Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.

D Costache
Iulia-
Madalina

DREPTURILE FEMEII

În urma stagiului de practică la Institutul Roman pentru Drepturile Omului, am ales ca tema
eseului să aibă în vedere o problematică destul de neobservată si marginalizată în scocietatea
de astăzi, mai exact Drepturile femeii.

Drepturile femeii au fost un subiect important de discuție de-a lungul istoriei. Pe o perioada
indelungata de timp, s-au făcut progrese uriașe în recunoașterea și asigurarea drepturilor
femeilor, dar provocările și marginalizarile persista.

Contextul istoric

De-a lungul istoriei, intr-o lume dominata de bărbati, femeile de pretutindeni n-au avut decât
un statut social inferior, in ciuda rolului important pe care l-au avut in familie, comunitate si
societate. Problemele asociate în mod obișnuit cu noțiunile de drepturi ale femeilor includ
dreptul la integritate corporală și la autonomie, de a fi liber de violență sexuală, de a vota, de
a ocupa funcții publice, de a încheia contracte legale, de a avea drepturi egale în dreptul
familiei, de a munci, de salarii echitabile sau salarii egale, să aibă drepturi de reproducere,
să dețină proprietăți și la educație.

 Dreptul de vot - nu a fost dintotdeauna universal. Timp de secole femeile au dus o

lupta aprigă pentru a câstiga dreptul sufragiului. Miscările maselor au început în
secolul al XIX-lea si au căpătat amploare în secolul XX. Primul stat din lume care a
introdus votul universal atat pentru bărbati cat si pentru femei a fost Noua Zeelandă,
in anul 1893. In Romania, femeile si-au castigat dreptul de a-si exercita opinia politică
prin vot in anul 1938, stipulat in Constitutia statului.
Miscările feministe au inceput in Franta si se bazează pe principiile iluministe ale
dreptului natural, egalitătii in drepturi si libertăti. Olympe de Gouges este o cunoscută
militantă impotriva inegalitătii de gen si enunta principiile emancipării femeii in ,,
Declaration des droits de la femme et de la citoyenne-1791.
Insă, afirmarea socială a ideilor feministelor incepe odată cu ,,miscarea sufragetelor”,
o structura militantă ce s-a născut in America si Anglia. Sufragetele denuntau formele
de sclavie, doreau egalitate intre sexe, o plată egală a salariilor, concediu maternal,
program de lucru mai scurt.
Dreptul femeilor de a vota va fi acordat pentru prima oară in Noua Zeelanda in anul
1893, in Anglia in 1918 si in 1920 in America. Colonia Australiei de Sud a permis
femeilor sa voteze in anul 1894, iar in 1902 toate coloniile au dobândit votul
universal.
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

Pe batranul continent, Europa, votul femeilor va fi introdus in Marele Ducat al Finlandei

in anul 1907. Tot parlamentul finlandez a ales primele 19 femei membre. Au urmat apoi
Norvegia in 1913, Danemarca-1915, iar Uniunea Sovietica in 1917. Ziua de 28 februarie a
coincis cu data de 8 martie, potrivit calendarului nou, declarata Ziua Internationala a Femeii.
In Rusia, o activista convinsa pentru egalitatea dintre sexe a fost Alexandra Kollontai, prima
femeie membru intr-un guvern din Europa.

In perioada interbelica, tarile independente vor adopta votul universal, inclusiv Canada in
1917, Germania, Polonia, Austria, Olanda, America in anul 1920. In America de Sud,
Ecuadorul a fost primul stat care a acordat femeilor dreptul sufragiului, in anul 1931.
Reprezentarea Legii Poporului din 1918 a facut posibil votul femeilor si in Marea Britanie
Tarile intarziate au fost Spania-1933, Franta – dreptul la vot al femeilor a fost obtinut in
1944, Japonia-1945. Dupa al Doilea Razboi Mondial si participarea activa a femeilor in
marea conflagratie vor urma Italia ce va da drept de vot in 1946. Anul urmator India, Grecia
in 1952, Elvetia in 1971, in Portugalia in 1976.

De mentionat ca, miscarea sociala pentru obtinerea dreptului la vot a fost posibila in randul
femeilor albe. Pe continentul african, dreptul acesta va fi obtinut de catre femeile de culoare
in anul 1994. Un caz aparte il reprezinta si tarile musulmane. Pakistanul a oferit votul
universal in anul 1947, iar state precum Bangladesh, Oman, Qatar au permis doamnelor sa
voteze in ultimele trei decenii ale secolului XX. In Arabia Saudita, femeile castiga drept de
vot in perioada moderna, de abia din anul 2015.

Una dintre militantele pentru drepturile femeilor din Romania a fost o exponentă deosebită
a grupării feministe, Calypso Botez. In 1917 a infiintat Asociatia pentru Emanciparea Civila
si Politica a Femeilor Romane. In anul 1921 se va fonda la Bucuresti, Consiliul National al
Femeilor Romane. Scriitoarea a fost aleasa presedinte, iar din organizatie facea parte
Alexandrina Cantacuzino, Ella Negruzzi, Eugenia de Reuss-Ianculescu. Dupa indelungi
dezbateri in Parlament, activismul organizatiilor feministe si lupta intelectualelor, din anul
1929 li se permite sa voteze femeilor cu studii superioare. Dupa ce a fost conceputa
Constitutia din 1938, Carol al II-lea va permite votul ”universal”. De fapt, a fost doar o lege
scrisa pe hartie, pentru ca in realitate femeile se loveau de aceleasi bariere. Dupa 8 ani, pe 15
iulie in anul 1946, intr-o Romaniei postbelica in care PCR castigase alegerile, atat femeile cat
si barbatii au primit dreptul la vot egal.
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

Surse juridice

Pe plan internaţional au fost adoptate o serie de documente printre care amintim: Convenţia
asupra drepturilor politice ale femeii13; Convenţia asupra naţionalităţii femeii căsătorite14;
Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi
înregistrarea căsătoriilor15; Recomandarea privind consimţământul la căsătorie, vârsta
minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor16; Convenţia cu privire la eliminarea
tuturor formelor de discriminare faţă de femei17; Declaraţia pentru eliminarea tuturor
formelor de violenţă asupra femeilor18etc. Convenţia cu privire la eliminarea tuturor
formelor de discriminare faţă de femei, adoptată de Adunarea Generală O.N.U. la 18
decembrie 1979 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1981. Discriminarea femeilor violează
un principiul fundamental al drepturilor omului şi anume principiul egalităţii în drepturi şi, în
acelaşi timp, încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale omului şi anume egalitatea
femeii cu bărbatul. Statele părţi la Convenţie se angajează, că vor lua toate măsurile necesare
pentru eliminarea discriminării bazate pe criterii sexuale, în toate domeniile de activitate.
Declaraţia pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor a identificat
principalele forme de violenţă şi anume: violenţă fizică, sexuală şi psihologică în familie;
violenţa legata de dotă; violul în căsnicie; violenţa în afara căsniciei; violenţă fizică, sexuală
şi psihologică în afara comunităţii; traficul de femei; prostituţia forţată. Carta asiatică a
drepturilor omului a promulgat o serie de drepturi precum: dreptul la viaţă; dreptul la pace:
dreptul la democraţie; dreptul la identitate culturală; dreptul la libertatea religiei şi conştiinţei;
dreptul la dezvoltare şi la justiţie socială; dreptul grupurilor vulnerabile ; dreptul femeilor la
oportunitatea angajării; dreptul femeii la alegerea liberă a profesiei; dreptul femeii la asistenţă
socială; dreptul femeii la remuneraţie egală cu bărbatul pentru munca prestată în aceleaşi
condiţii; dreptul femeii la compensare privind munca în familie; dreptul femeii la protecţia
sănătăţii; dreptul femeii la protecţia muncii; dreptul femeii la protecţie socială în timpul
sarcinii când munca poate fi vătămătoare; dreptul la o participare egală a femeilor în viaţa
publică, politică şi socială. Aşadar, constrângerea ce apasă asupra femeilor nu le împiedică
să acţioneze. Cele mai conservatoare, departe de a se conforma exclusiv
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

preceptelor masculine, dau o nouă expresie filantropiei, religiei sau carităţii. Altele intervin
pe scena politică prin scris (presă, pamflete etc.) sau participă direct la evenimente.

Mecanisme de protecţie a drepturilor femeii.

Ca mecanism de supraveghere a îndeplinirii prevederilor Convenţiei cu privire la eliminarea

tuturor formelor de discriminare faţă de femei a fost creat Comitetul pentru eliminarea
discriminării faţă de femei, format din 23 de experţi, care au un mandat de 4 ani. Un alt
mecanism de protecţie a drepturilor femeii este reprezentat de Comisia pentru Condiţia
Femeii, care a fost înfiinţată în 1947, fiind compusă din 45 de membrii. Comisia funcţionează
în cadrul Consiliului Economic şi Social. Atribuţiile Comisiei pentru Condiţia Femeii constau
în următoarele: efectuarea de studii şi rapoarte privind promovarea drepturilor femeii de către
statele membre O.N.U; promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi; întocmirea şi elaborarea
unor convenţii internaţionale în domeniul său de activitate etc.

Conventia ONU asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei

( CEDAW ) ( 1979 ), reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente adoptate pe plan
international in scopul promovarii si protectiei drepturilor femeilor din intreaga lume.

Din punct de vedere substantial, Conventia garanteaza atat drepturi civile si politice, cat si
drepturi economice, sociale si culturale. Sintagma „ discriminarea fata de femei „ este
definita in articolul 1 din Conventie in urmatorii termeni : orice diferentiere, excludere sau
restrictie bazata pe sex, care are drept efect sau scop sa compromita ori sa anihileze
recunoasterea, beneficiul si exercitarea de catre femei, indiferent de starea lor matrimoniala,
pe baza egalitatii dintre barbat si femeie, a drepturilor omului si libertatilor, fundamentale,
in domeniile politic, economic, social, cultural si civil sau in orice alt domeniu.

Diacriminarea se manifesta ca limita in realizarea, la cel mai inalt nivel, a drepturilor civile si
politice, respectiv a drepturilor economice, sociale si culturale ale femeilor. Articolul 4
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

reglementeaza o categorie juridica aparte ( masurile speciale provizorii ) a carei promovare

este in sarcian statelor parti in scopul asigurarii egalitatii de fapt intre barbati si femei.

Cu alte cuvinte, spre deosebire de actele discriminatorii interzise sub articolul 1 din
Conventie, masurile speciale temporare sunt recomandate statelor parti la Conventie pentru a
ocroti particularitatile biologice ale femeilor, realizand pe aceasta cale deplina egalitate de
gen. In acest sens, alineatul 2 al articolului 4 din Conventie mentioneaza ca : adoptarea de
catre statele parti a unor masuri speciale, inclusiv cele prevazute in prezenta Conventie, care
au drept scop ocrotirea maternitatii, nu este considerat un act discriminatoriu. Comentariul
general nr. 5 al Comitetului pentru eliminarea discriminarii fata de femei ( Comitetul
CEDAW ) exemplifica masurile speciale temporare care pot fi adoptate de statele parti la
Conventia CEDAW : actiuni pozitive, tratament preferential sau sisteme de cote. Acestea din
urma pot fi adoptate pentru a promova integrarea femeilor in educatie, economie, politica si
ocuparea fortei de munca.

Mijloace de protecţie împotriva traficului cu femei

Consiliul Economic şi Social al O.N.U. şi-a mărit aria de investigare incluzând alte
manifestări contemporane de sclavie, traficul şi exploatarea femeilor. Există cinci Convenţii
internaţionale care condamnă aceste practici antiumane. Există Grupuri de lucru asupra
formelor contemporane de sclavie însărcinate să supravegheze aplicarea convenţiilor
referitoare la sclavie şi să examineze situaţia în diferite regiuni ale lumii. Comisia Condiţiei
Femeii, care se ocupă în special de problemele analoage sclaviei, comunică cu regularitate
informaţii Grupului de lucru asupra formelor contemporane de sclavie. Primul instrument
internaţional care urmărea combaterea comerţului cu femei a fost Aranjamentul de la Paris
din 18 mai 1904 pentru reprimarea traficului cu femei albe, semnat de 18 state. La 4 mai
1910, 13 state au semnat tot la Paris Convenţia internaţională referitoare la reprimarea
traficului cu femei albe, la care au aderat în final 34 de state. Sub auspiciile O.N.U. a luat
fiinţă Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituării
semenilor, aprobată de Adunarea Generală la 12 decembrie 1949, pe care a deschis-o spre
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

semnare la 21 martie 1950. Această Convenţie, care nu vizează în mod expres femeile,
unifică o serie de instrumente internaţionale adoptate în prima jumătate a secolului al ΧΧ-lea
pentru protecţia femeilor şi copiilor. Considerând că prostituţia şi răul care o însoţeşte, şi
traficul cu fiinţe umane în vederea prostituării lor sunt incompatibile cu demnitatea şi
valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii,
statele părţi la Convenţie „decid pedepsirea oricărei persoane care, pentru a satisface
pasiunile altuia”: 1. ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană,
chiar cu consimţământul acesteia; 2. exploatează prostituţia altei persoane chiar cu
consimţământul acesteia” .

Totodată, statele se angajează să pedepsească orice persoană care ţine, conduce sau cu bună
ştiinţă finanţează sau contribuie la finanţarea unei case de toleranţă sau dă în folosinţă, cu
bună ştiinţă, în totalitatea sau în parte, un imobil sau un alt loc în scopul prostituirii altei
persoane. Statele părţi se angajează să abroge sau să abolească toate legile, reglementările şi
practicile administrative potrivit cărora persoanele care se pretează sau sunt bănuite că se
pretează la prostituire sunt înscrise în registre speciale, să posede acte speciale ş.a. Statele
părţi se angajează să comunice Secretarului general al O.N.U. legile şi regulamentele proprii
în vigoare şi, anual, orice noi texte de lege sau reglementări referitoare la obiectul Convenţiei
şi toate măsurile ce le vor lua pentru aplicarea acesteia. Problema reprimării traficului cu
publicaţii obscene se înscrie în aceeaşi categorie de preocupări ale comunităţii internaţionale
de a asana relaţiile interumane de practici care atentează la demnitatea şi egalitatea în drepturi
a oamenilor.

Intersecționalitate și incluziune

Recunoașterea intersecționalității experiențelor femeilor este crucială pentru o înțelegere

cuprinzătoare a drepturilor femeilor. Femeile din comunitățile marginalizate, inclusiv femeile
de culoare, femeile indigene, femeile LGBTQ+ și femeile cu dizabilități, se confruntă adesea
cu discriminare și bariere agravate. Abordarea acestor forme de discriminare care se
intersectează este esențială pentru realizarea egalității și incluziunii adevărate.
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

Evolutii in legislatia nationala

Noile reglementari din legislatia nationala vin in sprijinul combaterii eficiente a violentei
impotriva femeilor :

 Legea nr. 35/2017 privind completarea art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru
prevenirea si combaterea violentei in familie in care se prevede printre altele :
a) Obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de
instanta potrivit imprejurarilor, la sectia de politie competenta cu supravegherea
respectarii ordinului de protectie;
b) Obligarea agresorului de a da informatii organului de politie cu privire la noua
locuinta, in cazul in care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinta familiei.
 Legea nr. 174/2018 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru
prevenirea si combaterea violentei in familie; ordinul de protectie provizoriu poate
fi emis si semnat de politistul aflat in exercitiul functiunii.
 Prin Hotararea de Guvern nr. 365/24.05.2018, a fost aprobata Strategia nationala
privind promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati si prevenirea si
combaterea violentei domestice pentru perioada 2018-2021, precum si Planul
operational pentru perioada 2018-2021 pentru implementarea Strategiei. H.G- ul
defineste rolul Agentiei Nationale pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati de
a promova principiul egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, in
vederea eliminarii tutror formelor de discriminare impotriva femeilor. Hotararea are
in vedere infiintarea si dezvoltarea unor servicii destinate protectiei victimelor
violentei in familie, in paralel cu asigurarea capacitatii institutionale de implementare
a proiectelor in sprijinul acestora.
 Ordinul ministrului muncii si justitiei sociale ( OMMJS ) nr. 2525/2018 privind
aprobarea Procedurii pentru interventia de urgenta in cazurile de violenta domestica.
 A fost adoptata Legea nr. 212/2019, privind modificarea alin. (1) al art. 30 din
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice.

„ Art. 30 – (1) Hotararea prin care se solutioneaza cererea de emitere a ordinului de protectie
este supusa numai apelului, in termen de 3 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea
partilor si de la comunicare daca s-a dat fara citarea lor.”

Astfel se acorda victimei un drept esential de care era privata pana acum. Aceasta va putea
ataca in instanta, cu apel, respingerea emiterii unui ordin de protectie de catre un judecator. In
procesul de consultare a legislatorului cu societatea civila, Asociatia ANAIS a contribuit in
mod special la succesul acestei initiative legislative.
 Facultatea de Drept ( Universitatea din Bucuresti ), anul I, I.D Costache
Iulia-
Madalina

In concluzie, drepturile femeilor sunt drepturi ale omului, iar realizarea lor este vitală pentru
o societate justă și echitabilă. Deși s-au înregistrat progrese semnificative, provocările
persistă și este necesară o acțiune colectivă pentru a le depăși. Împuternicirea femeilor prin
educație, oportunități economice, reprezentare politică și eradicarea violenței și a
discriminării este esențială pentru crearea unui viitor mai bun pentru toți. Lucrând împreună,
putem construi o lume în care femeile să poată trăi cu demnitate, să se bucure de șanse egale
și să contribuie pe deplin la progresul umanității.