TIGANIADA de Ion Budai-Deleanu Din intreaga generatie de carturari ai Scolii Ardelene, Ion Budai-Deleanu este unicul om de litere a carui

opera patrunde foarte tarziu in constiinta publica. Format in institutiile habsburgice, fiind nevoit sa traiasca departe de tara, admirator al operelor unor scriitori iluministi francezi, Ion Budai-Deleanu nu poate fi apreciat la justa lui valoare decat printr-un act firesc de reintegrare intre coordonatele specifice ale epocii sale. Opera lui este fructul unei perioade de mare efervescenta spirituala, cand se configura procesul de modernizare a culturii romanesti. Tiganiada este o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o actiune sustinuta de evenimente eterogene, desfasurate pe planuri multiple. De aceea, de la evenimentul istoric real se face adesea foarte usor saltul intr-o lume imaginara. Alternanta de evenimente si personaje se conjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra lumii. Prezenta alegoriei ii permite scriitorului sa opereze cu un anumit transfer de planuri dintr-o relitate in alta ceea ce duce la amplificarea fortei satirice din acest poem epic de idei. Deci Tiganiada este o alegorie cu cheie, ale carei sensuri se impun sa fie explicate. Prezenta planului real si a planului fictiv permite sa fie aplicat principiul despre constructia in suprafata si in adancime. Preludiul este situat de scriitor sub zodia universului comic. Naratiunea despre tigani penduleaza in permanenta intre universul real si cel imaginar. Deasupra tiganilor, pusi pe galceava amara fiindca nu ajungeau la un consens, cum sa-si aleaga/Un voda-n tara si o stapanie, ca si dedesubtul domnului Vlad Tepes, cel amenintat de turci, se gaseau fortele raului, reprezentate de Urgie, Zavistie si Satana. Acestea intretin spiritul de dezagregare a unui popor si avertismentul lui Draghici este un fel de lectie prin care Budai-Deleanu isi vizeazsa propriul sau popor. Astfel apare in toata plinatatea o lume care cauta valori degradate intr-un univers degradat. Actiunea are loc in Muntenia secolului al XV-lea. Pentru a evita anumite tentative de tradare din partea tiganilor, Vlad Tepes ii organizeaza intr-op oaste inarmata, pe care o indreapta spre Spateni De fapt, tiganii nu creeaza o actiune, ci doar o suporta, iar situatiile-limita pe care le traverseaza au semnificatii diferite, in functie de sensul parabolic cu care autorul le investeste. De aceea, dupa alocutiunea grava a batranului Draghici,, imaginea unui univers rasturnat apare din nou prin acea secventa de mare forta comica, reprezentata de defilarea armatei tiganilor. Autorul surprinde imaginea de ansamblu a grupului uman. Portretul este reconstituit prin elemente vizuale de natura vestimentara, care genereaza si ele comicul. Actiunea Tiganiadei realizeaza un anume progress in spirala prin acumularea continua de fapte eteroclite, toate subsumate unor idei fundamentale ce reprezinta coloana axiala a operei. In centrul poemului este reprezentat destinul poporului roman, dar si o anumita conditie esentiala a omului in general. In drum spre Spateni, tiganii trec prin diverse peripetii, menite sa le tulbure dorinta de tihna. Satan sprijinitorul turcilor o rapeste pe Romica, logodnica lui Parpangel. Acesta pleaca in cautarea iubitei pe care o descopera in padurea nalucita. Cei doi indragostiti sunt supusi unei puternice ispite. Dar preludiul erotic nu este finalizat. Interventia miraculoasa a Sf. Spiridon, protectorul femeilor, creeaza un adevarat suspens cu efecte comice. La un semn al sfantului, speriat de ceea ce era sa se intample, palatul fermecat in care se gasea Romica dispare si Parpangel ramane din nou singur si melancolic.

Se creeaza un fel de atmosfera de basm, unde totul este posibil. In peregrinarile sale pe urmele iubitei pierdute, Parpangel bea apa vie, capata puteri de urias, dupa care imbraca armura eroului popular Argineanu si face minuni de vitejie impotriva turcilor. Episodul nuntii este introdus in fluxul epic dupa o anumita tehnica a montajului, permitand reconstituirea trecutului apropiat al eroului trecut prin paradis si infern, cat si fixarea cadrului prezent, infuzat de un erotism gata sa invadeze universul. Scena de ceremonial a nuntii este sincopata, epopeea comica si satirica convertizanduse intr-un poem epic cu accente grave. Tiganii, odata ajunsi la Spateni, doresc sa puna bazele unui stat, si incep astfel o interminabila discutie despre sistemul ideal de guvernare. Cei trei tigani-filozofi, care discuta despre formele de guvernare, par a fi trei ganditori din secolul luminilor. Intregul episod este alegoric. Baroreu, de pilda, socoteste monarhia dintre toate mai harnica, republica parandu-i-se o tarina pustie, unde din cauza arivismului celor mai tari venitul de obste piere. Intr-un asemenea proces de idei, argumentele lui Baroreu sunt combatute de Slobozan, partizanul republicii. El demonstreaza cu iscusinta ca monarhii buni sunt foarte rari, dupa un suveran bun putand sa urmeze unul neghiob dara la minte. Sau trandav, nebagator de sama. Peroratia lui Slobozan se termina printr-o pledoarie deschisa pentru republica, regimul republican fiind singurul unde legea pe toti asemene-i pune. Episodul acesta allegoric despre sistemele de guvernare se incheie printr-un suspens comic.Plictisiti de polemicile interminabile ale celor trei filozofi, tiganii invadeaza adunarea si totul se termina printr-o incaierare generala. Salvatorul lumii este Vlad Tepes, tipul de monarh luminat, care realizeaza ceea ce si-a propus, ca legea sa nu fie ascultata doar de cei slabi si misei, dimpotriva, Zicea ca boierii sunt supusi/Asa domniei ca si taranii. Conflictul dintre romani si turci este infatisat in intreaga lui amploare si semnificatie, iar dialogul grav dintre Vlad Tepes si solul sultanului devine o lectie civila de eroism, prin care se afirma vointa de independenta a poporului comunicata intr-un stil inalt In acest conflict de vaste proportii epice, declansat intre turcii cotropitori si poporul roman, sunt angajati, ca si in epopeile homerice, zeii. De data aceasta, mitologia crestina cu sfintii ei este din plin pusa la contributie de autor. De la aceasta se produce o alta mutatie de secventa epica, destinata sa deschida perspectiva campului de lupta, cu scoaterea in evidenta a vitejiei poporului roman. Tehnica agresiunii eroice este sugerata prin maretia impetuoasa a fortelor naturii. Naratiunea scoate in relief eroismul romanilor, dar si incercarile grele la care sunt supusi de masivele forte cotropitoare ale turcilor. Fuziunea dintre real si imaginar devine din nou evidenta. Vlad, eroul central al epopeii, poate comunica cu anumite forte supranaturale, soarta lui ca si a poporului sau este prestabilita. Vlade! (striga cereasca solie)/Asa zice Faptuitorul a toate:/Zadarnica-i a ta maiestrie!/Vecinice hotarari nemutate/Vor poporul tau inca sa fie/Lunga vreme-n pagana robie!. Versurile exprima supunerea lucida a domnului, tradat de boieri, in fata unei necesitati istorice, dar nu resemnarea fatalista a poporului. Calatoria lui Parpangel in iad reprezinta, in ansamblul Tiganiadei, episodul cu cele mai puternice implicatii satirice. Viziunea infernului este evident dantesca. Exista o anumita ierarhie a raului, se deruleaza imaginea celor damnati pentru vesnicie din cauza pacatelor lor. Traiectoriile celor trei personaje centrale ale poemului, care intr-o masura mai mare sau mai mica au pierdut perceptia exacta a realitatii, sunt simbolul unei lumi degradate, impulsionata in viata doar de dorinta de parvenire. Hrisoavele false, mezalianta femeilor varstnice, ce nu-si mai puteau suporta vaduvia, banii cu care se cumparau titlurile boieresti, fac parte din arsenalul vietii acestei lumi ametite de ascensiunea spre varful piramidei sociale.

Demitizarea acestei societati cu moravuri degradante se face prin ironie si umor. Opera de idei prin excelenta, Tiganiada pune in lumina resursele literare bogate ale unui scriitor inzestrat cu un adevarat geniu verbal. Epopeea - este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina. Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.

Introducere "Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana. Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate. Geneza operei Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo. Tema operei "Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale. Semnificatia titlului Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal. Compozitia Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera. Firul epic Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu

convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor. Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel. Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.

Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea. Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin". In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul. Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil).

Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I. Incheiere Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc. Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera. Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.