SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 3

1.3. Formele controlului financiar

Pentru realizarea funcţiei de reglare a situaţiei economico-financiare a
entităţilor și pentru îndeplinirea atributului de funcţie a managementului, controlul
financiar se manifestă sub diferite forme corelative, care reflectă realitatea, atât sub
aspect general şi esenţial, cât şi sub aspect concret, particular.
După criteriul sferei de cuprindere, controlul, ca sistem de cunoaştere şi de
acţiune îmbracă următoarele forme: control tehnic şi tehnologic; control economic;
control financiar; control contabil; control comercial, control juridic, control sanitar,
control al protecţiei muncii, controlul calităţii produselor, etc.
În literatura de specialitate, formele controlului financiar sunt delimitate după
mai multe criterii:
a) după momentul în care se exercită controlul raportat la data
desfăşurării activităţilor sau efectuării operaţiunilor care se
controlează, controlul financiar poate fi:
 control preventiv (anticipat, prealabil);
 control concomitent (operativ-curent);
 control ulterior (post-operativ).
Controlul financiar preventiv
- se exercită înainte de angajarea sau efectuarea operaţiunilor;
- contribuie la utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor materiale şi
financiare;
- asigură întărirea ordinii şi a disciplinei muncii, dar şi creşterea
răspunderii angajaţilor în efectuarea controlului;
- contribuie la respectarea strictă a legislaţiei în vigoare;
- asigură eliminarea oricărei forme de risipă în sistemul de gestiune.
Controlul concomitent
- se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea operaţiunilor controlate, sub
forma: controlului ierarhic, controlului reciproc sau autocontrolului;
- se suprapune integral, în timp şi spaţiu, peste activitatea de conducere la
diferite nivele;
- asigură cunoaşterea operativă a modului în care se îndeplinesc atribuţiile
şi se gestionează resursele entităţilor;
- acţionează permanent şi surprinde procesele economico-financiare în
momentul desfăşurării lor, asigurând o intervenţie operativă care
conduce la eficienţă;
- sfera acestui tip de control este limitată în timp, dar este considerat cel
mai potrivit moment pentru corectarea eventualelor deficienţe, care se
manifestă în faza de execuţie, prevenind apariţia fenomenelor negative.
Controlul financiar ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau a
operaţiunilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului şi are
următoarele obiective:
- existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;
- aplicarea corectă a legislaţiei de natură financiară;

1
SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA
- monitorizarea modului de angajare a cheltuielilor şi de realizare a
veniturilor;
- activitatea de analiză a situaţiei economico-financiare.
b) după modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care
este organizat şi exercitat, controlul financiar se prezintă sub două
forme:
 control financiar al statului;
 control financiar propriu.
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea
resurselor financiare publice, precum şi respectarea reglementărilor financiar-
contabile în activitatea desfăşurată de entităţi, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţă de stat. Această formă de control vizează probleme de prevenire şi
combatere a fraudelor, a contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de
preţuri.
Controlul financiar propriu apare la instituţiile publice pentru că la entităţile
cu capital privat se organizează conform statutelor proprii. Din acest considerent, la
nivelul controlului financiar propriu, vom problematiza numai cazul instituţiilor
publice, care sunt obligate să îl organizeze sub două forme:
 control financiar preventiv;
 control financiar intern, care reprezintă controlul managerial care
asigură conducerea instituţiei de buna funcţionare, identificând atât
deficienţele care apar în sistem şi care trebuie atenuate, cât şi
performanţele, care trebuie cunoscute în vederea îmbunătăţirii.
c) după apartenenţa organelor de control, controlul poate fi:
 control intern, care se efectuează pe baza dispoziţiilor din
interiorul entităţii respective şi se realizează atât sub forma
controlului financiar preventiv propriu, exercitat de contabilul-şef,
cât şi sub forma controlului financiar de gestiune, care este un
control ulterior;
 control extern, care este exercitat de organe specializate de
control din afara entităţii verificate.
d) după procedeele folosite, controlul poate fi:
 control documentar-contabil, care se exercită pe baza
documentelor primare, a evidenţelor tehnico-operative şi
contabile, a registrelor contabile şi a situaţiilor financiare;
 control faptic, care se realizează sub forma: inspecţiilor la faţa
locului, observaţiei fizice, inventarierii, analizelor de laborator şi
a expertizelor tehnice.
e) după modul de anunţare, se deosebesc:
 controlul financiar anunţat, care este o modalitate de verificare
prin care cel care urmează să fie controlat este înştiinţat în timp
util cu privire la acţiunea de control, scopul şi data realizării
(Exemplu: inspecţia fiscală);
 controlul financiar neanunţat (inopinat), care este modalitatea
de verificare prin care cel care urmează să fie controlat nu este
anunţat cu privire la acţiunea care urmează să fie întreprinsă.