Contaabilitate

3.
CONTUL ȘI DUBLA ÎNREGISTRARE
3.1.Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului 59

3.2.Structura și forma contului 60
3.3.Reguli de funcționare ale conturilor 64
3.4.Dubla înregistrare și corespondența conturilor 71
3.5.Planul general de conturi 73
3.6.Analiza contabilă a operațiunilor economice 76
3.7.Analiza și funcționarea conturilor 81
Rezumat 124
Teste de autoevaluare 124

Bibliografie minimală 126
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

 săînțelegi dubla înregistrare a operațiunilor economice cu ajutorul
conturilor;
 să înregistrezi operațiunile economice cu ajutorul conturilor;
 să înțelegi modificările patrimoniului în urma derulării operațiunilor
economice;
 să cunoști și să determini elementele componente ale conturilor (solduri
iniţiale, rulaje debitoare şi creditoare, totalul sumelor debitoare şi
creditoare, solduri finale);
 săcunoști care sunt regulile de funcționare ale conturilor;
 sădetermini soldurile finale ale conturilor;
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

Bazele contabilității
3.1. Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului

3.1.1.Definiția contului
Definiție
Contul poate fi definit ca reprezentând un procedeu de înregistrare, calcul si
determinare a structurilor patrimoniale de la formele cele mai simple până la cele mai
complexe ce alcătuiesc masa patrimonială.
Acest procedeu face posibilă înregistrarea, în contabilitate, în mod distinct, a fiecărui

element patrimonial deoarece fiecare structură patrimonială poate fi transpusă într-un cont contabil cu
care mai apoi să urmarească evoluţia acesteia în sensul creşterii sau descreşterii. Reflectând orice
componentă a patrimoniului, contul oferă contabilităţii posibilitatea de înregistrare si descriere
analitică a operaţiunilor economice şi financiare pe baza unui sistem logic de reguli şi principii,
reflectând interdependenţa dintre faptele economice şi relaţiile de proprietate (sfera de drepturi si
obligaţii) dintr-o unitate patrimonială.
Contul are o sferă de cuprindere mai restransă referindu-se la un element patrimonial,
în timp ce bilanţul se referă la ansamblul patrimoniului. Bilanţul prezintă însă inconvenientul că nu
poate reprezenta toate structurile patrimoniale (structurile rectificative, cheltuielile, veniturile), iar pe
cele pe care le prezintă trebuie să le reflecte în formă sintetizată, prelucrată. Cunoasterea în detaliu nu
se poate realiza decât prin intermediul contului.
3.1.2.Necesitatea contului
Procedeul “cont” este cel mai reprezentativ dintre toate procedeele contabilităţii
definind însăşi esenţa acestei ştiinte. El nu poate fi tratat în mod singular, ci în strânsă
interdependeţă cu celelalte procedee utilizate de contabilitate: evaluarea, documentul,
bilantul.
Legătura dintre cont şi evaluare decurge din aceea că în conturi mijloacele
economice, resursele economice, rezultatele etc. nu pot fi înregistrate decât după ce sunt aduse la
acelaşi numitor prin contopirea în expresie bănească a tuturor proceselor economice care se realizează
prin evaluare.
Legătura dintre cont şi document decurge din aceea că, în conturi, înregistrările nu se pot
efectua decât pe baza documentelor justificative, iar reflectarea tuturor fenomenelor si proceselor
economice nu se regăseste decât în documentele contabile (registrul-jurnal, registrul-inventar, cartea-
mare, balanţa de verificare).
Legătura dintre cont şi bilanţ este cea mai complexă, deoarece reprezintă modalitatea de
reflectare a respectării principiului dublei reprezentări, cheia de boltă a contabilitătii, cu ajutorul
conturilor. Această legătură se realizează şi se demonstrează în două momente: iniţial (începerea
activităţii, începutul exerciţiului financiar, începutul unei perioade de analiză) şi momentul final
(sfârşitul exerciţiului financiar, sfârşitul unei perioade de gestiune sau de analiză, încheierea
activităţii). În aceste două momente, initial are loc descompunerea patrimoniului, identificat prin
inventariere, în structurile sale componente cele mai detaliate, concretizate în conturi. Acestea preiau
apoi toate modificările patrimoniale generate de activitatea curentă reflectate de documentele
justificative şi le prelucrează după regulile proprii. La momentul final, elementele patrimoniale
exprimate în conturi se concentrează din nou în bilanţ conform regulilor de întocmire a acestuia.
3.1.3.Funcțiile contului
Pentru a înţelege funcţiile contului trebuie să înţelegem mai întâi conţinutul fiecărei
structuri patrimoniale având în vedere că un cont, ca procedeu al contabilităţii, se
asociază unei astfel de structuri.
Contul, ca “socoteală scrisă” îndeplineşte o serie de funcţii, cum ar fi:
Bazele contabilității 59
 funcţia economică;
 funcţia contabilă;
 funcţia de control;
 funcţia de grupare şi altele.
Funcţia economică a contului derivă din conţinutul economic al structurii
patrimoniale pe care o reflectă. Structurile patrimoniale concretizate în bunuri economice vor fi
reprezentate de conturi de mijloace economice. În mod corespunzător, vor exista conturi de resurse
economice, conturi de procese economice.
Funcţia contabilă constă în modalitatea de înregistrare diferenţiată a creşterilor şi
micşorărilor elementelor patrimoniale determinate de fenomenele şi procesele economice. Ea decurge
din conţinutul economic al structurilor patrimoniale pe care le reflectă contul.
Aceste două funcţii stau la baza exercitării celorlalte funcţii ale conturilor, dintre care
prezentăm în continuare:
Funcţia de control este realizată de conturi prin calculele pe care le realizează în
sensul că este posibilă, pe de o parte, verificarea existenţei concrete a unei structuri patrimoniale, iar
pe de altă parte, reflectă, cu ajutorul documentelor justificative, căror persoane le revine
responsabilitatea actelor de dispoziţie privind patrimoniul unităţii.
Funcţia de calcul. Cu ajutorul conturilor se calculează existenţa, apariţia, majorarea,
micşorarea şi starea finală a fiecărui element patrimonial. Calculul se realizează conform funcţiei
contabile a contului.
Funcţia de grupare rezultă din funcţia de calcul. Pentru a putea calcula variaţia
(modificarea) unui element patrimonial, trebuie să grupăm creşterile sau diminuările aferente unei
structuri şi numai ale acesteia.
3.2. Structura și forma contului

3.2.1 Structura contului
Procedeul cont este conceput, ca din punct de vedere operativ, să fie utilizat în
contabilitatea curentă, să permită individualizarea elementelor patrimoniale şi să
furnizeze informaţii privind existenţa şi modificările ce au loc într-o perioadă de timp
în legătură cu elementul patrimonial căruia îi este asociat contul.
Pentru identificarea elementului patrimonial, fiecare cont are următoarea componenţă:
titlu, explicaţia, data, părţile contului, rulajul, total sume, sold.
Titlul contului arată denumirea mijlocului economic sau sursei de formare a cărei
consemnare şi mod de calcul o reflectă. Aceasta trebuie să exprime numele
elementului într-o formă concentrată, potrivit conţinutului său economic. De exemplu:
“construcţii”, “materiale consumabile”, “casa”, “disponibil în contul curent”,
“capital”, “furnizori”, “credite” etc.
Titlul contului apare numai în măsura în care există structura patrimonială în mod
obiectiv asociată unui patrimoniu. De regulă, la titlul contului se asociază un simbol cifric creat din
necesitatea grupării conturilor după un anumit criteriu.
Explicaţia reprezintă descrierea operaţiunii economice supusă înregistrării. Ea se face
de regulă în formă descriptivă, când se prezintă pe scurt continutul operaţiunii,
indicându-se documentul sau elementul de dispoziţie care a generat fenomenul sau
procesul economic.
De exemplu: “se achizitionează de la furnizorul “X” …”; “se achită factura de
materiale”; “se depune la bancă suma de …”; “rest plată salarii luna..... “.
Data reprezintă elementul de identificare în timp a operaţiunii economice şi serveşte

pentru urmărirea înregistrării cronologice a acestora. Ea prezintă o mare importantă în
cazul operaţiilor identice repetitive, ca de exemplu în cazul livrărilor ritmice de la

acelaşi furnizor.
Părţile contului. Operaţiunile economice produc două feluri de modificări asupra

elementelor patrimoniale: creşteri sau micşorări. Necesităţile practice de reflectare a
acestor modificări au impus funcţia de sistematizare a contului, ceea ce a condus la
construcţia contului cu două părţi distincte, unde să se înscrie într-o parte sumele ce
reprezintă intrări, creşteri, majorări, iar în cealaltă parte sumele ce reprezintă ieşiri,
scăderi, diminuări ale elementului a căror modificare o consemnează (înregistrează).
În mod convenţional, s-a stabilit ca partea stângă să se numească debit, iar partea
dreaptă să se numească credit. Debitul şi creditul sunt două denumiri convenţionale menţinute în
doctrina economică din trecutul îndepărtat, când contul era privit ca mijloc de a evidenţia socoteli între
diferite persoane.
După ce s-a trecut la întrebuinţarea lui ca mijloc de calcul pentru orice obiect de
evidenţă, cele două expresii s-au menţinut în vocabularul disciplinei şi mai departe, deşi ele nu mai
erau potrivite să explice în toate cazurile elementele înregistrate în debitul şi creditul contului.
3.2.2.Forma grafică de reprezentare a contului

Forma contului respectiv a celor două părţi ale sale, diferă în funcţie de necesităţile de
calcul şi informare pe care trebuie să le îndeplinească acesta. Pentru aplicaţii
demostrative vom utiliza forma literei T:
D (debit) Denumirea (Simbol)C (credit)
Modul de înregistrare a creşterilor şi micşorărilor în cele două părţi ale contului, debit
şi credit nu este identic la toate conturile. Determinarea părţii în care se înregistrează
creşterile sau micşorările elementului patrimonial este impusă de conţinutul economic
al acestuia. Aceasta înseamnă că la unele conturi în debit se înregistrează creşterile, în
timp ce la alte conturi în această parte a contului se înregistrează scăderi şi invers,
unele conturi înregistrează în credit creşteri ale elementelor patrimoniale, în timp ce
alte conturi înregistrează pe această parte scăderi.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că pentru unul şi acelaşi cont debitul înregistrează
numai creşteri, iar credit numai micşorări, după cum pentru alt cont, debitul poate înregistra numai
scăderi, iar creditul numai creşteri.
Rulajul contului. În conturi elementele patrimoniale se înregistrează atât cu starea
lor iniţială (din momentul apariţiei în patrimoniu sau la începutul exerciţiului
financiar), cât şi cu modificările generate de operaţiunile economice care produc
creşterea sau micşorarea acelui element.
Sumele înscrise în debitul sau creditul contului reflectă mişcarea care s-a produs
asupra elementului patrimonial reprezentat, concretizată în creşterile sau diminuările acestuia,
reflectate în partea corespunzătoare specifică conţinutului său economic. Aceste sume poartă
denumirea de rulaj şi el poate fi debitor (RD), pentru sumele înscrise în partea debitului şi creditor
(RC), pentru sumele înscrise în partea creditului.
Rulajele reflectă modificarea elementului patrimonial în timpul exerciţiului financiar
şi, prin urmare, ele nu cuprind soldul iniţial.
Exemplu: În contul curent de la bancă al unei unităţi patrimoniale se află la
începutul lunii octombrie suma de 10.000 lei. În cursul lunii au loc următoarele
operaţiuni care conduc la modificarea acestui element patrimonial, astfel:
- se încasează cu ordin de plată de la un client suma de 2.500 lei pentru serviciile
prestate către acesta (2 octombrie);
- se achită cu cec un furnizor pentru materialele achiziţionate de la acesta în
valoare de 3.000 lei (2 octombrie);
- se depune în cont, cu foaie de vărsământ, de către casiera unităţii suma de 5.000
lei (4 octombrie);
- se achită cu ordin de plată contravaloarea facturii furnizorului de energie
electrică 2.000 lei (10 octombrie);
- se achită cu bilet la ordin contravaloarea facturii privind convorbirile telefonice în
sumă de 1.500 lei (24 octombrie);
- se încasează cu cec contravaloarea facturii unui client al societăţii în sumă de
6.000 lei (30 octombrie).
Elementul patrimonial care reflectă majorarea sau diminuarea disponibilului din
contul de la bancă al societăţii se regăseşte în contabilitate în contul cu titlul „Conturi curente la
bănci”, simbol 5121, care în reprezentare grafică va cuprinde la data de 30 octombrie următoarele:
D (debit) 5121 Conturi curente la bănciC (credit)
Data Explicaţia operaţiunii Suma Data Explicaţia operaţiunii Suma
1.10 Existent (sold iniţial) 10.000 2.10 Plătit cu cec furnizorul 3.000
„X”
2.10 Încasat ordin de plată 2.500 10.10 Plătit cu ordin de plată 2.000
de la clientul „X” furnizorul „Y”
4.10 Depunere bancă cu 5.000 24.10 Plătit cu bilet la ordin 1.500

foaie de vărsământ furnizorul „Z”
30.10 Încasat cu cec clinetul 6.000

„K”
Rulaj în lună 13.500 Rulaj în lună 6.500
Total cumulat 23.500 Total cumulat 6.500
Sold final debitor 17.000
Cele două părţi ale contului separă creşterile de micşorări. Creşterile în cazul
contului „Conturi la bănci în lei” sunt reprezentate de încasările cu ordin de plată sau cec,
depunerile cu foi de vărsământ etc., în timp ce micşorările (diminuările), de plăţile efectuate
către furnizori cu diferite documente (ordin de plată, cec, bilet la ordin), ridicări de numerar
etc. În exemplul de mai sus, creşterile de sume în contul „Conturi la bănci în lei” sunt de
13.500 lei şi reprezintă rulajul debitor, iar diminuările de 6.500 lei şi reprezintă rulajul
creditor.
Total sume. Total obţinut prin adunarea existentului iniţial debitor cu rulajul debitor
al unui cont reprezintă totalul sumelor debitoare (TSD), iar totalul rezultat din
adunarea existentului iniţial creditor cu rulajul creditor reprezintă totalul sumelor
creditoare (TSC).
Rezultă că noţiunea de total sume, ca element de analiză al contului, cuprinde
existentul iniţial şi rulajele din perioada analizată. Dacă contul nu reflectă existentul iniţial (soldul
iniţial) al unei structuri patrimoniale, deoarece aceasta apare pe parcursul activităţii, atunci totalul
sumelor este egal cu rulajul contului.
În exemplul anterior, totalul sumelor debitoare este de 23.500 lei, iar totalul sumelor
creditoare de 6.500 lei (totalul sumelor creditoare este egal cu rulajul creditor al
contului).
De menţionat că, pentru toate conturile care reprezintă structuri patrimoniale de
activ totalul sumelor debitoare şi creditoare se determină identic cu cel prezentat în exemplul luat în
discuţie, în timp ce pentru conturile reprezintând structuri patrimoniale de pasiv totalul sumelor
debitoare este egal cu rulajul debitor, iar totalul sumelor crditoare se determină prin adunarea la
soldul iniţial creditor a rulajului creditor.
Soldul este acel element al contului care arată starea la un moment dat a mijloacelor
economice sau a surselor lor de provenienţă pe care le reflectă, respectiv situaţia
acestuia consemnată pe baza calculelor care le face asupra acelui element patrimonial.
Soldul este un element static, de aceea se poate vorbi de două momente ale acestuia:
când reflectă existentul anterior unor procese economice atunci poartă denumirea de sold iniţial şi
când reflectă existentul la sfârşitul perioadei analizate poartă denumirea de sold final. Dacă contul
reflectă mijloace economice, soldul iniţial este debitor (SiD) şi soldul final este tot debitor, iar dacă
reflectă resurse economice, soldul iniţial este creditor (SiC), iar soldul final este tot creditor.
Sarcina de lucru 1
În contul ”Materii prime” se înregistrează, în cursul lunii octombrie, în debit –

achizițiile, iar în credit – consumurile, după cum urmează:
- 1 octombrie - achiziție de 1 400 lei,
- 3 octombrie – achiziție de 3.200 lei,
- 9 octombrie – consum pentru producție de 1.670 lei,
- 16 octombrie – achiziție de 1.600 lei,
- 28 octombrie – consum pentru producție 2.700 lei.
Întocmiți T-ul contului ”Materii prime” cu aceste elemente.
3.3. Reguli de funcționare ale conturilor

3.3.1. Necesitatea regulilor
Pentru determinarea regulilor de funcţionare ale conturilor se porneşte de la bilanţ,
deoarece bilanţul reflectă principiul dublei reprezentări a patrimoniului şi deci în
aceasta vom regăsi fiecare element patrimonial în cadrul egalităţii permanente
Activ – Datorii = Capitaluri proprii
În acest fel se crează premisele aplicării dublei înregistrări a operaţiilor

economice cu ajutorul conturilor.
Regulile de funcţionare a conturilor urmează să stabilească precis partea din debit sau
credit care înregistrează creşterile şi micşorările elementului de activ sau de pasiv pe care îl reflectă.
Starea iniţială a elementelor patrimoniale se regăseşte în bilanţ. Înseamnă că, pentru a
obţine conturile, ca instrument de lucru în contabilitatea curentă, trebuie să descompunem bilanţul în
componentele sale, adică în conturile contabile ce reflectă fiecare element patrimonial.
Descompunerea bilanţului în conturi ne obligă să deschidem două feluri de conturi şi
anume: conturi pentru posturile din activul binlanţului, respectiv conturi pentru posturi din pasivul
bilanţului.
Exemplu: Considerăm un bilanl iniţial ca având următorul conţinut:

Denumirea indicatorului Sold
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mărfuri 100.000
 Clienţi 20.000
 Casa în lei 10.000
TOTAL ACTIVE 210.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE
PÂNĂ LA UN AN 55.000
 Credite bancare pe termen scurt 5.000
 Furnizori 15.000
 Salarii datorate personalului
TOTAL DATORII 75.000
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (K PROPRII) 135.000
CAPITAL SOCIAL VARSAT 101.000
REZERVE
 Legale 9.000
REZULTATUL EXERCITIULUI (profit) 25.000
TOTAL CAPITALURI PROPRII 135.000
TOTAL PASIV 210.000
Descompunerea acestuia ne obligă la deschiderea unor conturi distincte pentru activul

bilanţului, în care existentul din bilanţ, adică soldul iniţial, se înregistrează în partea stângă (debitul
contului) şi la deschiderea unor conturi distincte pentru pasivul bilanţului (datorii şi capitaluri
proprii) în care existentul din bilanţ, adică soldul iniţial, se înregistrează în partea dreaptă (creditul
contului), după cum urmează:
- pentru conturile de activ din bilanţ:
D „Clădiri” C D „Mărfuri” C
Sold iniţial Sold iniţial

(Si) 80.000 (Si) 100.000
D „Clienţi” C D „Casa în lei” C

(Si) 20.000 (Si) 10.000
- pentru conturile de pasiv din bilanţ:
D „Credite bancare term.scurt” C D „Furnizori” C
(Si) 55.000 (Si) 5.000
D „Salarii personal” C D „Capital social” C
(Si) 15.000 (Si) 101.000
D „Rezerve legale” C D „Rezultatul exerciţiului” C
(Si) 9.000 (Si) 25.000
Se observă că în urma descompunerii bilanțului, sumele din activul bilanţului au devenit sold iniţial care s-au
înscris în debitul contului atribuit fiecărui element (structuri) de mijloace economice, iar sumele din pasivul bilanţului au
devenit sold iniţial care s-au înscris în creditul atribuit fiecărui element de resurse economice (sursă de finanţare).
3.3.2. Reguli de funcționare privind soldul inițial

Din cele prezentate până aici rezultă prin generalizare:
Regula I de funcţionare a conturilor, care se referă la înregistrarea existenţei
elementelor patrimoniale la începutul perioadei de analiză (exerciţiului financiar):
I. Conturile de activ (mijloace economice), după componenţa lor, înregistrează
în debit existentul iniţial (soldul iniţial) preluat din bilanţ, iar conturile de
pasiv (resurse economice), în destinaţia lor, înregistrează în credit existentul
iniţial, preluat tot din bilanţ.
D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

Existent iniţial de Existent iniţial de
mijloace în activul resurse în pasivul
bilanţului = Sold iniţial bialnţului = Sold
(SiD) iniţial (SiC)
Regula I Regula I
Operaţiunile economice determină modificări continue ale mijloacelor economice şi a

resurselor lor de provenienţă în sensul creşterii sau reducerii lor. Creşterile şi diminuările mijloacelor
economice se vor reflecta cu ajutorul conturilor de activ (care formează activul patrimonial), iar
creşterile şi diminuările resurselor economice (surselor de finanţare a mijloacelor economice) vor fi
reflectate cu ajutorul conturilor de pasiv (care formează pasivul patrimonial).
3.3.3. Reguli de funcționare privind operațiunile de creștere patrimonială

Regula a II-a de funcţionare a conturilor are în vedere operaţiunile de majorare,
creştere a elementelor patrimoniale.
În bilanţul prezentat ca exemplu, elementul patrimonial „Mărfuri” este înscris cu

valoarea de 100.000 lei fiind reflectat la descompunerea bilanţului în contul
„Mărfuri”, cu sold iniţial debitor (SiD) de 100.000 lei. Presupunem că ulterior
unitatea cumpără de la furnizori mărfuri în valoare de 30.000 lei. Analizând
operaţiunea patrimonială produsă se constată că aceasta generează o creştere a
valorii mărfurilor existente cu 30.000 lei, care se adaugă mărfurilor din stoc de
100.000 lei. Concomitent cu creşterea acestui element patrimonial constatăm că
apare un raport cu un furnizor care generează o nouă obligaţie, adică o creştere a
resurselor economice, care se adaugă la obligaţia iniţială existentă de 5.000 lei.
Influenţa operaţiunii asupra posturilor din bilanţ se poate exprima prin relaţia:
(A + x) – (D + x) =K proprii,
în care A = activ, D = datorii, C= capitaluri proprii, x – elementul patrimonial care

se modifică. În exemplul nostru, ecuaţia patrimonială devine:
(A + „Mărfuri”) – (D + „Furnizori”) =K proprii
adică în conturi: creşterea mărfurilor cu 30.000 lei se va înregistra în contul

„Mărfuri” alături de existentul iniţial, în timp ce creşterea obligaţiei faţă de furnizori
se va înregistra în contul „Furnizori” alături de obligaţia existentă de 5.000 lei.
II. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în debit intrările,

creşterile sau majorările, iar conturile de pasiv (resurse economice)
înregistrează în credit intrările, creşterile sau majorările.
În cursul activităţii sunt În cursul activităţii

înregistrate creşterile, sunt înregistrate
majorările (RD) creşterile, majorările
(RC)
+
+
Regula II
Regula II
Conturile aplicaţiei luată ca exemplu vor avea următoarele elemente:
D „Mărfuri” C D „Furnizori” C
Si 100.000 Si 5.000
30.000 30.000
Operaţiunile economice nu produc însă numai creşteri ale elementelor patrimoniale ci şi diminuări
(scăderi) ale acestora.
3.3.4. Reguli de funcționare privind operațiunile de diminuare patrimonială

Regula a III-a de funcţionare a conturilor se referă la operaţiuni care determină
micşorarea (diminuarea, reducerea) elementelor patrimoniale.
Continuând prezentarea modificărilor pe exemplul anterior să presupunem că

unitatea achită la un moment dat o parte din datoria către furnizorii săi cu numerar
în valoare de 8.000 lei. Operaţiunea economică enunţată va determina modificări
asupra structurii patrimoniale din bilanţ „Casa”, reflectată de contul cu acelaşi
nume care avea soldul iniţial de 10.000 lei (înscris în activul bilanţului) şi asupra
structurii patrimoniale „Furnizori”, care avea un sold iniţial de 5.000 lei şi a suferit
o modificare în sensul creşterii la operaţiunea anterioară de 30.000 lei (deci
obligaţiile către furnizori sunt în total de 35.000 lei).
Achitarea cu numerar a datoriei către furnizori determină diminuarea numerarului
din casieria unităţii, concomitent cu micşorarea cu aceeaşi valoare a datoriei către
furnizorii societăţii. Aceasta se exprimă prin relaţia:
(A - x) – (D - x) =Kproprii
În exemplul nostru, ecuaţia patrimonială devine:

(A - „Casa în lei”) – (D - „Furnizori”) =K proprii
adică în conturi: diminuarea valorii numerarului din casierie cu suma de 8.000 lei va
fi înregistrată în contul „Casa în lei” (cont de mijloace economice), în timp ce
diminuarea datoriei către furnizori cu aceeaşi valoare va fi înregistrată în contul
„Furnizori”(cont de resurse economice). Aceste modificări nu se pot înregistra în
cont alături de soldul iniţial sau eventualele creşteri existente în debit în cazul
conturilor de mijloace economice şi nici alături de soldul iniţial şi creşterile existente

în credit în cazul conturilor de resurse.
Pentru a putea face această demarcaţie se apelează la funcţia de sistematizare a
contului care face posibilă evidentierea în coloane separate a creşterilor şi
micşorărilor. Dacă prin regula a II-a se fixează locul unde se înregistrează creşterile,
prin regula a III-a se stabileşte locul unde se înregistrează diminuările în cadrul unui
cont astfel:
III. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în credit ieşirile,

diminuările sau scăderile de substanţă patrimonială, iar conturile de pasiv
(resurse economice) înregistrează în debit ieşirile, diminuările, scăderile de
drepturi şi obligaţii patrimoniale.
În cursul activităţii În cursul activităţii

sunt înregistrate sunt înregistrate
diminuările, diminuările,
micşorările (RC) micşorările (RD)
- -
Regula III Regula III
Ţinând cont de toate operaţiunile economice de până acum din exemplul

prezentat, conturile se vor prezenta astfel:
D „Casa în lei” C D „Furnizori” C
Si 10.000 8.000 8.000 Si 5.000
30.000
3.3.5. Reguli privind soldul final al conturilor

Periodic, în cursul desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale, trebuie cunoscută
starea elementelor patrimoniale. Starea la un moment dat a averii patrimoniale se
stabileşte tot pe baza bilanţului, ceea ce presupune recompunerea acestuia pe baza
valorilor înregistrate în conturi într-un moment dat (la sfârşitul exerciţiului financiar,
la sfârşitu unui semestru, trimestru sau luni, la momentul fuzionării, lichidării,
absorbţiei etc.).
Pentru a putea recompune bilanţul trebuie stabilită valoarea fiecărui cont, care
exprimă averea patrimonială, valoare care se determină prin calcularea soldului final. Având
determinate cele trei mărimi se poate determina existentul de la fiecare moment specificat mai sus prin
calcularea soldului final. Acesta poate avea o valoare oarecare rezultatul din calcul, dar poate fi şi
balansat sau soldat, situaţie în care el nu poate fi luat în calcul la recompunerea bilanţului. Pentru a
pune în echilibru cele două părţi ale contului, soldul final se înscrie pe partea cea mai mică, cea a
diminuărilor.
IV. Conturile de activ (mijloace economice) prezintă la sfârşitul perioadei de
gestiune situaţia elementelor patrimoniale sub forma soldului final debitor, iar
conturile de pasiv exprimă drepturile şi obligaţiile existente sub forma soldului
final creditor.
Soldul final se stabileşte:
a) pentru conturile de activ:
Sold iniţial + Rulaj debitor - Rulaj creditor = Sold final
debitor (SiD) (RD) (RC) debitor (SfD)
b) pentru conturile de pasiv

Sold iniţial + Rulaj creditor - Rulaj debitor = Sold final
creditor (SiC) (RC) (RD) creditor (SfD)
La sfârşitul La sfârşitul
exerciţiului exerciţiului
Sold final Sold final
debitor (SfD) creditor (SfC)
Regula IV Regula IV
Pentru conturile afectate de operaţiunile economice din exemplul nostru

soldurile finale se determină astfel:
D „Mărfuri” C D „Furnizori” C
Si 100.000 8.000 Si 5.000
30.000 30.000
RD 30.000 RC 0 RD 8.000 RC 30.000
SFD 130.000 SFC 27.000
D „Casa în lei” C
Si 10.000 8.000
RD 0 RC 8.000
SFD 2.000
Bilanţul recompus în urma operaţiunilor efectuate va lua în calcul soldurile finale

calculate în conturi:Bilanţ

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mărfuri
 Clienţi 130.00020.000

TOTAL ACTIVE 232.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA DE PÂNĂ LA UN AN 55.000
 Credite bancare pe termen scurt 27.000
 Furnizori 15.000
 Salarii datorate personalului
TOTAL DATORII 97.000
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 135.000
(K PROPRII)
REZERVE
 Legale 9.000
REZULTATUL EXERCITIULUI (profit) 25.000
TOTAL PASIV 232.000
Pe baza acestor reguli de funcţionare a conturilor se definesc regulile sintetice

generale de funcţionare caracteristice conturilor de mijloace economice şi a conturilor de resurse
economice.
3.3.6. Reguli sintetice de funcționare ale conturilor

Regula sintetică de funcţionare a conturilor de activ. Conturile de activ, care
reflectă mijloace economice, încep să funcţioneze prin a se debita, înregistrează în
debit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale mijlocului economic şi se creditează
cu reducerile acestora. Soldul final poate fi numai debitor sau zero dacă contul este
balansat.
Regula de funcţionare a conturilor de pasiv. Conturile de pasiv, care reflectă
resurse de formare a mijloacelor economice, încep să funcţioneze prin creditare,
înregistrează în credit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale resurselor economice
şi se debitează cu reducerile acestora. Soldul final poate fi creditor sau zero dacă
contul este balansat.
Încep să funcţioneze Încep să funcţioneze

prin a se debita prin a se credita
1. Existentul (SiD) 1. Existentul (SiC)
2. Creşterile (RD) 2. Creşterile (RC)

3. Reduceri (RC) 3. Reduceri (RD)
4. Sold final debitor 4. Sold final creditor
(SFD) (SFC)
Functionarea conturilor de activ este opusă modului de funcţionare a conturilor de

pasiv tocmai datorită necesităţii realizării dublei reprezentări a patrimoniului realizată cu ajutorul
bilanţului (A –D = K proprii).
Sarcina de lucru 2
Calculați elementele conturilor – rulaje debitoare și creditoare, totalul sumelor

debitoare și creditoare, soldul final - de la Sarcina de lucru 1
3.4 Dubla înregistrare și corespondența conturilor

3.4.1. Noțiuni generale privind dubla înregistare a operațiunilor economice
Orice operaţiune economică produce în cadrul patrimoniului o dublă modificare, care

poate avea loc în partea de activ sau pasiv a bilanţului ori în ambele părţi ale acestuia. O operatiune
produce modificarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a cel puţin două elemente patrimoniale, deci a
cel puţin două posturi din bilanţ. Dacă operaţiunea economică sau procesul economic modifică cel
puţin două structuri patrimoniale reflectate în două posturi de bilanţ şi dacă fiecare fiecare post de
bilanţ este reflectat de un cont pentru înregistrările curente, rezultă că se utilizează pentru aceeaşi
operaţiune cel puţin două conturi care să reflecte suma modificată într-un post de bilanţ sau altul. Prin
aceasta se asigură efectuarea a două serii de calcule şi anume fie calcule asupra modificării
elementelor de activ, fie calcule asupra modificării structurilor de pasiv, fie calcule privind
modificarea atât a elementelor de activ, cât şi de pasiv.
Ţinând cont de tipurile de modificări pe care le poate suporta bilanţul rezultă mai
multe tipuri de operaţii care vor îmbrăca forma unor raporturi între conturi.
3.4.2. Corespondența conturilor

La înregistrarea unei operaţii economice, alegerea conturilor în care aceasta se va
reflecta nu se face la întâmplare, ci este condiţionată de natura operaţiei economice şi
de natura modificărilor pe care le produce.
Natura operaţiei economice (aprovizionarea, plata, încasarea, vânzarea etc.) ce
urmează a se înregistra, conţinutul ei economic determină o interdependenţă, o
legătură de reciprocitate între conturile în care se va înregistra operaţiunea respectivă.
Corespondenţa conturilor reprezintă legătura organică şi logică, legătura reciprocă
stabilită între conturi ca urmare a efectuării unei operaţii economice care trebuie să fie reflectată în
contabilitate. Conturile între care se stabileşte o asemenea legătură de reciprocitate poartă denumirea
de conturi corespondente. Nici un cont nu poate funcţiona decât în legătură cu alt cont sau cu mai
multe conturi atunci când reflectă operaţii patrimoniale.
Regulile de funcţionare stabilite pentru conturile de activ şi de pasiv fac ca
întotdeauna legătura dintre conturi să se manifeste fie ca o legătură între:
a) debitul unui cont şi creditul altui cont sau mai multor conturi:
D C D C
fie ca o legătură între:

b) creditul unui cont şi debitul altului cont sau mai multor conturi
D C D C
Semmul „=” în dubla înregistrare aşezat între conturile corespondente unei operaţiuni
economice are semnificaţia că întotodeauna sumele înregistrate în conturile din stânga semnului sunt
egale cu sumele înregistrate în conturile din dreapta acestuia. În acest fel, egalitatea bilanţieră devine
şi egalitate contabilă.
Înregistrarea simultană şi la acelaşi nivel a unei operaţii singulare sau a unui grup de
operaţii inseparabile, după caz, utilizând debitul sau creditul unuia sau mai multor conturi şi invers,
poartă denumirea de înregistrare dublă.
3.4.3. Tehnica contului

Poate fi sistematizată astfel:
1. A debita un cont înseamnă a înscrie o sumă în debitul lui, aceasta
devenind sold iniţial debitor sau sumă debitoare.
2. A credita un cont înseamnă a înscrie o sumă în creditul lui, aceasta
devenind sold iniţial creditor sau sumă creditoare.
3. Debitarea unui cont se face în corespondenţă cu creditarea, în valoare
egală, a altui cont sau a mai multor conturi.
4. Creditarea unui cont se face în corespondenţă cu debitarea, cu aceeaşi
valoare, a unuia sau mai multor conturi.
5. Utilizarea contului este determinată de existenţa sau apariţia unei

structuri patrimoniale.
6. Suma existentă într-un cont se numeşte sold. La începutul perioadei
poartă denumirea de sold iniţial, iar la sfârşitul perioadei se numeşte sold final.
7. Sumele înregistrate într-un cont, în cursul perioadei, poartă denumirea de
rulaj: cele înscrise în debit formează rulajul debitor, iar cele înscrise în credit, rulaj
creditor.
8. Soldul iniţial plus rulajul formează totalul sumelor, şi anume cele din
debit = total sume debitoare, iar cele din credit = total sume creditoare.
9. Soldul este debitor dacă totalul sumelor debitoare este mai mare decât
totalul sumelor creditoare. Soldul este creditor dacă totalul sumelor creditoare este mai
mare decât totalul sumelor debitoare.
10. Soldul final al perioadei curente trebuie să fie egal cu soldul iniţial al
perioadei următoare.
Sarcina de lucru 3
Arătați dubla înregistrare (corespondența conturilor) a operațiunii ”Se încasează cu

numerar de la un client suma de 2.000 lei.
3.5 Planul general de conturi

3.5.1. Noțiuni generale privind clasificarea și sistemul de conturi
Natura diversă a materiei contabile obligă la numeroase clasificări. Una dintre acestea
o reprezintă clasificarea conturilor. Deoarece contul este mijlocul de calcul al unei
structuri patrimoniale, rezultă că prin clasificarea conturilor se pun de acord
mijloacele de înregistrare şi calcul cu structurile posibil să apară şi să se utilizeze
într-un perimetru patrimonial.
3.5.2. Clasificarea conturilor

În clasificarea conturilor trebuiesăprimeze conţinutul economical structurilor

patrimoniale pe care le reflectă. După conţinutul economic al structurilor patrimoniale
pe care le reflectă conturile pot fi conturi de mijloace economice şi conturi de resurse
economice:
Conturi de mijloace economice Conturi de resurse economice
 Conturi de imobilizări  Conturi de capitaluri

 Conturi de active circulante  Conturi de datorii
 Conturi de cheltuieli etc.  Conturi de venituri
etc.
3.5.3. Sistemul de conturi

Diversitatea materiei de înregistrat prin intermediul conturilor obligă la măsuri de
sistematizare a acestora. Aşa după cum s-a observat, gradul de cuprindere a unui cont
este extrem de larg, fie că privim din punct de vedere a concentrării unui număr
important de structuri în acelaşi cont, fie că privim din punct de vedere al detalierii
până la obiectul singular de evidenţă (clădiri, maşină, sortiment, produs finit, unitate
monetară etc.). Concentrarea sau detalierea structurilor patrimoniale în conturi trebuie
să se facă după criterii unitare. Această sistematizare unitară se realizează prin planul
de conturi.
Planul de conturi sistematizează instrumentele de calcul pe domenii de activitate.
Potrivit specificului acestora astfel distingem:
 planul de conturi al agenţilor economici;
 planul de conturi al instituţiilor economici;
 planul de conturi al unităţilor bancare;
 planul de conturi al trezoreriei publice.
În cadrul acestora se aplică criterii unitare de sistematizare a structurilor patrimoniale,
prin intermediul conturilor reflectând specificul de activitate al fiecărei unităţi patrimoniale.
În determinarea planurilor de conturi se porneşte de la criteriul zecimal de grupare al
structurilor patrimoniale conform fluxului de activitate. Pentru fiecare diviziune de structuri
patrimoniale se creează macrodiviziuni sau microdiviziuni. Astfel, în sistemul contabil al agenţilor
economici gruparea conturilor se face pe:
 clase, grupe, conturi;
 două circuite de activităţi;
 conturi sintetice de gradul I şi gradul II;
 conturi de bilanţ, conturi de rezultate;
 conturi în afara bilanţului şi conturi de gestiune.
Denumirilor conturilor li se asociază un simbol cifric alcătuit după criterii bine
determinate în vederea identificării mai rapide a acestora, astfel:
 prima cifră semnifică clasa de conturi,
 a doua cifră reprezintă grupa de conturi;
 a treia cifră nominalizează contul sintetic, adică noţiunea cea mai generală de
lucru în contabilitate (structurile patrimoniale asociate conturilor cu simbol din trei cifre se regăsesc în
contabilitate şi admit înregistrarea existentului, apariţia, micşorarea sau dispariţia acestora. Aceste
conturi se numesc conturi sintetice de gradul unu).
 a patra cifră delimitează contul sintetic de gradul doi.
Exemple:
1 – clasa „Conturi de capitaluri”
10 – grupa „Capital şi rezerve”
101 – contul „Capital social”, cont sintetic de gradul I

1011 – contul „Capital subscris nevărsat”, cont sintetic de gradul II.
2 – clasa „Conturi de imobilizări”

21 – grupa de conturi „Imobilizări corporale”
211 – contul „Terenuri” (sintetic de gradul I)
2112 – contul „Amenajări de terenuri” (sintetic de gradul II)
3 – clasa „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”

30 – grupa „Stocuri de materii prime şi materiale”
302 – contul „Materiale consumabile” (sintetic de gradul I)
3024 – contul „Piese de schimb” (sintetic de gradul II)
4 – clasa „Conturi de terţi”

43 – grupa „Asigurări sociale, protecţie socială şi conturi asimilate”
431 – contul „Asigurări sociale” (sintetic de gradul I)
4311 – contul „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”(sintetic de gradul II)
5 – clasa „Conturi de trezorerie”

51 – grupa „Conturi la bănci”
512 – contul „Conturi curente la bănci” (gradul I)
5124 – contul „Conturi la bănci în valută” (gradul II
6 – clasa „Conturi de cheltuieli”

65 – grupa „Alte cheltuieli de exploatare”
658 – contul „Alte cheltuieli de exploatare” (gradul I)
6581 – contul „Despăgubiri, amenzi şi penalităţi” (gradul II)
7 – clasa „Conturi de venituri”

76 – grupa „Venituri financiare”
762 – contul „Venituri din investiţii financiare pe termen scurt” (gradul I)
După cum se poate observa, nu în toate cazurile conturile sunt dezvoltate în conturi
sintetice de gradul II. Peste această simbolizare convenită în planul de conturi, unităţile nu au dreptul
să creeze alte conturi prin atribuirea unor simboluri noi. Pentru nevoile curente, unităţile pot aplica
simbolizări în vederea dezvoltării în analitic a informaţiilor şi a evidenţei. Conturile obţinute se
numescconturi analitice. De exemplu: dacă contul „Furnizori” este simbolul 401 din planul de
conturi, acesta este contul sintetic cu care se înregistrează mişcarea acestei structuri patrimoniale.
Dezvoltările ulterioare prin extinderea simbolului cifric sunt specifice unităţii patrimoniale care
utilizează acest cont pentru nevoile sale de înregistrare, astfel simbolul 401.00324 reprezintă codul
acordat de unitate unui anumit furnizor în vederea identificării acestuia în masa furnizorilor.
N.B. Planul General de Conturi se găsește integral la sfârțitul

manualului.
3.6 Analiza contabilă a operațiunilor economice

3.6.1.Analiza contabilă
Analiza contabilă este un demers logic prin care se cercetează fiecare operaţiune în
parte cu scopul de a se determina toate elementele necesare în vederea precizării
conturilor corespondente debitoare şi creditoare.
Analiza contabilă a unei operaţii economice constă în cercetarea amănunţită a
acesteia, pe bază de documente, prin descompunerea ei în elemente componente, în vederea stabilirii
modificărilor – creşteri sau micşorări – ce le produce asupra mijloacelor economice şi a surselor de
finanţare, a conturilor corespondente şi a părţii acestora – debit sau credit – în care urmează a se
înregistra operaţia respectivă cu aceeaşi sumă.
3.6.2. Etapele analizei contabile

Analiza contabilă a fiecărei operaţiuni economice parcurge umătoarele etape:
1. Stabilirea naturii, respectiv a conţinutului operaţiunii economice care urmează
a se înregistra (cumpărare, plată, încasare, vânzare etc.);
2. Determinarea modificărilor pe care le poate produce operaţiunea economică
în patrimoniul unităţii (creşteri sau diminuări valorice ale elementelor patrimoniale);
3. Stabilirea elementelor, respectiv a structurilor de activ şi de pasiv care se
modifică (ce mijloc economic sau ce sursă de finanţare se modifică);
4. Determinarea conturilor corespondente care reflectă elementele patrimoniale
modificate;
5. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor în vederea stabilirii contului
care se debitează şi a contului care se creditează şi întocmirea, pe această bază, a
formulei contabile.
Exemplu:Se achiziţionează pe bază de factură stofă în valoare de 10.000 lei, de la un

furnizor, cu plata la termen de 10 zile de la momentul cumpărării . Această
operaţiune economică pentru a putea fi transpusă în contabilitate va fi supusă
analizei contabile conform etapelor enumerate anterior.
1. Natura operaţiunii: intrare în patrimoniu de mijloace economice prin
achiziţionare de la altă unitate (societate comercială). Stofa este materie primă pentru unitatea
cumpărătoare.
2. Determinarea modificărilor în cadrul patrimoniului: operaţiunea este de
creştere, de sporire a patrmoniului ca urmare a intrării (cumpărării) de materii prime. Cresc
mijloacele economice (materiile prime), dar şi sursa lor de provenienţă, respectiv obligaţiile faţă de
unitatea de la care s-au achiziţionat, care se află în raportul juridic de furnizare a unui element cu
substanţă concretă. Creşte un element de activ, dar şi unul de pasiv (considerând că suntem în cursul
activităţii; dacă am fi la începutul ei cele două elemente ar apare în patrimoniul unităţii). Ecuaţia
caracteristică ar fi:
(A + x) – (D + x) = KP
 elementul material, poziţia din activ, nominalizează natura mijlocului economic
(stofa = materia primă = element de stocuri);
 sursa de provenienţă a obligaţiilor, poziţia din pasiv, nominalizează resursa
economică.
(A + Materii prime) – (D + Furnizori) = KP
(A + 10.000) – (D + 10.000) = KP
3. Stabilirea elementelor, respectiv a structurilor de activ şi de pasiv care se
modifică:
 în activ, structura patrimonială „materii prime”;
 în pasiv, structura patrimonială „furnizori”.
4. Determinarea conturilor corespondente care reflectă elementele patrimoniale
modificate: substanţa concretă inrată în patrimoniu este un element material care se calculează cu
ajutorul contului de activ „Materii prime”, iar sursa de provenienţă este preluată de resursa
economică calculată cu ajutorul contului de pasiv „Furnizori”.
5. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor: se aplică în acest caz regula
sintetică de funcţionare a conturilor pentru contul „Materii prime” – conturile de activ încep să
funcţioneze prin a se debita, înregistrând în debit existentul (nu este cazul) şi creşterile datorate
intrărilor (cazul de faţă) etc., contul „Materii prime” se va debita cu suma de 10.000 lei.
Se aplică apoi regula de funcţionare a conturilor de pasiv pentru contul „Furnizori”
– conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita, înregistrând în credit existentul (nu este
cazul) şi creşterile datorate majorării surselor de obligaţii (cazul de faţă) etc., contul „Furnizori” se
va credita cu suma de 10.000 lei. Obţinem:
Contul Contul
„Materii prime” „Furnizori”
Debit Credit Debit Credit
10.000 10.000
3.6.3. Formula contabilă

Analiza contabilă ne impune să concepem o formă de prezentare grafică în care cele
două structuri patrimoniale să fie puse faţă în faţă pentru a ilustra înregistrarea
concomitentă şi cu aceeaşi valoare a unei operaţiuni economice, fenomen sau proces
economic. Această formă de formula contabilă.
Formula contabilă este modalitatea de exprimare grafică, în conturi, a unei operaţiuni
economice, pe baza principiilor dublei reprezentări şi a dublei înregistrări a
patrimoniului.
Analiza contabilă, dubla înregistrare a operaţiunilor economice şi corespondenţa
conturilor se concretizează prin formula contabilă.
Formula contabilă are următoarea componenţă:
1. semnul „=” (egal), care reflectă efectuarea simultană a două serii de calcule;
2. contul care se debitează, aşezat în stânga semnului egal;
3. contul care se creditează, aşezat în dreapta semnului egal;
4. suma, care reflectă valoarea operaţiunii economice.
Contul care se = Contul care se Suma

debitează creditează
(2) (1) (3)

(4)
Pe exemplul nostru, formula contabilă va fi:
„Materii prime” = „Furnizori” 10.000
(2) (1) (3) (4)
Această structură a formulei contabile rezultă din următoarea demonstraţie: dacă în

locul semnului egal interalăm litera T, care, aşa după cum s-a arătat anterior,
reprezintă forma de lucru a contului, rezultă:
 contul care se debitează se găseşte în partea stângă a egalităţii datorită
faptului că debitul apare în partea stângă a contului;
 contul care se creditează se găseşte în partea dreaptă a egalităţii, întrucât
creditul este în partea dreaptă a contului.
Debit Credit
Materii prime 10.000 Furnizori 10.000
Multitudinea fenomenelor şi proceselor economice conduc la redactarea unor multiple

formule contabile atât din punct de vedere a conţinutului, cât mai ales datorită
caracterului repetabil al acestor fenomene şi procese. Pentru aceasta, ele trebuie
diferenţiate unele de altele şi, ca urmare, formulei contabile trebuie să i se adauge o
serie de elemente noi de identificare, şi anume: data de producere şi explicaţia
conţinutului operaţiei. În acest fel se obţine articolul contabil.
3.6.4 Articolul contabil

Definiție
Articolul contabil este un instrument de lucru curent cu ajutorul căruia se identifică în
timp şi spaţiu o modificare în structura patrimoniuluiprodus de o operaţie sau un
fenomen ori proces economic.
El cuprinde toate elementele care prezintă interes pentru contabilitate:

 1-4 formula contablă (cu cele 4 componente ale sale).
 5 data efectuării înregistrării contabile;
 6 explicaţia operaţiunii economico-financiare;
Data articolului contabil este elementul prin care se precizează anul, luna şi ziua
în care a avut loc operaţia.
Explicaţia este aceea parte a articolului în care se redă prin cuvinte, în mod
concis, operaţia analizată. Se consideră că o explicaţie este completă dacă conţine
toate elementele pentru a se putea repeta procesul de analiză contabilă. În cadrul ei se
va menţiona actul care justifică efectuarea operaţiei şi suma cu care urmează a se
modifica fiecare cont.
Dacă avem în vedere numărul conturilor corespondente din care este format articolul
contabil, atunci putem vorbi de articole contabile simple şi articole contabile compuse.
Articolele contabile simplesunt acelea în care formula contabilă este formată dintr-un
singur cont care se debitează şi un singur cont care se creditează.
Articolul contabil simplu corespunde relaţiei:
Data Contul care se = Contul care se Suma
(5) debitează creditează
Explicaţia (2) (1) (3) (4)
(6)
În exemplul de mai sus am lucrat cu un articol contabil simplu.
19.09 Materii prime = Furnizori 10.000

(5)
Achiziţie (2) (1) (3) (4)
stofă
(6)
Articolele contabile compuse sunt acelea în care formula contabilă este formată dintr-
un singur cont care se debitează şi două sau mai multe conturi care se creditează, fie
din două sau mai multe conturi care se debitează şi un singur cont care se creditează.
În reprezentarea grafică a articolului contabil compus, pentru redarea celor două sau
mai multe conturi care se creditează sau, după caz, care se debitează se foloseşte
exprimarea „următoarele” şi se notează cu semnul „%”. În acest caz, suma
„următoarelor” conturi este egală cu totalul sumelor aferente fiecărui cont din
categoria celor care se creditează respectiv, care se debitează. În acest caz, forma
grafică a articolului compus este:
Data Contul care se = % Suma formată din
(5) debitează (următoarele) sume parţiale
Explicaţia Conturi care se

creditează
(6) (2) (1) (3) (4)
respectiv:
Data % = Contul care se Suma formată din

(5) (următoarele) creditează sume parţiale
(3)
Explicaţia Conturi care se
debitează
(6) (2) (1) (4)
Exemple
Pentru a exemplifica modelul unei formule contabile compuse presupunem

următoarele exemple:
1. O unitate economică plăteşte din bancă 210.000 lei, din care unui furnizor
10.000 lei, iar pentru restituirea unui credit pe termen scurt 200.000 lei. Din analiza
contabilă a operaţiei de mai sus rezultă formula contabilă compusă (articolul contabil
apare atunci când se completează şi celelalte elemente cerute de această noţiune).
20.09 % = Conturi curente la 210.000

(5) bănci
Achitat Furnizori 10.000
furnizor
Achitat rată Credite bancare 200.000
credit termen scurt
(6) (2) (1) (3) (4)
2. O unitate încasează cu numerar (în casierie) suma de 20.000 lei care reprezintă
2.000 lei încasaţi de la un client şi 18.000 lei contravaloarea unui împrumut pe termen
scurt acordat de bancă. Analiza contabilă ne conduce spre formula contabilă compusă:
29.09 Casa în lei = % 20.000

(5)
Încasat client Clienţi 12.000
Încasat
împrumut Credite bancare 8.000
bancă termen curt
(6)
(2) (1) (3) (4)
După scopul pentru care se întocmesc, articolele contabile pot fi curente şi de
stornare.
Articolele contabile curente sunt cele mai frecvente deoarece reflectă activitatea de
exploatare, financiară sau extraordinară a unităţii.
Articolele contabile de stornare se folosesc pentru corectarea sau anularea unei
operaţii anterioare efectuată greşit. Stornarea poate fi practicată în două variante:
varianta de stornare în negru (prin rulaj) şi varianta de stornare în roşu.
Exemplu: Se primesc de la furnizori materiale consumabile de 3.500 lei, care însă se

înregistrează eronat ca materiale de natura obiectelor de inventar:
19.09. Materiale de natura = Furnizori 3.500

Achiziţie obiectelor de
obiecte inventar
inventar
Stornarea în negru se face prin inversarea formulei contabile eronate:
20.09. Furnizori = Materiale de natura 3.500

obiectelor de inventar
Stornare
obiecte
inventar
Apoi se întocmeşte formula contabilă corectă, corespunzătoare operaţiunii economice

efectuate:
20.09 Materiale = Furnizori 3.500

Achiziţie consumabile
materiale
consumabile
Stornarea în roşu se face prin reluarea articolului contabil eronat, prin scrierea sumelor
cu roşu (se foloseşte culoarea roşie) sau cu negru, dar în chenar 3.500 lei sau cu
semnul (-), -3.500 lei:
20.09. Materiale de natura = Furnizori -3.500

Stornare obiectelor de inventar
obiecte
inventar
Apoi se întocmeşte formula contabilă corectă, corespunzătoare operaţiunii economice
efectuate:
20.09. Materiale = Furnizori 3.500

Achiziţie consumabile
materiale
consumabile
Sarcina de lucru 4
Efectuați înregistrările contabile a următoarelor operațiuni :
1.se cumpără mărfuri de la un furnizor (cu plata la termen) în valoare de 1.000 lei ;
2.se încasează 2.000 de lei de la un client cu numerar.
3.7 Analiza și funcționarea conturilor

3.7.1.Contabilitatea capitalurilor
Evidenţa contabilă a capitalurilor se ţine cu ajutorul clasei I „Conturi de capitaluri”,
atât pentru capitalurile proprii, cât şi pentru capitalurile împrumutate pe termen lung.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa I sunt: constituirea unei societăţi
comerciale, majorarea şi diminuarea capitalului social, constituirea şi utilizarea
primelor de capital, a rezervelor, reportarea profitului şi repartizarea sa ulterioară,
reportarea pierderilor din exerciţiul curent şi acoperirea lor ulterioară, constituirea şi
anularea provizioanelor, contractarea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni, a
creditelor bancare pe termen lung, a altor împrumuturi şi rambursarea lor.
Constituirea unei societăți comerciale

Constituirea unei societăţi presupune, din punct de vedere al contabilităţii, o
succesiune de operaţiuni: subscrierea capitalului social de către acționari sau asociaţi,
aducerea (vărsarea) aporturilor acestora sub formă bănească sau în bunuri şi trecerea
capitalului social de la categoria nevărsat la vărsat.
1. Subscrierea capitalului social de către acţionari sau asociaţi este consemnată în
Actul constitutiv înregistrat la Registrul Comerţului. În contabilitate, subscrierea este
un angajament din partea acţionarilor/asociaţilor, deci societatea comercială care se
înfiinţează are o creanţă asupra acestora, pentru sumele de bani sau bunurile pe care au
consimţit să le aducă şi care constituie capitalul social.
Capitalul social are în acest moment o formă nevărsată, deoarece acţionarii/asociaţii

doar şi-au luat un angajament, pe care l-au consemnat, dar nu au adus fizic banii sau bunurile
respective.
Dreptul de creanţă este consemnat în contul 456 „Decontări cu asociaţii/acţionarii
privind capitalul”; concomitent are loc apariţia în pasiv a unei resurse proprii, în curs de constituire,
sub formă de „Capital subscris nevărsat” (contul 1011).
Presupunem constituirea unei societăţi cu răspundere limitată cu un capital social de
60.000 lei, subscris de doi acţionari, cu drepturi egale (deci fiecare deţine 50% din acţiuni). Pentru
capitalul subscris s-au emis 6000 de părți sociale şi valoarea nominală a unei părți sociale este de 10
lei.
1. 456 “Decontări cu A + D 60.000

asociaţii/acţionarii
privind capitalul”
1011 “Capital social P + C 60.000
subscris nevărsat”
456 „Decontări cu = 1011 “Capital social 60.000

asociaţii/acţionarii privind subscris nevărsat”
capitalul”
2. Urmează aducerea (vărsarea) aporturilor subscrise de acţionari/asociaţi. În

exemplul nostru, contravaloarea acţiunilor este de: 50.000 lei depuşi într-un cont la bancă, un
calculator de 8.000 lei şi un program informatic de 2.000 lei, aporturi ale primului acţionar; cel de-al
doilea aduce 15.000 lei, depuşi tot în contul de la bancă şi o licență în valoare de 5.000 lei. Fiecare
aport va fi încadrat într-un cont care îi corespunde.
Întrucât capitalul social a fost integral vărsat, dispare creanţa pe seama acţionarilor şi
concomitent se va produce o majorare a conturilor de activ reprezentând aporturile aduse:
2. 5121 “Conturi curente la A + D 45.000

bănci în lei”
213 “Instalaţii de lucru, A + D 8.000
mijloace de transport,
animale şi plantaţii”
208 “Alte imobilizări A + D 2.000
necorporale”
205 “Concesiuni, A + D 5.000
brevete, licențe….”
456 “Decontări cu A - C 60.000
% = 456 “Decontări cu 60.000

5121 “Conturi curente la asociaţii/acţionarii 35.000
bănci în lei” privind capitalul”
213 “Instalaţii de lucru, 8.000
mijloace de transport,
animale şi plantaţii”
208 “Alte imobilizări 2.000
necorporale”
205 “Concesiuni, brevete, 5.000
licențe….”
3. După acest moment, capitalul social trebuie transferat din forma „nevărsat” în
„vărsat”, întrucât au fost aduse toate aporturile. În operaţiune sunt implicate cele două
etape ale constituirii capitalului, respectiv subscrierea şi vărsarea. Capitalul subscris
nevărsat se reduce, în timp ce capitalul subscris vărsat creşte cu aceeaşi valoare:
3. 1011 “Capital social P - D 60.000

1012 “Capital social P + C 60.000
subscris vărsat”
1011 “Capital social = 1012 “Capital social 60.000

subscris nevărsat” subscris vărsat”
La constituirea unei societăţi se plătesc o serie de taxe notariale, taxe la Registrul
Comerţului, comisioane pentru deschiderea contului de la bancă, cheltuieli cu tipărirea
acţiunilor reprezentând capitalul social etc., care reprezintă cheltuieli de constituire.
Operaţiunea produce sporirea cheltuielilor de constituire în momentul efectuării
acestora şi diminuarea concomitentă a numerarului din casierie sau a disponibilului
din contul de la bancă.
În exemplul nostru vom considera mai întâi ridicarea numerarului de la bancă

şi alimentarea casieriei, în valoare de 1.000 lei şi ulterior achitarea cheltuielilor de
constituire, în valoare de 500 lei.
a) Ridicarea numerarului de la bancă şi alimentarea casieriei:
5121 “Conturi la bănci în lei” A - C 1.000

5311 “Casa în lei” A + D 1.000
5311 “Casa în lei” = 5121 “Conturi la bănci în 1.000

lei”
b) Achitarea cheltuielilor de constituire cu numerar:

201 „Cheltuieli de constituire” A + D 500
5311 “Casa în lei” A - C 500
201 „Cheltuieli de = 5311 “Casa în lei” 500

constituire”
Ca urmare a înregistrărilor contabile efectuate cu ocazia înfiinţării societăţii, se

întocmeşte bilanţul iniţial, a cărui structură se prezintă astfel:
Bilanţ iniţial
ACTIVE IMOBILIZATE
 Cheltuieli de constituire 5.500
 Alte imobilizări necorporale 2.000
 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii 8.000
 Concesiuni, brevete, licențe …. 5.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Conturi la bănci în lei 15.000
TOTAL ACTIVE 40.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE -

PÂNĂ LA UN AN
TOTAL DATORII -
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (SN) 40.000
Sarcina de lucru 5
Trei asociați hotărăsc să înființeze o societate comercială și subscriu un capital

social de 300.000 lei. Primul asociat aduce ca aport la capital o construcție - 100.000 lei,
cel de-al doilea un teren în valoare de 50.000 lei, un calculator în valoare de 20.000 lei
și un soft (program informatic) în valoare de 10.000 lei, iar cel de-al treilea, o sumă de
bani - 120.000 lei pe care o depune în contul curent al societății.
Să se efectueze analiza contabilă a operațiunilor legate de înființarea societății și
vărsarea capitalului social.
Operațiuni privind primele de capital
Operaţiunile de constituire/majorare a primelor de capital sunt înregistrate în

creditul contului 104 „Prime de capital”, în conturile analitice corespunzătoare:
a) Operaţiunea de majorare a capitalului social poate fi însoţită de o primă

pe care noii acţionari consimt să o plătească:
456 “Decontări cu asociaţii/ A + D 20.000

acţionarii privind capitalul”
104 “Prime de capital” P + C 20.000
456 “Decontări cu = 104 “Prime de capital” 20.000
asociaţii/ acţionarii
Operaţiunile de încorporare/diminuare a primelor de capital sunt înregistrate în

debitulcontului 104 „Prime de capital”, în analiticele corespunzătoare:
a) Majorarea capitalului social prin încorporarea primei de capital:

104 “Prime de capital” P - D 20.000
1012 “Capital social vărsat” P + C 20.000
104 “Prime de capital” = 1012 “Capital social 20.000

vărsat”
b) Majorarea rezervelor prin încorporarea primei de capital:

104 “Prime de capital” P - D 20.000
106 “Rezerve” P + C 20.000
104 “Prime de capital” = 106 “Rezerve” 20.000

Soldul final al contului 104 „Prime de capital” reprezintă valoarea primelor de capital
constituite şi neutilizate.
Exemplu: O societate comercială hotărăște majorarea capitalului cu 10.000

de acțiuni la un preț de emisiune de 1,5 lei/acțiune; valoarea nominală a acțiunilor
este de 0,9 lei/acțiune. Capitalul social se varsă în contul curent de la bancă. Ulterior
se încorporează prima de emisiune la capitalul social.
Înregistrarea subscrierii capitalului social:

- Valoarea capitalului social la preț de emisiune = 10.000 acțiuni x 1,5 lei/acțiune
= 15.000 lei
- Valoarea nominală a capitalului social = 10.000 acțiuni x 0.9 lei/acțiune =
9.000 lei
- Prima de emisiune = 15.000 – 9.000 = 6.000 lei
456 “Decontări cu A + D 15.000

privind capitalul”cu
456 „Decontări = % 15.000
1011 “Capitalprivind
asociaţii/acţionarii social P + C
1011 “Capital social 9.000
capitalul” subscris nevărsat”
1041 ”Prime de P + 1041
C ”Prime de 6.000
emisiune” emisiune”
Înregistrarea vărsării capitalului la preţ de emisiune:
5121 “Conturi curente la A + D 15.000

bănci”
456 “Decontări cu A - C 15.000
5121 „Conturi curente = 456 „Decontări cu 15.000

la bănci” asociaţii/acţionarii
Transformarea capitalului social subscris nevărsat în capital social subscris vărsat:
1011 “Capital social subscris nevărsat” P - D 9.000

1011 “Capital social = 1012 “Capital social 9.000
subscris nevărsat” subscris vărsat”
Încorporarea primei de emisiune în capitalul social:
1041 ”Prime de emisiune” P - D 6.000
1041 ”Prime de = 1012 “Capital social 6.000

emisiune” subscris vărsat”
Contabilitatea operaţiunilor privind rezervele
Rezervele de capital şi din reevaluare sunt componente ale capitalurilor proprii

constituite şi utilizate potrivit legii, actelor constitutive ale societăţilor comerciale şi
reglementărilor legale speciale.
 Operaţiunile de constituire/majorare a rezervelor din reevaluare sunt

înregistrate în creditulcontului 105 „Rezerve din reevaluare”:
a) Creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale:

2111 “Terenuri” A + D 20.000
212 “Construcţii” A + D 50.000
105 “Rezerve din reevaluare” P + C 70.000
% = 105 “Rezerve din 70.000

2111 “Terenuri” reevaluare” 20.000
212 “Construcţii” 50.000
 Operaţiunile de încorporare/diminuare a rezervelor din reevaluare sunt

înregistrate în debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare”:
a) Încorporarea rezervei din reevaluare la rezerve:

105 “Rezerve din reevaluare” P - D 70.000
106 “Rezerve” P + C 70.000
105 “Rezerve din = 106 “Rezerve” 70.000

reevaluare”
b) Descreşterile faţă de valoarea contabilă netă rezultate din reevaluarea imobilizărilor

corporale:
105 “Rezerve din reevaluare” P - D 40.000
2111 “Terenuri” A - C 15.000
212 “Construcţii” A - C 25.000
105 “Rezerve din = % 40.000

reevaluare” 2111 “Terenuri” 15.000
212 “Construcţii” 25.000
Soldul final al contului 105 „Rezerve din reevaluare” reprezintă rezervelor

constituite ca urmare a operaţiunii de reevaluare a activelor imobilizate şi
neconsumate, existente în sold la sfârşitul exerciţiului.
c
 Operaţiunile de constituire/majorare a rezervelor sunt înregistrate în
creditulcontului 106 „Rezerve”, în analiticele corespunzătoare:
a) Constituirea rezervei legale din profitul exerciţiului curent:

129 “Repartizarea profitului” A + D 600
1061 “Rezerve” P + C 600
129 “Repartizarea = 1061 “Rezerve legale” 600

profitului”
Rezervele legale se constituie anual potrivit legii în proporţie de 5% din profitul brut
al societăţii până când va atinge 20% din capitalul social. Rezerva legală nu poate fi
utilizată pentru acoperirea pierderilor şi nici pentru majorarea capitalului social. În
cazul lichidării societăţii comerciale poate fi distribuită doar acţionarilor, ca o
componentă a „rezultatului” din lichidare.
b) Constituirea rezervei statutare din profitul net al exerciţiului precedent:

1171 „Rezultatul reportat” P - D 600
1063 “Rezerve statutare” P + C 600
1171 „Rezultatul reportat” = 1063 “Rezerve statutare 600

sau contractuale”
c) Constituirea rezervei din diferenţele de reevaluare constatate la imobilizările

corporale:
105 „Rezerve din reevaluare” P - D 12.000
1065 “Rezerve reprezentând P + C 12.000

surplusul realizat din rezerve din
reevaluare”
105 „Rezerve din = 1065 “Rezerve 12.000

reevaluare” reprezentând surplusul

realizat din rezerve din
reevaluare”
d) Constituirea rezervelor din primele de capital:

104 „Prime de capital” P - D 2.000
1068 “Alte rezerve” P + C 2.000
104 „Prime de capital” = 1068 “Alte rezerve” 12.000
 Operaţiunile de încorporare/diminuare a rezervelor sunt înregistrate în debitul

contului 106 „Rezerve”, în analiticele corespunzătoare:
a Acoperirea unor pierderi din exerciţiul precedent, situaţie în care contul

) 117 „Rezultatul reportat” prezintă pierderi:
1063 “Rezerve statuare” P - D 11.000
1171 „Rezultatul reportat” P + C 11.000
1063 „Rezerve statutare” = 1171 „Rezultatul reportat” 11.000
b) Încorporarea sau capitalizarea rezervelor statutare şi altor rezerve în capitalul social:
1063 “Rezerve statuare” P - D 10.000
1068 „Alte rezerve” P - D 19.000
1012 „Capital social vărsat” P + C 29.000
% = 1012 „Capital social 29.000

1063 „Rezerve statutare” vărsat” 10.000
1068 „Alte rezerve” 19.000
Exemplu: O societate comercială realizează în exerciţiul financiar 2016 (primul an

de funcţionare) un profit brut de 14.300 lei şi un profit net de 12.000 lei. Se constituie
rezerva legală, ştiind că valoarea capitalului social este de 15.000 lei.
Calcul rezervă legală:

5% x Profit brut = 5% x 14.300 lei = 715 lei
20% x Capitalul social = 20% x 15.000 lei = 3.000 lei
Pentru exerciţiul 2016 se va înregistra rezerva legală în valoare de 715 lei, urmând
ca în exerciţiile următoare să se înregistreze diferenţa de 2.285 lei (3.000 - 715), în
funcţie de valoarea profitului brut obţinut (5% din profit până când rezerva legală
ajunge la valoarea de 3.000 lei).
Constituirea rezervei legale din profitul exerciţiului 2016:
129 “Repartizarea profitului” A + D 715
1061 “Rezerve” P + C 715
129 “Repartizarea = 1061 “Rezerve legale” 715

profitului”
Sarcina de lucru 6
Să se determine şi să se înregistreze valoarea rezervei legale ştiind că pentru o

societate comercială valoarea capitalului social este de 12.000 lei, profitul brut este de
4.800 lei şi sunt constituite din exerciţiile anterioare rezerve legale în valoare de 1.800
lei.
3.7.2.Contabilitatea activelor imobilizate

Evidenţa contabilă a imobilizărilor se ţine cu ajutorul clasei a II-a „Conturi de
imobilizări” şi cuprinde imobilizările necorporale, corporale, financiare, în curs de
realizare, precum şi amortizarea şi ajustările ce se pot constitui pentru deprecierea lor.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt:
achiziţionarea (cumpărarea) de active de la furnizori, obţinerea lor din producţie proprie (cu forţe
proprii), operaţiuni de modernizare a activelor, vânzarea lor către terţi, amortizarea acestora.
Fiind conturi de activ, acestea înregistrează în debit soldul iniţial şi creşterile ulterioare
(achiziţii, aporturi, producţie proprie, subvenţii, donaţii primite, plus la inventar), iar în credit
înregistrează diminuările (casare sau lichidare, vânzări, donaţii acordate, minus de inventar, amortizare
în cazul imobilizărilor necorporale etc.).
Un element important în cazul imobilizărilor îl reprezintă amortizarea. Ea este expresia
deprecierii ireversibile a imobilizărilor corporale şi necorporale.
Contabilitatea imobilizărilor necorporale se ţine cu ajutorul grupei 20 „Imobilizări

corporale”.
1) O societate comercială efectuează cheltuieli cu înmatricularea şi înscrierea la

Registrul Comerţului în valoare de 700 lei, cu numerar:
5311 „Casa în lei” A - C 700
201 „Cheltuieli de = 5311 „Casa în lei” 700

constituire”
2) La începutul activităţii, o societate comercială realizează cheltuieli cu reclama

efectuată de un post de televiziune, pentru care primeşte factură de la acesta, în
valoare de 150 lei:
404 „Furnizori de imobilizări” P + C 150
201 „Cheltuieli de = 404 „Furnizori de 150

constituire” imobilizări”
3) Se înregistrează cota de amortizare lunară pentru cheltuielile de constituire, în

valoare de 55 lei. Amortizarea reprezintă pe de o parte o cheltuială, iar pe de altă
parte o sursă internă de finanţare a activităţii economice:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind A + D 55

amortizarea imobilizărilor”
2801 „Amortizarea cheltuielilor de P + C 55
constituire”
6811 „Cheltuieli privind = 2801 „Amortizarea 55

amortizarea cheltuielilor de constituire”
imobilizărilor”
4) Se scot din evidenţa contabilă cheltuielile de constituire în valoare de 7.000 lei,

după amortizarea lor integrală:
2801 „Amortizarea cheltuielilor de P - D 700
constituire”
201 „Cheltuieli de constituire” A - C 700
2801 „Amortizarea = 201 „Cheltuieli de 700

cheltuielilor de constituire”
constituire”
5) Se achiziţionează de la un furnizor, un teren în valoare de 160.000 lei:
2111 „Terenuri” A + D 160.000
404 „Furnizori de imobilizări” P + C 160.000
2111 „Terenuri” = 404 „Furnizori de 160.000

imobilizări”
6) Se primeşte prin donaţie un teren în valoare de 200.000 lei:
2111 „Terenuri” A + D 200.000
4753 ”Donații pentru investiții” P + C 200.000
2111 „Terenuri” = 4753 ”Donații pentru 200.000

investiții”
7) Se amenajează un teren, valoarea amenajării fiind facturată de furnizorul care a

realizat lucrarea, în valoare de 57.000 lei:
2112 „Amenajări de terenuri” A + D 57.000
2112 „Amenajări de = 404 „Furnizori de 57.000

terenuri” imobilizări”
8) Se scoate din evidenţă un teren donat, în valoare 150.000 lei:

6582 „Donaţii acordate” A + D 150.000
2111 „Terenuri” A - C 150.000
6582 „Donaţii acordate” = 2111 „Terenuri” 150.000
9) Se achiziţionează de la furnizori, cu TVA aferent, o hală industrială, în

valoare de 900.000 lei:
212 „Construcţii” A + D 900.000
4426 „TVA deductibilă” A + D 171.000
% = 404 „Furnizori de 1.071.000

212 „Construcţii” imobilizări” 900.000
4426 „TVA deductibilă” 171.000
10)
Se realizează în regie proprie o construcţie în valoare de 950.000 lei. Investiţia este înregistrată mai
întâi sub forma „Imobilizărilor corporale în curs”. Când se termină construcţia de realizat, se închide
contul 231 „Imobilizări corporale în curs”, iar valoarea este preluată în contul 212 „Construcţii”:
 •
 înregistrarea, pe parcursul mai multor exerciţii, a construcţiei realizată în regie proprie:
 înregistrarea, pe parcursul mai multor exerciţii, a construcţiei realizată în

regie proprie:
231 „Imobilizări corporale în curs” A + C 950.000

722 „Venituri din producţia de imobilizări P + C 950.000
corporale”
231 „Imobilizări = 722 „Venituri din 950.000

corporale în curs” producţia de
imobilizări
corporale”
 Transferarea şi închiderea contului 231 după terminarea

lucrărilor de construcţii:
•
212 „Construcţii” A + C 950.000
231 „Imobilizări corporale A - C 950.000
în curs”
212 „Construcţii” = 231 „Imobilizări corporale în 950.000

curs”
Sarcina de lucru 7
Înregistrați următoarele operațiuni economice :

1. Se achiziționează un mijloc de transport în valoare de 37.000 lei de la un
furnizor, cu plata la termen ;
2. Se scoate din evidență un utilaj cu valoarea de intrare de 32.000 lei, care
a fost amortizat integral.
3.7.3.Contabilitatea stocurilor
Evidenţa contabilă a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se ţine cu ajutorul clasei III,
„Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie” şi cuprinde stocurile de materii prime şi materiale,
producţia în curs de execuţie, produsele, animalele, mărfurile, stocurile aflate la terţi, ambalajele.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt: achiziţionarea
(cumpărarea) de stocuri de la furnizori, obţinerea lor din producţie proprie (cu forţe proprii), vânzarea
lor către terţi, înregistrarea deprecierilor etc.
Fiind conturi de activ, ele înregistrează în debit soldul iniţial şi creşterile ulterioare (achiziţii,
aporturi, producţie proprie, donaţii primite, plus de inventar), iar în credit înregistrează diminuările
(vânzări, donaţii acordate, minus de inventar, depreciere fizică normală etc.).
Un element important în cazul stocurilor îl reprezintă evaluarea acestora la intrarea şi la ieşirea
din patrimoniu.
a) Achiziţii de materii prime şi materiale consumabile de la furnizori, cu factură:

301 „Materii prime” A + D 7.000
3021 „Materiale auxiliare” A + D 3.000
401 „Furnizori” P + C 10.000
% = 401 „Furnizori” 10.000

301 „Materii prime” 7.000
3021 „Materiale 3.000
auxiliare”
b) Primirea unor materii prime şi a unor piese de schimb ca donaţie de la un terţ:

3024 „Piese de schimb” A + D 5.000
7582 „Venituri din donaţii primite” P + C 15.000
% = 7582 „Venituri din donaţii 15.000

301 „Materii prime” primite” 10.000
3024 „Piese de schimb” 5.000
c) Aportul în natură al asociaţilor/acţionarilor:
456 „Decontări cu asociaţii/ actionarii A - C 25.000

301 „Materii prime” = 456 „Decontări cu 25.000

asociaţii/ actionarii privind
capitalul”
d) Achiziţii de materii prime şi materiale pentru ambalat pe baza avansurilor de trezorerie
acordate unui salariat:

301 „Materii prime” A + D 1000
3023 „Materiale pentru ambalat” A + D 800
542 „Avansuri de trezorerie” A - C 1.800
% = 542 ”Avansuri de 1.800

301 „Materii prime” trezorerie” 1.000
3023 „Materiale pentru 800
ambalat”
e) Se achizitionează obiecte de inventar de la un furnizor, cu factură, care sunt date spre

utilizare. Operaţiunea presupune două momente de înregistrare în contabilitate:
1. Achiziţionarea obiectelor de inventar:
303 „Materiale de natura obiectelor de A + D 1.000

inventar”
401 „Furnizori” P + C 1.000
303 „Materiale de natura = 401 „Furnizori” 1.000

obiectelor de inventar”
2. Obiectele de inventar sunt date spre folosinţă (utilizare). Acest fapt este considerat
un consum material de obiecte de inventar, în acest caz, ducând la sporirea
cheltuielilor aferente acestui consum şi diminuarea acestor stocuri:
603 „Cheltuieli privind materialele de A + D 1.000

natura obiectelor de inventar”
303 „Materiale de natura obiectelor de A - C 1.000
inventar”
603 „Cheltuieli privind = 303 „Materiale de natura 1.000

materialele de natura obiectelor de inventar”
Notă: Întrucât creditarea contului 303 echivalează cu descărcarea gestiunii de obiecte

de inventar şi implicit dispariţia acestora din evidenţa contabilă a firmei, a fost
introdusă obligaţia reflectării extracontabile a acestora prin intermediul unui cont în
afara bilanţului, respectiv 8035 „Stocuri de natura obiectelor de inventar date în
folosință”.
f) Se trimit spre recondiţionare la terţi, materii prime în valoare de 900 lei:

351 „Materii şi materiale aflate la terţi” A + D 900
301 „Materii prime” A - C 900
351 „Materii şi materiale = 301 „Materii prime” 900

aflate la terţi”
g) Se dau în consum pentru fabricaţie, materii prime în valoare de 3.200 lei.

Această operaţiune conduce la apariţia contului de cheltuieli aferent (601
Cheltuieli cu materii prime), deoarece expresia consumului de stocuri este
cheltuiala:
601 „Cheltuieli privind materiile prime” A + D 3.200
301 „Materii prime” A - C 3.200
601 „Cheltuieli privind = 301 „Materii prime” 3.200

materiile prime”
h) Se acordă o donaţie în valoarea de 1.200 lei, sub formă de materiale de natura obiectelor
de inventar unei instituţii de învăţământ:
6582 „Donaţii acordate” A + D 1.200
303 „Materiale de natura obiectelor de A - C 1.200

inventar”
6582 „Donaţii acordate” = 303 „Materiale de natura 1.200

i) În urma unor calamităţi naturale (inundaţii) se constată lipsuri la stocul de

materii prime şi materiale consumabile:
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi A + D 2.300

alte evenimente similare”
3028 „Alte materiale consumabile” A - C 1.100
6587 „Cheltuieli privind = % 2.300

calamităţile şi alte 301 „Materii prime” 1.200
evenimente similare” 3028 „Alte materiale 1.100
consumabile”
j) Se hotărăşte vânzarea stocului de materii prime, în valoare de 41.000 lei. Pentru

aceasta, are loc mai întâi transformarea lor în mărfuri:
371 „Mărfuri” A + D 41.000
371 „Mărfuri” = 301 „Materii prime” 41.000
k) Ulterior se vinde stocul, a cărui destinaţie economică a fost schimbată anterior:

4111 „Clienţi” A + D 50.840
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” P + C 41.000
4427 „TVA colectată” P + C 9.840
4111 „Clienţi” = % 50.840

707 „Venituri din vânzarea 41.000
mărfurilor”
4427 „TVA colectată” 9.840
Sarcina de lucru 8
Înregistrați următoarele operațiuni :

1. se achiziționează materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de
400 lei de la un furnizor, cu plata ulterioară ;
2. se dau spre utilizare materialele achizioționate la operațiunea anterioară ;
3. se primesc ca donație materiale de natura obiectelor de inventar evaluate
la 800 lei.
Evidenţa contabilă a stocurilor de mărfuri se realizează cu ajutorul grupei 37care

cuprinde conturile:
371 Mărfuri
378 Diferenţe de preţ la mărfuri
În funcţie de regimul de circulaţie a mărfurilor, evidenţa contabilă are anumite
particularităţi:
a)Gestiunea mărfurilor cu ridicata (en gros) presupune utilizarea numai a contului 371
„Mărfuri”, adaosul comercial fiind variabil, în funcţie de contractele comerciale cu
fiecare partener, nu se evidenţiază distinct, el fiind reflectat direct în contul 121 „Profit
sau pierdere”, ca diferenţă între valoarea conturilor 707 „Venituri din vânzarea
mărfurilor” şi 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.
a) Se primesc mărfuri de la un furnizor, în valoare de 30.000 lei, plus TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 30.000
401 „Furnizori” P + C 35.700
% = 401 „Furnizori” 35.700

371 „Mărfuri” 30.000
b) Se vând mărfurile unui client; valoarea de vânzare este 40.000, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 47.600
4111 „Clienţi” = % 47.600

707 „Venituri din 40.000
vânzarea mărfurilor”
c) O dată vândute, mărfurile trebuie scăzute din evidenţa contabilă şi gestionară,

întrucât ele nu mai există în patrimoniu. Descărcarea gestiunii de mărfuri
presupune utilizarea contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, care sporeşte şi
exprimă costul mărfurilor vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” A + D 30.000
371 „Mărfuri” A - C 30.000
607 „Cheltuieli = 371 „Mărfuri” 30.000

privind mărfurile”
d) Se primesc ca donaţie bunuri în valoare de 20.000 lei, care sunt încadrate ca mărfuri:
371 „Mărfuri” A + D 20.000
7582 „Venituri din donaţii primite” P + C 20.000
371 „Mărfuri” = 7582 „Venituri din 20.000

donaţii primite”
e) Se trimit spre prelucrare ţerţilor mărfuri în valoare de 14.000 lei:

357 „Mărfuri aflate la terţi” A + D 14.000
371 „Mărfuri” A - C 14.000
357 „Mărfuri aflate la = 371 „Mărfuri” 14.000

terţi”
f) Se constată la inventariere lipsuri la stocul de mărfuri, în valoare de 4.000 lei,

imputabile gestionarului:
371 „Mărfuri” A - C 4.000
607 „Cheltuieli privind = 371 „Mărfuri” 4.000

mărfurile”
b) Gestiunea mărfurilor cu amănuntul (en detail) presupune utilizarea, pe lângă

contul 371 „Mărfuri”, şi a conturilor 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA
neexigibilă”. Adaosul comercial este înregistrat în contul 378 şi este cunoscut, ca
valoare, încă de la intrarea fiecărui lot de mărfuri. În acest caz, intrările şi ieşirile de
mărfuri sunt evaluate la preţ de vânzare.
Pentru descărcarea gestiunii de mărfurile vândute se determină o medie a adaosului
comercial aferentă vânzărilor realizate. Această medie se determină cu ajutorul unui
coeficient de repartizare, calculat astfel:
(Si+ Rc ) cont 378
Kr= x 100
(Si+Rd ) cont 371−( Si+Rc) cont 4428
Valoarea coeficientuli de repartizare se aplică la valoarea vânzărilor fără TVA din

cursul lunii (valoarea rulajului creditor al contului 707 „Venituri din vânarea
mărfurilor), determinându-se astfel media adaosului comercial aferentă vânzărilor
realizate în timpul lunii.
a) Un magazin alimentar cumpără, pe data de 1.02.2018, mărfuri de la un

furnizor, în valoare de 20.000 lei, plus TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 20.000

401 „Furnizori” P + C 23.800
% = 401 „Furnizori” 23.800

371 „Mărfuri” 20.000
4426 „TVA 3.800
deductibilă”
b) Magazinul alimentar practică un adaos comercial de 15%, TVA neexigibilă

19%. Adaosul comercial se calculează la valoarea costului de achiziţie al
mărfii cumpărata de la furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 15% = 20.000 x 15% = 3.000 lei
TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (20.000 + 3.000) x 19% = 4.370 lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 1.02.2018 = Ca + Adc +
TVA neexigibilă = 20.000 + 3.000 + 4.370 = 27.370 lei

Contul de mărfuri se încarcă, pe lângă costul de achiziţie de la furnizor, cu
valoarea adosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă:
371 „Mărfuri” A + D 7.370

378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” P + C 3.000
4428 „TVA neexigibilă” P + C 4.370
371 „Mărfuri” = % 7.370

378 „Diferenţe de preţ la 3.000
mărfuri”
4428 „TVA neexigibilă” 4.370
c) În perioada 1.02.2018-15.02.2018 se vând mărfuri în valoare de 54.740 lei,

încasate cu numerar, cunoscând faptul că soldurile iniţiale la 1.02.2018 ale
conturilor 371 „Mărfuri”, 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA
neexigibilă” erau: 49.980 lei, 6.000 lei şi 7.980 lei. Vânzările se realizează
integral cu numerar:
5311 „Casa în lei” A + D 54.740

707 „Venituri din vânzarea P + C 46.000
mărfurilor”
5311 „Casa în lei” = % 54.740

d) Se cumpără, pe data de 16.02.2018, mărfuri de la furnizori, în valoare

de 30.000 lei, TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 30.000
401 „Furnizori” P + C 35.700
% = 401 „Furnizori” 35.700

371 „Mărfuri” 30.000
4426 „TVA 5.700
deductibilă”
e) Magazinul alimentar practică pentru acest nou lot de mărfuri cumpărate

un adaos comercial de 25%, TVA neexigibilă 19%. Adaosul comercial se
calculează la valoarea costului de achiziţie al mărfii cumpărată de la
furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 25% = 30.000 x 25% = 7.500 lei

TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (30.000 + 7.500) x 19% = 7.125
lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 16.02.2018 = Ca + Adc
+ TVA neexigibilă = 30.000 + 7.500 + 7.125 = 44.625 lei
371 „Mărfuri” A + D 14.625

371 „Mărfuri” = % 14.625

378 „Diferenţe de preţ 7.500
la mărfuri”
4428 „TVA 7.125
neexigibilă”
f) În perioada 16.02.2018 - 28.02.2018 se vând mărfuri în valoare de 57.120 lei.

Toate vânzările se realizează integral cu numerar.
5311 „Casa în lei” A + D 57.120
mărfurilor”
5311 „Casa în lei” = % 57.120

g) Se cumpără, pe data de 28.02.2018, mărfuri de la furnizori, în valoare de

40.000 lei, TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 40.000

401 „Furnizori” P + C 47.600
% = 401 „Furnizori” 47.600

371 „Mărfuri” 40.000
4426 „TVA 7.600
deductibilă”
h) Magazinul alimentar practică pentru acest nou lot de mărfuri cumpărate,

un adaos comercial de 22%, TVA neexigibilă 19%. Adaosul comercial se

calculează la valoarea costului de achiziţie al mărfii cumpărate de la
furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 22% = 40.000 x 22% = 8.800 lei
TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (40.000 + 8.800) x 19% = 9.272
lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 28.02.2018 = Ca + Adc
+ TVA neexigibilă = 40.000 + 8.800 + 9.272 = 58.072 lei
371 „Mărfuri” A + D 18.072

371 „Mărfuri” = % 18.072

378 „Diferenţe de 8.800
preţ la mărfuri”
4428 „TVA 9.272
neexigibilă”
i) Pe data de 28.02.2018 se descarcă din gestiunea magazinului, mărfurile

vândute în cursul lunii. Pentru aceasta se totalizează vânzările şi se
determină coeficientul de repartizare:
Total vânzări luna februarie 2018 (Rc al contului 707) = 46.000 + 48.000
= 94.000 lei
(Si+Rc ) cont 378

Kr= x 100=
(Si+Rd ) cont 371−(Si+Rc ) cont 4428
6 . 000+19 .300 25 .300
= x 100= x 100=16 , 72%
(49 . 980+130. 067 )−(7 . 980+20 . 767) 151. 300
Valoarea medie a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este =

94.000 x 16,72 % = 15.905 lei
Costul mărfurilor vândute (înregistrat cu ajutorul contului 607 „Cheltuieli
privind mărfurile vândute”) va fi = 94.000 – 15.905 = 78.095 lei
Valoarea TVA colectată (rulajul contului 4427) din timpul lunii devine
valoare de descărcare pentru contul 4428 „TVA neegigibilă”, respectiv
17.860 lei.
Contul de mărfuri 371 se diminuează cu valoarea totală de vânzare din
timpul lunii, respectiv 111.860 lei:
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” P - D 15.905

4428 „TVA neexigibilă” P - D 17.860

371 „Mărfuri” A - C 111.860
% = 371 „Mărfuri” 111.860

607 „Cheltuieli privind 78.095
mărfurile”
378 „Diferenţe de preţ 15.905
la mărfuri”
4428 „TVA 17.860
neexigibilă”
Evidenţa sistematică a operaţiunilor:

D 371 “Mărfuri” C D 378 “Adaos comercial C
Si 49.980 (i) 111.860 (i) 15.905 Si 6.000
(a) 20.000 (b) 3.000
(b) 7.370 (e) 7.500
(d) 30.000 (h) 8.800
(e) 14.625 RD 15.905 RC 19.300
(g) 40.000 TSD 15.905 TSC 25.300
(h) 18.072 SFC 9.395
RD 130.067 RC 111.860
TSD 180.047 TSC 111.860
SFD 68.187
D 4428 “TVA neexigibilă” C D 5311 “Casa în lei” C

(i) 17.860 Si 7.980 (c) 54.740
(b) 4.370 (f) 57.120
(e) 7.125 RD 111.860 RC 0
(h) 9.272
TSD 111.860 TSC 0
RD 17.860 RC 20.767 SFD 111.860
TSD 17.860 TSC 28.747
SFC 10.887
D 4427 “TVA colectată” C D 707 “Venituri vânzari mărfuri”

C
(c) 8.740 (c) 46.000
(f) 9.120 (f) 48.000
RD 0 RC 17.860 RD 0 RC 94.000
TSD 0 TSC 17.860 TSD 0 TSC 94.000
SFC 17.860 SFC 94.000

Sarcina de lucru 9
Înregistrați următoarele operațiuni:

1. se cumpără mărfuri (în regim en gros) în valoare de 5.000 lei, plus TVA
19%, de la un furnizor, cu plata ulterioară;
2. se vând integral mărfurile achiziționate anterior cu valoarea de 7.000 lei,
plus TVA 19% și se încasează contravaloarea acestora cu numerar;
3. se descarcă gestiunea de mărfurile vândute.
3.7.4.Contabilitatea terților
Evidenţa contabilă a terţilor se ţine cu ajutorul clasei a IV-a „Conturi de terţi” şi
cuprinde conturi de datorii comerciale, creanţe comerciale, datorii salariale, sociale şi
fiscale, datorii în cadrul grupului, cu asociaţii şi acţionarii.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt:
evidenţierea datoriilor către furnizori pentru cumpărările de stocuri, de active
imobilizate, evidenţierea creanţelor faţă de clienţi şi diverşi debitori pentru vânzările
realizate, evidenţierea datoriilor şi creantelor faţă de salariaţi, faţă de bugetele
asigurărilor sociale, pratecţiei sociale, faţă de bugetul de stat etc.
Conturile de terţi sunt conturi de activ dacă reflectă o creanţă şi sunt conturi de pasiv
dacă reflectă o datorie. Creanţele şi datoriile pe termen scurt, întregistrate în conturi de terţi, se mai
numesc şi flotante.
a) Se cumpără bunuri economice reprezintând materii prime, materiale consumabile,

obiectele de inventar, mărfuri şi ambalaje de la furnizori, în valoare de 40.000 lei,
TVA 19%:
3028 „Alte materiale consumabile” A + D 3.000

303 „Materiale de natura obiectelor de A + D 5.000

inventar”
371 „Mărfuri” A + D 10.000
381 „Ambalaje” A + D 2.000
401 „Furnizori” P + C 47.600
% = 401 „Furnizori” 47.600

301 „Materii prime” 20.000
3028 „Alte materiale 3.000
consumabile”
303 „Materiale de natura 5.000
371 „Mărfuri” 10.000
381 „Ambalaje” 2.000
b) Se primesc de la furnizori facturile pentru consumul de energie şi apă – 2.000 lei,

lucrări şi servicii prestate – 4.000 lei, convorbiri telefonice – 1.500 lei, TVA 19%.
Elementele menţionate, nefiind stocuri, majorează direct cheltuielile respective, prin
debitarea conturilor aferente:
605 „Cheltuieli privind energia şi apa” A + D 2.000
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi A + D 4.000

reparaţiile”
626 „Cheltuieli poştale şi taxe de A + D 1.500
telecomunicaţii”
% = 401 „Furnizori” 8.925

605 „Cheltuieli 2.000
privind energia şi apa”
cu întreţinerea
şi reparaţiile”
626 „Cheltuieli poştale şi 1.500
taxe de telecomunicaţii”
c) Se achită cu numerar c/v datoriei de 8.000 lei către un furnizor:
401 „Furnizori” P - D 2.000
5311 „Casa în lei” A - C 2.000

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 2.000
d) Se achită datoria către un furnizor prin ordin de plată şi dintr-un acreditiv:

401 „Furnizori” P - D 72.000
5121 „Conturi la bănci în lei” A - C 12.000
5411 „Acreditive în lei” A - C 60.000
401 „Furnizori” = % 72.000

5121 „Conturi la bănci 12.000
în lei”
5411 „Acreditive în lei” 60.000
e) Se achită datoria către un furnizor în natură, respectiv în produse finite în valoare

de 10.000 lei:
401 „Furnizori” P - D 10.000
345 „Produse finite” A - C 10.000
401 „Furnizori” = 345 „Produse finite” 10.000
f) Pentru datoria către un furnizor, o societate emite un bilet la ordin, în valoare de

7.000 lei; ulterior, biletul se decontează din contul de la bancă:
 Emiterea biletului către furnizor; datoria consemnată iniţial în contul 401

„Furnizori” va fi transferată asupra efectelor reflectate de contul 403 „Efecte de
plătit”. Reducerea datoriei din contul 401 nu are la bază o plată efectivă, ci o
transformare a unei datorii în altă datorie:
403 „Efecte de plătit” P + C 7.000
401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plătit” 7.000
 Decontarea biletului la termenul scadent, din contul curent de la bancă:

403 „Efecte de plătit” P - D 7.000
403 „Efecte de plătit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 7.000
g) Se achiziţionează un utilaj în valoare de 80.000 lei, TVA 19%, de la un furnizor:
2131 „Echipamente tehnologice” A + D 80.000

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 95.200

2131 „Echipamente 80.000
tehnologice”
h) Se emite către furnizorul de imobilizări un cec pentru plata utilajului:

404 „Furnizori de imobilizări” P - D 95.200
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” P + C 95.200
404 „Furnizori de = 405 „Efecte de plătit pentru 95.200

imobilizări” imobilizări”
i) Se decontează cecul la termenul scadent, din contul curent de la bancă:
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” P - D 95.200
405 „Efecte de plătit = 5121 „Conturi la bănci în lei” 95.200

pentru imobilizări”
i) Se acordă un avans în valoare de 10.000 lei unui furnizor, din contul curent de la bancă.
Avansul reprezintă pentru firma care îl acordă, o creanţă.
409 „Furnizori-debitori” A + D 10.000
409 „Furnizori-debitori = 5121 „Conturi la bănci în lei” 10.000

Sarcina de lucru 10

1.se achiziționează mărfuri în valoare de 2.000 lei și ambalaje în valoare de 500
lei, plus TVA 19%, de la un furnizor, pe bază de factură, cu plata ulterioară;
2. se achită un cec emis unui furnizor în valoare de 1.400 lei.
Se livrează (vând) pe bază de factură către clienţi, produse finite în valoare de 23.000
a) lei şi mărfuri în valoare de 12.000 lei, TVA 19%. Are loc o creştere a creanţelor
asupra clienţilor şi, concomitent, operatiunea presupune realizarea unor venituri:
4111 „Clienţi” A + D 41.650
701 „Venituri din vânzarea produselor P + C 23.000

finite”
4111 „Clienţi” = % 41.650

produselor finite”
mărfurilor”
b) Se facturează unui client chiria aferentă lunii în curs, în valoare de 13.000 lei, TVA
19%, conform contractului de închiriere:
4111 „Clienţi” A + D 15.470

706 „Venituri din redevenţe, locaţii de P + C 13.000
gestiune şi chirii”
4111 „Clienţi” = % 15.470

706 „Venituri din redevenţe, 13.000
locaţii de gestiune şi chirii”
c) Se livrează (vând) pe bază de aviz de însoţire a mărfii, semifabricate în valoare de

7.000 lei, TVA 19%, factura urmând să se întocmească ulterior. Avizul de însoţire
a mărfii nefiind un document fiscal, TVA nu va fi înregistrată ca fiind colectată, ci
neexigibilă. La întocmirea facturii se va trece TVA de la neexigibilă la colectată.
 Livrarea semifabricatelor către clienţi pe bază de aviz:
418 „Clienţi – facturi de întocmit” A + D 8.330

semifabricatelor”
418 „Clienţi – facturi = % 8.330

de întocmit” 702 „Venituri din vânzarea 7.000
semifabricatelor”
4428 „TVA neexigibilă” 1.330
 La întocmirea facturii se realizează următoarele înregistrări:
4111 „Clienţi” A + D 8.330
418 „Clienţi – facturi de întocmit” A - C 8.330
4111 „Clienţi” = 418 „Clienţi – facturi de 8.680

întocmit”
şi
4428 „TVA neexigibilă” P - D 1.330
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată” 1.330
d) Se încasează (decontează) de la clienţi c/v creanţelor, 5.000 lei cu numerar şi

16.000 lei prin virament bancar (contul curent de la bancă):
5121 „Conturi la bănci în lei” A + D 16.000

5311 „Casa în lei” A + D 5.000
4111 „Clienţi” A - C 21.000
% = 4111 „Clienţi” 21.000

5121 „Conturi la bănci în 16.000
lei”
5311 „Casa în lei” 5.000
d) Deschiderea unui litigiu faţă de un client devenit incert generează transformarea

creanţei iniţiale faţă de un client normal, într-o creanţă incertă, nesigură:
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” A + D 5.000
4111 „Clienţi” A - C 5.000

4118 „Clienţi incerţi sau = 4111 „Clienţi” 5.000

în litigiu”
e) Se primeşte de la un client un bilet la ordin pentru mărfurile livrate către acesta, în

valoare de 9.000 lei:
413 „Efecte de primit de la clienţi” A + D 9.000
4111 „Clienţi” A - C 9.000
413 „Efecte de primit de = 4111 „Clienţi” 9.000

la clienţi”
Sarcina de lucru 11

1. se facturează unui client o lucrare executată aferentă lunii în curs, în valoare de
3.400 lei, TVA 19%, conform contractului de servicii;
2. se încasează un cec primit de la un client în valoare de 400 lei.
Evidenţa contabilă obligaţiilor faţă de salariaţi se ţine cu ajutorul contului 421 „Personal
– salarii datorate”.
Salariile reprezintă pentru întreprindere o cheltuială, înregistrată în contul 641 „Cheltuieli
cu salariile personalului”, şi în acelaşi timp, o obligaţie, o datorie fată de salariţi,
reflectată în contul 421„Personal – salarii datorate” .
Salariul realizat într-o lună este format din salariul de bază (tarifar), sporuri cu caracter
temporar sau permanent şi alte drepturi cuvenite conform contractului individual şi
colectiv de muncă.
Prin urmare, fondul de salarii va genera înregistrarea:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A + D 60.000
421 „Personal – salarii datorate” P + C 60.000
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal – salarii 60.000

salariile personalului” datorate”
Salariaţilor li se reţin pe statul de salarii o serie de contribuţii sociale şi fiscale,

respectiv:

 contribuţia la asigurări sociale (CAS) 25% din salariul realizat → 60.000 lei x
25% = 15.000 lei
 contributia la asigurările sociale de sănătate (CASS) 10% din salariul realizat
→ 60.000 lei x 5,5% = 3.300 lei
 impozit pe salarii 10% x Venitul impozabil
 venitul impozabil = Venitul brut realizat – CAS – CASS = 60.000 – 15.000 –
6.000 = 39.000 lei
 impozitul pe salarii = 39.000 lei x 10% = 3.900 lei
Reţinerile asupra salariilor conduc la debitarea contului 421 şi creditarea
conturilor de obligaţii sociale şi fiscale:
421 „Personal – salarii datorate” P - D 24.900

4315 „Contribuţia personalului la asigurările P + C 15.000
sociale”
4316 „Contribuţia angajaţilor pentru P + C 6.000
asigurările sociale de sănătate”
444 „Impozitul pe venituri de natura P + C 3.900
salariilor”
421 „Personal – salarii = % 24.900

datorate” 4315 „Contribuţia personalului 15.000
la asigurările sociale”
4316 „Contribuţia angajaţilor
pentru asigurările sociale de 6.000
sănătate”
444 „Impozitul pe venituri de
natura salariilor” 3.900
În legătură cu fondul de salarii lunar şi soocietatea comercială înregistrează şi achită

Contribuția asiguratorie pentru muncă, în cotă de 2,25% aplicată asupra fondului de
salarii brut lunar.
CAM = 2,25% x 60.000 lei = 1.350 lei
Această contribuţie reprezintă pe de o parte cheltuielă, iar pe de altă parte, o datorie către bugetul de
stat:
646Cheltuieli cu contribuția asiguratorie A + D 1.350

pt muncă
436Contribuția asiguratorie pentru muncă P + C 1.350
646Cheltuieli cu = 436 1.350

contribuția asiguratorie pt Contribuția asiguraratorie
muncă pentru muncă

Sarcina de lucru 12

1. fondul de salarii la o societate coemrcială este de 42.000 lei;
2. reținerile salariaților sunt cele stabilite prin reglementările legale, iar impozitul pe
salarii este de 3.900 lei ;
3. contribuțiile societății sunt cele stabilite de prevederile legale.
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect calculat asupra valorii

adăugate realizată de agentul economic. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre
valoarea bunurilor şi serviciilor produse de o întreprindere şi cea a bunurilor, lucrărilor
sau serviciilor utilizate pentru realizarea acestora, numite consumuri intermediare.
Cele mai multe acte de vânzare – cumpărare de bunuri, lucrări sau servicii desfăşurate
în economie cad sub incidenţa acestui element de fiscalitate – taxa pe valoarea adăugată, care prin
natura şi conţinutul său se aplică asupra operaţiunilor economice în două etape distincte ale circuitului
economic:
 achiziţiile sau cumpărările de bunuri, lucrări sau servicii pentru care firma
plăteşte taxă pe valoarea adăugată deductibilă către furnizori;
 vânzările de bunuri, lucrări sau servicii pentru care firma încasează taxă pe
valoarea adăugată colectată de la clienţi sau beneficiari.
La sfârşitul fiecărei luni se compară valorile TVA deductibilă şi TVA colectată, moment
în care poate exista una dintre situaţiile de mai jos (operaţiunea poartă denumirea de „regularizarea
TVA-ului”):
1. TVA deductibilă < TVA colectată → firma datorează bugetului de stat diferenţa
dintre cele două valori, sub forma TVA de plată (înregistrată în contul 4423 „TVA de plată”);
2. TVA deductibilă > TVA colectată → firma recuperează de la bugetul de stat
diferenţa dintre cele două valori, sub forma TVA de recuperat, deci are o creanţă asupra
acestui buget (înregistrată în contul 4424 „TVA de recuperat”);
3. TVA deductibilă = TVA colectată → firma nu datorează, dar nici nu are de încasat
sume de la bugetul de stat.
Evidenţa contabilă a taxei pe valoarea adăugată se realizează cu ajutorul contului 442
„Taxa pe valoarea adăugată”, cu analiticele următoare:
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperate

4426 TVA deductibilă

4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
a) O societate comercială cumpără mărfuri de la un furnizor, în valoare de 20.000 lei,

TVA 19%
371 „Mărfuri” A + D 20.000
401 „Furnizori” P + C 23.800
% = 401 „Furnizori” 23.800

371 „Mărfuri” 20.000
b) Se achiziţionează un mijloc de transport în valoare de 80.000 lei, TVA 19%, de la un

furnizor:
2133 „Mijloace de transport” A + D 80.000
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 95.200

2133 „Mijloace de 80.000
transport”
c) Se vând mărfuri în valoare de 28.560 lei, unui client.:

4111 „Clienţi” A + D 28.560
4111 „Clienţi” = % 28.560

mărfurilor”
d) Se facturează unui client chiria lunară, în valoare de 1.500 lei, TVA 19%, conform
contractului încheiat:
4111 „Clienţi” A + D 1.785
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de A + D 1.500

4427 „TVA colectată” P + C 285
4111 „Clienţi” = % 1.785

4427 „TVA colectată” 285
Regularizarea TVA-ului
Această operaţiune presupunecompararea TVA deductibilă cu TVA colectată. În cazul
nostru TVA deductibilă are valoarea de 19.000 lei (3.800 + 15.200) şi va fi achitată furnizorilor, iar
TVA colectată este de 4.935 lei (4.650 + 285), ce se va încasa de la clienţi.
TVA deductibilă > TVA colectată → 24.000 > 6.110 → firma recuperează de la bugetul de
stat diferenţa dintre cele două valori, sub forma TVA de recuperat, deci are o creanţă asupra acestui
buget, respectiv 148.390 lei.
e) 4426 „TVA deductibilă” A - C 19.000

4427 „TVA colectată” P - D 4.935
4424 „TVA de recuperat” A + D 14.065
% = 4426 „TVA deductibilă” 19.000

4424 „TVA de recuperat” 14.065
Practic, are loc şi închiderea conturilor de TVA, 4426 şi 4427, aceste conturi
prezentând sold zero la sfârşitul lunii, în urma operaţiunii de regularizare.
Sarcina de lucru 13

1. se achiziţionează rechizite în valoare de 600 lei, TVA 19% de la un furnizor;
2. se facturează unui client un serviciu prestat în valoare de 1.100 lei, TVA 19%;
3. se cumpără combustibili în valoare de 300 lei, TVA 19%, care se achită cu
numerar ;
4. să se regularizeze TVA.
3.7.5.Contabilitatea conturilor de trezorerie

Contabilitatea trezoreriei consemnează existenţa şi mişcarea valorilor mobiliare de
plasament (acţiuni şi obligaţiuni), a disponibilităţilor băneşti şi a altor valori asimilate.
Conturile de trezorerie sunt conturi de activ, înregistrând în debit existentul iniţial şi

creşterile, iar în credit diminuările elementelor de trezorerie.
a) Se achiziţionează 10.000 de obligaţiuni, la un preţ de 10 lei/obligaţiune, de la SC

„X” SA, cu plata ulterioară a acestora:
506 „Obligaţiuni” A + D 100.000
509 „Vărsăminte de efectuat pentru P + C 100.000

investiţii financiare pe termen scurt”
506 „Obligaţiuni” = 509 „Vărsăminte de efectuat 100.000

pentru investiţii financiare pe
termen scurt”
b) Se achită prin virament bancar c/v obligaţiunilor achiziţionate anterior.
509 „Vărsăminte de efectuat pentru P - D 100.000

investiţii financiare pe termen scurt”
509 „Vărsăminte de = 5121 „Conturi la bănci în lei” 100.000

efectuat pentru investiţii
financiare pe termen
scurt”
c) O societate comercială răscumpără 2.000 de obligațiuni emise anterior cu 6 lei

bucata, pe care ulterior le anulează:
505 „Obligaţiuni emise și răscumpărate” A + D 12.000
5311 „Casa în lei” A - C 12.000
505 „Obligaţiuni emise și = 5311 „Casa în lei” 12.000

răscumpărate”
Anularea obligațiunilor:
1618 ”Alte împrumuturi din emisiuni de P - D 12.000

obligațiuni”
505 „Obligaţiuni emise și răscumpărate” A - C 12.000
1618 ”Alte împrumuturi = 505 „Obligaţiuni emise și 12.000

din emisiuni de răscumpărate”
obligațiuni”

d) O societate comercială afiliată achiziționează, în scop sceculativ, 1.000 de acțiuni de

la o altă filială a grupului cu 8 lei/acțiune, pe care le achită prin bancă. Ulterior le
revinde cu prețul de 9 lei/acțiune.
501„Acțiuni deținute la entități afiliate” A + D 8.000
5121 „Conturi curente la bănci în lei” A - C 8.000
501„Acțiuni deținute la = 5121 „Conturi curente la bănci 8.000

entități afiliate” în lei”
Vînzarea acțiunilor:
5121 „Conturi curente la bănci în lei” A + D 9.000
501„Acțiuni deținute la entități afiliate” A - C 8.000

7642 ”Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate” P + C 1.000
5121 „Conturi curente la = % 9.000

bănci în lei” 501„Acțiuni deținute la entități 8.000
afiliate”
7642 ”Câștiguri din investiții 1.000
pe termen scurt cedate”
a) Se încasează prin virament c/v creanţelor clienţi – 8.000 lei, a efectelor comerciale
primite de la clienţi – 29.000 lei, avansuri de clienţi – 4.000 lei:
4111 „Clienţi” A - C 8.000
413 „Efecte de primit de la clienţi” A - C 29.000
419 „Clienţi – creditori” P + C 4.000
5121 „Conturi la bănci în = % 41.000

lei” 4111 „Clienţi” 8.000
413 „Efecte de primit de la 29.000
clienţi”
419 „Clienţi – creditori” 4.000
b) Din contul curent de la bancă se achită datoria către un furnizor – 12.000 lei, rata
scadentă la un credit bancar pe termen scurt - 8.500 lei, dobânda aferentă creditului
– 3.900 lei, impozitul pe salarii – 2.500 lei, TVA de plată – 3.100 lei şi impozitul
pe dividende – 2.000:
401 „Furnizori” P - D 12.000
5191 „Credite bancare pe termen scurt” P - D 8.500
5198 „Dobânzi aferente creditelor P - D 3.900
bancare pe termen scurt”
444 „Impozitul pe veniturile din salarii” P - D 2.500
4423 „TVA de plată” P - D 3.100
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte P - D 2.000
asimilate”

% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 32.000

401 „Furnizori” 12.000
5191 „Credite bancare pe 8.500
termen scurt”
5198 „Dobânzi aferente 3.900
creditelor bancare pe
termen scurt”
444 „Impozitul pe 2.500
veniturile din salarii”
4423 „TVA de plată” 3.100
446 „Alte impozite, taxe 2.000
şi vărsăminte asimilate”
c) Se încasează un cec primit de la un client în valoarea de 4.000 de lei, depus la

bancă în vederea decontării.
5112 ”Cecuri de încasat” A - C 8.000
5121 „Conturi la bănci în = 5112 ”Cecuri de încasat” 4.000

lei”
d) O societate comercială primește un credit bancar pe termen scurt în valoare de

20.000 lei; la sfârșitul primei luni se calculează dobanda aferentă creditului și se
achită, respectiv 250 lei:

5191 ”Credite bancare pe termen scurt” P + C 20.000
5121 „Conturi la bănci în = 5191 ”Credite bancare pe 20.000

lei” termen scurt”
Înregistrarea obligației privind dobânda aferentă creditului:

666 „Cheltuieli privind dobânzile” A + D 250
5198 ”Dobânzi aferente creditelor banare P + C 250
pe termen scurt”
666 „Cheltuieli privind = 5198 ”Dobânzi aferente 250

dobânzile” creditelor banare pe termen
scurt”
Plata dobânzii aferente creditului:
5121 „Conturi la bănci în lei” A - C 250

5198 ”Dobânzi aferente creditelor banare P - D 250
pe termen scurt”
5198 ”Dobânzi aferente = 5121 „Conturi la bănci în lei” 20.000

creditelor banare pe
termen scurt”
e) O societate comercială deschide un cont de acreditiv în lei, respectiv 29.000 lei și

achită o datorie către un furnizor:

5411 ”Acreditive” A + D 29.000
5411 ”Acreditive” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 29.000
Plata furnizorului:
401 ”Furnizori” P - D 29.000

5411 ”Acreditive” A - C 29.000
401 ”Furnizori” = 5411 ”Acreditive” 29.000
Sarcina de lucru 14
Înregistrați următoarele operațiuni economice :

1. se achită salariile angajaților pe card în valoare de 34.000 lei ;
2. se încasează prin virament bancar c/v clienților, 4.600 lei și a unor
debitori diverși 5.700 lei
3.7.5.Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor

Cheltuielile exprimă efortul economic al entităţii patrimoniale pentru obţinerea de
venituri. Efortul constă în consumuri materiale, de forţă de muncă şi de obiecte ale
muncii.
Trebuie făcută distincţie între „cheltuială” şi „plată”, deoarece, în
contabilitate, cele două noţiuni sunt diferite. „Cheltuiala” reprezintă un consum de
resurse economice, în timp ce „plata” reprezintă stingerea unei obligaţii, a unei
datorii.
Cu alte cuvinte, în contabilitate se înregistrează cheltuieli numai atunci când sunt
constatate consumuri de orice natură, nu plata unur datorii.
Cheltuieli sunt structurate în funcţie de natura şi continutul lor economic în:
- Cheltuieli de exploatare (grupele 60 - 65);
- Cheltuieli financiare (grupa 66);
- Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau piedere de
valoare (grupa 68);
- Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite (grupa 69).
Cheltuielile de exploatare reprezintă consumuri de resurse necesare activităţii normale a
firmei pentru obţinerea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Recuperarea acestor
cheltuieli se face prin includerea lor în costul produselor, lucrărilor sau serviciilor. În urma vânzării
acestora către terţi (efectul economic) serecuperează efortul (cheltuielile) realizat de întreprindere.
Cheltuielile financiare sunt aferente activităţii financiare a firmei.

După funcţia contabilă, toate conturile de cheltuieli sunt conturi de activ
(excepție face contul 609 ”Reduceri comerciale primite” care este cont de pasiv). În
debit înregistrează creşterile de consumuri de orice natură, iar în credit se
înregistrează închiderea lor, prin intermediul contului 121 „Profit sau pierdere”.
a) Se dau în consum materii prime, conform bonului de consum, în valoare de 17.000

lei. Stocul de materii prime se va diminua şi concomitent se va înregistra consumul
acestuia (prin contul 601):
601 „Cheltuieli privind materiile prime” A + D 17.000
601 „Cheltuieli privind = 301 „Materii prime” 17.000

materiile prime”
b) Se dau spre utilizare materiale pentru ambalat 3.000 lei, conform bonului de
consum. Stocul de materiale pentru ambalat se va diminua şi concomitent se va
înregistra consumul acestuia:
6023 „Cheltuieli privind materialele A + D 3.000

pentru ambalat”
3023 „Materiale pentru ambalat” A - C 3.000
6023 „Cheltuieli privind = 3023 „Materiale pentru 3.000

materialele pentru ambalat”
ambalat”
c) Se înregistrează factura privind consumul de apă primită de la furnizor, în valoare

de 4.600 lei, TVA 19%:
605 „Cheltuieli privind energia şi apa” A + D 4.600
4426 „TVA deductibilă” A + D 874
% = 401 „Furnizori” 5.474

privind energia şi apa”
4426 „TVA deductibilă” 874
d) Se înregistrează factura privind lucrările de întreţinere şi reparaţii, efectuate la

mijlocul de transport din dotare, în valoare de 8.900 lei, TVA 19%:
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi A + D 8.900

reparaţiile”
401 „Furnizori” P + C 10.591

% = 401 „Furnizori” 10.591

cu întreţinerea şi
reparaţiile”
e) Se înregistrează factura privind studiile şi cercetările efectate de terţi, în valoare de

10.000 lei, TVA 19%:
614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările” A + D 10.000
401 „Furnizori” P + C 11.900
% = 401 „Furnizori” 11.900

614 „Cheltuieli cu studiile 10.000
şi cercetările”
4426 „TVA deductibilă”
1.900
f) Se înregistrează comisioanele datorate pentru cumpărarea şi vânzarea unor titluri de

plasament 3.000 lei şi pentru intermediere 2.000 lei, TVA 19%:
622 „Cheltuieli privind comisioanele şi A + D 5.000
onorariile”
4426 „TVA deductibilă” A + D 950
% = 401 „Furnizori” 5.920

privind comisioanele şi
onorariile”
4426 „TVA deductibilă” 950
g) Se înregistrează c/v transportului de bunuri, facturat de un furnizor 7.000 lei, TVA

19%:
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi A + D 7.000

personal”
% = 401 „Furnizori” 8.330

624 „Cheltuieli cu 7.000
transportul de bunuri
şi personal”
h) Se înregistrează fondul de salarii aferent lunii în curs 78.000 lei:

641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A + D 78.000
421 „Personal – salarii datorate” P + C 78.000
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal – salarii 78.000

salariile personalului” datorate”
i) Se înregistrează ieşirea din gestiune a unui activ imobilizat în valoare de 25.000

lei, amortizat 20.000 lei:
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi A + D 5.000

alte operaţiuni de capital”
2813 „Amortizarea instalaţiilor etc.” P - D 20.000
2132 „Aparate şi instalaţii de măsurare, A - C 25.000

control şi reglare”
% = 2132 „Aparate şi instalaţii de 25.000

6583 „Cheltuieli privind măsurare, control şi reglare” 5.000
activele cedate şi alte
operaţiuni de capital”
2813 „Amortizarea
instalaţiilor etc.” 20.000
j) Se înregistrează discountul de 3% acordat unui client, în valoare de 5.000 lei:

667 „Cheltuieli privind sconturile A + D 5.000
acordate”
4111 „Clienţi” A - C 5.000
667 „Cheltuieli privind = 4111 „Clienţi” 5.000

sconturile acordate”
k) Se înregistrează amortizarea lunară a imobilizărilor corporale 2.900 lei:

6811 „Cheltuieli privind amortizarea A + D 2.900
imobilizărilor”
2813 „Amortizarea instalaţiilor etc.” P + C 2.900
6811 „Cheltuieli privind = 2813 „Amortizarea instalaţiilor 2.900

amortizarea etc.”
imobilizărilor”

Sarcina de lucru 15

1. Se dau în consum piese de schimb în valoare de 390 lei ;
2. Se primește factura de energie electrică de la furnizor, în valoare de 300
lei plus TVA 19% ;
3. Se acordă o donație sub formă de materiale de natura obiectelor de
inventar în valoare de 240 lei.
Veniturile exprimă efectul economic obţinut în urma desfăşurării activităţii economice

de o societate comercială. Ele sunt generate de vânzări de bunuri, lucrări sau servicii
sau de diverse activităţi financiare sau extraordinare.
Veniturile sunt structurate în funcţie de natura şi continutul lor economic în:
- Venituri din exploatare (grupele 70 - 75);
- Venituri financiare (grupa 76);
- Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau piedere de valoare
(grupa 78);
Veniturile din exploatare reprezintă contrapartida cheltuielilor efectuate în activitatea
de exploatare. Veniturile realizate sunt efectul vânzărilor de bunuri (produse finite, semifabricate,
mărfuri), a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate.
Veniturile financiare reprezintă efectul desfăşurării activităţii financiare a firmei, mai
precis, plasarea capitalurilor temporare disponibile în activitatea altor firme, cât şi atragerea de
capitaluri străine. Ele sunt în acelaşi timp contapartida cheltuielilor efectuate în activitatea financiară.
Veniturile din provizoane reprezintă contrapartida cheltuielilor privind provizioanele,
menită să regleze fiscalitatea şi să nu denatureze imaginea fidelă a patrimoniului unei entităţi.
Toate conturile de venituri sunt conturi de pasiv, înregistrând în credit obţinerea lor,
iar în debit închiderea acestora prin contul de rezultate (121 „Profit şi pierdere”).
Excepţie de la această situaţie face contul 711 „Venituri afrente costurilor stocurilor de
produse” care este cont bifuncţional şi nu se debitează numai prin contul 121 „Profit şi
pierdere”, precum și contul 709 ”Reduceri comerciale acordate”, care este cont de
activ.
a) Se vând unor clienţi următoarele: produse finite 59.000 lei, semifabricate 18.000
lei, mărfuri 42.000 lei şi ambalaje 7.000 lei, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 149.940

701 „Venituri din vânzarea produselor P + C 59.000
finite”
semifabricatelor”

708 „Venituri din activităţi diverse” P + C 7.000
4111 „Clienţi” = % 149.940

produselor finite”
semifabricatelor”
mărfurilor”
708 „Venituri din activităţi 7.000
diverse”
b) Se facturează (vând) unor clienţi lucrări şi servicii în valoare de 9.000 lei, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 10.710
704 „Venituri din lucrări executate şi P + C 9.000

servicii prestate”
4111 „Clienţi” = % 10.710

704 „Venituri din lucrări 9.000
executate şi servicii prestate”
c) Se facturează unui client chiria lunară conform contractului, în valoare de 6.000 lei,
TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 7.140
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de P + C 6.000

4111 „Clienţi” = % 7.140

d) Se obţin din producţie proprie semifabricare în valoare de 5.000 lei, produse finite
9.000 lei şi produse reziduale 1.500 lei
341 „Semifabricate” A + D 5.000
345 „Produse finite” A + D 5.000
346 „Produse reziduale” A + D 1.500
347 ”Produse agricole” A + D 4.000

711 „Venituri afrente costurilor stocurilor P + C 15.500

de produse”
% = 711 „Venituri aferente 15.500

341 „Semifabricate” costurilor stocurilor de 5.000
345 „Produse finite” produse” 5.000
346 „Produse reziduale” 1.500
347 ”Produse reziduale” 4.000
e) Se înregistrează amenajările de terenuri efectuate pe cont propriu, în valoare de 40.000

lei:
2112 „Amenajări de terenuri” A + D 40.000
722 „Venituri din producţia de imobilizări P + C 40.000

corporale”
2112 „Amenajări de = 722 „Venituri din producţia de 40.000

terenuri” imobilizări corporale”
f) Se impută un minus de inventar la materii prime gestionarului, în valoare de 3.000

lei, TVA 19%:
4282 ”Creanţe în legătură cu personalul” A + D 3.570

7588 „Alte venituri din exploatare” P + C 3.000
4427 „TVA colectată” P + C 570
4282 ”Creanţe în legătură = % 3.570

cu personalul” 7588 „Alte venituri din 3.000
exploatare”
4427 „TVA colectată” 570
g) Se primeşte un discount financiar în valoare de 2.500 lei, de la un furnizor:
767 „Venituri din sconturi obţinute” P + C 2.500
401 „Furnizori” = 767 „Venituri din sconturi 2.500

obţinute”
h) Se înregistrează dobânda încasată pentru disponibilităţile din contul curent, conform

extrasului de cont primit de la bancă:
5121 „Conturi la bănci în lei” A + D 500
766 „Venituri din dobânzi” P + C 500
5121 „Conturi la bănci în = 766 „Venituri din dobânzi” 500

lei”

Sarcina de lucru 16

1. Se vând unui client mărfuri în valoare de 1.000 lei, plus TVA 19% ;
2. Se facturează unui client c/v chiriei în valoare de 1.200 lei, plus TVA
19% ;
3. Se primește ca donație un aparat de măsură evaluat la valoare de 6.000
lei.
Potrivit reglementărilor legale, profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la

începutul anului. În acest sens veniturile şi cheltuielile se închid provizoriu prin
“Rezultatul exerciţiului”, rezultatul definitiv stabilindu-se anual şi reprezentând soldul
final al contului 121 “Profit saui pierdere”.
În funcţie de cele două structuri de bază, veniturile şi cheltuielile, rezultatele se
împart în:
1. Rezultatul curent, care reprezintă diferenţa dintre veniturile din
exploatare plus veniturile financiare şi cheltuielile de exploatare şi financiare.
 Rcurent = Rexpl + Rfin
 Rexpl. = Vexpl - Chexpl
 Rfin = Vfin - Chfin
2. Rezultatul brutreprezintă rezultatul curent.
 Rbrut = Rcurent
3. Rezultatul net, obţinut prin deducerea din rezultatul brut a
impozitului pe profit
 Rnet = Rbrut - Imp.profit
Veniturile exerciţiului corespund unei creşteri a activelor patrimoniale, în timp ce
cheltuielile determină o creştere a pasivului patrimonial. Rezultă că, veniturile sunt o
“sursă de îmbogăţire” a patrimoniului, care duce la creşterea situaţiei nete, în timp ce
cheltuielile reprezintă o “sărăcire” a patrimoniului, care determină o diminuare a
situaţiei nete sau o depreciere a activelor.
a)
Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli înregistrate anterior (Contabilitatea cheltuielilor).
Dacă în timpul lunii ele se debitează, închiderea lor presupune creditarea prin intermediul contului 121
„Profit sau pierdere”:

121 „Profit sau pierdere”

B
-
D
146.400
601 „Cheltuieli privind materiile prime”

A
-
C
17.000
6023 „Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

A
-
C
3.000
605 „Cheltuieli privind energia şi apa”

A
-
C
4.600
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”

A
-
C
8.900
614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările”

A
-
C
10.000
622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”

A
-
C
5.000
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal”

A
-
C
7.000
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”

A
-
C
78.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital”

A
-
C
5.000
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”

A
-
C
5.000
6811 „Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor”

A
-
C
2.900

121 „Profit şi pierdere”

=
%
601 „Cheltuieli privind materiile prime”
6023 „Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”
605 „Cheltuieli privind energia şi apa”
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”
614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările”
622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal”
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital”
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”
6811 „Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor”
146.400
17.000
3.000
4.600
8.900
10.000
5.000
7.000
78.000
5.000
5.000
2.900
b)
Se înregistrează închiderea conturilor de venituri înregistrate anterior (Contabilitatea veniturilor).
Dacă în timpul lunii ele se creditează, închiderea lor presupune debitarea prin intermediul contului 121
„Profit sau pierdere”:
121 „Profit sau pierdere”

B
+
C
202.500

701 „Venituri din vânzarea produselor finite”

P
-
D
59.000
702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor”

P
-
D
18.000
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

P
-
D
42.000
708 „Venituri din activităţi diverse”

P
-
D
7.000
704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate”

P
-
D
9.000
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii”

P
-
D
6.000
711 „Venituri afrente costurilor stocurilor de produse”

P
-
D
15.500
722 „Venituri din producţia de imobilizări corporale”

P
-
D
40.000
758 „Alte venituri din exploatare”

P
-
D
3.000
766 „Venituri din dobânzi”

P
-
D
500
767 „Venituri din sconturi obţinute”

P
-
D
2.500
% = 121 „Profit sau pierdere” 202.500

vânzarea produselor
finite”
vânzarea
semifabricatelor”
704 „Venituri din lucrări 9.000
executate şi servicii
prestate”
redevenţe, locaţii de
activităţi diverse”
711 „Venituri afrente 15.500

costurilor stocurilor de
produse”
producţia de imobilizări
corporale” 3.000
758 „Alte venituri din
exploatare”
766 „Venituri din 500
dobânzi”
767 „Venituri din sconturi 2.500
obţinute”
Rezumat
Contul este un procedeu de înregistrare, calcul şi determinare a structurilor
patrimoniale de la formele cele mai simple până la cele mai complexe, ce alcătuiesc
masa patrimonială. El face posibilă înregistrarea, în contabilitate, în mod distinct, a
fiecărui element patrimonial, deoarece fiecare structură poate fi transpusă într-un cont
contabil cu care, mai apoi, să urmarească evoluţia acesteia în sensul creşterii sau
descreşterii.
În funcţie de natura elementului reprezentat, conturile sunt de activ, de pasiv şi
bifuncţionle. Regulile de funcţionare a conturilor diferă în funcţie de natura lor:
conturile de activ, care reflectă mijloace economice, încep să funcţioneze prin a se
debita, înregistrează în debit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale mijlocului
economic şi se creditează cu reducerile acestora. Soldul final poate fi numai debitor
sau zero dacă contul este balansat. Conturile de pasiv, care reflectă resurse de formare
a mijloacelor economice, încep să funcţioneze prin creditare, înregistrează în credit
existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale resurselor economice şi se debitează cu
reducerile acestora. Soldul final poate fi creditor sau zero dacă contul este balansat.
Teste de autoevaluare
1. Contul reprezintă:
a) procedeul specific metodei contabilităţii care constă în cuantificarea şi măsurarea în
expresie valorică a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor,
veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţiuni economice folosind preţurile
şi tarifele;
b) procedeul specific metodei contabilităţii care reflectă existenţa şi mişcarea
fiecărui element patrimonial, ca efect al modificărilor produse de operaţiile economice
ce au loc într-o perioadă de gestiune (exerciţiu financiar);
a) procedeul specific metodei contabilităţii care evidenţiază în expresie valorică,
la un moment dat echilibrul dintre mijloacele economice şi sursele lor de finanţare,
precum şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii, consumării şi reproducţiei
capitalului;
b) procedeul specific metodei contabilităţii care asigură verificarea exactităţii
înregistrărilor operaţiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice şi
bilanţ, legatura dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi centralizarea
datelor contabilităţii curente.
c) procedeul specific matodei contabilităţii care se bazează pe trecerea de la

particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare.
2. Planul general de conturi cuprinde:

a) clase de conturi simbolizate cu o cifră şi care sunt împărţite în grupe de
conturi simbolizate cu două cifre;
b) clase de conturi simbolizate cu o cifră;
c) clase de conturi simbolizate cu o cifră şi care sunt împărţite în conturi
sintetice de gradul II simbolizate cu două cifre;
d) clase de conturi simbolizate cu două cifre şi care sunt împărţite în conturi
sintetice de gradul I simbolizate cu patru cifre;
e) nici un răspuns anterior nu este corect.
3. După funcţia contabilă, conturile sunt:

a) conturi sintetice;
b) conturi de gestiune externă;
c) conturi analitice;
d) conturi de pasiv;
e) conturi de activ;
4. Contul serveşte la înregistrarea:

a) numai a structurilor patrimoniale de activ modificate de operaţiunea
economicã ce a avut loc;
b) numai a structurilor patrimoniale de pasiv modificate de operaţiunea
economicã ce a avut loc;
c) numai a cheltuielilor şi veniturilor modificate de operaţiunea economicã ce a
avut loc;
d) tuturor elementelor patrimoniale modificate de operaţiunea economicã ce a
avut loc;
e) nici unul din raspunsurile de mai sus.
5. Formula contabilă este:

a) o imagine fidelă asupra situaţiei întreprinderii la sfârşitul exerciţiului
financiar;
b) modalitatea de reflectare a modului de finanţare a mijloacelor economice şi a
gradului de exigibilitate a surselor de finaţare;
c) o modalitate de reprezentare a mijloacelor economice ca avere concretă şi a
drepturilor de creanţă ale întreprinderii;
d) capacitatea fiecărui mijloc economic de a parcurge calea normală a ciclului de
exploatare până la transformarea lui în bani;
e) modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice în conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări sub formă de egalitate valorică.
6. Ce este dubla înregistrare?

a) reflectarea elementelor patrimoniale sub aspectul componenţei şi al destinaţiei
bunurilor economice, adică a substanţei materiele a patrimoniului;
b) reflectarea elementelor patrimoniale sub aspectul raporturilor de proprietate în
cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile economice, adică sub aspectul
modului de dobândire al acestora, al drepturilor şi obligaţiilor ca expresie a
raporturilor de proprietate;
c) reflectarea unei continuităţi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor şi
procedeelor contabile, în evaluarea activelor şi pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor,
prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor.
d) înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii economice sau

financiare în debitul unui cont şi în creditul altui cont;
e) constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul
transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva
patrimoniul şi rezultatele unităţii patrimoniale.
7. Ce semnifică următoarea formulă contabilă:

5121 = 461 - 4.000
+A -A
a) reflectarea creanţei generată de c/v chiriei de primit;
b) încasarea c/v chiriei lunare conform R.C.;
c) încasarea c/v chiriei lunare şi stingerea creanţei;
d) toate răspunsurile sunt corecte;
e) nici un răspuns nu este corect.
8. Presupunem următoarea operaţie economică: “Se cumpără de la un furnizor mărfuri

în valoare de 20.000 lei, cu plata la termen”. Care dintre variantele de mai jos prezintă
analiza contabilă corectă a acestei operaţiuni?
a)
Mărfuri” A + C 20.000
Furnizori” P + C 20.000
b)
Mărfuri” A + D 20.000
“Furnizori” P + D 20.000
c)
“Furnizori” A - C 20.000
d)
“Furnizori” P + C 20.000
e)
Mărfuri” P - D 20.000
Furnizori” P + C 20.000
Bibliografie minimală
Ristea Mihai, Dumitru Corina-Graziella (2009). Bazele contabilității – Noțiuni de
bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie. București: Editura
Universitară
Ion Bucur (2012). Introducere în contabilitate. București: Editura CH Beck
OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Contaabilitate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contaabilitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.

CONTUL ȘI DUBLA ÎNREGISTRARE

3.1.Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului 59

Teste de autoevaluare 124

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

3.1. Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului

Acest procedeu face posibilă înregistrarea, în contabilitate, în mod distinct, a fiecărui

3.2. Structura și forma contului

Data reprezintă elementul de identificare în timp a operaţiunii economice şi serveşte

cazul operaţiilor identice repetitive, ca de exemplu în cazul livrărilor ritmice de la

Părţile contului. Operaţiunile economice produc două feluri de modificări asupra

3.2.2.Forma grafică de reprezentare a contului

D (debit) Denumirea (Simbol)C (credit)

D (debit) 5121 Conturi curente la bănciC (credit)

Data Explicaţia operaţiunii Suma Data Explicaţia operaţiunii Suma

4.10 Depunere bancă cu 5.000 24.10 Plătit cu bilet la ordin 1.500

30.10 Încasat cu cec clinetul 6.000

Rulaj în lună 13.500 Rulaj în lună 6.500

Total cumulat 23.500 Total cumulat 6.500

Sold final debitor 17.000

În contul ”Materii prime” se înregistrează, în cursul lunii octombrie, în debit –

3.3. Reguli de funcționare ale conturilor

În acest fel se crează premisele aplicării dublei înregistrări a operaţiilor

Exemplu: Considerăm un bilanl iniţial ca având următorul conţinut:

Descompunerea acestuia ne obligă la deschiderea unor conturi distincte pentru activul

Sold iniţial Sold iniţial

D „Clienţi” C D „Casa în lei” C

- pentru conturile de pasiv din bilanţ:

D „Credite bancare term.scurt” C D „Furnizori” C

Sold iniţial Sold iniţial

(Si) 55.000 (Si) 5.000

D „Salarii personal” C D „Capital social” C

Sold iniţial Sold iniţial

(Si) 15.000 (Si) 101.000

D „Rezerve legale” C D „Rezultatul exerciţiului” C

Sold iniţial Sold iniţial

(Si) 9.000 (Si) 25.000

3.3.2. Reguli de funcționare privind soldul inițial

iniţial, preluat tot din bilanţ.

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

Operaţiunile economice determină modificări continue ale mijloacelor economice şi a

3.3.3. Reguli de funcționare privind operațiunile de creștere patrimonială

În bilanţul prezentat ca exemplu, elementul patrimonial „Mărfuri” este înscris cu

în care A = activ, D = datorii, C= capitaluri proprii, x – elementul patrimonial care

(A + „Mărfuri”) – (D + „Furnizori”) =K proprii

adică în conturi: creşterea mărfurilor cu 30.000 lei se va înregistra în contul

II. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în debit intrările,

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

În cursul activităţii sunt În cursul activităţii

Conturile aplicaţiei luată ca exemplu vor avea următoarele elemente:

3.3.4. Reguli de funcționare privind operațiunile de diminuare patrimonială

Continuând prezentarea modificărilor pe exemplul anterior să presupunem că

În exemplul nostru, ecuaţia patrimonială devine:

conturilor de mijloace economice şi nici alături de soldul iniţial şi creşterile existente

III. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în credit ieşirile,

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

În cursul activităţii În cursul activităţii

Regula III Regula III

Ţinând cont de toate operaţiunile economice de până acum din exemplul

D „Casa în lei” C D „Furnizori” C

Si 10.000 8.000 8.000 Si 5.000

3.3.5. Reguli privind soldul final al conturilor

b) pentru conturile de pasiv