare.
6 Bogdan Mateciuc
Ana arãta… bine. Avea sâni ºi dansa fain.
ªi Cristi arãta bine. Apoi, avea ceva ce nu
putea sã treacã neobservat de cãtre Ana: nu
dãdea buzna. Avea rãbdare ºi ºtia cã trebuie
sã aibã rãbdare. Au schimbat numere de
telefon ºi, de luni, au început sã se sune
zilnic.
Ana a început sã simtã cã el e pentru ea.
Cristi a început ºi el sã se gândeascã tot mai
des la fata de la club.
Discuþiile dintre ei au devenit tot mai
personale. Relatãri despre familie, despre
problemele de la serviciu, confidenþe
reciproce, lucruri care treptat îi apropie pe
oameni.
Dupã numai câteva sãptãmâni, Ana a
început sã simtã cã-l iubeºte pe Cristi. A
început sã realizeze cã nu mai este singurã,
cã acum are pe cineva. Desigur, fetele o
întrebau întruna despre Cristi, iar ea se
simþea bine dându-le „veºti bune”.
De fapt, Ana îl iubea pe Cristi de dinainte
de a-l întâlni. De fapt, Ana deja iubea în
proporþie de cincizeci la sutã pe toþi bãieþii
din club, având în vedere cã teoretic toþi
puteau sã rãspundã nevoilor ei sufleteºti ºi
de altã naturã.
Acum, ceilalþi cincizeci la sutã se
umpleau încet-încet în persoana lui Cristi.
Cu fiecare glumã spusã de el, Ana simþea cã
îl iubeºte mai mult. Cristi era atât de nostim!
Apoi, într-o searã, Ana le-a spus fetelor
cã nu mai iese cu ele în oraº. Avea întâlnire
cu Cristi la „Malibu”.
La 3 dimineaþa, au mers amândoi acasã la
Cristi. Cristi locuia singur într-o garsonierã
închiriatã. Un bãiat care se gospodãreºte
singur atrage atenþia oricãrei fete.
Fãrã prea multe tatonãri, au fãcut
dragoste. Pentru Ana a ieºit bine. Pentru
Cristi… pentru bãrbaþi iese întotdeauna bine.
Acum Ana era sigurã. Îl iubea pe Cristi.
„Cristi, te iubesc. Eºti bãrbatul vieþii
mele, eºti bãrbatul la care am visat o viaþã
întreagã”, îi declarã Ana la cei 26 de ani ai
sãi.
Acum, dupã ce ºtie cã el poate rãspunde
nevoilor ei sufleteºti – combaterea
singurãtãþii – ºi fiziologice – … – Ana îi dã
certificatul de absolvire. Cristi a trecut
examenul. Punctajul obþinut este de sutã
la sutã. Este admis.
She gave me her money, she gave
me her body, but she gave it to
everybody. (AC/DC)
A doua zi, Ana le-a dat fetelor vestea
oficialã. Este cu Cristi. Oficial. Fetele s-au
bucurat mult pentru ea ºi au bãtut din palme.
În fine, Ana nu mai era singurã. Din
plutonul de potenþiali parteneri, unul s-a
detaºat ºi a marcat restul de cincizeci la sutã.
Dragostea semipreparatã a fost în fine
încãlzitã la temperatura de servire.
Au trecut doi ani. Între timp, cei doi s-
au mutat împreunã, dar amorul
efervescent de la început a cam pãlit.
Sexul ºi glumele nu pot susþine o relaþie
între doi oameni care nu au în comun
decât clubul de sâmbãtã searã.
Alaltãieri, în „Bamby”, pe când Cristi
era la toaletã ºi vorbea la telefon cu
Maria, Ana ºi-a intersectat privirile cu
Matei.
Is this love? (Whitesnake)

Teama de a vorbi celui IUBIT
Orice om doreºte sã fie iubit. În sinea sa, fiecare crede cã ºtie de ce are
nevoie de la celãlalt pentru a se simþi iubit. Încã din copilãrie, mintea
fiecãruia dintre noi a fost ocupatã de fantasme despre dragoste, despre o
relaþie idealã cu oamenii lângã care ni s-a dat sã trãim. Cu toate acestea, a
vorbi despre dragoste este considerat un lucru cu totul sublim ºi inaccesibil
omului de rând. Se crede cã despre dragoste vorbesc numai poeþii. Pentru cã
toatã lumea ºtia cã eu am scris poezii, nu o datã mi s-a întâmplat sã fiu rugat
sã scriu scrisorele de dragoste de la numele unui tânãr cãtre o tânãrã pe care
eu nici nu o cunoºteam. Desigur, n-am scris niciodatã astfel de scrisori. N-
am scris pentru cã niciodatã n-am înþeles cum cineva care iubeºte nu poate
gãsi cuvinte pe care sã le spunã celui iubit. Întotdeauna am crezut cã în gura
celui ce iubeºte orice cuvânt poate fi o declaraþie de dragoste, dupã cum în
gura omului superficial pânã ºi cuvintele lui Hristos sunã neplãcut. Oamenii,
în special tinerii, trãiesc complexul cã nu-ºi pot exprima dragostea, cã vor fi
înþeleºi greºit de cel iubit sau cã nu vor fi înþeleºi deloc. De aceea, cei mai
mulþi preferã sã se dea în spatele unor autoritãþi consacrate. Un tânãr va
suferi mai uºor eºecul unui început de relaþie, dacã acest eºec va fi provocat
de un bileþel care conþinea un vers de Eminescu sau o maximã a unui guru
indian. Pare de neconceput, dar un adolescent preferã sã-ºi încredinþeze
soarta în mâinile unui om care se „pricepe” la cuvinte, cerându-i sã-i
redacteze o scrisoare de dragoste cãtre fata pe care o iubeºte, decât sã-ºi
asume responsabilitatea de a fi el însuºi în faþa dragostei. De unde aceastã
teamã de a vorbi celui iubit? De unde teama de a vorbi despre dragoste?
A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca ºi a vorbi despre
Dumnezeu. Aºa cum existã oameni care nu cred în Dumnezeu, tot aºa existã
oameni care nu mai cred în dragoste. Dragostea este de la Dumnezeu, ea este
însuºi Dumnezeu. Dragostea este la fel de cuprinzãtoare ºi la fel de
necunoscutã ca ºi Dumnezeu, iar despre lucrurile pe care nu le cunoaºtem nu
putem vorbi decât greºind. De aceea, din acest punct de vedere, este firesc ca
oamenii sã nu se simtã stãpâni în faþa dragostei, sã-ºi conºtientizeze
incapacitatea de a comunica verbal starea pe care o trãiesc. Ceea ce nu este
normal, este faptul de a lãsa pe alþii sã-þi defineascã propria ta trãire. Noi
trebuie sã înþelegem cã dragostea nu are nevoie de purtãtori de cuvânt, sã
înþelegem cã cea mai scumpã declaraþie de dragoste este prezenþa ºi cã un
cuvânt poate sã transmitã ceva numai în mãsura în care cel ce l-a rostit este
prezent el însuºi în acel cuvânt. Hristos ne-a arãtat cã ne iubeºte nu pentru cã
Ieromonah Savatie Baºtovoi
LOVE & LIVE
ne-a vorbit frumos ºi, îndrãznesc sã spun, nici mãcar pentru cã a murit
pentru noi, ci, mai ales, pentru cã ne-a încredinþat cã El Însuºi este cu noi
pânã la sfârºitul veacului. S-ar fi putut întâmpla ca Cel ce a murit pentru noi
cu 2000 de ani în urmã sã-ºi schimbe relaþia faþã de omenire acum sau
mâine, dupã cum mulþi îndrãgostiþi, care au fãcut gesturi de jertfã, s-au
schimbat în timp.
De aceea, nimic nu ne încredinþeazã de dragostea lui Hristos, decât
fãgãduinþa Lui de a fi cu noi pânã la sfârºitul veacului. Moartea lui Hristos
pe cruce nu trebuie luatã ca o demonstraþie de iubire, deºi a fost ºi asta, cãci
cei ce iubesc nu au nevoie de demonstraþii. Sfinþii l-ar fi iubit pe Hristos
chiar dacã El ar fi ales o altã cale de rãscumpãrare a omului decât moartea Sa
pe cruce. Însã nimeni n-ar fi suferit despãrþirea de Hristos ºi dacã Hristos s-
ar fi despãrþit de noi dupã Învierea Sa, nu numai cuvintele Lui cele pline de
dragoste, ci ºi însãºi moartea Sa cea din dragoste n-ar fi însemnat nimic.
Iatã de ce, cea mai scumpã declaraþie ºi dovadã a dragostei este prezenþa,
este legãmântul, pe care ºi Hristos l-a fãcut cu noi, acela de a fi împreunã
pânã la sfârºitul veacurilor. Hristos este prezent în cuvintele pe care le-a
rostit. Evanghelia nu este o simplã informaþie despre dragostea lui Hristos
faþã de noi, Evanghelia este o prezenþã de netãgãduit. Oricine citeºte
Evanghelia se împãrtãºeºte de Hristos, Îl primeºte în sine pe Hristos.
Cuvintele de dragoste ale oricãruia dintre noi sunt ºi rãmân cuvinte de
dragoste numai în mãsura în care noi înºine suntem prezenþi în acele cuvinte,
adicã le îndeplinim. Evanghelia mai este numitã ºi adunare de „cuvinte ale
vieþii veºnice”, aºa cum a fost descoperitã de cãtre Înger sutaºului pomenit în
Faptele Apostolilor. Altfel spus, atât cuvintele, cât ºi faptele noastre, au o
valoare numai în mãsura în care pot rãmâne veºnice, veºnicie pe care o
primesc din împãrtãºirea cu Cel singur veºnic, Dumnezeu. Aºadar, dragostea
este mai întâi de toate prezenþã, poate nu atât fizicã, cât duhovniceascã,
prezenþã atotcuprinzãtoare, prezenþã pânã la identificare. Este o prezenþã în
care doar Cel iubit mai existã, iar noi ne micºorãm ºi ne golim pentru a
lãsa loc Aceluia sã ne cuprindã ºi sã ne umple de prezenþa Sa. În faþa
acestei întâlniri, Sfântul Vasile cel Mare a gãsit sã zicã doar
cuvintele pe care adunarea credincioºilor le cântã pânã astãzi în
biserici: „Sã tacã tot trupul omenesc, cãci Împãratul împãraþilor
ºi Domnul domnilor, Hristos Dumnezeul nostru, vine sã Se
junghie ºi sã Se dea spre mâncare credincioºilor…”.
7
 Terapia homosexualitãþii
Întrebãri ale adolescenþilor
Nu sunt sigur de
sentimentele mele sexuale...
Nu-þi face griji. O anumitã confuzie în
privinþa sentimentelor sexuale este
normalã, în special la începutul
adolescenþei, când treci prin toate
schimbãrile pubertãþii. Un studiu pe
34.000 de elevi din statul american
Minnesota a relevat cã 25% dintre cei în
vârstã de 12 ani „nu erau siguri” de
orientarea lor sexualã. La vârsta de 17 ani,
numai 5% dintre elevi erau încã „nesiguri”.
Aproape toþi ceilalþi care fuseserã nesiguri
la 12 ani se considerau heterosexuali acum.
Sã recunoaºtem. Pubertatea poate fi
o perioadã confuzã. Corpul tãu se
transformã; la fel ºi hormonii. Este
normal sã-þi pui întrebãri de genul „Au
oare ºi ceilalþi bãieþi parte de schimbãri
ale corpului, aºa cum am eu?” „Toate
astea se petrec prea repede sau prea
încet?” „Am tot felul de sentimente
ciudate...”.
E normal sã ai asemenea gânduri
atunci când corpul tãu începe sã se
dezvolte sexual. E o mare schimbare sã
treci de la a gândi cã fetele sunt ciudate
la a fi atras de ele. De asemenea, este
normal sã te exciþi uºor în aceastã
perioadã. Fie cã eºti la ore, la cinema sau
la vestiare, în niºte circumstanþe sexuale
sau nu, te poþi „trezi” cu o erecþie. Unele
situaþii sunt mai jenante decât altele, dar
ele în sine nu spun nimic. Trebuie sã te
obiºnuieºti cu ele.
Deci, dacã eºti adolescent, nu te
îngrijora de asta. Nu te grãbi sã-þi
cataloghezi sentimentele. Lasã timpul sã
treacã. Þine minte, o anumitã confuzie în
privinþa sentimentelor sexuale este
normalã. Lucrurile vor deveni mai clare
pe mãsurã ce creºti.
Simt un fel de atracþie
faþã de alþi bãieþi...
Nu fi prea dur cu tine. Ar
trebui sã înþelegi aceste
sentimente ºi ce
anume stã la baza
8
lor. Despre ce e vorba, de fapt? Ele pot problemã. Pe termen lung, însã, este
însemna cu totul altceva decât cã ai fi important sã-þi cunoºti sentimentele,
homosexual. Întreabã-te: „Ce fel de tipi mã temerile, ºi sã vezi întregul tablou.
atrag? Ce caut de fapt?” Aceasta poate Existã câteva posibilitãþi:
pãrea o întrebare ciudatã la început, dar îþi 1. Poate crezi cã eºti homosexual pentru
poate fi de folos. cã cineva a spus ceva sau s-a petrecut ceva.
Te atrag alþi tipi pentru cã vrei sã fii la De pildã, un bãiat poate crede cã este
fel de popular ca ei? Poate au mai mulþi homosexual pentru cã ceilalþi îi spun
muºchi decât tine sau crezi cã aratã mai „poponar” sau „fetiþã”. Sau, poate, pentru
bine ca tine. Poate atracþia ta este doar o cã s-a „încãlzit” când era la vestiare cu
dorinþã de a sta de vorbã cu ei; poate doar ceilalþi bãieþi. Rezultã de aici cã este
cauþi noi prieteni. Poate te simþi singur sau homosexual? Nu. Existã alte explicaþii –
neacceptat. Poate crezi cã nu te compari cu vezi celelalte întrebãri din aceastã paginã.
ceilalþi bãieþi. Þi-ar fi de folos dacã ai sta 2. Poate te simþi atras de persoane de
acelaºi sex. Dacã aºa stau lucrurile,
trebuie sã înþelegi urmãtoarele:
- În primul rând, sexualitatea este
fluidã – ea se poate schimba în timp.
Sentimentele ºi atracþiile pe care le ai
azi nu sunt neapãrat aceleaºi cu cele de
mâine.
- În al doilea rând, etichete gen
„poponar” nu prea sunt de ajutor.
Nu trebuie sã te simþi obligat sã-þi
asumi aceste etichetãri ºi nici nu trebuie
sã consideri cã ele afirmã un adevãr.
Identitatea ta ca persoanã e mult mai
mult decât sentimentele sexuale.
de vorbã cu cineva care sã te ajute sã - În al treilea rând, sã te atragã alþi
gãseºti rãspunsul la aceste întrebãri. bãieþi nu înseamnã cã viaþa ta va merge
A te întreba „Nu cumva sunt neapãrat pe aceastã cale. Existã mai
homosexual?” e ca ºi cum cineva te-a multe posibilitãþi. (Vezi rubrica ” de la
„fãcut” homosexual, iar tu n-ar trebui secþiunea principalã a site-ului
acum decât sã afli aceasta. Felul acesta de www.homosexualitate.ro).
a pune problema este greºit. Nu existã
„predestinãri” sau „condamnãri” la Eu nu am pasiune pentru
homosexualitate. fotbal sau maºini, aºa cum
Este normal ca perioada adolescenþei sã au ceilalþi bãieþi
fie marcatã de sentimente nesigure la Unor bãieþi le plac maºinile ºi sportul.
adresa pornirilor sexuale. Dacã eºti un Altora nu. Aceasta nu are nicio legãturã cu
adolescent mai mare ºi ai simþit atracþie a fi sau nu homosexual.
sexualã faþã de alþi bãieþi, întrebarea Interesele tale sunt legate de cine eºti tu,
urmãtoare te pot ajuta. de ce anume îþi place, de abilitãþile pe care
le ai, ocaziile pe care le-ai avut pentru a
Poate ar trebui sã pretind cã încerca lucruri noi ºi încurajarea pe care ai
nu am aceste sentimente ºi primit-o.
sã aºtept sã treacã... În multe feluri, interesele noastre sunt
Sã pretinzi cã totul este în regulã poate influenþate de familia noastrã. Pãrinþilor tãi
pãrea uneori mai uºor decât a înfrunta o ce le place? Despre ce vorbiþi când staþi la
masã? Ce fel de cãrþi, reviste ºi hobby-uri
existã în casa voastrã? Poate unul dintre
pãrinþii tãi este artist ºi te-a încurajat sã
explorezi modalitãþile artistice de
exprimare personalã. Un bãiat ai cãrui
pãrinþi nu au simþ artistic nu va avea
asemenea ocazii. Poate ai fost încurajat sã
pui întrebãri ºi sã cauþi rãspunsuri. Poate
pãrinþii tãi sunt divorþaþi, nu ai tatã ºi,
astfel, nu ai avut cu cine sã joci fotbal sau
nu a fost cine sã te înveþe cum sã repari
diferite lucruri prin casã.
E perfect normal sã-þi placã alte lucruri
decât sportul ºi maºinile. Nimeni nu
trebuie sã-þi punã etichete din cauza
gusturilor tale. Când vei creºte, vei vedea
cã oamenii au multe pasiuni. Dacã vei
merge la facultate, vei vedea oameni
diferiþi care studiazã lucruri diferite.
Societatea, în general, îi îndeamnã pe tineri
sã practice sportul, iar cei care se descurcã
bine primesc multã atenþie. Asta nu
înseamnã cã interesele tale sunt mai puþin
interesante! Abilitãþile ºi talentele tale sunt
importante ºi speciale. Cine crezi cã se
ocupã de conceperea reclamele la Nike?
Cine scrie ºi interpreteazã muzica unor
reclame? Oameni cu simþ artistic ºi talent.
Societatea are nevoie de tot felul de
talente, inclusiv de ale tale!
Sunt atras numai de bãieþi;
de fete, deloc
În general, a fi homosexual înseamnã sã
fii atras de acelaºi sex, ºi nu de sexul opus.
Existã, însã, diferite moduri de a înþelege
ce înseamnã aceasta pentru tine ºi pentru
viaþa ta.
Unii oameni spun: „Aºa eºti tu. Unii
sunt homosexuali, alþii sunt normali.
Înceteazã sã te mai urãºti pe tine ºi
acceptã-te ca homosexual”. Asta e o
variantã, dar nu e singura. Cu siguranþã,
este important sã nu te urãºti pe tine însuþi.
Poþi decide, însã, dacã vrei sã fii mâine aºa
cum eºti astãzi sau dacã sunt lucruri pe
care ai vrea sã le schimbi. Dacã vrei ca
lucrurile sã fie altfel în viitor, poþi lua niºte
mãsuri pentru ca ele sã se schimbe.
Sunt unii bãrbaþi care sunt atraºi numai
de bãrbaþi, deloc de femei, dar care au
decis cã nu vor sã fie aºa. Ei nu vor ca
aceste atracþii sã le determine identitatea.
Nici nu pretind cã totul e bine, când, de
fapt, nu e. Au avut ºi ei atracþii
homosexuale, au abordat cu curaj
chestiunile care stãteau la bazã ºi au
depãºit homosexualitatea. Este un drum
dificil, dar este posibil. Când te vei hotãrî
în aceastã direcþie, vor fi unii care nu vor
înþelege. E ok. Tu trebuie sã iei aceastã
decizie, în funcþie de ce vrei de la viaþa ta.
Urmãtoarea întrebare îþi poate fi de
folos.
Dacã simt cã sunt într-adevãr
homosexual/lesbianã, asta
înseamnã cã trebuie sã mã
împac cu ideea?
Secþiunea principalã de întrebãri de pe
site-ul http://www.homosexualitate.ro/
include o discuþie despre opþiunile valabile
pentru cei care simt atracþie faþã de
persoane de acelaºi sex.
Întrebarea dacã trebuie sã te împaci cu
ideea pleacã de la premiza cã cineva sau
ceva, strãin de tine, a decis sau te-a
condamnat sã fii homosexual. Nu existã
aºa ceva.
Ca ºi în alte domenii ale vieþii, poþi
alege ce vrei sã faci. Mai întâi, ce înþelegi
prin „simt/cred cã sunt homosexual”? De
ce simþi sau crezi acest lucru? Mulþi, foarte
mulþi oameni au, la un moment dat sau
ocazional, fantezii sau gânduri erotice cu
persoane de acelaºi sex. Asemenea gânduri
vin ºi pleacã, dar asta nu le face pe acele
persoane sã creadã cã sunt homosexuale.
Unele relatãri personale (vezi rubrica
„Mãrturii”) te pot ajuta la clarificarea
lucrurilor.
Sursã: Centrul de resurse privind
cercetarea ºi terapia
homosexualitãþii,
http://www.homosexualitate.ro/
9
 RESTITUTIO Mircea Eliade la 20 de ani
Ortodoxie
Apusenii se nasc în catolicism.
Rãsãritenii ajung la ortodoxie.
E nevoie de o serie întreagã de
experienþe sufleteºti pentru a cãpãta
acea stare de spirit care e ortodoxia.
Conºtiinþa, funcþionând pe toate planurile ºi cu
toate ramificaþiile, îºi gãseºte firesc echilibrul
în ortodoxie. Nu trebuie sã precipitãm
„convertirea”. Ea se va împlini – aºa cum
înfloresc pomii – când sufletul se va fi
îmbogãþit îndeajuns, suferind îndeajuns.
Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul
autentic, care trebuie actualizat în proaspete ºi
calde fapte sufleteºti. Trebuie sã fim creºtini
pentru a gãsi un sens vieþii, sens care sã
întreacã simpla umanitate ºi sã cuprindã
din acel suc al metafizicii, care singur ne
orienteazã. Creºtinismul ne lumineazã o
axã centralã în Univers ºi în noi
înºine. Acele conºtiinþe care trãiesc
efectiv o viaþã sufleteascã nu pot
îndepãrta altfel sentimentul tragic
al existenþei decât prin creºtinism.
În dreapta ºi în stânga nu e decât
gol. Alunecãm în gol ºi sfârºim
roºi de disperare, chinuiþi de o
problematicã filosoficã greºit
pusã sau oprindu-ne pe poziþii
sceptice sau evadând într-un
pãgânism senzual care nu poate
dãrui nici încai (mãcar, n.n.)
uitarea.
Fireºte, vorbesc aici despre acele
puþine conºtiinþe de elitã, care înþeleg
sã-ºi valorifice viaþa ºi sã o vieþuiascã
dupã un tâlc metafizic. Conºtiinþe care
sufereau tragica izolare în faþa unui Destin orb
– înainte de Hristos. Dar Hristos a coborât
asupra omenirii mântuirea. Apariþia Lui
înseamnã pentru noi axa centralã, nucleul de
viaþã, de elan, de dragoste, de creaþie. Hristos
dovedeºte realitatea transcendentului ºi
posibilitatea de a-l ajunge prin experienþa
religioasã. Omul nu mai e singur cu soarta.
Acele suflete, nefericite, care se ridicã
deasupra fiziologiei ºi a instituþiilor
civile, nu mai sunt în primejdia
disperãrii. Cunoaºterea lui
Hristos – deºi de esenþã pur
misticã, înfãptuindu-se pe
plan mistic – înseamnã: echilibrarea într-o sintezã originalã
transfigureazã
10
conºtiinþa, o îmbogãþeºte cu roade dulci,
zemoase. Cel care cunoaºte (iubeºte) pe
Hristos e un om cu mãduva spinalã întreagã.
Creºtinul înþelege viaþa – fapt de o
considerabilã însemnãtate, ce întrece cu mult
comorile ºtiinþei ºi ale filosofiei! Creºtinismul
stãpâneºte sensul vieþii – care nu e un sens
tragic. Sau, în orice caz, e de un tragic
omenesc.
Sã lãmurim. Înþelegeþi tragicul
insurmontabil al
grecului – singur în faþa unui destin iraþional,
imoral, strãin? Tragicul creºtin e altul:
neputinþa de a rãmâne întotdeauna creºtin,
dualismul carne-duh, slãbiciunea care îl târãºte
– ºi e bine sã-l târascã – în viaþa pãgânã,
senzualã. Tragicul vieþii creºtine e fecund.
Pentru cã pe acest dualism dureros carne-duh
se întemeiazã cel mai mare bine al umanitãþii:
personalitatea. Eu cred cã numai un creºtin
poate avea o personalitate, care, pentru mine,
a celor douã tendinþe potrivnice.
Viaþa creºtinã înseamnã siguranþa valorii
sufleteºti ºi a permanenþei acestei valori.
Aºadar optimism, încredere, drum-drept,
rodnicie.
ªi, cu toate acestea, astãzi nu oricine poate
ajunge ortodox. Sunt cauze multe care
împiedicã cunoaºterea imediatã ºi intimã a
faptului creºtin. A trecut – între noi ºi acele
fericite prime secole dupã Iisus – istoria. Au
trecut, deci, formaþii spirituale care au barat
drumul scurt cãtre ortodoxie. Dacã voim sã
rãmânem sinceri pânã la urmã, trebuie sã
mãrturisim: acei dintre ortodocºi care au dus o
viaþã lipsitã de neliniºti ºi experienþe lãuntrice,
nu sunt adevãraþi ortodocºi. Cred, poate; dar
nu ºtiu ce sã creadã ºi nu cunosc preþuirea
credinþei, când sufletul se întoarce de pe
pustiile învãþãturilor lumeºti.
Aºadar, noi, cei tineri vom ajunge – nu ne
intereseazã când – creºtini ortodocºi. Nu va
lipsi niciunul dintre acei care au gustat sensul
metafizic al vieþii. Acum – nu am ajuns. Dar
ºtim cã vom ajunge. Nu ne e teamã sã greºim,
pãºind alãturea de drum. Pentru cã ºtim cã
existã un drum drept, care ne e menit.
De altfel, ceea ce e frumos în noi e faptul
cãutãrii. Noi cãutam ºi suferim pentru aceasta
– ceea ce alþii se mulþumeau a primi de la
preoþi, nu întotdeauna de ispravã, ºi uitau apoi
într-un fund de suflet. Noi voim un creºtinism
efectiv, adicã rezultatul unei experienþe,
proaspãt, greu de sensuri, cald de viaþã,
strãlucitor de daruri, care sã ne prefacã, sã ne
facã din oameni – oameni de-ai lui
Dumnezeu, adicã suflete în trupuri, suflete
ce cautã sã asimileze ºi sã rãspândeascã
valori Dumnezeieºti în lumea valorilor
bestiale sau, rareori, a valorilor omeneºti.
Ortodoxia ne sileºte sã renunþãm la o
parte din viaþã? Ortodoxia nu ne sileºte
nimic. Faptele pe care le facem sub
înrâurirea ei sunt fapte fireºti, care nu ne
mutileazã viaþa – pentru cã viziunea acestei
vieþi e schimbatã. Un ortodox poate fi ascet
sau pãcãtos. Ce însemnãtate poate avea
faptul acesta? Experienþa religioasã,
dragostea cãtre Hristos rãmâne aceeaºi.
Aºadar, orice drum ar apuca, o
conºtiinþã contemporanã ajunge la
creºtinismul ortodox. Poate lucrul acesta se
va împlini târziu, spre sfârºit de viaþã tristã.
Dar se va împlini. ªi el va fi luminarea de pe
urmã. Care, la unii, se va rosti: Cred într-unul
Dumnezeu. Iar la alþii va transfigura viaþa,
fãcând-o rodnicã, adâncind-o, lãrgind-o ºi
exaltând-o pânã la proporþii de vis. Iar la alþii,
luminarea va aduce hotãrârea renunþãrii la
viaþã. Renunþarea eroicã, pe care toþi trebuie s-
o jinduim, ºi cãtre care nu se înalþã decât
personalitãþile autentice ºi crunt încercate în
lume.
(„Profetism Românesc”,
12 noiembrie 1927)
 nimãnui de bãtaia cui nu crede cã
Ion Luca Caragiale despre

RESTITUTIO
este.
Ai uitat cã ai a face cu o lume
care nu crede în Dumnezeu? Cu o

liber-cugetãtorii noºtri lume cãreia nu

... Pãrinþii noºtri!
Prãpastie de vreme nemãsuratã între ei ºi
noi! Mii ºi mii de ani sã fi trecut de la viaþa
lor pânã la a noastrã, ºi tot nu li s-ar fi ºters
mai bine din inimile copiilor ºi dragostea ºi
evlavia ºi felul.
Ei au crezut ºi s-au închinat, ºi sufletele
lor gãseau mângâiere ºi tãrie în închinãciune.
Noi nu ne mai închinãm, fiindcã nu mai
credem.
Sufletele noastre nu mai au nevoie de
mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie
de tãrie, fiindcã sunt de piatrã, ºi din piatra
aceasta scãpãrãm scânteile liberei-cugetãri,
noi, românii foºti ortodocºi, care suntem mai
deºtepþi, mai luminaþi, mai mândri, mai
puternici decât toate neamurile lumii.
Închine-se Asia, bãtrâna înþeleaptã, ºi
ingenioasa ei fiicã Europa! Închine-se Africa
cu toate negrele ei seminþii! Închine-se
iscusita Americã!
Noi – nu ne închinãm.
Închine-se nerozii! Filosofia noastrã ne
pune mai presus de nevoia închinãciunii.
Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri!
Credinþa – moft!
Închine-se bisericile, surpe-se zidurile lor!
Pãrinþii noºtri care le-au zidit erau niºte
i-a fost fricã sã prefacã în
puºcãrii locaºurile sfinte,
închinate credinþei strãbune, unde
zac oseminte de mãreþi voievozi?
Se va mai schimba lumea noastrã
româneascã? Va mai vrea
Dumnezeu sã o reîntoarcã la
Dânsul?
Dumnezeu ºtie.
Deocamdatã, copiii
barbari, niºte noºtri vor merge pe calea noastrã
primitivi, fãrã nicio cuminte. De ce avem ºcoli
culturã serioasã; ei româneºti, în care urmeazã înaltele
nu aveau spiritul de învãþãturi ale omenirii? Pentru ca sã
examen. ni-i lumineze ºi sã ni-i creascã.
Noi suntem Din aceste ºcoli naþionale, ies pe
oameni moderni! fiece an sute ºi mii de viitori
Mãture-se cetãþeni luminaþi, toþi liberi-
dãrâmãturile cugetãtori, plini de dispreþ pentru
bisericilor, ca sã se vechea rãtãcita credinþã creºtinã,
deschidã locuri astãzi demodatã, ridiculizatã,
largi, pieþe vaste, scuipatã!
pe care, dupã Ei au învãþat o religie mai
cerinþele progresului, sã se zideascã hoteluri omeneascã decât cea creºtinã, o religie care
mãreþe ºi cluburi politice, teatre de varietãþi ºi predicã nu mila ºi îngãduinþa, nu blândeþea ºi
burse de comerþ. omenia: o religie asprã, care predicã omului:
ªi nu care cumva sã îndrãzneascã a ridica „Eºti o fiarã! Ghearele tale ºi colþii tãi sunt
glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru deºteptãciunea ºi ºiretenia; fii perfid, crud ºi
dânsul, ar fi un om ridicol. neîngãduitor cu semenii tãi! Nu te uita o clipã
E destul cã biserica e toleratã! în sus, spre cer: aci în jos, pe pãmânt, uitã-te
Un slujitor al altarului, când stãtea sub cu ochii în patru, ca ºi cum ai avea patru
loviturile unei cumplite prigoniri, unei picioare; aci pe pãmânt se isprãveºte tot
nãpãstuiri strigãtoare la cer, izgonit ºi pentru tine”.
maltratat ca odinioarã Sfântul Ignaþiu al Eºti fiarã, fii fiarã...
Constantinopolului, mi-a spus cu adânc amar: Fiarele n-au bisericã; fiarele nu se închinã;
- Nu le e fricã, fiule, de bãtaia lui fiarele n-au Dumnezeu!
Dumnezeu? (material preluat din „Curierul Ortodox”,
- Nu, pãrinte, i-am rãspuns; nu-i e fricã Moldova, nr. 06, 2000)

Mãcar atât…
„De nu te liniºteºti cu inima, liniºteºte-te mãcar cu limba.
ªi dacã nu poþi pune rânduialã în gânduri, pune rânduialã mãcar în simþuri.
ªi de nu eºti singur în cugetul tãu, fii singur mãcar cu trupul tãu.
ªi de nu poþi lucra cu trupul tãu, întristeazã-te mãcar în cugetul tãu.
ªi de nu poþi sta la priveghere, privegheazã mãcar ºezând pe patul tãu sau
chiar întins pe el.
ªi de nu poþi posti douã zile, posteºte mãcar pânã seara.
ªi de nu poþi pânã seara, posteºte mãcar sã nu te saturi.
De nu eºti curat în inima ta, fii mãcar curat în trupul tãu.
De nu plângi în inima ta, îmbrãca-þi în jale mãcar faþa ta.
De nu poþi milui, vorbeºte mãcar cu un pãcãtos.
De nu eºti fãcãtor de pace, fii mãcar iubitor de îmbunare.
De nu te poþi strãdui, fã-te mãcar în cuget netrândav.
De nu eºti biruitor (asupra pãcatelor), mãcar sã nu te mândreºti faþã de cei
vinovaþi.
De nu izbuteºti sã închizi gura celui ce bârfeºte pe ruda ta, pãzeºte-te mãcar
sã nu te faci pãrtaº în aceasta cu el...
De iubeºti blândeþea, rãmâi în pace.
ªi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toatã vremea.
Cautã înþelepciunea, ºi nu aurul.
Îmbracã-te în smerenie, ºi nu în mãtase.
Cautã sã dobândeºti pacea, ºi nu împãrãþia (cea lumeascã)....
Iatã, frate, îndemnul meu:
Mila sã-þi sporeascã în suflet pânã când vei simþi în inima
ta aceeaºi milã pe care Dumnezeu o are pentru lume!”
(din Filocalia, vol. X)

Sfântul Ioan Scãrarul 11

 INTERVIU
Fiþi ortho-tineri,
Interviu cu scriitorul,
publicistul ºi teologul DANION VASILE
Spuneam cândva cã e imposibil sã fii azi tânãr dornic de a afla mai multe despre Hristos ºi sã nu te întâlneºti la un
moment dat cu Danion Vasile. E un tânãr apostol printre tineri. În fiecare post conferenþiazã prin þarã. Ar vorbi
fãrã încetare, fãrã sã batã câmpii, de aceea ºi întâlnirile din mai toate oraºele se terminã târziu, în noapte, pentru cã
e un vorbitor captivant, un mãrturisitor cum nu ºtiu sã mai fie astãzi pe la noi. Scrie ºi publicã cu timp ºi fãrã timp.
Nu mai ºtie numãrul cãrþilor editate. Probabil peste 20. Urmãriþi-i activitatea, veþi avea numai de câºtigat! (L.D.)

Moto: „Sã bei bere e uºor. Sã
faci mizerie în camera de hotel
e uºor. Dar sã fii creºtin, asta
e o provocare durã. Asta e
adevãratã rãzvrãtire…” –
Alice Cooper
Dragã Danion, tinerii zilelor noastre
sunt, în mare parte, scârbiþi de realitatea
înconjurãtoare, nemotivaþi, triºti, abãtuþi,
fãrã vlagã. Ei sunt primii consumatori de
droguri, alcool, pornografie, subculturã,
violenþã fizicã ºi de limbaj obscen. Cum pot
fi trezite la viaþã, la adevãrata Viaþã, astfel
de conºtiinþe adormite? Cum pot fi ridicate
monk”, tocmai pentru cã au înþeles – unii din
experienþã, alþii din experienþele altora – cã
nu e rãu sã cauþi libertatea adevãratã. Dar
aceastã libertate nu e datã nici de punk ºi
nici de rock, nici de droguri ºi nici de
boscheþi, ci numai de Hristos. ªi o dã tuturor
celor care o cautã cu adevãrat…
Foto: Ciubotaru Hristofor
urma unor frãmântãri lãuntrice, a unor
cãutãri dramatice. El se saturã de sistemul
sãu de valori, simte cã „ceva e putred în
Danemarca” ºi vrea sã plece din Danemarca.
Tânãrul începe sã se simtã strãin în lumea în
care trãieºte, ºi asta pentru cã se raporteazã
greºit la lume. Abia întors la bisericã, tânãrul
cunoaºte cu adevãrat senzaþia de regãsire, de
revenire Acasã…
Prin conferinþele pe care le susþii ºi
cãrþile pe care le scrii, intri în legãturã cu
mulþi tineri dintre cei apropiaþi de bisericã,
dar nu numai. Care sunt marile lor
frãmântãri ºi ce rãspunsuri ai a le
împãrtãºi?
Principala problemã a tinerilor se învârte
în jurul iubirii. Tinerii iubesc sau vor sã
iubeascã, iubesc sau cautã iubire. Am

din aceastã cumplitã disperare? observat cã tinerii considerã cã problema

În faptul – negativ, evident – cã tinerii
sunt primii consumatori de drog, aº vedea
totuºi o picãturã pozitivã. ªi anume cã ei
recunosc cã o viaþã banalã, ºtearsã, lipsitã de
frumuseþe, de iubire adevãratã, nu îi
satisface. Ei recurg la droguri ca la o soluþie
disperatã – vor sã nege tot, s-au sãturat de
lumea realã ºi cautã altceva. ªi aici poate
interveni, aºa cum a intervenit deja de atâtea
ori, Hristos. El bate neîncetat la uºa inimii
tânãrului.
Dar cine îi rãspunde?
Poate cã tânãrul, dacã va fi sincer cu el
însuºi. Dacã îºi va asculta conºtiinþa, va
avea puterea de a face pasul cel bun,
de a renunþa la viaþa de care e
scârbit ºi de a începe o viaþã
nouã. De asta ºi-au ales ca
devizã monahii de la revista
„Death to the World”
acest slogan celebru:
„The real punk is
12
O mare parte a tinerilor de azi e educatã
de mass-media; aceºti tineri iau ca modele
artiºti de top, cântãreþi cuceritori, fotbaliºti
pe val ori fotomodele de podium. Pe de altã
parte, în ºcoalã ei aud de Hristos care,
spune Scriptura, „ca un miel spre junghiere
S-a adus ºi ca o oaie fãrã de glas înaintea
celor ce o tund, aºa nu ªi-a deschis gura
Sa” (Isaia 53, 7). Pentru tânãr, aceasta e
nebunie ºi smintealã ºi e în disonanþã cu tot
ceea ce crede el despre a fi model. Cum
poate ajunge un astfel de tânãr la Hristos
dacã, dupã sistemul sãu de valori, atitudinea
Mântuitorului este nebunie?
De cele mai multe ori, tânãrul nu ajunge
la Hristos printr-un demers logic. Ajunge în
iubirii e o problemã care nu are nimic în
legãturã cu Dumnezeu. „Eu iubesc, fac
dragoste cu prietenul meu, mã simt bine cu
el, nu pot fãrã el”. Ce loc are Dumnezeu în
ecuaþia asta? ªi totuºi are. Sau, mai bine zis,
ar putea avea.
Ce rol ar putea avea?
Dacã Dumnezeu ar fi fost alãturi de voi,
nu aþi mai fi fãcut dragoste – adicã nu aþi
mai fi pãcãtuit, cã dragoste pot face doar
oamenii care au primit binecuvântarea
nunþii – dar iubirea voastrã ar fi fost mai
profundã, mai puternicã, mai trainicã. Nu s-
ar fi risipit la apariþia unei noi colege în
clasã, blonde sau brunete, nu s-ar fi risipit
la vreo petrecere la care el s-a dus singur ºi
ºi-a gãsit o altã jumãtate. Nu vreau sã dau
acum vina exclusiv pe bãieþi, astãzi multe
fete s-au masculinizat – nu numai
sufleteºte, ci chiar ºi fizic – încât au aceeaºi
dexteritate de a schimba iubirile ca pe
ciorapi.
 nu strâmbo-tineri
O altã problemã a tinerilor, mai care-L cautã sincer pe Hristos ºi simt problemelor generaþiei voastre.
importantã, chiar dacã nu e conºtientizatã nevoia fireascã a comuniunii cu cei Un cuvânt de final pentru cititorii
ca atare, e lipsa legãturii cu Dumnezeu. asemenea lor? revistei „OrthoGraffiti”
Tinerii merg la bisericã rar, nu înþeleg I-aº ruga pe tineri: ieºiþi în întâmpinarea Fiþi ortho-tineri, nu strâmbo-tineri, nu
frumuseþea slujbelor. Nu au duhovnic, celor care vor sã vã ajute… Nu putem sã vã fãþarnico-tineri. Fiþi tineri iubitori de
neînþelegând cã nu poþi ajunge la înþelegem dacã nu ne ieºiþi în întâmpinare. Adevãr, de Hristos, de Ortho-doxie (adicã
Dumnezeu fãrã un îndrumãtor. Aºa cum în „Educaþi-ne” pe noi, toþi cei care scriem sau de dreaptã credinþã). Bucuraþi-vã frumos de
sport nu poþi ajunge la performanþã fãrã vorbim cu voi despre probleme voastre… tinereþea voastrã. ªi Dumnezeu vã va fi
antrenor. Fiþi aproape ºi de cei care, mai mult sau aproape, vã va fi Prietenul care la nevoie se
Pãrinþii fãrã Dumnezeu privesc uneori mai puþin, se vor osteni în acest experiment cunoaºte…
spre odraslele lor ºi zic: „Sã-ºi trãiascã literar al cãrui nume vrea sã vã înveþe sã Mulþumesc din inimã pentru interviul
viaþa, sã se distreze cã-s tineri”. Psalmistul aveþi o atitudine fireascã în faþa acordat!
David spune: „Doamne, pãcatele
tinereþilor mele ºi ale neºtiinþei mele nu le
pomeni” (Psalm 24, 7). E tinereþea mai
vulnerabilã în faþa patimilor? E tinereþea o
scuzã? Cât valoreazã la Dumnezeu acest
„n-am ºtiut”?
Nu, nu e o scuzã. Chiar dacã într-un fel
va judeca Dumnezeu o fatã care face
perversiuni sexuale pentru cã aºa a fost
învãþatã de pãrinþii ei cã e normal, ºi în alt
fel o fatã care a crescut aproape de Bisericã
ºi a ºtiut cã pãcatul e pãcat, nu virtute… E
ca ºi cum ai intra într-o colonie de leproºi,
fãrã sã citeºti panoul de la intrare, ºi, dupã
ce ai stat o orã acolo ºi te-ai atins de
leproºi, ai spune: „Doamne, nu am ºtiut ce
fac…” Dar e prea târziu, deja ai leprã…
Tinerii se distreazã, sunt lumeºti ºi vor
sã trãiascã lumeºte. Ei spun cã o astfel de
viaþã e mai atractivã. E acesta un pãcat,
iar dacã da, în ce constã pãcatul lor?!
Cine i-a învãþat sã trãiascã altfel?
Pãrinþii? Nu, pãrinþii au fost ocupaþi sã
aducã bani ºi sã asigure cele necesare unui
trai decent. Preoþii? Nu, preoþii nu au avut
timp sã facã misionarism între tineri, fiind
ocupaþi aproape exclusiv cu înmormântãri,
parastase sau, mai rar, cununii…
Am observat la adolescenþii obiºnuiþi cu
viaþa liturgicã o oarecare lipsã de
comuniune; nu se cunosc, nu se viziteazã,
nu petrec timp împreunã. Nu au o
conºtiinþã comunitar-parohialã. Ajung, în
schimb, sã-ºi petreacã timpul cu gaºca de
la bloc, intrã în diverse anturaje, chiar
dacã ºtiu cã nu se folosesc sufleteºte. Asta
duce, în unele situaþii, la pierderea
avântului de la început, la pierderea
entuziasmului, la pierderea bucuriei
Învierii – într-un cuvânt – se rãcesc
sufleteºte. Ce-i de fãcut pentru aceºti tineri
13
 POVESTE
Hoþul de vieþi
- Scoalã-te, Iulian, e vremea sã mergem la
bisericã, spuserã pãrinþii.
- Nu pot sã mã scol, sunt obosit.
- Scoalã-te, cã mai e puþin ºi începe slujba.
- Nu am fost ºi ieri? Ce, dacã ar fi þinut
Crãciunul o sãptãmânã, trebuia sã merg zilnic la
bisericã? Nu mai merg, duceþi-vã voi.
- Am spus sã te scoli. Te îmbraci ºi mergem,
spuse tatãl autoritar.
- Ar fi trebuit sã nu vã las asearã sã staþi atât la
televizor, interveni mama. Acum, lasã-l, nu îl
ducem cu forþa. Vino când te trezeºti, noi plecãm,
spuse mama…
***
Când bãiatul se trezi, era aproape searã… Sãri
repede din pat, fugi în sufragerie, dar casa era
goalã. Afarã ningea cu fulgi mari. „Unde sunt
pãrinþii? De ce nu s-au întors pânã acum?” Puse
mâna pe telefon, ca sã îi sune pe mobil, dar
telefonul nu avea ton. Se îmbrãcã repede, îºi puse
cizmele ºi ieºi pe uºã. Nu avu rãbdare sã aºtepte
liftul, coborî scãrile în fugã ºi ieºi din bloc. Se
îndrepta spre bisericã. Mai avea puþin de mers,
când se opri brusc. Trebuia sã treacã pe lângã
ºcoalã. Dar ºcoala nu mai era… În locul ei, era o
groapã mare, plinã de noroi îngheþat.
Un trecãtor în vârstã se apropia, mergând încet
ca sã nu alunece. Bãiatul îl întrebã:
- Nu vã supãraþi, ºtiþi cumva ce s-a întâmplat cu
ºcoala? E ºcoala mea, e ºcoala unde învãþ.
Nu primi niciun rãspuns. „O fi surd…”, se
gândi Iulian. Din direcþie inversã se apropiau doi
tineri, þinându-se de mânã. Bãiatul se îndreptã spre
ei.
- ªtiþi cumva ce e aici? Ce s-a întâmplat cu
ºcoala? Sãptãmâna trecutã era aici…
Tinerii trecurã pe lângã bãiat fãrã sã îi
dea nicio importanþã.
- Hei, ce e cu voi, aþi asurzit? Nu
mã mai aude nimeni? - strigã
bãiatul, luând-o la fugã spre
bisericã.
În câteva secunde, însã,
14
se opri. Gardul bisericii era la locul lui… Copacii
din faþa bisericii la locul lor… Dar în locul
bisericii o altã groapã. La fel de ciudatã ca cea de
pe locul ºcolii. Copilul se sperie. O luã la fugã spre
casã. Ajunse repede în bloc. Sunã la parter, la uºa
apartamentului în care locuia colegul lui de bancã.
Nu îi rãspunse nimeni. Luã liftul ºi urcã la ultimul
etaj, unde locuiau doi fraþi gemeni, cei mai buni
prieteni ai lui. Soneria era defectã. Bãtu în uºã, dar
degeaba. Bãtu ºi mai tare, fãrã niciun rezultat.
Începu sã loveascã uºa cu picioarele, aºteptând ca
mãcar vreun vecin sã deschidã uºa ºi sã îl întrebe
de ce face gãlãgie. Dar, deºi picioarele îl dureau de
câte lovituri dãduse în uºã, nimeni nu pãrea
deranjat de zgomot.
Copilul coborî scãrile pânã la etajul la care
locuia. Tocmai intrau în lift vecinii, doi tineri
cãsãtoriþi de curând.
- Staþi o clipã, vã rog, strigã Iulian.
Dar ei intrarã în lift ºi liftul coborî spre parter.
Copilul intrã în apartament. Auzi zgomot din
sufragerie. Se repezi acolo. Biblioteca era la locul
ei, dar multe cãrþi lipseau. Nu îºi dãdu seama de
unde se auzea zgomotul. Se uitã pe geam, spre
locurile în care, de obicei, vedea ºcoala ºi, în
depãrtare, crucea de pe bisericã. Acum nu mai
vedea nimic acolo… Ieºi pe hol ºi iarãºi auzi
zgomotul. Când se întoarse în sufragerie, vãzu cã
ºi mai multe cãrþi lipseau din raft. Se trânti mirat în
fotoliu, sã vadã ce se întâmplã. Nu se mai auzea
niciun zgomot. La un moment dat, închise ochii.
Auzi iar zgomotul acela, aºa cã întredeschise ochii
ºi vãzu cum o mânã mare ieºea din televizor ºi
strângea cãrþile din bibliotecã. Copilul era foarte
atent la ce vedea. Biblioteca era acum goalã. Mâna
televizorului ieºi din nou ºi se îndreptã spre
peretele mare al sufrageriei.
- Nu, icoana nu – strigã Iulian, dar mâna
înºfãcã repede icoana ºi o trase înãuntrul
televizorului.
Copilul fugi în camera lui. ªi de acolo lipsea o
icoanã. Iulian se aºezã în genunchi ºi se rugã cu
inima plinã de tristeþe:
- Doamne, ajutã-mã, nu mã lãsa…
Spuse rugãciuni pânã când somnul îl birui. Se
trânti atunci în pat, descumpãnit.
Dimineaþa nu mai voia sã deschidã ochii. Îi era
fricã. Se apucã sã cânte colinde, ca sã îi treacã
frica… Dar nu apucã sã termine primul colind, cã
auzi, ca prin vis, uºa deschizându-se… Copilul se
frecã la ochi ºi vãzu, pe perete, icoana din camerã.
Icoana lui, icoanã pe care o avea de când era mic,
era la locul ei.
- Azi ai fost mai harnic, te-ai sculat singur, îi
zise tatãl.
- M-am bucurat mult auzindu-te cum colinzi…
Credeam cã iar o sã tragem de tine sã vii la
bisericã, spuse mama.
Iulian era foarte emoþionat. κi privi pãrinþii
fãrã sã spunã nimic. Apoi se duse în sufragerie.
Icoana era la locul ei, cãrþile la locul lor. Se uitã pe
geam, ºi vãzu ºi ºcoala ºi crucea de pe bisericã.
Inima îi era plinã de bucurie…
- Mã mir cã te-ai sculat singur, dupã ce asearã
ai stat atât la televizor cu taicã-tu, zise mama cu o
voce mustrãtoare. Televizorul ãsta vã mãnâncã
timpul, ºi þie ºi lui… De asta ai ºi avut notele astea
slabe în ultima vreme…
- Iartã-mã, mamã, spuse Iulian, iartã-mã. O sã
vezi cã n-o sã mai fie aºa. Ai dreptate, televizorul
mi-a furat timpul, mi-a furat prietenii, mi-a furat
cãrþile… Bine cã nu v-a furat ºi pe voi, nu-i aºa?
Mã gândeam eu sã nu vin azi la bisericã, cã e un
film pentru copii la televizor exact în timpul
slujbei.
- Normal cã atunci, când sã punã ei filmele
pentru copii dacã nu atunci? Ca sã staþi toþi acasã
ºi biserica sã fie plinã doar cu oameni mari…,
spuse mama, oftând.
- Dar o sã vin, cum sã nu vin?... Bine cã nu L-
am pierdut de tot pe Dumnezeu… Cã, dacã Îl
pierdeam pe Dumnezeu ºi vã pierdeam ºi pe voi,
pierdeam totul… Uite, o sã încerc ca, în anul care
vine, sã mã uit cât mai puþin la televizor.
- Sã te cred? – întrebã mama.
- Sã mã crezi. Nu vreau sã-l mai las pe hoþul
ãsta sã îmi fure timpul…
Danion Vasile
 RELAÞIILE VIRTUALE
U n d e e º t i c u a d e v ã r a t TU ?
Cândva, oamenii mai întâi se vedeau ºi aflau cum
gândesc abia dupã ce interacþionau, azi se întâmplã
invers din ce în ce mai des. Este un fenomen care s-a
extins cu lejeritate în mai multe medii.
Te poþi întâlni cu cineva pe care-l cunoºti pe
Internet, deºi nu l-ai vãzut niciodatã live, poþi discuta
cu un necunoscut, deºi nu ºtii nimic despre viaþa lui ºi
poþi chiar sã constaþi cã ai o listã întreagã de astfel de
cunoºtinþe. Ba mai mult, unele dintre ele au tendinþa sã
te acapareze. Acest lucru uºureazã sau nu evoluþia
relaþiilor umane, ca-n orice domeniu unde plus poate
deveni minus ºi invers.
Listele cu prieteni virtuali nu vorbesc neapãrat
despre cât de bogatã este comunicarea, ci subliniazã o
anumitã sete ºi cãutare a acesteia.
Aveam cândva obiceiul sã adaug persoane în lista
de messenger cu dorinþa de a discuta mai mult, cu
fiecare în parte. Cred cã cel mai mult mã entuziasma
faptul cã voi face schimb de experienþe cu oameni din
diverse domenii, într-un timp destul de scurt. Un fel de
maturizare instant, gratuitã ºi la îndemâna oricui.
Acest lucru s-a întâmplat în detrimentul altor aspecte:
începusem sã ignor prieteniile reale, construite în ani,
ºi nu pe moment.
În adolescenþã, aveam obiceiul sã corespondez cu
fete ºi bãieþi de prin toate colþurile þãrii. Cum o
scrisoare în plic trebuie sã traverseze mai multe
drumuri pânã la expeditor, spaþiul virtual a venit ca o
minune. Nimic neadevãrat. În afarã de faptul cã ajungi
sã cunoºti pãrticele din oamenii care stau în spatele
unei mãºti, te surprinzi inventiv sau lipsit de temeri în
a adresa întrebãri pe care nu le poþi formula in real life
prea uºor. De aici ºi pânã la comoditatea unui
pseudonim nu mai este mult. Libertatea de a spune
exact tot ce nu îndrãzneºti verde în faþã
ridicã semne de întrebare.
Erau oamenii mai fericiþi
înainte, când nu aveau aºa multe
posibilitãþi de alegere sau acum
relaþiile chiar merg pe o pantã
ascendentã? Avantajele relaþiilor
virtuale sunt demne de luat în seamã
@
dacã ne gândim cã la baza lor stã un
sentiment ce conþine atât relaxare, cât ºi
deschidere. Se ºtie cã rezultatele cele mai
bune sunt obþinute atunci când
lipseºte stresul. Cu alte
cuvinte, atunci când
evenimentele se
petrec în urma unor
@ NET
alegeri conºtiente, senzaþia de mulþumire se instaleazã
mai uºor.
Nu de puþine ori, suntem nevoiþi sã ne adaptãm în
diverse grupuri la ºcoalã, serviciu sau acolo unde
petrecem mai multe ore zilnic. Pe acei oameni nu-i
putem alege, aºa cã acomodarea necesitã un oarecare
efort ºi bunãvoinþã pentru ca relaþiile sã funcþioneze
mai bine, acolo unde în locul comunicãrii domneºte o
anumitã tensiune.
În spaþiul virtual, a împãrþi prietenii poate fi vãzut
în multe feluri, dar cei care au liste impresionante cu
amici (sã le spun mai bine contacte?) sunt consideraþi
superficiali. Este logic. În timp real, cu câþi oameni ai
fi putut sã te întâlneºti, sã dai noroc, sã priveºti în ochi
sau sã pici pe gânduri? Când îþi doreºti mai mult decât
puterile tale de a construi, este posibil sã rãmâi la
temelii pentru mulþi ani. Mã refer la obiceiurile de a
împãrþi câte puþin din tine ºi, de fapt, deloc. ªi poþi sã
fii prieten cu toþi ºi, de fapt, sã te simþi singur.
Relaþiile clasice au de suferit tocmai pentru cã
pentru a le construi este nevoie de rãbdare ºi mai multã
implicare pe termen lung. Pe Internet, totul se
desfãºoarã în alt ritm, deºi gãsim ºi aici lacune. Existã
riscul sã investeºti într-o relaþie mai degrabã prin
prisma imaginaþiei decât a realitãþii. Îþi poþi face în
minte un portret ºi sã te raportezi la el atunci când
comunici. Nu spun cã acest aspect nu poate fi întâlnit
ºi-n viaþa realã, dar ºansele ca adevãrul sã fie vãzut
mai repede vor apãrea mai uºor atunci când le observi
cu proprii ochi. În special pentru sceptici.
Cu alte cuvinte, alergãm dupã calitate, mai ales
când alegem cu cine sã
T
NE
împãrþim ceea ce
avem mai de preþ:
timpul. Este posibil ca un segment care
ar trebui sã se întindã pe decursul a 60 de ani sã
fie comprimat numai pe 30, dar lozul cel mare sã
existe cu adevãrat, iar tu sã joci la altã loterie.
Ana Abronov 15
 GRAFFITI ORTHODOXE
S-a cãsãtorit Cain
cu propria sorã?
„ªi-a cunoscut Cain pre
femeia sa ºi zãmislind ea a
nãscut pe Enoh”
Teza creaþiei, afirmatã de religie ºi
întãritã de ºtiinþa cea adevãratã, susþine cã
omenirea, în toatã diversitatea ei, provine
dintr-un singur om (monogenezã), faþã de
evoluþionismul care se bazeazã pe teoria
poligenezei.
Dar, se va întreba critic un cititor: dacã
Adam este obârºia tuturor (aºa cum
postuleazã Biblia) de unde a provenit soþia
lui Cain? Creºtinii rãspund: dintre fiicele
lui Adam. Sã urmãrim argumentele.
Cartea Facerii pomeneºte dintre copiii lui
doar pe Cain, Abel ºi Set (Sith), deºi
aceºtia au fost doar cei dintâi, urmându-le
încã mulþi alþii. Mai târziu, în Facere 5, 4
se specificã faptul cã Adam a trãit ºapte
sute de ani dupã naºterea lui Set, timp în
care a nãscut fii ºi fiice. Trãind 930 de
ani, primul om a primit porunca sã creascã
ºi sã se înmulþeascã, deci trebuie sã fi avut
zeci sau sute de copii. Cronograful (tradus
din greceºte de Pãtraºco Danovici) aduce
o precizare importantã: „ªi i-au rãmas pe
urmã lui Adam treizeci de feciori ºi
16
douãzeci ºi ºapte de fiate (fete - n.n)”
(volumul I, pag. 13).
Aceasta ne conduce la o altã întrebare:
cum se face cã s-a cãsãtorit Cain cu
propria sorã? Nu reprezintã o astfel de
unire conjugalã incest condamnat de
pravila Bisericii Ortodoxe? Negreºit,
evenimentele se petreceau la începutul
vremurilor, când oamenii trãiau sute de
ani ºi dupã o altã rânduialã: „E vãdit deci
cã omenirea era cu totul altfel decât aºa
cum o cunoaºtem astãzi, chiar ºi trupeºte”,
sublinia ieromonahul american Serafim
Rose continuând explicaþia Sfântului Ioan
Gurã de Aur din Omilii la Facere
(Capitolul 20, versetul 1) – pag. 234. „Era
la început ºi pentru cã trebuia sã se
înmulþeascã neamul omenesc, s-a îngãduit
sã se cãsãtoreascã fraþii între ei”.
Sã dãm, în continuare, cuvântul unui
reprezentant al ºtiinþei, biologul ºi
geneticianul american A. E. Wilder-Smith.
Cunoscutul autor al lucrãrii Omul –
origine ºi destin afirmã cã nu a existat
nicio dificultate pentru Cain sã se
cãsãtoreascã cu una dintre surorile sale,
deoarece deteriorarea geneticã imediat
Diacon Cornel Dragoº
dupã creaþie ar fi fost mai puþin dominantã
ca în prezent, iar consecinþele endogamiei
nu s-ar fi comparat cu cele ale unor astfel
de uniri din zilele noastre.
Astãzi, în laboratoarele din întreaga
lume, se practicã pe scarã largã
încruciºarea selectivã de tipul frate-sorã
pentru producerea de animale de laborator.
Atâta vreme cât nu avem de-a face cu
gene regresive nedorite, fie de la frate, fie
de la sorã, nu pot apãrea niciun fel de
consecinþe nefaste, iar rezultatul acestor
încruciºãri sunt rasele viguroase obþinute.
Se pare cã ºi anumite case regale egiptene
au întrebuinþat acelaºi procedeu ºi au
produs descendenþi foarte fecunzi pentru
dinastiile lor.
În perioada contemporanã, cu pericolul
regresivitãþii la oameni, practica ar fi
riscantã, putând provoca malformaþii la
urmaºi. Dar, pe vremea lui Cain, cãsãtoria
cu una dintre multele sale surori nu ar fi
constituit nicio dificultate din punct de
vedere genetic, neexistând decât o micã
sau chiar nicio deteriorare a zestrei
genetice de care sã se teamã vreuna dintre
pãrþi.

Despre partea nevãzutã
a unor STENCIL-URI
Plimbându-mã într-o zi pe strãzile
Bucureºtiului, undeva pe strada Bibescu Vodã
am dat nas în nas cu un desen care m-a frapat
prin intelectualismul sãu. Am vãzut un stencil
care imita imaginea ºablonizatã printr-o
îndelungatã seriere a Giocondei, o Giocondã
care era în acelaºi timp ºi ciocãnitoarea Woody.
A doua zi, l-am luat pe prietenul meu, George
Þurliu, sã îi facã doamnei Gioconda Woody o
fotografie. A fãcut-o. Nu ºtiu cât e de clarã,
habar nu am cât o fi de bunã, important este cã
exprimã ceva. Pe strãzile Bucureºtiului istoric
poþi vedea câteva stencil-uri care nu numai cã
ironizeazã elementele culturii înalte, ci redau
foarte concis ºi plastic dispariþia graniþei dintre
Culturã ºi „subculturã”. Sub imaginea
hipercunoscutã a „poetului nepereche” Mihai
Eminescu vezi cã scrie cu nonºalanþã
„Eminem”. Eminemscu, am putea noi conchide.
Cum ar suna o piesã muzicalã din arsenalul lui
Eminem, dar cu versuri de Eminescu?
Preferinþa tinerilor pentru Eminem se justificã
prin greaþa pe care au provocat-o în sufletele lor
profesorii de literaturã pe vremea când încã mai
erau elevi ºi studenþi. Una este sã reciþi din
Eminescu la vremea marii îndrãgostiri ºi alta
este sã înghiþi cu nemiluita de pe la 14 pânã pe
la 18 ani comentarii ºi „studii introductive” pe
care trebuie sã le reproduci ca atare dacã vrei sã
te înscrii în baremul unui examen. Cultura
rãmâne una de masã ºi când e transmisã din
generaþie în generaþie prin instituþiile statului
(care profitã perfid transformând valoarea
individualã a talentelor sau a geniilor în
instrumente de propagare a ideologiei de stat)
ºi atunci când e difuzatã prin canalele media.
Din aceastã perspectivã, alãturarea dintre
Eminescu ºi Eminem, Gioconda ºi
ciocãnitoarea Woody, imaginea lui Adrian
Minune ºi formula lui Einstein E= mc2 se
justificã din plin.
Stencil-urile, dincolo de ironia pe care
mizeazã în mod vãdit, pun câteva probleme
la care adepþii culturii înalte trebuie sã
rãspundã nu prin argumente ale autoritãþii
sau prin axiome care au ajuns la nivelul
simþului comun simple prejudecãþi, ci prin
argumente raþionale. De ce este de preferat
Eminescu lui Eminem? De ce este de la sine
înþeles cã maneaua este un produs subcultural?
De ce unii îl preferã pe Cervantes, iar alþii
rãmân extaziaþi în faþa aventurilor unor
Spiderman sau Pokemon?
Piaþa de carte din România zilelor noastre ne
oferã un rãspuns. Consumatorul de literaturã
dupã ce a revenit din infernul „Demonilor” lui
Dostoievski, se reîmprieteneºte cu realitatea
prin literatura unui Ken Kesey. Cine nu a citit
Ciprian Voicilã
ATITUDINE
„Zbor deasupra unui cuib de cuci” va
vedea filmul. Tinerii vremurilor pe care le trãim
se cultivã mai repede în sãlile de cinematograf
sau descãrcând filme de pe net. E bine ºi aºa. E
chiar foarte bine. Societatea contemporanã ne-a
transformat pe toþi în viteziºti. Dacã
„veºnicia s-a nãscut la sat”, oraºul a generat
viteza. Bibliotecile sunt creaþii ale unui timp
blând. Au rãmas ca niºte locuri de respiro.
Intri într-o bibliotecã, iei o carte ºi îþi mai
tragi sufletul.
În ciuda învãþãmântului de stat ºi a culturii
de masã, individul este liber sã aleagã. Dacã
vreau sã o vãd în stencil-ul despre care v-am
vorbit numai pe Gioconda, o s-o vãd numai pe
ea. Dacã îmi place mai mult Woody, o sã mã
bucur: ia uite-o pe Woody la maturitate! Sunt
liber sã vãd ceea ce îmi place ºi îi mulþumesc
autorului sãu cã nu mi-a impus sã vãd ce vrea
el. Îi mulþumesc pentru cã, respectând liberul
meu arbitru, mi-a dovedit cã mã respectã ca
persoanã.
Notã: Stencil Graffiti sau simplu
Stencil este o formã de graffiti ce
implicã folosirea unui ºablon
pentru a aplica imaginile pe
pereþi (cf. Wikipedia).
17
 Discuþie între
2
embrioni
PRO - LIFE

- ªi tu crezi în viaþa de dupã naºtere?

- Desigur. Dupã naºtere trebuie sã urmeze ceva. Probabil cã ne
aflãm aici tocmai pentru a ne pregãti pentru ceea ce urmeazã.
- Ce prostie! Dupã naºtere nu urmeazã nimic. ªi, de altfel, cum ar
putea sã arate?
- Nu ºtiu exact, dar desigur cã va fi mai multã luminã decât aici.
Poate cã vom umbla pe propriile picioare ºi vom mânca cu propria
gurã.
- Ce tâmpenie! Nu se poate sã umbli. Iar ca sã mãnânci cu gura,
chiar cã ar fi de râs! Doar noi mâncãm prin cordonul ombilical. Însã ia sã îþi
spun eu ceva: putem exclude viaþa de dupã naºtere, pentru cã deja acum e prea
scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranþã va fi ceva. Însã, probabil, ceva mai altfel decât
ne-am obiºnuit aici.
- Pãi de acolo nu s-a întors nimeni. Odatã cu naºterea, viaþa se terminã, pur ºi
simplu. De altfel, viaþa nu este altceva decât o permanentã înghesuialã, în
întuneric.
- Eu nu ºtiu exact cum va fi dacã ne vom naºte, dar desigur cã o vom gãsi pe
MAMA, iar ea va avea grijã de noi.
- Pe mama? Tu crezi în mama? ªi, dupã tine, unde ar putea ea sã fie?
- Pãi oriunde, în jurul nostru. Doar trãim în ea ºi prin ea. Fãrã ea, nu am fi
deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vãzut nicicând, niciun fel de mamã, aºa cã e
evident cã nu existã.
- Dar, uneori, când suntem în liniºte, o auzim cum cântã, simþim cum
mângâie lumea din jurul nostru. ªtii… eu cred cã viaþa adevãratã ne aºteaptã
abia de acum încolo!
Autor necunoscut
Cum a vindecat
Sfântul Efrem Sirul
o prostituatã de patima ei
Se spune cã, pe când se afla Sfântul Efrem Sirul în cetatea Edesei, o
prostituatã ce locuia aproape de dânsul s-a fãcut unealtã a diavolului celui
rãu. Într-o zi, pe când Efrem fierbea o mâncare, acea femeie deschise
fereastra ºi, aplecându-se cu neruºinare ºi obrãznicie, cãutã la Cuviosul
Pãrinte ºi-i zise: „Binecuvânteazã, pãrinte”. Iar el, cu blândeþe îi zise:
„Domnul sã te binecuvânteze”. ªi, cu râs deºãnþat, femeia a zis iarãºi: „Dar
ce lipseºte bucatelor tale?”. Iar Sfântul a zis: „Trei pietre ºi puþin lut, ca
fereastra aceasta sã se astupe”. Iar ea cu obrãznicie îi zise: „Pentru cã te-
am cinstit, aceasta te-a adus pe tine la mândrie? Eu voiam a dormi
împreunã cu tine ºi tu de la început îmi tai orice nãdejde?”. Sfântul Efrem
o surprinde pe femeie cu rãspunsul sãu: „De voieºti împreunã cu mine sã
dormi, apoi trebuie sã mergi unde îþi voi spune eu”. Iar ea, dacã a auzit
cuvântul acesta, a ºi întrebat de locul unde voieºte a dormi. „Nu în alt loc,
a zis el, decât chiar în mijlocul cetãþii, voi dormi cu tine”. Iar ea a zis: „Dar
nu ai sfialã ºi ruºine de oamenii ce ne vor vedea dormind în mijlocul
cetãþii?”. Atunci Sfântul a zis îndatã: „Dacã ochii oamenilor i-ai judecat cã
sunt puternici a ruºina sufletul ºi a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii
lui Dumnezeu, care vãd toate câte se lucreazã întru ascuns ºi întru arãtare,
nu ne vom teme ºi nu ne vom înspãimânta, cu atât mai mult?” Acestea
destul au fost ca sã înduplece pe prostituatã a se depãrta de pofta vicleanã
cãtre Sfântul Efrem ºi sã se cãiascã de cele mai dinainte fapte rele ale ei.
ªi, îndatã, apropiindu-se ºi cãzând la pãmânt, cerea iertare pentru nebunia
faptei ei. ªi, plângând cu amar pentru faptele ei, a luat povãþuitor ºi dascãl
pe Sfântul Efrem, în calea cea cãtre mântuire.

Duminicã fãrã scuze

Anunþ în bisericã:
Duminica viitoare va fi o duminicã fãrã
scuze, în care toatã lumea va putea sã vinã
la bisericã:
1. Vor fi aduse paturi pliante în
bisericã pentru cei care se plâng cã
nu pot dormi decât duminica;
2. Picãturi pentru ochi vor fi
puse la dispoziþia celor care
au stat sâmbãtã seara pânã
târziu în faþa
televizorului ºi îi dor
18
ochii duminica dimineaþa;
3. Vom avea cãºti de protecþie pentru cei
care cred cã se va prãbuºi tavanul dacã apar la
bisericã;
4. Paturi vor fi puse la dispoziþia celor care
se plâng cã e prea frig în bisericã. Cei care se
plâng cã e prea cald, vor avea ventilatoare la
dispoziþie;
5. Vom avea aparate auditive pentru cei care
spun cã n-aud nimic în difuzoare ºi tampoane
de vatã pentru cei care se plâng cã
difuzoarele sunt prea zgomotoase;
6. Vor fi împãrþite numãrãtori pentru cei
care vor sã numere ipocriþii;
7. Celor care se duc duminica în vizitã le
promitem cã vor fi prezente ºi niºte rude;
8. Vom avea ºi gustãri pentru cei care spun
cã n-au timp sã vinã la bisericã ºi sã ºi
gãteascã;
9. Un colþ al bisericii va fi amenajat cu iarbã
ºi copaci pentru cei care-l vãd pe Dumnezeu în
naturã ºi, mai ales, pe terenul de golf;
10. Biserica va fi decoratã atât cu podoabele
de Crãciun, cât ºi cu cele de Paºti pentru cei
care n-au vãzut-o niciodatã altfel.
Autor necunoscut
FUNNY
 SUPRADOZA
Un Sfânt mucenic grec salveazã de la moarte
un dependent de droguri
Sfântul Mucenic Efrem de la Nea Makri
(†1425, pomenit în sinaxarul grecesc la 3 ianuarie)
mijlocitor ceresc pentru cei dependenþi de droguri,
sinucigaºi ºi pentru tinerii deznãdãjduiþi.
I. Cãlugãrul Efrem
În anul 1425, un cãlugãr a fost luat
prizonier ºi chinuit pânã la moarte în
mãnãstirea sa din Grecia, pentru vina de a fi
creºtin. A fost torturat încet, pânã ce a murit,
vreme de un an întreg. De fiecare datã, rãnile
sale erau lãsate sã se tãmãduiascã, iar apoi
era supus la munci noi ºi mai rele. În cele din
urmã, a fost ucis. A fost spânzurat cu capul
în jos, de un copac de pe pãmânturile
mãnãstirii sale ºi strãpuns de o suliþã cu
vârful în flãcãri. Toate mãrturiile vieþii ºi
muceniciei sale au fost date uitãrii pânã în
acest secol, când s-a înfãþiºat egumenei unei
mãnãstiri ºi i-a istorisit viaþa ºi pãtimirile
sale. I-a mai descoperit ºi locul unde
osemintele sale neputrezite zãceau îngropate.
Ei i le-au dezgropat, spre slava lui
Dumnezeu.
II. Drogatul ºi Sfântul
Câþiva ani mai târziu, un adolescent
american din Vestul Mijlociu se lupta cu
propria sa viaþã. Folosea puternic drogurile
(cocaina ºi heroina) ºi se îndrepta cu
repeziciune cãtre distrugere. Nu avea nicio
viaþã stabilã de familie, nicio educaþie
religioasã, ºi, deºi încã tânãr, avea probleme s-a apropiat de el ºi i-a spus: „M-am rugat
serioase. pentru tine... Dumnezeu þi-a mai dat o ºansã.
Într-o noapte, i se înfãþiºã un moºneag Vei trãi, dar trebuie sã îþi îndrepþi viaþa. Vei
urât, care îi zise: „Sunt prietenul tãu, vreau sã merge în Grecia*, pentru a vizita locul în
stabilesc o întâlnire cu tine”. El îl trimise sã care se odihnesc oasele mele, dând
îºi ia maºina ºi sã conducã pe cât de repede mulþumire lui Dumnezeu pentru izbãvirea ta.
poate, pe un anume drum, ce avea o curbã la Numele meu este Efrem”.
180 de grade la capãt, pe marginea unui þãrm
abrupt. Tânãrul fãcu precum i se spuse, îºi Trad.: Radu Hagiu
luã maºina ºi conduse pe cât de repede putea, *Notã: Pentru a întãri cele relatate mai
pe acel drum. Pierzându-ºi curajul în ultima sus, vã spunem cã s-a publicat în limba
clipã, reuºi sã frâneze ºi sã ia curba cu englezã o mãrturie a tânãrului salvat în chip
dificultate. Ajunse acasã zdruncinat. miraculos de Sfântul Efrem de la Nea Makri.
Douã nopþi mai apoi, bãtrânul apãru iarãºi Textul de mai sus, într-o altã traducere, apare
ºi îi spuse plin de mânie ºi indignare: „Sunt ºi în cartea „Tinerii vremurilor de pe urmã -
foarte dezamãgit cã nu m-ai întâlnit. Urcã-te Ultima ºi adevãrata rãzvrãtire”, Monahii
iar în maºinã ºi condu cât de repede poþi ºi de John Marler ºi Andrew Wermuth, Editura
data asta nu apãsa pe frânã”. Tânãrul s-a Sophia, 2008 (reeditatã) (n.red.).
simþit în mod straniu obligat sã
facã astfel. Încã o datã, se sui în
maºina sa, conduse pe cât de
repede putu ºi de data aceasta
nu se mai opri, ci zburã cu
vitezã peste þãrm. Maºina fu
distrusã, dar, în mod
surprinzãtor, el scãpã doar cu
câteva tãieturi ºi zgârieturi ºi cu
o contuzie.
La câteva sãptãmâni dupã ce
ieºi din spital, omul cel urât i se
înfãþiºã încã o datã ºi îi spuse:
„Sunt furios cã nu vii la
întâlnire. În noaptea aceasta,
negreºit, mã vei întâlni! Pune o
dozã dublã de drog în seringã!”.
Iarãºi, tânãrul se simþi obligat sã
facã precum i se spusese ºi,
dupã ce îºi injectã drogul, cãzu
în comã din pricina supradozei.
Fu dus la spital, unde medicii îi
spuserã familiei sale cã probabil
nu va supravieþui. ªi dacã
cumva va avea ºansa sã
trãiascã, va fi doar semi-
conºtient – într-o stare de
vegetaþie. Nu exista aproape
nicio ºansã de recuperare. Dupã
douã sãptãmâni, însã, tânãrul se
trezi, pe deplin conºtient. El le
povesti celor din jur cã a vãzut
un om ce arãta ca un fel de
cãlugãr ce radia luminã. Acesta
19
 CRONICÃ FILM
300
Eroii de la Termopile (2007)
Mi-am zis cã voi vedea un film istoric, dar la filmul hollywoodian e
bine sã nu vii cu pretenþii de autenticitate istoricã. Nu e prima oarã când
se gafeazã la acest capitol. Trunchiatã ori hiperbolizatã pe alocuri,
istoria e doar un pretext pentru a face un film cu lupte. 300 este, în
primul rând, o lecþie de eroism, onoare ºi curaj. Bãtãlia de la Termopile
e doar pretextul, ea întrupa perfect aceste virtuþi.
Guvernul iranian – supãrat foc pe regizor ºi
producãtori. Soldaþii perºi par a fi mai degrabã
niºte mutanþi hidoºi. Xerxes I, regele persan, nu
arãta ca un mulatru travestit, machiat, rujat ºi cu
faþa plinã de piercing-uri, ca în film, basoreliefurile
încã dau mãrturie. Nici uniformele spartane nu
erau chiar aºa, dar cum sã fi pus în evidenþã
muºchii rãzboinicilor? Pretenþiile sunt însã prea
mari. Iranienilor li s-a rãspuns cã filmul este
entertainment, el fiind ecranizarea fidelã a unei
benzi desenate celebre, a lui Frank Miller.
Avem în film 300 de pectorali excelent lucraþi,
avem 300 de luptãtori desãvârºiþi. Criticii s-au
arãtat intrigaþi de atâta perfecþiune: „prea mulþi
supermani, prea mulþi culturiºti”. Spartanii –
dispuºi sã moarã pentru libertate, învãþaþi sã nu se
retragã, învãþaþi sã aleagã „moartea frumoasã”. În
consecinþã, avem mult sânge care þâºneºte în
nenumãrate imagini slow-motion. Avem
decoruri frumoase, dar fotografice, filmul trecând printr-o post-
procesare severã. Pãcat. Tipic hollywoodian – nu lipsesc
scenele erotice. Iarãºi pãcat.
Nu lipseºte nici ingredientul politic, oarece
conspiraþii în Senat, de altfel singura abatere, se pare,
de la banda desenatã. Leonida, regele spartan, nu
20
poate fi identificat cu Bush, cum au afirmat unii jurnaliºti arabi. Filmul
nu e nici pro, nici contra Bush, nu e o luptã a estului contra vestului, nu
e ostil lumii arabe, nu e ostil nimãnui, poate doar istoriei.
Filmul îmi pare cã are ca target tinerii adolescenþi fascinaþi de
muºchi ºi cultul trupului, el prinde probabil foarte tare la fanii jocurilor
de tip World of Warcraft care, dupã vizionarea
filmului, vor intra în arena virtualã sã cãsãpeascã
niscaiva duºmani. Pentru unii tineri de azi
rãzboiul este, din pãcate, chiar super-funny.
Filmul începe abrupt cu o scenã de un
barbarism extrem care dã fiori reci. Spartanii
îºi omorau pruncii care aveau handicapuri la
naºtere. Însã, deºi ne despart atâtea secole ºi
2000 de ani de creºtinism, nici noi nu suntem
prea departe de o aºa barbarie. Noi ucidem
pruncii încã în pântece fiind, dacã observãm la
ecograf vreun handicap. Nu mai vorbim de cei
absolut sãnãtoºi, dar nedoriþi.
Am remarcat o replicã din film. Xerxes îl
întreabã pe Leonida: „Cum poþi sã mi te
împotriveºti, când ºtii cã aº omorî cu plãcere pe
oricare dintre oamenii mei pentru victorie?”.
Leonida spune: „Eu mi-aº da viaþa pentru oricare
dintre ai mei”. De altfel, bãrbãþia, curajul ºi
puterea de jertfã pentru „o moarte frumoasã” mi-au asociat întrucâtva
comportamentul spartan cu râvna cãlugãreascã.
Ar trebui sã învãþãm de la spartani cã desãvârºirea cea întru Hristos
nu se câºtigã decât cu antrenament zilnic. La fel stau lucrurile ºi cu
învãþatul. Doar cei bine ºi constant antrenaþi într-ale studiului vor lua
premiul I.
Laurenþiu Dumitru

Jurnalul
unui Fericit
„Iatã, cu adevãrat, israelit în care nu este
vicleºug” (Ioan 1, 47) îl fixa Hristos pe Natanael,
adus de Filip ca sã-L vadã pe Dumnezeu în carne,
oase, tunicã ºi pâslari. Aºa îl va descrie ºi
episcopul Iustinian Chira pe Nicolae Steinhardt,
aflat la pogribania acestuia în primãvara lui
1989. Monahul de la Rohia fusese un
fericit, Îl vãzuse pe Hristos, ca odinioarã
Saul, strãmoºul sãu pe linie sangvinã.
Convertit în zeghe ºi botezat pe furiº de
mâna lui Dobzeu, Nicolae Steinhardt a
optat pentru creºtinismul ortodox dupã un
lung traseu interogativ. Steinhardt
înþelesese ortodoxia ca stare logicã de
respiraþie a românitãþii noastre. Iar el, evreu
român, era mai român decât mulþi neaoºi
care visau cu faþa la Apus.
Nicu Steinhardt venea din insulele
fericiþilor. Entuziast constant – „un copil
bãtrân”, aºa era numit de cãtre tatãl sãu –
scriitorul cãlugãrit a fost un om integral al
culturii române. Steinhardt europeniza prin
simpla lui prezenþã, fiind, totodatã, un
desãvârºit pictor de evantaie. I. Negoiþescu
l-a definit cel mai bine: un „colportor
intelectual de elitã”. ªtia mult din toate, iar
pe unele le ºtia în întregime, în anii lui
nomazi sãrind fermecat de la o specializare
la alta, epuizându-le printr-o incredibilã
intuiþie. Fericirea din Jurnalul fericirii
(1991) este una de tip mistic, e religioasã,
adicã autenticã. Nicolae Steinhardt a
cunoscut deci fericirea autenticã. A fi cu
Hristos este starea de graþie a lui „a fi”, pentru
aceasta am fost zidiþi. De aceea, fericirea este o
constantã umanã intrinsecã naturii noastre, cei
nefericiþi derogând de la condiþia de om. Fericirea
nu-i defel „a avea”, ci „a fi”.
Carte atipicã, neþinând nici de specia
jurnalului, nici de cea a romanului, Jurnalul
fericirii þine mai mult de eseu. Eseuri creºtine de
un existenþialism rezolvat prin verbul „a crede”.
Scriitorul stã arcuit pe-o margine de cuvânt ºi
deodatã-l vezi cum sare pe unul ales numai de el,
nebãnuit nicicum de tine. De aici, surprinzãtorul
sãu discurs novativ. Un Pavel care le scrie
rabinilor, de departe. Un Gurã de Aur care-i
dãscãleºte pe fudulii scribi din Bizanþ. Cine a
lecturat Dãruind vei dobândi (1992) a descoperit
oroarea monahului de la Rohia de calapodurile
limbilor de lemn. Jurnalul fericirii este scrisã pe
Muntele Fericirilor, recte celula 18, Jilava. Acolo
a construit-o, în gând, un puºcãriaº botezat la
schimbul gãrzilor.
„Liniºte. ªi o absolutã nepãsare. Faþã de toate.
ªi o dulceaþã. În gurã, în vine, în muºchi. Totodatã
o resemnare, senzaþia cã aº putea face orice,
imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet
îngãduitor care se împrãºtie pretutindeni, nu
localizat pe buze. ªi un strat de aer blând în jur, o
atmosferã asemãnãtoare cu aceea din unele cãrþi
ale copilãriei. Un simþãmânt de siguranþã
absolutã” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii,
Editura Mãnãstirii Rohia, 2005, p. 92).
Cum arãta cortul mustind a nard al dreptului
Steinhardt? „Dupã ce am scrutat îndelung zidurile
cu sarcofage exterioare, îmi îndrept privirea în jos
ºi dau de un amestec de humã, ciment, pietriº ºi
noroi. Încãperea mi se pare nespus de ostilã, de
rea, mã simt caraghios ºi rãtãcit. Mã simt ºi învins
Octavian Dãrmãnescu
RECENZIE CARTE
de obosealã, dar mai ales înfricoºat. Ca la un
examen pentru care nu cunoºti materia. Cu totul
altã oroare ca la Securitate” (p. 85). Aici avea sã
fie botezat cu apa clocitã dintr-o canã de metal,
aici avea sã cunoascã creºtinismul, adicã
„puterea de a îngenunchea frica”.
Cartea este testamentul literar al lui
Steinhardt, prin ea a dat cu tifla intelighenþiei de
la noi cu mofturi agnostice. Mai mult, ea se
înscrie pe linia criticii sistemelor totalitariste,
negându-le, deconspirându-le, aceleaºi pe care
unii încã le mai regretã… Nicolae Manolescu
vedea în Jurnalul fericirii „o carte splendidã”,
Virgil Bulat vedea în ea „o carte profund
iniþiaticã”, Dan Chelaru „o faptã copleºitoare”.
Din ea afli multe: cum cã temeiurile
creºtinismului sunt absurdul ºi paradoxul, cum
cã excesul de zel este un pãcat al prostiei, cum
cã e pãcat sã-þi baþi joc chiar ºi de personaje –
Steinhardt a simþit regretul lui Balzac, cum cã
voioºia este o preînchipuire a fericirii cereºti,
cum cã „moartea e pe noi”, iar noi, ca Oblomov,
cu þigara în pat…
Un jurnal n-are punct culminant, el e
atomizat, fiind þinut pe zile autonome. Totuºi,
epifania de la pagina 103 este punctul tare al
cãrþii. Este mai, 1963, Steinhardt se aflã la
Gherla. Aici vede lumina taboricã: „Nu-L vãd pe
Domnul Hristos întrupat, ci numai o luminã
uriaºã – albã ºi strãlucitoare – ºi mã simt nespus
de fericit. Lumina mã înconjoarã din toate
pãrþile, e o fericire totalã, ºi înlãturã totul; sunt
scãldat în lumina orbitoare, plutesc în luminã, sunt
în luminã ºi exult. ªtiu cã va dura veºnic,
perpetuum imobile. Eu sunt îmi vorbeºte lumina,
dar nu prin cuvinte, prin transmiterea gândului”.
Jurnalul fericirii s-a banalizat prin repetiþie,
liceenii îl citesc din tezaurul Ministerului
Educaþiei ºi Cercetãrii. Însã cartea nu este doar
o mostrã reuºitã a literaturii de sertar, nici
un posibil subiect la bacalaureat. Ea este
confesiunea unui om care L-a cunoscut
pe Hristos, unul care de atunci nu
mai înceteazã sã se mire cum zi de
zi i se schimbã ADN-ul.
21
 BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI
Biografiile
Sfinþilor Apostoli
Vederea Celui înviat ºi venirea peste ei a Duhului Sfânt le-a întãrit
credinþa ºi le-a dat putere sã-l vesteascã pe Iisus Hristos. ªi prin credinþã
au fãcut ºi minuni. Abia târziu, pentru viaþa lor exemplarã ºi pentru
credinþa lor, Biserica i-a numit „sfinþi”, nu pentru cã ar fi asemenea lui
Dumnezeu, ci pentru cã sunt exemple de vieþuiri pentru noi, cei de
astãzi, care putem sã pornim, de unde ne aflãm, si sã ajungem la trãirea
ºi credinþa lor. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei ºi nu ne opreºte
nimic sã urcãm pe scara credinþei pe care au urcat ei. Doar comoditatea
ºi necredinþa.
Pentru cã toþi cei pe care îi cinstim astãzi ºi cãrora ne rugãm au fost
la un moment dat oameni ca noi, cu cãderi ºi pãcate, prezint pe scurt
biografiile celor doisprezece Apostoli – a celor care l-au vãzut, au
umblat ºi l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos.

Deseori, respectul ºi cinstirea pe care credincioºii o acordã celor pe
care Biserica îi numeºte astãzi „Sfinþi” fac ca aceºti oameni ai credinþei
sã fie priviþi ca un fel de semi-zei. Auzim uneori opinia „Aaa... Pavel a
fost sfânt de a fãcut asta... Eu nu mã compar cu el”.
Nu, Pavel nu a fost sfânt; nu s-a nãscut sfânt. Nici apostolul Petru nu
s-a nãscut sfânt ºi nici evanghelistul Matei. Înainte de a deveni creºtin,
Pavel s-a strãduit cât a putut sã-i stârpeascã pe creºtini. Petru, pescar de
fel, a fost un fricos care s-a lepãdat în public de Iisus, minþind cã nu-L
cunoaºte. Cu toþii am fi fãcut la fel. Iar Matei, când iudeii L-au prins pe
Iisus în Ghetsimani, a fugit ºi el de fricã. Atât de fricã i-a fost, încât a
fugit în pielea goalã.
1. Andrei
Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului
Ghenizaret în Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol
chemat de Iisus. Spiritul sãu misionar se vãdeºte chiar de la prima
întâlnire cu Mântuitorul, el ducând lui Natanael vestea cã L-a gãsit pe
Mesia ºi chemându-l pe acesta sã-L vadã.
Despre el ni s-au transmis foarte puþine date. Tradiþia relateazã
despre cãlãtorii misionare prin Asia Micã ºi Balcani (Thessalia, Tracia,
Sciþia), inclusiv prin pãrþile Dobrogei ºi la nord de Dunãre, motiv
pentru care este considerat „Apostolul Românilor”.
În aceste peregrinãri, sãvârºeºte numeroase minuni, converteºte pe
mulþi la creºtinism ºi organizeazã comunitãþi creºtine. Ultimele relatãri
istorisesc despre ºederea sa în provincia romanã Ahaia (Grecia). Arestat
de guvernatorul roman Aegeatis în oraºul Patras (Grecia), nu se leapãdã
de creºtinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile ºi fiind rãstignit pe o
cruce în formã de X în anul 60 d. H. Guvernatorul Aegeatis moare în
aceeaºi zi (soþia sa Maximila s-ar fi îngrijit de înmormântarea lui Andrei
la Patras). În anul 356, trupul lui Andrei este dus de la Patras la
Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia).
Capul, iniþial rãmas la Patras, este pãstrat la Roma între anii 1450-1462,
de teama turcilor. În anul 1964, a fost redat bisericii din Patras.

ICCJ: Prezenþa icoanelor în ºcoli este legalã
Bucureºti, 12 iunie 2008 (Altermedia) –
Prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile
publice din România este legalã, a decis, pe 11
iunie, Înalta Curte de Casaþie (ICCJ).
Completul de Judecatã al ICCJ a admis
recursul formulat de Ministerul Educaþiei
ºi Cercetãrii (MEC), precum ºi cererea
de intervenþie formulatã în favoarea
acestuia de Asociaþia „Provita”
Bucureºti, casând sentinþa
instanþei inferioare (Curtea de
Apel, Bucureºti).
Instanþa supremã dã
astfel câºtig de cauzã
22 MECT ºi „Coaliþiei
pentru Respectarea Sentimentului Religios”
care au acþionat în judecatã, în solidar,
Consiliul Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii (CNCD). Reclamanþii au cerut
anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin
care Ministerului i se „recomanda” elaborarea
unui set de norme care ar fi interzis practic
prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile
publice din România.
Decizia ICCJ este practic definitivã,
neexistând decât cãi de atac extraordinare la
aceasta, ºi pune capãt unei controverse care
dureazã de mai bine de un an ºi jumãtate. În
noiembrie 2006, la solicitarea profesorului
buzoian Emil Moise, Consiliul Naþional pentru
Bogdan Mateciuc
Combaterea Discriminãrii a decis ca prezenþa
nereglementatã a icoanelor ºi simbolurilor
religioase în ºcolile de stat ar constitui o
discriminare faþã de persoanele atee, agnostice
sau de altã religie sau confesiune. Decizia a fost
contestatã atât de Ministerul Educaþiei ºi
Cercetãrii, ca instituþie de stat direct vizatã de
recomandarea CNCD, cât ºi de „Coaliþia pentru
Respectarea Sentimentului Religios”, organism
fãrã personalitate juridicã alcãtuit din peste 150
de organizaþii non-guvernamentale ºi mii de
cetãþeni români. Toate cultele din România, cu
excepþia cultului Adventist de Ziua a ªaptea, s-
au declarat împotriva recomandãrii formulate de
CNCD.
 Viaþa Sfântului Martin cel Milostiv,
Episcop de Tours
Poate cel mai iubit ºi mai cunoscut sfânt care a
trãit în Apusul Europei este Sfântul Martin cel
Milostiv, episcopul oraºului Tours. Cunoaºtem
viaþa lui dintr-o biografie scrisã de un ucenic,
Sulpiciu Sever, om foarte învãþat. Pânã azi, aceastã
biografie reprezintã un semn de întrebare pentru
mulþi oameni de ºtiinþã: pe de o parte, Sulpiciu
Sever este cunoscut, din celelalte scrieri ale sale, ca
un om foarte logic ºi raþional, punând preþ pe
dovezile ºtiinþifice; pe de altã parte, biografia pe
care el i-a scris-o Sfântul Martin abundã de minuni
ºi întâmplãri supranaturale. Dilema este cu atât mai
mare, cu cât Sulpiciu Sever a fost un prieten
apropiat al episcopului ºi l-a cunoscut îndeaproape.
Însã aceastã dilemã existã doar pentru cercetãtorii
necredincioºi, care nu cunosc puterea pe care
Dumnezeu o dã sfinþilor Sãi. Pentru cei credincioºi,
rezolvarea e limpede ca lumina zilei, iar
„rigurozitatea ºtiinþificã” a lui Sulpiciu Sever se
îmbinã cum nu se poate mai bine cu minunile
descrise de el. Cãci Însuºi Hristos a spus: Cel ce
crede în Mine va face ºi el lucrãrile pe care le fac
Eu ºi mai mari decât acestea va face… (Ioan 14,
12)
Sfântul Martin s-a nãscut la Sabaria, în
Pannonia (1), în jurul anului 330 d. Hr., din pãrinþi
pãgâni. Tatãl sãu era ofiþer în armata romanã. La
vârsta de 10 ani, pãrinþii lui s-au mutat la Pavia, în
Italia, ºi acolo Martin a început sã fie atras de
credinþa în Hristos. Însã, când avea doar 15 ani,
tatãl sãu l-a silit sã intre în armatã. Chiar ºi aºa,
Martin a continuat sã facã fapte bune, încât colegii
„îl socoteau adesea cãlugãr mai degrabã decât
ostaº”. Astfel, într-o dimineaþã rece de iarnã, pe
când fãcea de pazã în oraºul Amiens (nordul
Franþei de astãzi), tânãrul soldat a vãzut un cerºetor
care zãcea dezbrãcat pe jos, îngheþat de frig. Fãrã
nici o ezitare, a luat sabia, ºi-a tãiat mantia în douã
ºi a aruncat jumãtate peste cerºetor. Noaptea
urmãtoare, L-a vãzut în vis pe Mântuitorul Hristos
Însuºi, îmbrãcat în mantia pe care Martin o dãduse
milostenie. Însufleþit de vedenie, Martin n-a mai
amânat nicio clipã botezul, ajungând astfel creºtin.
Însã, de-abia peste doi ani a putut pãrãsi armata,
în anul 350, când barbarii au nãvãlit în Galia.
Nevrând sã încalce poruncile Evangheliei, sfântul a
cerut sã fie eliberat din funcþia de ofiþer. „Sunt ostaº
al lui Hristos ºi nu-mi este îngãduit sã lupt”, a spus
el. Comandantul l-a acuzat cã refuzã sã lupte din
laºitate. Pentru a-ºi arãta nevinovãþia, Martin a
cerut sã fie lãsat singur în luptã înaintea hoardei de
pãgâni, doar cu crucea în mânã. A doua zi însã,
barbarii s-au predat ºi, astfel, toþi au înþeles cã era
voia lui Dumnezeu sã-l elibereze din oaste pe
creºtin.
În vârstã de 20 de ani, Martin s-a îndreptat spre
oraºul Poitiers, unde era episcop Sfântul Ilarie, cel
mai mare apãrãtor din Apus al credinþei ortodoxe
împotriva arianismului (2). Sfântul a petrecut ca
ucenic al marelui bãrbat pânã în anul 355 când, în
urma unui vis, a hotãrât sã se întoarcã în Pannonia,
la pãrinþii sãi. Acolo a avut bucuria sã-ºi vadã
mama botezatã, iar dupã moartea ei s-a îndreptat
din nou spre Galia. Auzind însã cã Sfântul Ilarie
fusese exilat din Poitiers pentru credinþa lui
ortodoxã, Martin s-a retras în Italia, pe o micã
insulã numitã Galinaria, unde a dus viaþã de
pustnic. Când, în anul 361, Sfântul Ilarie s-a întors
din exil, Martin a plecat din nou la Poitiers,
întemeind, în apropiere de oraº, la Ligugé, cea
dintâi mãnãstire din Apusul Europei. A fost
hirotonit preot, ºi tot mai multã lume a început sã-l
caute pentru înþelepciunea ºi darurile lui.
Dragostea mare pe care poporul i-o purta a fãcut
ca, în anul 371, sã fie ales episcop al oraºului
Tours. Silit de oameni, sfântul ºi-a pãrãsit
mãnãstirea, însã, când a ajuns în cetate, câþiva
nobili ºi episcopi invidioºi au început sã-l huleascã,
spunând cã nu poate fi numit episcop „un om cu o
înfãþiºare aºa de neînsemnatã, cu haine aºa de
sãrãcãcioase ºi cu un pãr aºa de neîngrijit”. Pânã la
urmã, dorinþa ºi dragostea oamenilor au biruit, cãci
aceºtia, deºi simpli, înþelegeau cã nu înfãþiºarea
exterioarã conteazã, ci curãþia sufleteascã ºi darul
lui Dumnezeu.
Dupã hirotonie, sfântul s-a aºezat într-o chilie
din apropiere de catedralã, dar în scurt timp a
pãrãsit-o din cauza mulþimii de oameni care îl
vizita neîncetat. S-a retras în apropiere de oraº, pe
valea Loirei, unde a întemeiat o nouã mãnãstire,
cunoscutã ca Marmoutier (adicã: Marea Mãnãstire).
În scurtã vreme, s-au adunat acolo nu mai puþin de
80 de ucenici (3).
Din mãnãstire, Sfântul ºi-a continuat cu râvnã
lucrarea de episcop. Strãbãtea neîncetat þinuturile
Galiei, propovãduind peste tot cuvântul lui
Dumnezeu ºi luptând împotriva idolilor. Oriunde
mergea, lãsa în urmã preoþi ºi cãlugãri care sã-i
continue lucrarea. Predicile îi erau însoþite de
nenumãrate minuni, prin care adeverea credinþa în
Ierodiacon Grigorie Benea
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
Dumnezeu, Fãcãtorul a toate, arãtând
totodatã absurditatea închinãrii la fãpturã.
De pildã, Martin a vindecat un lepros
sãrutându-l. Mulþi însã se tãmãduiau
numai atingându-se de bucãþi din hainele
lui. Doi morþi au fost înviaþi, iar odatã, în
timp ce episcopul se ruga în bisericã,
oamenii au vãzut o minge de foc în jurul
capului sãu.
Rugãciunile lui Martin erau arzãtoare, ºi de
aceea diavolul scrâºnea de mânie împotriva lui,
ispitindu-l mereu. De fiecare datã însã, Sfântul îl
îndepãrta prin rugãciune ºi prin semnul Sfintei
Cruci. Odatã, Satana i-a apãrut sub chipul lui
Hristos. Altãdatã, a început sã-l certe pe Sfânt
pentru cã primea ca ucenici oameni care mai
înainte trãiserã în mari pãcate. Martin i-a rãspuns:
„ªi dacã tu însuþi te-ai pocãi, chiar ºi acum, de
faptele tale rele, aºa încredere am în Domnul Iisus
Hristos încât þi-aº promite milã”. Iatã de câtã
dragoste sunt în stare sfinþii lui Dumnezeu!
Martin a luptat, de asemenea, ºi împotriva
ereziilor, fiind însã milostiv faþã de eretici. A
mustrat cu curaj ºi „autoritate apostoleascã”
nedreptãþile conducãtorilor din acea vreme,
indiferent de poziþia lor. Cu toate acestea, faþã de
supuºii sãi era îngãduitor ºi iertãtor ºi nici chiar
atunci când preoþii îl ocãrau sau i se împotriveau,
„nu i-a îndepãrtat niciodatã din slujire pentru
purtarea lor, nici, pe cât îi stãtea în putere, nu i-a
izgonit din inima ºi din dragostea lui”.
În cele din urmã, dupã o viaþã întreagã în slujba
Mântuitorului Hristos, iubit ca un adevãrat pãrinte,
Sfântul Martin ºi-a dat cu pace sufletul în mâinile
lui Dumnezeu. Era ziua de 11 noiembrie a anului
397. În scurtã vreme, mormântul sãu din Tours a
devenit cel mai mare loc de pelerinaj din întreaga
Galie. De altfel, în întreg Apusul Europei influenþa
Sfântului a fost una uriaºã. Pânã azi, doar în Franþa
îi sunt închinate mai bine de 4000 de biserici, iar
485 de oraºe ºi sate îi poartã numele. Martin este
cel mai des întâlnit nume de familie francez. ªi, la
fel, este cinstit Sfântul lui Dumnezeu peste tot în
Apus, încât cu adevãrat poate fi socotit pãrintele ºi
ocrotitorul lui ceresc.
Sfinte Pãrinte Martin, fãcãtorule de minuni,
roagã-te lui Dumnezeu pentru noi, pãcãtoºii!
Note:
(1). În Ungaria de azi. Pe locul naºterii lui,
Sfântul ªtefan al Ungariei va zidi mai târziu mãn.
Pannonhalma, un mare centru spiritual al
Ungariei.
(2). Ereticii arieni susþineau cã
Mântuitorul Hristos nu a fost Dumnezeu, ci
doar o fãpturã.
(3). Printre aceºtia s-a aflat ºi
Sfântul Ninian, viitorul apostol al
Scoþiei. Mai târziu, la mãnãstire
avea sã vinã ºi Sfântul Patrick,
apostolul Irlandei.
23
CRÃCIUN
REÞ
la PARIS
P IAL "Credinþa ortodoxã nu este strãinã poporului francez. Ea este credinþa lui,
EC mãrturisitã aici, în Franþa, din vechime, de cãtre strãmoºii lui; este credinþa

SP 5 euro pãrinþilor lui" (Sf. Ioan Maximovici)

17
PROGRAM :
ZIUA 1 (luni, 22 decembrie)06.00 - Plecare din România seara -
Sosire în Viena: pauzã de ~1H 00
ZIUA 2 (marþi, 23 decembrie)15.00 - Cazarea la hotel, Paris18.00 -
Cartierul Défense: vizitã pe jos acompaniatã 20.00 - Opþional,
croazierã pe Sena (Bateaux Mouches)21.15 - Retur hotel
ZIUA 3 (miercuri, 24 decembrie)08.00 - Versailles (situat la 25 km
de Paris): transfer cu autocarul & vizitã liberã (Castelul. Grãdinile.
Trianon)15.00 - Centru comercial19.00 - Cartierul Latin: seara de
Crãciun la Biserica Ortodoxã / plimbare liberã în cartier (Panteon,
Sorbona)
ZIUA 4 (joi, 25 decembrie)09.00 - Catedrala rusã Alexandru
NEVSKI: Sf. Liturghie / plimbare liberã pe Champs - Elysées14.00 -
Circuit pe jos: Pl. de la Concorde - Opera Garnier - Pl. Vendôme 18.00
- Cartierul Montmartre: transfer & vizitã pe jos acompaniatã (Sacré
Cour, Pl. de Tertre)21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel
ZIUA 5 (vineri, 26 decembrie)09.00 - Turnul Eiffel15.00 - Louvre:
vizitã liberã16.00 - Circuit pe jos: Biserica Notre Dame - Les Halles -
21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel
ZIUA 6 (sâmbãtã, 27 decembrie) 07.00 - Plecarea de la hotel15.00 -
Sosire Strasbourg: vizitã liberã 19.00 - Plecare din Strasbourg
ZIUA 7 (duminicã, 28 decembrie)seara - Sosirea în România

Agenþia de turism MIRIAM TURISM

Covasna, str. Borvizului nr. 8, jud. Covasna, Tel. 0267.341757 si 0723.645.180
www.miriamturism.ro, Email: miriamturism@yahoo.com

Tipar: S.C. Tiparg SA

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN:

Adresa de corespondenþã:
OP... CP...
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru, Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Corecturã: Raluca Toderel