Sunteți pe pagina 1din 8

Principiile care guverneaza protectia copilului

1. Pricipiul interesului superior al copilului


Art. 6 din L272/2004 enumera regulile fundamentale care asigura respectarea si garantarea drepturilor copilului in fiecare dintre ipostazele sale, fie ca aceste drepturi sunt obiectul unor reglementari, acte juridice emise ori incheiate, fie ca drepturile copilului sunt evocate in contextul drepturilor si indatoririlor ce revin parintilor sau reprezentantilior sai legali, fie ca referitor la copil sunt de efectuat demersuri ori de luat decizii de catre autoritatile publice, organismele private autorizate sau instantele judecatoresti. Principiul dominant al tuturor acestor acte normative este principiul superior al copilului. Desi enuntate individual ceelalte principii nu au o existenta autonoma complet separabila de principiul interesului superior. Ceea ce se poate afirma cu certitudine despre principiul interesului superior al copilului este caracterul primordial in raport cu celelalte principii. Dificultatea de interpretare si mai ales de aplicare al acestui principiu sunt pe masura importantei sale. Principiul in discutie este actionat preponderant din exterior nu de insusi subiectul beneficiar(copil) si presupune aprecieri si evaluari asupra starii dreptului copilului in functie de situatia in care se gaseste acesta astfel incat orice factor sau actiune cu influenta negativa de natura sa impiedice manifestarea dreptului copilului sa fie inlaturat. Absenta ori caracterul insuficient conturat al discernamatului copilului asociata cu experienta de viata limitata sunt compensate d.p.d.v. juridic printr-un sistem de mijlocire de ocrotire atat a persoanelor cat si a patrimoniului copilului. Initierea copilului in calitatea sa de subiect de drept, in raporturile sale juridice are loc treptat, pe masura maturizarii sale sub supravegherea si paza aceluiasi principiu. Caracterul primordial al principiului interesului copilului este inseparabil legat de caracterul sau general. Dispozitiile art. 2 din L 272/2004 indica la nivel normativ 3 directii de actiune ale acestui principiu. Prima elementara pentru eficienta faptica aplicata la circumstantele reale de fapt, reiese din alin.1, conf. caruia atat legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului cat si orice act normativ in materie sau act juridic emis sau incheiat in acest domeniu trebuie sa se subordoneze principiului interesului superior al copilului. Prin urmare acesta este criteriul consacrarii drepturilor fundamentale ale copilului impreuna cu garantiile specifice atasate. Cea de-a doua directie de actiune are in vedere in special infaptuirea ocrotirii copilului ca unul din drepturile fundamentale recunoscute acestuia in conditiile care sa asigure afirmarea pachetului general de drepturi ale copilului. In exprimarea legala principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului sau reprezentantilor legali. A treia directie de actiune are in vedere primordialitatea principiului in toate demersurile si deciziile care privesc copii intreprinse de autoritatile publice, de organismele private autorizate precum si in cauzele solutionate judecatoresti. Cu alte cuvinte legiuitorul consacra drepturile copilului si impune respectarea acestora ca stare de implinire a dezideratului interesului superior. Familia este locul cel mai prielnic pentru manifestarea drepturilor copilului, iar copilul are dreptul, potr. L 272/2004 de a creste alaturi de parintii sai. Prin urmare ingerintele in viata de familie a copilului sunt justificate numai in masura in care se constata un derapaj de la principiul intersului superior al copilului. Este motivul

pentru care orice separare a copilului de parintii sai trebuie sa fie precedata de acordarea sistematica a serviciilor si prestatiilor prevazute de lege cu accent deosebit pe informarea parintilor, consilierea acestora, mediere acordate pe baza unuiplan de servicii. Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei impotriva vointei acestuia cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute si numai sub rezerva revizuirii judiciare. Principiul interesului superior al copilului domina atat sfera drepturilor nepatrimoniale catsi sfera drepturilor patrimoniale. In plan patrimonial ocrotirea juridica a copilului caruia legea ii recunoaste independenta patrimoniala fata de parinti se infaptuieste dupa reguli pe cat de simple pe atat de riguroase, astfel drepturile si obligatiile copilului sunt exercitate respective duse la indeplinire de ocrotitorul legal sau dupa caz de minor insa cu incuviintarea ocrotitorului legal. Acolo unde este cazul legea civila instituie masuri suplimentare de protectie patrimoniala refuzate altor subiecte de drept. Acestea sunt coordonate generale ale acestui principiu in ce priveste aplicarea sa concreta la situatii de fapt determinate. Dezvoltarile teoretice sunt anevoios de realizat deoarece standardul interesului superior al copilului nu beneficiaza si nu poate beneficia de criterii legale de evaluare. Pot exista similitudini de situatii, dar nu suprapuneri perfecte, de aceea nici interesul unui copil nu coincide cu interesul altui copil. Pretentia minimala a principiului interesului superior este eviterea exceselor prin ingerinte gratuite sau brutale in viata de familie a copilului.

2. Principiul egalitatii de sanse si nediscriminarii


Egalitatea de sanse sepoate afirma doar intr-un mediu socio-juridic nondiscriminatoriu, orice discriminare fiind resimtita ca un dezechilibru al sanselor. Potr. art. 7 drepturile prevazute in L 272/2004 sunt garantate tuturor copiilor fara nicio discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, origine, nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala de sistemul material de gradul sau tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit, de dificultatea de formare si de dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale parintilor sau ale reprezentantilor legali. Legea enumera o lista impresionanta de criterii, gravitand in jurul conceptului de disriminare prin care se intelege orice excludere, deosebire, rescrictie sau preferinta ce are drept scop limitarea sau anularea recunosterii, folosintei sau exercitiului in conditiile de egalitate a drepturilor si libertatilor fundamentale. Receptand mesajul universalitatii afirmat prin Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, legiuitorul roman afirma recunoasterea drepturilor nu doar copiilor cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei precum si copiilor care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementate privitoare la statutul refugiatilor in Romania precum si copiilor aflati pe teritoriul tarii noastre, acestia din urma insa numai in situatii de urgenta constatate ca atare de autorul roman. O aplicatie foarte importanta a principiului non-discriminarii o intalnim in art. 63 C. Familiei ce enunta o regula fundamentala in materia ocrotirii copilului si anume cea potrivit careia exista egalitate juridica deplina intre copilul din casatorie si copilul din afara casatoriei. Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii lor au acelasi continut fara a deosebi daca In contextul casatoriei principiul egalitatii reiese din numeroasele articole ale L 272/2004.

Astfel potr. art. 47 copilul are dreptul de a primi o educatie care sa-i permita dezvoltarea aptitudinilor si a personalitatii in conditii nediscriminatorii ceea ce in cazul copilului apartinand unei minoritati entice, religioase sau lingvistice include conf. art. 27 dreptul la viata culturala proprie, dreptul la declararea apartenentei entice religioase, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai colectivitatii din care face parte, drept al carui exercitiu este asigurat si urmarit de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. O atentie speciala acorda legea copilului cu handicap. Dezavantajul unor deficiente de natura fizica sau psihica se cere a fi compensat prin masuri de protectie adecvate persoanei in cauza in scopul de a se facilita accesul efectiv si fara discriminare la educatie, formare profesionala, servicii medicale de recuperare, servicii de pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, activitati recreative si culturale precum si orice alte activitati de natura sa permita integrarea sociala si dezvoltarea pesonalitatii copilului. Potr. jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt 2 criterii cumulative ale tratamentului discriminatoriu si anume: existenta diferentelor de tratament in exercitiul dreptului si absenta unei justificari obiective si rezonabile a acestei diferente de tratament.

3. Principiul responsabilizarii copilului cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copiului.


In virtutea rolurilor parintii sunt cei mai importnati vectori in respectarea si garantarea drepturilor copilului. In primul rand sunt principalii gestionari ai drepturilor copilului in calitate de reprezentanti legali ai acestuia si din aceasta calitate titularii unui pachet consistent de obligatii corelative. In al doilea rand ca agenti educativi realizeaza initierea si modelarea unei conduite a copilului constient adaptata statutului lor de depozitar de drept. In cele din urma parintii au rolul de a veghea la respectarea drepturilor copilului, atat in cadrul familei cat si in afara acestuia. Responsabilizarea parintilor mai are si o alta componenta legata de compensarea lipsei sau insuficientei lor informari si modalitatilor prin care pot fi valorificate cu minima implicare anumite drepturi recunoscute copiilor. Art. 47 / L 272 prevede ca minorul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoana in a carei intretinere se afla in vreme ce parintii au obligatia de a solicita autoritatilor componente acordarea indemnizatiilor a prestatilor in bani si in natura si a altor facilitati. De asemenea autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii cu privire la drepturile care le au si la modalitatile pe care le au de alocare a drepturilor de asistenta sociala.

4. Principiul primordialitatii parintilor cu privire la respectarea


Raspunderea pentru cresterea si asigurarea cresterii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile parintesti cu paza interesului superior al copilului in vederea asigurarii respectarii bunastarii materiale si spirituale in special Ca prerogativa a calitatii lor de prim responsabili , parintii vor fi implicate in toate actiunile, deciziile si masurile privitoare la copii intreprinse de autoritatile publice, de organismele private autorizate sau dispuse de instantele judecatoresti. In acest scop au dreptul

sa primeasca informatii si asistenta de specialitate necesare in cresterea, ingrijirea si educarea copilului. In spiritual principiului constitutional a legalitatii dintre sexe responsabilitatea este egal impartita intre cei 2 parinti. Astfel drepturile si obligatiile parintesti au acelasi continut in raport cu tatal precum si in raport cu mama fara nicio distinctie dupa cum copilul este din casatorie, din afara casatoriei sau adoptat. Cu toate ca legea privind protectia si. copilului nu reitereaza explicit principiul independentei patrimoniale dintre parinti si copii in sensul ca parintele nu are niciun drept asupra bunului copilului si nici copilul asupra bunurilor parintilor, cu exceptie dreptul la mostenire si dreptul de intretinere, art. 106 C Fam. considera ca acest principiu nu poate fi omis din contextul regulilor minimale de responsabilitatile parintesti. In subsiviar responsabilitatile pentru protectia si asistenta copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor recunoscute lor revine colectivitatii locale avand obligatia de a spijini parintii sau un alt reprezentant legal al copilului, autoritatile adm. publice locale vor dezvolta dupa cum se exprima legea servicii diversificate accesibile si de calitate corespunzatoare nevoilor copilului. Serviciile de care se face vorbire au ca scop prevenirea separarii copilului de parintii sai precum si asigurarea protectiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de parintii sai, aceste servicii fiind de trei tipuri.: 1. servicii de zi prin care se asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale parintilor sai in vederea depasirii situatiilor care ar putea determina separarea copilului de parintii sai; 2. servicii de tip familial prin care se asigura la nivelul domiciliului unei persoane fizice sau unei familii cresterea si ingrijirea copilului separat de familia sa fie temporar sau definitiv ca urmare a stabilirii masurii plasamentului. 3. servicii de tip rezidential prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat sau definitiv de parintii sai si fata de care a fost dispusa masura plasamentului. Dintre aceste tipuri de servicii Consiliile Locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia sa organizeze fie autonom fie prin asociere servicii de zi potrivite nevoilor comunitatii respective. Celelalte tipuri de servicii sunt organizate de Consiliul Judetean sau Consiliul Local al sectoarelor municipiului Bucuresti care in functie de nevoile evaluate poate organiza servicii de zi.

5. Principiul descentralizarii serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate.
La nivel central monitorizarea respectarii principiilor si a drepturilor recunoscute copilului precum si coordonarea si controlul activitatilor de protectie si promovare a drepturilor copilului se realizeaza de ANPDC. Aceasta este un organ de specialitate al administratie publice centrale avand personalitate juridica si fiind in subordinea Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei. Apararea drepturilor si libertatilor copilului in raport acestuia cu autoritatile publice in scopul imbunatatirii si promovarii conditiei copilului se realizeaza prin institutia Avocatului Poporului. La nivel local autoritatile publice locae au obligatia sa garanteze si sa promoveze respectarea drepturilor copilului pentru toti copiii din unitatea lor administrativ teritoriala asigurand prevenirea separarii copilului de parintii sai precum si protectia speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai.

In subordinea Consiliilor Judetene, respectiv a Consiliilor locale a sectoarelor municipiului Bucuresti functioneaza Comisia pentru Protectia Copilului fiind un organ de specialitate fara personalitate juridica care printre alte atributii se pronunta cu privire la propunerea de stabilire a unei masuri speciale de protectie a copilului. De asemenea la nivelul aceleasi autoritati functioneaza si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului care are personalitate juridica. La nivelul municipiilor si oraselor functioneaza Serviciul Public de Asistenta Sociala avand competente detaliate de art. 6 / L 272/2004 exercitate la nivelul comunelor de catre persoanele cu atributii de asistenta sociala din cadrul aparatului propriu al Consiliului Local. Rolul acestui serviciu este de a monitoriza si analiza situatia copiilor din unitatile administrativ teritoriale precum si modul de respectare a drepturilor copilului de a realiza activitati de prevenire a separarii copilului de familia sa, identifica si evalueaza situatii care impun acordarea de servicii si prestatii si acorda aceste servicii si prestatii pentru prevenirea separarii copilului de familia sa, elaboreaza documentatia necesara pentru acordarea serviciilor si prestatiilor, asigura consilierea si informarea familiei cu copii in intretinere asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor pe plan local, viziteaza periodic domiciliul familiei copiilor care beneficiaza de servicii de protectie urmarind evolutia dezvoltarii copilului si modul in care parintii acestora isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de protectie sociala si a fost reintegrat in familia sa.

6. Principiul asigurarii unei ingrijiri individuale si personalizate pentru fiecare copil.


Daca se admite ca principiul interesului superior al copilului este un proces continuu de identificare a nevolior de dezvoltare cu o finalitate traductibila in fapte, iar configurarea si continutul sau nu sunt predeterminate ci variabile in functie de etapa de dezvoltare a copilului si de ritmurile sale particulare intr-un anumit context socio-familial, cerinta asigurarii unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil pe fondul dreptului...... la respectarea individualitatii sale furnizand consistenta privind promovarea interesului superior al acestuia. Nevoile speciale ale copilului cu dizabilitati reclama un tratament adecvat. Acesta are dreptul la ingrijire speciala, la educare, recuperare, compensare, reabilitare si integrare adaptate posibilitatilor proprii. Ingrijirea speciala consta in ajutorul oferit gratuit de cate ori este posibil pentru facilitarea accesului efectiv si fara discriminari la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc de munca, la receere precum si la orice alte activitati menite sa permita integrarea sociala deplina si dezvoltarea personalitatii copilului cu handicap. Individualizarea si compensarea ingrijirii trebuie concepute ca avand o maniera cursiva. Cu toate acestea in cazul copilului asistat sunt evidentiate 3 etape care ar asigura reusita intregului demers: 1. determinarea exacta a starii de fapt; 2. identificarea modalitatilor optime de asistenta; 3. monitorizarea evolutiei situatiei copilului asistat. Este deosebit de important pentru validarea principiului ca individualizarea si personalizarea asistentei sa aiba loc cu implicarea copilului. Legiuitorul a instituit cu valoare de principiu regula ascultarii opiniei copilului si luarii in considerare a acesteia potrivit cu varsta si gradul sau de maturitate.

7. Principiul respectarii demnitatii copilului


Una dintre aplicatiile importante ale acestui principiu se afla in legatura cu ceea ce in mod traditional se numeste corectie parinteasca. Astfel dupa cum rezulta din L 272/2004 drepturile fundamentale ale copilului la respectarea pesonalitatii si individualitatii sale se opune aplicarii pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare si degradante. De asemenea masurile disciplinare nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului nefiind premise pedepsele fizice sau acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului in familie sau in unitatile de invatamant. Parintii sunt obligati sa coopereze cu copilul si sa-i respecte demnitatea si viata intima si private in vreme ce in sunt interzise pedepsele corporale.

8. Principiul ascultarii opiniei copilului si luarii in considerare a acestuia tinand seama de varsta si de gradul sau de maturitate.
Regula consultarii obligatorii a copilului in procesele judiciare si administrative care il implica intalnita in practica, mai cu seama in ceea ce priveste incredintarea acestuia in comparatie cu dimensiunea pe care o implica la recunosterea cu rang de drept fundamental a libertatii de opinie a copilului capabil de discernamant in orice problema care-l vizeaza direct. In spiritul acestui principiu copilul indiferent de varsta are dreptul de a fi ascultat si poate sa ceara sa fie ascultat fiind obligat potr. legii, ascultarea copilului care a imlinit varsta de 10 ani trebuie sa se faca insa distinctia necesara intre dreptul copilului de a fi ascultat si masura in care opinia lui este respectata. Potr. dispozitiilor legale, legiuitorul nu impune absurdul, nu instituie pentru nimeni obligatia de se conforma doleantelor copilului cu moderatiunea cuvenita varstei si gradului sau de maturitateprin prisma interesului sau superior.

9. Principiul asigurarii si continuitatii in ingrijirea, educarea si cresterea copilului tinand cont de originea sa etnica, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie
Textul legal se refera in mod explicit la luarea unei masuri de protectie, acestea fiind potrivit legii tutela(masurile de protectie speciala si adoptia) insa acest principiu trebuie aplicat si in situatia separarii copilului de parintii sai. In vederea prevenirii separarii copilului de parintii sai legiuitorul impune obligativitatea acordarii de servicii si prestatii pe baza evaluarii psiho-sociale a copilului si a familiei sale, asigurarea informarii si consilierii parintilor precum si a terapiei si oficiilor de mediere. Luarea in discutie a aplicarii unei masuri de protectie se poate realiza numai dupa ce aceste prestatii si servicii nu si-au atins scopul urmarit. Pe durata separarii copilului de parintii sai se va urmari relatia personala cu acestia pentru a asigura continuitate in cresterea si educarea copilului sub rezerva principiului interesului superior. Sugestiile pentru rigurozitatea cu care este aplicat principiul sunt criteriile de selectie a familiei sau persoanelor care va prelua temporar sau definitiv ocrotirea parinteasca a copilului separat de familia sa, avand primordialitate componenta continuitatii inscrisa in coordonatele de origine etnica, culturala, lingvistica.

Cum aceste coordonate sunt mai usor de identificat in cercul de persoane in proximitatea familiei intre candidatii pentru exercitarea ocrotirii parintesti vor avea prioritate membrii familiei extinse.

10. Principiul celeritatii in luarea oricarei decizii privitoare la copil


Ratiunea de a fi a formelor si mijloacelor de protectie alternativa este aceea de a asigura securitatea copilului pe toata durata copilariei astfel ca indiferent de circumstantele acestea sa nu fie lipsit niciun moment de asistenta si protectie. Operativitatea in luarea deciziilor, ritmicitatea in desfasurarea procedurilor au un rol decisiv in asigurarea eficientei si a calitatii oricarei hotarari privitoare la copil. Solutia in regim de urgenta a cauzelor in care este implicat minorul presupune termene de judecata care nu pot fi mai mari de 10 zile, faptul ca partile sunt legal citate, daca citatia lea fost inmanata cel putin cu o zi inaintea judecatii. Hotararea instantei de judecata este executorie si definitiva si poate fi atacata cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.

11. Principiul asigurarii copilului impotriva abuzului si neglijentei


Legiuitorul defineste abuzul ca orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau autoritate fata de copil prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala sau morala, intervitatea corporala, sanatatea fizica si mentala a copilului. Neglijenta este definita ca omisiunea voluntara sau involuntara a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura, subordonata acestei responsabilitati, fapt ce pune in pericol viata ori sanatatea fizica si mentala a copilului.

12. Principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu
Sistemul de drepturi ale copilului reglementat prin L272/2004 trebuie interpretat in coroborare cu reglementarile internationale la care Romania este parte, dar si cu celelalte reglementari interne( L273, C. Civil, C. Familiei).