SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 2

CAPITOLUL I

CONTROLUL FINANCIAR – CONCEPT, ROL ŞI OBIECTIVE

1.1. Controlul – funcţie a managementului

Etimologia cuvântului control provine din limba latină, sintagma contra rolus,
care se traduce prin „verificarea unui act duplicat după originalul său”.
Conform DEX, controlul reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei
activităţi, a unei situaţii, pentru a-i urmări mersul şi pentru a adopta măsuri de
îmbunătăţire. Mai mult, controlul presupune şi o supraveghere continuă, morală sau
materială, cât şi stăpânirea unei activităţi sau situaţii.
În literatura de specialitate, controlul este definit și în altă ordine de idei, după
cum urmează:
 în accepțiunea francofonă, controlul este o verificare, o inspecţie atentă
asupra corectitudinii unui act;
 în optica anglo-saxonă, controlul reprezintă acţiunea de supraveghere a
cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un
instrument de reglementare a unui mecanism sau proces.
De cele mai multe ori, în literatura de specialitate, activitatea de control este
definită şi ca funcţie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de cunoaştere a
realităţii şi de corectare a erorilor.
Privit din perspectiva misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a
managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale, controlul este o activitate
umană, autonomă şi specifică, care serveşte atât conducerii entităţilor şi partenerilor
acestora, cât şi autorităţilor publice şi, în anumite situaţii, populaţiei.
Datorită importanţei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat
instrument indispensabil managementului pentru supravegherea regulată a activităţii
organizației, cu scopul de a adopta la timp deciziile care se impun. În acest context,
controlul financiar este atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic, o
funcţie eficientă şi necesară a managementului, armonizând interesele individuale cu
cele ale colectivităţii şi ale societăţii într-un tot unitar.

1.2. Obiectul, rolul şi funcţiile controlului financiar

Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legislativ, teoretic şi practic,
problematica foarte complexă, specifică domeniului economic şi financiar, în
interacţiunea şi condiţionarea sa reciprocă cu domeniul tehnic, tehnologic şi juridic.
Controlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro şi
macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operaţiunilor dar şi a eficienţei cu
care sunt gestionate şi utilizate resursele materiale, financiare, umane şi
informaționale.

1
SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA
Gradul de dezvoltare economico-socială, diversitatea activităţilor şi conexiunile
care se stabilesc între acestea, definesc conţinutul controlului financiar, care cuprinde
în obiectul său de activitate:
 modul de aplicare şi de îndeplinire a directivelor stabilite;
 prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative şi mediatizarea celor
pozitive, astfel încât să se asigure creşterea eficienței activităţii
entităţilor.
Controlul financiar, ca atribut al conducerii, îndeplineşte două categorii de
funcţii:
 funcţii cu caracter general;
 funcţii cu caracter particular.

A. Funcţiile controlului financiar cu caracter general sunt:

 funcţia preventivă;
 funcţia de evaluare;
 funcţia de documentare;
 funcţia de recuperare;
 funcţia educativă;
 funcţia corectivă;
 funcţia sancţionatorie.

B. Funcţiile controlului financiar cu caracter particular sunt:

 funcţia de măsurare ulterioară a ecarturilor;
 funcţia de diagnosticare a erorilor financiare;
 funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare;
 funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date, care are ca
obiectiv soluţionarea problemelor entităţii;
 funcţia de pregătire a entităţilor, care se realizează pe baza
rezultatelor controlului financiar;
 funcţia de învăţare, care se materializează prin acţiunea coercitivă a
controlului.