Sunteți pe pagina 1din 1

Copilaria/ Fiecare varsta isi are paradisul ei pe care il pierde.

(Mihail Sadoveanu)
Viata, precum trinitatea, poate fi considerata un simbol al perfectiunii, datorita desfasurarii ei pe cele trei planuri: copilaria, adolescenta si maturitatea, sau din alt punct de vedere: viata de dinainte de nastere, viata terestra si viata celesta. Structurata pe etape, viata demareaza cu cea mai frumoasa dintre ele: Copilaria. Perioada in care te ingani in zambete si raset de copil, cand un munte mare poate fi o pietricica pe care o zdrobesti usor, un chenar mic si simplu intr-un sotron mazgalit pe trotuare murdare cu o creta a prieteniei. Consider ca fiecare varsta isi are paradisul ei pe care il pierde, dupa cum afirma Mihail Sadoveanu, dar aprofundand, realizez ca adolescenta si maturitatea isi pierd farmecul in timp, in timp ce copilaria este vesnica. Indiferent de cum sau unde am ajuns, sufletul pastreaza vesnic pecetea copilariei minunate: Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot? Mihai Eminescu. Copilaria este caramida de formare a cladirii pe care o numim viata, primul nod in legarea cartii numita caracter, temperament sau personalitate. Chiar daca spiritual ludic s-a risipit, realizam adesea cat de puerili suntem in gandire uneori, cat de pur si sincer ne bucuram la adierea aerului curat, la mirosul pamantului umed de dupa ploaie, la auzul unui raset zglobiu de copil animat de jocurile cristaline, la privirea trasparenta a unui catel chinuit ce da voios din coada cand ii arunci un amarat de covrig. In concluzie consider ca desi se spune ca fiecare varsta isi are paradisul ei pe care il pierde, copilaria este vesnica, spiritual jucaus si zglobiu dainund mereu in spatele unui suflet trist, apasat de griji al unui adult serios ce se crede viteaz.