Monografia Satelor Partizani Si Ilganii

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS
MOTOC CORNELIU
MOTOC C. MANOLE I.
CORNELIU GHEORGHE
MONOGRAFIA SATELOR
PARTIZANI SI ILGANII DE SUS
-2015-
2
COPERTA FATA: Satul Principele Carol la infiintare

COPERTA SPATE:Vedere aeriana Ceatal Sf. Gheorghe
cornel.motoc@gmail.com
https://www.facebook.com/monografie.partizani.ilgani.maliuc
Tulcea-2015
ISBN 978-973-0-18934-6
Tiparit de ZOOM print&copy center, Iasi
3
MOTOC CORNELIU
CUPRINS
PREFATA/p.7
ARGUMENT/p.12
CAPITOLUL I
CADRUL NATURAL. COORDONATE GEOGRAFICE
1.1. GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII/p.14
1.2. PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE ALE DELTEI
DUNARII/p.25
1.3. SOLUL/p.32
1.4. CLIMA/p.36
1.4.1. TEMPERATURILE/p.38
1.4.2. VANTURILE/p.40
1.4.3. PRECIPITATIILE/p.42
1.5. RETEAUA HIDROGRAFICA/p.44
1.5.1. DUNAREA/p.44
1.5.2. LACURILE/p.50
1.5.3. GARLELE SI CANALELE/p.56
1.6. FLORA/p.59
1.7. FAUNA/p.67
CAPITOLUL II
EVOLUTIA ISTORICA A TERITORIULUI SI A POPULATIEI
2.1. ISTORIA ANTICA/p.75
4
2.2. ISTORIA MEDIEVALA/p.83
2.3. ISTORIA MODERNA/p.91
2.4. ISTORIA CONTEMPORANA/p.101
CAPITOLUL III
LUCRARILE DE REGULARIZARE ALE DUNARII
3.1. SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL/p.103
3.2. PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII/p.110
3.3. PERSONALITATEA INGINERULUI CHARLES AUGUSTUS
HARTLEY/p.119
3.3.1. SIR JOHN STOKES/p.137
3.3.2.CHARLES KUHL/p.141
3.4. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI
REGULARIZAT/p.143
3.5. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA/p.151
3.6. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR
PARTIZANI SI ILGANII DE SUS/p.163
3.6.1.-TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882/p.165
3.6.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886 /p.171
3.6.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898/p.174
3.6.4.-TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887/p.176
3.6.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889/p.177
3.6.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA/p.178
3.7. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA
3.7.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869/p.181
5
MOTOC CORNELIU
3.7.2.-TAIETURA III PAPADIA 1883-1884/p.185
3.7.3.-TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893/p.187
3.7.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897/p.189
3.7.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902/p.191
3.8. INAUGURAREA CANALULUI SULINA/p.192
3.9. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.200
3.10. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL/p.202
CAPITOLUL IV
INTEMEIEREA SATELOR
4.1.INTEMEIEREA SATULUI ILGANII DE SUS/p.208
4.1.1.ETIMOLOGIAăăCUVANTULUIăă”ILGANI” /p.212
4.2.INTEMEIEREAăSATULUIă“PRINCIPELEăCAROL” /p.214
4.2.1.ăDENUMIREAăă“PRINCIPELEăCAROL” /p.221
4.2.2.EБISTENTAăCATUNULUIă”CEATAL” /p.226
4.2.3.. PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU/p.229
4.2.4..ăăSCHIMBAREAăDENUMIRIIăSATULUIăăINăă“PARTIZANI” /p.235
CAPITOLUL V
VIATA SOCIALA A SATELOR
5.1.INSTITUTII PUBLICE/p.242
5.1.1.BISERICA/p.242
5.1.2.SCOALA/p.255
5.1.3.ADMINISTRATIA LOCALA/p.262
5.2.MIJLOACE DE COMUNICATIE/p.275
5.2.1.TELEGRAF/p.275
6
5.2.2.TELEFON/p.278
5.2.3.POSTA/p.279
5.2.4.DEBARCADERUL/p.281
5.3.PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.282
5.4.AL DOILEA RAZBOI MONDIAL/p.286
5.5.INSTITUTII SATESTI/p.290
5.5.1.MAGAZINE SI CARCIUMI/p.290
5.5.2.GRANICERII SI ORDINEA PUBLICA/p.293
5.5.3.DISPENSARUL/p.294
5.6.ACCIDENTE NAVALE/p.296
5.7.PE URMELE BANDITULUI COCOS/p.305
5.8.CABANA ILGANI/p.310
5.9. STATIA DE SUPREVEGHERE FLUVIALA/p.317
5.10.PETRECERI TRADITIONALE/p.323
5.11.VATRA SATULUI/p.328
5.12.EXPLOATAREA STUFULUI MILA 29/p.329
5.13.AMENAJARILE SILVICE SI PISCICOLE/p.343
5.14.PERIOADA COMUNISTA/p.344
5.15.CULTIVAREA PAMANTULUI/p.347
5.16.PESCUITUL/p.351
5.17.APE MARI/p.358
5.18.CURENTUL ELECTRIC/p.362
5.19. CULTURA&SPORT/p.364
BIBLIOGRAFIE/p.375
7
MOTOC CORNELIU
PREFAT
Evenimentele politice şi militare desfăşurate in Europa în

prima jumătate a sec.al XVIII-lea au făcut ca Dunărea , denumită
de Napoleon ,,regele Fluviilor Europei ,, , să intre tot mai mult în
sfera intereselor politice şi economice ale marilor puteri .
Având o direcţie paralelă cu Marea Mediterană ea
împrumuta o parte din atribuţiile Mediteranei , stabilind legături
între partea continentală a Asiei , aşa cum Marea Mediterană
stabilea legătura între Europa maritimă şi Asia maritimă.
Marile puteri ale vremii - Austria , Rusia şi Turcia aveau
nevoie atât de Dunăre şi gurile ei cât şi de Marea Meagră. Aşa
cum afirma şi N. Daşcovici în lucrarea sa ,, Dunărea
internaţională şi ţinutul românesc al gurilor - ,, gurile Dunării
sunt destinate să devină centrul spre care vor converge , ca nişte
raze , toate canalele şi drumurile de apă ale Europei,,.
Având o flotă comercială pe Dunăre cât şi prin tratatele
cu Turcia , Austria obţine dreptul de navigaţie până la guri iar
apoi şi pe Marea Neagră. Rusia , un alt mare rival , după
anexarea Basarabiei în 1812, ajunge şi ea riverană la gurile
Dunării, iar prin tratatul de pace de la Adianopol din 1829 ,
aceasta reuşeşte să devină stăpâna lor.
Dacă până acum Turcia se îngrijise de menţinerea unei
navigaţii corespunzătoare la gurile Dunării, fiind interesată în
aprovizionarea Constantinopolului cu grâne, lemn, oi, unt şi
miere, Rusia devenită noua stăpână a gurilor Dunării va aplica
lovituri de moarte asupra Austriei prin împotmolirea tuturor
braţelor Dunării. Comerţul dunărean este paralizat iar Austria
este nevoită să caute noi soluţii. Realizarea unui canal între
8
Cernavodă şi Constanţa decade atât din lipsa mijloacelor tehnice

cât si financiare.
Eliberarea Principatelor, de sub monopolul economic al
Porţii, va avea ca rezultat creşterea exportului, cu preţ de
concurenţă, al produselor româneşti. Câmpii care nu simţiseră
plugul, acum sunt arate , pădurile exploatate ,turmele de vite
mari si oi înmulţite. Dunărea va căpăta o importanţă naţională
romanească, iar Principatele Române încep să ducă o politică ,, a
mamei Dunărea ,,. Marele savant Grigore Antipa pe drept cuvânt
afirma că … ,, cea mai mare dintre toate avuţiile naturale ale
noastre este Dunărea si aceasta chiar dacă nu am considera–o
decât sub aspectul ei de arteră mondială de navigaţie şi comerţ,,.
Industrializarea unor ţări, ca Anglia şi Franţa, va duce la
scăderea producţiei agricole. Se impunea deci căutarea de cereale
ieftine pentru proletariatul industrial al acestor ţări( cel englez în
deosebi ) cât şi pieţe de desfacere pentru produsele lor
industriale. Anglia între 1830 – 1840 va face cercetări în acest
sens, cel mai formidabil ţinut fiind cel al Dunării unde
Principatele puteau oferi grâu ieftin şi aveau o mare capacitate de
consum industrial. In aceste zone se putea ajunge pe calea apei,
lucru uşor de realizat de Anglia ca o mare putere maritimă şi de
Franţa în parte. Cum era de aşteptat Dunărea a intrat in cercul
politicii acestor alte mari puteri economice si militare.
Împotmolirea intenţionată a gurilor Dunării de către
Rusia, atât din motive politice cât şi economice( favorizându-şi
portul Odessa ) , tratatul secret între Rusia şi Turcia cu privire la
trecerea vaselor de război prin strâmtori dar în mod deosebit
ameninţarea intereselor engleze şi franceze in Marea Mediterană,
vor duce la izbucnirea războiului Crimeii dintre anii 1853- 1856,
ce va avea ca efect indepărtarea Rusiei de la gurile Dunării.
Congresul de pace de la Paris din 1856 avea să pună bazele
9
MOTOC CORNELIU
Comisiei Europene a Dunării( C.E.D.) care avea ca sarcină şi

deblocarea gurilor Dunării , inginerii săi urmând să examineze
care dintre cele trei guri – Chilia ,Sulina sau Sf. Gheorghe
trebuia aleasă pentru executarea lucrărilor definitive. Chemţi să
se pronunţe pentru alegerea unei guri - iniţial fiind aleasă gura
Chilia din motive tehnice şi politice – membrii Comisiei şi-au
impărţit opiniile între gura Sulina şi cea a Sf.Gheorghe. Foarte
indicat era braţul Sf. Gheorghe , ales indeosebi pentru poziţia sa
geografică avantajoasă faţă de Bosfor cât şi pentru acţiunea
curentului litoral al mării.
De activitatea CED-ului cu privire la rectificarea braţului
Sulina in zona Ceatal Sf.Gheorghe ( mila 45 ) , Gorgova ( mila
29) , Păpădia ( mila 36) sau Cioban Gârla ( mila 35 ) – milele
având vechea jalonare – este legată şi apariţia unor noi localităţi
înfiinţate de către autorităţile româneşti prin ordinele emise de
prefecţii judeţului Tulcea când Dobrogea, acest vechi ţinut
românesc dintre Dunăre si Mare , a revenit României în urma
Războiului de Independenţă după aproape 465 ani de stăpânire
otomană .
Dacă satul Ilganii de Sus pare ca fiind infiinţat înainte de
1856, Gorogva şi Partizani ( denumit iniţial Principele Carol )
apar mai târziu. Satul Principele Carol avea să fie infiinţat de
către prefectul judeţului Tulcea Ioan Neniţescu ( 1854 – 1901 ),
cunoscut ca om politic, poet şi veteran al Războiului de
Independenţă, la 26 iulie 1899. Din 1948 comuniştii l-au
redenumit în Partizani .
Pe aceste meleaguri maliucane încărcate de istorie au fost
prezenţi şi membrii Casei Regale a României.A.S.R. Carol I (
care la 14.03.1881 va deveni întâiul monarh al României ), în
ziua de 5 mai 1894 a participat la inaugurarea lucrărilor de
rectificare de la Mila 18 ( a opta din cele zece tăieturi efectuate
10
pe braţul Sulina ) unde în dreptul satului Crişan ( fost Carmen

Sylva ) a fost ridicat un obelisc în cinstea M.S. Carol I. După 25
de ani , în zile de 2 – 3 mai 1904 M.S. Carol I împreună cu
Familia Regală , avea să ajungă din nou pe aceste meleaguri în
timpul vizitei de la Sulina .
La sosirea sa în oraşul Tulcea , M.S. Carol I a fost
asigurat de tulcenii prezenţi că au fost îndeplinite poruncile
cuprinse în Proclamaţia din ziua de 14 noiembrie 1878 cât şi
dorinţa Suveranului ca pe stânca desemnată personal în urmă cu
25 de ani – colnicul Hora –Tepe să fie înălţat falnicul monument
al reanexării Dobrogei care peste timp va vorbi posterităţii de
vitejia dorobanţului şi a Marelui Căpitan , gloriusul nostru rege.
La poalele colnicului se înălţa un arc de triumf în stil eveţian ,
având inscripţia ,, TЮХМОКă rОМЮnosМ toКrОă ьnţОХОptЮХЮТă
st pсnТtor ,, . De la Tulcea în drum spre Sulina yachtul regal ,,
Orientul ,, a ajuns şi la oficiul telegrafic de la Ceatal ( satul
Principele Carol ). Suveranii au fost întâmpinaţi de Martinian
sub-prefectul plasei Tulcea , în fruntea autorităţilor din
împrejurimi , a locuitorilor şi elevilor . Atât oficiul CED , cât şi
celelalte locuinţe erau frumos decorate şi pe toata întinderea
satului erau ghilande de verdeaţă înşiruite pe stâlpi , în vârful
cărora fâlfia majestos mândrul tricolor. La fel de frumos a fost
întâmpinat yachtul si de către locuitorii satelor Gorgova ,
Carmen Sylva , Floriile si Ceamurlia .
În lucrarea de faţă , autorii prin străduinţa lor şi o
neobosită muncă de cercetare au dus la îndeplinire o dorinţă mai
veche şi anume aceea de a aduna la un loc puţinele mărturii tip
document despre satul in care s-au născut şi au crescut. Acolo
unde lipsesc documentele , autorii s-au folosit de tradiţia orală,
de amintirile celor mai în vârstă dintre locuitorii până nu demult
timp prezenţi în viaţa comunităţii.
11
MOTOC CORNELIU
Lucrarea concepută ca o monografie, a celor două

localităţi riverane braţului Sulina , prin folosirea unei bibliografii
extinse , oferă cititorului date de ordin istoric legate de Dobrogea
şi în mod deosebit de activitatea Comisiei Europene a Dunării
care prin lucrările sale de rectificare a braţului Sulina cât şi
activitatea unor prefecţi ai judeţului Tulcea au contribuit la
înfiinţare de noi aşezări dobrogene inculusiv în Delta Dunării.
Bogat ilustrată şi presărată cu numeroase statistici ale
vremii , cititorul are posibilitatea să facă o comparaţie cu privire
la eforturile administraţiei locale în timp. D-l Manole Gheorghe
in calitatea sa de primar al acestor aşezări maliucane a reusit să
adune şi să lase , ca o moştenire culturală , toate realizările de pe
plan social ,economic, politic şi cultural.
Felicit pe cei doi autori pentru efortul depus ca adevărul
despre satul lor natal să fie prezent şi pentru generaţiile viitoare.
Dacă azi o călătorie cu ,,vaporul,, ( nava clasică de
pasageri ) durează aproximativ partu ore până la Sulina , turistul
care vizitează Delta are acum posibilitatea să-şi îmbogăţească
cunoştinţele cu multe date despre cei 116 ani de istorie a acestor
locuri.
PROFESOR ,
GRUIA ION
12
ARGUMENT
Tiparirea acestei monografii a fost facuta din dorinta de a

pastra vie in memoria locuitorilor, istoria acestor localitati, care
cu toate ca nu au vechimea altor asezari, au avut o foarte
interesanta evolutie. Motivatia scrierii acestei carti este data de
mai multe aspecte care tin de natura istorica, geografica si
personala.
Nu putem trece cu vederea viziunea unor mari patrioti
care a promovat elementul romanesc in acest mic colt de rai.
Nicolae Iorga spunea ca ―un popor care nu isi cunoaste istoria,
este ca un copil care nu isi cunoaste parintii‖. De aceea, avem
obligatia de a cunoaste trecutul si greutatile stramosilor, pentru a
duce mai departe numele comunitatii noastre. Cat priveste
aspectul geografic, oare cate localitati se pot mandri ca se afla in
apropierea confluentei celor trei brate ale Dunarii: Tulcea, Sulina
si Sfantul Gheorghe? Oare cate au binecuvantarea de a se afla
intr-un loc unic in Europa prin frumusetea naturala a acestor
meleaguri? Si nu in ultimul rand, un alt factor motivational a fost
descendenta noastra directa din neamul primilor locuitori care au
pus bazele infiintarii acestui sat, dupa cum arata si arborele
genealogic de la sfarsitul cartii.
Aceste argumente ne-au facut sa avem datoria morala de
a nu lasa sa se piarda istoria satelor noastre in negura timpului,
pentru ca generatiile viitoare sa nu uite cine au fost inaintasii lor.
Cartea cuprinde toate aspectele istorice, geografice si
sociale de inainte si dupa infiintarea satului. Chiar daca satele au
fost infiintate destul de tarziu, este important sa se cunoasca si
cum a aparut acest teritoriu, cui a apartinut de-a lungul vremii si
ce populatii l-au calcat de-a lungul veacurilor.
13
MOTOC CORNELIU
Aparitia satelor s-a produs prin imbinarea concomitenta a

doua evenimente de natura economica si politica. Primul a fost
regularizarea Dunarii, de catre inginerul Charles Hartley pentru
dezvoltarea comertului, iar cel de-al doilea, dorinta prefectului
Ioan Nenitescu de a româniza Delta. Unul fara celalalt nu ar fi
creat premisele infiintarii satului nostru, de catre acesti doi mari
oameni, pe care pe buna dreptate ii putem numi parinti
intemeietori ai satului.
Strangerea de informatii pentru realizarea acestei
monografii a fost foarte dificila, din cauza distrugerii multor
documente care aveau legatura cu satele noastre in timpul
razboaielor si a inundatiilor. Practic satul nu are o arhiva locala,
iar in Arhiva Nationala se gasesc un numar insignifiant de
documente, lucru ce a facut foarte anevoioasa lucrarea de
cercetare. Lipsa acestor documente a fost compensata in parte de
amabilitatea unor oameni, care au avut bunavointa de a ajuta la
realizarea acestei carti cu documente, fotografii si informatii
deosebit de valoroase. Multumim pe aceasta cale celor care,
complet dezinteresati ne-au oferit date, care altfel s-ar fi pierdut
in negura timpului, pentru a le putea transmite prin scris si
generatiilor viitoare.
Prin realizarea acestei carti, am vrut sa trezim
recunostinta pentru faptele inaintasilor si ne dorim sa fie un
exemplu pentru generatiile viitoare. Cunoscandu-ne istoria si
privind inapoi putem spune ca suntem mandri ca ne-am nascut in
acest loc binecuvantat de Dumnezeu.
14
CAPITOLUL I - CADRUL NATURAL.

COORDONATE GEOGRAFICE
1.1. GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII
Se stie ca Delta Dunarii este cel mai nou pamant

romanesc, dar nu este cunoscut de catre toata lumea ca formarea
deltei a inceput acum cateva milioane de ani, de-a lungul mai
multor perioade orogenetice.1
Geneza deltei a fost o preocupare asidua a multor oameni
de stiinta precum Gh. Murgoci, Gr. Antipa, C. Bratescu, Gh.
Petrescu, N. Panin si altii, care au studiat aceasta problema si de
la care am primit informatii pretioase privind evolutia pana la
forma ei actuala. Cercetatorii au stabilit ca pamantul Dobrogei
de astazi, ca si intregul teritoriu al Romaniei, era un imens fund
de mare. In Paleozoic2 fundul marii incepe sa se ridice si sa apara
primele creste ale muntilor Hercinici3. Acestia faceau parte dintr-
un intreg lant muntos impreuna cu Muntii Caucaz si cei din
Peninsula Crimeea. Aceste creste, care la inceput erau insule in
imensa mare, se pare ca au fost: Macinul, Vacareniul si Cerna.
Ulterior au aparut si alte insule care au creat un arhipelag si din
care s-a inaltat uscatul deasupra marii. Poalele acestor munti erau
1
Orogeneza reprezinta un complex de procese tectonice cu durata indelungata
(de ordinul sutelor de milioane de ani), produse in zonele mobile ale scoartei
terestre si care au ca rezultat nasterea reliefului.
2
Paleozoicul este o perioada de timp geologic, care incepe cu 542 milioane de
ani in urma si se termina acum 251 milioane de ani.
3
Muntii Hercinici au aparut acum 370-270 milioane de ani si atingeau
inaltimi de peste 3000 m.
15
MOTOC CORNELIU
scaldate de restul vechii Mari Sarmatice4 langa care, ulterior, sub

actiunea agentilor interni si externi, s-a format Delta Dunarii.
Formarea Deltei Dunarii s-a produs in doua mari etape.
Prima etapa, numita si predeltaica, a fost foarte lunga si este
caracterizata prin fenomene climatice extreme de glaciatiune5 si
interglaciatiune. Tot atunci se petrec si fenomene de imersiune si
emersiune a teritoriului. In urma unei astfel de imersiuni
petrecuta in miocenul superior 6 , peninsula dobrogeana s-a
despartit de Crimeea, restul prabusindu-se in mare. Resturile
acestei peninsule se mai regasesc si astazi: Insula Serpilor in
Marea Neagra si Insula Popina in lacul Razelm.
Nu putem vorbi depre originea Deltei Dunarii daca nu
vorbim despre originea fluviului care a format-o. ―Dunarea a
aparut la inceputul erei tertiare cand s-a produs o falie‖7. Aceasta
falie s-a produs pe mai multe sectoare, iar dupa unele ipoteze
emise de geologi, ea ar fi fost mai la nord decat actualul ei curs.
‖Dunarea izbindu-se de soclul continental al Dobrogei, isi
schimba directia aproape brusc de la Est la Nord pana la Galati;
iar de aici face un cot pronuntat si apoi ia directia Est varsandu-
se in mare.‖8
Mai multi cercetatori straini dar si romani, ca Peters,
Credner, Draghiceanu au emis diferite ipoteze ale formarii
Dunarii si ale diferitelor cursuri ale ei bazandu-se pe cercetari
4
Aceasta uriasa mare cuprindea actualele mari: Neagra, Caspica si
Aral precum si campiile dintre ele.
5
Glaciatiunile au fost in numar de patru: Gunz, Mindel, Riss si Wurm
6
Miocenul este o perioada care incepe acum 23 milioane de ani si se incheie
acum 5 milioane de ani.
7
Romulus Seiseanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula serpilor, Editura
tipografia ziarului Universul, Bucuresti, 1928, p.37
8
Ibidem, p.38
16
geologice complexe. In urma unei noi ere glaciare in care nivelul

marii a scazut cu 30 de metri, a unei imersiuni si a formarii
Dunarii, s-a creat pe locul actualei delte o campie in care s-au
gasit soluri din loess si in care au trait numeroase animale
preistorice. Marele geolog Gheorghe Murgoci, nascut in Macin,
a descoperit in 1912 sub depozitele loessoide din grindul
Caraorman, la adancimea de 3-6 m, resturi de oase de mamut
(Elephas primigenius) .
MAMUTI LANOSI
A doua etapa a formarii deltei, incepe dupa o incalzire a

pamantului, a topirii calotei glaciare si a cresterii nivelului marii,
prin patrunderea Marii Mediterane in Marea Neagra. In urma
17
MOTOC CORNELIU
acestor fenomene campia formata este inundata, ea

transformandu-se intr-un golf, marginit de grindurile Letea si
Caraorman.
18
Datorita faptului ca in Marea Neagra nu exista curenti

verticali si flux-reflux, dar si a vanturilor si curentilor marini care
vin din nord, au inceput sa se sedimenteze particulele in
suspensie si sa se creeze un cordon care a legat cele doua
grinduri, transformand actuala delta intr-o laguna. Acest lucru a
fost accentuat si de celelalte rauri ca Nistru, Bug si Nipru care se
varsau in mare aducand cantitati insemnate de aluviuni.
19
MOTOC CORNELIU
Totodata Dunarea continuandu-si drumul si aducand

foarte multe sedimente, sparge acest cordon in zona Dunavat si
astfel se formeaza primul brat al Dunarii: Sfantul Gheorghe, cam
prin acelasi loc in care curge si astazi, in jurul anilor 8900-7200
i.e.n. Forma lui actuala a inceput sa se definitiveze abia in
secolul VIII e.n.
20
Ulterior, bratul Sfantul Gheorghe blocandu-se, dar si

tendintei de migrare a fluviului spre nord, se creeaza un alt brat
in preajma anilor 7200-7000 i.e.n. in apropierea satului Partizani,
cunoscut astazi sub numele de bratul Sulina. Despre acest brat
stim ca si-a reglat cursul in jurul anului 1000, de la imparatul
bizantin Constantin Porfirogenetul din lucrarea sa politico-
geografica ―De administrando imperio‖cand se mentioneaza
localitatea Selina (Sulina) in anul 950 e.n.
21
MOTOC CORNELIU
Cel mai nou brat al Dunarii, Chilia, are si cel mai mare
debit, si-a inceput formarea acum patru milenii prin blocarea
celorlalte brate. Cercetarile au demonstrat ca bratul Chilia a
stagnat ca lungime timp de 1500 de ani, dezvoltandu-se abia in
ultimile cinci secole.
HARTA FORMARII DELTEI DUNARII
22
De la luptele date de Stefan cel Mare pentru Cetatea

Chilia si pana acum, bratul a inaintat in mare cam 40 de km,
adica aproximativ 80m/an. In prezent acest brat este cel mai
activ, avand o gura de varsare ce coboara la sud, spre Sulina,
formand un nou lac (melea) cunoscuta sub denumirea de Baia
Musura.
Unii cercetatori, dintre care si St. Airinei au alte ipoteze
ale formarii Deltei Dunarii. Ei sustin ca ‖regiunea deltei se află
pe o placă tectonică neuniformă, cu aşa numitele horsturi şi
grabene(falii), situaţie ce a contribuit la formarea marilor
compartimente ale Deltei. Adică ridicarea şi coborîrea acestor
falii conduc la schimbarea debitelor braţelor, la înaintarea sau
retragerea apelor mării‖9.
In prezent exista douasprezece teorii ale formarii Deltei
Dunarii. „Dintre acestea amintim Grigore Antipa (1910) care
traseaza fazele evolutiei Deltei; Bratescu care propune o noua
viziune privind mecanismele de constructie care au actionat in
spatiul deltaic, Murgoci (1912) care introduce in calcul un nou
nivel al Marii Negre scazut, fapt ce presupune o retragere spre
est a marii; Valasan (1935) vine cu o idee originala ca Delta este
un tombolo dublun si considera ca formarea campurilor marine
si a insulei Sacalin sunt independente de aportul fluvial;
Ciocardel (1937) aduce in discutie influenta curentilor marini
asupra frontului deltaic, Petrescu sustine ca gurile de varsare ale
bratelor Dunarii numite si -centre de actiune- duc la construirea
cordoanelor fluvio-maritime si reprezinta puncte de convergenta
si insertie a acestora, ce se dezvolta intotdeauna catre sud;
Vintila Mihailescu (1958) spune ca vaile si interfluviile
9
Eugen Panighiant, Ghid Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti,
1982, p.7
23
MOTOC CORNELIU
Buceagului sunt actualele directii ale bratelor Dunarii iar

grindurile sunt corespunzatoare liniilor interfluviilor.‖10
Cea mai rapida inaintare a uscatului in mare se petrece la
gurile bratelor. Acum, ca si in trecut, fiecare brat a avut mai
multe locuri de varsare, creand mini-delte. „Uscatul inaintand
mai repede la gurile fluviului, nu a putut tine pasul si intre guri;
unde au ramas spatii nu indeajuns de sedimentate. Cu timpul
acestea au fost izolate de mare si preschimbate in lacuri dulci‖11.
Asa se explica faptul ca foarte multe ghioluri au si adancimea de
doi metri sub nivelul marii.
Inaltimea Deltei raportata la nivelul marii, este de sase
metri la Ceatal Izmail si coboara de la Vest la Est cu 0,08 m/km.
‖Studiile inginerilor Comisiunei Europene Dunarene si
actele conferintei de la Paris (1856) au stabilit ca Isaccea este
crestetul Deltei; punctul de bifurcatie al bratelor fluviului se scrie
ca se afla la Ceatal-Izmail asezat la 23 de kilometri mai la vale
de Isaccea‖12. Delta Dunarii se imparte in doua sectoare: Delta
fluviala la Vest si Delta maritima la Est.
In anul 1991, Delta Dunarii a fost desemnata sit Ramsar13
si sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata
sa, iar in anul 1992 Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie
a Biosferei. Este singura delta din lume recunoscuta ca
10
Ionut Ovejanu, Teza de doctorat-Morfologia si morfogeneza gurii de
varsare Sfantul Gheorghe, Bucuresti, 2011, p.6
11
Constantin Bratescu, Delta Dunarei-Geneza si evolutia sa morfologica si
cronologica, Imprimeria fundatiei culturale Principele Carol, Bucuresti, 1923,
p.18
12
M.D.Ionescu, Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice
Socecu, Bucuresti, 1904, p.239
13
Tratatul semnat in orasul iranian omonim in 1971 este singurul din lume
care vizeaza un ecosistem particular
24
rezervatie si singura care include asezari umane. Suprafata ei,

impreuna cu complexul lagunar Razim-Sinoe este de 5050 km,
din care 732 km se afla pe teritoriul Ucrainei. Delta propriu-zisa
are o suprafata de 2540 km, suprafata ce creste anual cu 40 m,
multumita celor 67 milioane de tone de aluviuni depuse de catre
Dunare.
ZONELE DE REZERVATIE IN DELTA DUNARII
25
MOTOC CORNELIU
La intrare, Dunarea are un debit comparabil cu cel al

Volgai, de 6470 mc/sec, iar apele sunt impartite: 60% Chilia,
18% Sulina si 22% Sfantul Gheorghe. La Sfantul Gheorghe se
poate vedea cel mai bine evolutia deltei prin crearea insulei
Sacalin. Aceasta a fost interzisa vizitarii inca din 1938 pentru a
proteja populatia variata de pasari, care aici gaseste un bun loc
pentru cuibarit si iernat.
In prezent in Rezervatia Biosferei sunt 20 de zone de
protectie integral (dupa cum se poate vedea in harta alaturata) al
caror scop este pastrarea frumusetilor naturale pentru generatiile
viitoare, care incununeaza evolutia milenara a Deltei.
1.2. PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE ALE

DELTEI DUNARII
Primele atestari documentare despre bratele de varsare

ale fluviului, le avem de la parintele istoriei Herodot (484-525
i.e.n.) care ne relateaza ca ―Istrul 14 cu cinci guri se varsa în
Pontul Euxin la Istria, colonie a Miletului‖. Apollonios din
Rhodos (295-230 i.e.n), ne spune că la vărsarea Dunării se
găseşte o mare insulă, de formă triunghiulară, cu baza înspre
mare şi cu vârful spre interior, în dreptul căreia braţele Istrului se
desfac spre a o cuprinde. El si Skimnos din Kios (250-180 i.e.n)
ne ofera informatii despre aceasta insula pe care o numesc Peuke
(frumoasa).
14
Denumirea greceasca data in antichitate Dunarii.
26
HARTA CU CEL DE-AL IV-LEA BRAT AL DUNARII
Acest lucru este confirmat si de Strabon (64 i.e.n.-25 d.h.)

care ne relateaza ca Dunarea s-ar varsa prin sapte guri. Aceasta
insula, despre care ne vorbesc mai multi autori antici, se pare ca
ar fi fost formata de un brat disparut al Dunarii si bratul Sfantul
Gheorghe. Bratul disparut ar fi pornit de langa Isaccea si s-ar fi
varsat in Lacul Babadag si de acolo in Lacul Razim. Tot
Apolonius ne da mai multe detalii despre aceasta insula, care ne
ajuta sa o incadram in peisajul Deltei. El ne spune ca are o forma
triunghiulara si o marime comparabila cu cea a Rhodosului.
27
MOTOC CORNELIU
HARTA CU INSULA PEUCE
Primele denumiri date bratelor, le cunoastem de la Caius

Plinius Secundus 15 , care le denumeste astfel: Peuce (gura
frumoasa), Naracustoma (gura falsa), Calonstroma (vadul
tantarilor), Pseudostomon, Boreion Stoma 16 (Gura Nordica) si
Psilon stoma (gura pustie).
Ptolemeu, cel mai mare geograf al antichităţii (90-168
e.n.) in lucrarea sa Indreptar geografic ne face o descriere
completa a gurilor Dunarii si deseneaza o harta a Deltei, prima
de acest fel din istorie. Numerosi scriitori antici ca Eratostene,
Polibyune, Flavius Arranus, Claudius Aelianus ne dau informatii
despre gurile si bratele Dunarii. Multi dintre ei confunda aceste
notiuni si din aceasta cauza avem informatii ca existau patru,
cinci sau sase brate.
In Evul Mediu, avem mai multe documente cartografice
care cuprind delta si litoralul Marii Negre desenate in general de
15
Geograf roman care avea sa moara studiind eruptia Vezuviului. El isi
publica studiile Istoria Naturala formata din 36 de carti.
16
Acest brat este identificat cu bratul Sulina
28
scriitori occidentali. Si acestea ca si cele din antichitate nu sunt

exacte si au o multime de greseli.
Majoritatea acestor harti nu au fost facute dupa cercetari

temeinice pe teren, ci mai mult din relatari si scrieri de calatorie.
Cei care au mai cartografiat zona Deltei Dunarii au fost:
Pietro Vesconte (1320), Abraham Cresques(1375), Martin
Waldseemüller(1507), Iacobo Gastaldo, Sebastian
Munster(1488-1522), Philipp Cluverius(1580-1623), Nicolas
Sanson(1627-1667), Giacomo Cantelli(1689), Dimitrie
17
Cantemir(1672-1723) si altii.
17
Dimitrie Cantemir, a domnit in Moldova intre 1710-1711, iar harta sa fost
tiparita la Amsterdam in 1737.
29
MOTOC CORNELIU
In perioada moderna, prima harta stiintifica destul de bine

realizata a fost facuta de catre rusi in 1834 si se intituleaza Kape
Kaliakra to Odessa.
―La 18 octombrie 1857 inginerul Charles Hartley prezinta
Comisiunii Europene a Dunarii fundamentalul sau raport-care a
ramas pana astazi clasic-asupra amelioratiunii navigabilitatii
Dunarii de Jos, in care da o descriere foarta exacta asupra
regimului general al apelor si prezinta patru harti ale gurilor
Dunarii ridicate de el‖18.
In 1845, capitanul Spratt realizeaza o harta sub egida
C.E.D. care impresioneaza prin rigurozitatea ridicarii
18
Grigore Antipa, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta
Dunarii, Librariile Socec, Bucuresti, 1914, p.67
30
topografice. Aceasta a fost foarte mult folosita de geografi,

marcand un punct de cotitura in analiza evolutiei taramului
deltaic, fiind socotita o harta fundament a tuturor comparatiilor
viitoare.
HARTA LUI GIACOMO CANTELLI
31
MOTOC CORNELIU
HARTA LUI DIMITRIE CANTEMIR
HARTA CAPITANULUI T. SPRATT

32
1.3. SOLUL
Formarea solului pe care sunt asezate satele Partizani si

Ilganii de Sus a fost influentata de evolutia Dunarii. De-a lungul
bratelor pana in apropierea marii, fluviul a dezvoltat forme de
relief specific, cunoscute si sub numele de grinduri fluviale.
Acestea au rezultat din acumularea aluviunilor pe ambele
maluri, ale caror creste se inalta la 1,5-2 m pe o lungime de zeci
de km. Ele au tendinta de inaltare si extindere in lateral, apoi prin
juxtapunere devin mai inalte, isi pierd specificul geomorfologic
si devin campuri fluviale. Cea mai mare inaltime a grindurilor
fluviale se gaseste la Ceataluri, deoarece aici se revarsau prima
oara apele. Astfel, pe partea stanga a canalului Sulina (zona
Ilganii de Sus) inaltimea este de aproximativ 3 m, iar in partea
dreapta a canalului (zona Partizani) altitudinea este de 2 m.
Informatii despre grinduri gasim in lucrarile Comisiei
Europene a Dunarii care ne ofera detalii despre numele lor si
amplasamentul pe bratul Dunarii. Astfel, in timpul lucrarilor de
regularizare a Dunarii (1868-1902) se vorbeste despre grindul
Argagnis (milele 34-28) si grindul Agentiei (milele 33-37),
ambele amplasate pe malul stang al Dunarii. Pe malul drept
gasim de asemenea grinduri formate intre ghiolurile existente
inainte de amenajarea piscicola, care erau de mici dimensiuni.
Numele lor a fost pastrat prin viu grai de catre batrani, de la care
stim ca se numeau: grindul roghilor, grindul porcului si grindul
lui Mos Ion. In zona satelor noastre exista doua tipuri de soluri
preponderente: aluviosolurile(zona uscata) si gleisolurile(zona
umeda). Aluviosolurile le intalnim in zona locuibila si arabila a
ambelor sate, inclusiv in zona inundabila din nordul satului
Ilgani. Aceste soluri au o textura variata nisipo-lutoasa-
33
MOTOC CORNELIU
lutuargiloasa, carbonatice(5-8%CaCO ) si sarace in materie

organica(<2%). ‖Solurile aluviale sunt slab salinizate si contin
cel mult 5% humus si acumulari de carbonat in straturile
superioare‖.19 Cea de a doua categorie de soluri intalnita in zona
satelor sunt gleisolurile. Acestea le gasim in satul Partizani, in
zona amenajarii piscicole unde au fost desecate mai multe
ghioluri. In partea de N a satului Ilgani pe teritoriul lacurilor
Tataru, Nisipos, Alb, precum si a garlelor si canalelor se afla
acelasi sol cu continut ridicat de materie organica (8-10%) si care
sunt slab carbonatice. In zona lacurilor, solurile fiind permanent
in imersie sunt de regula turboase si au un grad redus de
maturare fizica. ‖In aceste zone formatiunea fluvial neagra este
bogata in resturi organice sau constituita din maluri celulozice, in
formare in mlastinile temporar sau permanent inundate‖ 20 . De
regula, aici unde nu sunt permanent in imersie terenurile au apa
freatica apropiata de suprafata, fiind foarte bune pentru
dezvoltarea stufului, mai ales datorita continutului bogat in
fosfati si potasiu. Sub aceste straturi gasim la aproximativ 7 m
adancime un nou tip de sol - loessul. Acesta are grosimi de 30-40
m si s-a depus in era cuaternara.21 O parte din acest tip de sol a
fost excavat de dragi si depus pe maluri, in timpul lucrarilor de
regularizare a Dunarii.
De mentionat este faptul ca, in timpul acestor lucrari de
excavare, s-au gasit numeroase dovezi ale existentei unor
animale preistorice in aceste locuri. Astfel, in timpul sapaturilor
19
I.Rudescu, C.Niculescu, I.P.Chivu, Monografia stufului, Editura
Academiei, Bucuresti, 1965, p.36
20
Ibidem, p.38
21
Era Cuaternara este ultima perioada din istoria geologica a Pamantului,
caracterizata prin oscilatii climatice si prin aparitia si dezvoltarea omului.
34
din dreptul marelui M au fost gasite la 6 metri adancime, de catre

Gheorghe Murgoci diferite fosile de mamifere: ‖masele si colti
de mamut(Elephas primigenius), o masea de rinocer lanos
(Rinoceros antiquitatis)‖22 si alte oase de animale preistorice.
RHINOCEROS ANTIQUITAS BLUMB (rinocerul lanos)
Putem trage concluzia ca, acum cateva mii de ani pe

actualul teritoriu al satelor noastre, cand nu existau bratele
Dunarii, iar clima era total diferita, aici vietuiau animale uriase,
astazi disparute si ale caror fosile se afla adanc ingropate in
stratul de loess, pe care Dunarea l-a acoperit cu aluviuni.
Inainte de a fi regularizat, bratul Sulina prezenta cele mai
mari cotituri. In timpul lucrarilor de regularizare de la Ceatalul
Sfantul Gheorghe, au fost descoperite de inginerul C.E.D.,
22
Grigore Antipa, Regiunea inundabila a Dunarii, Editura de arte grafice
Carol Gobl, Bucuresti, 1910, p.106
35
MOTOC CORNELIU
Charles Kuhl, sub stratul de loess, straturi de argila foarte dura

care se pare ca au fost la originea acestor sinuositati.
Forajele geotehnice facute in anul 1959 la 20 m
adancime, in zona Papadia au aratat tipurile de sol existente in
aceasta zona.
SOL +1.55 m -0.3 m
MAL NISIPOS-ARGILOS -0.3 m-1.4 m
PRAF ARGILOS-MALOS -1.4 m-2.8 m
TURBA -2.8 m-3. 8m
TURBA -6.1 m-6.4 m
ARGILA MALOASA -11.7 m-20 m
Cat priveste subsolul zonei noastre, in anul 1965 s-au

facut mai multe prospectii in satul Partizani, descoperindu-se
mici zacaminte de gaze naturale (in special metan), dar fara
valoare economica pentru a fi exploatate. Forajele efectuate au
demonstrat ca, atunci cand nu exista inca delta si acest teritoriu
era o vasta campie, prin inundarea ei de catre mare, s-au depus
straturi fine de nămol şi argilă în care au rămas captive resturile
organice provenite de la plantele şi animalele prezente în acea
perioadă. Aceste straturi s-au transformat în timp în roci
sedimentare(şisturi), iar resturile organice în gaz metan(gaze de
şist). Astfel de prospectii s-au facut din doua locuri: la Ceatal
Sfantul Gheorghe si in spatele magazinului central din satul
36
Partizani. Dupa terminarea lucrarilor, acestor foraje li s-a dat foc

de catre sateni si au ars necontenit timp de cativa ani, pana s-au
stins. Alte studii recent efectuate in solul satului Partizani au
demonstrat ca terenul este un pamant slab coeziv, cu plasticitate
redusa la suprafata, cu o stratificatie relativ uniforma. Studiul
evidentiaza faptul ca solul are un caracter aluvionar, fiind un
teren dificil de fundare. Conform fiselor stratigrafice, structura
solului prezinta urmatoarele particularitati:
- la suprafata, un orizont nisipos care se dezvolta pana la cca.
4,50 m adancime, reprezentat de nisipuri argiloase, nisipuri
prafoase, nisipuri fine, afanate, umede la saturatie, de
compresibilitate mare
- in adancime, strat de mal aluvionar, plastic, moale. Intre cele
doua straturi se remarca ca factor defavorizant o intercalatie de
turba neagra, foarte compresibila, cu grosimi variabile intre 0,50-
1,30 m.
1.4. CLIMA
Clima Deltei Dunarii este continentala, arida de tip

danubian, caracterizata prin amplitudine termica mare, vanturi
puternice si precipitatii putine. Acest climat este dat de pozitia
geografica(45º latitudine nordica), de altitudinea redusa(0-12m),
de suprafetele intinse de apa, de vegetatie si de deschiderea la
Marea Neagra. Acest climat, se caracterizează prin nebulozitatea
cea mai redusă din tara; zile multe cu cer senin, durata mare de
strălucire a soarelui şi în consecinţă, cea mai mare cantitate de
energie solară. Factorii genetici ai climei sunt dati de: radiatia
solara, circulatia generala a atmosferei si suprafata subiacenta
activa.
37
MOTOC CORNELIU
Radiatia solara este principalul factor genetic al climei,

iar in zona satelor Partizani si Ilganii de Sus este de cca. 130
kcal/cm². Circulatia generala a atmosferei este data de:
-ciclonii mediteraneeni (sau pontici), care provoaca schimbari

bruste de vreme, precipitatii bogate si cu intensitate mare.
-anticiclonul azoric, ce actioneaza aproape tot anul, de care

depinde maximul pluviometric anual din iunie, cu valori reduse
(35 – 55 mm) din cauza continentalizarii maselor de aer.
-anticiclonul est-european, ce actioneaza cu precadere iarna,

generand raciri si ingheturi puternice, cu temperaturi minime ce
pot cobori sub –25ºC.
- anticiclonul scandinav, provoaca ingheturi, brume si ninsori
timpurii toamna si tarzii primavara.
Cel de-al treilea factor genetic al climei, este suprafata
subiacenta-activa care determina simultaneitatea proceselor
climate-genetice ce tin de circulatia generala a atmosferei.
Deoarece in zona satelor nu exista o statie meteorologica
pentru statistica climei, vom lua ca reper statia meteorologica din
satul Gorgova in a carei raza de masurare ne situam. Fiind la
distanta mica si avand acelasi relief, putem spune ca media
temperaturilor, precipitatiilor si vanturilor sunt aproximativ egale
cu cele din satele noastre. Asadar, tabelele care prezinta
temperaturile si cantitatile de precipitatii sunt date de statia
meteorologica Gorgova, pe care le aplicam si satelor Partizani si
Ilganii de Sus.
38
1.4.1. TEMPERATURILE
Inainte de a vorbi despre temperaturile din zona noastra,

trebuie sa cunoastem temperaturile medii ale Deltei. Astfel, in
toata delta temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de
11°C, iar amplitudinea medie anuala este de 22°C. Media iernii
se reduce de la Tulcea(0-3°C), spre mare( 0-5°C) iarna fiind mai
blanda in Delta decat in Baragan, iar vara este mai fierbinte in
Baragan(24°C) decat in Delta(22°C). In tabelele alaturate sunt
prezentate temperaturile minime, maxime si medii pe fiecare
luna in parte in zona Partizani-Ilgani de Sus:
TEMPERATURI MEDII
I F M A M I I A S O N D ANUALA
- - 9.2 10.2 16.5 20.3 22.6 22 17.7 11 5.7 1.8 10.6
0.9 0.8
TEMPERATURI MAXIME
I F M A M I I A S O N D MAX
14.9 19 29.2 29.2 35.4 32.6 38.2 36.5 32.5 28.5 25 17.3 Iulie
1951
TEMPERATURI MINIME
I F M A M I I A S O N D MIN
- - - -1.2 -3.2 8 12.2 7 2.5 5 - - Febr.
21.6 22.8 11.2 11.4 16.4 1954
AMPLITUDINEA TERMICA ABSOLUTA
I F M A M I I A S O N D ABSOL.
36. 41. 40.4 30.4 38.6 24.6 26 29.5 30 33.5 36.4 33.7 61
5 8
Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie

anuală de strălucire a soarelui, care este de cca. 2.300-2.500 ore,
39
MOTOC CORNELIU
iar radiaţia solară globală însumează anual 125-135kcal/cm²,

fiind printre cele mai mari din ţară. De precizat este ca, la
suprafata apei sunt temperaturi mai mici datorita pierderii de
caldura cauzata de evaporare, iar la inaltime temperatura scade
datorita circulatiei maselor de aer.
HARTA TEMPERATURILOR IN DELTA DUNARII
40
In zonele cu ape mai mici, din balta, temperatura este

mai ridicata in perioada de vara decat in zona uscatului; vegetatia
din aceste zone determinand o ridicare a umiditatii aerului.
Cat priveste perioada de iarna, statistica ne arata ca
Dunarea a inghetat in ultima suta de ani de aproximativ 70 de ori
in medie, circa 38 de zile pe an. Acest lucru se produce in trei
etape: formarea si curgerea sloiurilor, prinderea crustei si
ingrosarea(embaclu), dezghetul si pornirea(debaclu). Durata
medie a intervalului fara inghet este de aprox 215 zile/an, iar
durata maxima posibila a intervalului cu inghet este de
aproximativ 202 zile/an.
1.4.2.VANTURILE
Vanturile difera ca frecventa si intensitate de la luna la

luna. Dominante sunt cele nordice fiind mai frecvente iarna, iar
cele sudice sufla cu o frecventa sporita numai vara. Anotimpul
cu vanturile cele mai mari este primavara, iar cel mai linistit este
vara, in special luna august. Viteza medie anuala este de 3,6 m/s,
iar calmul atmosferic de 10,5%.
FRECVENTA ANUALA A VANTULUI (%)
N NE E SE S SV V NV CALM
14.3 8.2 6.2 9.9 16 4.2 8.1 5 18.1
INTENSITATEA MEDIE A VANTULUI (m/s)
N NE E SE S SV V NV
4.2 3.1 2.1 2.5 2.8 2 2 3.9
41
MOTOC CORNELIU
HARTA VANTURILOR IN DELTA DUNARII

Vantul sufla aproximativ 300 zile pe an, cel mai puternic
fiind crivatul, care sufla din Rusia din NE. Este un vant rece si
sec cu viteze uneori de 30-35m/s. Austrul, este un vant mai rar si
sufla din vest, aducand ploaia mai ales, primavara si
toamna.Vara, sufla si un vant din sud, secetos, numit si vantul
42
verii. Ca procentaj putem spune ca vanturile bat la noi astfel:

40% N si E; 25 % S si 22% V. Un lucru de remarcat este faptul
ca, zonele acoperite cu stuf prezinta unele particularitati
climatice. Astfel, aici se constata o reducere a vitezei vantului si,
la aproximativ 50 de metri departare domneste calmul
atmosferic, chiar in timpul unor vanturi mai puternice.
1.4.3. PRECIPITATIILE
Precipitatiile, in zona satelor noastre sunt la fel de sarace

ca in intreaga delta. Perioadele de seceta sunt lungi, precipitatiile
fiind sub 400 mm anual. La fel este si iarna, precipitatiile sub
forma de zapada fiind sub 15% din totalul precipitatiilor.
PRECIPITATII MEDII LUNARE (mm²)
I F M A M I I A S O N D AN
21. 29. 19. 2 25. 50. 36. 3 12. 27 30. 18. 327.
2 7 5 1 2 6 7 3 8 5 3 6
De-a lungul anilor au existat variatii neperiodice ale

precipitatiilor, extremele fiind in anul 1935 cand, s-a inregistrat
cea mai mare cantitate de precipitatii si in anul 1920 cand a fost
cel mai secetos an. Regimul precipitatiilor se caracterizeaza
printr-o mare variabilitate in timp. Acest lucru se datoreaza
fluctuatiilor circulatiei atmosferice. Aici, grosimea stratului de
zapada nu este mai mare de 70 cm, iar numarul mediu al zilelor
cu ninsoare este de 15.
Brumele incep din luna octombrie si se termina in aprilie,
iar ceturile sunt legate de anotimpul rece. Una din cauzele lipsei
precipitatiilor din aceasta zona sunt si procesele de evaporatie si
43
MOTOC CORNELIU
evapotranspiratie care, implica consum de energie calorica si

care formeaza curenti descendent ziua, fapt ce determina
destramarea norilor. Numarul mediu al zilelor de ploaie este de
aproximativ 60/an.
Umiditatea aerului este de aproximativ 80%, din cauza

evaporatiei de pe marile suprafete acvatice. Vegetatia din balti
determina o ridicare a umiditatii aerului cu un procent de 20%
mai mare decat in zona uscatului.
UMIDITATAEA RELATIVA MEDIE LUNARA (%)
I F M A M I I A S O N D AN
88 85 80 68 64 65 65 64 73 81 86 90 76
Nebulozitatea sau gradul de acoperire cu nori al cerului

este de 66 de zile, iar maximul este atins in luna decembrie.
‖Iarna numarul zilelor cu cer acoperit (peste 7,6) depaseste pe cel
al zilelor senine (sub 3,3), iar vara situatia este inversa.‖ 23 .
Durata medie de stralucire a soarelui este inversa
nebulozitatii si este de 2260 ore de insolatie, iar maximul este in
luna august. Insolatia este vara de 1,5 cal/cm²/min., iar iarna 0.5-
0.7 cal/cm²/min.
―Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată
paletă de riscuri climatice. Fenomenul se explică prin faptul că
aceasta reprezintă zona de interferenţă sau de transformare a
aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar. Este
domeniul susceptibil în permanenţă de invazii ale maselor de aer
23
I.Rudescu, C.Niculescu, I.P.Chivu, Monografia stufului, Editura
Academiei, Bucuresti, 1965, p.46
44
foarte reci şi uscate de origine arctică sau polară, care atrag după
sine întregul cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri masive,
viscole, îngheţuri şi brume etc.), ca şi de invazii ale maselor de
aer fierbinte tropical dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul
riscurilor climatice de vară (încălziri masive, secete prelungite,
ariditate etc.). În cazul interferenţei acestor mase de aer, pot avea
loc fenomene deosebit de spectaculoase în diferite sezoane din
an prin modul de manifestare şi consecinţe (ninsori abundente,
viscole violente etc.)‖24
1.5. RETEAUA HIDROGRAFICA
Reteaua hidrografica este compusa din fluviul Dunarea,

lacurile, canalele si garlele aflate pe teritoriul satelor noastre. In
trecut reteaua noastra hidrografica nu avea aceasi infatisare ca
astazi, ea ajungand la forma actuala dupa lucrarile antropice
executate pentru regularizarea Dunarii si a amenajarii piscicole.
Aceste doua evenimente vor fi descrise pe larg in capitole
separate. Chiar si astazi aceasta retea este in continua schimbare
datorita aluviunilor aduse de Dunare care colmateaza garlele si
lacurile din aceasta regiune a deltei.
1.5.1. DUNAREA
Infiintarea si dezvoltarea satelor o datoram Dunarii si ne

putem mandri ca suntem singurul sat care are iesire la trei brate
ale sale: Tulcea, Sulina si Sfantul Gheorghe. Fluviul Dunarea
24
Marius Lungu,Teza de doctorat-Resurse si riscuri climatice din Dobrogea,
Bucuresti, 2008, p.11
45
MOTOC CORNELIU
este al doilea ca lungime dintre fluviile Europei (dupa Volga),

fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Izvoraste
din Muntii Padurea Neagra (Germania) sub forma a doua rauri
numite Brigach si Breg, ce izvorasc de sub varful
Kandel(1241m) si se unesc in orasul Donaueschingen(altitudine:
678 m) in curtea castelului Fürstenberg. Dupa un parcurs de
2860 de km, Dunarea se varsa in apropiere de Caraorman care, in
limba turca, inseamna tot Padure Neagra.
Punctul de formare al Dunarii prin confluienta raurilor

Brigach si Breg din curtea castelului Furstenberg.
Din istorie, stim ca marile civilizatii s-au format pe

malurile fluviilor, asa si satele noastre au gasit in Dunare un
mijloc de hrana, locomotie si dezvoltare. Toata istoria satelor
46
noastre se confunda cu Dunarea, asa ca ei, trebuie sa ii acordam

o atentie deosebita.
Bratul Tulcea, incepe de la Ceatal Izmail (mila 43) si tine
pana la Ceatal Sfantul Gheorghe (mila 33.84) si are o albie unica
pe aproximativ 17 km. Ceatalului Sfantul Gheorghe, i s-a dat
forma actuala in 1880-1882, cand a fost corectata bifurcarea
pentru uniformizarea canalului Sulina. Aici, ca si la Ceatal
Izmail, a fost construit un dig(epiu) lung de 30 m amplasat in
prelungirea malului drept al bratului Sulina. Tot atunci, malurile
canalului Sulina si malul stang al bratului Tulcea, au fost
protejate cu pereuri de piatra rostuite cu mortar de ciment, pe o
lungime de aproximativ 500 m. Ulterior, bratului Sulina i s-au
adaugat si alte pereuri si epiuri pentru protejarea malurilor.
Lungimea lui initiala era de 83,8 km, iar dupa dragare si
regularizare s-a ajuns la 71 km.
PANORAMA AERIANA CU BIFURCATIA BRATELOR

47
MOTOC CORNELIU
Datorita lucrarilor complexe efectuate, si-a pierdut

vechea infatisare atat de mult incat, in unele harti este numit
canal, putand fi folosit de nave cu un pescaj de pana la 7 m.
Bratul Tulcea, se continua la bifurcatie cu bratul Sfantul
Gheorghe, pe cand bratul Sulina se bifurca pe stanga cu 35º fata
de bratul Tulcea. Bratul Sfantul Gheorghe are o lungime de 108
km si latime ce variaza intre 150-500 m fiind navigabil doar
pentru ambarcatiuni cu un pescaj de maxim 3 m. Bratul Tulcea
preia in medie cam 34% din debitul fluviului, restul de 66% fiind
preluat de bratul Chilia, iar la ape mari, Chilia preia 72% si
Tulcea 28%. La Ceatal Sf.Gheorghe cele 34 de procente se
impart in 16% Sulina si 18% Sfantul Gheorghe.
Pe bratele Dunarii curge o cantitate de 200 miliarde m³
apa pe an, iar in delta se revarsa doar 3 milarde de m³ de apa cu o
cantitate de aluviuni de peste 70,7 milioane tone/an. S-a calculat
ca la intrarea pe bratul Sulina particulele in suspensie sunt de
aproximativ 500 mg/l, ele scazand spre Sulina pe masura ce se
depun in delta. La un nivel de apa mediu, panta de curgere a
Dunarii este: Chilia 0.029m/km; Sfantul Gheorghe 0.011m/km si
Sulina 0.037m/km. In functie de panta, apele pot intra mai usor
sau mai greu in delta prin canalele de legatura.
Delta Dunarii este impartita in mai multe subdiviziuni:
Delta fluviala(206550ha); Delta maritima(130950ha); Complexul
Razelm Sinoe(86300ha) si Zona maritima(1100ha).
Viteza apei pe cele doua brate a fost calculata pentru diferite
nivele luandu-se ca reper nivelul apei la mira Tulcea.
48
Viteza medie a apei pe bratele Dunarii pentru diferite nivele
Nivelul apei VITEZELE MIJLOCII (cm/s)

la mira BRATUL BRATUL SULINA
Tulcea(cm) SF.GHEORGHE M35 M33
Med. Max. Med. Max.
0 35 55 40 65
50 40 60 50 70
100 45 75 60 85
150 55 85 70 100
200 60 95 80 110
250 70 100 90 125
300 75 110 105 130
350 90 125 115 140
400 110 140 125 155
Mineralizarea apelor Dunarii (continutul de saruri

dizolvate) variaza intre 299–496 mg/l, aceasta fiind influentata
de modificarile sezoniere ale debitului de apa. In perioada 1984-
2004 concentratia diferitilor ioni in apele Dunarii variaza astfel:
bicarbonati 80-208 mg/l, calciu 40-67mg/l, magneziu 10 – 29
mg/l, sodiu 15-36 mg/l, potasiu 3-9mg/l, sulfati 19 – 142 mg/l,
cloruri 18-56 mg/l. In aceeasi perioada concentratiile elementelor
biogene in apele Dunarii au avut valori cuprinse intre 0,7 – 3,6
mgN/l (azot mineral) si 0,03 – 0,2 mgP/l (fosfor din ortofosfati).
Se remarca o scadere a elementelor biogene dupa anul
1989, ca urmare a reducerii fertilizatorilor in agricultura si altor
activitati industriale, producatori de astfel de substante.
Cantitatea medie anuala de azot mineral si fosfor din ortofosfati
cu care Dunarea intra in R.B.D.D. este de 176 mii tone in 2003
49
MOTOC CORNELIU
fata de 113 mii tone in 1961 si respectiv 44 mii tone in 2003, fata
de 5,5 mii tone in 1961.
Unul dintre fenomenele des intalnite si spectaculoase,
este inghetarea Dunarii. Cele doua brate ale Dunarii nu ingheata
amandoua la fel. Sfantul Gheorghe, datorita sinuozitatilor,
adancimii, vitezei mici si traficului redus pe Dunare, ingheata
mai repede. Inghetarea, se produce datorita zapoarelor dar si a
vanturilor reci care produc inghetarea compacta. Cresterea
nivelului apei provocate de zapoare poate sa fie si de 1,2 m/zi.
Grosimea ghetii pe Dunare este in medie de 25-35 cm.
Ingheturi istorice s-au produs in anii 1933 si 1955. In
1933, Bratul Sfantul Gheorghe a inghetat intr-o noapte pe toata
lungimea lui de 108 km, grosimea ghetii fiind de 10 cm. In 1955,
s-a produs cea mai grea iarna a secolului XX. Dunarea a fost
inghetata 96 de zile, din care, 82 de zile a fost pod de gheata
compact. Pe langa temperaturile foarte scazute s-au inregistrat si
cantitati foarte mari de zapada. Datorita faptului ca circulatia pe
Dunare a fost complet paralizata, o foarte lunga perioada de timp
aprovizionarea orasului Sulina se facea cu masini si camioane
care circulau pe Dunarea inghetata. Acest lucru s-a realizat doar
pentru ca Dunarea a inghetat compact pe toata suprafata ei si
astfel se putea circula pe gheata dreapta fara denivelari produse
de sloiuri.
50
Data formarii si disparitiei sloiurilor si a podului de gheata:
DATA PRODUCERII
FENOMENUL CEL MAI IN CEL
DEVREME MEDIE MAI
TARZIU
APARITIA 06.12 04.01 21.02
SLOIURILOR
FORMAREA 06.12 09.01 22.02
PODULUI
COMPACT
RUPEREA 21.12 23.02 28.03
PODULUI DE
GHEATA
DISPARITIA 29.12 26.02 31.03
SLOIURILOR
1.5.2. LACURILE
Lacurile sau ghiolurile 25 din zona noastra sunt situate

exclusiv in nordul satului Ilganii de Sus. Ele au adancimi relativ
mici, aproximativ 2 m sub nivelul marii, fiind in mare parte
colmatate de aluviunile aduse de Dunare. Au fundul malos,
uneori nisipos, iar suprafata lor este acoperita cu vegetatie
specifica deltei si rareori plauri. Aceste lacuri au fost intr-un
numar mai mare dar din cauza lucrarilor la regularizarea Dunarii
au ramas insuficient alimentate si au secat.
‖Comisiunea Dunareana rectificand canalul Sulina,
taindu-i toate coturile si imbracandu-i malurile cu piatra a astupat
25
Ghiol=lac cu fundul plin de mâl. – Din turcescul. göl.
51
MOTOC CORNELIU
toate garlele care duceau apa in aceasta regiune lasand numai pe

acelea care aduceau apa din balta in Dunare‖26. Lacurile care au
ramas sunt: Tataru, Tatarciuc, Lunga, Mester, Nisipos,
Radacinos, Marcova si Martinka. Si aceste lacuri, inainte de
lucrarile antropice efectuate, aveau o suprafata mai mare, dar din
cauza alimentarii insuficiente si a vegetatiei si-au micsorat
considerabil suprafata.
Cel care a militat intens inca din 1914 pentru saparea in
zona noastra a unor canale de alimentare a baltii, a fost Grigore
Antipa, dar din cauza costurilor prea mari acest proiect nu a fost
realizat.
HARTA CU LACURILE DIN ILGANII DE SUS
26
Grigore Antipa, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta
Dunarii, Librariile Socec, Bucuresti, 1914, p.58
52
Dintre aceste lacuri aflate pe teritoriul satului nostru,

zona lacului Martinka (950ha) este propusa ca zona strict
protejata in curs de declarare. Zona Martinka, cuprinde Lacul
Martin si japsele adiacente, fiind delimitata in vest de canalul
Papadia Veche, in sud-est de Canalul Papadia Noua, iar la sud
Canalul Martin uneste canalele anterioare. Limita nordica si
nord-estica este reprezentata de o linie conventionala ce uneste
canalele Papadia Veche si Papadia Noua. Lacul Martin si
imprejurimile sale constituie o zona lacustra eutrofa,
caracteristica deltei fluviale, cu biocenoze specifice, adaptate la
amplitudini mari ale undei de viitura. Acest lac gazduieste una
dintre marile colonii polispecifice din R.B.D.D., importanta
pentru populatiile speciilor: Phalacrocorax pygmeus(cormoranul
mic), Egretta garzetta(egreta mica), Ardeola ralloides(starcul),
Nycticorax nycticorax(starcul de noapte) si Plegadis
falcinellus(tiganusul). Zona adaposteste o populatie importanta
de nurca europeana (Mustela lutreola), vidra (Lutra lutra) si
pisica salbatica (Felis silvestris).
53
MOTOC CORNELIU
DELIMITAREA REZERVATIEI ZONEI MARTIN
In zona Ilganii s-au efectuat cercetari cu privire la

compozitia fizico-chimica a lacurilor din aceasta zona. Lacurile
cercetate au fost Tataru, Lungu si Mester. S-a demonstrat ca in
functie de anotimp si clima, difera si compozitia chimica a apei
lacurilor.
Astfel, primavara inundatiile imbogatesc apele cu
substante minerale, iar temperatura de pe fundul si suprafata apei
se egalizeaza facilitand dezvoltarea vietii acvatice. Vara se
produc diferente mari de temperatura intre fundul si suprafata
lacurilor. La suprafata temperatura poate atinge peste 25ºC.
Fenomenul de fotosinteza a plantelor submerse produc
dezechilibre in continutul de oxigen al apelor, ziua fiind saturate
de oxigen, iar noaptea fiind aproape tot consumat. Tot acum,
54
organismele vii consuma sarurile minerale aduse primavara si

apar substante nocive ca hidrogen sulfurat, gaz metan, dioxid de
carbon si altele. Toamna, incep sa se raceasca apele la suprafata
mai mult decat la fund, iar sarurile minerale se refac. Acelasi
lucru se petrece si iarna cand are loc si o stratificare termica a
apei.
SUBSTAN
LAC/GHI LUN Ca TA REZID N2O P2O SUBST.
OL A (MG/ ORGANIC UU FIX 5 5 SUSPENS
L) A MnO4K (mg/l) (mg/ (mg/ IE
(mg/l) l) l) (mg/l)
IV 89.64 21.55 210 698 95 9
TATARU VI 66.95 17.74 184 920 136 20
VIII 32.22 28.74 150 - 720 4
IV 108.6 21.08 230 1310 105 18
LUNGU 9
VI 82.98 26.98 189 1890 127 121
VIII 29.5 29.78 161 620 340 54
IV 89.64 21.59 253 1710 130 25
MESTER VI 98.83 21.45 168 1620 170 16
VIII 29.6 28.73 151 740 380 30
Cat priveste compozitia chimica a apei in aceasta zona,
lacurile prezinta unele particularitati. Ph-ul este intre 7 si 8, in
limita valorilor normale pentru apele stagnante. Oxigenul, este
vara suprasaturat datorita procesului de fotosinteza al plantelor,
iar noaptea este consumat de organismele acvatice si de plante.
Iarna, cand ingheata lacurile au un deficit de oxigenare. Calciul
este iarna in cantitati mai mari datorita transformarii
carbonatilor insolubili in biocarbonati solubili, iar vara scade
datorita consumarii lui de organismele planctonice. Toamna el
scade la 30% din cantitatea initiala si din cauza consumului
calciului pentru neutralizarea acizilor formati in procesul de
putrefactie a materiilor organice. Azotatii sunt putini in apele
55
MOTOC CORNELIU
lacurilor. Ei vara scad din cauza consumului de catre

organismele fitoplanctonice, iar iarna cresc datorita proceselor de
mineralizare cu ajutorul bacteriilor anaerobe. Fosfatii sunt si ei
redusi cantitativ ―procesele de mineralizare cu ajutorul
bacteriilor anaerobe nu pot sa refaca cantitatile de fosfati
consumate prin sinteza materiei organice la productia de
fitoplancton.‖ 27
.
LACUL TATARU IN 1967
Duritatea apei in lacurile slab alimentate de la noi, este

mult mai mare decat in lacurile bine alimentate, din cauza
influentei apelor freatice, care sunt mult mai dure decat cele de
suprafata. Cand nivelul Dunarii este scazut duritatea apei poate
27
L.Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului din Delta Dunarii,
Editura Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1956, p.90
56
sa creasca pana la 15 GDG28.

In satul Partizani ghiolurile existente au fost desecate, pe
teritoriul lor construindu-se amenajarea piscicola. Ghiolurile
existente aici s-au numit: Cazacu, Cofis si Daravela. Ghiolul
Cazacu si-a luat numele de la un cioban, Gheorghe Cazacu, care
si-a facut in aceasta zona un ―iernatic‖ pentru oi inainte de anul
1877. A ramas aici cativa ani apoi s-a insurat cu o ―rusca‖ din
Sfantul Gheorghe unde s-a si mutat, iar ghiolul si grindul de aici
i-au purtat numele.
LAC/GHIOL LUNA TEMP. OXIGEN O2 pH ALCALINITATE Duritate

ºC SUPRAF (%) (mlHClNL/litru) (GDG)
(mg/l)
IV 10.2 12.38 110.5 7.5 3.01 8.43
TATARU VI 16.3 15.53 158.6 7.5 2.64 7.39
VIII 26 2.13 26.2 7.3 1.42 3.98
IV 9 12.75 110.6 7.6 2.86 8.01
LUNGU VI 16.8 12.57 129.7 7.4 2.18 6.1
VIII 30 0.74 9.8 7.1 1.92 5.3
IV 10 12 106.6 7.5 2.76 8.07
MESTER VI 15 6 59.6 7 2.89 8.09
VIII 24 11.98 142.2 7 1.9 6.32
1.5.3. GARLELE SI CANALELE
Garlele, leaga Dunarea de balti si baltile intre ele.

Canalele sunt constructii antropice al caror scop este sa duca apa
in interiorul deltei. O parte din garlele mai importante au fost
28
Duritatea apei se exprima in grade de duritate. Un grad de duritate
reprezinta conventional o anumita concetratie de saruri, exprimata sub forma
unor compusi de calciu.
57
MOTOC CORNELIU
dragate, iar o parte din canale au fost sapate pe fundul unor vechi
garle. De aceea vom vorbi despre acestea in acelasi subcapitol,
deoarece se confunda ca formare si ca notiune in limbajul
oamenilor.
Cand apa intra in delta, caracterul chimic si biologic al ei
este influentat de Dunare, iar cand iese este determinat de cel al
baltii. In prezent toate garlele si canalele se afla pe teritoriul
satului Ilganii de Sus. Canalele principale sunt: Mila 35 si
Arhipenco 29 care au fost sapate, iar altele care au fost dragate
sunt: Papadia noua, Papadia veche, Draghilea, Mitchina,
Caraciuvata etc. Garlele sunt numeroase, multe din ele disparand
sau fiind in curs de disparitie: Rusului, Aseica, Turcului, Mos
Colea, Mos Ion, Arehova. Numele garlelor, provin de la cei care
aveau acolo o coliba sau locuinta de pescuit. Ei aveau grija ca,
gura garlei sa nu se colmateze, iar de obicei peste aceste garle era
un pod pe care puteau trece si carutele.
29
Canalul Arhipenco a fost proprietatea particulara a unui francez Pierre si a
lui Simion Arhipenco de unde i-a ramas si numele. Initial a fost o garla care a
fost sapata de catre acestia. Dupa venirea comunistilor canalul a fost
colectivizat si a intrat in posesia statului care l-a dragat si l-a largit.
58
CANALUL ARHIPENCO IN ANUL 1953
59
MOTOC CORNELIU
Japsele 30 , datorita adancimii si suprafetei mici au un

volum scazut de apa; procesele de alterare a acesteia se produc
mult mai repede decat in lacuri. Acest lucru este accelerat si de
dezvoltarea vegetatiei acvatice. Sahalele, sunt resturi ale
vechiului brat al Dunarii impotmolite la guri. Apele subterane
din zona satelor se afla la 2,3-2,8 m si sunt fluctuante, fiind
direct influentate de nivelul Dunarii.
1.6.FLORA
Flora Deltei Dunarii este cea mai diversificata din

Romania. Pe teritoriul satelor noastre intalnim majoritatea
plantelor care exista in Delta. Ne vom referi mai mult la speciile
importante, ca valoare pentru zona in care locuim dar si la
plantele care sunt mai deosebite. Nu vom vorbi despre toate
aceste specii, deoarece sunt foarte multe; 1839 dupa
inventarierea florei de catre Rezervatia Biosferei Delta Dunarii
din anul 1991. Tot in acest an au fost descoperite specii noi in
R.B.D.D., in Romania si cu importanta pentru stiinta.
FLORA NUMAR SPECII NOI PENTRU:

RBDD ROMANIA STIINTA
Alge planctonice 9 2 -
Macromicete 35 3 -
Licheni 91 5 -
Cormofite 150 24 2
30
Depresiuni de mica adancime din baltile din Delta Dunarii, cu contur
circular sau alungit, acoperite de apa numai in timpul revarsarilor, in care se
dezvolta o bogata vegetatie de apa.
60
Dintre toate speciile de plante vasculare31(927), un numar

de 327 a fost inclus in lista rosie a florei periclitate. In lista rosie
au fost incluse si speciile ce nu sunt deocamdata amenintate in
teritoriul R.B.D.D., dar sunt protejate pe plan european si chiar
mondial, prin conventii la care Romania a aderat(Berna, Bonn),
figurand in situatia noastra in categoria nepericlitat.
Intre speciile periclitate care se gasesc si in zona noastra
amintim: plante carnivore (otratel de balta – Utricularia vulgaris,
aldrovanda – Aldrovanda vesiculosa), plante palustre (sageata
apei – Sagittaria trifolia; Trachomitum venetum, stanjeneii de
balta – Iris variegata). In zona baltilor si lacurilor din Ilganii de
Sus in perioada de vara, cand sunt slab alimentate, se dezvolta
specii de vegetatie plutitoare: ciulinul de balta (Trapa natans);
vegetatie submersa: broscarita (Potamogeton crispus), motul
(Potamogeton perfoliatus), mararul (Potamogeton pectinatus),
bradisul (Myriophyllum sp.), ciuma apei (Elodea canadensis) s.a.
Un aspect important in biologia garlelor se petrece cand
acestea leaga doua lacuri cu apa stagnanta. Datorita faptului ca
lipsesc nitratii, aici intalnim buretii de apa dulce (spongilide) si
doua tipuri de plante carnivore. Aceste specii de plante si-au
dezvoltat capcane pentru ca ele traiesc in ape unde exista
perioade cand concentratia de azot si fosfor este prea mica, astfel
ca ele isi procura aceste elemente vitale din corpul prazilor pe
care le prind. Otratelul de balta (Ulticularia Vulgaris), este
una din cele doua specii de plante carnivore din Delta Dunarii.
Aceasta planta nu este fixata pe fundul lacurilor, pluteste si doar
floarea galbena se ridica deasupra luciului apei. Tulpina
scufundata este deosebit de ramificata si poarta un numar mare
31
In acest grup sunt reunite plantele superioare, care sunt caracterizate prin
diferentierea tesuturilor conducatoare si a organelor vegetative.
61
MOTOC CORNELIU
de capcane de forma unui saculet mic, plin cu aer, prevazut cu un

capac. Daca un animal mic, insecta in special, se afla in
apropierea capacului, acesta se deschide brusc, aerul iese din sac
si apa care intra absoarbe si prada. Capacul se inchide rapid si
victima va muri de foame dupa cel mult trei zile, apoi este
digerata de planta. Saculetii au insa si un alt rol; dupa ce planta
si-a format fructul, capacelele capcanelor intepenesc, lasand apa
sa patrunda in interior. Planta devine mai grea, se scufunda si
astfel semintele vor ajunge pe fundul apei unde vor putea sa
reziste in cursul iernii.
Aldrovada, cea de-a doua planta carnivora, are frunzele
asezate doua cate doua, ca paginile unei carti. Marginile
frunzelor sunt prevazute cu spini, astfel ca, atunci cand o insecta
atinge perii sensibili de la suprafata frunzei, acestea se inchid si
prind victima ca intr-o cusca.
Tabloul peisagistic al acestor lacuri este cunoscut de
regula prin prezenta nufarului alb (Nymphea alba) si la margine a
nufarului galben (Nuphar luteum). Nufarul alb este considerat
cea mai frumoasa floare a Deltei si totodata simbolul ei. Pe langa
aspectul ei placut, nufarul are o importanta si pentru alte specii
de animale din Delta. Astfel, el asigura datorita frunzelor lui late,
posibilitatea depunerii de ponte 32 pentru animale acvatice.
„Mecanismul floral acţionează ca un ceasornic. Florile se
deschid întodeauna la ceasurile 6—7 dimineaţa şi se închid la
orele 4—5 după amiază. Preferă un soare puternic. Polenizarea
este asigurată de insecte, atrase de un parfum uşor, discret.
Acestea se aleg numai cu parfumul, pentru că florile nu
32
Ponta - depunerea oualor de catre pasari in cuib, de artropode si unii viermi
sau a icrelor de catre pesti.
62
au nectar. Floarea stă deschisă pînă este asigurată fecundaţia,

după care întocmai ca o naiadă33 se retrage în adîncuri‖34.
NYMPHEA ALBA( nufarul alb)
Alaturi de aceste plante cu aspect placut, coabiteaza si

alte specii ca: plutica (Nymphoides peltata), ciulinul de balta
(Trapa natans), limba broastei (Alisma plantago-aquatica),
sageata apei (Sagittaria sagittifolia), iarba broastei (Hydrocharis
morsus ranae), care acopera uneori intreaga suprafata a lacurilor
mici si le fac improprii pescuitului si altor utilizari economice.
Pe suprafaţa lacurilor, mai adapostite de vant, dar unde
adancimea este mai mare, se dezvolta mai multe specii de plante
plutitoare, dar nefixate de fund, cum ar fi: patru specii de lintită
33
Naiada-ninfa a apelor in mitologia greaca.
34
Eugen Panighiant, Ghid Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti,
1980, p.18
63
MOTOC CORNELIU
(Lemna sp.) cu frunze ca niste banuti care acopera suprafete

intinse, pestisoara (Salvinia natans), matasea broastei (Spirogyra
sp.), care in general nu dau un aspect placut acestor obiective
acvatice.
Un alt amanunt interesant despre flora deltei este plaurul.
Acesta se intalneste din ce in ce mai putin in zona lacurilor
satelor noastre din cauza slabei alimentari cu apa din Dunare.
PLAUR IN DELTA DUNARII
Plaurul, un adevarat pod plutitor, este constituit din

rizomi de stuf, intretesut si cu rizomii altor plante, cu grosimi de
0,5-1,5m, fiind incarcat cu humus si materii organice
netransformate. Pe langa stuf, care este componenta
principala, in plaur se mai gasesc: sageata apei, feriga de apa
(Nephrodium thelypteris), macrisul de apa (Rumex
hydrolapathum), papura, pipirigul, buzduganul (Sparganium
ramosum), rogozul (Carex sp.), jalesul (Stachys palustris),
joianul (Oenanthe aquatica), cucuta de apa (Ciucuta virosa),
64
dragaica (Gallium palustre), nasturelul de balta (Rorippa

amphibia), rachitanul (Lythrum salicaria), sulfina (Melilotus
officinalis), zalogul sau salcia cenuaie s.a. In solul plaurului care
rezulta din transformarea resturilor organice, traiesc foarte multe
animale mici si microscopice. Astfel, intr-un dm³ de sol de plaur
s-au identificat cca. 30.000 exemplare de acarieni, colembole,
ostracode, larve de diptere, de lepidoptere, de coleoptere, forme
adulte de heteroptere, de diptere, himenoptere, pseudoscorpioni,
isodope, oligochete, gasteropode. La acestea toate se mai adauga
sute de mii de rotifere. Plaurul, pe masura ce se incarca cu un
strat de sol si resturi organice, se fixeaza pe substratul
depresiunii, fiind ridicat doar la ape foarte mari din cauza aerului
care se afla in stuf si papura. Din suprafetele insulelor de plaur se
rup bucati mai mici care sunt purtate de vant si de curentul de
apa in gura garlelor si canalelor.
Fiind asezat pe un grind fluvial, in satul Ilganii de Sus,
inainte de lucrarile de regularizare a Dunarii, flora era constituita
preponderent cu paduri de salcii cu un spectru floristic destul de
bogat. Printre speciile arborescente mentionam cateva dintre ele:
(Salix alba,S. fragilis, S. pentandra, S. purpurea, S. aurita, S.
rubra), plopul alb (Populus alba), la care se asociaza catina rosie
(Tamarix gallica), tufe de mure (Rubus caesius).
Stratul ierbos este reprezentat prin: Equisetum palustre,
Poetrivialis sp., Polygonum hydropiper, Stellaria aquatica,
Raphanus raphanistrum, Rorippa palustris, Potentilla reptans,
Symphytum officinale, Solanum dulcamara. Pe grindurile
inundate, o perioada mai mare de timp se dezvolta zaloagele -
grupare de palcuri a salciei mici (Salix cinerea). O parte din
speciile existente in prezent pe teritoriul R.B.D.D. au fost
introduse de om. In majoritatea cazurilor este vorba de plante
ierboase ajunse in aceste zone involuntar. Printre speciile
65
MOTOC CORNELIU
adventive se gasesc plante acvatice natante (Azolla caroliniana),

submerse (Elodea nutalli, Vallisneria spiralis), specii palustre
(Acorus calamus) si plante terestre (Datura stramonium, Bidens
frondosa). Dintre speciile adventive cu tulpina lemnoasa, fac
parte arbustul Amorpha fruticosa, Eleagnus angustifolia, iar cele
cu tulpina volubila sunt reprezentate de cuscuta (Cuscuta
campestris). Unele specii au fost introduse din motive economice
(pentru exploatarea masei lemnoase), diferitele varietati si hibrizi
de plop; in scop medicinal (Datura stramonium, Acorus
calamus); esthetic (Petunia parviflora) sau accidental (Xanthium
italicum), ele devenind subspontane.
In apele curgatoare ca si in cele statatoare, abunda
planctonul - plante microscopice ce plutesc in apa. Planctonul
serveste ca hrana pestilor.
Cea mai importanta planta din delta care se gaseste din
ambundenta si in zona noastra, este stuful (Phragmites
communis). Este originar din zonele subtropicale si s-a
raspandit in toata lumea. ‖Din timpurile preistorice stuful poate fi
gasit ca fosila pana in straturile miocenice35 si de multe ori in
straturi ce se gasesc dedesuptul unor masive actuale de stuf.
Acest fapt dovedeste extraordinara rezistenta a acestei plante
care a supravietuit diferitelor ere geologice si schimbarilor de
clima‖36. El are numeroase utilizari ca material in
constructii: constructia de acoperisuri, garduri, material izolator
in constructia tavanelor si peretilor cladirilor; baza pentru
celuloza si hartie; baza pentru biomasa: sursa de energie
35
Miocenul- perioada care incepe acum 23 milioane de ani si se termina acum
5 milioane de ani
36
I.Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului, Editura Republicii
Socialiste Romania,Bucuresti, 1965, p135
66
traditionala pentru localnici; producerea de impletituri: carpete,

jaluzele, decoratiuni interioare, pereti despartitori, umbrare
pentru sere; confectionarea de fascine: folosite pentru protectia
digurilor; hrana pentru animale; stuful tanar este folosit pentru
furajarea animalelor pe parcursul iernii; resursa turistica: masa
stuficola adaposteste pasari, pesti si o diversitate floristica mare
ce atrag atentia turistilor din lumea intreaga.
O alta planta importanta este papura. Si ea are multiple
intrebuintari: material in constructii pentru acoperisuri, garduri,
izolare pereti; producerea de impletituri: datorita flexibilitatii
frunzelor si tulpinilor este folosita la realizarea de covorase si
cosuri impletite, obiecte artizanale; hrana pentru animale: in
special radacina; elemente decorative; in medicina: rizomii fierti
ai papurei cu frunza ingusta sunt folositi la combaterea
scorbutului.
‖Intre stuf si papura exista o lupta pentru suprematie pe
care o castiga in majoritatea cazurilor stuful, fiind mai bine
adaptat mediului, prin facultatea sa de a patrunde rizomii mai
adanc in sol decat papura. De aceea stuful poate rezista o
perioada mai indelungata la seceta urmand cu rizomii stratul de
apa freatica in adancime pana la 1,8 m, pe cand papura poate
patrunde pana la o adancime de maximum 40cm‖ 37 . Totusi
papura are niste insusiri pe care stuful nu le poseda: rezistenta la
un sol mai acid, foarte sarac in humus si chiar in terenuri
nisipoase-argiloase, cu conditia sa fie inundate. Delta Dunarii
este si un adevarat laborator fitoterapeutic, aici gasindu-se 195 de
specii de plante medicinale din flora spontana.
37
Ibidem, p.169
67
MOTOC CORNELIU
1.7. FAUNA
Fauna in Delta Dunarii este cea mai variata din Romania,
numarul ei ajungand la 3541 specii in urma recensamantului din
1991-1994. Dintre acestea, 3061 sunt nevertebrate, iar 480 sunt
vertebrate. Nevertebratele se impart in 7 specii: rotifere38(182),
viermi(253), moluste(91), crustacee(115), arahnide 39 (168),
diplopode40(8) si insecte(2244). Vertebratele se impart si ele in 5
specii: pesti(86), amfibieni(10), reptile(11), pasari(331) si
mamifere(42). Dintre aceste specii majoritatea se gasesc si pe
teritoriul satelor noastre, iar altele in regiunea costiera a Marii
Negre.
Dintre multitudinea de specii de insecte existente,
cercetarile au aratat faptul ca 196 de specii sunt amenintate cu
disparitia.‖ Un exemplu este efemeropterul Palingenis
longicauda (numită „rusalie41‖) care a disparut aproape complet
38
Clasa de viermi acvatici microscopici, cu corpul alungit sau sferic si
prevazut cu cili vibratili puternici, care se invartesc ca o roata.
39
Clasa de animale din increngatura artropodelor, cu corpul format dintr-un
cefalotorace cu sase perechi de apendice.
40
Artropode- cu multe perechi de picioare.
41
Insecta asemanatoare cu o libelula de talie mica, antene lungi, cu corp zvelt,
aproape cilindric, inelat si cu aripi reticulate. Apare de obicei in luna mai, de
Rusalii, de unde-i vine si numele popular. Traieste in stadiul de larva timp de
1-3 ani pe fundul lutos al raurilor, fiind o specie foarte rara. La momentul
naparlirii, intre invelisul pupei si noul invelis se formeaza gaze care o ridica la
suprafata apei. Aici invelisul se desprinde, iar insecta devine aripata fiind
capabila de reproducere. Grupate in roiuri compacte, Rusaliile efectueaza
zborul nuptial care are loc pe inserate. In stadiul de adult nu se mai hranesc,
aparatul lor bucal nu mai este functional, iar tubul digestiv nu mai contine
decat aer. In urma imperecherii isi termina ciclul de viata in 15 minute,
intreaga lor viata de adult aripat durand cateva ore. Odata cu incheierea
actului de imperechere, Rusaliile mor lasand pe fundul apei ouale. Este un
68
de pe canalul Dunarii. Ea era folosita in trecut drept momeala

pentru pescari. In 1991 au fost identificate pe teritoriul deltei, 30
specii de insecte noi pentru stiinta, 194 specii sunt noi in
Romania, majoritatea lor fiind himenoptere(138 specii), urmate
de gandaci (19 specii) si homoptere (14 specii) .
Dintre moluste, speciile cele mai cunoscute la noi sunt
melcii si scoicile. Melcii prefera, in general, apele stagnante,
bogate in plante acvatice. Majoritatea speciilor sunt erbivore,
precum Planorbarius corneus, Lymnaea stagnalis care pasc
algele de pe frunzele plantelor acvatice sau se hranesc chiar cu
partile moi ale acestor plante. Scoicile sunt organisme exclusiv
acvatice, fiind deosebit de sensibile la cantitatea de oxigen din
apa (prezenta sau absenta lor sunt buni indicatori ai calitatii
apei). Printre paianjeni se gasesc specii de dimensiuni mari,
cum ar fi Lycosa singoriensis, care cu picioarele intinse poate
avea 6 cm. Pe teritoriul rezervatiei au fost semnalate si specii
rare din familia paianjenilor cu cruce (de exemplu Argyope
lobata, ce are mai multe excrescente laterale pe marginile
abdomenului alb). Tot in delta se gaseste si specia numita
„vaduva neagra" (Latrodectus mactans tredecimguttatus, a carei
muscatura este periculoasa si pentru om). Paianjenul de apa
(Argyroneta aquatica) isi construieste sub apa o plasa sub forma
de clopot, in care acumuleaza aer, el respira acest aer in timp ce
pandeste insectele ce inoata in desisul plantelor submerse.
Dintre vertebrate cele mai reprezentative sunt cele din
specia ihtiofaunei.42 Din totalul numarului speciilor de pesti, un
fenomen unic in toata lumea insectelor, toata existenta lor fiind indreptata
catre un singur scop: reproducerea.
42
Totalitatea speciilor de pesti care se gasesc in apele de pe un anumit
teritoriu sau de pe intreg globul pamantesc.
69
MOTOC CORNELIU
numar de 44 sunt de apa dulce care se gasesc in Dunare si balta.

Toate aceste specii se gasesc si in arealul satelor noastre.
Stiuca (exos lucius), este rapitorul numarul unu al deltei.
Stiuca are o dezvoltare rapida, atingand in numai trei saptamani
la 15 mm, iar maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, cand are
aproximativ 700-800 de grame si poate ajunge la exemplare de
peste 20 de kg.
Somnul (silurus glanis), este cel mai mare peste care
traieste in apele dulci din Romania, in delta recordul fiind de 400
de kg.
Crapul (Cyprinus carpio), este un peste de talie mare care
poate ajunge si la 40 de kg. Crapul are gura subterminala, cu
buze care se pot extinde sub forma unui tub, aceasta fiind o
adaptare la modul de hranire de pe fundul apei.
Numele salaului (Stizostedion lucioperca) arata
asemanarea lui cu stiuca si bibanul, care sunt exprimate si in
numele sau latinesc ―lucio‖ si ―perca‖. Cel mai mare exemplar
capturat in delta fiind de 15 kg.
Carasul (Carassius auratus), a aparut in delta, probabil
accidental in urma inundatiei din 1970, iar greutatea maxima
putand ajunge la 3 kg.
Bibanul (Perca fluviatilis), este un peste rapitor, cu o
gura mare inzestrata cu dinti mici si poate atinge greutatea de
500 de grame.
Avatul (aspius aspius), poate atinge o lungime de 1 m si o
greutate de 10-12 kg.
Linul (tinca-tinca), este usor de recunoscut dupa solzii
marunti cu care este in intregime acoperit. El poate ajunge la o
greutate maxima de 2-3 kg.
Platica (abramis brama), poate ajunge la o greutate de 3
kg.
70
Abundenta pestilor nu a avut tot timpul aceeasi densitate

in Delta Dunarii.
Cercetarile au aratat ca intre 1969-2000 populatia de pesti
a fluctuat continuu. Astfel, in 1960-1970 stocurile de crap si
caracuda au scazut, dar speciile de pesti rapitori cu valoare
ridicata cum ar fi stiuca, bibanul si linul erau inca din abundenta.
In 1970-1980 stocurile de caras au crescut rapid inlocuind
o parte a stocului de babusca, in timp ce stocul de lin si stiuca a
scazut desi stiuca si bibanul erau inca prezente in cantitati
similare. In 1980 – 2000 stocul de platica si caras creste rapid, iar
stocurile de stiuca si biban au scazut rapid. Pana la mijlocul
anilor 1970 apa era limpede, macrofitele erau frecvent intalnite si
ofereau adapost pentru stiuca rapitoare. Vegetatia extinsa a
asigurat locuri de reproducere si crestere pentru lin si biban.
Dupa mijlocul anilor 1970, continutul de fosfor a crescut
treptat pana a atins un nivel foarte ridicat, de 0,1-0,15 mg/l. Apa
a devenit verde din cauza cantitatii mari de alge albastre
prezente, a aparut deficitul de oxigen si s-a observat moartea
pestilor. Turbiditatea apei a redus fenomenul de penetratie al
razelor soarelui astfel incat vegetatia submersa (macrofite) a
disparut. Sistemul acvatic favorabil stiucii si linului a fost distrus
si speciile de platica, babusca, caras si salau au devenit
dominante in sistem.
In acest moment cateva specii de pesti sunt protejate
deoarece exista pericolul disparitiei lor. Acestea sunt caracuda
(carassius carassius), linul (tinca tinca) si mihaltul (lota lota).
Sase specii de pesti au fost introduse artificial de om in Delta
Dunarii in perioada anilor 1920 – 1961, cu scopul de a se creste
in fermele piscicole: carasul argintiu, novacul, sangerul, cosasul
si o specie de biban de talie mica.
Peştele soare (Lepomis gibbosus) numit si regina baltii,
71
MOTOC CORNELIU
biban american sau sorete este o specie aparuta recent in delta,

este originar din Statele Unite fiind folosit ca peste ornamental
datorita coloritului lui variat. Aceasta a fost scapata accidental in
apele noastre ajungand sa se inmulteasca foarte mult.
Speciile de pasari existente in Delta Dunarii sunt cele
mai numeroase din intreaga Europa. Din cele 375 de specii
existente in Romania, 325 sunt in Delta Dunarii. Dintre aceste
specii, 224 sunt strict protejate prin Conventia de la Berna. Din
cele 325 de specii de pasari din Delta, 166 de specii cuibaresc
aici, majoritatea plecand toamna catre ―tarile calde‖ din zonele
mediteraneene si africane. O parte din acestea sunt: pelicanul
comun (Pelecanus onocrotalus) si cel cret (Pelecanus crispus),
barza alba (Ciconia ciconia), randunele (Hirundo rustica), lastuni
(Riparia riparia, Delicon urbica, Apus apus), starci (Ardeidae).
Pelicanul este cea mai mare specie de pasari din Delta
Dunarii iar aici, este singurul lui loc de cuibarire. Sunt pasari
monogame in care ambii parinti au grija de pui. Hrana lor este
alcatuita din peste (20-30kg/zi), chiar si cei morti, motiv pentru
care mai sunt numiti si ―sanitarii baltii‖. In anul 1955 ei au fost
declarati monumente ale naturii.
72
Pasarile sedentare sunt: cioara (Corvus corone cornix),

cotofana (Pica pica), rata mare (Anas platyrhynchos), lebada
cucuiata (Cygnus olor), gasca de vara (Anser anser), pescarusul
razator (Larus ridibundus) si cel argintiu (Larus cachinnans).
Celelalte 159 de specii cuibaresc in tarile mai nordice si
poposesc aici iarna pentru ca iernile sunt mai blande. Acestea
sunt: garlitele (Anser albifrons), gasca cu gat rosu (Branta
ruficolis), lebada cantatoare (Cygnus cygnus), rata sulitar (Anas
acuta) si altele. O specie de pasari nou intalnita in ultimele
decenii in delta si Romania este gugustiucul (Streptopelia
decaocto). Acesta s-a inmultit foarte mult ajungand aproape sa
impinga la disparitie turturica (Streptopelia turtur). Tot in aceasta
zona gasim si privighetoarea de stuf care poate canta si in zbor.
Amfibienii care se intalnesc preponderant in baltile
noaste sunt: broasca de lac (Rana ridibunda), buhaiul de balta
(Bombina bombina) si brotacelul (Hyla arborea). Specific lor
73
MOTOC CORNELIU
este ―cantatul broastelor‖ care are loc in perioadele de

reproducere care dureaza 2-3 saptamani.
Reptilele existente in delta sunt serpii, soparlele si
broastele testoase. Cele 11 specii de reptile sunt protejate prin
Conventia de la Berna. O specie care merita atentie este sarpele
rau (Dilichophis caspius). Este cel mai mare sarpe din Europa si
poate atinge si dimensiuni de 2 m. Este un sarpe foarte iute, care
se deplaseaza repede, iar cand este atacat musca foarte agresiv,
dar fara sa provoace vatamari deoarece nu este veninos.
Din cele 40 de mamifere existente in Delta o mare parte
se gasesc si pe teritoriul satelor noastre. Dintre acestea foarte
importante sunt animalele folosite pentru blanurile lor. Astfel,
bizamul (Ondatra zibethicus) construieste galerii in malul
canalelor sau sub forma de musuroaie in stufarii sau plauri.
Specia este originara din America de Nord, dar s-a adaptat foarte
bine pe teritoriul european cand a fost adusa in 1905. Prima data
a fost descoperit pe teritoriul Romaniei in 1924, iar in Delta
Dunarii in 1954. Aici a gasit conditii prielnice, numarul lor
crescand foarte mult.
Alte specii valoroase pentru blana lor sunt: nurca
(Mustela lutreola) si vidra (Lutra lutra). Numarul acestora s-a
imputinat din cauza vanatorii excesive, motiv pentru care acum
aceste specii sunt protejate. Nutria (miocaster coipus) este tot un
animal valoros pentru blana sa, originar din America de Sud si a
fost descoperit pentru prima data pe bratul Sulina in 1959.
Cainele enot (Nyctereutes procynoides) este originar din
estul Siberiei si a fost colonizat in Romania in 1951, iar in delta
in 1953. Este un mic animal carnivor fiind rezultatul ciudat al
imperecherii dintre un bursuc si o femela de raton.
Pana in 1950 in zona satelor noastre existau si lupi, dar
din cauza vanatului excesiv aceasta specie a disparut complet. O
74
specie inrudita cu lupul este şacalul auriu (Canis aureus), venit

in partile noastre din Bulgaria. In zonele in care traiesc ei au
gonit toate vulpile din acest habitat. Dintre mamiferele mai mari
sunt intalnite mistretul (Sus scrofa) si capriorul (Capreolus
capreolus). ―În literatura cinegetică se afirmă că porcul
mistreţ din Delta Dunării şi-a schimbat înfăţişarea, prin adaptare
la specificul zonei. Într-adevăr el nu are de făcut eforturi prea
mari pentru a rîma pămîntul fiind aici mai moale decît la munte.
De aceea greabănul porcului mistreţ de la munte este mai
proeminent, în vreme ce al aceluia din deltă este mai plan, ca să
spunem aşa. Apoi, cel din deltă foloseşte picioarele mai mult
pentru a trece de pe un plaur pe altul, înotînd. În această situaţie,
ele nu sînt atît de lungi ca cele ale mistreţului de la munte, care
se deplasează pe distanţe mari. Culoarea părului mistreţului din
deltă seamănă cu cea a stufului uscat, mai puţin întunecată decît
aceea a semenului său din pădurile carpatine.‖43
43
Panighiant Eugen, Ghid Delta Dunarii, Editura Meridian, Bucuresti, 1982,
p.27
75
MOTOC CORNELIU
CAPITOLUL II EVOLUTIA ISTORICA A

TERITORIULUI SI A POPULATIEI
2.1. ISTORIA ANTICA
Fiind asezat intre Dunare si mare, teritoriul din care fac

parte si satele noastre a fost inca din perioada preistorica un loc
favorabil dezvoltarii vietii omului, datorita resurselor naturale de
hrana de care dispunea. Astfel, inca din paleolitic avem dovezi
ale existentei omului in aceste locuri unde s-au descoperit unelte
cioplite in piatra si silex. Prin uneltele folosite s-a demonstrat ca
acum 35000 ani omul care traia in aceste locuri era omul de
Neanderthal44.
‖El este cel care a reusit, prin munca, sa-si confectioneze
unelte, sa produca si sa intretina focul si, in procesul firesc al
evolutiei somatice, sa gandeasca articulat, sa gandeasca si sa-si
perfectioneze deprinderi complexe‖45.
Existenta pietrei in Dobrogea a dus la perfectionarea
uneltelor din piatra, dupa cum arata descoperirile de razuitoare
pe lame, varfuri de sulite si arcurile cu varfuri de sageti. Tot
acum se trece de la piatra slefuita la cea cioplita, iar necesitatile
de hrana impun folosirea unor unelte pentru cultivarea plantelor
44
Omul de Neanderthal, este fie o specie de hominid (denumirea
stiintifi Homo neanderthalensis), fie, dupa alti cercetatori, o subspecie (Homo
sapiens neanderthaliensis) a speciei Homo sapiens, al carei areal
acoperea Europa precum si parti ale Asiei de Vest, extinzandu-se pe o
perioada de timp cuprinsa aproximativ intre 230.000 si 29.000 de ani inaintea
contemporaneitatii.
45
Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu, Istoria romanilor intre Dunare si mare-
Dobrogea, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.17
76
precum secera si rasnita. Cercetarile arheologice au demostrat ca

tot in aceasta perioada a fost domesticit cainele si se cresteau oi
si porci. In urma acestor progrese de cultivare a plantelor si
domesticire a animalelor, acum aproximativ 10000-5500 ani
i.e.n., omul de Neanderthal se transforma in homo sapiens recens
(omul rational). Acum omul devine sedentar, traieste in
comunitate dupa cum o arata asezarile descoperite. Foloseste
cimitirele pentru ingroparea mortilor si apar lacasele de cult
inchinate unor zeitati. In aceasta perioada apar si obiectele de lut
precum si vasele de lut pictate, dintre care cele mai interesante se
gasesc cele din cultura Hamangia 46 , unde apar si figurine
antropomorfe. O descoperire importanta in istoria umanitatii si a
oamenilor din Dobrogea este combinarea a doua minereuri:
alama si staniu. Acum incepe epoca bronzului, care este o noua
etapa in evolutia omului. Prelucrarea bronzului prin topire si
turnare permite crearea unor unelte mai elaborate. Astfel, apar
unelte ca toporul si secera, arme ca pumnalul si sabia, precum si
diferite podoabe.
O alta piesa de seama este un mormant cu o statuie
menhir descoperit in Ceamurlia de Jos in 1924. Tot in aceasta
perioada s-au descoperit turte din bronz, care este posibil sa fi
fost folosite ca moneda de schimb pentru diverse lucruri.
46
Cultura Hamangia este o cultura neolitica din mileniul IV-II i.Hr., care a
fost denumita astfel dupa vechiul sat Hamangia, astazi satul Baia, jud Tulcea.
77
MOTOC CORNELIU
DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN CULTURILE

HAMANGIA, BOIAN SI GUMELNITA IN JUDETUL
TULCEA
Epoca fierului este impartita in doua perioade mari:

Hallstatt47(sec XII-V i.e.n.) si La Tene48(sec V-I i.e.n.). In prima
perioada cand apare metalurgia, se constata o inlocuire treptata a
bronzului care a fost folosit o perioada in paralel cu fierul.
Conflictele si razboaiele au produs o dezvoltare a folosirii
47
Hallstatt este numele conventional al primei perioade a fierului, denumita
astfel dupa localitatea cu acelasi nume din Austria. Aceasta cuprinde
intervalul de timp dintre secolele al XII-lea si al V-lea i.Hr.
48
La Tene este un sit arheologic la capatul estic al Lacului Neuchâtel, Elvetia.
Prin extindere, numele se refera la o cultura din perioada tarzie a Epocii
Fierului, creata de celtii europeni. Cultura La Tene isi are originile la mijlocul
secolului V i.Hr.
78
fierului, dupa cum arata si depozitul descoperit in localitatea

Sambata Noua unde s-au gasit 34 de celturi.
O echipa de cercetatori romani si francezi a descoperit
amplasamentul unei locuinte, de fapt cea mai veche constructie
de acest gen cunoscuta in prezent, pe actualul teritoriu al Deltei
Dunarii. Cercetarile arheologice s-au desfasurat pe situl de la
punctul Taraschina. Acesta se afla pe raza comunei Maliuc,
aproape de Lacul Furtuna.
Primele analize radiocarbon demonstreaza ca situl din

zona Taraschina a fost ocupat de-a lungul unei perioade cuprinse
intre anii 4850-4350 i.e.n. Motivele abandonarii sale raman inca
necunoscute. „Acest sit, vechi de aproape 7000 ani, constituie
cea mai veche dovadă documentată a locuirii umane în zona mai
sus amintită. Săpăturile arheologice si sondajele în adâncime
indică existenţa unei succesiuni de niveluri de locuire ce
formează o stratigrafie de aproape trei metri grosime―.
79
MOTOC CORNELIU
Fragmente descoperite in situl Taraschina
Acum apar si primele mentiuni despre populatia care

locuia in aceste locuri. Astfel, in secolele VI-V i.e.n. aflam
pentru prima oara de la Hecateu din Milet si de la Herodot ca aici
locuiau getii (numiti mai tarziu si daci) care erau din neamul
tracilor. Tot in aceasta perioada incepe un proces de colonizare a
tarmurilor Marii Negre (Pontus Euxinus) de catre greci. Histria,
Tomis, Heracleea, Callatis sunt doar cateva din multitudinea de
colonii grecesti infiintate la malul marii. Contactele dintre geti si
greci s-au produs mai ales pe plan comercial datorita
schimburilor de produse intre cele doua populatii. Tot de la
Hecateu din Milet 49 aflam ca in secolul VI i.e.n. existau in
Dobrogea doua triburi getice: crobizii si tirizii.
In secolul V izbucneste primul conflict armat amintit in
49
Hecateu din Milet-istoric si geograf grec din Milet (550-470 i.e.n.)
80
partile noastre. Persii marelui rege Darius au pornit o campanie

impotriva getilor pe care i-au infrant in lupta in secolul V i.e.n.
Cu ocazia acestei lupte, Herodot afirma ca ―getii sunt cei mai
viteji si mai drepti dintre traci‖. Urme ale invaziei persilor au fost
gasite in Histria. Chiar daca au fost invinsi, getii nu au fost
supusi unui regim de ocupatie, datorita deselor conflicte
izbucnite cu acesti razboinici, care nu au acceptat asuprirea
persana. Triburile getice din aceasta zona intra in sec IV i.e.n.
sub influenta regatului trac al odrisilor care ia fiinta in Sud sub
conducerea lui Teres, apoi a lui Sitacles. In a doua perioada a
fierului La Tene, se dezvolta societatea democratica de tip militar
ceea ce dovedeste caracterul razboinic al triburilor getice.
Convietuirea dintre geti si greci se desfasoara in conditii
foarte bune datorita schimburilor comerciale intre cele doua
popoare. Acest comert este usurat de folosirea unor monede sub
forma de varfuri de sageti cu trei aripioare numite ―scitice‖.
In a doua jumatate a secolului IV, scitii sunt impinsi din
sud spre nord de sarmati. Sub conducerea regelui Ateas si cu
ajutorul regelui macedonean Filip al II-lea, acestia ocupa partea
de sud a Dobrogei, dar un conflict izbucnit intre ei si macedoneni
strica relatiile, iar in anul 339 i.e.n. regele Ateas este ucis, iar
macedonenii isi maresc influenta pana la Gurile Dunarii. Tot
macedonenii pe vremea lui Alexandru Cel Mare in urma
campaniei din 335 i.e.n. impotriva triburilor getice isi intaresc
pozitiile cucerite anterior. Scitii ramasi in acest teritoriu sunt
asimilati treptat de geti, numele lor pierzandu-se in istorie, totusi
lor li se datoreaza numele teritoriului dintre Dunare si Marea
Neagra - Scitia Minor.
In cetatile grecesti izbucnesc rascoale impotriva
macedonenilor, care sunt infrante periodic si cu ajutorul tracilor
condusi de Lisimah. Ajutati si de geti, grecii alunga toate
81
MOTOC CORNELIU
garnizoanele regelui trac Lisimah, care porneste o campanie de

pedepsire a getilor condusi de Dromihete. Acestia se lupta mai
multi ani la rand, iar regele Lisimah si fiul sau sunt capturati de
catre geti. Ei sunt eliberati de inteleptul rege get Dromihete, care
se casatoreste cu fiica lui Lisimah, consfintind pacea. Dupa anul
280 i.e.n. isi fac aparitia neamurile celtilor. Cetatile Noviodunum
(Isaccea) si Arrubium (Macin) se pare ca au obarsie celtica.
La inceputul secolului I i.e.n. apare in zona gurilor
Dunarii un nou popor migrator de origine germanica - poporul
bastarnilor. Strabon ne spune ca, ei au ocupat regiunea Deltei
Dunarii, motiv pentru care s-ar fi numit peucini dupa insula
Peuce. La sfarsitul secolului II, din sud apare o noua amenintare
- Imperiul Roman. Acesta reuseste sa stapaneasca Grecia,
Macedonia si regatul trac de la Sud de Dunare.
Astfel, romanii isi extind influenta prin contacte
diplomatice cu cetatile grecesti de la tarmul marii cu scopul ca
ulterior, sa le cucereasca mai usor, dar nu reusesc, aparand
primele conflicte militare, cand o garnizoana romana este
distrusa de geti.
Preconizand marele pericol care se extindea din Sud,
Burebista reuseste sa uneasca triburile geto-dacice cu scopul de a
se opune unei eventuale ocupari de catre imperiul roman.
Imperiul lui Burebista avea acum un teritoriu vast care se
intindea de la Carpatii nordici pana in Balcani si tarmul Marii
Negre. Tot el cucereste si toate cetatile grecesti pentru a intari
pozitiile in eventualitatea unui conflict cu romanii. In aceasta
perioada statul geto-dac cunoaste o perioada de dezvoltare
infloritoare sub aspect social, economic si politic. De mentionat
este ca, acum, se dezvolta si cetatea Aegussus (Tulcea). Marele
poet Publius Ovidius Naso exilat la Tomis, ne da informatii in
scrierile sale despre existenta orasului Aegyssus in anul 12 e.n.:
82
‖Caspios Aegyssos este cel care ar fi intemeiat-o si ar fi numit-o

dupa numele sau‖. Dupa moartea lui Burebista statul geto-dac se
faramiteaza fiind mai fragil in calea cuceritorilor. Astfel,
romanii isi extind usor influenta in Scitia Minor si din cauza
autoritatilor dacice de aici, sub conducerea lui Roles, Dapix si
Ziraxes care nu se inteleg in privinta apararii teritoriului.
Totusi Dapix si Ziraxe, cu ajutorul bastarnilor, pornesc o
campanie de recastigare a teritoriilor pierdute, dar romanii cu
ajutorul tradarii lui Roles ii infrang si se stabilesc pana la gurile
Dunarii, unde raman timp de sapte secole. Totusi aceasta
stapanire nu a fost deloc usoara pentru romani, care erau deseori
atacati de geti, sarmati si bastarni. Astfel, avem marturii, ca in
anul 12 e.n. getii au atacat cetatea Aegissus (Tulcea) pe care o
cuceresc. Romanii au incercat sa ii pedepseasca invadand nordul
Campiei Munteniei, de unde au luat 50000 de geti cu care au
colonizat Dobrogea lipsita de populatie, pentru a munci
pamantul. O importanta perioada o constituie venirea lui Decebal
ca rege al dacilor. Tronul i-a fost acordat de predecesorul sau
Duras de bunavoie, datorita calitatilor lui militare. Astfel, pentru
a opri atacurile asupra garnizoanelor romane, imparatul Traian
porneste razboaiele daco-romane intre anii 101-102 si 105-106
e.n., pe care le castiga si in urma carora regele Decebal se
sinucide. In urma castigarii lor, Dacia devine provincie romana,
iar Dunarea de la izvoare si pana la varsare este fluviu in
intregime roman. In urma luptelor interne pentru tronul
imperiului roman, in anul 248 se formeaza o coalitie intre
populatiile migratoare: goti, taifali, carpi, bastarni, vandali, care
sub conducerea lui Argaitbus si Gutbernicus devasteaza
Dobrogea, cei mai violenti fiind gotii. Imparatul Aurelian
porneste o campanie si ii zdrobeste pe goti si carpi.
83
MOTOC CORNELIU
Fiind la marginea imperiului si expusa tot timpul

atacurilor diferitelor populatii migratoare, Aurelian ia hotararea
retragerii la S de Dunare (271-275) pentru a apara mai bine
imperiul. Dar, retragerea nu s-a facut si din Scitia Minor, ea
ramanand provincie romana pana in sec VII.
2.2. ISTORIA MEDIEVALA
In secolul IV, imparatul roman Diocletian il ia coaugust

pe Aurelius Maximianus si imparte imperiul in doua: de Apus si
de Rasarit avand 101 provincii grupate in 12 dioceze. Dobrogea
este numita provincie sub numele de Scitia cu resedinta la
Tomis. Provincia Scitia apartinea diocezei Tracia. Aurelius
Maximianus este invins de Licinus, care la randul lui este invins
de Constantin cel Mare, iar Scitia este parte integranta a
imperiului roman de Rasarit cu capitala la Constantinopole.
Imparatii care au urmat, Iustinian si Iulian, au reparat
cetatile si reconstruit fortificatiile din Scitia Minor pentru a putea
face fata invaziilor slavilor, avarilor si protobulgarilor. Primejdia
cea mai mare era constituita de goti, care erau cei mai barbari
dintre toate neamurile migratoare. Astfel, imparatul Valens ii
infrange pe goti in campania din anii 367-369, apoi trece fluviul
pe un pod de vase la Noviodunum (Isaccea) si ii invinge pe
vizigotii condusi de regele Athanaric. Este incheiata o pace, dar
vizigotii nu o respecta si inainteaza spre sud jefuind tot in calea
lor. Imparatul Teodosie cel Mare incheie o alianta cu ei prin care
permit existenta lor in Scitia Minor, in schimbul serviciilor
militare acordate imperiului.
Dupa jafurile vizigotilor un alt pericol pandea aceasta
regiune. Hunii, condusi de Atilla, intre anii 445-453 pustiesc
84
teritoriul actualei Romanii atacand si sudul Dunarii. In secolul

VI apar in Scitia, antii si slavii, dar sunt invinsi de comandantul
roman Germanus. In anul 529 bulgarii, uniti cu antii, sunt
respinsi de comandantul roman Mundus. Tot in aceeasi perioada
un alt popor migrator, kutrigurii, aliati cu bulgarii si cu slavii trec
prin Scitia si ajung la Constantinopole, dar sunt invinsi de
generalul roman Belizarie. Ei distrug complet cetatea Dinogetia
(Garvan) si multe alte localitati. Intre anii 561-562 avarii condusi
de Baian ocupa teritorii insemnate in Scitia. Tot in secolul VI,
imperiul roman de rasarit intreprinde ample actiuni impotriva
slavilor, avarilor si sclavinilor, dar fara a le opri inaintarile
definitiv.
In anul 640 bulgarii inainteaza spre gurile Dunarii sub

conducerea lui Kubrat, atrasi de bogatiile bizantului. Ei se
85
MOTOC CORNELIU
stabilesc la S de Dunare, pe teritoriul actualei Bulgaria, avand

resedinta la Pliska. Chiar daca acest teritoriu era traversat
permanent de populatiile migratoare venite din N Scitiei, Delta
Dunarii a ramas sub administratie romana. Important este in
aceasta perioada ca in Scitia infloreste crestinismul.
Acum, apostolul Andrei a predicat in cetatea Tomis in
timpul calatoriilor lui misionare. Aici se stabileste o lunga
perioada de timp si datorita faptului ca getii erau un popor
tolerant. Aici nu existau sclavi, iar femeile aveau aproape
aceleasi drepturi cu barbatii, lucru nemaintalnit in istoria antica.
Favorizarea dezvoltarii crestinismului a fost data de Edictul de la
Milano din anul 313 de Constantin cel Mare, cand religia
crestina devine religie licita in stat. Dupa Constantin cel Mare,
imparatii Licinius si Iulian Apostatul repornesc prigonirile
asupra crestinilor si in aceasta parte a imperiului. Astfel, aici s-au
descoperit numerosi sfinti martiri precum: Epictet, Astion, Chiril,
Chindeas, Dasios, Maximus, Dada, Quintilian, Aemilianus si
altii. O descoperire importanta s-a facut la Niculitel in anul
1971, cand in cripta unei bazilici s-au gasit 6 morminte de martiri
al caror nume sunt cunoscute doar in numar de patru : Zotikos,
Attalos, Kamasis si Phillipos. Se pare ca acestia au fost
martirizati in timpul imparatului Atharnis (369-371). Se cunoaste
ca in aceasta parte crestinismul se dezvoltase vertiginos sub
indrumarea mai multor episcopi despre care avem marturii:
Ulfias, Gerontos, Teotimos, Alexandros, Paternus si altii. Tot in
Scitia s-a nascut marele teolog Sf. Ioan Casian (360-430), care
dupa ce colinda in occident si orient se stabileste in Marsilia,
unde infiinteaza monahismul. O personalitate importanta a
acestor vremuri a fost si Dionisie Exigul (Dionisie cel mic),
caruia ii datoram calendarul crestin calculat dupa data nasterii lui
Hristos. Se pare ca el s-ar fi nascut chiar in Delta Dunarii.
86
Astfel, era noastra incepe sa fie calculata cronologic

incepand cu anul 1 al nasterii lui Hristos. Descoperirile
arheologice efectuate au demonstrat ca aproape in fiecare cetate
importanta existau bazilici, lucru care arata incredibila dezvoltare
a crestinismului in locurile noastre.
Pana in secolul X bizantinii stapaneau Delta Dunarii, iar
flota lor se afla pe bratul Chilia, cu sediul la Lycostomion. Aici
ei se aliaza cu rusii kieveni pentru a inlatura pericolul bulgar.
Rusii kieveni rup alianta, cuceresc 80 de localitati de la Dunare si
isi stabilesc cartierul general la Pereiaslavetul unde percep dari
de la localnici. Aceasta localitate nu a fost identificata cu
exactitate, dar se pare ca ea ar putea fi cetatea Prislava (loc.
Nufarul). Din acest motiv intra in conflict cu bizantinii, care ii
conving pe pecinegii ajunsi aici sa ii atace pe kieveni, dar acestia
sunt invinsi si rusii se aliaza cu bulgarii.
Pericolul bulgar devine din ce in ce mai mare prin
incursiunile care le facea in Dobrogea si in alte zone ale
imperiului bizantin si astfel, imparatii Ioan Tzimiskes si Vasile al
II-lea cuceresc taratul bulgar infiintat in interiorul granitelor
imperiului si il desfiinteaza. Imediat se reorganizeaza
administrativ teritoriul, provincia Scitia devenind Thema
Paristrion. Aceasta Thema ramane in componenta Imperiului
Bizantin pana in 1186, cu toate ca alte popoare migratoare ca
uzii, cumanii si pecenegii le-au calcat teritoriul.
Pecenegii sunt neamuri turcice venite din Asia la
sfarsitul sec.IX. Din cauza numeroaselor jafuri si violente ei au
numeroase conflicte cu bizantinii, care initial au incercat sa ii
foloseasca pentru apararea granitelor imperiului. Uzii sunt de
neam turanic si apar in anul 1064, dar invazia lor a fost de scurta
durata. Cumanii sunt tot neamuri turcice aparute din regiunea
Crimeii - Stepa Cumanilor- in anul 1067. Ei joaca un rol
87
MOTOC CORNELIU
important in istoria acestor locuri prin contributia lor la rascoala

fratilor Petru si Asan impotriva imperiului bizantin. Acestia,
dupa mai multe victorii obtinute si cu ajutorul cumanilor,
infiinteaza statul Asanestilor cu numele initial de Valahia.
Marea invazie a turcilor din Asia Mica are influenta si
asupra teritoriului Dobrogei. Astfel, ajung pe teritoriul
Babadagului primii turci seleucizi in anii 1262-1264. Tot in
aceasta perioada se dezvolta negustorii ale italienilor,
venetienilor si genovezilor pe malul marii. Acest lucru permite
dezvoltarea economica si administrativa a acestor locuri si
infiintarea primelor formatiuni statale. In 1350 apare primul stat
independent Carvuna sub conducerea lui Balica, urmat de
Dobrotici, care are numeroase conflicte cu turcii a caror
expansiune ajunsese pana aici. De la numele lui, teritoriul intre
Dunare si mare a luat numele de Dobrogea.
Interventiile turcesti in Dobrogea au fost oprite de Mircea
cel Batran50, care uneste Dobrogea cu Tara Romaneasca intr-un
singur stat in anul 1388. Aceste interventii au continuat pe
parcursul intregii lui domnii, dar fara a recuceri integral
Dobrogea.
Si urmasii lui Mircea au continuat luptele impotriva
turcilor incercand sa mentina iesirea tarii la tarmul marii si gurile
Dunarii. Astfel, in urma unei campanii din 1420, Dobrogea este
cucerita de turci pana la linia Isaccea–Enisala, teritoriul de NE
ramanand sub stapanirea lui Alexandru cel Bun. Cetatea Chilia si
gurile Dunarii raman in posesia Tarii Romanesti pana in 1465
cand Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504) o asediaza pentru a
50
Mircea cel Batran (n.1355 - d.31 ianuarie 1418), voievod al Tarii Romanesti
intre 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 si inca odata intre ianuarie 1397 -
31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Tarii Romanesti.
88
crea cetati de aparare contra turcilor. Acest lucru declanseaza

campania turcilor din anul 1484, care cu ajutorul tatarilor
condusi de Mengli Ghirai o cuceresc impreuna cu toata
Dobrogea care va ramane sub ocupatie turceasca timp de patru
secole si jumatate.
HARTA DOBROGEI IN SECOLUL XIV
In timpul dominatiei turcesti au fost adusi numerosi

colonisti tatari in Dobrogea. Veniti din Crimeea, ei au fost atrasi
de fertilitatea pamantului si conditiile mai bune de clima.
89
MOTOC CORNELIU
Colonizarea cu turci si tatari nu a asimilat populatia

romaneasca de aici care era in continuare majoritara. Acestia si-
au pastrat religia si limba, foarte multe localitati purtand
denumiri romanesti. In Cronica de la Nuremberg din 1493, se
afirma ca ‖romanii locuiesc in insulele Dunarii, intre care si
insula Peuce, vestita la cei vechi‖. Se presupune ca prin insula
Peuce se intelegea Delta in intregime sau in parte. In anul 1593
vine la tronul Tarii Romanesti domnitorul Mihai Viteazul. El a
inceput atacurile asupra pozitiilor turcesti din Dobrogea
eliberand numeroase localitati: Chilia, Izmailul, Babadagul si
Braila. Stapanirea turceasca din Dobrogea a fost slabita si de
venirea cazacilor care au pradat Constanta, Babadag, Isaccea si
alte localitati de la Dunare. Acest lucru il face pe sultanul Murad
al VI-lea sa intareasca garnizoanele turcesti din aceasta regiune.
Venirea ucrainenilor in Delta Dunarii s-a produs in doua etape: a
migratiei rusilor necrasovi si a cazacilor zaporojeni. Cazacii rusi
necrasovi sunt veniti de pe Don, in urma rascoalei conduse de
atamanul Necrasov. Migratia cazacilor care locuiau în Regiunea
Zaporoje, din centrul Ucrainei, a avut loc in timpul razboaielor
ruso-austro-turce. Din cauza persecutiilor imperiului tarist si a
ingaduintei turcilor care ii doreau ca aliati acestia au inceput sa
emigreze masiv in Dobrogea si Delta in 1777. O parte din ei s-au
stabilit si in Sudul Basarabiei unde infiinteaza o Sici (forma de
organizatie statala).
Cei care au imigrat mai la sud in Delta, au intrat in
conflict cu lipovenii care erau deja aici si care nu doreau sa
imparta pamantul cu ei. Ei se muta mai ales pe bratul Sfantul
Gheorghe unde infiinteaza mai multe localitati: Sfantul
Gheorghe, Dunavat, Murighiol, Parlita (Victoria). Se pare ca
prima asezare exclusiv ucraineana a fost Caraorman. In urma
luptei avute in 1785 lipovenii ii infrang, iar sultanul Abdul ii
90
muta in regiunile Silistra si Banat.

Cazacii se mai numesc „haholi‖ (de alta credinta). De
remarcat este ca, in 1792-1793, in timpul conducerii Ecaterinei a
II-a, Rusia ajunge la Nistru si Principatul Moldovei devine o
zona a intereselor directe de expansiune ale tarilor. In 1805
cazacii din Banat se intorc la semenii lor si se stabilesc in delta,
numarul lor aici crescand semnificativ. In urma luptelor cu
lipovenii, cazacii zaporojeni ocupa tot bratul Sfantul Gheorghe si
intemeiaza in localitatea Dunavatul de Sus o noua Sici.
Ucrainenii primesc dreptul de la sultan de a locui in teritoriul
cuprins intre bratul Sfantul Gheorghe, Lacul Razelm si linia ce
leaga orasul Isaccea cu lacul Babadag prin localitatile Telita,
Hagilar si Zebil. Mai tarziu ucrainenii au populat si alte localitati
din delta. Se pare ca ei ―au primit pamant in zona ceatalului
bratului Sulina si dreptul de a pescui in schimbul apararii
granite‖ 51 Intre anii 1828-1861 sosesc in Dobrogea mai multi
ucraineni fugari de iobagie si de serviciul militar obligatoriu
(recrutcina), unde gasesc pamant liber pentru un trai mai bun.
Istoria rusilor lipoveni incepe o data cu reforma bisericii a
partriarhului Nifon al Rusiei si cu incercarea de europenizare a
Rusiei de catre tarul Petru cel Mare. Refuzand aceste reforme
laice si religioase, lipovenii sau staroverii (credinciosii de rit
vechi) s-au refugiat in diferite zone printre care Moldova si Delta
Dunarii. Fiind de origine pescari pe fluviile Don si Nipru, si-au
reluat usor meseria si s-au integrat rapid in aceasta zona a tarii.
Ei au sosit aici in doua valuri, primul in timpul lui Petru
cel Mare(1682-1725), iar cel de-al doilea in timpul
tarinei Ecaterina a II-a(1762-1796). In 1807 Generalul Langeron
51
Gh.Iurascu,E.Huhulescu,I.Tigaret, Porturile Dunarene, Editura Cuget
Liber, Constanta,p.234
91
MOTOC CORNELIU
in urma unei expeditii in zona Ceatalului noteaza intr-un jurnal

de calatorie: ‖La o vesta mai sus de oras, la un cot pe care il face
Dunarea, turcii aveau doua redute puternice si o reduta la 5
verste mai jos, la despartirea celor doua brate Sulina si Sfantul
Gheorghe‖52. Dupa razboiul ruso-turc, intre anii 1806-1812 turcii
retrag marea parte a populatiei din Delta, iar romanii din Chilia
infiinteaza satul Bestepe. Acum in urma tratatului de la Bucuresti
din 28 mai 1812, tarul Alexandru I, profita de slabiciunea
Imperiului Otoman si anexeaza teritoriul din estul Moldovei
dintre Prut-Dunare-Marea Neagra si Nistru, extinzand numele de
Basarabia intregii regiuni, ea desemnand initial doar sudul
acestui teritoriu.
2.3. ISTORIA MODERNA
Chiar daca se aflau sub ocupatie turceasca populatia din

nordul Dobrogei si-a pastrat nealterata credinta, ea aflandu-se
sub autoritatea mitropolitului din Braila. O perioada importanta
in istoria Dobrogei de nord se petrece intre anii 1787-1792 o data
cu inceperea razboiului ruso-turc.
La 1 noiembrie 1770, rusii ajutati si de austrieci intra in
Tulcea, cuceresc Isaccea si alunga tatarii din Babadag. Dupa
cucerirea acestui teritoriu se pune capat celui de-al patrulea
razboi ruso-turc o data cu pacea de la Iasi prin care Dobrogea de
Nord revine Rusiei. Urmatorul razboi ruso-turc a avut loc intre
anii 1806-1812 si s-a terminat cu infrangerea armatei turcesti, iar
52
Calatori straini in Tarile Romane in secolul al XIX-lea, vol.I, Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 2012, p.323
92
prin pacea consfintita atunci granita se fixa pe bratul Chilia.

Cativa ani mai tarziu, in 1826, Rusia cere ca granita sa fie
schimbata pe bratul Sulina sub pretext ca bratul Chilia isi
schimba frecvent cursul. Acest lucru a fost reglementat prin
Conventia de la Akkerman(7 octombrie 1827) dupa ce
anterior acest lucru a fost cerut inca din 1817 de Strogonov,
ambasadorul rus la Constantinopole. In perioada de domnie a
tarului Alexandru I53, germanii, cunoscuti si sub numele de svabi
din tinuturile ruse au inceput sa emigreze in sudul Basarabiei si
Dobrogea. Ei au ajuns in Rusia in urma razboaielor si din motive
religioase. Timp de 50 de ani cei 24000 de svabi s-au stabilit in
Malcoci, Cataloi, Ciucurova si in alte sate din judetul Constanta,
iar altii au emigrat in SUA si Canada. Dupa razboiul incheiat in
1856, turcii au colonizat Dobrogea cu tatari adusi din S Crimeei.
Dupa razboiul Caucazului castigat de rusi din 1864 un
numar de aproximativ 10000 de cerchezi s-au refugiat in
regiunile impadurite din zona Babadag dar, nefiind deprinsi cu
agricultura au disparut aproape complet in timpul razboiului din
1877-1878.
O miscare foarte importanta de populatii in Dobrogea s-a
produs dupa anii 1790. Atunci bulgarii din Balcani
nemaisuportand teroarea turcilor au emigrat spre N in Rusia
trecand prin Dobrogea primind aprobarea tarului Alexandru I.
El le acorda improprietarire in 40 de sate in jurul Cetatii
Alba. Dar nu peste mult timp situatia din Rusia feudala
inrautatindu-se, bulgarilor, au inceput sa le para rau ca isi
parasisera tara si se reintorc la S de Dunare. Dupa 1855 s-a
53
Alexandru I Pavlovici Romanov (n.23 decembrie 1777–d.1 decembrie
1825), a fost tarul Rusiei intre 23 martie 1801- 1 decembrie 1825, regele
Poloniei intre 1815 – 1825, precum si Duce al Finlandei.
93
MOTOC CORNELIU
incheiat un pact intre Austria si Turcia prin care li se acorda

drepturi de pasunat transilvanenilor pe teritoriul Dobrogei. Cu
aceasta ocazie un numar mare de mocani transilvaneni se
stabilesc in aceasta regiune.
Chiar daca a stat foarte multa vreme sub dominatie
turceasca, spiritul romanesc al locuitorilor nu s-a alterat, ei
considerandu-se in continuare romani. Acest lucru este aratat de
nenumaratele documente care dovedesc implicarile dobrogenilor
in revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821 si revolutia din
1848. Tot secolul XIX a insemnat pentru Dobrogea un continuu
teatru de lupta.
Astfel, dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829,
trupele ruse ocupa toata Dobrogea de Nord iar in urma pacii de la
Adrianopol (1829), Turcia cedeaza Rusiei, Gurile Dunarii de la
varsarea Prutului pana la bratul Sfantul Gheorghe. In urma
acestei paci s-a stabilit ca teritoriul situat intre bratele Sulina si
Sfantul Gheorghe nu trebuia locuit. Dupa unirea Moldovei cu
Tara Romaneasca(1859), turcii au luat masuri in Dobrogea
pentru reprimarea oricarei incercari de miscare nationala. Scopul
tuturor tarilor in acea perioada, concretizate prin rascoalele din
Bosnia si Bulgaria, era alungarea turcilor din Balcani.
94
HARTA ETNOGRAFICA A DOBROGEI LA SFARSITUL

SECOLULUI AL XIX-LEA( dupa Oreste Trafali)
Conflictele izbucnite la inceputul anului 1877 la granita

dintre rusi si turci, romani si turci, erau premergatoare unui
razboi foarte iminent. Turcia avea a 3-a flota a lumii, iar luptele
95
MOTOC CORNELIU
date de la distanta intre navele turcesti si bateriile romanesti si

rusesti erau tot mai frecvente la Braila, Isaccea, Galati si Reni.
Libertatea navigabilitatii pe Dunare garantata prin Tratatul de la
Paris, a fost imediat suspendata. Rusii ataca partea de N a
Dobrogei, cuceresc Macinul, in timp ce fortele otomane se
repliaza la Babadag si Tulcea, care la scurt timp sunt si eliberate.
Pentru a preveni bombardarea porturilor de catre flota turceasca,
se instaleaza baterii de tunuri pe Dealul Hora din Tulcea, iar pe
bratele Sulina si Sfantul Gheorghe sunt scufundate cateva corabii
cu piatra scoasa din zidurile gradinii publice din Tulcea.
Important este ca, pe canalul Sulina cele patru ambarcatiuni cu
roca scufundata au fost in dreptul satului Partizani aproape de
Ceatalul Sfantul Gheorghe. Tot in anul 1877 comandantul rus
Papudopulo, lasa la Sulina si Ceatal Sfantul Gheorghe o parte din
detasamentele sale de flotila pentru a intari paza pe Dunare. In
1876 Elisee Reclus, in harta etnografica a Dobrogei care
insoteste tratatul sau de geografie, arata ca, dinspre Cernavoda
pana la Marea Neagra, populatia malului drept al Dunarii,
inclusiv Delta Dunarii, era in majoritate formata din romani. ‖In
1874 o societate germana a solicitat de la guvernul otoman
dreptul de a stabili in delta o colonie de nemti, insa din motive
politice sublima poarta a refuzat‖.54 Dupa infrangerea Turciei in
urma tratatului de pace de la San Stefano si congresului de la
Berlin din anul 1878, Romaniei i-au revenit ‖insulele formand
Delta Dunarii, sangiacul 55 Tulcii cuprinzand districtele Kilia,
Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Harsova,
54
I..A. Nazareteean, Notite istorice si geografice asupra provinciei Dobrogea,
Tipografia Sibermann, Tulcea, 1882, p.16
55
Diviziune teritoriala in vechiul imperiu otoman, sub impartire a unui
pasalac.
96
Kiustenge si Medgidia‖. Intrarea triumfala a trupelor romanesti

in Dobrogea a fost la 14 noiembrie cu o proclamatie memorabila
a regelui Carol I catre armata romana din care spicuim cateva
fragmente:‖Soldati! In aceasta noua Romanie veti gasi o
populatiune care in cea mai mare parte este deja romaneasca.
Insa veti gasi si locuitori de alt neam si alte credinte. Toti
acestia, care devin membri ai statului roman, au acelasi drept la
protectiunea si dragostea voastra. Fiti in mijlocul noilor vostri
concetateni, ceea ce ati fost atat in timp de pace cat si pe campul
de onoare: model de bravura si disciplina, aparatori ai
drepturilor Romaniei si anteluptatori ai legalitatii si ai
civilizatiei Europei; astfel va cunoaste intreaga Europa, si cu
mandrieă confirmamă aceasta”.ă Armata romana a fost primita cu
multa bucurie in Tulcea de miile de locuitori din oras si din
satele apropiate. Romania dupa reintregirea sa cu Dobrogea a
avut o atitudine de toleranta si convietuire activa cu celelalte
minoritati de aici, la fel cum a avut sute de ani inainte.
In 1880 marele vizir Said Pasa isi exprima recunostinta
pentru atitudinea guvernului roman si a populatiei fata de
musulmanii din Dobrogea. O data cu intrarea Romaniei in primul
razboi mondial de partea Antantei, Dobrogea a redevenit teatrul
unor dispute importante; Bulgaria alaturi de Turcia si Germania
declarand razboi Romaniei.
97
MOTOC CORNELIU
HARTA ETNOGRAFICA A DOBROGEI 1913
In timp ce armata romana era concentrata in luptele

pentru eliberarea Transilvaniei, armata a III-a bulgara a ocupat
98
Nordul Dobrogei unde a ramas pana la 26 noiembrie 1918.

Singurul teritoriu neocupat a fost regiunea Deltei Dunarii. Satele
Partizani si Ilganii de Sus au fost sub ocupatia bulgara. Canalul
Sulina avea o importanta strategica la fel si orasul Sulina, care
era aparat de armata rusa si romana. Tot la Sulina s-a mutat
arhiva si prefectura. Cei doi ani de ocupatie bulgara, au insemnat
o perioada maxima de distrugere.
Incendierea arhivelor, distrugerea monumentelor,
muzeelor, scolilor, rechizitionarea totala a recoltei, distrugerea
infrastructurii au fost numai cateva din greaua perioada de
ocupatie bulgara. Se incerca distrugerea a tot ceea ce amintea de
cultura romaneasca. Copiii erau obligati sa mearga la scoli
bulgare si s-a interzis efectuarea de slujbe religioase.
Monumentul de pe dealul Hora si statuia lui Mircea cel Batran au
fost topite, bustul lui Ioan Nenitescu a fost aruncat in Dunare,
tribunalul transformat in grajd, prefectura, penitenciarul si
primaria distruse, iar bisericile au fost jefuite de icoane.
Numerosi oameni au fost impuscati si deportati.
In satul Pricipele Carol (Partizani) au fost impuscati 6
oameni fiind acuzati de spionaj in favoarea armatelor romane, iar
mai multi locuitori au fost trimisi in lagare si torturati.
‖In Delta Dunarii ia fiinta din toamna anului 1917-
Serviciul Special de Siguranta - condus de tulceanul Mihail
Moruzov, cel care in anul 1925 va deveni creatorul si
conducatorul de necontestat al Serviciului Secret de Informatii
din Romania‖56 .‖O buna parte a populatiei civile, armata cat si
autoritatile orasului si judetului se vor retrage in diferite localitati
56
Iosif Colcer,Viorel Magureanu, File din istoria Dobrogei, Editura
Inspectoratului de cultura al Judetului Tulcea, Tulcea, 1998, p.195
99
MOTOC CORNELIU
si mai ales in Chilia Veche‖57. La 11 noiembrie 1918 se incheie

armistitiul dintre aliati si Germania, iar Dobrogea este eliberata
la inceputul lunii decembrie.
57
Ibidem, p.190
100
ARCURI DE TRIUMF RIDICATE DE RUSI-LIPOVENI SI

EVREI LA INTRAREA ARMATEI BULGARE IN TULCEA
101
MOTOC CORNELIU
2.4. ISTORIA CONTEMPORANA
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in

Dobrogea, s-a inregistrat o perioada de progrese pe plan
economic.
O data cu inceperea celui de-al doilea razboi mondial
situatia economica din Dobrogea s-a inrautatit prin militarizarea
intreprinderilor si reprofilarea pe produse necesare armatei.
Imediat ce a intrat Romania in razboi, de partea Germaniei,
Dobrogea, prin pozitia ei strategica, a fost declarata zona de
operatii, iar in Sulina si Tulcea au stationat trupe germane.
Monitor romanesc pe Dunare in actiune in 1941
De remarcat este ca, in acest razboi, Dobrogea de Nord

nu a fost ocupata de rusi sau nemti ci a ramas alipita Romaniei.
102
O mare parte din barbati au fost inrolati in armata si

foarte multi au devenit eroi in cel mai mare razboi al omenirii.
Delta Dunarii in timpul acestui razboi nu a fost scena unor lupte
violente, ci numai a unor confruntari minore.
In 1942, canalului navigabil Sulina, i s-a acordat o
importanta deosebita in ceea ce priveste intretinerea lui, iar Seful
Inspectoratului General de Navigatie si Porturi a dispus
inceperea lucrarilor pentru repararea pereurilor precum si
repararea sau reinstalarea corectă a catargelor de semnalizare de
la statiunile Carmen Sylva, Gorgova şi Ceatal Sfântul Gheorghe.
Anii care au urmat razboiului, 1945-1947, au fost unii de
seceta dezastruoasa, fapt care a provocat o foamete, agravata si
de malarie, subnutritie si mortalitate infantila, judetul Tulcea
situandu-se peste media pe tara. De exemplu, in 1946 productia
la hectar 96 kg de porumb sau 150 kg de grau. Un moment
deosebit de greu a fost colectivizarea proprietatilor agricole
(1942-1962) de catre comunisti, plus cotele care trebuiau platite
de tarani la stat. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra
taranilor pentru intrarea in colectiv, astfel ca, in anul 1955,
Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a
Romaniei. Colectivizarea a insemnat confiscarea pamantului,
padurilor, viilor, animalelor, utilajelor agricole, barcilor,
carutelor etc., iar cotele compensau lipsa de alimente din orase
precum si necesitatea platii de despagubiri de razboi Uniunii
Sovietice. Toate bunurile adunate erau date Cooperativelor
Agricole de Productie (C.A.P.) care se infiintasera in majoritatea
satelor. In aceste conditii si in Dobrogea au existat grupuri
armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel
mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a
actionat in perioada 1949 - 1952.
103
MOTOC CORNELIU
CAPITOLUL III LUCRARILE DE

REGULARIZARE ALE DUNARII
3.1. SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE

LA ADRIANOPOL
Dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829, se incheie

pacea de la Adrianopol(azi Edirne,Turcia) la 14 septembrie 1829.
Prin aceasta pace se diminua considerabil influenta Turciei pe
Dunare. Invinsa de rusi si cu ajutorul puterilor occidentale (in
special Anglia care avea interese economice si care urmarea
spargerea monopolului turcesc asupra exportului granelor din
Principatele Romane), Turcia face o serie de concesii atat Tarilor
Romane cat si Rusiei. Tarile Romane au primit cetatile Turnu
Magurele, Giurgiu si Braila, precum si o serie de facilitati
obtinute conjunctural:
- autonomia administrativa;
- domni pamanteni alesi pe viata;
- libertatea comertului pentru toate produsele;
- dreptul de navigatie pe Dunare cu vase proprii romanesti si
libera folosire a porturilor romanesti;
- scutirea de obligatia de aprovizionare a Portii;
- limitarea dreptului de interventie a Imperiului Otoman in
Principate
- interdictia pentru musulmani de a stapani pamanturi in
Principate
104
Rusia a primit dreptul de a-si mentine protectoratul

asupra Moldovei si Tarii Romanesti, devenind pentru
urmatoarele trei decenii principala putere care va decide in
Principate. Tot in urma acestei paci, Rusia obtine toate cele trei
guri ale Dunarii, granita cu Turcia fixandu-se pe bratul Sfantul
Gheorghe cu mentiunea ca, desi stapana a malului drept nu va
putea sa se apropie decat pana la distanta de doua ore de mers de
mal si nu va putea ridica nici un fel de fortificatii sau cladiri,
decat cele necesare pentru carantine. Vasele de comert turcesti
vor putea circula pe Chilia si Sulina, iar cele militare doar pe
Sfantul Gheorghe. O data cu ocuparea canalului Sulina de catre
rusi au incetat si lucrarile de intretinere care erau facute de catre
turci. Astfel, adancimea pe canal devenise foarte mica, multe
vase nereusind sa treaca de bancurile de nisip de la bara Sulina,
mai ales in perioadele apelor scazute. ‖Pe langa acestea Rusia
instalase carantine in permanenta la Sulina si nu numai ca
impiedica circulatia vaselor, foarte adeseori fara cauze
binecuvantate, dar nici nu dezinfecta marfurile pe loc la Sulina ci
le trimitea la Odesa pentru dezinfectare‖58. ‖Vreme de mai
multi ani autoritatile rusesti nu au parut sa se ingrijeasca de
aceasta stipulatie, pana cand printr-un ucaz al tarului Nicolae,
datat 7 februarie 1836 s-a dispus organizarea carantinei
dunarene. Decretul imperial impunea constituirea unei statii de
carantina la gura Sulina, care cuprindea doua sectiuni: una pentru
libera practica, la capatul extrem al insulei pana la care fusese
inaintat cordonul de carantina; cealalta pentru vasele suspecte pe
insula Sfantul Gheorghe. Cea din urma nu avea sa se ocupe
efectiv de curatarea marfurilor, ci reprezenta un simplu port de
58
Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public, Tipografia
lucratorilor asociati Marinescu si Serban, Bucuresi, 1903, p.43
105
MOTOC CORNELIU
refugiu, pentru vasele care nu-si puteau continua drumul in

amonte, din cauza vanturilor adverse sau a fortei curentului, sau
care doreau sa reaprovizioneze.‖59
―Completul dezinteres cu care autoritatile tariste tratau
problema imbunatatirii tehnice la gura Sulina, urmareau doar sa
avantajeze comertul Odessei in competitia cu porturile Dunarene
rivale.‖60 Un lucru foarte important este ca la Ceatalul Sfantul
Gheorghe era infiintat un astfel de punct de carantina. Locul era
special ales deoarece aici era intersectia a doua brate si se puteau
dezinfecta toate vasele care incercau sa urce pe Dunare.
―Carantinele erau foarte stricte in 1853. De-a lungul
raului, pe jumatate inundate, vedem casute din scanduri sau din
trunchiuri de copaci ridicate pe piloni la doi metri deasupra
solului. In jurul acestora se afla o galerie protejata, impotriva
ploii si a soarelui, de un acoperis. In acest soi de balcon, o
santinela, imbracata in camasa alba vara sau de panza groasa
iarna, vegheaza neincetat asupra raului. Aceste cabane apartin
corpului de garda, care este insarcinat cu paza sanitara.
Inspectorii le viziteaza periodic si fiecarui district ii este atasat un
medic. Acest serviciu este util si ieftin. El apara inca o data
Europa de flagelul ciumei. Din nefericire acesti medici scoliti in
Rusia sau Germania sunt putin instruiti. Cei care au studiat la
Paris refuza sa-si paraseasca orasele pentru a ocupa astfel de
posturi prost platite. Rusia intretine pe fluviu o flotila de salupe
echipate cu tunuri, care nu au decat o capacitate mica, una sau
59
Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii-o problema europeana, Braila, 2012,
p.134
60
Constantin Ardeleanu, Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Editura Istros,
Braila, 2004, p. 734
106
doua piese de calibru mare.‖ 61 Motivul invocat pentru aceste

carantine a fost marea epidemie de holera care facuse ravagii in
anii trecuti in aceasta parte a Europei.
‖Sub pretextul aplicarii regulilor de carantina, autoritatile
vamale, capitania si politia fluviala rusa capatau dreptul de a
inspecta navele care doreau sa inainteze pe Dunare catre
porturile romanesti, dar si pentru a percepe taxe pentru remorcare
si cabotaj si, in caz de nesupunere la control de a retine vasul
respectiv, de a-i confisca incarcatura si de a-l excorta la
Odessa.‖62 In 1836 este semnalat ca, la punctul Ceatal
Sfantul Gheorghe exista si o canoniera cu trei tunuri care putea
oricand sa scufunde navele care nu se supuneau controlului
rusilor. In 1840 la Saint Petersburg s-a semnat intre Austria si
Rusia un tratat care prevedea exclusiv reglementarea
navigabilitatii pe Dunare. El stabileste infiintarea unui serviciu
militar, construirea unui far si felurile taxelor in functie de vas.
Tot el stipula ca pe toata intinderea Dunarii navigatia va fi libera,
comertul nu va fi taxat in plus fata de taxele stabilite si inceperea
imediata de lucrari la bara Sulina.
Un aspect al tratatului care are legatura cu teritoriul
satelor noastre, este navigatia pe Dunare prin tractarea vaselor la
edec pe malul drept al canalului Sulina. Astfel capitolul 3
stipuleaza ―ca toate vasele austrice care navigheza pe Dunare vor
avea dreptul de a fi trase la edec de-a lungul fluviului si pe toata
intinderea insulelor Letea, Sfantul Gheorghe si Ceatal, urmand
caile de edec stabilite de guvernul imperial al Rusiei, pe un mal
61
Daniela Busa, Calatori straini in tarile romane in secolul al XIX-lea,
Bucuresti 2010, p.253
62
Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice
la gurile Dunarii, p.42
107
MOTOC CORNELIU
sau pe altul, dupa cum o cer masurile de precautie sanitare

adoptate in conformitate cu regulile de carantina, supravegherea
carora trebuind sa nu duca la impiedicarea navigatiei.‖
GRAVURA REPREZENTAND TRAGEREA LA EDEC PE

CANALUL SULINA A UNEI CORABII
Dezvoltarea oraselor Galati si Braila, care aveau statutul

de porto-franco prin comert, au determinat Anglia sa-si deschida
in aceste doua locuri viceconsulate pentru a sustine cat mai bine
schimburile economice dintre Tarile Romane si Anglia. Dar in
ciuda tratatului semnat, Rusia nu s-a tinut de cuvant si lasa gurile
Dunarii sa se colmateze. Vazand acest lucru, Domnitorul Mihai
Sturza63 ia atitudine dandu-si seama de pericolul blocarii gurilor
Dunarii, care insemna ruinarea porturilor romane dunarene.
In legatura cu aceasta stare de lucruri, iata ce scrie in
continuare Mihail Kogalniceanu64: "Mihail Sturdza fu nevoit sa
63
Mihail Sturdza, ( 1794 -1884) a fost domnitor al Moldovei intre1834-1849.
64
Mihail Kogalniceanu( poate cel mai mare om politic roman) relateaza ca,
fiind in varsta de numai 17 ani , a fost trimis ca membru in delegatia care
108
abdige din cauza ca a avut curajul de a zice un cuvant spre a

pastra Romaniei libera navigatiune a mamei Dunare si care
astfel a cazut victima acestui potrivnic curent. Si succesorul sau
in domnia Moldovei, Grigore Ghica, a facut din cestiunea
Dunarii una din constantele preocupatiuni. Am temeiuri de a
sustine ca organizator al Ministerului Lucrarilor Publice din
Moldova, ca si inainte si in ajunul incheierii pacii dupa razboiul
Crimeii, bunul domn s-a adresat nu odata la Viena si la celelalte
cabinete pentru a mijloci ca libertatea navigatiunii Dunarii sa
fie privita ca un interes European, ca marele fluviu sa fie pus sub
paza si garantia Europei. Si astfel, staruintele si memoriile
micului domn al Moldovei nu au fost cea mai mica imboldier a
desteptarii Europei in privinta asigurarii libertatii Dunarii."
Toate aceste conditii de ingreunare a traficului si respectiv a
comertului pe Dunare au atras nemultumirea puterilor
occidentale si respectiv a Angliei. ‖Comportamentul abuziv al
fortelor rusesti desemnate sa vegheze la respectarea acestei
reglementari se adauga nemultumirile comerciantilor si
armatorilor straini, in conditiile in care trupele faceau de multe
ori uz de arma si cand nu era necesar‖.65 Aceste restrictii au dus
la falimentul casei de comert Britanice din aceasta regiune.
Nemultumirilor britanicilor li s-au adaugat si nemultumirile
Austriei, care incheiase o conventie cu Anglia prin care aceasta
avea drept de acces in toate apele Austriei, iar Austria avea acea
clauza a natiunii celei mai favorizate in indiile orientale. Rusia
intampina pe primul principe numit pe viata Mihail Grigore Sturdza(1834),

conform tratatului de la Adrianopol
65
la gurile Dunarii, p.42
109
MOTOC CORNELIU
nu si-a indeplinit obligatiile de curatare a barei Sulina, ea

neprivind cu ochi buni comertul cu cereale care se desfasura aici.
Dimpotriva, ea a incercat cat mai mult posibil sa il impiedice
prin toate mijloacele lasand multe nave sa se scufunde,
impiedicand si mai mult navigatia pe Dunare si tolerand atacurile
tot mai frecvente ale piratilor.
Viceconsulul britanic Cunningham a avut initiativa de a
aduce o draga care sa curete gurile Dunarii la Sulina, dar s-a lovit
de refuzul autoritatilor ruse. Britanicii cautau sa gaseasca o
alternativa pentru importul de cereale pentru a-si asigura hrana
populatiei. De precizat este ca, agricultura in Anglia era aproape
inexistenta deoarece aici incepuse marea revolutie industriala si
majoritatea populatiei se mutase in orase.
In 1845 izbucneste in Marea Britanie o mare foamete,
numita si foametea cartofului. Cartoful, principala cultura si
aliment in Anglia fusese atacat de gandacul de Colorado si astfel
populatia Angliei a suferit de foamete o perioada indelungata. In
acest timp in Irlanda un milion de oameni au murit de foame, iar
un milion a emigrat in America. Nici acum populatia Irlandei nu
s-a intregit la nivelul la care era inainte de 1845. Nemultumirea
Angliei fata de nedragarea gurilor Dunarii este data si de faptul
ca flota britanica era una maritima in care pescajul navelor
ajungea la 3-4 metri si in acest fel navele britanice foarte greu
puteau inainta pe bratele Dunarii.
Viceconsulul britanic a sugerat atunci ca tarile care
aveau interes pentru imbunatatirea navigabilitatii sa angajeze
antreprenori care sa decolmateze gurile Dunarii. Bineinteles
acest lucru nu a fost acceptat de rusi si astfel, la Londra in 1848
s-a vehiculat pentru prima oara ideea de a se intra intr-un conflict
armat cu Imperiul Tarist. Un eveniment important s-a petrecut in
anul 1853 cand Imperiul Tarist doreste sa anexeze Principatele
110
Romane. O data cu intrarea lor in Moldova incepe si primul

razboi modern din istorie - razboiul Crimeei(1853-1856).
Pretextul a fost unul religios, dar substratul era unul politic
deoarece nu se dorea marirea influentei Rusiei in Europa care
devenise o mare putere. O data cu intrarea trupelor rusesti in
Moldova, Turcia impreuna cu Anglia, Regatul Sardiniei si Franta
au atacat Rusia pe care au invins-o in 1856. In urma pacii de la
Paris, Principatele Romane au avut de castigat conjunctural prin
acordarea celor trei judete din sudul Basarabiei si Delta Dunarii.‖
La 6 ianuarie 1857, plenipotentiarii puterilor europene au
modificat statutul Deltei Dunării (teritoriu atribuit acum Turciei),
Poarta acceptând si încheierea unui "aranjament" care reglementa
raporturile dintre Comisia Europeană a Dunării si guvernul de la
Constantinopole. Rezolvarea problemelor în litigiu s-a rezolvat,
în mod deja traditional, prin politica de concesii si compromisuri
reciproce‖. 66 Cele trei judete i s-au acordat Moldovei pentru a
tine Rusia cat mai departe de Gurile Dunarii. Astfel Dunarea si-a
restabilit statutul de zona libera pentru navigatia vaselor pe
bratele sale.
3.2. PREMISELE INFIINTARII COMISIEI

EUROPENE A DUNARII
La 28 decembrie 1854 reprezentantii Tarilor Romane,

Austriei, Angliei si Frantei propun Rusiei ca rezolvarea
problemei colmatarii Dunarii sa se faca sub controlul unei
autoritati sindicale permanente. La 23 martie 1855 ei stabilesc un
66
Constantin Ardeleanu, Marea Britanie si incercarile de istituire si
permanentizare a Comisiei Europene a Dunarii(1855-1858), p.124
111
MOTOC CORNELIU
protocol de colaborare in 6 articole dintre care cel mai important

este articolul patru care hotaraste ‖infiintarea unei Comisiuni
Europene, compusa din delegatii fiecareia dintre ele, care va
determina lucrarile care trebuiesc facute pentru a face sa dispara
obstacolele dintre Galati si mare.
Aceasta Comisiune Europeana, care nu va putea fi
dizolvata, decat prin consimtamantul comun, va asterne bazele
unui regulament pentru navigatiunea maritima si fluviala,
precum si proiectul instructiunilor ce vor trebui sa serveasca de
calauza, si regula unei Comisiuni tarmurene formata din delegatii
a trei state tarmurene Austria, Rusia si Turcia‖.
Intre timp, Rusia este obligata sa cedeze Moldovei trei
judete nemaifiind riverana Dunarii, iar Austria nu mai avea
aceleasi interese ca in urma cu doi ani, fapt care a impus ca la 30
martie 1856 la Conferinta de la Paris sa se reevalueze problema
Dunarii. In capitolul 15 a acestei conferinte ―se hotaraste sa se
realizeze o Comisiune in care Franta, Austria, Marea Britanie,
Prusia, Sardinia si Turcia vor fi fiecare reprezentate prin un
delegat, va fi insarcinata de a specifica si executa lucrarile
necesare de la Isaccea in jos, de a curata de nisip si alte obstacole
Gurile Dunarii, in partile marii invecinate lor, si de a pune
aceasta parte a fluviului si zisele parti ale marii in cele mai bune
conditiuni posibile pentru navigatiune‖.
Initial Comisia Europeana trebuia sa-si termine lucrarile
in doi ani si sa se dizolve, apoi se va infiinta o comisie
tarmureana ca sa o inlocuiasca. Aceasta prevedere a fost de la
inceput gresita, dupa doi ani dandu-si seama de amploarea
lucrarilor, aceasta comisie a fost prelungita din an in an pana in
1871 cand, in cadrul Conferintei de la Londra a fost prelungita
pentru o perioada de 12 ani. In 1883 Conferinta Europeana se va
intruni din nou si va prelungi existenta Comisiei Europene pana
112
in 1904. Prelungirea acestei Comisii s-a facut prin observarea

lucrarilor la adancirea Dunarii pe canalul Sulina, care nu erau
indeajuns de satisfacatoare pentru o navigatie normala. Astfel, se
prezenta adancimea la bara Sulina in timpul Comisiei Europene:
AN ADANCIME AN ADANCIME
1861 3.12 1882 3.96
1862 3.05 1883 4.34
1863 3.35 1884 4.27
1864 3.35 1885 4.72
1865 3.58 1886 4.72
1866 3.43 1887 4.8
1867 3.28 1888 5.1
1868 3.43 1889 5.26
1869 3.73 1890 5.03
1870 3.96 1891 5.18
1871 3.96 1892 5.1
1872 4.11 1893 5.26
1873 3.66 1894 5.26
1874 4.04 1895 5.1
1875 4.04 1896 5.41
1876 3.27 1897 4.41
1877 RAZBOI 1898 5.33
1878 4.49 1899 5.41
1879 4.04 1900 5.41
1880 3.66 1901 5.48
1881 4.27 1902 5.64
Odata cu razboiul din 1877, Rusia ia sub stapanire
Basarabia, iar Romania Dobrogea si Delta Dunarii. Astfel si
Romania devine tara riverana si are un delegat in aceasta
comisie. Comisia Europeana a reglementat mai multe servicii in
cadrul ei.
113
MOTOC CORNELIU
Serviciul farurilor. In 1856 existau doua faruri otomane,

unul la Sulina si altul pe Insula Serpilor. In 1871 aceasta comisie
le-a cumparat si a infiintat altele noi la Sfantul Gheorghe si inca
doua la Sulina.
Serviciul pilotajului. Din 1865 s-a stabilit ca pentru a se

evita esuarile, orice vapor peste 60 tone sa nu poata intra prin
gura Dunarii decat sub indrumarea unui pilot brevetat de
Comisia Europeana. Aceasta regula a rams in vigoare si in ziua
de astazi.
Serviciul de scapare de la inecaciune. In 1857 se

infiinteaza un serviciu pentru a veni in ajutor oamenilor si
vaselor aflate in naufragiu.
Serviciul Sanitar. O data cu infiintarea spitalului la

Sulina in 1867, au fost ingrijiti membri C.E.D., marinarii in
tranzit si locuitorii orasului. Spitalul era dotat cu cea mai
moderna aparatura si avea doua sectii de spital central si maladii
epidemic. Tot un astfel de spital cu doua sectii a fost infiintat de
C.E.D. si in Tulcea.
Serviciul Tehnic. Se ocupa de lucrarile de regularizare a

Dunarii si de decolmatare a barei Sulina. „La punctele dificile de
pe traseul Canalului Sulina, au fost montate geamanduri conice
vopsite in rosu si geamanduri cilindrice vopsite in negru.
Geamandurile rosii semnalizau senalul navigabil, care se afla
intre aliniamentul geamandurilor si malul drept; geamandurile
negre semnalizau canalul, aflat intre aliniamentul lor si malul
stang. Pe timpul iernii pana la blocarea senalului cu gheata,
114
geamandurile erau inlocuite cu scondri verticali, vopsiti in

aceleasi culori.‖67
Politia navigatiei. Comisia supraveghea respectarea

regulamentelor prin intermediul inspectorului navigatiunii
Dunarii de Jos care era asistat de patru supraveghetori. Unul
dintre acestia supraveghea Dunarea, de la Ceatal Sfantul
Gheorghe la gura Papadiei si locuia in statia C.E.D.
La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la
Sinaia in urma caruia majoritatea competentelor C.E.D. au fost
preluate de catre Romania. Comisia Europeana a Dunarii a
beneficiat de nenumarate scutiri de taxe si impozite, ca si de
dreptul de a arbora propriul ei drapel cu cinci benzi orizontale,
doua de culoare rosie, doua de culoare alba si una albastra, cu
initialele C E D in alb.
STEAGUL C.E.D.
67
Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003,p.17
115
MOTOC CORNELIU
116
117
MOTOC CORNELIU
118
119
MOTOC CORNELIU
3.3. PERSONALITATEA INGINERULUI

CHARLES AUGUSTUS HARTLEY
Existenta statului roman modern se datoreaza si marelui

inginer Sir Charles Augustus Hartley. Numit si ―parintele
Dunarii‖, el a fost inginerul sef al Comisiei Europene a Dunarii
care a regularizat canalul Sulina si a facut Dunarea navigabila la
bara Sulina. Timp de 50 de ani el s-a preocupat la inceput, in
calitate de inginer sef, apoi de consultant, de lucrarile deosebit de
complexe pentru regularizarea Dunarii.
Importanta lucrarilor lui s-a vazut cel mai bine dupa
finalizarea canalului si impactul pe care l-a avut transportul pe
120
Dunare asupra foarte multor tari europene. Complexitatea

lucrarilor efectuate la acea vreme si solutiile tehnice ingineresti
revolutionare folosite, nu au fost egalate nici pana in ziua de
astazi la nici o lucrare efectuata pe Dunare.
Toate acestea le datoram acestei mari personalitati,
caruia statul roman nu a reusit sa ii faca o statuie sau sa dea
numele unei strazi in onoarea marelui inginer englez, care
jumatate de secol a muncit pe teritoriul Dobrogei, ca si astazi sa
ne bucuram de roadele muncii lui.
121
MOTOC CORNELIU
Informatii pretioase despre Hartley 68 , gasim in cartea

scrisa de un nepot de frate al marelui inginer-Biography of Sir
Charles Hartley,Civil Engineer(1825-1915: the Father of the
Danube), care a publicat in 1989 o bibliografie a acestuia si care
a fost tradusa de Gheorghe Stanculescu. Nascut in Galeshead69 la
3 februarie 1825 intr-o familie scotiana, al carui tata era un
prosper agent comercial, micul Charles a copilarit in orasul
Darlington. Probabil aici, copil fiind, a avut revelatia meseriei ce
avea sa o imbratiseze mai tarziu, aceea de inginer.
In orasul Darlington in 1825 s-a construit prima cale
ferata comerciala din lume cu destinatia Stockton, a carei
tractiune a vagoanelor se facea cu o locomotiva cu aburi si
probabil aceasta minune a ingineriei i-a influentat si cariera
micului Hartley.
A absolvit la 13 ani gimnaziul Gateshead si a inceput
ucenicia ca antreprenor de lucrari miniere. In acelasi timp facea
si cursuri teoretice la seral prin care isi completa cunostintele. De
precizat ca, in acea vreme nu existau in Anglia scoli de ingineri
ca in Franta, care formau 500 de ingineri cu diploma anual, ci
doar scoli de ucenici unde viitorii ingineri se pregateau.
Isi termina ucenicia inginereasca la 19 ani la un
antreprenor hidrotehnic din Leeds, unde a participat la lucrari de
hidroamelioratii, canale navigabile si lucrari de geniu. La 25
septembrie 1845 se angajeaza ca inginer stagiar la compania
Scotish Central Railway unde isi incepe activitatea inginereasca
care va dura timp de 70 de ani.
Aici confirma ca este un priceput inginer si la numai 23
de ani primeste o lucrare ca inginer sef in portul Plymouth in S
68
Informatii puse la dispozitie de architect Gheorghe Radu Stanculescu.
69
Galeshead-orasel industrial in NE Angliei
122
Angliei pentru amenajarea cheiurilor, digurilor si bazinului

portuar.
123
MOTOC CORNELIU
124
Se remarca prin rapiditatea lucrarilor temeinic executate

si prin respectarea devizelor de lucrari, ceea ce il face un inginer
foarte apreciat la acea vreme. In anul 1855, in timpul razboiului
din Crimeea(1853-1856), Charles Hartley este angajat capitan in
corpul de geniu anglo-turc sub comanda celui care avea sa
devina Comisar al Comisiei Europene a Dunarii, maiorul John
Stokes. Debarcand la Kerci70, inginerul se ocupa de construirea
fortificatiilor din acea zona fiind remarcat imediat de John
Stokes care avea sa-i devina prieten pe viata dupa infiintarea
C.E.D. Dupa terminarea razboiului Crimeei, Hartley se duce la
Constantinopol si se pare ca atunci a trecut pentru prima oara
prin Sulina.
70
Kerci este un oras din Ucraina, fiind situat pe peninsula cu acelasi nume
din Crimeea.
125
MOTOC CORNELIU
―Mai târziu, Regina Elisabeta a României, relata

cum Hartley îi povestea deseori cum rămăsese blocat într-o navă
eşuată la bara Sulina, cum a urcat în susul Dunării cu o căruţă
fără coviltir şi cu roţile „în opt colţuri‖, jurându-şi, atunci, să nu
mai calce în viaţa lui în această ţară barbară.‖71
Dupa terminarea razboiului Crimeei si infiintarii
Comisiei Europene a Dunarii in urma tratatului de la Paris(30
martie 1856), maiorul John Stokes este numit membru din partea
Angliei in aceasta comisie. Acesta, cere sa ii fie pusi la dispozitie
trei ingineri, printre care si Hartley. In 1857 este angajat singur la
aceasta comisie, cu toate ca nu era membru al Institutului
Inginerilor Civili din Londra si isi ia postul in primire la Galati in
luna ianuarie. Cand a preluat Hartley postul, situatia Dunarii la
varsare era foarte grava. Rusii au facut tot posibilul pentru a nu
incepe nici o lucrare de decolmatare la gura Dunarii, iar
transportul comercial pe canalul Sulina era haotic. De aceea,
puterile occidentale infiinteaza o comisie de aministrare moderna
a gurilor Dunarii pentru ca aici sa se poata efectua un comert in
cele mai bune conditii. In acelasi timp comisia se ingrijeste sa
organizeze un statut al navigatiei conform principiilor de
absoluta libertate stabilite la Congresul de la Viena din 1815.
Dupa incetarea monopolului turcesc asupra exportului de
grane din Principatele Romane, exporturile de cereale din
porturile Galati si Braila au crescut de la 50000 de tone in 1837,
la 210000 de tone in 1845. Dupa marea foamete a cartofului din
Irlanda din 1847 si adoptarea politicii de liber schimb,
comerciantii englezi au preluat comertul in aceasta zona, dar s-au
confruntat cu o problema majora la Dunare. Vasele lor fiind
71
Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului
englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, 2009, p.28
126
unele moderne de capacitate mare aveau si un pescaj pe masura.

Acest lucru a impus cautarea unor solutii hidrotehnice, pentru a
solutiona aceasta problema.
Charles Cunningham, vice-consulul englez de la Galati,
scria ca „în decembrie 1855, în timpul unei furtuni la gura
Sulinei, 24 de nave şi 60 de şlepuri au eşuat sau s-au scufundat şi
aproape 300 de oameni au pierit; în general anual se numărau,
acolo, 61 de naufragii la mia de vase care încercau să intre pe
fluviu. O mare parte din vasele de transport maritim ramaneau in
fata gurilor Dunarii si granele se transbordau cu ajutorul
slepurilor sau barjelor. Nu era nici o mirare că asigurarea la
riscuri a unor asemenea transporturi costa mai mult ca oriunde şi
primul gând care îţi venea în minte la Constantinopol, după ce
se anunţa vreo furtună în Marea Neagră, era să te întrebi câte
nave se pierdeau şi câte vieţi costa furtuna.‖
Ajuns iarna la Galati cand Dunarea era inghetata, Hartley
a avut timp de o luna sa investigheze situatia si a inceput in
martie ridicari topo la gurile bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe.
Inainte de a se porni lucrarile propriu zise, s-au luat masuri
imediate pentru a imbunatati provizoriu navigatia. Astfel, s-au
adus doua dragi, una la Sulina si una la grindul Argagni.
La 5 aprilie 1857 a fost chemat in fata comisiei si i s-a
cerut sa examineze cele trei brate si sa recomande unul pentru a
fi amenajat. Intre timp discutiile in sanul comisiei au devenit
foarte agitate si pe seama diferitelor propuneri din partea
membrilor care aveau diferite interese de a alege un brat sau
altul. De altfel, numerosi alti ingineri au contestat deciziile lui
Hartley propunand diferite lucrari mai fanteziste sau mai reale
pentru lucrarile ce aveau sa urmeze la regularizarea Dunarii.
Presati si de proiectul care se anunta, de constructie a
unei cai ferate Cernavoda-Constanta care devenea concurent
127
MOTOC CORNELIU
comercial al navigatiei pe Dunare, C.E.D. a decis in 1865 sa se

inceapa lucrarile pe bratul Sulina. Hartley s-a ingrijit din timp de
gasirea materialelor de constructii necesare, luand in considerare
aducerea de piatra de langa Bestepe, cu toate ca ulterior s-a
gandit ca ar putea aduce si din Insula Serpilor. Rapiditatea cu
care au inceput lucrarile a fost binevenita deoarece dupa sase
saptamani Stokes primeste o telegrama de la Londra prin care i
se cere sa opreasca lucrarile de la gura Sulinei. Stokes le
raporteaza ca lucrarile sunt incepute de sase saptamani si cu toate
ca peste trei luni si francezii au cerut acelasi lucru, lucrarile au
continuat, cu cererea din partea C.E.D. ca acestea sa fie facute cu
minimul de costuri, sa reziste cinci ani si sa fie adancita bara
Sulina cu 60 cm. Solutia propusa de Hartley, care a fost indelung
contestata, a fost construirea unor ―jetele‖(diguri perpendiculare
pe malul mării, împinse către larg la gurile de vărsare ale
fluviului). Pentru a putea observa daca aceasta este solutia
corecta, Hartley viziteaza gurile de varsare ale raurilor Oder,
Vistula si Rohn care aveau astfel de jetele si care nu isi atinsesera
scopul pentru care au fost create.
128
La intoarcere, Hartley si-a dat seama ca solutia lui era cea

mai buna, si-a sustinut punctul de vedere si a continuat lucrarile.
In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat, iar Hartley a fost
chemat in Egipt in calitate de consultant deoarece aici incepusera
lucrarile la canalul Suez. La intoarcere, in primavara, adancimea
la bara Sulina era de 5,2 m fiind adancita cu 1,8 m, aproape
dublu fata decat ceruse C.E.D.
La 3 septembrie 1861 inginerului englez i se organizeaza
129
MOTOC CORNELIU
o festivitate de recunostinta, iar guveranatorul turc de la Tulcea,

Rasid Pasa ii ofera titlul de ―Mudjideih‖ 72 care nu a putut fi
acceptat conform regulilor britanice. Si celelalte state doreau sa-l
decoreze pentru marile lui realizari, dar el nu putea accepta.
Acest lucru l-a determinat pe Stokes sa ceara o recunoastere a
meritelor sale in propria tara.
Astfel, la 17 octombrie 1862 Charles Hartley primeste
din partea Reginei Victoria titlul de ―sir‖. La fel si comerciantii
de pe Dunare i-au oferit lui Hartley o frumoasa cupa de argint ca
semn al recunostintei lor si pentru faptul ca navigatia era mai
sigura la gura Sulinei, iar cheltuielile lor de transport erau mai
mici de pana la cinci ori. Dupa finalizarea lucrarilor de la bara
Sulina se incheie prima mare etapa a lucrarilor hidrotehnice
efectuate de Hartley aici. El a continuat pana in 1872 sa fie
inginerul sef al C.E.D., iar apoi pana la 1907 a ramas consultant
al acestei comisii. A doua etapa importanta, au fost lucrarile de
regularizare si adancire a bratului Sulina. Acestea au fost in
numar de zece si s-au desfasurat sub atenta lui supraveghere, la
inceput ca inginer sef apoi ca si consultant. Notorietatea de care
s-a bucurat dupa succesul obtinut la Sulina, l-a facut sa fie cerut
ca si consultant la lucrari hidrotehnice din toata lumea. Astfel, el
a facut propuneri Principatelor Romane pentru a face Prutul
navigabil, pentru vasele cu aburi, pana in apropiere de Iasi. A
facut un proiect pentru o iesire portuara la Marea Neagra a
sudului Basarabiei in perioada in care, acest teritoriu era inca
romanesc (proiectul inceput in 1864, al portului de la golful
Jibrieni, de la nord de varsarea Chiliei in mare inainte ca
72
Un ordin onorific turc stabilit in 1851 de catre Abdul-Mejid, avand forma
unui medalion, inconjurat de raze de argint si sapte semilune. Acesta este
adesea conferit strainilor.
130
Romania sa aiba acces la mare prin Dobrogea, la Constanta).

Si-a dat avizul tehnic Belgiei si Olandei pentru rezolvarea
problemei navigatiei la Anvers. A oferit solutii si proiecte pentru
porturile Odessa si Triest. Dupa 1861 este solicitat sa-si dea
avize tehnice pentru canalul Suez, iar in 1884 a fost numit
oficial, din partea guvernului britanic, membru in Comisia
Internationala Tehnica pentru largirea Canalului de Suez.
Regulamentele de navigatie si sistemul de taxare al
C.E.D. au fost preluate si de administratia canalului Suez. In
1871 la Institutul Inginerilor Civili din Londra face o prezentare
stiintifica asupra intrarii Deltei Dunarii in Marea Neagra. Cu
aceasta ocazie este premiat de institut cu medalia Watt si
premiul Telford. I n t r e 1 873-1876, Hartley ajunge in America
si devine, in 1875, consultantul Congresului si al Presedintelui
Statelor Unite, Ulisses Grant pentru solutionarea navigatiei la
gurile fluviului Mississippi.
131
MOTOC CORNELIU
132
133
MOTOC CORNELIU
Modernizarea portului Durban, din provincia Natal din

Africa de Sud, este o alta lucrare intreprinsa de Hartley. In
Romania ofera solutii ingineresti pentru imbunatatirea porturilor
Galati si Braila, la fel si pentru Constanta. La Constanta, primele
planuri ale lui Hartley au stat la baza primelor studii ingineresti
ale lui Anghel Saligny. Intre el si casa regala a Romaniei se leaga
o prietenie, vizitandu-l de multe ori pe regele Carol I si regina
Elisabeta.
134
Desele intalniri aveau si un scop profesional in incercarea

regelui de a moderniza si dezvolta porturile de la Cernavoda la
Turnu Severin, pentru a impulsiona exporturile romanesti de
cereale. Randurile scrise de prim ministrul Romaniei, Dimitrie
Sturza lui Hartley, sunt concludente: ―Înă ceeaă ceă m ă priveşte,ă
suntă bineă s n tosă şiă m ă g sescă dină nou implicat într-oă imens ă şiă
nobil ă misiuneă – mareaă noastr ă reform ă agrar ,ă ceă trebuie f cut ă
neap rată pentruă aă redaă viaţ ă şiă energieă lumiiă sateloră noastre.ă
Trebuieă s ă dubl m producţiaă agricol ă pentru a da de lucru
frumosuluiă Dvs.ă fluviu,ă şiă s ă putemă întotdeauna s ă neă gândimă cuă
recunoştinţ ălaăSirăCharlesăHartley”.ă
Hartley este premiat in Anglia cu prestigioasa decoratie ‖The
Albert Medal‖ in 1903, ca semn al recunoasterii contributiei sale la
dezvoltarea ingineriei hidrotehnice. Aceasta medalie se confera doar o
singura data pe an, iar dintre personalitatile care au primit-o se
numara oameni din domeniul ştiinţei, culturii, artei, politicii, şi
nu numai, cum ar fi: Faraday, Ferdinand De Lesseps, Bessemer,
Lord Kelvin, Thomas Alva Edison, Bunsen, Graham Bell,
Marconi,Napoleon al III, Winston Spencer Churchill, Franklin D
.Roosevel,Yehudi Menuhin, Regina Elisabeta a II-a, Orville
Wright, Stephen Hawking etc .
Sir Charles Hartley nu a fost insurat si nu a avut copii. El
s-a ingrijit de nepotii si stranepotii sai carora le-a lasat intreaga
avere precum si urmasilor prietenului sau de-o viata, John
Stokes.
135
MOTOC CORNELIU
S-a retras din activitatea inginereasca la varsta de 82 de

ani in 1907, si s-a stins din viata la 20 februarie 1915 in Londra,
lasand in urma o spectaculoasa opera inginereasca. Mormantul
lui se afla in cimitirul Bisericii Highgate, iar pe piatra funerara
sta scris‖ Sir Charles A. Hartley (1825-1915),ăInginerulăŞefăcareă
a muncităs ăfac ăultimaăporţiune aăDun riiănavigabil .”
136
Cimitirul Bisericii Highgate
PIATRA FUNERARA A LUI CHARLES HARTLEY

137
MOTOC CORNELIU
3.3.1. SIR JOHN STOKES
Una din marile personalitati care si-au pus amprenta

asupra lucrarilor Comisiei Europene a Dunarii timp de
cinsprezece ani(1856-1871), a fost maiorul John Stokes. Nascut
pe 17 iulie 1825 John Stokes a absolvit Academia Militara
Regala la Woolwich si pe langa studiile teoretice a avut dorinta
de a invata practic despre armamentul existent la acea vreme.
Astfel, el urmeaza cursurile scolii de Inginerie militara de la
138
Chatham, unde aprofundeaza notiuni de tehnica militara si

lucrari de geniu.
In februarie 1845, el se inroleaza in compania a 9-a
regala de mineri si genisti care era dislocata in Africa. Aici ia
parte la al 7-lea razboi contra regatului Zulu unde a fost ranit in
mai multe randuri. La sfarsitul razboiului s-a instituit un
protectorat britanic, unde Stokes si alti ingineri au creat in
―Kaffraria britanica‖ un lant de posturi de legatura. Dupa al
optulea razboi zulu, dovedindu-si inca o data priceperea si
curajul, Stokes a fost chemat in patria sa, Anglia, unde a fost
recunoscut ca membru al inginerior regali si nu ca inginer al
armatei. Numit instructor asistent in geodezie si lucrari de teren
al Academiei Regale Marine, Stokes a fost promovat la rangul de
capitan. In timpul razboiului din Crimeea(1853-1856) s-a inrolat
volunar, iar secretarul de stat pentru razboi l-a insarcinat, datorita
calitatilor lui deosebite, sa formeze un corp de ingineri pentru a
acorda asistenta contingentului turc. Trimisi initial la Kerci au
fost relocati la Yenicale, o pozitie strategica care facea legatura
cu Marea Azov. Modul in care capitanul Stokes si-a indeplinit
misiunea a atras simpatia Lordului Stratford, un influent
ambasador britanic la Constantinopole. In 1856 a fost numit
delegat din partea Angliei in Comisia Europeana a Dunarii.
Aici, il aduce prin insistentele sale pe inginerul Charles
Hartley cu care desavarsesc lucrarea de a face navigabil canalul
Sulina. In cadrul Comisiei, Stokes se impune ca un desavarsit
profesionist, multe din propunerile sale fiind acceptate
neconditionat si de ceilalti membri. In 1871 este inlocuit de
inginerul Gordon la Galati si promovat ca inginer comandant sef
in Tara Galilor.
In anul 1873 a devenit membru al Comisiei Internationale
de la Constantinopole in problema saparii Canalului Suez. Ca o
139
MOTOC CORNELIU
recunoastere a valorii sale, Regina Victoria a Angliei l-a decorat

cu ordinul de cavaler. In anul 1882 a devenit membru al unui
comitet de investigare pentru construirea tunelului Canalului
Manecii intre Anglia si Franta(inaugurat in 1994).
‖Promovat la gradul de general-maior, în 1885, Stokes a
fost numit, doi ani mai târziu, vicepreședinte al consiliului de
administratie al Companiei Canalului Suez și în 1894, a fost
trimis în Egipt ca reprezentant al Guvernului britanic.‖ 73 Se
stinge din viata la 77 de ani in 17 noiembrie 1902 dupa o bogata
cariera inginereasca.
Cele mai multe amanunte despre activitatea sa in cadrul
Comisiei Europene a Dunarii, aflam chiar din bibliografia sa.
Astfel, stim ca Stokes nu a fost prea impresionat de
situatia de la Sulina, in care locuitorii duceau o viata de
semipiraterie. Imediat dupa ce a fost ales membru in Comisia
Europeana a Dunarii, Stokes a vizitat Canalele Sulina si Sfantul
Gheorghe pentru a face un raport cat mai exact asupra situatiei la
gurile Dunarii. Vizitand canalul Sulina, pe la mila turceasca 40 a
observat un mic curs de apa numit Papadia care facea legatura
bratului Sulina cu balta. Acest curs de apa impreuna cu latimea
anormala a bratului ar fi provocat un curent care a ajutat la
depunerea unor cantitati mari de aluviuni, care ar fi format
grindul Argagni(pe acest grind se afla amplasate satele Partizani
si Ilganii de Sus). Tot de la el aflam ca in aceasta portiune a
bratului din cauza ingustarii lui era foarte dificil de navigat si
multe corabii esuau in aceasta zona. Stokes raporteaza Comisiei
ca lucrarile care trebuiesc efectuate aici, sunt foarte dificile si
73
Constantin Ardeleanu,The little known autobiography of sir John Stokes,
the first british representative in the European Commision of the Danube,
(1856 – 1871), p.92
140
necesita mari lucrari de inginerie hidrotehnica. El a cerut sa i se

puna la dispozitie trei ingineri, dar ministrul de externe englez
facand economii bugetare i-a acordat doar unul. Imediat dupa ce
a inspectat bratele Dunarii, a cerut comisiei sa ii puna la
dispozitie pe inginerul Hartley, cel care avea sa devina ―parintele
Dunarii‖. El stabileste ca sediul Comisiei Europene a Dunarii sa
fie initial la Galati, deoarece aici era un oras cu pretentii la
civilizatia occidentala. In 1865, este insarcinat de C.E.D. sa
elaboreze un regulament de navigatie si politie pe Dunare,
precum si tarifele de navigare. Dupa cum spune autobiografia sa
dupa atatia ani petrecuti aici ―a fost foarte dureros pentru el sa
spuna la revedere Dunarii.‖
141
MOTOC CORNELIU
3.3.2.CHARLES KÜHL
Dupa incheierea primei parti a lucrarilor de la Gurile

Dunarii si anume, adancirea barei Sulina, a doua mare etapa a
fost regularizarea bratului Sulina. Dupa plecarea lui Charles
Hartley in 1871, lucrarile au fost predate pentru a fi executate
urmatorului inginer al C.E.D. Karl Henrich Leopold
Kühl(1844-1906). Datorita faptului ca a fost casatorit cu sora
unui angajat englez C.E.D., iar comisia era sub o puternica
influienta britanica, in toate documentele oficiale il gasim cu
numele de Charles Henry Leopold Kuhl.
Toate cele zece taieturi majore ale bratului Sulina au fost
facute de acest inginer, conform planurilor lui Hartley si sub
atenta lui supraveghere in calitate de consultant al C.E.D. Cu
toate ca nu mai lucra aici, Hartley isi petrecea doua luni pe an,
primavara, in aceste locuri supervizand daca planurile lui sunt
puse intocmai in practica. Dupa plecarea lui John Stokes a fost
desemnat un alt inginer cu o bogata cariera militara sa ii urmeze,
in persoana colonelului Charles Gordon74.
In 1872, Hartley primeste o scrisoare de la Gordon prin
Charles Gordon (1833-1885) a urmat cursul faimoasei ‖Royal Military

74
Academy‖ din Woolwich si a participat la asediul Sevastopolului si a fost

decorat dentru curaj si merite deosebite. Dupa razboiul Crimeei(1883-1886) a
fost pus in comisia de trasare a frontierei turco-ruse. In 1860 a fost trimis in
China unde a fost numit mandarin in armata chineza si innobilat in Anglia.
Dupa angajarea la C.E.D. a fost trimis in Sudan ca guvernator pentru a lupta
impotriva comertului cu sclavi. In 1880 a fost secretar al viceregelui Indiei
apoi s-a reinters in China. Apoi a devenit guvernator al Congo-lui Belgian
apoi a redevenit guvernator al Sudanului. A fost ucis in 1885 in Khartoum in
luptele cu bastinasii care se opuneau prezentei europene in Africa.Tot el a
descoperit in Palestina, in apropiere de Ierusalim, locul rastihnirii lui Iisus
Hristos. De aceea Golgota mai este numita si Gordon‘s Calvary.
142
care i se reproseaza ca, si-a pastrat casa din Sulina si

competentele in ceea ce priveste supravegherea lucrarilor.
―Revenit la Dunare in primavara anului 1872, Hartley a incercat
gasirea unei solutii de compromis, solicitand comisiei angajarea
pe cheltuiala sa a inginerului danez Charles(Karl) Kühl cu care
lucrase anterior atat in lucrari contractate de forul european cat si
in alte proiecte in regiunea pontica.‖75
In 1872, lui Kühl i se ofera postul de inginer resident, iar
lui Hartley de inginer consultant, cu obligatia de a veni cel putin
o data pe an la Sulina si ori de cate ori vor fi probleme urgente.
Kühl trebuia sa-l tina la curent cu schimbarile importante
survenite pe fluviu si sa-i faca la sfarsitul anului un raport
privind lucrarile executate. ‖In fapt Kühl avea dreptul sa se
ocupe singur doar de bugetul lucrarilor, dar nu sa intervina
asupra proiectelor lui Hartley.‖Cu toate acestea meritele lui Kühl
sunt incontestabile, el imbunatatind planurile lui Hartley la
toatecele zece taieturi ale Dunarii.
―Charles Hartley continua sa fie in practica Inginer sef, el
fiind cel care a proiectat, inspectat si supervizat toate lucrarile
Comisiei in perioada urmatoarelor trei decenii in conditiile in
care Kühl nu-si ascundea prea mult admiratia fata de ―parintele
Dunarii‖.76 Kühl semneaza uneori actele cu titulatura de inginer
sef, dar el era doar executant al lucrarilor conform planurilor
intocmite de Hartley. Important este ca toate cele zece taieturi ale
bratului Sulina, inclusiv cele din satele noastre au fost facute cu
supravegherea lui Kühl, care a petrecut foarte mult timp aici
deoarece taietura de la Ceatalul Sfantul Gheorghe a fost de o
75
la gurile Dunarii, Editura Istros, p.135
76
Ibidem, p.136
143
MOTOC CORNELIU
mare complexitate si tehnica inginereasca.

Dupa cei 37 de ani petrecuti la Sulina, Charles Kühl a
fost ales inginer consultant in locul lui Hartley care se retrasese
oficial de la Comisia Europeana a Dunarii, iar in locul sau a fost
numit un compatriot in persoana lui Magnussen 77 , inginer
resident. In cimitirul din Sulina nu se afla mormantul lui, semn
ca ar fi murit la Galati sau la Sulina, iar familia l-a reinhumat.
Realizarile lui au fost foarte importante cu toate ca, nu s-a
bucurat de aceleasi onoruri ca si Hartley poate si din cauza ca nu
era englez, originea lui fiind daneza. In semn de recunostinta in
1912, C.E.D. a dat numele unei dragi aspirante de 1000CP
numele KARL KÜHL.
3.4. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA

BRATULUI CE URMA A FI REGULARIZAT
La 5 aprilie 1857, Comisia Europeana a Dunarii a cerut

inginerului Hartley sa faca un studiu de fezabilitate asupra
bratului Dunarii, care ar putea fi cel mai bine transformat in
canal navigabil, precum si construirea unui port la gura lui de
varsare. Pentru a castiga timp, Hartley a propus a se folosi hartile
si ridicarile topo ale capitanului Thomas Abel Brimage Spratt78
pentru canalele Chilia si Sfantul Gheorghe, iar pentru Sulina
chiar el sa faca aceste ridicari topo. Intre timp, pentru a favoriza
77
Eugenius Magnussen(1849-1919) de origine daneza a ajuns la Sulina la
comanda unei pilotine. A ocupat diverse functii marinaresti si tehnice si a
avansat pana la inginer sef al C.E.D. in 1907. A fost inmormantat la Sulina in
1919 in locul lui fiind numit inginerul englez E.T.WARDT
78
Thomas Abel Brimage Spratt (1811–1888) a fost viceamiral in cadrul
marinei regale engleze,hidrograf si geolog.
144
totusi navigatia s-a inceput la bara Sulina dragarea cu ajutorul

unei ancore, la insistenta consulului Cunningham. Aceasta
metoda impreuna cu instalarea unui gard de uluce lejere de lemn
pentru a ingusta albia, a fost folosita de turci pentru a mentine o
adancime acceptabila la bara Sulina. Hartley nu era de acord cu
aceasta solutie deoarece furtunile dese de pe mare ar fi anulat
rapid efectele ei. Consulul Cunningham, invidios ca nu obtinuse
el functia de reprezentant britanic al C.E.D., raporta comisiei ca
Hartley tergiverseaza lucrarile acordand prea mult timp
masuratorilor si o atentie prea mare gurii Sulina. De asemenea,
alti sase ingineri din partea celorlalte natiuni membre ale
Comisiei, veneau cu pareri critice asupra planurilor lui Hartley.
Totusi el avea ―deja argumente obţinute din realitatea de pe teren
pentru a respinge aceste sugestii, cum ar fi descoperirea că există
la gura Sulina un curent de fund care aduce înapoi materialul
care ar fi fost îndepărtat cu mijloace mecanice de la bară.‖ 79
Comisarul prusac a cerut in 1857, sa se inceapa lucrari provizorii
la gura Sulina pana ce se va decide exact ce brat va fi amenajat.
―In octombrie 1857 Hartley(la numai 32 de ani) s-a considerat în
măsură să-şi prezinte raportul în faţa Comisiei. Raportul conţinea
date detaliate despre situaţia actuală a curgerii Dunării la vărsare,
curenţii de apă, vânturile dominante, vitezele de curgere şi de
sedimentare a suspensiilor solide, modul de formare şi evoluţie
a barei de la gurile fluviului‖. 80 Acest raport cuprindea date
despre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe fara Chilia, pe care
Hartley o exclusese din mai multe motive tehnice si financiare.
Amenajarea lui, cu toate ca avea cel mai mare debit de apa, era
79
englez Sir Charles Hartley‖ parintele Dunarii‖, Constanta, 2009, p.16
80
Ibibem. p.17
145
MOTOC CORNELIU
greoaie si costisitoare datorita deltei secundare complexe.‖Au

rămas celelalte două braţe, Sulina şi Sf. Gheorghe, pentru a fi
alese pentru lucrări definitive de amenajare. Argumentele pro şi
contra pentru unul sau altul din cele două braţe analizate se
contrabalansau puternic, asa ca o decizie simpla de alegere era
grea. Braţul Sf.Gheorghe era atunci, în starea lui naturală, mai
adânc şi mai larg, şi practic fără bancuri de fund pe parcursul
său, cum era braţul Sulina. Acesta din urmă era deja de atunci
mai scurt cu 12 mile (19 km.), dar şi braţul Sf. Gheorghe putea fi
scurtat prin tăieri de canale cu cel puţin 17 mile (27 km.). Sulina
avea avantajul unei ape ceva mai adânci la bară, cu cel puţin 4
picioare (1,2 metri) mai mult decât la Sf. Gheorghe. În plus
ieşirea în mare a braţului Sf. Gheorghe se făcea prin două guri,
dificil de amenajat în limitele unui buget rezonabil, dar lărgimea
totală a celor două guri, o dată amenajate, făcea intrarea navelor
pe fluviu mult mai confortabilă, iar marea se adâncea mult mai
rapid, dincolo de bara de la Sf. Gheorghe. Sf. Gheorghe avea
şi avantajul neexpunerii la influenţa aluvionară a gurii Chilia şi
mai ales, o îndepărtare mai mare de noua graniţă cu Imperiul
Rus.‘‘81
81
Ibidem p.18
146
Planul lui Hartley era sa faca la gura de varsare doua

diguri paralele (jertele), prin care apa la debite si viteze mari intr-
un spatiu ingustat sa spele pe cale naturala bara care se forma la
gurile bratelor. Hartley a prezentat si doua devize estimative
pentru lucrari pe fiecare brat, atat pentru construirea digurilor din
147
MOTOC CORNELIU
beton cat si din piatra. In timpul acestei prezentari, Hartley nu a

propus direct un brat pentru regularizare, cu toate ca din
planurile lui se vede clar ca prefera sa fie Sfantul Gheorghe. In
timpul acestei sedinte, Capitanul Spratt veni cu un raport asupra
amenajarii bratului Chilia, deoarece curenţii marini de-a lungul
litoralului dobrogean sunt de la nord la sud, ceea ce face ca
aluviunile emise de Dunare sa se depuna, mai ales, in fata
gurilor ei situate mai la sud. Dezbaterile au fost aprinse si s-au
format doua tabere, una care sustinea canalul Sfantul Gheorghe
compusa din reprezentantii Marii Britanii, Turciei si Sardinei, iar
alta care sustinea canalul Sulina compusa din reprezentantii
Frantei, Rusiei si Prusiei. Reprezentantul austriac dorea sa
sustina Sfantul Gheorghe, dar instructiunile lui erau sa aleaga
Sulina. Neintelegandu-se asupra acestei chestiuni s-a luat
hotararea sa se ceara parerea Conferintei de la Paris(cea care
infiintase C.E.D.), iar intre timp sa se continue lucrarile
provizorii de la Sulina. Lui Hartley i se ceru sa faca un deviz
estimativ pentru aceste lucrari provizorii. La Paris, inginerii
nevizitand nici macar o zi gurile Dunarii, au luat decizia de a se
executa un nou canal la gura Sfantul Gheorghe realizat in unghi
drept, iar Hartley trebuia sa faca planurile si devizele pentru
aceste lucrari. Hartley face planurile pentru ambele variante, plus
o solutie cu jetele. Prima varianta, includea canalul ecluzat in
unghi drept, al carui deviz estimat, mult mai realist de catre
Hartley, se ridica cu peste 150.000 lire sterline mai scump decat
apreciasera initial expertii de la Paris.
A doua varianta prin care Hartley sugera doua canale mai
usor de navigat de catre nave, sub o forma curbata (si nu in unghi
drept, cum se propusese de la Paris),incluzand si un bazin de
asteptare a navelor, care ar fi costat peste 700.000 lire sterline.
Toti cei sase membri ai Comisiei au fost de acord cu a
148
doua varianta, mai putin reprezentantul Austriei care a sustinut

cu tarie abandonarea planurilor fanteziste de la gura Sfantul
Gheorghe si continuarea lucrarilor de la Sulina. Insa, datorita
costului mare al lucrarilor si lipsei de finantare, s-a luat hotararea
in 1860 sa se amane pe termen nedefinit inceperea lucrarilor la
Sfantul Gheorghe si sa se continuie lucrarile provizorii de la gura
Sulina. ―Pe baza datelor obţinute în 1856 şi 1857 Inginerul Şef al
Comisiei a ajuns la câteva concluzii referitoare la modul de
evoluţie anuală a Deltei, arătând că poziţia şi adâncimea apei la
bară depindea în primul rând de severitatea inundaţiilor anuale
de primăvară ale Dunării, care începeau odată cu dezgheţul din
luna martie şi atingeau maximumul în luna mai. În această
perioadă adâncimea la bara gurilor Dunării avea tendinţa să
scadă, cu alternanţe legate de direcţia vântului, vântul dinspre
uscat micşorând adâncimea, şi cel dinspre larg mărind-o. După
sezonul de inundaţii, în restul anului, tendinţa adâncimii apei la
bară era de creştere, dar bara nu se forma exclusiv din suspensiile
aduse de fluviu, ci şi din nisip adus de curenţii marini litorali şi
de valurile marine.‖ 82Cu toate ca, in urmatorii ani s-a incercat
convingerea comisiei pentru reluarea lucrarilor pe canalul
Sfantul Gheorghe, in noiembrie 1865 s-a decis concentrarea
definitiva pentru lucrarile de regularizare a bratului Sulina, spre
dezamagirea lui Stokes si Hartley.
82
englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, Constanta, 2009, p.17
149
MOTOC CORNELIU
Pe langa motivele aratate mai sus, alegerea bratului

Sulina s-a facut si din alte considerente. Cei doi ani dati de
C.E.D. erau total insuficenti pentru finalizarea unor astfel de
lucrari complexe luandu-se hotararea de a se face lucrari
provizorii la bratul Sulina, care ulterior a fost intretinut la un
nivel acceptabil pentru navigatie de turci inca inainte de anul
1829. Financiar, ca durata de timp si ca experienta acumulata,
acest brat a fost mai usor de facut navigabil si datorita lucrarilor
executate aici de Imperiul Otoman care a avut interese
economice importante pana in momentul pierderii deltei in
favoarea rusilor, dupa Pacea de la Adrianopol. De asemenea, au
fost si multe argumente contra alegerii bratului Sulina. Initial
rusii au vrut regularizarea bratului Chilia deoarece era mai
aproape de ei, dar celelalte state s-au opus tocmai din acest
considerent, gandindu-se ca pe viitor rusii vor avea pretentii
teritoriale (cum s-a si intamplat) in aceste zone.
150
Un alt argument contra, era curentul slab de pe Sulina,

care presupunea depunerea particulelor mai rapid si chiar daca
lucrarile s-ar fi terminat, intretinerea lui ar fi fost foarte
costisitoare. In timpul discutiilor s-a adus alt argument de catre
turci in favoarea alegerii bratului Sulinei in detrimentul Chiliei,
acela ca drumul pana la Constantinopole ar fi cu 38 de mile
engleze83 mai scurt.
De altfel, Rusia vazand ca bratul Chilia nu este agreat de
nimeni pentru a fi propus, cere Comisiei sa-l scoata din influenta
activitatii practice a Comisiei pentru a avea ea jurizdictie
exclusiva. Acest lucru nu s-a intamplat deoarece si Romania
putea sa invoce acelasi argument pentru bratul Sfantul Gheorghe.
Grabirea inceperii lucrarilor, s-a facut si sub presiunea
initiativei private britanice, care demarase construirea caii ferate
Cernavoda-Constanta. Acest proiect era un concurent al
regularizarii Dunarii, pentru a avea acelasi scop, marirea
exportului de grane din Tarile Romane. Ulterior, s-a dovedit ca
acest proiect nu a fost un concurent periculos, decat dupa
construirea podului de la Cernavoda, circa 30 de ani mai tarziu.
De precizat ca acum s-a pus in discutie construirea unui canal
intre Dunare si Marea Neagra, canal care a fost construit mult
mai tarziu, fiind inceput 1949 si inaugurat in anul 1984.
83
Mila engleza (cunoscuta si ca London Mile)-1524 m
151
MOTOC CORNELIU
3.5. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA

SULINA
Dupa propunerea Comisiei de a se face lucrari provizorii

la gura bratului Sulina, Hartley incepu lucrul foarte rapid, la 21
aprilie 1858. ―Pentru rezolvarea situaţiei curente grave a
navigaţiei comerciale, a cerut imediat, ca măsuri de primă
urgenţă, două drage, una pentru bancul Argagni şi una pentru
bara Sulina, şi a cerut ca îndepărtarea materialului dragat să se
facă în barje speciale cu care să se ducă nisipul în largul
mării‖ 84 . Aceasta rapiditate a fost foarte importanta in
continuarea lucrarilor, deoarece la nici sase saptamani Stokes
este anuntat, de la Londra, sa nu se inceapa nici un fel de lucrari.
Dar Stokes a avut o foarte mare incredere in planurile prietenului
sau Hartley si gestioneaza bine situatia, anuntand ca lucrarile au
inceput de mult timp si nu pot fi sub nici o forma oprite. ―Hartley
avea ca sarcină, din partea Comisiei, să reducă costurile
propunerii sale iniţiale de la Sulina de peste 6 ori, dar în acelaşi
timp să execute lucrări care să reziste furtunilor din Marea
Neagră cel puţin 5-6 ani şi, mai ales, să se obţină o adâncime
suplimentară la bara Sulina de cel puţin cu încă 2 picioare (circa
0,6 m)‖85. Propunerea lui Hartley de a se construi doua diguri
paralele in mare(jetele), se lovea de o mare problema - lipsa
finantarii. Proiectul initial propunea contruirea a doua diguri cu
lungimea de 1777m(N) si 1314m(S) la o adancime de 5,5-6 m,
dar dupa reducerea fondurilor la 80000 de ducati, s-a ajuns la
84
englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, 2009, p.11
85
Ibidem p.22
152
896m(N) si 527m(S) la adancimea de 2,5-3,5 m.

Dandu-si seama ca banii erau insuficienti, Hartley a facut
Comisiei o noua propunere de continuare a lucrarii in doua faze.
Prima faza s-ar fi incadrat in bugetul propus, dar lucrarile
s-ar fi oprit chiar in coama barei, iar a doua faza ar fi insemnat o
dublare a bugetului, dar si o marire a digului cu lungimea de
1135m(N) si 954m(S) la o adancime de 3.65-5.5m, care ar fi
garantat si adancimea ceruta de comisie de 2 picioare (circa 0,6
m).
Comisia a acceptat prima faza si Hartley s-a apucat
imediat de proiect si ‖a decis să umple nişte cuşti (chesoane)
făcute din lemn de brad, de cca. 30-60 picioare lungime (9-18 m)
şi 15 picioare lăţime (4,5 metri), şi să le scufunde la interval de
20 la 30 de picioare (6-9 metri) prin umplerea lor cu piatră, şi
apoi să completeze intervalul dintre chesoanele scufundate cu
două linii de piloţi de lemn a căror bază să fie protejate cu piatră
―86 Custile au fost inconjurate de pietre mari pentru a se evita
sub-spalarea, dar ele in realitate, s-au dovedit mai scumpe si mai
greu de manipulat decat isi imaginase Hartley. Insa, baterea
pilotilor, ca si protectia acestor piloti cu piatra, s-a executat mai
rapid decat se astepta inginerul englez care au rezistat
surprinzator de bine furtunilor de toamna de pe mare. Sistemul
de executie utilizat, a fost sa se monteze un fel de platforme
temporare pe pilotii batuti, cu sonete usoare montate pe barje
plutitoare. ―Aceste platforme temporare se executau cam la 200 -
300 picioare(60-90 metri) înaintea liniei de piloţi-palplanşe
86
Ibidem, p.24
153
MOTOC CORNELIU
permanenţi, care erau bătuţi, la rândul lor, de pe aceste platforme

temporare, cu nouă sonete grele fixe, cu berbec.‖87
JERTELELE DUNARII LA VARSARE PUBLICATE IN

ZIARUL THE ENGENEER IN 1907 LA LONDRA
87
Ibidem, p.26
154
155
MOTOC CORNELIU
156
CONSTRUCTIA JETELEI DE NORD IN SULINA
Hartley aducea piatra de la antreprenori din Tulcea, unde

se gasea o roca albastruie amestecata cu sisturi care era mai usor
de extras. Dar observand ca sisturile se macinau mai repede, a
interzis folosirea lor si a adus piatra de la o cariera din Bestepe,
pe care singur a deschis-o si care i-a redus costurile.
De altfel, el a luat in calcul si extragerea de piatra din
Insula Serpilor, dar a renuntat la idee din cauza riscurilor foarte
mari de a o aduce pe mare din cauza furtunilor. Majoritatea
lemnului l-a luat din Carpati(brazi de 24 m), dar a adus si stejari
de pe raul Sava din amonte de Belgrad, pentru ca a dorit material
157
MOTOC CORNELIU
de cea mai buna calitate. Lemnul l-a tratat cu creozot88, sa nu

putrezeasca, iar dupa 1861 a decis sa dubleze numarul pilotilor
de brad pentru a mari stabilitatea digului. Constructia digurilor
pentru faza I, a mers foarte repede asa ca, in anul 1859 lucrarea
era terminata. Stokes si Hartley au reusit sa convinga Comisia ca
faza I era insuficenta si s-au inceput lucrarile pentru faza a II-a a
proiectului. Acestea au continuat si ele, intr-un ritm alert impus
de Hartley si adancimea la bara Sulina a inceput sa creasca
progresiv. ‖Pentru usurarea navigatiei canalul a fost
balizat(1860), iar insemnele pentru distanta au fost plantate din
mila in mila(1 mila marina britanica=1853,184 m)‖89.
In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat si Hartley
s-a dus la alta lucrare, aceea a canalului Suez. Revenit primavara
isi reia masuratorile si observa ca Dunarea a spalat natural bara
Sulina datorita jetelelor lui si adancimea canalului ajunsese la
dublul celei cerute de Comisie. Meritele inginerului pentru
realizarea tehnica de la canalul Sulina au fost imediat apreciate
de C.E.D., care i-a marit salariul cu 30%. Convinsi fiind de
faptul ca, solutia tehnica a lui Hartley s-a dovedit a fi cea mai
buna, C.E.D. a aprobat continuarea lucrarilor si consolidarea
digurilor, operatiune care s-a terminat in anul 1871. Navigatia se
putea efectua acum in cele mai bune conditii, dupa o munca
titanica. La constructia acestor diguri s-a folosit 200000 de tone
de piatra si 12500 de piloti de lemn. Pentru constructia jetelelor,
intarirea malurilor bratului dupa rectificare, precum si la alte
88
Creozot:lichid uleios, incolor sau galbui, caustic, cu miros caracteristic, extr
as prin distilare din gudronul de carbune, intrebuintat in industrie (la impregn
area lemnului)
89
Gruia Ion, Activiatatea comisiei Europene a Dunarii intre 1856-1938-
Lucrarea de gradul I,1989, p.31
158
constructii s-a folosit si lemn de pitch pine adus din India, lemn
care putrezeste foarte greu.
Mila marina britanica 43 amplasata pe malul Dunarii vechi

in anul 1860(singura pastrata de pe tot cursul bratului in
curtea bisericii din Partizani)
Folosind „GDP deflator index‖ putem estima in prezent

la ce sume s-a ridicat lucrarea. Piatra a costat 25 euro/t, stejarul
381 euro mc, bradul 66 euro/mc, ceea ce insemna 4000 euro pe
metru de dig provizoriu. Muncitorii erau remunerati foarte bine
pentru acea perioada dar si pentru prezent. Lucratorii angajati
erau in numar de peste 300 si apartineau unui numar de zece
nationalitati. La inceput, Hartley era nemultumit de munca
localnicilor despre care spuneau ca muncesc de doua ori mai
putin decat un englez. Dar mai tarziu au fost adusi unguri si
159
MOTOC CORNELIU
transilvaneni, care au venit aici pentru salariile mari. Grecii, erau

considerati cei mai buni sefi de echipa, iar turcii cei mai buni
manipulatori de piatra. Salariile, erau enorme pentru orice
muncitor. Astfel, un lucrator necalificat primea echivalentul a 90
Euro/zi, iar un dulgher calificat 180 Euro/zi.90
FARUL DIN SULINA CONSTRUIT DE C.E.D.
Calcul facut prin utilizarea „average earnings index‖(A.E.I.)

90
160
161
MOTOC CORNELIU
162
FASINE FOLOSITE LA CONSTRUIREA DIGURILOR
163
MOTOC CORNELIU
3.6. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE

TERITORIUL SATELOR
PARTIZANI SI ILGANII DE SUS
Principalele lucrari de regularizare ale canalului Sulina,

au fost incepute in 1868 si au fost terminate in 1902. Prin aceste
lucrari s-au suprimat 29 de coturi, iar lungimea bratului Sulina s-
a scurtat cu 21,9 km. Totusi, inainte de aceste mari taieturi au
mai avut loc regularizari ale canalului. Inainte de razboiul ruso-
turc, terminat prin pacea de la Adrianopol, cand delta apartinea
imperiului otoman, canalul si gura Sulina erau intretinute de o
draga turceasca. Dupa 1829, rusii nu au mai curatat deloc bratul,
lasandu-l sa se colmateze.
Ulterior, dupa infiintarea C.E.D. au inceput mici lucrari
de intretinere in afara de taieturile majore. Intre 1865-1871 s-au
facut lucrari pentru a se obtine o adancime de inca 2 picioare
engleze(0.61m). Aceste lucrari au fost la Ceatal Sfantul
Gheorghe(mila 34), taietura micului M(mila 30-31),
Gorgova(mila 20-23), Kalorios((mila 24), la micii Argagni(mila
30-31), la Batmici (mila 22 bucla inferioara a marelui M), la
Monodendri (mila 26), la Austria (mila 25-26 bucla inferioara a
marelui M). Intre 1872-1879 s-au facut numai lucrari de
intretinere a adancimii obtinute la Ceatal Ismail(mila 54), la
Austria de jos (mila veche 19 bucla inferioara a marelui M),
Garla Ciobanului(mila 27),Venico (mila 27,5), Masurale (mila
29,5) si Baraj91(mila 32.5).
Inainte de inceperea acestor lucrari de intretinere,
91
Acest baraj a fost construit pe Dunare in 1877 pentru a nu patrunde navele
Turcesti pe Dunare sa bombardeze porturile romanesti. De aici a ramas in
toponimia locului in acele vremuri.
164
―ghidurile de navigatie si hartile maritime ofereau informatii

despre punctele unde traficul era obstructionat de bancuri de
nisip. Cele mai periculoase erau: cel dintre coturile trei si patru
ale fluviului, in zona numita Lavos-Tavlesi, cel de la sud vest de
varsarea in Dunare, a raului Papadia acolo unde se afla o
intinsura de circa doua mile lungime; al doilea banc de nisip era
la sud vest de al optulea cot, iesind pe malul stang la urcarea pe
fluviu, la Ceatalul Sfantul Gheorghe care impartea fluviul in
bratele Sulina si Sf. Gheorghe. La punctul Argagni la cinci mile
in aval de Ceatalul Sf. Gheorghe apa Dunarii avea uneori
adancimi foarte mici de numai noua picioare.‖92
―Intre milele 35-43 pe bratul vechi, intre diferite perioade
ale anului existau doua canale naturale ale bratului Sulina, pe
care navele puteau sa circule in spre amonte. Este vorba de
fostele brate Moxana la nord si bratul Masurale-Venico la sud.
Pe aceste trasee nu s-a intervenit cu dragaje decat intre anii 1894-
1897, cand s-a abandonat bratul Moxana de la nord si s-a deschis
navigatia pe noul traseu, pe bratul masurale spre cele trei
Argagnis.‖93
Lucrarile la bratul Sulina au fost numeroase, dar pentru o
exemplificare cat mai exacta le vom imparti la fel cum, a facut si
Charles Kühl, inginerul sef al C.E.D. dupa plecarea lui Charles
Hartley. Dupa impartirea lui Charles Kuhl, taieturile au fost in
numar de zece, iar jumatate au fost pe teritoriul satelor noastre.
92
Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii o problema europeana, 2012, Braila,
p.128
93
Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003, p.15
165
MOTOC CORNELIU
3.6.1. TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882
―Directiunea ce lua bratul Sulina, despartindu-se de bratul

Sfantul Gheorghe, forma un unghiu ascutit, astfel ca apele erau
obligate sa se intoarca inapoi, spre a patrunde in brat; asemenea o
banca s-a format la intrare, mai aproape de malul stang, marind
pericolul cotului, de aceea necesitatea unei deschideri la Ceatalul
Sfantul Gheorghe se impunea‖94. Pentru a se suprima un nou cot
al bratului si a se mari viteza de curgere a apei s-a facut
propunerea la 16 mai 1880, de a se face o noua deschidere a
bratului Sulina, la 914 m mai la nord decat vechea intrare.
Lucrarile au inceput la 24 iunie 1880 si s-au sfarsit la 9
decembrie 1882. In urma acestei taieri, cu o lungime de 994 de
metri, si o latime de 91.4 de metri, s-au extras 815380 de m.c de
pamant care a fost depus pe malurile bratului avand o adancime
initiala de 4.88 m. Aceste lucrari au fost incheiate dupa ce malul
drept a fost consolidat pe o lungime de 854 de metri pentru a-l
feri de eroziuni. In timpul dragarii, s-a constatat ca aici exista o
argila foarte dura, astfel explicandu-se cursul Dunarii cu foarte
multe sinusoidati. Prin aceasta taietura bratul Sulina s-a scurtat
cu 884 de metri si s-au suprimat doua coturi. ‖Tonajul celui mai
mare vapor care a navigat pe Dunare in 1880 a fost de 1462 de
tone registru net‖95 .
Pentru inceperea lucrarilor la Ceatal C.E.D. nu avea la
dispozitie decat doua dragi, una veche turceasca de 14 CP, si una
94
M.D.Ionescu, Consideratiuni asupra cursului inferior al Dunarii si formarea
Deltei, 1904, Constanta, p.290
95
Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public,Tipografia
lucratorilor asociati, Bucuresti, 1903, p.217
166
de 60 CP veche de 14 ani care a fost folosita de Hartley la portul

Trieste. La cererea lui Hartley s-a construit in santierele Barrow-
in-Furness o noua draga moderna de 180 CP. Saparea a fost
foarte groaie din cauza straturilor de argila dura si turba
amestecate cu multe radacini de stuf. O parte din acest strat de
turba a fost transportat cu barje Hopper pe maluri, iar namolul a
fost transportat prin conducte pe maluri, cu ajutorul pompelor
Burt. Aceste pompe Burt, folosite in premiera la regularizarea
Dunarii, s-au dovedit extrem de benefice deoarece au redus
costurile lucrarii la 30%.
167
MOTOC CORNELIU
168
169
MOTOC CORNELIU
DRAGA APARTINAND C.E.D.SAPAND CANALUL SULINA
170
O problema majora care impiedica circulatia pe Dunare

in dreptul satelor noastre si care trebuia imediat inlaturata, a fost
blocarea Dunarii de catre rusi, pentru ca flota otomana sa nu mai
inainteze.‖La o jumatate de mila in aval de Ceatalul Sf.
Gheorghe a fost construit un baraj prin scufundarea a unor
bastimente de piatra.
La sfarsitul lunii iulie 1877 colonelul Siborne avea vesti
in legatura cu alte vase scufundate cu scopul consolidarii
constructiei in timp ce in august se raporta ca s-au aruncat alte
cantitati de pietre de mari dimensiuni astfel ca barajul era deja
vizibil deasupra apei, desi ambasadorul rus al Tulcei il impiedica
pe inspectorul general al navigatiei sa constate faptele la fata
locului‖96.
Chiar inginerul Charles Hartley era foarte ingrijorat de
aceasta situatie, trimitand o scrisoare autoritatilor rusesti,
publicata si in ziarul ‖The Times‖ in 25 iulie 1877 prin care
spunea ca, lucrarile Comisiei vor fi inutile daca nu se rezolva
aceasta problema. Dupa terminarea conflictului, insusi Charles
Hartley a venit aici pentru a analiza situatia. El constata ca erau
in numar de sase barje incarcate cu piatra, care erau legate cu
lanturi de punti si scufundate la ancora. La 21 martie 1878 aceste
bastimente cu piatra sunt aruncate in aer de catre scafandri, iar
bratul este redeschis circulatiei. Minele si torpilele amplasate in
diferite puncte ale Dunarii au fost curatate de rusi cu ajutorul
inginerului Charles Kühl.
96
(1829-1914), Editura Istros,Braila, 2008, p.142-143
171
MOTOC CORNELIU
3.6.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886
Lungimea acestei taieturi avea 1140 de metri, iar

largimea fundului de 19,46 m cu o adancime initiala de 4,88 m.
In urma acestei taieturi s-au extras 939790 m.c. de pamant, bratul
scurtandu-se cu 1212 m, iar numarul coturilor suprimate a fost de
trei. Malul drept a fost protejat pe o intindere de 987 de metri, iar
tot aici a fost construit un dig longitudinal de 331 m.
172
Dupa saparea noului canal, vechiul curs a fost astupat cu

un baraj de piatra (situat la aproximativ 500 m la S in dreptul
cabanei Ilgani). De aici locuitorii satului Partizani au extras
foarte multa piatra pentru constructia caselor. Si astazi se poate
vedea groapa facuta pentru extragerea pietrelor.
173
MOTOC CORNELIU
DRAGA DIMITRIE STURZA
174
3.6.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898
Prin aceasta taietura, de 1982 de metri, s-a largit fundul

bratului la 91,46 m. S-au extras de catre dragi 1622454 m.c.
pamant, bratul scurtandu-se cu 396 m si suprimandu-se un cot
care punea mari probleme navigatiei.
175
MOTOC CORNELIU
DRAGA KARL KUHL
176
3.6.4. TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887
Aceasta taietura a fost facuta pe o lungime de 792 metri

cu o largime a fundului de 91,46 m si o adancime de 4,88 m. S-
au dragat 650755 de m.c. de pamant, suprimandu-se trei coturi,
iar lungimea bratului s-a scurtat cu 181 metri. Pe langa aceste
lucrari de sapare s-au facut si unele imbunatatiri ale malurilor,
folosindu-se 989 m.c. de fasine si 3668 m.c. de piatra.
Inainte de inceperea acestei lucrari si cea de la Masurale,
delegatul britanic Pearcy Sanderson si-a aratat reticenta asupra
acestor lucrari considerandu-le ca nu erau necesare, motiv
pentru care a cerut in iunie 1886 oprirea lor. Totusi, Comisia si-a
dat acceptul ca aceste lucrari se continue pana la defintivarea
completa a proiectului.
DRAGA PEARCY SANDERSON

177
MOTOC CORNELIU
3.6.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889
Prin aceasta taietura de 1359 metri, s-a largit fundul

bratului cu 91,46 m si s-a adancit la 4,88 m. S-au extras 950733
m.c., de pamant, iar bratul s-a scurtat cu 239 metri suprimandu-
se doua coturi. Pentru protejarea malului s-au pus 7109 m.c. de
piatra pe o lungime de 515 m.
178
3.6.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN

ROMANIA
Gheorghe Radu Stanculescu a descoperit un document in

Arhivele Marinei Militare Britanice, care ne da dreptul sa fim
mandri ca un astfel de eveniment s-ar fi petrecut pe teritoriul
satelor noastre. Este vorba de prima atestare documentara a
fotbalului in Romania care, se pare ca, s-a jucat pentru prima
oara pe teritoriul satelor noastre. Acest document este un raport
al comandantului navei militare H.M.S. ―Cockatrice‖,
locotenentul de marina Gillson adresat amiralului si
comandantului Flotei Mediteraneene din cadru Royal Navy, Lord
Paget. In raportul din 26 ianuarie 1866 Locotenentul Gillson a
dezvaluit ca a ordonat sa fie ―schimbat locul de ancorare obisnuit
al vasului intr-alt loc…si langa care se afla un camp care servea
179
MOTOC CORNELIU
drept un excelent teren de recreere pentru: cricket, quoits 97 si

fotbal 98 ‖. Se stie ca foarte multi din angajatii C.E.D. erau
englezi, la fel majoritatea marinarilor, capitanilor de vase si de
dragi. Venind din tara care a inventat acest sport, acesti
muncitori englezi in timpul liber, cu siguranta, se relaxau jucand
acest sport si pe teritoriul satelor noastre, unde s-au desfasurat
jumatate din lucrarile de regularizare ale bratului Sulina. Campul
pe care se jucau aceste jocuri ar putea fi situat pe grindul
Argagni(zona Ceatal-Ilgani). Argumentul care ne duce la aceasta
concluzie este inaltimea ridicata a zonei(aprox.3 m peste nivelul
marii) care nu era acoperita de balti si stufaris ca intreg bratul
Sulina. De precizat este ca in 157 in zona vechiului Ceatal era
infiintata o statie de telegraf. Prima atestare a fotbalului in
Romania era, pana acest moment, al descoperirii domnului
Gheorghe Stanculescu, in anul 1888, cand o relatare a presei
vremii spunea ca ―niste baieti din Arad bateau mingea‖. Nu era
specificat cuvantul fotbal cum a fost amintit pentru prima oara
aici.
97
Quoits- joc traditional englezesc care consta in aruncarea unor cercuri
metalice intr-un patrat cu noroi cat mai aproape de un punct.
98
La mijolocul secolului al XIX-lea fiecare colegiu isi dorea ca regulile dupa
care jucau sa fie implementate la scara larga. Regulamentul adoptat a fost cel
al universitatii Cambridge pentru simplitatea lui. In anul 1856 fotbalul avea
foarte multi adepti, dar fara sa se impuna un regulament, fiecare universitate
avand regulile ei. In octombrie 1848 la Trinity College din Cambridge s-au
stabilit primele reguli printre care: dimensiunile terenului, durata partiei,
lovitura libera si eseul. Ruptura de rugby inca nu se produsese. Numarul de 11
jucatori fusese propus de colegiul Eton deoarece echipele erau formate din
fiecare camera a internatului care avuea 11 paturi. In 1857 s-a infiintat primul
club amator din lume Sheffield Club, iar in 1962 primul club profesionist
Notts Country. Prima competitie fotbalistica din lume a fost Cupa Angliei in
1871, iar arbitrul a fost introdus abia in 1873.
180
MEMBRII ECHIPAJULUI COCKATRICE
Nava Cockatrice
181
MOTOC CORNELIU
FACSIMIL CU PRIMA ATESTARE DOCUMENTARA A

FOTBALULUI IN TARA NOASTRA
3.7. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE

BRATUL SULINA
3.7.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869
Prima taietura a fost efectuata, intre anii 1868-1869 in

dreptul milelor 23-24(langa actuala localitate Mila 23), pentru a
imbunatati circulatia vaselor pe Dunare. A fost o taietura
provizorie pana la inceperea lucrarilor mari de regularizare a
Dunarii, incepute in 1880. In urma acestei prime taieturi drumul
182
a fost scazut cu 1765 metri, dragandu-se 392067 m.c. de pamant.

In urma dragarii s-a asigurat accesul pe canal pentru navele cu un
tonaj mai mare, iar malurile au fost intarite pe o lungime de 1097
m cu 5939 tone de piatra. In 1869 s-au inlocuit geamandurile de
lemn cu unele de fier, iar pe drumul de tragere la edec Sulina-
Tulcea s-au pus 400 de geamanduri si 50 de semne militare.
Draga C.E.D.
183
MOTOC CORNELIU
184
185
MOTOC CORNELIU
3.7.2. TAIETURA III PAPADIA 1883-1884
Taietura Papadia s-a facut pe o lungime de 890 m si s-a

adancit la 4,88 m. Astfel, bratul s-a scurtat cu 658 m, dragandu-
se 622.813 m.c. de pamant. Malurile au fost intarite cu piatra, cel
stang pe o distanta de 931 de metri, iar cel drept de 488 m. Si aici
s-a gasit o turba dura care a ingreunat lucrarile.
186
187
MOTOC CORNELIU
3.7.3. TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI

M 1890-1893
Taietura buclei inferioare a marelui M s-a facut pe o

lungime de 9708 m iar largimea fundului de 106,68 m.
Adancimea a fost de 5.49 m cu un escavaj de pamant de
5.926.136 m.c., lungimea bratului scazand cu 1826 m si
suprimandu-se trei coturi.
Cu ocazia inaugurarii lucrarilor de la marele M, s-a
construit un frumos obelisc pentru a marca momentul, pe care sta
scris: "Cette colonne a ete elevee en l'honneur de Sa Majeste
Charles I-er, roi de la Roumanie, qui le 5/17 mai 1894 a daigne
inaugurer la coupure du 8e au 18 miliaire"(Acest monument a
fost ridicat in onoarea Majestatii Sale Carol I, Regele Romaniei,
care la 5/17 mai 1894 a binevoit sa inaugureze a opta taietura la
mila 18).
Monumentul a fost restaurat in 1989 si se afla in
localitatea Crisan. Aceasta inaugurare s-a facut in prezenta
regelui Carol I care multumeste membrilor C.E.D. si le adreseaza
cateva cuvinte: ‖…am asistat cu o vie placere la inaugurarea
marei taieturi in bratul Sulinei si pun mare pret pe eminentele
servicii, ce comisiunea a adus prin lucrarile sale comertului si
navigatiunii Dunarii de Jos. Romania mai cu seama va trage cel
mai mare profit din aceste lucrari, fiind asigurat debuseul
bogatiilor sale agricole‖.
188
MONUMENTUL RIDICART DE C.E.D. IN SATUL CRISAN

IN 1894 CU OCAZIA INAUGURARII LUCRARILOR LA
BUCLA INFERIOARA A MARELUI M
189
MOTOC CORNELIU
3.7.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO

1894-1897
Lungimea taieturii a fost de 6646 m, iar largimea

fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a fost de 4.49 m si s-au
excavat 5.246.331 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se cu 2530
m, suprimandu-se cu patru coturi.
190
191
MOTOC CORNELIU
3.7.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI

M 1898-1902
Ultima mare taietura a fost facuta pe o lungime de

10.427m, iar largimea fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a
fost de 5.49 m, iar bratul a fost scurtat cu 7096 m, suprimandu-
se trei coturi.
Confectionarea de fasine
192
3.8. INAUGURAREA CANALULUI SULINA

Contributia adusa de Hartley la modernizarea si
dezvoltarea tarii, a fost recunoscuta de casa regala de la acea
vreme. Marea investitie engleza in aceasta zona a Europei si-a
vazut imediat roadele; astfel, in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea pretul painii in Anglia a scazut de 40 de ori. Acest lucru
a fost posibil si datorita importului de grane din Tarile Romane.
Inaugurarea canalului Sulina s-a facut de mai multe ori, la fiecare
taietura importanta, care facea navigatia sa fie mai usoara.
De fiecare data, aceste festivitati s-au facut in prezenta
reprezentantilor C.E.D. si a regelui Carol I al Romaniei. Acesta a
avut o relatie foarte apropiata cu reprezentantii C.E.D. si cu
inginerul sef Charles Hartley. Carol I a imprumutat C.E.D. in
1890 cu un million de franci pentru continuarea lucrarilor la
bucla inferioara a marelui M.
In data de 7 decembrie 1893 la bordul vasului „Carolus
Primus‖, membrii Comisiunii Europene a Dunarii „au traversat o
nouă tăietură care a fost imediat deschisă navigatiei. Canalul
incepea la mila 18 si reintra in canalul natural al Sulinei in
amonte de mila 8, avand o adancime de 5,49 m in amonte si 5,64
m in aval si o lărgime maximă de 106,68 m la fund si 123,14 m
la suprafata apei. Lungimea canalului era de 7826 m, iar peretii
erau căptusiti cu piatră. El oferea navigatiei o trecere largă,
comodă si directă, suprimand trei coturi dificile. In vederea
executării canalului s-au excavat 5.926.136 metri cubi de pămant
fiind prima mare lucrare executată in Delta Dunării‖ 99 .
99
Stefan Stanciu, Romania si Comisia Europeana a Dunarii. Diplomatie,
suveranitate,cooperare internanionala, Galati, Editura Pax Aura Mundi, 2002,
p. 163-164.
193
MOTOC CORNELIU
REGELE CAROL IMPREUNA CU PRINCIPELE

MOSTENITOR FERDINAND IN VIZITA PE CANALUL
SULINA
Inaugurarea oficiala a fost la 17-18 mai 1894 in prezenta
lui Carol I, care la bordul vasului Orient impreuna cu
reprezentantii C.E.D. si ai Guvernului Romaniei au admirat
aceasta mare lucrare hidrografica. Inaugurarea s-a facut cu mare
fast, regele participand cu regina, iar toti membrii fiind imbracati
in haine de gala. ‖Din randurile oficialitătilor romane făceau
parte: seful guvernului Lascăr Catargiu, Alexandru Lahovary,
Ministrul Afacerilor Străine, Petre P. Carp, Ministrul Agriculturii
si Domeniilor, G. Olănescu, Ministrul Finantelor, D. Ghica,
Secretar general al Ministrului Afacerilor Străine, Ioan
Kalinderu, Administratorul General al Domeniilor Coroanei,
194
generalul Vlădescu, Robescu, prefectul de Covurlui, generalul

Barozzi, comandantul Corpului 3 Armată din Galati, generalul
Murgescu, comandantul Flotilei. Regele Carol I alături de suita
sa au luat loc pe vaporul „Orient‖ sub pavilionul Comisiei
Europene a Dunării. Aici se aflau Gustave Coutouly, Ministrul
Frantei la Bucuresti, Contele Agenor Goluchowsky, Ministrul
Austro-Ungariei in Romania, Contele Courtopassi, seful
Delegatiei Italiei in Regatul roman, omologul său german contele
Casimir Leyden, Chemsud din Bey, Ministrul Turciei in tara
noastră, contele de Weede, Ministrul Tărilor de Jos, Mijatovich,
Ministrul Serbiei, Baronul Wrangel, insărcinatul cu afaceri al
Rusiei in Romania, T. Sersteveus insărcinatul cu afaceri al
Belgiei la Bucuresti, G. Wiet, consulul Frantei la Galati,
colonelul Sturdza, Prefectul judetului Tulcea. Nu lipseau Charles
Hartley, inginerul consultant al Comisiunii Europene a Dunării,
Eagle, directorul contabilitătii din această institutie, secretarul
Gauvain.‖100 Vasul Orient a fost insotit de o intreaga flotila de
vase, printre care iahtul C.E.D., Carolus Primus si bricul Mircea.
Momentul a fost marcat cu 21 de salve de tun, iar seara la dineul
festiv organizat la Sulina s-a facut un superb foc de artificii. La
26 octombrie 1897 s-a inaugurat taietura VIII Gorgova-
Venico(milele 31.5-37) de catre Presedintele Consiliului de
Ministri Dimitrie Sturza si Ministrul lucrarilor publice Ion
Bratianu. ‖La 12½ vaporul Orientul se opreste la Ceatalul
Sf.Gheorghe, pentru a lua pe puntea sa pe D.Kühl Inginerul
Resedinte al Comisiunei prescum si pe DD.Magnussen Inginer-
100
Constantin Stan, Familia regala si Comisia Europeana a Dunarii la
Sfarsitul secolului al XIX-lea, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati,
fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, p.134
195
MOTOC CORNELIU
ajutor, Gemmell Inspector-Mecanic si Henriksen hidrograful

Comisiunei.‖ 101 Dupa inaugurarea noii taieturi, invitatii se
deplaseaza la Sulina unde viziteaza atelierele C.E.D.
In data de 19-20 octombrie 1902 s-a inaugurat ultima
taietura, bucla superioara a marelui M. Regele Carol nu a putut
veni, din cauza unei vizite in Bulgaria, dar a venit principele
mostenitor Ferdinand cu principesa Maria, impreuna cu tot
Consiliul de Ministri. Ei au sosit cu pachebotul Principesa Maria,
urmat de vasele Orient si Carolus Primus. Aici, vasul in marsul
sau a rupt o panglica legata intre cele doua maluri, iar momentul
a fost salutat cu salve de tun.
Dupa 25 de ani de la vizitarea pentru prima oara a Tulcei,
in 1904, regale Carol I face o noua vizita pe Dunare, de la Galati
la Sulina. Acum este insotit de Principele Ferdinant cu copiii
sai.‖De la Tulcea pana la Sulina pe ambele maluri ale Dunarii,
yahtul regal a fost salutat de locuitorii satelor vecine, care se
aflau in numar mare, mai ales in fata satelor noi. Dinaintea
oficiului telegrafic de la Cetal(Principele Carol), suveranii au
fost intampinati de d.Martilian, sub-prefectul plasii Tulcea, in
fruntea autoritatilor din imprejurimi, a locuitorilor si a elevilor.
Atat oficiul C.E.D. cat si celelalte locuinte erau frumos decorate
si pe toata intinderea satului erau ghirlande de verdeata insirate
pe stalpi, in varful carora falfaia majestos mandrul tricolor.
Suveranii in special M.S.Regina, a stat tot timpul pe coverta de
unde multumea prin fluturari de batista la manifestatiunile de
dragoste ale poporului.‖ 102 Acum Principele Carol in varsta de
101
Dimitrie Sturza, Insemnatatea lucrarilor Comisiei Europene dela Gurile
Dunarii 1894-1902 in Analele Academiei Romane, seria II, Tomul
XXXV,1913, p.269
102
Revista Dobrogea, nr.123, 5 mai 1904, p.4
196
numai 9 ani, isi vede pentru prima oara satul care ii purta
numele.
Principele Ferdinand si principesa Maria au revenit la
Sulina in 10 mai 1906 cu prilejul aniversarii a cincizeci de ani de
cand s-a infiintat Comisia Europeana a Dunarii.
In 1911, Regele Carol insotit de Principele Ferdinant si
Principele Carol viziteaza din nou Delta Dunarii pe ruta Macin-
Isaccea-Tulcea-Ceatal-Sf.Gheorghe-Ceatal-Sulina. Inainte de a
pleca spre Sulina yahtul Stefan cel Mare s-a oprit la Ceatal unde
suita regala a innoptat pe vas.‖Toate satele pana la Sulina,
insirate pe malul Dunarei, pavoazate si locuitorii aclamau cu
entuziasm pe Suverani. Corurile scolare intonau Imnul Regal.
Timpul fiind splendid, contribuia in mare masura la buna
dispozitie a Augustilor excursionisti, care pe tot drumul au
salutat si multumit populatiunei pentru devotement exprimat si
cu aceasta ocazie.‖103
103
Revista Conservatorul Constantei, nr.8, 10 mai 1911, p.4
197
MOTOC CORNELIU
GRUP DE VASE LA INAUGURAREA CANALULUI SULINA
198
199
MOTOC CORNELIU
Dupa regularizarea canalului si barii Sulina numarul

accidentelor vaselor pe Dunare a scazut constant. Astfel, arata
situatia pana in 1914:104
PERIOADA GURA MEDIA BRATUL MEDIA

DAUNARII PE AN SULINA PE AN
1871-1875 20 4 137 27.4
1876-1880 15 3 104 20.8
1881-1885 6 1.2 13 2.6
1886-1890 6 1.2 5 1
1891-1895 5 1 19 3.8
1986-1900 18 3.6 42 8.4
1901-1905 11 2.2 44 8.8
1906-1910 21 4.2 34 6.8
1911-1914 9 2.2 24 6
TOTAL 101 2.3 422 9.6
O data cu lucrarile de pe Dunare a crescut tonajul navelor
care circulau, dar a scazut numarul vaselor. Acest lucru se poate
vedea clar in tabelul de mai jos:105
PERIOADA NUMARUL TONAJUL TONAJUL

VASELOR VASELOR MEDIU
1856-1860 2570 375470 146
1861-1865 3064 489649 160
1866-1870 2564 548104 214
1871-1875 1951 523585 268
1876-1880 1668 617712 370
1881-1885 1485 816293 550
1886-1890 1696 1284534 757
104
Constantin Ardeleanu, International journal of maritime history, The
European Commission of the Danube and the Results of Its Technical and
Administrative Activity on the Safety of Navigation, 1856-1914, 2011, p.89
105
Ibidem, p.93
200
1891-1895 1677 1599857 954

1986-1900 1323 1398387 1057
1901-1905 1304 1881857 1443
1906-1910 1171 1967585 1680
1911-1914 1049 1901516 1813
Totalul cheltuielilor in cincizeci de ani de Comisie Europeana

(1856-1907) a fost de 48.712.486 lei si a fost repartizat astfel:
13.9%- Studii, santier constructii
6.57%- Directiune
25,21%-Lucrarile la gurile Dunarii
47.51%-Lucrari in fluviu
2.89% -Geamandure
4.63%-Diferite cheltuieli
3.9. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI

MONDIAL
Pana la inceperea primului razboi mondial, C.E.D.
efectuase ample lucrari de amenajare si semnalizare prin balizare
a canalului Sulina. Acum s-a realizat si primul far de la Tulcea,
singurul pe Dunarea maritima, in afara de cel de la Sulina.
Datorita depunerilor bancurilor de nisip se faceau dese dragaje in
mai multe puncte, inclusiv la Ceatalul Sfantul Gheorghe.
In aceasta perioada se putea circula pe canalul Sulina cu
vase pana la 12000 tone si un pescaj de 6 metri. Acum, au aparut
si ideile inginerului Anghel Saligny şi profesorului G. Ionescu-
Siseşti, de a se face ample indiguiri pentru a folosi pamantul
pentru agricultura si piscicultura si care afectau si Dunarea
201
MOTOC CORNELIU
maritima.
Cel care s-a opus vehement acestei idei, a fost marele
biolog Grigore Antipa. Statul roman nu a executat lucrari pe
Dunarea maritima deoarece era de competenta C.E.D., dar s-a
ingrijit de navigabilitatea din rada porturilor dunarene prin
Serviciul Hidraulic. Un alt lucru important care s-a intamplat in
aceasta perioada, este ca C.E.D. a actionat in directia brevetarii
pilotilor de la bara si a celor fluviali, rezultatul fiind ca in
perioada interbelica nu s-a ajuns niciodata la esuarea unei nave
pe senalul bratului sau gurii Sulina, care sa duca la blocarea
circulatiei. Pe parcursul primului razboi mondial nu s-au putut
realiza de catre Comisie lucrari de dragare pentru intretinerea
canalului si barii Sulina. Cu toate ca, Delta Dunarii nu a fost
ocupata de Puterile Centrale, lucrarile au fost intrerupte din lipsa
personalului, care era in mare parte concentrat, si al lipsei
carbunelui si pieselor de schimb. ―Sediul C.E.D. din Galati unde
se instalase cartierul general al unui corp de armata rus, va fi
bombardat de inamici la 10 octombrie 1917 distrugandu-se
biblioteca si arhiva Comisiunii‖106. Acum abia reuseau sa intre
nave cu o capacitate de 6000 tone, fata de 12000 tone cat era
inainte de inceperea conflagratiei.
Dupa primul razboi mondial, situatia circulatiei pe
Dunare devenise critica. C.E.D. nu mai efectuase lucrarile
necesare. In 1921 C.E.D. ia hotararea ca in termen de patru ani sa
prelungeasca digurile lui Hartley de la Sulina si sa se efectueze
dragaje sustinute. In acest sens s-au cumparat inca doua drage de
mare putere, iar digurile au fost prelungite cu inca 1981 metri.
Inginerul sef al C.E.D. de atunci, E.T.Ward, a sustinut ca
106
Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr,2,
1999, p.4
202
la Ceatalul Sfantul Gheorghe sa se efectueze lucrari pentru a

dirija o parte din aluviuni spre Sfantul Gheorghe pentru a
impiedica depunerea lor pe canalul Sulina. El propunea
construirea unui epiu sau a unui sistem de ecluze.‖La 18 mai
1820, C.E.D. isi relua activitatea dupa razboi printr-o sesiune
plenara. Delegatul Angliei in calitate de presedinte a prezentat
situatia dezastruoasa provocata de razboi lucrarilor intreprinse de
C.E.D. Incepand cu 1920 sunt reluate dragajele, activitatea de
balizaj, refacerea farurilor de la Insula Serpilor, refacerea
cladirilor din Tulcea si Sulina, reconstructia materialului
plutitor‖107. C.E.D. dispunea in anul 1925 de sase dragi -
Sulina, Percy Sanderson, Sir Charles Hartley, Delta, Karl Kühl si
Dimitrie Sturdza, care, lucrand simultan, au putut deschide un
nou senal la gura Sulina la 25 iulie 1925, cu consecinte benefice
pentru accesul navelor pe fluviu.
3.10. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA

RAZBOI MONDIAL
Comertul pe Dunare, in aceasta perioada, a fost influentat
de interesele politice, in special ale Germaniei. Aceasta urmarea
inca dinainte de inceperea razboiului, sa-si exercite influenta aici
pentru ca gurile Dunarii erau un punct strategic foarte important
in tentativa lor de expansiune. Dupa 1933, Germania a facut o
cerere guvernului Romaniei de primire cu drepturi depline in
C.E.D. Acum, s-a pus problema, daca mai era sau nu viabila
mentinerea Comisiei. ‖In 1938 Romania a cerut mentinerea
C.E.D. , dupa ce vreme de aproape doua decenii, luptase pentru
desfiintarea ei. Din analiza faptelor, rezulta ca hotararea luata a
107
Ibidem, p.5
203
MOTOC CORNELIU
corespuns in acel moment intereselor generale ale tarii, problema

Dunarii fiind subordonata unor chestiuni de importanta capitala
pentru stat dintre care cea mai importanta a fost aceea a pastrarii
integritatii Romaniei, a gasirii unor formule care sa incetineze,
daca sa nu bareze expansiunea Reichului spre SE-ul Europei,
spre Dunare si Marea Neagra‖ 108 . ―La inceputul anului 1938,
intentiile revizioniste ale Germaniei includeau si dreptul de
jurisdictie asupra sectorului maritim al Dunării. Incă de la 14
noiembrie 1936, statul german a denuntat unilateral regimul
international al fluviilor, inscris in tratatele de la Versailles, si a
hotărat să dispună conform propriilor interese de portiunea acelor
căi navigabile, declarate internationale, dar care, se aflau pe
teritoriul său.‖ 109 Dupa numeroase campanii de presa, care
reflectau interesele politice si economice ale autoritatilor de la
Bucuresti si prin care se cereau recuperarea „suveranității
naționale‖ si implicit, accesul la taxele stranse de Comisie, in 18
august 1938 s-a ajuns la „Aranjamentul de la Sinaia‖, prin care s-
au micsorat la minim organismului internațional al C.E.D. si s-a
infiintat, in schimb, „Administrația Dunării de Jos‖, organism
aflat sub controlul Guvernului României. Acum, s-au ridicat
voci, care au cerut inceperea unor lucrari pentru amenajarea
bratului Sfantul Gheorghe, deoarece conform predictiilor lui
Hartley, bratul Sulina era doar de provizorat, el trebuind sa sa se
colmateze in 50 de ani datorita curentilor marini.
Tratatul de la Sinaia din 18 august 1938 a modificat
statutul C.E.D. si a recunoscut suveranitatea Romaniei asupra
108
Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr,2,
1999, p.7
109
Arthur Tulus, Interese economice si politice la gurile Dunarii intre 1936 si
1940, p. 233
204
zonei maritime a fluviului, iar la 1 martie 1939 s-a recunoscut

prin Tratatul de la Bucuresti dreptul Germaniei de a face parte
din C.E.D. Acum competentele Comisiei erau reduse la minim,
practic ea nu mai avea dreptul sa ia nici o decizie majora privind
fluviul si gurile Dunarii. Ulterior, la 17 mai 1939, a avut loc
ceremonia ridicarii pavilionului romanesc la Sulina in locul
pavilionului Comisiei. Pana la intrarea Romaniei in razboi s-a
dispus de catre statul roman a se face o serie de reglementari pe
Dunare, de a se evita conflicte intre navele Axei si Puterilor
Centrale. Astfel, s-a reglementat ca pe canal sa nu se intalneasca
nave din tabere opuse pentru a nu se ataca si bloca in acest fel
Dunarea, prin scufundarea navelor.
O data cu intrarea Romaniei in razboi de partea
Germaniei, comertul international liber prin gurile Dunarii s-a
stopat. Acest lucru s-a intamplat pana la sfarsitul anului 1941.
O data cu intrarea in razboi a Romaniei, Delta Dunarii si
bratele sale erau aparate de detasamentul naval Sulina, care era
impartit in trei detasamente mai mici - Sulina, Periprava si Chilia
Veche, la care se adauga si sectorul navelor de patrulare. In zona
Dunarii, fortele armate sovietice erau net superioare celor
romane ca numar de vase si avioane de lupta. Primele conflicte
armate pe Dunare s-au desfasurat in zona Chilia, care era un
punct strategic. In urma confruntarilor, rusii au reusit sa inainteze
prin Chilia spre Pardina, unitatile romanesti reusind sa se
replieze la Mila 23. ―Infrangerea Batalionului 15 Infanterie
Marină la Chilia Veche nu s-a transformat intr-un dezastru
militar, deoarece fortele romanesti au rezistat la grindul Stipoc si
la sud de Casla, reusind, astfel, să stopeze atingerea canalului
Sulina de către sovietici. La acest efort militar a contribuit
trimiterea unei companii de infanterie intărită cu artilerie antitanc
in regiunea Carmen Sylva(Crisan), apartinand Diviziei a X-a
205
MOTOC CORNELIU
Infanterie, la ordinul generalului Antonescu, aflat in acele

momente grele in portul Tulcea‖110. Cu toate ca orasul Sulina, a
mai fost bombardat de sovietici, la 20 iulie 1941 armata rusa se
retrage din zona Dunarii pentru a nu fi incercuita. Pe bratul
Sulina aviatia sovietica a scufundat unele nave, in special
comerciale, dar nici una pe teritoriul satelor noastre.
La 22 august 1942, se inspecteaza bratul Sulina pentru a
se face un raport asupra navigabilitatii si se recomanda repararea
sau reinstalarea corecta a catargelor de semnalizare de la
statiunile: Carmen Sylva, Gorgova si Ceatal Sfantul Gheorghe.
In ianuarie 1942, s-a infiintat o sectie de contrasabotaj pe Dunare
pentru a evita blocarea acesteia de catre puterile Centrale.
Dupa intoarcerea armelor ―localitatea si canalul Sulina,
ocupate de germani, au fost supuse zilnic unor bombardamente
masive din partea aviatiei sovietice, intre 19 si 25 august 1944,
atacuri aeriene ce au provocat pierderi importante flotilei
germane, precum si incendierea intregului palat al Comisiei
Europene a Dunării.‖ 111 In aceasta perioada 60% din cladirile
orasului au fost distruse.
110
Idem, Dunarea maritima in anii celui de-al doilea razboi mondial (1941-
1945), p.66
111
Ibidem,p.190
206
Palatul C.ED. dupa bombardamentul rusilor din 1944
207
MOTOC CORNELIU
―In privinta Comisiei Europene a Dunării, in timpul

războiului, desi a fost deposedată de toate competentele sale, a
continuat să activeze in limite minime prin secretariatul general,
iar rigurozitatea impămantenită la nivelul institutiilor Comisiei a
fost mostenită de autoritătile romane. De fapt, desi Germania a
dorit lichidarea ei, autoritătile de la Bucuresti au considerat că
suveranitatea statului roman asupra gurilor Dunării este mai bine
respectată in conditiile implicării unui consortiu de state decat in
cazul in care Romania ar trebui să facă fată pretentiilor
hegemonice ale unei tari.
Din păcate, logica romanească a fost demonstrată mai
târziu de către Uniunea Sovietică, care, prin Acordul de la
Belgrad din 1948, a desfiintat Comisia Europeană si a îndepărtat
potentialii rivali (Marea Britanie, Statele Unite, Franta). Din
acest moment, oficial, asistăm la sovietizarea Dunării‖112
Arthur Tulus, Analele Universitatii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19,

112
Istorie, tom V, 2006, p. 193

208
CAPITOLUL IV INTEMEIEREA
SATELOR
4.1. INTEMEIEREA SATULUI ILGANII DE

SUS
Documentele care amintesc despre inceputurile existentei

satelor noastre, sunt in numar foarte redus. Nu s-au pastrat
documente in Arhiva Nationala decat foarte putine, intr-un
numar de 57 de unitati arhivistice si acestea incomplete. Ele sunt
intre perioadele 1922-1941 si 1960-1968. Documentele s-au
pierdut in timpul razboaielor mondiale si in inundatia din 1970.
Lipsa acestor documente fac, foarte greoaie plasarea in timp a
unor evenimente importante, care s-au petrecut in istoria acestor
sate. S-a pastrat totusi un recensamant din 1941, in care se face
referire si la infiintarea satelor. Astfel, stim ca acest sat exista
inca din anul 1856, in timpul razboiului din Crimeea. Locuitorii
erau lipoveni veniti din Rusia in urma persecutiei religioase. Ei
au construit aici si o biserica. Dar, fara sa stim motivele, acesti
lipoveni au plecat, iar in locul lor au venit rusi din Tulcea, pe la
1880 si au intemeiat alta asezare pe locul celei parasite.
Acesti locuitori s-au stabilit pe acest grind, pentru a
practica pescuitul si vanatoarea. Locul ales de ei pentru a infiinta
un sat nu este deloc intamplator, fiind asezat pe bratul Sulina,
unde se desfasura o circulatie intensa a vaselor. Astfel, ei isi
puteau vinde foarte usor pestele la Tulcea sau catre vasele aflate
in tranzit. Fiind asezat pe un grind, casele nu erau expuse
inundatiilor periodice cum se petrecea in restul Deltei.
Stim ca, grindul Ilgani are o o inaltime de trei metri
209
MOTOC CORNELIU
deasupra nivelului marii, iar la acea vreme, cand inca nu se

efectuasera indiguiri pentru agricultura, nu existau inundatii. Tot
in aceasta zona dispuneau de material pentru constructia caselor,
lemnul, papura si stuful existand din belsug.
Dobrogea se alipise la Tara Mama la 14 noiembrie 1878,
sub regele Carol I, iar la doi ani de la acest moment se infiintase
satul. Deci, fiind la inceput, administratia judetului nu avusese
timp sa faca o reforma administrativa, prin care sa definitiveze
intemeierea satelor si impozitarea locuitorilor, decat la satele
existente anterior.
Prima atestare documentara a catunului Ilgani o gasim in
Marele Dictionar Geografic al Romaniei, scris de Ioan Lahovari,
publicat in 1898. Aici ni se spune ca apartinea alaturi de catunul
Prislava (Nufarul) de Comuna Malcoci. Era compus din 12 case,
in 14 familii, cu 59 de suflete, iar populatia era formata din rusi-
lipoveni. Ostrovul113 Ilgani avea o suprafata de 700 ha, acoperit
cu pasuni si facea parte din ostrovul mai mare Ceatal. Satul
Ilgani nu avea aceeasi asezare ca in ziua de astazi, el fiind dispus
atunci pe bratul stang al Dunarii vechi si pe malul garlei Papadia.
Aceasta dispunere facea foarte usoara deplasarea spre
balta, in spatele satului existand ghiolul Tataru, care avea o
suprafata mult mai mare decat cea din zilele noastre. In perioada
in care acesti rusi-lipoveni s-au stabilit aici, erau in toi si lucrarile
de regularizare a bratului Sulina de catre Comisia Europeana a
Dunarii. E posibil ca o parte din acesti locuitori sa fi lucrat si ei
sezonieri in cadrul C.E.D., deoarece se platea foarte bine, iar
jumatate din taieturile bratului Sulina erau in aceasta zona.
Cu toate ca in limbajul populatiei a ramas impamantenit
ca Ilganiul se mai numea si Papadia, acest lucru nu este amintit
113
Ostrov-Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.
210
de nici un document istoric. Papadia este amintita ca o suprafata

mai inalta, de 36 de ha, in care exista un punct trigonometric de
gradul 3 si se afla la sud de vechiul sat Ilgani.
HARTA SATULUI ILGANII DE SUS 1940
Urmatoarea atestare a satului Ilgani este in 1899, cand

sunt amintite un numar de 87 persoane existente in 21 de case,
dintre care 14 romani si 73 rusi. Probabil, cei 14 locuitori romani
au fost colonizati de prefectul Ioan Nenitescu in acest sat, pentru
a se incerca romanizarea deltei. Religia intemeietorilor satelor a
fost ortodoxa de rit vechi, dar ulterior, neexistand o biserica,
urmasii nascuti s-au botezat si au trecut la religia ortodoxa de rit
nou, cu toate ca tineau si sarbatorile pe stil vechi.
211
MOTOC CORNELIU
In Ilganii de Sus (Vysn'i Ilhâny) s-au mutat de-a lungul

timpului si foarte multi ucraineni, la inceputul secolului,
depasindu-i pe lipoveni, iar particularitatea lor fata de ceilalti
locuitori ucraineni din Romania este dialectul fonetic, care a fost
cercetat in 1971 de Ioan Herbil si care, a ajuns la concluzia ca cei
de aici vorbesc un dialect de stepa. Tot in dictionarul Lahovari se
mentioneaza ca la 1898 exista un drum comunal pana la Prislava
(Nufarul). Acest drum era unul natural, probabil pe malul
bratului Sfantul Gheorghe care facea legatura intre malul drept al
bratului Sulina si Ilganii de Jos.
Conform recensamantului din 1941 casele erau insiruite
pe malul Dunarii inca de la infiintare, fiind legate intre ele cu
curti mari de 250-5000 m.p. construite din paianta si invelite cu
stuf. Toti locuitorii rusi-lipoveni si ucraineni de aici vorbeau
limba romana, iar limba rusa era folosita doar in comunitatea lor.
De-a lungul evolutiei lui, satul Ilgani a cunoscut fluctuatii
demografice majore. Recensamintele de la inceputul secolului
pana in prezent, prezinta astfel situatia numarului locuitorilor:
1900 - 79 locuitori, 1912 - 200 locuitori, 1930 - 315 locuitori,
2011 - 52 locuitori. Scaderea masiva a populatiei s-a facut
dupa inundatiile istorice din 1970, cand foarte multe case au fost
distruse, iar satul a ramas cu dispunere doar pe malul Dunarii,
zona Papadia fiind complet parasita. Atunci populatia a scazut la
o treime, multi locuitori plecand in alte sate sau construindu-si
noi case in satul Partizani.
212
4.1.1. ETIMOLOGIAăăCUVANTULUIăă”ILGANI”
Denumirea de ―Ilgani‖ este de origine tatara si provine

din cuvantul Yilga114, care semnifica lunca (teren inundabil). Mai
mult ca sigur, locul a fost numit de tatari Yilga transcris in
romana Iolgan, tocmai pentru acest relief existent aici, predispus
la inundatii. In Dictionarul Lahovari (1898), acest ostrov este
denumit Iolgan, iar in 1903 M.D. Ionescu il aminteste cu numele
de Ilgani care este si in prezent. Numele tataresc al acestui
teritoriu, poate fi explicat si prin toponimele existente aici, ca
Ghiolul Tataru si Ghiolul Tatarciuc. Aceste denumiri ne dau de
inteles ca, este posibil ca in aceasta zona sa fi locuit cel putin un
tatar de unde a ramas numele. La fel si alte toponime ca: garla
rusului, garla turcului etc au ramas in istoria populara de la unele
persoane care aveau o casa sau coliba de pescuit langa acele
zone. De altfel, denumirea ghiolului Tataru o gasim si in hartile
Comisiei Europene a Dunarii de la 1856. Acest ostrov Ilgani era
asezat pe grindul mai mare Argagni (numit asa de C.E.D.), care
tinea de la Ceatal pana la Cioban Garla si pe teritoriul caruia este
asezat si satul Partizani. Argagnis, este un cuvant de origine
italiana, care inseamna un tip de vas de teracota. Italienii
incepusera sa faca un comert infloritor pe Dunare, inca inainte de
1821, prin republicile lor Venetia, Torino, Sardinia etc si
probabil au dat o denumire acestui grind care a ramas
impamantenit pana la venirea C.E.D. Teracota se face din argila,
iar aici grindul era format dintr-o argila foarte dura. Aceasta
argila dura, ar fi creat sinuositatile mari ale canalului Sulina.
Satul fiind intemeiat de lipoveni care vorbeau numai limba rusa,
114
Informatii puse la dispozitie de Prof.Dr. Ibram Nuredin, Presedintele
Uniunii Democrate a Turco-Tatarilor din Romania.
213
MOTOC CORNELIU
ei, ar fi putut da o denumire ruseasca noii asezari, dar au pastrat-

o pe cea existenta, semn ca acest nume era impamantenit in acest
teritoriu. Actualul sat, Ilganii de Jos a fost infiintat dupa
aproximativ 40 de ani de la infiintarea satului nostru si si-a luat
denumirea de la el. Astfel pentru a le deosebi, s-a ajuns la
denumirea de Sus (Nord) si Jos (Sud).
SATUL ILGANII DE SUS SUB APE(S-N)
4.2. INTEMEIEREA SATULUI

214
“PRINCIPELEăCAROL”
Din cauza razboiului ruso-turc din anul 1877, o parte din

populatia musulmana existenta in judetul Tulcea a plecat, lasand
o parte din sate lipsite de populatie, intr-o zona in care si asa era
mica densitatea locuitorilor pe kilometru patrat (21 loc/km²).
―In scopul de a repopula Dobrogea si de a pune in valoare
solul ei agricol, guvernul a incurajat colonizarea acestei provincii
cu elemente romanesti muncitoare din vechiul regat, sau de peste
Carpati, din Basarabia si din Pind‖. 115In urma acestor inlesniri
economice, numerosi mocani din Ardeal, dar si romani din
Oltenia, Basarabia, Muntenia si Macedonia, se stabilesc in
Dobrogea si primesc dreptul de a poseda proprietati. Pe langa
aspectul economic al incurajarii colonizarii Judetului Tulcea, mai
exista un aspect care ne priveste direct - aspectul national.
Existenta unui numar mare de nationalitati: rusi, turci,
bulgari, germani, greci etc in aceasta regiune, facea ca elementul
romanesc sa aiba de suferit. Multe sate nu aveau nici macar un
locuitor roman, limba nu era deloc cunoscuta in aceste
comunitati, iar respectarea legilor statului roman era optionala
pentru multi din ei. Pe de alta parte, aceste comunitati nu doreau
in nici un fel sa se integreze in noul stat, resursele exploatate de
aici de catre ei, nu aduceau nici un beneficiu statului roman, iar
in cazul unui conflict cu alte state nu se putea pune baza in ei
deoarece nu aveau patriotism nativ.
―Inceputul colonizarilor din Delta Dunarii a fost facut de Ion
Nenitescu, unul din prefectii dobrogeni care a inteles bine
misiunea ce o avea de indeplinit in noua provincie
115
Romuluis Seisanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula Serpilor, Bucuresti,
1928, p.209
215
MOTOC CORNELIU
transdunareana‖.116
‖De un singur dor era inflacarat acest apostol al
romanismului, care vroia sa ridice in Delta un zid de carne vie
romaneasca aici, unde elementul etnic era rusesc sau rusificat si
in sfarsit sa dea agriculturii rodnice ale grindurilor, bratele ce-i
lipseau. Piedici de tot felul se opuneau acestui proiect, de
locuitorii rusi din Delta, care vazand, ca li se vor lua din mana o
parte din bunurile de care profitau pana acum, raspandisera
printre noii colonisti temerea, ca casele si gradinile lor vor fi
inecate de revarsarea Dunarii. Aceste zgomote raspandite inadins
pentru a speria romanii nou asezati, mai erau sustinute si de
cativa rauvoitori din Tulcea, care calomniau colonizarea Deltei
cu romani. Pana la un oarecare punct strigatele lor a avut ca efect
emigrarea a o parte din romanii din satele nou infiintate.
Totusi inceputurile de colonizare au reusit in cea mai
mare parte si asa s-a pus pentru moment stavila rusificarii
deltei.‖117Delta nu era doar o regiune acoperita cu stufarisuri si
balti, ci dimpotriva avea pasuni si pescarii care puteau hrani o
populatie mult mai numeroasa.‖Aceste bogatii nu ramaneau
neutilizate, din contra ele erau exploatate de pescarii rusi, care
fara nici un control beneficiau de toate bunatatile de la gurile
fluviului nostru…Nenitescu cat timp a stat in capul administratiei
judetului Tulcea a inteles, ca fraude se savarseau in dauna
statului nostru si avu cel dintai ideea fericita de a coloniza Delta
si Dranovul cu populatie romaneasca‖.118
Din ordinul lui, se infiinteaza o serie de sate in delta, iar
116
Ibidem, p.210
117
M.D.Ionescu, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea , Bucuresti, 1904,
p.268
118
Ibidem, p.268
216
unele sunt colonizate cu populatie romaneasca. Astfel, se

colonizeaza sate mai vechi ca Ilganii de Sus, Ilganii de Jos,
Gorgova, Uzlina, Ciamurlia, Patlageanca, Ceatalchioi si Pardina.
Alte sate sunt nou infiintate ca: Principele Carol,
Principele Ferdinand, Carmen Sylva, Fantana Dulce si Floriile.
Mai exista un proiect pentru intemeierea altui sat in delta, cu
numele de Principesa Maria dar care nu s-a mai realizat. Aceste
sate noi au fost inzestrate cu case si toate cele necesare unui trai
statornic. Documente privind infiintarea satului Principele Carol
nu s-au mai pastrat in Arhivele Nationale, dar avem informatii
despre data exacta a intemeierii de la Marin Dobrogeanu Ionescu
care a scris o carte monumentala-Dobrogea in pragul veacului al
XX-lea si publicata in 1904, precum si din actul de fondare a
satului vecin Carmen Sylva(Crisan), datat 2 aprilie 1900. Din
aceasta lucrare scrisa dupa o documentare de 13 ani, aflam ca
autorul a mers in toate localitatile din Dobrogea si a cules
informatii, inclusiv din satul nostru. Astfel satul ―Principele
Carol‖ infiintat de prefectul Ioan Nenitescu isi are data oficiala
de nastere: 26 iulie 1899. ―Principele Carol catun pendinte de
comuna Malcoci. A fost infiintat la 26 iulie 1899 pe taietura de
rectificare a bratului Sulina intre milele 41-42 (vechi) pe un
platou ceva mai inaltat prin pamantul depus de draga. E un sat
curat romanesc locuit de 120 de suflete, traind in 29 de case si
ocupandu-se cu agricultura, cresterea vitelor si ceva pescarit.‖119
Cat priveste actul de fondare a satului vecin, acesta este
deosebit de important pentru ca ne da amanunte despre data
intemeierii satelor de catre Ion Nenitescu, persoanele
participante, numele locuitorilor, amplasarea satului, toponimele
locului si motivatia alegerii numelui. Cu siguranta a existat si
119
Ibidem, p.263
217
MOTOC CORNELIU
pentru satul nostru un act de fondatiune, dar care din pacate nu s-

a pastrat. Asadar, putem sa deducem ca si pentru satul nostru s-a
organizat aceeasi festivitate ca si in satul vecin din mai multe
considerente. Mai mult de atat, satul nostru are unele avantaje
care ne permit sa credem ca festivitatea de inaugurare ar fi fost
mult mai fastuoasa. Astfel, satul nostru este primul infiintat din
marele proiect a lui Nenitescu de romanizare a deltei si merita o
promovare pe masura. Era un sat intemeiat de la zero, cu
populatie suta la suta romaneasca in care prefectul si-a pus mari
sperante sa se dezvolte, lucru care s-a si intamplat. Acest lucru
nu se poate spune si de alte sate ca Fantana Dulce si Principele
Ferdinand, intemeiate tot de el si care au disparut.
Un alt argument ar fi distanta mult mai mica fata de
Tulcea, care ar fi permis organizarea ceremoniei cu un numar
mai mare de invitati. In actul de fondatiune al satului Carmen
Sylva, gasim numerosi invitati care cu siguranta au venit si la
intemeierea satului nostru, posibil in numar chiar mai mare.
Acestia erau: Ion Nenitescu - prefectul judetului, N.
Gheorghiu - protoereul judetului, Stefan Bors - presedintele
consiliului judetean, I. Nicolau - vicepresedintele consiliului
judetean, Hagianton - subprefectul plasii Tulcea, Dr. N.Popescu -
medic primar al judetului, M.Vergolica - inginerul judetului,
Resvani - ajutorul de primar al orasului Tulcea, C.Balescu -
procuror Tribunalul Tulcea, B.Busuioc - presedintele Ocolului
Silvic Sulina, Dosoftei Crihana - parintele arhimandrit din
Sulina, Gh. Gutu - diacon din Sulina, I.Ionescu - primar al
comunei Padurea Neagra(Caraorman), Chiriacopol - primar al
comunei Sfantul Gheorghe, Charles Kuhl - inginerul Comisiei
Europene a Dunarii, P. Gaiseanu - maior in Regimentul 33
Tulcea, alti ofiteri ai acestui regiment, Elena Nenitescu, Maria
Bors, sotiile domnilor mai sus mentionati, consilieri judeteni,
218
capitani de vase, alti domni primari din delta, public din orasele
Tulcea si Sulina precum si locuitori din comunele judetului.
De altfel, Nenitescu spune ‖Şase sunt satele româneşti
fondate din nou în Deltă şi munca de colonisare şi românizare nu
trebuie să se oprească nici atunci când numărul unor asemenea
de sate ar trece peste şase-zeci, căci Delta e mare...‖. Nu trebuie
uitat ca vis-à-vis exista satul de rusi Ilgani si ceremonia trebuia
sa fie mult mai fastuoasa pentru a promova aceasta idee de
romanizare a deltei unde limba romana ‖…abia se auzea‖. Si in
satul vecin a fost adusa populatie romaneasca pentru a romaniza
satul. Intr-un recensamant din anul 1900, gasim in satul Ilgani un
numar de 14 romani care nu puteau fi decat cei colonizati de
Nenitescu o data cu infiintarea satului Principele Carol. Satul
nostru nu era atat de izolat ca satul vecin. Pe langa calea apei,
exista si un drum pe marginea bratului Sf.Gheorghe care ducea la
Ilganii de Jos si de acolo la satul Domnita Maria care avea iesire
la drumul judetean Tulcea-Mahmudia. Un alt argument este ca la
infiintare, satul Carmen Sylva avea 80 de locuitori, iar Principele
Carol 120 plus 14 din satul Ilganii de Sus, deci, era un sat mult
mai numeros care ar fi meritat o ceremonie cel putin la fel de
spectaculoasa. Nu trebuie uitat nici faptul ca, in zona noastra s-au
executat jumatate din rectificarile bratului Sulina pe o lunga
perioada, fiind foarte cunoscuta autoritatilor si C.E.D.
De altfel, C.E.D. dupa intemeierea satului nostru doneaza
in mai multe randuri bani pentru biserica. Un alt amanunt care il
gasim in actul de fondatiune al satului vecin, este dezvelirea
placii cu numele satului. O astfel de placa o putem vedea si in
fotografia de infiintare a satului nostru, de unde putem deduce ca
si aici a avut loc o astfel de ceremonie. Acesti 120 de locuitori,
intemeietori ai satului Principele Carol au fost adusi din satul
Valea Nucarilor (Sarighiolul de Vale, I.G.Duca), iar prefectul le-
219
MOTOC CORNELIU
a construit case si i-a improprietarit cu pamant pentru ca acest

sat sa se mareasca si sa dainuiasca in timp.
Dintre cei care au intemeiat satul s-a pastrat doar numele
a trei barbati, probabil oamenii de vaza a acestei comunitati:
Manole Filip, Dragu Ion si Barbu Ion. Cei 120 de locuitori erau
impartiti astfel: barbati 28, femei 29, iar copii 63. Satul nostru a
fost infiintat pe teritoriul in care s-a sapat si depus pamantul din
dragarea taieturii a XI-a Argagnis(1897-1898), in timpul
prefectului Ioan Nenitescu (1897-1900). Acest moment a fost
unul favorabil prin intrepatrunderea a unor evenimente
extraordinare, existente in acelasi timp si care unul fara celalalt
nu ar fi putut duce la infiinatrea satului. Un eveniment este
saparea Dunarii in acest loc si formarea terenului necesar, iar cel
de al doilea decizia colonizarii deltei.
Aceste evenimente se datoreaza unor personalitati
marcante, carora le datoram existenta satelor noastre: inginerul
Charles Hartley si prefectul Ioan Nenitescu. Ei pot fi considerati
parintii intemeietori ai satului, unul care a pregatit pamantul, iar
celalalt care a plantat samanta pur romaneasca pentru ca satul sa
se nasca si sa se dezvolte. In recensamantul din 1938 ni se
precizeaza ca aceasta asezare era una de tarlasi (oieri), ceea ce
inseamna ca populatia se ocupa cu aceasta indeletnicire si au
adus si aici cu siguranta animalele lor. Tot de aici aflam ca
locuitorii veniti erau amestecati cu mosneni. Mosnenii erau
locuitori din Muntenia care probabil au venit aici in urma
procesului de colonizare a deltei, dar si datorita improprietaririlor
cu pamant de Ioan Nenitescu drept recompensa pentru curajul lor
de a lupta in razboiul din 1877. Intemeierea satului Carmen
Sylva a fost facuta si cu veterani ai razboiului din 1877, care au
luptat la Plevna si Grivita. Drept recompensa au fost
improprietariti cu pamant de statul roman. Acest lucru s-a facut
220
cu pamant dat si in Dobrogea unde populatia era putin

numeroasa. Insusi Nenitescu a fost un erou, inrolandu-se
voluntar la varsta de 23 ani si cu siguranta avea un respect
deosebit pentru fratii sai de arme. Deci, putem deduce ca o parte
din locuitorii intemeietori ai satului nostru au luptat in razboiul
de independenta din 1877.
Un alt fapt petrecut in favoarea noastra, a fost insuccesul
de a se asana teritoriul satului pentru a se castiga teren agricol. O
companie olandeza(probabil dupa 1829), incepuse mici lucrari de
asanare si distrugere a stufului din Insula Sfantul Gheorghe,
incepand de la Ceatal, dar lucrarile au fost oprite la scurt timp.
Olandezii avand experienta indiguirii in tara lor, au propus
indiguiri pe o latime de 30 de metri cu o inaltime de 5 metri care
ar fi trebuit condolidate cu plantatii de arbori. Lipsa finantarii
unui proiect atat de costisitor a facut ca firma olandeza sa
propuna statului roman, concesionarea pamantului desecat pe 99
de ani. Dar cum Constitutia Romaniei interzicea acest lucru,
proiectul a fost abandonat. Evolutia demografica a satului se
poate vedea din recensamintele efectuate de-a lungul anilor:
1948 - 297 locuitori, 1956 - 503 locuitori, 1966 -529 locuitori,
1977 - 481 locuitori, 1992 - 459 locuitori, 2002 -483locuitori,
2011 - 374 locuitori.
221
MOTOC CORNELIU
4.2.1.ăDENUMIREAăă“PRINCIPELEăCAROL”
Numele satului nostru a fost dat de catre prefectul

intemeietor al satului, Ioan Nenitescu, in cinstea unui membru al
familiei regale romane. La acea data era un obicei, ca toate
marile realizari de la constructia unui edificiu, scrierea unei carti,
intemeierea unui sat etc sa fie dedicate ca semn de respect
familiei regale. Cu toate ca Romania nu a avea o traditie
monarhica veche ca alte popoare din Europa, se incerca prin
aceste omagieri sa se implementeze in constiinta populara, ideea
de conducere a unui stat prin descendenta directa.
222
Infiintarea satului nostru s-a facut pe timpul primului

rege al Romaniei, Carol I de Hohenzollern(1881-1914), dar nu
de la numele lui a fost numit satul. Carol I nu a avut urmasi, iar
succesorul la tron a devenit Principele Ferdinand, care va deveni
223
MOTOC CORNELIU
rege intre 1914-1927. Ferdinand este al doilea nepot de frate al

lui Carol I si a devenit rege dupa ce tatal sau si fratele mai mare
nu au vrut sa accepte acest titlu de rege al Romaniei. Chiar de pe
timpul lui Carol I, se cunostea ca Ferdinand urma sa devina rege
si era numit cu titlul de principe care insemna ―primul la tron‖.
Tot Nenitescu a infiintat la 1 August 1899 si un sat cu
numele Principele Ferdinand(azi disparut). Primul copil al
viitorului rege Ferdinand a fost Carol al II-lea(n.1893-d.1953)
care a domnit intre 1930-1940. El era intaiul nascut si urmasul de
drept al tronului Romaniei dupa Ferdinand si pentru acest lucru
era de mic innobilat cu titlul de Principe. In semn de respect
pentru casa regala a Romaniei, Ioan Nenitescu, da numele
satului nostru ―Principele Carol‖, dupa numele fiului lui
Ferdinand, care la acea vreme avea varsta de 6 ani.
Deci, numele satului nostru apartine viitorului rege Carol
al II-lea. Imaginea de mai jos facuta sub forma de vedere
reprezinta prima fotografie de la infiintarea satului Principele
Carol. Fotografia nu ne permite sa vedem detalii clare deoarece a
fost facuta cu un aparat de la sfarsitul secolului XX. Aceasta
imagine este unica si de mare importanta pentru noi, deoarece nu
se mai cunoaste sa existe in tara o poza de la infiinarea unui sat.
Aceasta fotografie a fost facuta la 26 iulie 1899, cu toti
oamenii imbracati in haine de sarbatoare, in port popular.
224
225
MOTOC CORNELIU
Ei poarta intreg costumul traditional romanesc deoarece

este o zi de sarbatoare cu toate ca afara este foarte cald, fiind
sfarsitul lunii iulie. In fata se vad unele persoane care poarta o
alta costumatie si se evidentiaza in multime, care par sa fie
functionari de rang inalt, veniti cu aceasta ocazie. Probabil
printre ei se afla si prefectul Ioan Nenitescu, intemeietorul satului
care a venit sa inaugureze aceasta asezare, in care isi pusese
speranta de a fi un zid romanesc in incercarea de rusificare a
deltei.
In stanga fotografiei se pot vedea barci, care arata exact
cu cele din ziua de astazi, cu oameni care poarta in varful
ghionderelor steaguri, probabil ale Romaniei. In spate, se vad
cateva case cu horn, cu geamuri construite in linie pe malul
Dunarii si invelite cu stuf. Jos nu exista vegetatie, ci doar argila
scoasa de dragi din saparea bratului si depusa pe maluri peste
care s-a construit satul.
In fata pe o plancarda asezata pe un lemn, sta scrisa o
inscriptie, iar deasupra ei steagul Romaniei. Inscriptia nu mai
este in intregime descifrabila, dar ce se poate citi Principele
Carol, Judetul Tulcea. Deasupra inscriptiei este desenata o
coroana, semn al regalitatii.
226
4.2.2. EБISTENTAăCATUNULUIă”CEATAL”
Alaturi de asezarea satelor Principele Carol si Ilganii de

Sus, avem informatii despre existenta unui catun cu putine case,
asezat in apropierea bifurcatiei Dunarii, cunoscut sub denumirea
de ―Ceatal‖. Numele provine de la Ceatalul Sfantul Gheorghe si
este de origine turceasca, insemnand ―furca, furculita‖.
Acest sat era asezat pe grindul Agentiei, grind numit asa
de Comisia Europeana a Dunarii. Aici exista o agentie
telegrafica, inca de la 1857, construita de C.E.D., o data cu
infiintarea liniei Galati-Tulcea-Sulina. Apoi, in 1903 s-a infiintat
prima linie telefonica cu un post si in acest punct. Cablurile liniei
de telegraf si apoi de telefon treceau pe sub bratul Sfantul
Gheorghe, iar aceasta agentie era plasata intr-un loc strategic
pentru captarea si amplificarea semnalului.
A doua taietura a Dunarii, s-a facut aici intre anii 1880-
1882 cu aceasta ocazie construindu-se un debarcader. Tot atunci
s-a facut si o statie de supraveghere a navigatiei fluviale, iar un
angajat statea permanent aici pentru a veghea respectarea
regulilor de navigatie. In acelasi an, 1882, ―ostrovul Sulina si
Canalul Sulinei de la Ceatal Sf.Gheorghe si pana la mare
impreuna cu toate baltile care cad intre bratele Sulina si Sfantul
Gheorghe se concesioneaza pe 3 ani‖ 120 catre Stefan Dumitru
contra sumei de 350.000 lei pentru a exploata pestele din aceasta
zona. Catunul Ceatal s-a infiintat ulterior satului Principele Carol
si era compus din doar patru case. Totusi se cunoaste ca vis-à-
vis, peste Dunare intre milele 34-35, existau alte locuinte de
tarlasi deci se poate spune ca era asezat pe doua brate.
120
Monitorul Oficial al Romaniei, Bucuresti, 7 septembrie 1881
227
MOTOC CORNELIU
In anul 1896, Napoleon Athanasie viziteaza acest loc si

ne spune ca: ‖Ceatal-punct locuit, situate la locul de unde pleaca,
canalul Sulinei in directiunea Est si Sfantul Gheorghe in
directiunea Sud-Est. Aici Comisiunea Europeana Dunareana isi
are stabilita o agentie.‖121 De altfel, M.D. Ionescu ne precizeaza
ca prefectul Nenitescu, a identificat si acest punct al Agentiei, ca
un posibil loc de infiintare a unui nou sat. Din pacate, prin
moartea lui prematura, nu s-a mai realizat acest proiect. Pana la
sosirea comisiei, aceasta zona este descrisa de Generalul conte de
Langeron in 1790, astfel: ‖Insula Ceatal desparte cele doua brate
ale fluviului. Este acoperita cu trestii de o inaltime enorma.‖122
O lunga perioada de timp dupa infiintarea satului
Principele Carol, in acest loc opreau vasele de pasageri, iar aici
se infiinteaza un oficiu postal. Cu toate ca avea mai multe
facilitati decat celelalte sate, acest catun nu s-a mai dezvoltat, el
disparand cu timpul, poate si din cauza deselor inundatii la care
era supus.
121
Athanasie Napoleon, Dobrogea si Gurile Dunarii, Bucuresti,1896, p.88
122
Calatori straini despre Tarile Romane Vol.X,partea a II-a Editura
Academiei romane, Bucuresti, 2001,p.948
228
HARTA SATULUI CEATAL SI PRINCIPELE CAROL 1940
229
MOTOC CORNELIU
4.2.3.. PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU
230
Ioan Nenitescu a fost o personalitate marcanta a

sfarsitului secolului al XX-lea, care si-a lasat amprenta pentru
generatiile urmatoare pe plan politic, poetic si national. Cu atat
mai mult, pentru noi el este intemeietorul satului si persoana
caruia ii datoram existenta pe aceste meleaguri.
Manat de marele spirit patriotic care il avea, el si-a urmat
misiunea lui de romanizare a deltei si a facut tot ce i-a stat in
putinta sa-si realizeze acest tel. Din pacate, moartea lui inainte de
vreme a facut ca sa nu i se realizeze toate proiectele, dar ce a
ramas merita evocat, pentru a-i cinsti memoria celui care a fost
parintele satului nostru. S-a nascut la Galati la 11 aprilie 1854 cu
numele de familie Vasiliu, dar la indemnul profesorului sau care
era adeptul curentului latinist si-a schimbat numele in Nenitescu.
Urmeaza cursurile Scolii Superioare Comerciale, iar apoi
se inscrie la Facultatea de Litere din Iasi in 1875. Aici participa
la sedintele societatii culturale ―Junimea‖. “Anul 1877 găseşte
tara angajată în războiul care avea să-i aducă independenţa de
stat absolută. Studentul Ioan Neniţescu se numără printre cei care
cer să meargă pe front voluntar la varsta de 23 de ani. La 18
august 1877 părăseşte casa părintească (semnificativă în acest
sens este poezia „Adio mamei‖, subintitulată „Plecând spre
câmpul luptei‖), la 22 august îl găsim la Turnu Măgurele, trece
Dunărea pe podul de vase de la Siliştioara-Măgura, iar la 27
august primeşte botezul focului ca sublocotenent în cadrul
Regimentului 13 Dorobanţi, comandat de locotenent-colonelul
Ioan Petrovici . Cu preţul a trei ofiţeri răniţi, 16 soldaţi morţi şi
113 răniţi regimentul a reuşit să cucerească o poziţie întărită în
faţa redutei Griviţa 1. La 30 august poetul participă la dramatica
încleştare de la Plevna, când este cucerită reduta Griviţa 1, când
cad eroic maiorul George Şonţu, căpitanii Leon Cracalia, Walter
Măracineanu etc., iar la 4 septembrie, compania a doua,
231
MOTOC CORNELIU
comandată de căpitanul Panait Botez (tatăl viitorului scriitor Jean

Bart), din care făcea parte şi Neniţescu, împreună cu compania
comandată de căpitanul Vasile Iremia, execută o operaţie de
recunoaştere asupra poziţiilor otomane din reduta Griviţa 2.
Dorobanţii sunt descoperiţi şi asupra lor se dezlănţuie o ploaie de
foc. Poetul este rănit. Ridicat de o ambulanţă a serviciului militar
al armatei, este adus în ţară şi internat într-un spital din Slatina.
Este decorat cu Steaua României şi Virtutea Militară‖123. Isi
reia activitatea la societatea Junimea, iar in anul 1878 debuteaza
in revista Convorbiri Literare . Tot in 1878 se inscrie la Scoala
de Filozofie si Arte din Berlin, iar in anul 1886 isi ia doctoratul
la Leipzig. Reintors in tara a infiintat revista ―Tara Noua‖.‖ În
vara anului 1892 poetul întreprinde o călătorie în Peninsula
Balcanică, iar în urma ei scrie lucrarea „De la românii din Turcia
europeană‖, publicată în 1895. Castiga numeroase premii pentru
proza, teatru si poezie cu care este rasplatit pentru intreaga sa
munca literara. Ioan Neniţescu este un poet aproape necunoscut
generaţiilor tinere. Deşi imnurile „Pui de lei‖ şi „Voinţa
neamului‖ au devenit unele dintre cele mai cunoscute cântece
patriotice româneşti, făcând parte din fondul de aur al muzicii
noastre corale, puţini sunt astăzi cei care, intonându-le sau numai
ascultându-le, ştiu că versurile aparţin lui Ioan Neniţescu, poet-
ostaş, care a luptat în Războiul pentru Independenţă de la 1877-
1878, intelectual de aleasă cultură, doctor în filozofie cu o teză
despre modul în care Spinoza a văzut afectele („Die
Affectenlehre Spinoza‘s‖)‖124
123
Corneliu Stoica, Restituiri-Ioan Nenitescu un poet al neatarnarii in Revista
on-line Luceafarul Romanesc.
124
Ibidem
232
PUI DE LEI
Eroi au fost, eroi sunt inca,

Si-or fi, in neamul romanesc,
Caci rupti sunt ca din tare stanca
Romanii orisiunde cresc.
E vita noastra faurita

De doi barbati cu brate tari
Si cu vointa otelita,
Cu minti destepte, inimi mari.
Si unu-i Decebal cel harnic,

Iar celalalt Traian cel drept,
Ei pentru vatra lor, amarnic
Au dat cu-atatia dusmani piept.
Si din asa parinti de sama

In veci s-or naste luptatori
Ce pentru patria lor mama
Vor sta ca vrednici urmatori.
Au fost eroi si-or sa mai fie,

Ce-or frange dusmanii misei.
Din coapsa Daciei si-a Romei
In veci or naste pui de lei!
233
MOTOC CORNELIU
TARA MEA
Acolo unde-s nalti stejari
Și cât stejarii nalti îmi cresc
Fl c iăcuăpiepturileătari,
Ce moartea-năfat ăoăprivesc;
Acolo, unde-s stânci și munti,

Și ca și muntii nu clintesc
Voiniciiăceiăcuăperiăc runti
Înădorădeătar ăstr moșesc;
Și unde dorul de moșie

Întotdeauna drept a stat
Șiăb rb teascaăvitejie
A-mpodobităoriceăb rbat;
Acolo este tara mea,

Și neamul meu cel românesc!
Acoloăeuăs ămorăaș vrea,
Acoloăvreauăeuăs ătr iesc!
Acolo unde întâlnești

Cât tine tara-n lung și-n lat
B trâneăurmeăvitejești
Și osul celor ce-au luptat;
Și unde vezi mii de mormane

Sub care-adânc s-au îngropat
Multime de oștiri dușmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
234
Pe langa geniul sau literar, Ioan Nenitescu a avut si o

importanta activitate politica. Membru al Partidului National
Liberal a fost ales deputat, iar apoi secretar al Camerei
Legiuitoare. El s-a numarat printre cei care, in calitate de deputat
au sustinut initiativa lui Iacob Negruzzi pentru acordarea unei
pensii viagere lui Mihai Eminescu (2 aprilie 1888).
A fost desemnat prefect al Judetului Tulcea de doua
ori(17.06.1897-23.08.1900 si 16.02.1901-23.02.1901) si al
Judetului Constanta (23.05.1900-6.11.1900). Este de departe cel
mai important prefect al Judetului Tulcea, iar roadele muncii sale
sunt numeroase. A infiintat sate si repopulat altele parasite. A
ajutat locuitorii sa-si construiasca case, biserici si scoli.
Ca om de cultura s-a preocupat in mod special de
infiintarea si dezvoltarea scolii in judet. Astfel, el a infiintat
Liceul de baieti din Tulcea, astazi Colegiul Dobrogean Spiru
Haret. Tot el a ridicat Monumentul Reintregirii de pe Colnicul
Hora si statuia lui Mircea cel Batran din Tulcea. Ca urmare a
activitatilor sale in slujba poporului roman, a fost decorat cu
medaliile: ‖Virtutea militara‖, ‖Aparatorii Independentei‖,
‖Comemorativa Rusa‖, ―Bene-Merenti clasa I‖, ordinile ―Steaua
Romaniei‖in grad de Cavaler, ―Coroana Romaniei‖ in grad de
Ofiter si crucea ―Trecerii Dunarii‖.
A murit in orasul Buzau la 23 aprilie 1901 la numai 47
de ani, cand inca era prefect al Judetului Tulcea. “Stim ca eroii
sunt nemuritori si atâta timp cât generatii întregi care se vor
perinda pe acest pamânt le vor cinsti numele, le vor preamari
faptele si nobilul sacrificiu de a se fi jertfit pentru dreptul sacru al
poporului român de a fi liber ii stapân în propria tara, suntem
siguri ca totdeauna se va pomeni si numele lui Ioan Nenitescu,
poet care în scrisul sau a cântat pe acesti eroi, le-a elogiat
235
MOTOC CORNELIU
virtutile lor alese, a dat glas vointei natiunii noastre de a fi

stapâna pe soarta sa, de a pasi de sine statatoare pe calea
progresului si prosperitatii." 125
4.2.4. SCHIMBAREA DENUMIRII SATULUI IN

“PARTIZANI”
Schimbarea numelui din ―Principele Carol‖ in

―Partizani‖, s-a produs pe fondul schimbarilor politice din tara
noastra, prin trecerea de la regalitate la comunism. Abdicarea
regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, a insemnat lasarea pe mana
comunistilor a intregii tari, cu efecte dezastruoase pentru oameni.
Pana in 1947, foarte multe localitati, edificii, strazi etc,
purtau denumiri legate de membrii familiilor regale. Dupa
venirea comunistilor, aceste denumiri ale satelor au fost inlocuite
complet cu nume de spioni, serbari sau personalitati comuniste.
Acelasi lucru s-a intamplat si cu satul ―Principele Carol‖.
Povestea din spatele numelui ―Partizani‖ este foarte
interesanta si s-a petrecut la finele anului 1943. Dupa esecul
armatei germane de a-si pune in aplicare planul de invadare a
Uniunii Sovietice, linia frontului s-a deplasat spre vest, pe
masura ce armatele germane sufereau infrangere dupa infrangere.
Concomitent, Uniunea Sovietica, trimitea spioni in tarile
inca sub influenta germana, pentru a savarsi acte de sabotaj
125
Ibidem
236
armatei naziste. Numiti spioni de nemti si partizani 126 de catre

rusi, acestia au avut o mare influenta asupra cursului intregului
razboi, pricinuind foarte multe pagube armatei naziste. In Delta
Dunarii actiunile de partizanat incepusera inca din 1941, cand
grupuri de spioni rusi au fost trimise cu diferite misiuni in
Romania. Ele au fost intensificate in anul 1943 o data cu
previziunea ca infrangerea nemtilor este iminenta.
Trimiterea lor prin delta era mai facila, datorita salbaticiei
acestui teritoriu, unde granita nu era foarte bine supravegheata.
Scopul trimiterii spionilor in Romania nu era numai
sabotarea armatei germane, ci si crearea unor grupuri de
simpatizanti pe care acestia sa-i indoctrineze cu invataturile
marxist-leniniste, ca ulterior cand nemtii vor fi invinsi, acestia sa
preia imediat conducerea tarii. Iminenta pierderii razboiului de
catre nemti, i-a facut pe rusi sa trimita in 1943 sute de spioni in
Romania, marea majoritate prin Delta Dunarii. Nu se cunoaste
exact numarul celor trimisi in delta si numele lor din motive de
conspirativitate, care trebuia sa caracterizeze activitatea de
partizanat.
O parte din partizanii trimisi aici, aveau ca scop
sabotarea transportului fluvial de trupe si echipamente destinate
armatei germane. Actiunile de trimitere de partizani au continuat
intens si in 1944, cand actiunea lor era concentrata pe minarea
Dunarii pentru a impiedica retragerea trupelor germane din calea
rusilor, care inaintau spre vest. Astfel, in 1943 doua nave si doua
slepuri germane sunt scufundate intre Tulcea si Isaccea, iar pe
Dunare sunt amplasate de acesti partizani mine si explozive. In
126
Un partizan este membrul unei forțe armate neregulate care se opune
controlului exercitat asupra unei regiuni de către o putere străină sau de către
o armată de ocupație
237
MOTOC CORNELIU
urma acestor acte de sabotaj, Misiunea Navala Germana a cerut

autoritatilor romane sa intareasca paza in regiunea Dunarii
maritime. Atunci se creeaza in cadrul batalionului 15 marina-
infanterie, un post de Panda si Alarma in satul Gorgova intre anii
1941-1943. Aici, un grup de soldati echipati cu aparatura optica
si telecomunicatii supravegheau zona pentru prinderea grupurilor
de spioni care erau ajutati de populatia pro-rusa din aceasta
regiune.
PARTIZANI SOVIETICI IN 1943
―Ca urmare in cursul lunii decembrie 1943 autoritatile

locale au intreprins actiuni de curatire a Deltei. La 10 decembrie
1943 de pilda, cum aflam dintr-un raport al Agenturii Dobrogea,
un pluton al Legiunii de jandarmi Tulcea a inconjurat regiunea
lacului Furtuna in care partizanii isi stabilisera tabara. Dupa o
lupta purtata timp de cateva ore, partizanii au reusit sa scape din
238
incercuire. A doua zi s-a actionat din nou pentru prinderea lor, in

grindul Papadia situata intre garla Papadia si Casca. Si de aceasta
data partizanii au reusit sa iasa din incercuire. In continuarea
urmaririi partizanilor la 16 decembrie 1943 a fost dispusa
intrarea in dispozitiv a urmatoareleor efective: posturile de
jandarmi (Carmen Sylva, Principele Mircea, Gorgova, Principele
Carol), un pluton al batalionului 16 de infanterie marina si 25 de
graniceri din Compania 2 de graniceri-paza. Misiunea lor era de
a controla intreaga zona si de a perchezitiona din 48 in 48 de ore
toate casele si colibele izolate precum si toate satele din zona
(Vulturul, Fantana Dulce, Principele Mircea, Ilgani de Sus
etc.)‖ 127 . Acesti spioni erau doi barbati si o femeie: Ticovschi
Nicula, Jora si Frida Avruciscaia care au fost parasutati de rusi la
Chilia. Despre moartea lor avem informatii de la Manole Ion,
care a participat la festivitatea de premiere a celor care au dat pe
mana jandarmilor pe cei trei spioni. Astfel, cei trei partizani au
ajuns la colibele unor tarlasi, vis a vis de Ceatalul Sfantul
Gheorghe intre milele 34-35 si le-au cerut sa le faca o mamaliga.
Probabil haituiti atata timp de jandarmi, iarna prin delta, istoviti
si infometati, nu au mai rezistat si au cerut ajutor locuitorilor de
acolo. Acestia cu siguranta au fost informati ca in acele locuri se
pot ascunde partizani si ca trebuiau sa raporteze imediat
jandamilor orice persoane suspecte.
Acesti tarlasi si-au dat seama imediat cine sunt, iar cand
au iesit cu ciaunul la Dunare sa ia apa pentru mamaliga, au facut
semn jandarmilor care patrulau in zona. Jandarmii au venit
imediat si i-au impuscat mortal pe toti trei, fara ca acestia sa
opuna rezistenta. Manole Ion care era concentrat in cazarma
127
Gheorghe Ionita, Retrospective revolutionare tulcene, in Revista Peuce,
Tulcea, 1973, p.313
239
MOTOC CORNELIU
Tulcea, fiind membru al fanfarei, a fost chemat pentru o

ceremonie organizata langa terasa Crinul(actual Visa) pentru a
intona cantece militare. Aici locuitorii satului nostru: Petrea
Ichim, Fanica Ichim, Rapcaru Neculai si Vasile Batca au fost
premiati intr-o ceremonie festiva, de prefectul Nicolae Ghica,
pentru ca au deconspirat acesti spioni sovietici. Cu aceasta ocazie
li s-a dat cate un plic alb cu bani de catre Colonelul Barsan, chiar
din partea Maresalului Antonescu. In tot acest timp cadavrele
celor trei spioni, au stat cateva zile pe faleza Dunarii din Tulcea,
pentru a fi vazute de catre oameni si a se da un exemplu. Nu se
stie unde au fost ingropati initial, dar dupa venirea regimului
comunist au fost reinhumati in Cimitirul Eroilor din Tulcea,
langa eroii sovietici morti in cel de-al doilea razboi mondial, dar
intr-un spatiu delimitat.
Dupa venirea comunistilor, Manole Ion care vazuse toata
festivitatea de premiere, a pastrat secretul pentru ca satenii
prezenti la festivitate sa nu aiba de suferit represalii, ca au
anuntat autoritatile despre acesti spioni. Alte informatii ne
precizeaza faptul ca, agentul de pescarie Poribeanu reclama
faptul ca-i lipseste din gestiune o barca cu 16 crivace. Cercetarile
au aratat ca o data cu barca a disparut si tamplarul de mobile
N.Ticovschi un om scund si pasnic. Se pare ca acest Ticovschi
era omul de legatura al rusilor care trebuia sa-i aduca pe cei doi
spioni parasutati din delta. Dupa aducerea cadavrelor celor trei in
fata cladirii Capitaniei Portului, oamenii au recunoscut un
cadavru ca fiind a lui Ticovschi. In momentul impuscarii lor a
fost gasita si aparatura de comunicatii radio. Dupa venirea
comunistilor, a fost anchetat pentru omorarea celor trei spioni
capitanul in rezerva al plutonului de jandarmi Iordan Popescu,
invatator din satul Nalbant.
Probabil, dupa proces, acesta a fost executat de
240
autoritatile comuniste deoarece in timpul anchetei a fost batut

crunt. Dupa abdicarea regelui Mihai, la cateva luni, toate satele si
edificiile care purtau nume regale au fost inlocuite. La fel si
satului nostru i-a fost schimbat numele in ―Partizani‖ dupa acesti
spioni rusi, trimisi in Romania si prinsi pe teritoriul satului
nostru.
Aceasta schimbare s-a facut de catre prefectul Marin
Enescu cu ordinul numarul 55073 din 9 iunie 1948. Tot cu acest
ordin s-a facut si schimbarea numelui satului vecin Domnita
Maria (actualul Nufarul) cu numele Ada Marinescu128
128
Ada Marinescu (n. 30 ianuarie 1905, Moinesti) - chimista, activista
comunista de mai mulți ani. Facea parte din grupul Panet un
grup comunist clandestin, care a functionat in anul 1941, dupa intrarea
Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial. Denumit dupa inginerul
chimist Francisc Panet (1907-1941), grupul s-a ocupat cu prepararea
de explozibili in vederea desfasurarii de acte de sabotaj impotriva Romaniei,
cu scopul de a submina razboiul antisovietic. La 5 noiembrie 1941, cei cinci
membri ai grupului Panet au fost adusi la inchisoarea Jilava, unde au fost
condamnati in aceeasi zi, dupa o judecata sumara de doua ore efectuata de
Sectia a III-a a Curtii Martiale a Comandamentului Militar al Capitalei, la
moarte pentru activarea in Partidul Comunist (pe atunci organizatie
clandestina) si pentru "actiuni subversive la adresa securitatii statului". La 7
noiembrie, ei au fost executati de un pluton de executie intr-o padure de langa
Jilava. In articolul „5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost
condamnați la moarte și executați‖, publicat in ziarul "Viața", anul I, nr. 223,
11 noiembrie 1941, p. 6, se afirma ca arestatii nu erau de origine romana,
patru fiind de origine evreiasca (Paneth Francisc, Paneth Lili, Kornhauser
Adalbert si Iosipovici Ada) si una de origine maghiara (Nagy Elisabeta).
241
MOTOC CORNELIU
MORMINTELE PARTIZANILOR INGROPATI IN

CIMITIRUL EROILOR DIN TULCEA
242
CAPITOLUL V VIATA SOCIALA A

SATELOR
5.1. INSTITUTII PUBLICE

5.1.1. BISERICA
Dupa infiintarea satului, primul gand al locuitorilor

―Principele Carol‖ a fost sa cladeasca un mic lacas de rugaciune,
care sa deserveasca atat pe ei, cat si pe enoriasii satului Ilganii de
Sus. In anul 1903, s-a inceput construirea bisericii cu fonduri
stranse prin contributie benevola, iar in anul 1905 a fost
terminata si sfintita, avand hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si
Gavriil. Cu toate ca nu aveau un preot, un comitet parohial in
frunte cu Nichifor Chirpidel in 1900, s-a ocupat de construirea
acestei mici biserici. La inceput, a fost constructie modesta(mai
243
MOTOC CORNELIU
mult o casa de rugaciune), fiind permanent reparata si marita

pentru a satisface nevoile credinciosilor.
BISERICA FOTOGRAFIATA DE LA SUD(1960)
Numeroase sate au contribuit la inzestrarea bisericii

noastre cu cele necesare desfasurarii cultului. Parohia
Patlageanca a donat icoanele de la catapeteasma si picturi in ulei
pe panza, iar biserica greaca din Sulina ofera trei icoane mari
pictate in ulei pe lemn cu inscriptie slavona, datand din secolul al
XIX-lea.
Amanunte importante despre trecutul bisericii noastre
aflam de la Doina Postolache, care s-a ocupat de istoricul tuturor
bisericilor din judetul nostru. Astfel, de la ea aflam ca in 1906,
biserica era in stare mediocra, iar Comisia Europeana a Dunarii a
facut donatii in doua randuri, de 2000 lei si 4000 lei. In 1935
244
C.E.D. doneaza alti 3000 lei, ajutor pentru intretinerea Bisericii.

Alt binefacator al bisericii a fost prefectul Constantin
Tigau(1933-1937), care a dat un ajutor de la prefectura in valoare
de 75000 lei, pentru cimitirul Principele Carol, cimitirul Ilganii
de Sus, biserica Principele Carol si casa parohiala. In 1938,
Comisia Europeana a Dunarii mai acorda bisericii un ajutor de
6000 lei. In anul 1939, gasim informatii ca biserica a devenit
neincapatoare, iar starea ei punea in pericol credinciosii, fapt
care impunea constructia alteia noi. Inca din anul 1937 se
infiintase un comitet pentru a aduna banii necesari constructiei
unui lacas nou. Cu toate acestea, biserica, din lipsa de fonduri,
dar si din cauza dificultatilor din perioada comunista, s-a ridicat
mult mai tarziu. Pentru a mai fi utilizata, i s-au facut permanent
reparatii de intretinere. In 1940 dintr-un inventar al cladirilor
institutiilor din sat, aflam ca lacasul era inca de la infiintare
construit din paianta cu grinzi din lemn de brad si invelita cu
tabla. Tot acum aflam ca in curtea bisericii exista si o casa
parohiala, construita in anul 1935 din chirpici, cu grinzi de cale
ferata avand patru incaperi si era invelita cu stuf. Suprafata
bisericii era de 140 m.p., iar a curtii de circa 1 ha.
245
MOTOC CORNELIU
VECHEA CASA PAROHIALA
Biserica avea in proprietate un teren in suprafata de 5 ha

in satul Principele Carol si 5 ha in satul Ilganii de Sus.
Biserica de astazi s-a construit dupa indelungi amanari,
din contributia benevola a locuitorilor si datorita stradaniei
epitropului Ionita Ion, care s-a implicat intru totul realizarii
acestui proiect. Astfel, la 10 mai 1984, s-a incheiat un contract cu
firma de constructii Prestarea Macin.
Un an mai tarziu a inceput constructia bisericii noi, in
exteriorul cele vechi. 129 Costul total al lucrarilor a fost de
129
In regimul comunist era foarte greu sa obtii aprobarea pentru
constructia unui lacas de cult. S-a gasit varianta ca sub pretextul consolidarii
celei vechi, sa se construiasca alta in jur, iar cea din interior era darmata.
246
180.000 lei, iar constructia a durat aproape 10 ani. Biserica este

construita, ca si cea veche, in forma de arca cu o turla, din
fundatie de piatra cu beton armat in partea superioara, pereti din
caramida si invelita cu tabla. La demolarea bisericii vechi s-a
gasit in stratul de lut, stuf legat cu par din coada de cal pentru a
nu putrezi. Pictura s-a facut in fresca, de pictorul Alexandru
Petre intre anii 1995-1997, in timpul pastoririi preotului Stan
Gheorghe. Pe pisania bisericii sta scris : ― CU VREREA
TATALUI CU AJUTORUL FIULUI SI CU SAVARSIREA
SFANTULUI DUH. ZIDITU-S-A ACEST SFANT LACAS CU
HRAMUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL
INTRE ANII 1985-1989 IN TIMPUL PREOTULUI DUMITRU
CICULA AJUTAT DE EPITROPUL ION IONITA. PICTURA S-
A REALIZAT INTRE ANII 1995-1997 DE PICTORUL
ALEXANDRU PETRU IN TIMPUL PREOTULUI GHEORGHE
STAN AJUTAT DE CONSILIERII GHEORGHE DANILA SI
Totusi, in spre deosebire de alte state, regimul comunist a fost mai tolerant si
din „grija Statului‖ pentru restaurarea si conservarea lacasurilor de cult trebuie
subliniat ca au fost restaurate si pictate sute de biserici, alte sute au fost
ridicate fara autorizatii de constructie dar sub ochii vigilenti ai autoritatilor,
aproximativ 750 de noi lacasuri de cult, iar altele, in special in Bucuresti, in
perioada 1980-1989, dintre cele care nu au mai putut fi salvate de la demolare,
au fost translate. Trebuie sa mentionam faptul ca spre deosebire de Romania,
in celelalte tari din lagarul comunist nu s-a zidit vreme de peste 50 de ani nici
o biserica, nu s-au restaurat nici macar monumentele istorice, nu mai vorbim
de serviciile religioase din afara lacasurilor de cult (inmormantare, sfestanie
etc.), care erau interzise cu desavarsire. In Bulgaria de pilda toate
inmormantarile erau civile, se faceau fara preot si era strict interzis ca la
capataiul mortilor, in cimitire, sa se puna semnul crucii. La fel in Albania,
unde religia era in afara legii, simplul semn al crucii facut in public aducea
imediat o condamnare de cinci ani de inchisoare.
247
MOTOC CORNELIU
EMILIAN CARPA-VECHE. REPARATIA EXTERIOARA S-A

FACUT DE PREOTUL LUCIAN DUMITRU IN 2001.
SFINTIREA BISERICII S-A OFICIAT LA 6 MAI 2001 DE INALT
PREA SFINTITUL TEODOSIE ARHIEPISCOP AL
TOMISULUI. SCRIE DOAMNE IN CARTEA VIETII PE TOTI
OSTENITORII ACESTUI SFANT LACAS”.
Slujitorii bisericii noastre in ordine cronologica au fost:
Serban Mitu (n.1826, la 1900 paroh la Niculitel), Preda
Gheorghe (hirotonit pe seama bisericii din satul Principele Carol
la 8.11.1930, numit la 15.11.1930), Neagu Gh. Sarbu (hirotonit
pe seama acestei biserici la 1.07.1933), Gr.Gavrila(1933),
Constantin Brandabur (1933), Ioan Gutu, C. Iordachescu,
Constantin Bratoveanu (1962-1976), I.Gurita(1977-1980),
Dumitru Cicula (1981-1989), C. Bahaciu (girant), Stan Gheorghe
(hirotonit pe seama parohiei Partizani la 8.11.1994-1.08.2000,
cand este transferat preot II la biserica "Sf.Grigore Luminătorul"
din Tulcea; sachelar din ziua sfintirii bisericii din Partizani),
Lucian Dumitru (hirotonit pe seama bisericii din Partizani la
6.08.2000-2001, cand este numit secretar la Protoieria Tulcea si
transferat la parohia Sf.Gheorghe Tulcea; gireaza la Partizani
pana in 25.03.2002); Angelescu V. Nicolae (25.03.2002 -
transferat pr. II la Bestepe in 2004), in prezent Dicianu Stere (din
1.01.2005). Cantareti bisericesti: Emanoil Cornescu
(demisioneaza la 1.02.1926), Ioan Sfat (numit la 1.07.1933), Ioan
Barbus (din 1.07.1945)130, Danila Ifrim, Trifan.
130
Doina Lelia Postolache, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril in
revista Cuvant Bun, nr.31, Tulcea, 2005, p.3
248
INTRAREA IN BISERICA VECHE

Pe un Penticostar vechi tiparit la 1885 sta scris: "Anu
1909 Luna lui Faur în 22 Aceasta cartei ciiă s ă numeşteiiă
penticostar, esteiiă pl tit ă deă fl c iiă şiă aă numiiă Savaă Tudosiiă
D nil ăIon,ăMitiuăEfrim,ăStefanăManole,Gavril ăAnton-Capugiu ,
caăs ăleăfiiăspreăpomenire lor". Prin procesul-verbal nr. 842 din
28.09.1994, primaria comunei Maliuc, la initiativa lui Manole
Gheorghe, doneaza parohiei Partizani o fosta magazie de cereale
construita din caramida, apartinand fostului C.A.P. Magazia este
demolata, iar caramida scoasa este folosita pentru constructia
casei parohiale actuale. Constructia casei parohiale a inceput in
timpul pastoririi preotului Lucian Dumitru si continuata de
preotul Angelescu Nicolae.
In satul Ilganii de Sus, rusii lipoveni veniti aici la
inceputul secolului al XIX-lea, din cauza persecutiilor religioase,
249
MOTOC CORNELIU
au construit o biserica, care cu timpul s-a distrus, asa ca, dupa

plecarea lor si venirea rusilor din Tulcea la 1880, ea nu mai
exista. In curtea bisericii noastre se afla doua cruci, una din fier
si una din piatra. Aceste cruci prezinta unele particularitati, in
sensul ca una are o semiluna, iar una inscrisuri in limba rusa.
Crucea cu acest simbol al semilunei este gasita in multe
biserici ortodoxe. De asemenea, fiecare unghi de 90 de grade
facut de laturile crucii are cate trei raze, iar central are o bucata
de fier rotund care simbolizeaza soarele. In partea de jos a crucii
gasim o semiluna orientata in sus. Profesorul Silviu Dragomir a
emis mai multe ipoteze privind existenta semilunei printre
simbolurile crestine, semiluna care se afla si in curtea Bisericii
noastre. ‖Deoarece ne apare extrem de interesant faptul că
înţelesul respectivului însemn nu a ridicat vreodată probleme, el -
simbolulă semiluneiă aşezateă laă baza crucii - va trebui să
recunoaştem că a fost în mod tacit atribuit şi acceptat, e drept că
fără nici un temei, acelei perioade de timp în care suzeranitatea
turcă asupra Principatelor Române se presupune că ar fi impus
simbolistica respectivă, considerată deci de provenienţă
mahomedană; iar asta spre a sublinia tolerarea lăcaşurilor
creştine din ţări aflate sub oblăduirea Semilunei, a Sublimei
Porţi. În realitate, nu poate fi vorba de aşa ceva, fiindcă - prin
vechi tratate, numite hatişerifuri sau capitulaţii - turcilor nu li se
permitea de către români nici un fel de imixtiune în ceea ce
priveşte lăcaşurile noastre de cult.
250
CRUCEA CU SIMBOLURILE SOARELE SI LUNA
Noua religie îşi încheie, prin secolul al VI-lea, ciclul de

acaparare a acestei vechi simbolistici păgâne, devenită prin
sincretism simbolul său suprem: Crucea creştină. Curios apare
însă faptul că noua religie dominantă, creştinismul, atunci când a
preluat din vechiul păgânism simbolul Soarelui, al luminii, şi
deci al vieţii, pentru ca să-l asimileze crucii suplicatorii, l-a
preluat cel mai adesea integral, laolaltă cu semnul semilunii, deci
combinat cu acela al nopţii, al tenebrelor, al teluricului -, iar asta
ales în cazul unor amplasări dominatorii: turle de biserici sau de
clopotniţe.‖131 Interesant este faptul ca aceasta cruce de fier are
Silviu Dragomir, Referat sustinut la cercul de istorie veche ―Getica‖ din

131
Universitatea Bucuresti
251
MOTOC CORNELIU
imbinarile facute cu nituri. Acest lucru dovedeste ca este foarte

veche, probabil facuta intr-o perioada cand nu exista sudura.
Asta ne poate duce la concluzia ca aceasta cruce este de
la construirea primei biserici. Daca analizam si crucile altor
biserici, observam ca foarte multe au pe turla acest model, ceea
ce ne duce cu ideea ca e posibil ca aceasta cruce sa fi fost pusa
pe biserica veche si din cauza degradarii sa fi cazut, iar oamenii
au amplasat-o in partea de rasarit a actualei biserici.
Cea de a doua cruce, are o inscriptie pe o placa de
marmura incastrata in beton, unde sunt scrise in alfabet slavon
cateva cuvinte prescurtate, care fac foarte grea traducerea. Initial,
aceasta inscriptie nu a fost sub forma de cruce, ci era doar o
piatra sub forma de monument. Acest monument era asezat
piramidal pe alte doua pietre, care in timp s-au distrus. Probabil
la construirea bisericii noi, s-a turnat o cruce de beton acestui
monument, pentru a omagia memoria soldatilor omorati aici. Mai
jos, va prezentam inscriptiile cu precizarea ca in paranteza sunt
scrise cuvintele intregi ale prescurtarilor de pe cruce.
.ă( )ăИ ă чă E
.ă( )- .( ), .3
.( )ăИ ă чă
- .ă( ),ă .3
.( )ă ăИ чă
- ,ă .3
И Ыă3ăИ ă1917ăГ
Traducerea este urmatoarea:
Bomb. (Bombardier) Ivan Feodorovici MERENKO

Ecater. (Ecaterinburg)- Aleks. (Aleksandrovsk), up.30
Kpn.ă(C pТtКn)ăIЯКnăFОoНoroЯТМТăMТnФoЯ
Herson- Tiraspol, up.30
252
Kpn.ă(C pТtКn)ăLОonăIЯКnoЯТМТăJКrОnФoЯ
Smolensk- Sîlsk , up.30
Omorâți pe 3 iulie 1917
MONUMENTUL RIDICAT IN MEMORIA SOLDATILOR

RUSI OMORATI IN 1917
Pe aceasta cruce sunt trecute numele unor soldati din
armata rusa, omorati in satul nostru, de catre armata germano-
austriaca-bulgara, in primul razboi mondial. Este scris intai
gradul (bombardier si capitani) apoi numele, localitatea de
origine, regiunea din care facea parte localitatea, precum si
253
MOTOC CORNELIU
numarul unitatii lor militare. La sfarsit este trecuta data exacta

cand au fost omorati: 3 iulie 1917. Nu se stie cum au fost
omorati, probabil cu lovituri de artilerie sau avioane, care au
bombardat acest sat. De mentionat, ca armata rusa a avut ca
obiectiv apararea pozitiilor de la Ceatal, Ilganii de Sus,
Principele Carol, Gorgova si Carmen Sylva. O alta varianta ar fi
distrugerea unei nave de patrulare ruseasca, in care s-ar fi aflat
acesti soldati, de catre o nava austriaca. In acest sens avem date
ca in acea luna, fara sa stim exact data, pe baza informatiei ca pe
canalul Sulina s-ar desfasura un trafic intens, a fost trimisa de la
Tulcea, intr-o noapte intunecoasa, o sectie de minare austriaca,
care ar fi inaintat doi km pe canalul Sulina, care a amplasat 20 de
mine pe firul apei si ar fi distrus o nava ruseasca.
Inca de la infiintare, ambele sate au avut locuri special
delimitate pentru ingroparea decedatilor. Satul Ilgani a avut, de
asemenea, cimitir functionabil pana in anul 1970, cand
inundatiile au impus scoaterea lui din uz. Se observa si astazi
urmele mormintelor si ale crucilor distruse de trecerea anilor si a
deselor inundatii, care au avut loc aproape in fiecare an. Nu se
cunoaste data infiintarii cimitirului din Ilgani, dar probabil in
preajma infiintarii satului, la 1880. Initial el a fost amplasat mai
la Nord, dar din cauza cresterii apelor a fost mutat. La inceputul
anilor ‗60, crucile de lemn din vechiul cimitir se distrusesera, iar
pe locul lui au fost plantati puieti de plop.
254
CIMITIRUL DIN ILGANI

Despre cimitirul din satul Partizani avem date ca ar fi fost
infiintat in anul 1902, ca cimitir ortodox, in acelasi loc in care
este si astazi. In 1942 un document ne ofera informatii despre el,
ca ar avea suprafata de un hectar si ar fi fost imprejmuit cu un
gard de scandura. Vecinii erau la S balta, la E Vasile Barbuta, la
V drum, la N Vasile Mihai. Langa cimitirul uman exista si un
cimitir de animale tot de 1 ha. Scopul acestor cimitire era ca
bolile care decimau animalele sa nu se raspandeasca. Important
este ca, la amenajarea si imprejmuirea cimitirelor a contribuit, in
1935 si Comisia Europeana a Dunarii cu cate 3000 lei pentru
fiecare cimitir din satele Ilgani si Principele Carol.
255
MOTOC CORNELIU
5.1.2. SCOALA
Prima scoala din satul Principele Carol s-a infiintat in

anul 1906, deservind si copiii din satul Ilganii de Sus. Anterior,
avem date ca exista o mica scoala, inca din anul 1902, intr-o casa
privata. Nu se mai cunoaste numele intemeietorului ei, dar se stie
ca era o femeie, care in acel an a facut donatii si pentru
construirea scolii din Gorgova. Se spune ca acea femeie ar fi
construit 12-15 scoli in judetul Tulcea. Locuitorii au contribuit
pentru executarea lucrarilor cu zile de munca, pentru muncile
brute si transportul materialelor. In primul razboi mondial pe
teritoriul actualei scoli a existat o cazemata construita in pamant
si acoperita cu sine de cale ferata. O parte din aceste sine au fost
folosite si la constructia primei case parohiale din curtea
bisericii. Conform unor insemnari din anul 1939 gasite in
Arhivele Nationale, ni se spune ca starea intelectuala a
locuitorilor din sat era destul de scazuta, din cauza ca scoala, s-a
infiintat destul de tarziu. Intelectuali adevarati in sanul comunei
nu s-au ridicat, din cauza ca situatia materiala a locuitorilor nu
era foarte buna, ca sa poata sa trimita copiii sa urmeze scoli
secundare in orase. Ni se mentioneaza cativa slujbasi care erau
angajati fara sa aiba studii: Turlica Ion - sef de post, Manole
Neculai - agent de pescarie, Iacob Branzila - maistru in Marina
Regala. Majoritatea locuitorilor din Ilganii de Sus erau, in anul
1939, analfabeti cu exceptia catorva care au urmat scoli primare
in alte sate sau in orasul Tulcea. Pentru acest motiv, inca din
1939, s-au facut interventii pentru infiintarea in acest sat a unei
scoli, care avea alocat un teren de primarie inca din anul 1928.
Cercetandu-se registrul de inspectie al comunei se poate
observa, pana in 1939, spiritul linistit al locuitorilor comunei si
nivelul moral ridicat. In datele recensamantului din 1942, gasim
256
cateva informatii despre scoala infiintata in satul Principele

Carol.
Astfel, avea ziduri de paianta, grinzi de brad, dusumele
din scanduri si acoperis din tabla. Starea cladirii in acest an era
mediocra, avand o suprafata construita de 140 m.p. si o curte de
2020 m.p. Numarul elevilor era de 34, iar frecventa la scoala era
de 80%, invatator fiind Badici Gheorghe inca din 1938, care era
absolvent al scolii normale si era necasatorit.
Valoarea imobilului scolii era de 70000 lei, iar scoala
dispunea de un teren agricol de 5 ha. In inventarierea imobilelor
satului din 18 aprilie 1940, gasim ca scoala avea o sala de clasa,
doua antreuri si doua camere in care locuia invatatorul. Vecini
erau: la Vest, Nadejdea Chiselencu, iar la Est un drum comunal.
Vechea scoala din satul Principele Carol a fost transformata in
camin cultural, iar in spatele ei a fost construita o alta in anul
1963. Ulterior, degradandu-se, vechea scoala a fost demolata. In
satul Ilgani, de asemenea, a existat o scoala primara in casa lui
Danila Ifrim. Profesori aici au fost: Gheorghe Ifrim, Elena
Peterman si Aneta Paduraru. Ulterior s-a impus construirea unei
scoli noi, in anul 1963, dar care nu a functionat mult.
In anul 1982, din cauza lipsei de elevi, scoala din satul
Ilganii de Sus se desfiinteaza, iar elevii ramasi se muta la scoala
din Partizani. Localul scolii a trecut in administrarea Uniunii
Artistilor Plastici schimbandu-i-se destinatia in casa de creatie.
In satul Partizani a existat si o biblioteca, iar dintre
bibliotecari amintim pe Munteanu Maria.
Daca cercetam cataloagele si registrele scolare pastrate
din arhiva scolii, gasim situatia numarului elevilor care
frecventau scoala. De precizat este ca numarul copiilor din sat
era mult mai mare, dar parintii nu-i dadeau pe toti la scoala.
Astfel, in satul Ilganii de Sus gasim: 1944-5 elevi; 1951-25 elevi;
257
MOTOC CORNELIU
1952-31 elevi; 1953-22 elevi; 1954-14 elevi; 1955-5 elevi; 1956-

43 elevi; 1957-43 elevi; 1958-16 elevi; 1959-16 elevi; 1960-29
elevi; 1961-52 elevi; 1962-19 elevi; 1963-9 elevi;1965-11 elevi;
1966-10 elevi; 1967-20 elevi; 1968-11 elevi; 1969-35 elevi;
1970-35 elevi; 1971-35 elevi; 1972-35 elevi; 1973-35 elevi.
Diferentele majore dintre numarul de elevi pe ani, este data de
faptul ca nu toti elevii care incepeau scoala o si terminau, unii
reluand un an mai tarziu sau intrerupand brusc studiile. Acest
lucru este confirmat si de diferentele de numar dintre cataloage si
registrele matricole. La fel s-a intamplat si cu satul Partizani.
De mentionat ca, scoala din Ilgani o gasim pana in anii 50 sub
denumirea de scoala ucraineana, nume dat dupa originea etnica a
elevilor de acolo. In satul Principele Carol situatia elevilor care
frecventau scoala era: 1925-43 elevi; 1926-73 elevi; 1928-26
elevi; 1929-50 elevi; 1930-93 elevi; 1931-95 elevi; 1932-97-
elevi; 1933-117-elevi; 1934-24 elevi; 1935-61 elevi; 1936-51
elevi; 1937-21 elevi; 1938-36 elevi; 1939-45 elevi; 1940-65
elevi; 1955-20 elevi. Conform unei situatii din 1968 a
Inspectoratului scolar, in satul Partizani, in clasele I-IV existau
55 de elevi deserviti de doi profesori, iar in clasele V-VIII
existau 74 de elevi deserviti de sase profesori. Directorul scolii
era Dragu Maria. Alti invatatori despre care avem date au fost:
Craciunescu Maria(1942), Manole Dumitra, Vasile Bujoreanu,
Marin Radulescu, Stoica Gheorghe,Popa Florentina,Mehcov,
Bala, Carpaveche Calina, Manole(Motoc)Domnica, Damascanu,
Magureanu, Iorgulescu, Bratoveanu, Ivan Maria,Maioru Doina,
Manole Ica Blendea Dumitru,Vajaiala Ion, Vajaiala Stela, Ghita
258
Marin, Andreescu, Naumov, Bors, Mitran, Strutenschi, Hivra,

Balaican.
Dupa venirea comunismului, s-a inceput o campanie de

alfabetizare a populatiei tarii. Persoanele cu varste cuprinse intre
14 si 55 de ani puteau urma cursuri de alfabetizare, care durau
unul sau doi ani, cu frecventa redusa. Diploma obtinuta dupa
frecventarea unor astfel de cursuri era echivalenta celei obtinute
dupa patru ani de scoala in invatamantul primar obisnuit. Astfel,
259
MOTOC CORNELIU
incepand cu anii 1948 incepe si in satul Partizani o campanie de

alfabetizare in care se inscriu in clasa intai, 45 de oameni pentru
terminarea claselor primare. Tot o astfel de campanie este
inceputa si in anul 1953, cand se inscriu la cursurile de frecventa
redusa pentru ciclul primar 22 de elevi. In urma acestor
campanii, regimul comunist raporta ca alfabetizarea in tara
noastra ajunsese la 100%.
In anii ‗80, s-a inceput o noua campanie de marire a
numarului de clase a elevilor de la 4 la 8 clase. Dintre invatatorii
care au predat o lunga perioada de timp in satul nostru au fost
Dragu Maria (26 ani) si Motoc (Manole) Domnica, cu peste 40
de ani invatamant, cariera inceputa in satul Partizani inca din
1974 si care a avut zeci de generatii de elevi.
260
INVATATOAREA DRAGU MARIA CU ELEVII
Elevi in port popular in curtea scolii Partizani
261
MOTOC CORNELIU
INVATATOAREA MANOLE(MOTOC) DOMNICA CU

ELEVII
262
5.1.3. ADMINISTRATIA LOCALA
Administratia locala in satele noastre, a inceput o data cu

infiintarea satului Principele Carol, la 26 iulie 1899, cand satele
au fost incluse in comuna Malcoci. Pentru a intelege mai bine ce
a insemnat administratia locala, se impune cunoasterea
administrarii teritoriului inca din trecut, cand au existat diferite
stapaniri ce au impus formele lor de organizare. Astfel, avem
marturii ale unei forme de administratie organizata, inca din
1417, cand in urma cuceririi Dobrogei de catre turci au fost
desfiintate institutiile romanesti si inlocuite cu cele turcesti.
―Din punct de vedere administrativ imperiul otoman era
organizat in guvernaminte numite valaieturi. Dobrogea facea
parte din valaietul Silistra, care era administrat de un valiu cu
resedinta la Rusciuc. Valaietul era impartit in sangiacuri, iar
Dobrogea forma singura un sangiac condus de un sangiacbey cu
resedinta la Tulcea de unde si numele sangiacului.‖132
Sangiacul era impartit in noua districte conduse de un
mudiu, iar fiecare comuna era administrata de un subpasa
(primar). Concomitent cu administrarea turceasca, exista si una
romaneasca folosita de turci in relatiile cu crestinii. Aceasta
administratie era condusa de asa numitii ciorbagii. Cu timpul,
turcii au permis alegeri pentru comunele care aveau cel putin 200
de case, astfel infiintandu-se si functia de ciorbagiul ciorbagiilor.
Prin intrarea rusilor la S de Dunare si eliberarea
Dobrogei, administratia ruseasca a impartit sangiacul Tulcii in
sapte ocoale: Tulcea, Macin, Kustenge, Medgidia, Harsova,
Sulina si Babadag, care erau conduse de un guvernator.
132
Postelnicu Valentina, Lazar Mirela, Organizarea administrativa a judetului
Tulcea 1878-2008, p.3
263
MOTOC CORNELIU
Administratia romaneasca in Dobrogea a fost instituita

oficial la 23 octombrie 1878. Acum, Dobrogea a fost impartita in
trei judete: Tulcea, Constanta si Silistra. Tulcea era impartita in
patru plasi: Tulcea, Sulina, Macin si Babadag. Judetul era condus
de prefect, plasa de subprefect, iar comunele de catre un primar
asistat de un consiliu de persoane. Spre deosebire de restul tarii,
Dobrogea avea unele particularitati in ceea ce priveste
administratia locala. In 1892 judetul Tulcea este impartit in sase
plasi: Tulcea, Babadag, Istru, Isaccea, Macin si Sulina, iar in
1908 in patru plasi: Babadag, Macin, Sulina si Tulcea.
In 1909 este impartit in cinci plasi: Babadag, Macin,
Istru, Sulina si Tulcea, iar in 1910 revine la organizarea din
1908. In legea ―Pentru aplicarea in judetele Tulcea si Constanta a
legii pentru organizare a comunelor rurare si administratiunea
plasilor‖, judetul Tulcea este impartit in opt plasi: Babadag,
Cataloi, Casimcea, Isaccea, Macin, Sulina, Topolog si Tulcea. In
1929, judetul este impartit in patru plasi: Macin, Babadag,
Cataloi si Gurile Dunarii, impartire care va tine pana in 1938,
cand va apare o noua organizare sub forma de tinut, iar Tulcea isi
va pierde statutul de persoana juridica si intra in componenta
tinutului Dunarii de Jos, cu resedinta la Galati, impartit in cinci
plase: Gurile Dunarii, Cataloi, Babadag, Topolog si Macin.
In februarie 1940 se desfiinteaza plasa Cataloi, iar in
septembrie se revine la impartirea pe judete, judetul Tulcea
avand acum cinci plase: Sulina, Babadag, Macin, Topolog si
Tulcea. In 1946, se infiinteaza inca doua plasi: Mahmudia si
Regina Maria(Horia). In 1952, se desfiinteaza judetele si apar
raioanele. Comunele din fostul judet Tulcea, se organizeaza in
patru raioane, impartite in doua regiuni: raioanele Tulcea si
Macin in regiunea Galati, iar raioanele Istria si Harsova in
regiunea Constanta. Legea 2 din 1968, face ca sa se revina la
264
vechea organizare pe judete, Tulcea avand in componenta 43 de

comune. Aceasta impartire s-a mentinut in linii mari pana astazi,
cu mentiunea ca prin legea 69/1991 se instituie ca organe ale
administratiei locale: prefecturile, consiliile judetene si primariile
orasenesti si comunale. Cat priveste satele noastre, administratia
locala a avut multe schimbari de-a lungul existentei.
Prefectul Ioan Nenitescu a dispus ca inca de la infiintare
satele sa fie arondate comunei Malcoci. Astfel, Comuna Malcoci
avea in componenta satele: Malcoci, Principele Carol, Ilganii de
Sus, Ilganii de Jos, Romula, Parlita si Prislav. In 1907 satul
Principele Carol devine comuna si are in componenta satele:
Principele Carol, Ilganii de Sus, Ceatal, Ilganii de Jos, Romula,
Vai de Ei, Gorgova, Vulturu si Domnita Maria.
In 1925, Domnita Maria se dezlipeste si devine comuna
impreuna cu satele Romula si Ilganii de Jos. In 1929 se
dezlipeste Gorgova si se alipeste comunei Bestepe. In 1932
Gorgova revine la comuna Principele Carol. In anul 1942 satul
Romula este inclus in satul Domnita Maria, iar Vai de Ei in satul
Vulturu. In 9 iunie 1948, prin ordinul prefectului numarul 55073,
se schimba numele localitatii Principele Carol in Partizani si
Domnita Maria in Ada Marinescu. Intre timp, dispare si catunul
Ceatal. In 1950 se desfiinteaza comuna Partizani si se infiinteaza
comuna Ada Marinescu, care are in componenta satele: Partizani,
Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Ada Marinescu, Parlita si Malcoci
(desfiintata din comuna in 1950). In 1964 satul Parlita isi
schimba numele in Victoria. In 1960 Partizani redevine comuna
impreuna cu satul Ilganii de Sus, pana in anul 1968 cand ia fiinta
comuna Maliuc. Aceasta are pana astazi in componenta satele:
Partizani, Ilganii de Sus, Maliuc, Vulturu si Gorgova.
265
MOTOC CORNELIU
Intre 1956-1968 Gorgova devine comuna impreuna cu

satul Vulturu. La 1 ianuarie 1965 satul Ada Marinescu isi
schimba denumirea in satul Nufaru.
La inceputul anilor ‗60 s-a construit un local nou pentru
primarie din caramida, iar dupa 1968, cladirea a fost
transformata in dispensar medical. Tot atunci s-a construit in fata
localului primariei o cladire care servea drept pichet de pompieri
la care responsabil era Maxim Lungu. Aici existau furtune si o
pompa de apa manuala actionata de doua persoane.
VECHEA CLADIRE A PRIMARIEI SI ULTERIOR A

DISPENSARULUI
Institutia primarului, de-a lungul timpului, a avut

numeroase modificari in ceea ce priveste alegerea si atributiile
lui. Legea organizarii comunelor rurale si administratiunea
266
plasilor din 1 mai 1904, au venit cu alta solutie: primarul era ales
de catre consilieri ―dintre membrii cu ştiinţă de carte‖ si
confirmat de prefectul judetului.
Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, facand
acte de administratie propriu-zisa si acte de politie comunala. Tot
prin aceasta lege se dispunea ca, orice cetatean putea cere
primarului sa intenteze actiuni care credea ca apartin interesului
comunei, cel interesat avand posibilitatea sa-l reclame
prefectului, cand acesta refuza nejustificat. Legea pentru
unificarea administrativa din l925, instituie inca un organ
executiv - delegatia permanenta, compusa din 2-9 membri alesi
pe termen de patru ani, organ ce avea si rol consultativ pentru
primar. Prin reglementarile inserate in legea mentionata a crescut
rolul primarului, care era ofiter de stare civila si ofiter de politie
judiciara, putand lua masurile ce se impuneau in caz de urgenta,
atunci cand ordinea publica si siguranta statului ar fi fost
amenintate.
De asemenea, avea dreptul de a numi, a inainta îi functie
si demite pe functionarii comunali, de a elibera autorizatii de
constructie, reparatii, conform planurilor de aliniere si
regulamentelor. Reforma administrativa din 1929, a dat drept de
vot la alegerea consiliilor comunale si judetene si femeilor si
prevedea in art.145 ca primarul, in comunele rurale compuse
dintr-un singur sat se alegea prin votul alegatorilor comunei, iar
in celelalte comune se alegea de catre consiliul comunal, cu
majoritate absoluta de voturi, dintre membrii consiliului sau
dintre membrii comunei care aveau dreptul de a fi alesi
consilieri.
Prin legea administrativa din august 1938, pe plan local-
administrativ s-au instituit ca unitati administrative cu
personalitate juridica, tinutul si comuna, iar judetul si plasa au
267
MOTOC CORNELIU
devenit unitati fara personalitate juridica si a adus noi prevederi

referitoare la numirea primarului, acesta fiind numit de catre
prefect in comunele rurale si urbane, care nu erau resedinta de
judet. Perioada cuprinsa intre 1940-1944 il ―găseşte‖ pe primar
in postura de sef al administratiei comunale si presedinte al
consiliului comunal. Acesta lua decizii referitoare la problemele
ce interesau comuna, in acest sens existand si un delegat satesc
ce asigura legatura intre primar si populatia satului. Prima
Constitutie socialista din anul 1948 a prevazut in Titlul VI, art.76
ca ―organele locale ale puterii de stat sunt consiliile populare
locale‖, iar in art.82 se stipula ca ―organele de direcţie şi execuţie
ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive‖ care se
aleg din sanul consiliilor populare locale, care s-au mentinut si
prin prevederile Legii nr.l7/l949. Constitutia din anul 1965
marcheaza revenirea la denumirea de ―consilii populare‖ ca
organe locale ale puterii de stat in unitatile administrativ-
teritoriale in care au fost alese si prevedea in art.94 ca ―comitetul
executiv al consiliului popular şi biroul executiv al consiliului
popular sunt organe locale ale administraţiei de stat‖. Legea
nr.57 de organizare si functionare a consiliilor populare din anul
1968 aduce ― inovaţii‖ in materie de administratie. Astfel,
presedintii comitetelor si birourilor executive de la comune,
orase si municipii sunt si primarii acestor localitati si prim-
secretari sau secretari ai organizatiei locale de partid, dupa caz.
Imediat dupa victoria Revolutiei din Decembrie 1989, au fost
desfiintate structurile de baza ale statului totalitar si s-a declansat
procesul de trecere spre un stat de drept. Astfel, prin Decretul-
Lege nr. 2/l989 au fost desfiintate consiliile populare, activitatea
acestora fiind preluata de consiliile locale. Prin Decretul-Lege
nr.8 din 7 ianuarie 1990, s-au constituit primariile, ca organe
locale ale administratiei de stat, care exercitau conducerea
268
activitatii administrative in aceste unitati administrativ-

teritoriale. Din cauza distrugerii arhivei din timpul razboaielor si
a inundatiei din 1977, nu s-au pastrat documentele care sa ateste
datele exacte ale alegerii primarilor si consiliilor locale. Din
acest motiv nu se cunosc exact numele tuturor celor care au
administrat satul de-a lungul timpului. Totusi, avem unele
informatii care ne prezinta numele si modul in care era aleasa
administratia, inca de la inceputul infiintarii comunei.
Primul primar al comunei Principele Carol a fost
Costache Ichim, la infiintarea ei in 1907. Se stie despre el ca a
fost incorporat si a murit ca erou in primul razboi mondial din
1916-1918. In anul 1915, pe 18 mai, o petitie semnata de
primarul Grigore Toader adresata prefectului, cere mutarea
localului primariei in satul Domnita Maria, deoarece satul nostru
fusese inundat.
Principele Carol ramanea comuna, dar sediul ei se mutase
in satul invecinat. Aceasta petitie, pe langa primar, era semnata si
de cinci consilieri locali: Ilie Damian, Stefan Sava, Nastase
Iordache, Ion Barsan si Arhip Iacob. Dupa retragerea apelor,
sediul primariei revine in comuna Principele Carol si ramane aici
pana la desfiintarea comunei in 1950, cu toate petitiile
locuitorilor satului Domnita Maria care cereau insistent
prefectului mutarea primariei la ei. Dintr-o scrisoare adresata
primarului satului Principele Carol de catre seful regiunii
Mahmudia, in 1929 aflam ca primar era Manole Stefan.
In 1930 avem informatii exacte asupra modului in care
era ales consiliul local. Astfel consiliul era ales de locuitori, iar
consilierii alegeau primarul. La 19 februarie 1930, au avut loc
alegeri supravegheate de doi delegati: Gheorghe Barbu si Ion
Tridora, precum si de doi asistenti: D. Ifrim si Nita Staicu.
Existau doua liste de candidati. Din prima lista faceau
269
MOTOC CORNELIU
parte: Gheorghe Cioc, Mihalea Ene, Dragu Stefanescu, Gheorghe

Mocanu, Terente Alexandru, Neculai Greavu, Iordan Lungu, Ion
Alexandrescu, Stefan Manole si Filip Manole. Din a doua lista
faceau parte: Gheorghe Dragu, Dumitru Vesparu, Ion Lupu,
Neculai Rusu, Ion Popescu, Hariton Camareiea, Ion Ifrim si
Vasile Ion. De remarcat este ca, ambele tabere il repropuneau pe
Ion Turlica pentru alegerea ulterioara in calitate de primar(deja
existent). In urma alegerilor s-au votat urmatorii consilieri:
Gheorghe Dragu, Dumitru Vesparu, Ion Luca, Niculae Rusu, Ion
Rapcaru, Hariton Camareiea, Ion Ifrim si Ion Vasile.
Urmatorul primar dupa Turlica, despre care avem date a
fost din nou Stefan Manole. Aceste informatii reies dintr-un act
de vanzare cumparare a unui teren, care a fost cumparat pentru
localul primariei. Astfel, o casa construita in 1901, din sipci si
acoperita cu stuf este cumparata de primarie de la Neculai
Manole cu suma de 20000 lei. Casa avea trei incaperi, o
bucatarie, un grajd si un porumbar. O incapere era folosita de
primar, iar doua de notarul comunei. Casa avea o suprafata de 65
m.p., iar curtea avea 3117 m.p., cumpararea fiind autentificata de
Tribunalul Tulcea cu nr. 872/1935. In aceasta perioada ajutor de
primar a fost Grigore Ichim.
270
LOCALUL PRIMARIEI PRINCIPELE CAROL 1935
271
MOTOC CORNELIU
SCHITA LOCALULUI PRIMARIEI DIN 1935
272
ACTUL DE VANZARE-CUMPARARE AL LOCALULUI

PRIMARIEI
In anul 1937, au loc din nou alegeri supravegheate de

asistentii: Iordan Lungu si Ioan Domenico, precum si de
273
MOTOC CORNELIU
delegatii: Neculai Greavu si Vasile Racoreanu. O data cu

alegerile comunale ale consiliilor locale, la 12 iulie 1937, au avut
loc si alegeri pentru judet, Senat, Camera Deputatilor precum si
Camera Agricola. De precizat este ca pentru Camera Agricola
votau numai cei care detineau pamant arabil. Pe listele de
alegatori erau 249 de persoane, care au votat consiliul comunal
in urmatoarea componenta: Stefan Manole, Grigore Ichim, Ion
Lupu, Gavrila Mantasca si Ieremia Leonte. Imediat dupa
alegerile comunale are loc si alegerea primarului de catre
consiliu, la 8 august 1937. Astfel, sub presedentia consilierului
celui mai in varsta, Grigore Cojocaru, a consilierilor locali alesi,
precum si a consilierilor de drept(invatator Ion Bejeanu,
delegatul comitetului agricol Ieremia Leonte si a preotului
Nicolae Sarbu) este ales in functia de primar Grigore Ichim.
Alaturi de el este ales si ajutorul de primar, in persoana lui
Grigore Cojocaru, precum si comisia financiara comunala,
compusa din: D. Vesparu, Gh.Greavu si I. Lupu. Nu se cunosc
motivele, dar Grigore Ichim este inlocuit din functie dupa 3 luni
si astfel pe 15 februarie 1938 este numit primar Ieremia Leonte.
La 1 februarie 1939 este numit notar Alexandru Casalencu, iar la
1 martie 1939, casierul primariei este numit Valeriu Toma. In
1940 il gasim primar in functie pe Gheorghe Greavu, iar notar pe
I, Ghimes. Pe 26 ianuarie 1941, prin decizia nr. 1463 este numit
din nou primar Grigore Ichim. Despre el aflam ca era de meserie
agricultor, avea cinci clase primare si era din partea Partidului
Liberal. Tot acum aflam si componenta sfatului comunal: Mircea
Constantin - sef post jandarmi; Vasile Bujorcanu - invatator;
Valeriu Toma - secretar; Ion Galopor - agent sanitar; Gheorghe
Balau - agent pescarie; Grigore Ganea - ajutor primar; Stefan
Manole - agent agricol. Dupa venirea comunismului el a avut de
patimit foarte mult, fiind arestat sub acuzatia ca era chiabur si i s-
274
a dat doi ani de inchisoare. A facut recurs la Constanta la aceasta

pedeapsa si dupa rejudecare i s-a dat 4 ani de inchisoare cu
executare. Dupa Grigore Ichim, a fost numit primar Pintilie
Gheorghe, iar in 1949 il gasim in functia de primar pe Vanea
Mantasca. Alti primari care au condus satul au mai fost: Serea
Ion, Constantin Draghici, Ivanov, Stegaru, Calin Ion, Plotogea
Gheorghe si Manole Gheorghe(16 ani primar+4 ani viceprimar).
Primarul Grigore Ichim impreuna cu sotia sa Vasilica
275
MOTOC CORNELIU
Primarul Serea Ion(stanga fotografiei)
5.2. MIJLOACE DE COMUNICATIE
5.2.1. TELEGRAFUL
Existenta unui post de telegraf 133 la Ceatalul Sfantul

Gheorghe, se datoreaza Comisiei Europene a Dunarii. Inainte de
a-si incepe lucrarile la amenajarea Dunarii si barii Sulina, cei de
la C.E.D. si-au creat toate conditiile pentru infrastructura
viitorului santier. O parte din serviciul tehnic se afla la Tulcea,
care era si locul de unde se aprovizionau cu cea mai mare parte a
133
Telegrafia reprezinta modul de transmitere a informatiilor prin impulsuri
nemodulate, folosind un anume cod. Cel mai cunoscut cod este cel propus de
pictorul Samuel Finley Breese Morse (1791-1872), in anul 1838, cod cunoscut
in Romania sub denumirea de Alfabetul Morse.
276
materialelor de constructii. Pentru acest lucru era nevoie de o

comunicare cat mai buna pe distante foarte mari. Astfel, C.E.D.
stabileste ca una din primele investitii sa se faca in constructia
unei linii de telegraf. In Romania, prima linie de telegraf aerian
fusese construita in 1853, pe linia Cluj-Budapesta-Viena. C.E.D.
a realizat un proiect pentru construirea unei linii de telegraf
aerian, intre Sulina-Tulcea-Galati, pe o distanta de 200 km.
Lucrarile au inceput in primavara anului 1857 si au fost
finalizate pe 2 noiembrie 1857. Lucrarea a fost construita de
specialisti englezi si austrieci cu muncitori valahi. Costul intregii
lucrari a fost de 1 milion de franci, iar in 1858 aceasta linie a fost
lasata spre administratie autoritatilor tulcene. In timpul
razboiului din 1877, linia telegrafica dintre Sulina si Tulcea a
fost distrusa de turci, iar ulterior refacuta. In 1882 s-a facut o a
doua linie de telegraf, intre Sulina si Tulcea, tot de Comisia
Europeana a Dunarii in colaborare cu statul roman.
C.E.D. a suportat 2/3 din costul lucrarii si statul roman

1/3, iar aceasta linie a fost construita pentru nevoile de
comunicare ale orasului Sulina. O data cu construirea acestei a
doua linii, s-a infiintat un oficiu de telegraf permanent la
277
MOTOC CORNELIU
initiativa directorului Alexandru Lipoianu in punctele Sulina,

Gorgova, Ceatal Sfantul Gheorghe si Tulcea. C.E.D. a numit
oficiul de la Ceatal < Agentia>, iar grindul pe care era ridicat
acest oficiu a fost numit <grindul Agentiei>. Sub aceaste
denumiri le gasim in toate documentele Comisiei. De precizat
este ca, la Ceatal cablul telegrafic trecea pe sub Dunare, iar
restul traseului era aerian asezat pe stalpi din lemn de salcam.
Ulterior, acesti stalpi au fost inlocuiti cu unii metalici. Prima
cladire a telegrafului era la vechiul Ceatal, dar o data cu
constructia Statiei de Supraveghere Fluviala s-a construit langa
aceasta, o noua cladire.
278
5.2.2. TELEFONUL
Una din minunile lumii moderne, telefonul, a fost

inventat de Alexander Graham Bel in 1876. Aceasta inventie s-a
dezvoltat cu mare repeziciune, in Romania ajungand foarte
repede, in anul 1878. Binenteles, existenta telefonului in zona
noastra s-a datorat tot Comisiei Europene a Dunarii. Aceasta
noua tehnologie, net superioara telegrafului, a fost implementata
si aici pentru satisfacerea nevoilor de comunicare. Astfel, in anul
1903, se inaugureaza o linie telefonica Sulina-Tulcea cu legatura
spre Galati, una din primele din Dobrogea. Aceasta linie
telefonica isi avea oficii in aceleasi locuri ca si telegraful: Sulina,
Gorgova, Ceatal Sfantul Gheorghe si Tulcea.
A durat mai bine de 50 ani de la infiintarea satului, ca

telefonul sa apara si in localitate. Cei care doreau sa vorbeasca
trebuiau sa se deplaseze la oficiul Ceatal, unde exista acest post
279
MOTOC CORNELIU
telefonic. Ca si telegraful, la Ceatal, firul era subacvatic pe bratul

Sfantul Gheorghe, iar pe restul traseului era aerian. Stalpii de
salcam au fost inlocuiti cu stalpi din fonta, compusi din doi
segmenti, partea de sus din fier forjat fiind prinsi in suruburi in
fundatie de beton. Ei au fost inlocuiti dupa 1970 cu stalpi din
lemn de brad, fierti in ulei ars, pentru a nu putrezi si erau dispusi
pe malul Dunarii de la Sulina la Tulcea din 50 in 50 de metri.
5.2.3. POSTA
Pana la venirea Comisiei Europene a Dunarii, posta

practic era inexistenta in Delta Dunarii. Mai serveau posta vasele
companiei austriece Lloyd si franceze Messageries Maritimes,
dar numai in orasele mari. Corespondenta oficiala se trimitea
prin curieri calari, insa nu garanta nimeni ca scrisorile ajungeau
la destinatie. Nevoia de corespondenta interna si externa a
C.E.D., care tinea legatura angajatilor cu tarile lor de origine, a
facut ca pe canalul Sulina serviciile postale sa se dezvolte
vertiginos. La 28 august 1883 se deschide oficial la Ceatal un
oficiu postal, iar la 1 ianuarie 1884 el devine o sucursala a postei
din Tulcea. Astfel, la 1890, de cinci ori pe saptamana,
vapoarele care faceau curse de pasageri aduceau si posta. Pentru
corspondenta cu statia de supraveghere fluviala si Oficiul
telegraf-telefon Ceatal, vapoarele opreau si in acest punct.
Monitorul Oficial din 5 septembrie 1908, anunta o licitatie pentru
serviciul postal care va trebui sa aiba loc pentru o perioada de
trei ani pe ruta Tulcea-Ceatal Sfantul Gheorghe-Gorgova-Sulina
si care prezenta modul in care trebuia sa functioneze posta.
Astfel, transportul expeditiilor postale trebuia sa aiba loc
de sase ori pe saptamana, dus-intors si se executa numai pe timp
280
de iarna, cand canalul era inchis din cauza conditiilor meteo.

Transportul postei se efectua cu cai cu trasuri. Caii
trebuiau sa fie sanatosi cu hamuri bune si trasuri adaptate
transportului postei, acoperite cu materiale impermeabile pentru
a nu pune in pericol integritatea coletelor. De asemenea, trebuiau
prevazute cu o cutie de fier pentru posta usoara si trebuiau sa
colecteze posta de la toti agentii postali aflati pe traseul de
tranzit. In caz de necesitate, conducatorul trasurii postale va fi
insotit de un soldat de escorta, care va merge gratis cu trasura
antreprenorului. Timpul maxim pentru parcurs era fixat la 9
minute pe kilometru, iar amenda era de 10 lei pentru fiecare ora
de intarziere. Contractul era de minim 3 luni pe an, indiferent de
conditiile meteo, iar incalcarea repetata a trei cerinte ducea
automat la rezilierea contractului.
Dupa infiinarea satului Principele Carol, nevoia de
corespondenta s-a marit, la punctul Ceatal existand in
permanenta un oficiu postal de posta usoara. Conform Legii
Postelor din 1822, notarii comunelor rurale(inclusiv Principele
Carol din 1907), au indeplinit si functia de agenti postali si aveau
toate cele trebuincioase pentru timbre, imprimate, plicuri, cutii
de scrisori etc. La Ceatal Sfantul Gheorghe oficiul postal a
functionat pana in 1956, iar ultima telefonista a fost Grosu
Stefana. Primii factori postali din comuna aveau functia de
diriginte si erau functionari publici. Astfel, Ursu Gheorge, numit
in 1929 si Grigorescu Neculai in 1939, sunt primii factori postali
despre care avem documente. Au urmat Leonte Condrea,
Ciucurencu Feodor, Veghea Pismicencu, Cornei Nicolae, Postu
Stefan, Manole Dumitru si Grosu Liliana. Posta era adusa cu
caruta sau sareta de la Nufaru, iar factorii postali din satul nostru
aveau trasee bine delimitate. Astfel, ei efectuau servicii postale
in punctele: Ilganii de Jos, U.E.S. Rusca, U.E.S. Sulina(Mila 29),
281
MOTOC CORNELIU
Partizani, Ilganii de Sus, Cabana Ilgani si Statia de supraveghere

fluviala Ceatal. Tot ei luau incasarile de la magazine, bufet,
Cabana Ilgani si le predau la Tulcea. O perioada de timp, au adus
si rolele cu filme pentru proiectiile din sat.
5.2.4. DEBARCADERUL
Primul debarcader existent in comuna noastra a fost in

catunul Ceatal. El a fost construit din beton de Comisia
Europeana a Dunarii pentru nevoile ei la statia de supraveghere
fluviala dupa 1880. A fost folosit multa vreme si de locuitorii
celor doua sate pentru a se imbarca in vapoarele de pasageri, care
faceau curse Tulcea-Sulina. Din cauza distantei mari de parcurs
pana la Ceatal, treptat s-a renuntat la folosirea debarcaderului si
oamenii urcau si coborau din vapoare direct in barci in dreptul
satului. O adresa a Ministerului Transportului si
Telecomunicatiilor catre Sfatul Popular Partizani, din 22 aprilie
1963, prevedea ca in anul 1964 sa se inceapa constructia unui
debarcader din beton in acest punct, pentru acostarea vaselor. Un
an mai tarziu acest debarcader este dat in folosinta, fiind
construit din ordinul adjunctului Ministrului Transporturilor si
Telecomunicatiilor , Ing. Ion Baicu.
5.3. PRIMUL RAZBOI MONDIAL
282
Primul razboi mondial a insemnat si pentru satele noastre

o mobilizare a barbatilor pentru a se duce pe front. Marea
majoritate a barbatilor incorporati au fost din satul Principele
Carol. Locuitorii din satul Ilgani de Sus, fiind de etnie rusa, s-au
eschivat de la indatoririle militare si o parte din ei s-au refugiat in
Rusia. Altii au fost folositi ca translatori de armata rusa si au
ramas in sat. Cu simt patriotic au fost putini in satul Ilganii de
Sus si dintre acestia amintim pe Feodor Cornei si Stefan Lungu,
care si-au facut datoria de buni romani aparandu-si patria, chiar
daca erau de etnie rusa. Multi dintre cei trimisi pe front si-au dat
viata pentru tara, iar dintre acestia amintim pe Arhip Chiselenco,
Costache Ifrim, Demente Chiselenco si Demente Ifrim.
Alti locuitori au fost decorati pentru merite deosebite:
Stefan Manole, Gheorghe Dragu si Ion Dragu cu medalia
Barbatie si Credinta; Gheorghe Dragu, Ion Turlica, Vasile
Racoreanu, Gheorghe Roman cu medalia Victoriei, iar Feodor
Cornei si Ion Turlica cu medalia Crucea Comemorativa.
Pe langa cei care si-au dat viata pe campul de lupta, sase
locuitori ai satului au murit in timpul bombardamentelor cu
artilerie si planoare, la care a fost supus satul nostru. Astfel,
Constantin Ciobanu(12 ani), Vasile Serban Toader(15), Sava
Ivan(55ani), Trofim Hariton(80 ani) au fost mitraliati de
planoare, iar Petre Ion Calin(5 ani) si Argip Iacob(56 ani) au fost
omorati de artilerie. Cu toate ca Delta Dunarii nu a fost ocupata
de bulgari, satul nostru in a doua parte a razboiului, a cazut sub
mana lor pe masura ce trupele rusesti nu au mai putut sa apere
fortificatiile de la punctul Ceatal.
Astfel, aici erau trei baterii de tun care aparau insula
Sfantul Gheorghe de invazia barbara bulgara. Bulgarii ajunsesera
pana la Prislav(Nufaru) vis a vis de satul Ilganii de Jos de unde
omorau locuitorii acestui sat. Se face remarcat Serban Adam
283
MOTOC CORNELIU
care, copil fiind, a dat dovada de mare curaj aducand trupurile

celor morti din satul vecin, noaptea cu caruta pentru a fi
ingropate in satul Principele Carol. La 6 ianuarie 1917, o parte a
barbatilor satului au fost luati de armata bulgara si internati in
lagare de munca din Bulgaria, in conditii inumane. Ei au fost
eliberati la 14 octombrie 1917. Acestia sunt: Manole Kilug,
Neculaiu Fuiorea, Neculaiu Dorofteiu, Toader Alexe, Ion Lefter,
Ilie Tiganus, Andreiu Mocanu, Petre Maxim(dezertat in
Bulgaria), Haralambie Tincu, Haralambie Moldovan, Carp Sava,
Nastase Iordacki, Alexandru Toader, Maxim Bucur, Maxim
Casian, Ivan Saracila, Toporisca Gavrila, Tanase Ene, Pricopi
Taran, Ilie Tincu, Pr. Popescu, Vasile Tincu, Cristea
Costandachi, Ion Ursu, Arhip Iordan, Grigore Barbu, Nicolae
Ene, Gheorghe Mocanu, Pricop Mocanu, Dumitru Saracila,
Trifan Saracila, Ion Berzan, Iacob Luchian, Alexandru Nichifor
(dezertat in Bulgaria), Dumitru Stan (dezertat in Bulgaria),
Nastase Poschina, Gheorghe Barbu, Spiridon Stefan, Spiridin
Ene, Neculaiu Ganea.
284
PRIZONIERI DOBROGENI IN LAGAR DE MUNCA

BULGAR
Ca in toate locurile cucerite de bulgari si satul nostru a

fost supus unor jafuri barbare, locuitorii fiind deposedati de toate
bunurile si recoltele agricole. Dupa incheierea primului razboi
mondial134 , toti cei care au participat in razboi au primit cate 5
ha de pamant, ca rasplata pentru eroismul lor. Locuitorii comunei
Principele Carol care au fost mobilizati pe front, cei care au fost
deportati si vaduvele lor ii gasim intr-o lista din 1922 in care,
primesc ajutor de la stat, samanta de orz: Manole Neculai,
Manole Filip, Manole Kilug, Manole Cornescu, Gheorghe
Manole, Ilie Tutu, Vasile Afteni, Iordache Barbu, Paraschiv
Luca, Tanase Damian, Sava Stefan, Marin Boida, Ion Croitoru,
Staicu Ciobanu, Dumitru Beheiu, Costea Tarau, Vasile
Costandachi, Ion Caliu, Tudose Cocos, Alexe Usatencu, Cristea
Saracila, Dumitru Enachi, Stefan Mocanu, Pintile Sava, Nichifor
Grigoras, Ion Tarau, Andrei Ion, Stefan Luca, Dumitru Ivan,
Ghiorghi Dragu, Paraschiv Paunescu, Ghiorghi Nani, Tanase
Toader, Vasile Barbu, Nichifor Vasile, Zaharia Eni, Afteni Eni,
Petrea Bunugiu, Ivan Haralambie, Mihail Popa, Ilie Ghigila, Ilie
Danease, Dumitru Toader, Anton Toader, Decencu Ipati, Toader
Iacob, Costandiu Luca, Timofte Marin, Milian Saracila,
Gheorghe Iurea, Nechita Schimbinschi, Grigori Cojocaru, Ion
Turlica, Filip Spiridon, Petrea Arhipenco, Feodor Cornei,
Manolache Esei, Luica Alexandru, Neculai Grigore, Terente
134
Dupa ce in 29 septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut infranta de
Antanta, Dobrogea a ramas catava vreme sub ocupatia germana, dar in
decursul lunii Octombrie unitatile armatei generalului Mackensen se retrasera
la randul lor, astfel ca armistitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea sa
gaseasca Romania si in stapanirea teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra.
285
MOTOC CORNELIU
Alexandru, Gheorghe Ifrim, Toader Ifrim, Gheorghe Dragu,

Cristache Dragu, Vasile Staicu, Nita Staicu, Iacob Raileanu, Ion
Luca, Dragulescu Ion, Stancote Stratiu, Petrache Fuiorea, Ion
Matei, Damian Marian, Iacob Luchian, Ilie Bene, Danuae Ganea,
Luchian Cristea, Constandiu Povalof, Ion Schimbischi, Mihalea
Eni, Iosif Pricop, Panta Dumitru, Petru Stefan, Dasita Saracila,
Chilia Casian, Aftinia Ignat, Maxim Bucur, Maxim Stefan,
Neculai Ciobarceanu, Dumitru Stefanescu, Ion Barsan,
Domenico Gavrila, Dumitru Tincu, Carp Sava, Haralamb Iacob,
Marin Iordan , Marin Toader, Pricop Mocanu, Vasile Iordachi,
Stefan Gheorghe, Constantin Ene, Iordan Costea, Lungu Parfene,
Dumitru Stan, Stefan Sava, Ileana Gavrila, Maria Mochiu,
Neculai Fuiorea, Ivan Pavlov, Grigori Pocolschi, Cordoleanu
Dutu, Grigori Iordachi, Iacob Moisi, Nastase Iordachi, Iordan
Iordachi, Alexandru Nichifor, Andrei Baida, Simion Andrei, Ion
Dragan, Ian Pistol, Ian Tudose, Ivanchiu Stefan, Ilie Tiganus,
Grigore Niculae, Spiridon Vasile, Cesaslui Vasile, Spiridon Ene,
Martian Mihalache, Ceruia Stefan, Nicolae Gheorghe, Gheorghe
Iordan, Paraschiva Sava, Gheorghe Grosu, Arhip Pavel, Nastase
Schimbinschi, Maria Serban, Iosif Rotaru.
286
5.4. AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Contributia adusa armatei romane in al doilea razboi

mondial de catre locuitorii satelor noastre merita evocata, iar
soldatii care au luptat in acele timpuri, merita toata cinstirea si
recunostinta noastra. Satele noastre au dat un numar mare de
soldati armatei romane, dar numele lor nu s-au mai pastrat din
cauza distrugerii arhivei. Dupa inceperea celui de-al doilea
razboi mondial, Romania a inceput pregatirile in eventualitatea
intrarii ei intr-un razboi iminent.
In 1940 Romania se aliaza cu Puterile Axei, iar in iunie
1941 intra in razboi de partea lor in incercarea de a-si recupera
teritoriile pierdute: Bucovina, Basarabia si Tinutul Hertei. Nici
unul din cei incorporati nu avea pregatire militara in afara
serviciului militar obligatoriu, cu exceptia lui Manole Ion, care a
287
MOTOC CORNELIU
fost copil de trupa135voluntar inca de la varsta de 16 ani. Aici a

avut parte de o educatie militara precum si de o instructie pe
masura. Tot aici, a invatat sa cante la trambita si trombon, fiind
cooptat in fanfara unitatii cu gradul de subofiter, fanfara care a
plecat pe front imediat dupa inceperea razboiului in numeroase
locatii ca, Budapesta din Ungaria, Muntii Tatra din
Cehoslovacia, Odessa din Ucraina etc.
Majoritatea celor incorporati faceau parte din Regimentul
33 Dorobanti 136 Tulcea si au luptat in cadrul Diviziei 10
Institutia ―Copilului de Trupa‖ a aparut in Armata Romana dupa Primul

135
Razboi, atunci cand copiii ramasi orfani sau facand parte din familii nevoiase,
au fost preluati de Armata si crescuti pe langa unitatile militare de la varste
fragede, structura militara fiind total responsabila de intretinerea si educatia
acestor tineri, care mai apoi aveau prioritate la angajarea in armata si alte
structuri ale statului roman.
136
In indelungata si glorioasa sa existenta, Regimentul 33 Dorobanti "Tulcea"
a fost martor si a participat la principalele evenimente interne si internationale
la care a fost angajata Romania. Astfel, in anul 1913, cand situatia din Europa
se agravase prin izbucnirea si desfasurarea celui de-al doilea razboi balcanic,
regimentul participa la prima sa campanie, in perioada 5 iulie-2 august 1913,
cand s-a aflat pe teritoriul Bulgariei, unde nu a dus lupte, dar a asigurat
protectia populatiei minoritare musulmane in fata atrocitatilor la care era
supusa de catre populatia majoritara. In perioada primului razboi mondial -
razboi de reintregire a neamului- cum a ramas in constiinta romanilor,
Regimentul 33 Dorobanti a participat la campania din 1916 la luptele pentru
apararea defileului Prahova si la batalia pentru apararea Bucurestiului, dupa
care s-a retras impreuna cu intreaga armata romana pentru refacere in
Moldova. In august 1917 regimentul a participat la marea batalie de la
Marasesti, batalie in urma creia ofensiva trupelor germane si austriece a fost
definitiv oprita. Pentru faptele de arme savarsite de ostasii regimentului,
drapelul unitatii a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a,
Ordinul "Steaua României cu spade" si panglica de "Virtutea Militara".Din
ordinul Marelui Stat Major nr. 166 din 1922, Regimentul 33 Infanterie a fost
dislocat din garnizoana Tulcea si mutat in garnizoana Orhei, in Basarabia,
288
Infanterie.
Dintre eroii participanti la luptele de pe frontul de E sau de V

amintim pe: Manole Ion, Manole Vasile, Manole Chirica,
Manole Onofrei, Nitor Petre, Haralambie Lungu, Carpaveche
pana in martie 1939, avand misiunea de a impiedica propaganda si

patrunderea agentilor bolsevici in Basarabia si mentinerea ordinii in zona. In
timpul celei de-a doua conflagratii mondiale Regimentul 33 Infanterie
"Tulcea" a participat la Campania din Est la luptele pentru eliberarea
Basarabiei si la luptele din peninsula Crimeea, precum si la Campania din
Vest la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei. In patru ani de razboi, ostasii
regimentului au dat dovada de nenumarate fapte de eroism, multi cu pretul
vietii, pentru care au fost decorati cu ordine si medalii romanesti si straine. In
perioada postbelica, Regimentul 33 Infanterie "Tulcea" a fost de mai multe ori
desfiintat si reinfiintat, fiind mutat in mai multe garnizoane. Astfel, in baza
ordinului Marelui Stat Major, Divizia 10 Infanterie emite Ordinul nr. 12718
din 20 august 1945, prin care se ordona desfiintarea Regimentului 33
Infanterie si transformarea lui in Regimentul 1 Care de Lupta, cu resedinta la
Targoviste.
289
MOTOC CORNELIU
Gudin, Carpaveche Slavi, Filip Cornei, Anani Cornei,

Alexandrescu Dumitru, Emilian Carpaveche, Chiselencu
Hariton, Gheorghe Greavu, Dragu Gheorghe, Dragu Dumitru,
Mitrica Stoica, Lungu Grigore, Turlica Axente, Pintilie Turlica,
Chirica Turlica, Petrea Ichim, Ion Domenico, Ion Ifrim,
Gheorghe Grosu, Barbu Vasile, Iordan Lungu, Arhipenco Senea,
Cuprian Alexe, Gheorghe Greavu, Neculai Greavu, Postu
Haralambie.
Haralambie Lungu era considerat spion comunist si a
primit dupa terminarea razboiului si el si nevasta sa Hana, pensie
republicana de ilegalist de 5000 lei lunar. In timpul razboiului el
a facut acte de sabotaj armatei germane, taind fire de telefon, fapt
pentru care aceasta pensie era acordata de statul rus. El a furnizat
informatii rusilor si dupa terminarea razboiului, motiv pentru
care satenii se temeau de el. Cat priveste satele noastre, in timpul
razboiului s-au produs doua bombardamente de aviatie. Primul,
a aruncat doua bombe, una cazand in gradina unui localnic, iar
alta in curtea scolii, distrugand un perete al acesteia. Al doilea
bombardament a fost la Ceatalul Sfantul Gheorghe in 1941, cand
au fost scufundate doua slepuri si un remorcher. Satul, pe
perioada razboiului a fost foarte bine pazit de graniceri si
jandarmi, din cauza trimiterii prin delta a spionilor de catre rusi.
Astfel, se cunoaste ca in zona Papadia au fost impuscati sapte
spioni prinsi in delta (4 barbati si 3 femei). De asemenea trei
spioni au fost executati vis-à-vis de Ceatal, dupa cum am amintit
in capitolul 4.2.4.
5.5. INSTITUTII SATESTI

5.5.1. MAGAZINE SI CARCIUMI
290
Primele informatii despre existenta unor institutii de

deservire a clientilor, le avem din perioada interbelica, fara a ni
se oferi informatii despre proprietarii lor. Astfel, stim ca in satul
Principele Carol, existau doua bacanii si o carciuma care
deserveau populatia ambelor sate. In Ilgani a existat o carciuma,
a lui Cojocaru si o cherhana, prin anii ‘20.
Magazine si carciumi alimentare au existat mai multe in
sat, dar au fost nationalizate la venirea comunismului. Astfel, se
cunoaste despre existenta unui magazin, langa Biserica, care a
functionat pentru o scurta perioada de timp, precum si un
magazin in casa lui Mina Domenico. Marfa era adusa cu carul cu
boi de la Nufaru. Carciumi, in satul Principele Carol, au fost mai
multe de-a lungul timpului. Cojocaru a avut o mica crasma si
aici, in paralel cu cea din satul vecin, la fel si Dumitru
Frecateanu, a carei crasma a fost nationalizata si data lui Dumitru
Alexandru. Dupa venirea regimului comunist, fiecare sat a fost
dotat cu o unitate comerciala, care purta numele de Cooperativa
sau Magazin Mixt. Toate aceste unitati comerciale erau gandite
si construite dupa modelul socialist-comunist, care se voia o
replica dura, la asa numita oranduire burghezo-mosiereasca. In
acest context, au aparut si aceste noi tipuri de unitati comerciale
in mediul rural. Intr-un astfel de magazin se puteau gasi de la
unelte de uz casnic, caiete si rechizite scolare, pana la produse
alimentare.
Si in satul nostru a fost construita o astfel de unitate
comerciala, prin hotararea arhitectului sef al raionului Tulcea,
Ciuclea Florin si a presedintelui Sfatului Popular Partizani,
Sandu Stefan, din 09.11.1961. Un an mai tarziu aceasta
constructie a fost finalizata, cuprinzand un magazin mixt si un
291
MOTOC CORNELIU
bufet. O data cu constructia acestei cladiri, celalalt magazin si

carciuma si-au incheiat activitatea. Gestionarii care au lucrat in
magazine alimentare au fost: Atanase, Manole Ion, Manole
Ileana, Manole Paraschiv si Staicu Dumitru. La noul bufet au
lucrat: Ionita Ion, Croitoru Ion, Tanase Petre, Manole Nelu si
Manole Grigore. Manole Ion, a fost cel mai longeviv
gestionar al magazinului mixt, avand o vechime de peste 35 ani
in aceasta functie.
GESTIONARUL MANOLE ION 1975

De-a lungul existentei lui, magazinul din sat a insemnat
un reper important in viata satului. Perioada comunista a
insemnat introducerea cartelelor si cotelor, care se foloseau prin
magazinul satesc. Astfel, cotele au insemnat darea la stat, prin
magazine, a oualelor, mierii de albine si vinului intr-un anumit
292
procent din productia taranilor. Alte sate aveau si alte produse

care se dadeau la magazine, dar in satul nostru au existat cote
doar pentru aceste produse. Magazinul era dotat cu un cerc
etalon pentru masurarea diametrului oualelor si nu erau acceptate
decat cele cu o anumita marime. Cat priveste vinul, acesta era
colectat de la toti oamenii din sat, intr-un butoi mare, in magazin,
care ulterior era vandut prin intermediul acestuia.
Tot in perioada comunismului, erau reglementate si ratiile

de alimente care erau date oamenilor. Magazinele erau
aprovizionate in functie de numarul de locuitori, care era
cunoscut de conducerea judetului. Aprovizionarea se facea cu
salupele de la Tulcea, pe o perioada de cateva luni, deoarece
iarna nu se puteau aduce alimente. Cartelele erau diferentiate in
functie de zona si insemnau ratia de alimente la anumite produse,
care puteau fi cumparate de catre oameni. Astfel existau cartele
293
MOTOC CORNELIU
pentru zahar, ulei, orez, faina si gaz lampant.

Ca sa ne facem o parere cat mai apropiata la ce era
atunci, va spunem ca ratia la ulei sau zahar era de jumatate de
kg/luna. Ulterior, s-a renuntat la cartele si s-au infiintat tabele cu
ratia din produsele pe care le puteau cumpara oamenii.
5.5.2. GRANICERII SI ORDINEA PUBLICA
Primele informatii despre un punct de paza granicereasca

in zona noastra, le gasim dupa anul 1821, cand in urma pacii de
la Adrianopol, aceasta regiune revine Rusiei, care stabileste in
punctul Ceatal o unitate de carantina. Aceasta era formata din
cativa soldati si un medic, ce aveau obligatia sa supravegheze
navele care urcau pe Dunare si sa le dezinfecteze. Aceasta mica
unitate era sustinuta, in caz de necesitate, de o flotila de salupe
cu tunuri, care patrula intre Tulcea si aceasta zona. Punctul de
carantina a functionat pana la infiintarea Comisiei Europene a
Dunarii, cand Rusia a pierdut Delta Dunarii. Urmatoarea atestare
a unor unitati de graniceri a fost la inceputul primului razboi
mondial, cand la Ceatal exista o mica unitate ruseasca de nave,
care avea ca scop apararea bratului Sulina si a satelor noastre.
Ulterior, dupa retragerea ei spre Sulina, in urma presiunii
exercitate de armata bulgaro-germana, la 17 decembrie 1917 a
fost inlocuita de un batalion romanesc de puscasi marini. In cel
de-al doilea razboi mondial, la Ceatal, a stationat un grup de
nave militare care aparau acest punct strategic. La 29 iunie 1941,
aviatia sovietica bombardeaza monitorul romanesc Lascar
Catargiu si omoara sapte militari, iar altii doisprazece sunt grav
raniti de schije.De asemenea, avem informatii ca la 30 iunie 1941
294
atacurile aeriene sovietice, in aceasta perioada, au scufundat in

parcul flotant de la Ceatal Sfantul Gheorghe, remorcherul
Salamis si doua slepuri atelier. Dupa terminarea celui de-al
doilea razboi mondial, timp de aproape doua decenii, in acest
punct a fost un pichet graniceresc de marina. Aici a existat o
cladire a acestui pichet, precum si un foisor din lemn cu
inaltimea de 10 metri, care, cu timpul s-a distrus din cauza
inundatiilor frecvente din anii ‗60. Cat priveste paza si ordinea
publica, in satul Principele Carol, avem date despre existenta
guarzilor care se ocupau cu paza satului. Astfel, in 1928 era
guard in sat Barbu Vasile, iar in 1938, Tantar Tudose. O data cu
infiintarea comunei, s-a infiintat si un post de jandarmi. La
inceputul celui de-al doilea razboi mondial sef de patrula
jandarmi era Mircea Constantin, urmandu-i in 1941 Ion Bogoi si
D. Codreanu. In timpul razboiului, in satul nostru exista un
numar de 20 de jandarmi. Dupa al doilea razboi mondial, prin
Decretul nr.25 din 23 ianuarie 1949, s-a infiintat Militia dupa
modelul existent in Uniunea Sovietica, care a preluat toate
atributiile jandarmeriei. Militia si-a avut sediul intr-o casa langa
biserica. Paza in sat pe timpul comunismului era asigurata
noaptea si de sateni, cu randul, cate doi pe noapte.
5.5.3.DISPENSARUL
295
MOTOC CORNELIU
Mult timp satele noastre nu au beneficiat de o unitate

medico-sanitara, care sa asigure asistenta medicala de care aveau
nevoie. Cu toate ca avea rezervat un teren de doua hectare
jumatate, inca din 1940, constructia lui s-a facut mult mai tarziu.
A existat totusi in 1937 un agent sanitar cu numele Ion
Agalopol si un agent veterinar cu numele Fuiorea Stefan.
De asemenea a mai existat si un veterinar pe nume
Cordon Vasile, careia satul i-a platit studiile la Poarta Alba
pentru a ajunge in aceasta functie. Existenta dispensarului este
legata de infiintarea comunei Maliuc(1968), cand s-a mutat
primaria din Partizani, iar localul a ramas gol. Atunci a fost creat
un dispensar si un cabinet veterinar. Medicamentele uzuale si
fara risc se vindeau inainte la magazinul din sat, iar nasterile se
faceau sub supravegherea unei femei mai in varsta numita
―moasa‖. Moasa faimoasa in sat era baba Ioana Barbu. Zeci de
copii s-au nascut cu ajutorul acestei femei.
De Sfantul Ion, pe 7 ianuarie casa i se umplea de femei

mosite de ea si i se organiza o petrecere. Mai ajuta la nasteri si o
moasa calificata din satul vecin ―Domnita Maria‖ pe nume
Florica Radan.
Tot inainte de infiintarea dispensarului, a mai existat un
cadru medical calificat care oferea asistenta locuitorilor satului.
Este vorba de Gheorghe Trofim, care era invatator in
satul Ilganii de Sus si avea scoala sanitara.
De la infiintare au fost mai multe asistente dintre care
296
amintim: Bucuroiu, Geta si Zarnescu Veronica.
BABA BARBU IOANA(stanga pozei)
5.6. ACCIDENTE NAVALE
De-a lungul timpului pe teritoriul satelor noastre s-au

petrecut foarte multe accidente navale. Sunt consemnate date ca,
inainte de regularizarea Dunarii, la Ceatal si Argagnisul
Superior(in spatele cimitirului Partizani), zeci de corabii esuau
pe bancurile de nisip de aici, punand mari probleme navigatorilor
care faceau comert.
Comisia Europeana a Dunarii a pastrat in arhivele sale
toate accidentele navale petrecute de la infiintare pana in anul
1914, pe care istoricul Constantin Ardeleanu le-a pus in ordine
cronologica, iar cele care s-au petrecut pe teritoriul satelor
297
MOTOC CORNELIU
noastre vi le prezentam mai jos, cu specificatia ca sunt trecute

numerele milelor marine si inainte si dupa regularizarea
canalului Sulina.
-30 noiembrie 1867. Limbul grec Eftihia. Capacitate 1200 chile.

Capitan Constantin Raftopoulo. Scufundat la Monodendri pe
bratul Sulina in urma abordajului cu un remorcher.
-27 septembrie 1872. Bricul grec Aionis Joannis. Capitan

Anastasin Jonnou. Incarcat cu lemne de foc. Scufundat la mila 30
in urma abordajului cu un pachebot cu aburi.
-24 decembrie 1872. Remorcherul rus Laertes. Capitan

necunoscut. Scufundat la mila 44 in urma abordajului cu un
remorcher.
-14 octombrie 1883. Goeleta Athannasia. Sub pavilion elen.

Capacitate 91 tone. Capitan Dimitri Gerassimo. Incarcat cu 470
kg de grau la Galati. Scufundat la mila 40 in urma abordajului cu
avizo-ul imperial austro-ungar Taurus. Capitan Antonia Panfili.
Incarcatura avariata a fost partial salvata. Epava inlaturata prin
explozie.
-10 noiembrie 1883. Slepul B sub pavilion elen la remorca

vasului elen cu aburi Paraskevschi. Incarcat cu 2070 kg de
porumb la Galati. Scufundat la mila 39 in urma abordajului cu
vaporul englez Lockton. Capitan Thomas Simson. Incarcatura a
fost partial salvata. Repus pe linia de plutire la 31 decembrie.
-28 noiembrie 1885. Salandra numarul 14 a Comisiei Europene a

Dunarii. Incarcata cu pietre. Scufundata in dreptul milei 41 in
urma abordajului cu unul din slepurile din convoiul
298
remorcherului grec Marco Botzaris. Incarcatura pierduta.

Salandra repusa pe linia de plutire.
-29 mai 1887. Salandra numarul 6 a Comisiei Europene.

Scufundata la Ceatalul Sfantul Gheorghe in urma abordajului cu
capul pintenului de la intrarea superioara a cetalului. Salandra
este pierduta in totalitate.
-20 aprile 1894. Bricul otoman Eprat. Capitan Hurzun Hadji

Hassan. Incarcat cu 11800 canistre de petrol. Scufundat la mila
30 in urma abordajului cu vaporul englez Garde-Epes.
Incarcatura a fost salvata si bastimentul a fost repus pe linia de
plutire la 6 mai 1894.
-10 decembrie 1896. Vaporul spaniol Octubre. Capitan Colau.

Esuare de 1 zi survenita din cauza directiei defectuase a
vaporului. Punerea pe linia de plutire a fost facuta cu ajutorul a
trei remorchere.
-21 decembrie 1896. Vaporul elen Therresia. Capitan Vergotti.

Avarie grava la elice survenita la mila 41 din cauza lovirii
malului in urma unor probleme cu directia.
-23 aprilie 1897. Vaporul englez Taragonna. Capitan Morre.

Esuare la 3 zile la mila 31 in urma prinderii unei parame la elice.
Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa alimbarea unei mici
parti din incarcatura.
-10 mai 1899. Vasul ottoman Chaini Bahri. Capitan Rachid

Hassan. Avarie serioasa din partea vaporului roman Dobrogea la
mila 41 a bratului Sulina.
299
MOTOC CORNELIU
-2 septembrie 1899. Vaporul roman Dobrogea. Capitan Pajkovic.

Esuare de doua zile la mila 41 survenita in urma facerii unei
ambardee, atribuita pescajului vaporului, care facea dificila
directia vaporului. Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa
alimbarea unei mici parti din incarcatura cu ajutorul unui
remorcher.
-2 septembrie 1903. Vaporul elen Amphitriti. Capitan

Fernandinos. Esuare de 31 de ore intre milele 42-41 atribuit
datorita faptului ca, vaporul a fost condus pe un banc cunoscut.
Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa alimbarea unei mici
parti din incarcatura cu ajutorul remorcherelor.
-25 noiembrie 1903. Bricul otoman Mouradi Bahri. Capitan

Ibrahim Abdoullah, slepul elen Minevra, capitan Durossos,
slepul elen Rudolf, capitan Delyanis. Naufragiul bricului amintit
si al slepurilor au avut loc la mila 40.5, in urma coleziunii intre
ele in timp ce erau in cursul voiajului. Bricul otoman Mouradi
Bahri naviga in amonte, remorcat de remorcherul Rosa iar cele
doua slepuri in aval remorcate de remorcherul Fratelli
Passalacqua. Incarcatura bricului consta in sare complet pierduta.
Bricul scufundat a fost distrus prin explozie. Slepurile avariate
dupa ce au fost descarcate partial au fost reparate si conduse la
Sulina.
-21 iulie 1904. Avarierea unei ambarcatiuni(lotci) la Cetalul

Sfantul Gheorghe cauzata de vasul local roman Domul Tudor.
Doua personane din ambarcatiune s-au inecat.
-3 octombrie 1905. Vaporul britanic Melanie Groedel. Capitan

Botfield. Esuare de 24 de ore la mila 28. Repus pe linia de plutire
fara ajutor. Accidentul a fost atribuit faptului ca vaporul de la
300
mila 29 nu a mai raspuns comenzilor. Senalul navigabil a fost

inchis timp de sase ore.
-15 septembrie 1911. Vaporul grec Christophoros Vallianos.

Esuare la mila 30 din cauza extinderii fundului pe malul stang.
Ranfularea a avut loc dupa trei ore cu ajutorul dragei Dimitrie
Sturza.
-21 mai 1912. Remorcherul austro ungar Ferdinando. Naufragiul

acestui remorcher la coborare a avut loc din cauza coleziunii cu
remorcherul Dionissia intre milele 39-40. Remorcherul
Ferdinando s-a scufundat.
-3 ianuarie 1914. Remorcherul elen Praga. Esuare de 48 de ore la

mila 33 atribuita intunericului noptii si faptului ca a inceput sa
ninga. Repunerea pe linia de plutire s-a facut cu ajutorul
remorcherului Lori.
Un accident naval petrecut in anii 70, a fost esuarea

vasului Anafarta. Acest costier, sub pavilion turcesc incarcat cu
scandura exportata de Romania, a intrat in coliziune cu un vas
grecesc si a esuat in dreptul milei 30, pe malul drept al canalului
Sulina. O parte din incarcatura a cazut in apa, iar restul a fost
recuperata si incarcata in barje, vasul fiind repus pe linia de
plutire dupa aproximativ o saptamana. Atunci, s-a emis ipoteza
ca acest accident s-ar fi petrecut printr-o sicanare a navelor din
cauza razboiului turco-grecesc, pentru insula Cipru, care era in
plina desfasurare.
Un alt accident naval s-a petrecut in dreptul milei 32,
cand mineralierul romanesc Anina a intrat pe un epiu de piatra si
a ramas supendat cateva zile, pana a fost repus pe linia de plutire.
Accidentul putea deveni grav deoarece acest mineralier, construit
301
MOTOC CORNELIU
la Galati in 1969, avea 151 metri si putea bloca senalul navigabil.

Cel mai important accident naval din istoria localitatilor
noastre a fost esuarea navei Rostok, la 2 septembrie 1991. Timp
de 15 ani cat a durat scoaterea ei la suprafata si eliberarea
canalului navigabil, localitatea a fost un punct de interes pentru
mass media, politicieni, precum si pentru firmele grecesti,
americane si olandeze, care au lucrat aici. Esuarea navei Rostok
in satul Partizani este invaluita intr-un mister, ce a dat nastere
mai multor ipoteze privind aceasta catastrofa, care se pare ca fost
premeditata, pentru a forta inceperea lucrarilor pe o ruta
alternativa de navigatie. Este vorba de amenajarea canalului
Bastroe, canal, care avea sa lege Dunarea de Marea Neagra, ca
alternativa la canalul Sulina. Acest canal a fost folosit de URSS
pana in 1957, cand Dunarea l-a colmatat definitiv.
Pentru a intelege mai bine acest aspect, trebuie stiut ca
nava ucraineana Rostok era una veche, aflata la sfarsitul
perioadei de exploatare, fabricata la santierul naval Heztun
Rostok, din fosta Republica Democrata Germana. Ea pleaca din
portul ucrainiean Reni spre Tunisia, cu produse siderurgice, in
special fier beton, avand o incarcatura de peste 5000 tone. Nava
cu o lungime de 117 m si o greutate de 5657 TDW, bloca canalul
pe toata latimea lui. Esuarea ei s-a facut perpendicular pe bratul
Sulina, in dreptul milei 31, fara a se inregistra victime omenesti.
Imediat dupa esuare a existat pericolul ruperii digului din satul
Partizani, care era spalat de fluviul Dunarea intr-un ritm alert. A
fost remediata aceasta situatie prin aducerea imediata a unui
ceam cu piatra care a inlaturat acest pericol.
Blocarea Dunarii a lasat captive numeroase vase, in aval
de Sulina, printre care si vaporul de pasageri ce facea curse
Tulcea-Sulina. Locuitorii erau nevoiti sa traverseze pe jos satul
pentru a se imbarca de pe un vapor pe altul, pentru a-si continua
302
drumul. Timp de un an de zile localitatile din aval de Partizani au

fost aprovizionate pe cale terestra prin satul nostru, pana in
1992, cand s-a luat decizia largirii canalului Sulina pentru a se
face loc trecerii vaselor comerciale. Pentru aceasta curbura de
500 metri a fost nevoie de distrugerea unor case din Ilganii de
Sus si stramutarea populatiei in partea de V a satului, unde li s-au
construit case noi.
Aceasta oprire a circulatiei pe canalul Sulina, a insemnat
pierderi de zeci de milioane de dolari pentru statul roman. In tot
acest timp, al blocarii canalului, o parte din vapoarele comerciale
au folosit Canalul Dunare-Marea Neagra, unde distanta si
costurile erau mult mai mari. Pentru eliberarea canalului s-a facut
un contract de ranfluare cu firma greceasca Drossinos Elefterios,
in anul 1994, dar aceasta nu a reusit, dupa indelungi incercari, sa
miste nava de la locul ei.
Lucrarile au fost abandonate pana in anul 2004, cand
autoritatile romane, alarmate ca Ucraina inaugura prima faza a
canalului Bastroe, reincep licitatia pentru scoaterea epavei.
Lucrarile sunt castigate de consortiul format din firmele:
Multraship (Olanda), Titan (SUA), Deltacons (Romania), care
reusesc dupa indelungi eforturi taierea si scoaterea pe bucati a
navei Rostok, la 30 noiembrie 2005, dupa 15 ani.
Firma americana a devenit de notorietate dupa ce a scos
la suprafata submarinul nuclear Kursk137, iar nava Rostok a fost
137
Submarinul rus K-141 Kursk Clasa Oscar II (denumirea sovietica: 949A
Antey pentru seria Oscar II) este un tip de submarin cu propulsie nucleara,
purtator de rachete de croaziera care a fost inclus in marina sovietica in
anul 1995 si s-a aflat in componenta Flotei de Nord a Rusiei. In urma unui
accident tragic la 12 august 2000, submarinul s-a scufundat in marea Barents,
la o distanta de 175 km de orasul Severomorsk si la o adancime de 108 metri
si s-a soldat cu 118 victime.
303
MOTOC CORNELIU
scoasa la suprafata prin aceeasi metoda. Pentru scoaterea acestei

nave a fost nevoie si de sacrificii umane, un numar de trei
scafandri pierzandu-si viata in timpul acestor lucrari(John
Whitekettle-S.U.A., Anthony James Eke-Anglia). In memoria lor
s-a ridicat pe malul drept al Dunarii un frumos monument, chiar
in dreptul esuarii navei Rostok.
MONUMENT RIDICAT IN MEMORIA SCAFANDRILOR

MORTI IN TIMPUL OPERATIUNILOR DE SCOATERE A
VASULUI ROSTOK
304
VASUL ROSTOK ESUAT
305
MOTOC CORNELIU
5.7. PE URMELE BANDITULUI COCOS
Un bandit celebru, contemporan cu Terente, care a

actionat in zona satelor noastre, a fost si temutul Cocos. Nu se
cunosc foarte multe amanunte legate de viata lui, decat din
306
relatarile unor sateni si din presa vremii. Ca si acum, presa

vremii de atunci, in cautare de senzational, infrumuseta articolele
cu fapte care nu erau complet adevarate. Cert este ca acest talhar,
care era un bun cunoscator al baltilor a savarsit multe faradelegi.
Pe numele lui adevarat, Gheorghe Stroe, originar din Tulcea,
acest talhar isi facuse o banda cu care actiona, formata din
cumnatul sau Gherasim Ghersanof si sotiile lor care erau surori.
O parte din talhariile lor au fost relatate de presa, iar
multe altele au ramas necunoscute. ―In noaptea de 6
august(1925) banditul Gheorghe Cocos, insotit de tovarasii sai si
cele doua femei din banda, travestite barbateste, inarmati cu
carabine si imbarcati in doua barci, s-au dus la cherhanaua
domnului N.Armunchis, situate pe bratul Sulinei, in apropierea
catunului Gorgova, unde, sub amenintarea cu moartea au luat din
cherhanaua numitului proprietar faina ce avea pentru hrana
oamenilor in cantitate de 500 kg precum si suma de 1000 lei.
Dupa comiterea acestui atac, banda a disparut in desisul
stufarisului din baltile Deltei‖. 138 Tot despre el aflam ca,
impreuna cu banda lui au jefuit un agent de pescarie la Mila 23,
pe care l-a dezarmat, o stana de langa Uzlina, de unde a luat
alimente si o cherhana de langa Chilia Veche. ―…in ziua de 6
august 1926 Cocos, impreuna cu tovarasul sau si secondati de
sotiile lor, care sunt adevarate tovarase…de jaf, inzestrate cu
acelasi curaj care caracterizeaza barbatii lor, au atacat si au jefuit
cherhanaua lui Nicu Dumitriu si tarla lui Ivan Matei in
apropierea Chiliei Vechi. Banditii au luat tot ce le-au trebuit,
alimente, lucruri casnice, imbracaminte, bani in aur vreo 20-30
mii lei si s-au pierdut cu barca in imparatia stufului in care se
138
Banda vestitului Cocos opereaza la Tulcea in Revista Dacia, nr.179,14
august 1925, p.1
307
MOTOC CORNELIU
simt ca la ei acasa‖.139 Talhariile banditului se inmultisera foarte

mult, motiv pentru care prefectul Grigore Vasiliu impreuna cu
procurorul Tribunalului Tulcea, Timiras, au propus Consiliului
Judetului sa ofere o recompensa de 50000 lei celui care va da
informatii ajutand la prinderea banditului. Talhariile lor nu se
opresc, ei reusind sa terorizeze locuitorii deltei, mai bine de sapte
ani, fara ca autoritatile sa-i poata prinde. Astfel, se semnaleaza
atacuri la Ciamurlia, Mahmudia, Telenesti (Rep.Moldova), iar in
noaptea de 30 decembrie 1927, ataca oficiul pescarilor din
Gorgova de unde fura bani si alimente. Si in satul nostru banditul
Cocos si-a facut de mai multe ori aparitia.
O intamplare transmisa prin viu grai, ne spune despre
cum banditul Cocos, noaptea, venind in satul Principele Carol, cu
Gherasim si sotiile lor au tras la carciuma din sat. Femeile
inarmate au ramas afara sa dea de veste daca vine cineva, iar
barbatii au intrat in carciuma si au baut pana dimineata.
Carciumarul Dumitru Frecateanu era obligat sa dea de
baut gratis la toti satenii, care erau in acel timp acolo si nu avea
voie sa iasa nimeni din local pana dimineata, cand au plecat
foarte beti. Se suiau apoi in barci luand bautura cu ei, iar
femeile trageau la rame ascunzadu-se in stufarisurile deltei.
Jandarmii afland ca acesti banditi s-au ascuns in stufariile din
spatele satului Principele Carol, vis-à-vis de cabana Ilgani (pe
vechiul curs al Dunarii vechi), au scos toti locuitorii din sat,
organizand o potera pentru a-i prinde. Satenii, erau asezati unul
langa altul, doar unii avand arme fiind pusi sa strige des ―HOP‖.
Manole Toader il gaseste pe Cocos in stufaris, care cu degetul pe
tragaciul armei ii face semn sa taca, daca nu, il impusca. Dupa ce
139
Banda Cocos opereaza in Delta Dunarii in Ziarul Cuvantul, nr.182,14
august,1926, p.1
308
a trecut de el, Cocos a reusit sa scape si s-a facut nevazut. In

aceasta banda se pare ca s-ar fi infiltrat si un al treilea nelegiuit
care atunci cand ar fi vrut sa-I demaste a fost omorat de acestia.
Cadavrul lui a fost gasit in ghiolul Beli.
O alta intamplare s-a petrecut in satul Ilgani de Sus, cand
pescarul Cornei Filip s-a intalnit cu Cocos, care i-a luat
mancarea. Vociferand pentru acest lucru, Cocos a vrut sa-l
impuste, dar a fost oprit de cumnatul sau Gherasim si a scapat
doar cu o bataie zdravana. Acest personaj era foarte temut pentru
sateni din cauza staturii lui impunatoare, dar si povestilor
inflorite despre nelegiuirile lui. Numerosi sateni care isi duceau
produsele la Tulcea la piata si calatorind in amonte prin balta,
deoarece curentul era mai mic, se intalneau cu el pe balta. Erau
obligati sa ii dea o parte din produse, apoi erau lasati sa isi
continue drumul. Nevasta lui Cocos pe nume Sica, era din
Papadia si era vestita pentru rautatea sa. Sotiile acestor banditi
erau din satul Ilganii de sus si erau gemene. Ele ar fi fost mintite
de acestea ca vor fi duse in Rusia. Se pare ca acestea s-ar fi
sinucis reciproc prin impuscare in ghiolul Gargovita. Chiar daca
astazi, unii din locuitori spun ca sunt din neamul lui Cocos, acest
lucru nu este adevarat. Cocos nu a avut copii, iar descendentii
sunt din neamul sotiei lui Cocos.
309
MOTOC CORNELIU
CRANIILE A NUMEROSI BANDITI PASTRATE LA

MUZEUL MINA MINOVICI PRINTRE CARE A LUI
COCOS, GHERASIM SI TERENTE
310
Despre moartea lui Cocos aflam din ziarul <Romanul>

‖Banditul Cocos a fost omorat de satenii din Judetul Tulcea.
Cazul s-a intamplat astfel: ca banditul Cocos si cumnatul sau
Gherasim au cerut unui taran din comuna Principesa Ileana sa le
dea adapost peste noapte. Satenii auzind de aceasta au intrat in
casa pe cand banditii dormeau si i-au impuscat. Tara scapase
astfel de doi hoti temuti care omorau si jefuiau la drumul mare
pe orice trecator.‖140 Satenii din satul Patlageanca(Principesa
Ileana), spun ca cei doi au tras la un satean, prieten de-al lor care
ii invitase la hram. Acestia imbatandu-se au lasat deoparte
armele, iar sateanul, probabil cu gandul la recompensa
consistenta l-a impuscat pe Cocos, iar Gherasim fugind din casa
a vrut sa sara un gard, dar sateanul a reusit sa-l impuste si pe el.
Faptele lui Cocos l-au inspirat pe Eugen Uricaru sa scrie o carte
de fictiune despre acesta intitulata: ‖Complotul sau Leonard
Bilbie contra banditului Cocos‖.
5.8. CABANA ILGANI
Cabana din satul Ilgani a fost construita de Uniunea

Generala a Vanatorilor din Romania, in anul 1935, pentru regele
Carol al II-leacalitatea141(1930-1940) in dreptul milei 32. Aici,
140
Banditul Cocos in ziarul Romanul, nr.40,29 septembrie 1929, p.4
141
Carol al II-lea a fost cunoscut pentru aventurile sale amoroase mai mult
decat pentru calitatile sale de conducator national. Carol s-a casatorit pentru
prima oara la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, in contradictie cu statutul
casei regale, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-
1953), fiica unui general roman; casatoria a fost anulata prin sentinta a
Tribunalului Ilfov in 1919 dar relatia dintre cei doi a continuat si ulterior s-a
311
MOTOC CORNELIU
departe de ochii critici ai presei vremii isi aducea noile cuceriri,

pe vremea cand devenise rege al Romaniei. Ideea constructiei
unei cabane in aceasta zona, a venit pentru a satisface pasiunea
regelui Carol al II-lea pentru vanatoare. Datorita multitudinii de
animale si pasari existente aici, aceasta zona era preferata de
rege.
Presa vremii, aminteste ca regele obisnuia sa vina in
delta la partidele de vanatoare organizate pentru prieteni si alte
fete regale din Europa. Autorul proiectului a fost marele
academician profesor doctor arhitect Octav Doicescu142. Cabana
Ilgani este identica cu cea de pe insula lupilor <Cabana Portita>.
Ulterior a trecut in administrarea O.N.T. (Oficiul National de
Turism) Carpati, ca si cabana de vanatoare. O.N.T. apartinea la
acea perioada subsecretariatului de propaganda.
nascut un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino. Carol s-a
casatorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu printesa Elena a Greciei si
Danemarcei. In cadrul acestei casatorii s-a nascut pe 25
octombrie 1921, printul Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt timp prin
aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscuta ca "Magda Lupescu", 1895-
1977), fiica a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat crestin-
ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost
initial sotia ofiterului de armata Ion Tampeanu. Ca rezultat al scandalului,
Carol a renuntat la tron in decembrie 1925 in favoarea fiului sau minor Mihai,
care a devenit rege in iulie 1927. Carol si regina-mama Elena au divortat in
1928. Carol a avut de asemenea un fiu cu o necunoscuta, Maria Martini.
Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele playboy. Martorii
oculari afirma chiar ca ar fi avut o aventura si cu o faimoasa
prostituata, Foamea Neagra, din cartierul Crucea de piatra, la Bucuresti.
142
(n. 8 ianuarie 1902, Braila - d. 10 mai 1981, Bucuresti)a fost un
academician roman, arhitect, membru titular (1974) al Academiei Romane.
Cetatean de onoare al orasului New York, 1939, titlu dat lui Doicescu de
celebrul primar La Guardia.
312
In anul 1945, conducerea Uniunii Generale a Vanatorilor

din Romania a fost preluata, pentru putin timp, de Mihail
Sadoveanu, ocazie cu care a vizitat in mai multe randuri satele
noastre, cazandu-se la cabana Ilgani. Dupa 1980, cabana a trecut
de la O.N.T. la Combinatul Metalurgic din Tulcea. La data
respective, Gafar Cantemir care era sef de sectie coordonator in
cadrul Uzinei de Feroaliaje a fost desemnat de conducerea
combinatului sa pregateasca o echipa de muncitori care sa
lucreze la renovarea cabanei.
Ajuns aici, a constatat ca imobilul era parasit si intr-o
stare avansata de degradare in urma inundatiilor din anul 1970.
Era afectata temelia si peretii, iar din cauza acoperisului de stuf
batut nemteste, care era putred, apa se prelingea distrugand
tencuiala. S-a facut imediat un deviz de lucrari, iar la 1 mai 1980
s-au inceput lucrarile ce au durat aproximativ patru luni. Cabana
a fost reparata complet, malul Dunarii a fost inaltat, a fost
racordata la energie electrica si a fost adus un ponton de
ancorare. In luna august 1980 a fost data in folosinta salariatilor
combinatului care isi petreceau aici ziua metalurgistului(15
august) sau 1-2 zile de odihna. Interesant este faptul ca in timpul
lucrarilor de renovare la o camera dinspre Dunare, aflata la etajul
cabanei, prin decojirea peretelui a fost descoperita stema regala.
Fiind in perioada comunista cand simbolurile regale erau
strict interzise, ea a fost varuita. Motivul existentei stelei regale
pe acel perete este ca in perioada interbelica regale Carol al II-
lea143 a fost in mai multe randuri la vanatoare in zona noastra si a
313
MOTOC CORNELIU
fost cazat in acest loc. Cu siguranta a ajuns si in satul Principele

Carol, mai ales ca ii purta numele.
REGELE CAROL IMPREUNA CU PRINCIPELE

MOSTENITOR MIHAI SI SUITA REGALA LA O PARTIDA
DE VANATOARE
Dintr-un inventar al bunurilor comunei din 1942, aflam

ca suprafata imobilului era de 2000 mp, cu etaj, formata din 17
camere, fiind construita din scanduri si acoperita cu stuf. De
asemenea, avea incalzire cu soba de teracota in fiecare camera,
iar focul se facea de pe hol. Dintre cabanieri vechi originari din
satul nostru amintim: Adam Serban, Postu Ion, Postu Roxana,
Istrapau. In anii ‗50-‗60 aceasta cabana era una de protocol, in
314
care veneau numeroase personalitati precum si turisti straini.

Dintre oamenii politici care au venit la aceasta cabana au fost:
Ana Pauker144, Vasile Luca145 si Gheorghe Gheorghiu Dej146. O
perioada de timp a fost aprovizionata de un biplane, care
parasuta aici alimente si alte provizii.
144
Ana Pauker (nascuta Hanna Rabinsohn, 28 decembrie 1893 – d. 3 iunie
1960) a fost o militanta si om politic comunist roman, evreica de nationalitate,
in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial lidera a gruparii „moscovite‖
("Pauker") a Partidului Comunist Roman, intre 1947- 1952 vice-prim-ministru
si ministru de externe al Romaniei.
145
Vasile Luca (n. Luka László, 8 iunie 1898, Sancatolna - d. 23 iulie 1963,
Aiud) a fost un activist si politician comunist, maghiar de origine. A fost
ministrul de finante al Romaniei in perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie
1952.
146
Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu
(Numele de Dej si l-a adaugat dupa ce fusese inchis disciplinar in orasul
Dej.)n. 8 noiembrie 1901, Barlad - d. 19 martie 1965, Bucuresti) a fost liderul
comunist al Romaniei din 1948 pana la moartea sa si Presedinte al Consiliului
de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 - 18 martie
1965.
315
MOTOC CORNELIU
316
Regele Carol al II-lea si fiul sau Mihai(viitorul rege) la

vanatoare
317
MOTOC CORNELIU
5.9. STATIA DE SUPRAVEGHERE FLUVIALA
O data cu taietura II Ceatal Sfantul Gheorghe(1880-

1882), a fost construit un debarcader si o Statie de Supreveghere
Fluviala, de catre Comisia Europeana a Dunarii. Aceasta din
urma, era construita din caramida cu un liant facut din cenusa
vulcanica si acoperita cu olana. In acest punct au existat patru
cladiri: Statia de Supraveghere, o cladire a punctului de graniceri
al marinei militare, o cladire a oficiului postal precum si o casa
de locuit a cantonierului Dumitru Alexandrescu care avea grija
de statia de supraveghere. Casa de locuit a cantonierului era
318
facuta tot de catre Comisia Europeana a Dunarii. Aceste cladiri

erau construite din caramida si invelite cu olana. Dupa
desfiintarea postului telefonic de la Ceatal, cladirea postei a fost
preluata de A.F.D.J.
Cantonierul, avea bine delimitate sarcinile care trebuiau
executate pentru bunul mers al circulatiei pe canalul Sulina.
Astfel, el avea de facut zilnic masuratori, verificari si atentionari
catre navele aflate in tranzit. Folosind instrumente specifice unei
statii meteo, aici se inregistra viteza vantului, directia vantului,
temperatura, vizibilitatea, nebulozitatea si cotele apelor.
Aceste informatii au fost publicate o lunga perioada de
timp in Monitorul Oficial al Romaniei. De asemenea, cantonierul
avea ca sarcina de serviciu, verificarea de doua ori pe luna, pe
distanta dintre Ceatal si Mila 27, a starii tuturor geamandurilor si
scondrilor existenti pe Dunare. In cazul in care unele geamanduri
sau scondri erau lipsa, se anunta la Sulina si o nava hidrografica
venea si ii inlocuia. Cantonierul care a lucrat cea mai lunga
perioada de timp la statie a fost Postu Ion cu o vechime de peste
40 de ani. Pe langa alte sarcini de serviciu, el trebuia sa aiba grija
ca intalnirea dintre doua nave mari sa nu aiba loc intre milele
32.5-34.5.
Prima Nava Hidrografica a C.E.D. a fost Olinka,
construita in 1886, apoi i-a urmat Concordia construita in 1924.
Nava Concordia a avut o foarte lunga perioada de exploatare,
incheindu-si misiunea in 1990. In anul 1948 a fost modernizata,
inlocuindu-se cabina de lemn cu o structura de fier, ocazie cu
care i-a fost schimbat si numele in Delta.
319
MOTOC CORNELIU
In fata statiei exista un catarg de 40 m inaltime pus de

C.E.D., format din doi stalpi de lemn pe care se instalau
semnalele pentru avertizarea navelor. In 1956 a fost inlocuit
catargul de lemn cu unul metalic. Semnalele date navigatorilor
ziua pe timp de ceata era ridicarea pe catarg a unui balon negru,
iar cand se inchidea canalul era arborat un steag alb-rosu.
Noaptea, existau felinare cu gaz de culorile alb si rosu
care printr-un cod al culorilor, avertizau vasele in legatura cu
diferite aspecte ale vremii sau circulatiei pe Dunare. 147
147
Informatii puse la dispozitie prin amabilitatea domnului Alexandrescu
Stefan care a copilarit in catunul Ceatal.
320
Ceatalul Sfantul Gheorghe 1963
Printre indatoririle cantonierului amintim si imbarcarea si

debarcarea oamenilor in vasele de pasageri, care inainte opreau
aici. Acest lucru era facut din barca, deoarece debarcaderul
construit aici de catre C.E.D., s-a distrus o data cu trecerea
anilor. Vasele de pasageri cu aburi si zbaturi, care opreau aici
erau numeroase: Abrud, 7 Noiembrie, 16 Februarie, Anghel
Saligny, Tudor Vladimirescu etc. Tot o sarcina de serviciu era si
intretinerea farului de la Ceatalul Sfantul Gheorghe.
321
MOTOC CORNELIU
A fost construit de C.E.D. in 1893, pentru usurarea

navigatiei pe Dunare, din beton pe un postament din lemn de
stejar. In far exista o butelie de gaz cu acetilena in care ardea
permanent o mica flacara.
Ceatalul Sfantul Gheorghe 1975

Un temporizator elibera o cantitate mai mare de gaz din
cinci in cinci secunde, fapt care marea considerabil lumina in
322
acest far.
Oglinda cu lupa din acest far, construita in Franta,
amplifica semnalul luminos pentru a fi vazut de la o distanta
mult mai mare. Farul, era de tip Linberg de culoare verde pentru
a indica extremitatea epiului longitudinal.
Nava de pasageri Anghel Saligny
323
MOTOC CORNELIU
Nava de pasageri cu aburi si zbaturi Tudor Vladimirescu
5.10. PETRECERI TRADITIONALE
Unul dintre principalele mijloace de distractie ale

locuitorilor satelor noastre, in perioada lor de inceput, a fost
hora. Nelipsita din viata satului si raspandita in aproape toate
regiunile tarii, ea reprezenta un prilej ca oamenii sa socializeze,
iar tinerii sa se cunoasca. La hora participau toti oamenii satului,
din toate categoriile sociale, de toate varstele. Era un motiv de
sarbatoare in care se canta si se dansau jocuri populare. Hora
satului se organiza intotdeauna duminica, dupa ora 12, cand se
termina slujba la biserica. Erau organizate hore in ambele sate,
fiecare avand cam aceleasi obiceiuri, cu particularitatea ca, in
324
Ilganii de Sus se cantau si cantece rusesti. Cu toate ca, satele erau

foarte apropiate si cu populatie nu foarte numeroasa, in mod
normal, s-ar fi putut organiza o singura hora, dar, motivul era
rivalitatea tinerilor din satele de pe cele doua maluri. Batranii
povestesc, ca nu putine erau conflictele intre baieti, pentru fete,
daca vreunul indraznea sa placa vreo fata de pe malul opus.
In ambele sate, hora se termina pe la ora sase, cand toata
lumea pleca acasa, iar tinerii se pregateau de bal. In Ilgani,
acordionistul care intretinea atmosfera horelor era Lungu
Fidosei, iar in Partizani era Gicu Vesparu. Horele se tineau in aer
liber, nu se folosea un port popular specific, iar oamenii nu
consumau bauturi alcoolice. In Ilgani, locatia horei era in spatele
scolii vechi, iar in Partizani pe malul Dunarii, langa crasma lui
Dumitru Alexandru. Dupa venirea comunistilor, hora a incetat sa
se mai tina periodic si incetul cu incetul s-a stins acest obicei, in
Ilgani tinand pana in anii ‗50, iar in Partizani pana in anii ‗60.
Pentru a se organiza hora, trebuia obtinuta autorizatie de
la jandarmi, care se numea compozitor. Compozitorul se platea
cu o anumita suma de bani, pentru care ti se oferea o chitanta.
Flacaii satului strangeau bani pentru acest compozitor si
pentru tocmirea lautarilor. Un alt obicei in care tinerii socializau,
era balul. Era destinat exclusiv tinerilor, la care nu participau
batranii si copiii. Se intampla, totusi, sa mai existe si cate un
satean mai in varsta care venea sa-si pazeasca fata. Balul,
incepea de la ora sase seara si tinea pana la doua-trei dimineata.
Erau aceeasi acordeonisti care intretineau atmosfera si cu acest
prilej tinerii se cunosteau si chiar puneau bazele viitoarei
casatorii. In Ilgani, balul se tinea in casa lui Danila Ifrim, care
era folosita si ca scoala, iar in Partizani, in carciuma lui Ionel
Domenico. Uneori, flacaii satului se duceau la bal, pentru fete si
in satul vecin, dar se mai lasa cu batai si treceau Dunarea inapoi
325
MOTOC CORNELIU
inot. Dupa desfiintarea horei, o alta forma de socializare a luat

fiinta numindu-se chermeza. Era o petrecere campeneasca,
asemanatoare horei, dar unde se vindeau si bauturi alcoolice si
tigari de la magazinul din sat. Se asculta aceeasi muzica populara
cantata la acordeon si tobe, iar locatia desfasurarii era curtea
scolii si se organiza doar vara. Aceasta petrecere se tinea numai
duminica, dupa orele patru si se continua cu balul. O perioada s-a
tinut si in spatele magazinului, iar ulterior in curtea scolii.
CHERMEZA IN SATUL PARTIZANI
De mentionat ca, la hore, baluri si chermeze nu se

consumau bauturi alcoolice in exces, persoanele cu acest viciu
nefiind bine vazute in aceasta comunitate si excluse de la aceste
petreceri. Traditia chermezei nu a fost de lunga durata, ea
disparand ca si hora, singura petrecere ramanand balul. El a
inceput sa se tina in localul scolii vechi, care dupa construirea
326
celei noi devenise camin cultural. Acesta era situat in fata

actualei scoli si era folosit ca locatie si pentru proiectie de filme
si petreceri de revelion. Vechea scoala mai avea o incapere care
era folosita si ca biblioteca comunala. La bal, era aceeasi muzica
populara care se canta la acordeon si toba, muzica care, a tinut
pana la sfarsitul anilor ‗70. Deja multi tineri din sat incepusera sa
se duca la liceu in Tulcea, sa se modernizeze si sa asculte si alt
gen de muzica.
Astfel, mutandu-se biblioteca, in camera ramasa, a
inceput sa se asculte la un casetofon Minett, adus de Manole
Marian, muzica rock si disco, concomitent cu muzica populara
din sala mare a caminului. Toti tinerii se adunau acolo dornici sa
asculte o muzica mai in pas cu moda si cu varsta lor. Acest lucru,
a atras nemultumirea muzicantilor din caminul mare, care isi
pierdusera ascultatorii, pana la un moment dat cand, suparandu-
se au refuzat sa mai cante, pentru a le da o lectie satenilor.
Atunci, Manole Marian avu inspirata idee de a folosi
statia de amplificare a cinematografului si de a pune muzica
moderna prin acel mic casetofon Minett. Astfel, la bal s-a facut
trecerea de la muzica populara la cea moderna, care a continuat
pana in anii ‗90, cand balul nu s-a mai tinut si a fost inlocuit cu
discotecile, in voga, la acea data.
Tot un prilej de socializare a oamenilor, a fost
cinematograful. In perioada cand nu exista curentul electric si
televizorul, filmul era vazut ca o mare minune a tehnologiei.
Acesta a inceput sa vina la noi in sat in anii 60 la inceput gratuit,
ulterior luandu-se o taxa. Astfel, la inceput venea un camion
Buceag cu un generator si proiector. Filmul se proiecta seara pe
peretele scolii, iar masina care aducea filmul se numea caravana.
Ulterior, a inceput sa vina o salupa cu numele Maican, care avea
si ea generator si proiector. Mai tarziu, dupa racordarea satului
327
MOTOC CORNELIU
la reteaua de curent electric a existat in scoala un aparat de

proiectie, iar filmele erau aduse prin posta. De proiectia filmelor,
s-a ocupat Mihai Chiselenco si Ciurea Viorel.
In perioada comunista existau mici concursuri de recitat
poezii, de cantat si dans intre sate . Si in satul nostru a existat un
astfel de ansamblu vocal-instrumental care se intrecea cu
ansambluri similare din satele vecine: Nufaru, Maliuc, Crisan
etc. La aceste mici festivaluri, participau in special tinerii,
benevol, aceasta fiind una din putinele distractii din perioada
comunista.
ANSAMBLUL ARTISTIC PARTIZANI
5.11.VATRA SATULUI
328
Situate la 45.11º latitudine si 28.57º longitudine, satele

noastre sunt de marime mica, de tip adunat-linear situate de-a
lungul Dunarii. Aceaste sate si-au pastrat forma inca de la
inceputuri, iar in continuare va vom prezenta alcatuirea lor asa
cum era la infiintare. Satul Ilgani avea o parte a vetrei dispusa
pe malul garlei Papadia, care facea legatura dintre Dunare si
Ghiolul Tataru. Satul Partizani era asezat inca de la infiintare pe
malul drept al Dunarii.
Casele din Ilgani erau orientate cu fata spre sud pentru a
fi ferite de crivatul care bate iarna cu putere din Nord, iar in
Partizani casele erau orientate E-V sau V-E tot din acelasi motiv.
Materialele de constructie folosite, care se gaseau din
belsug in aceste zone erau stuful, papura si lemnul. Astfel, casele
aveau cate 2-3 camere, construite din paianta sau chirpici.
Paianta era un sistem de constructie al peretilor compus dintr-un
schelet de impletituri de nuiele, imboldit cu lut. Chirpicii sunt in
forma de caramida, de dimensiuni mai mari facuti din pamant,
paie si baliga de cal. Aceste materiale de constructie aveau
avantajul de a fi bune izolatoare si rezistente la cutremure, dar si
dezavantajul ca sunt foarte sensibile la umezeala.
Acoperisul era facut in majoritate din stuf, dar se mai
folosea si papura. Incalzirea era asigurata de sobe de pamant, iar
combustibilul folosit era in special lemnul de salcie, care se
gasea din abundenta. De asemenea, iarna, locuitorii puneau pe
latura de Nord a casei maldare de stuf pentru a proteja casa de
crivat precum si de ploaia sau ninsoarea care venea din aceasta
parte. Curtile erau imprejmuite cu garduri de stuf, iar in
gospodarii se aflau diferite acareturi necesare animalelor:
saivane, porumbare etc. Nu era lipsita din fiecare gospodarie,
barca, cu care oamenii se deplasau si isi procurau de mancare.
329
MOTOC CORNELIU
Nu exista un port traditional, dar la sarbatori se mai purtau

costume orientale dupa cum gasim intr-un inscris din anul 1942.
Se purtau haine din material tesut, iar incaltamintea specifica
erau opincile din piele de porc. Barbatii se ocupau cu agricultura,
pescuitul si cresterea animalelor, pe cand femeile aveau grija de
gospodarie, familie si impleteau rogojini din papura si teseau la
razboi.
5.12.EXPLOATAREA STUFULUI MILA 29
Cea mai importata intreprindere de pe teritoriul satului

nostru a fost legata de exploatarea stufului in Delta Dunarii.
Istoria infiintarii acestei unitati este strans legata de
inceputurile valorificarii stufului la scara mare, impulsionata si
de investitiile puternice ale statului in aceasta regiune. Primul
care a vazut in valorificarea stufului o sursa importanta de
bogatie a fost Grigore Antipa, care a reusit sa convinga un
consortiu de firme puternice sa investeasca in aceasta materie
prima. Astfel, ia fiinta prima fabrica de celuloza la Braila, in
1908, care a functionat pana in 1916, cand a fost distrusa in
primul razboi mondial. Pe baza studiilor lui Antipa, in anii
urmatori s-au facut noi cercetari privind folosirea cat mai
eficienta a stufului ca materie prima. Au fost create, in anii
imediat dupa razboi, numeroase centre experimentale si de
cercetare in delta, pentru a gasi solutii cat mai eficiente pentru
exploatare si valorificare ca:
-Fabrica de Exploatare de Mucava Tulcea in 1949;
330
-Centrul de Cercetare de la Crisan, care a functionat intre 1948-

1950, desfiintat dupa infiintarea Maliucului;
-Centrul de Cercetare si Amenajare Maliuc, transformat in 1953
in Statia Experimentala Stuf Maliuc;
-amenajarea experimentala Matrita 1in 1955;
-amenajarea experimentala Rusca, inceputa in 1952 si realizata
intre 1957-1960.
MALIUC 1963
Cele mai ample cercetari s-au facut la Maliuc, unde s-a
creat un mic orasel cu toate conditiile necesare de trai civilizat,
precum si pentru desfasurarea muncii de cercetare cu cele mai
moderne tehnologii. De altfel, aici au fost ridicate cladiri cu tot
confortul necesar pentru munca sutelor de cercetatori detasati de
Gheorghe Gheorghiu Dej, din a carui ordin se incepusera aceste
ample investitii in cercetare. Anii de inceput au fost foarte grei,
neinregistrandu-se rezultatele asteptate si din cauza lipsei de
331
MOTOC CORNELIU
experienta pe plan national si international cu aceste lucrari.

La Maliuc se aduceau utilaje agricole, care erau adaptate
pentru recoltarea stufului in conditiile reliefului de aici. Din 1973
s-a gasit solutia de a se folosi utilaje cu roti mari, cu pneuri de
joasa presiune, la 0,9 atmosfere, care sa nu distruga rizomii de
stuf. In zona noastra, lucrarile la cladirile unitatii stuficole au
inceput in 1954, si au durat doi ani de zile, fiind doar o unitate de
exploatare, administrativa si productie, fara cercetare.
Acest loc de la mila 29 a fost identificat ca posibil loc de
infiintare a unui sat de catre M.D.Ionescu in 1903, datorita
platoului mai inalt care exista aici. Constructiile de pe malul
drept au fost mai importante, cu toate ca, si pe malul stang au
existat cladiri cu centrala electrica, castel de apa precum si un
magazin pentru uz propriu. Tot pe malul stang exista o scoala de
tractoristi, specifica utilajelor pentru exploatarea stufului, precum
si un loc in care elevii absolventi de scoala profesionala faceau
practica. De asemenea, Trustul de Amenajare si
Valorificare a Stufului, a solicitat inca din 1958, pregatirea la
Tulcea in cadrul scolii de arte si meserii pentru unitatile lor
stuficole, a mai multor meserii: lacatus stuficol, mecanic
combustie interna, electricieni auto etc. Aici existau numeroase
baraci pentru cazarea muncitorilor sezonieri care lucrau la
exploatarea stufului. Aceste constructii de pe malul stang al
Dunarii, au fost executate imediat dupa constructiile mai
importante de pe malul drept. Datorita numarului mare de
lucratori la exploatarea stufului, pe malul drept, intre milele
marine 29-28 au fost construite alte cladiri si baraci.
332
La Mila 29, cladirile au fost construite din caramida si

beton, iar spre mila 28 si vis-a vis din solomita148. Aceste cladiri
trebuiau sa foloseasca unui numar mare de muncitori veniti la
exploatarea stufului din toate colturile tarii.
Astfel, aici au existat si 12 coloane de exploatare
insumand sute de oameni, care la inceput exploatau stuful
manual. Pe masura ce se trecea rapid la mecanizare, numarul
muncitorilor scadea constant. Aceste cladiri construite de catre
brigadieri nu au rezistat in timp, decat cele din caramida. Astfel,
lasate in ruina, la sfarsitul anilor ‗60, aceste cladiri, incetul cu
incetul, s-au distrus, ramanand doar constructiile din caramida si
beton. Constructia de pe malul drept al Dunarii era mult mai
complexa, fiind realizata dupa acelasi proiect care a a stat si la
baza constructiei U.S. Rusca. Directiva locului amplasarii acestor
unitati in delta era, ca acestea sa fie construite langa comunele
existente, pentru a ridica nivelul de trai ale acestora. Aici existau
doua blocuri cu etaj, unul de birouri si unul destinat cazarii
personalului administrativ. De asemenea, exista aici o uzina
electrica, o statie de apa si o uzina termica pentru incalzirea
blocurilor iarna, precum si un sistem de incalzire a apei cu
panouri solare. Unitatea dispunea de cantina, ateliere mecanice,
cabinet medical si stomatologic pentru uz intern. Acest cabinet
era destinat lucratorilor din unitate in cadrul unitatii stuficole,
care in cazul unor probleme medicale, pacientii erau tratati aici.
Unitatea dispunea si de o gradina de zarzavat si un beci pentru
depozitat alimente. Concomitent cu constructiile de pe cele doua
maluri ale bratului Sulina din dreptul Milei 29, s-au facut si alte
constructii la mila 28, pe malul drept. Aici existau cladiri din
148
Material termoizolant confectionat din tulpini uscate de stuf asezate
paralel, presate si legate cu sarma sub forma de placi
333
MOTOC CORNELIU
caramida pentru ateliere reparatii, dormitoare, cantina etc. Tot

aici existau doua stadioane, unul de fotbal si unul de volei.
Stadioanele erau marginite de pamant, avand tribune pe partea de
nord construite din piatra. Aici, se organizau meciuri de fotbal
intre diferite unitati stuficole din delta. Unitatea stuficola avea un
numar fix de angajati, precum si unul sezonier pentru exploatarea
stufului. Acestia erau cazati pe pontoane dormitoare in zona de
exploatare.
Exploatarea se facea iarna, mecanizat sau manual in
functie de teren, iar vara se executa sortarea stufului. Tot vara se
aduceau la mila 29 utilajele pentru reparatii si intretinere.
Majoritatea pieselor de schimb se faceau cu strungurile proprii si
se lucra chiar si in trei schimburi la confectionarea acestora.
Dupa sortare si depozitare, stuful era incarcat si
transportat cu ceamurile pe Dunare catre Combinatul de Celuloza
si Hartie Braila, cel mai mare de acest tip din Europa.
Zona stuficola a Deltei Dunarii, pentru o mai buna
administrare a suprafetelor, a fost impartita in mari unitati
stuficole, unitati stuficole si zone slab stuficole. Initial, unitatea
stuficola de la Mila 29 a apartinut M.U.S. Sontea, apoi a fost
impartita in mai multe unitati stuficole mai mici si ea a devenit
U.S. Sulina. Toate unitatile mari si mici stuficole apartineau de
Trustul de Amenajare si Valorificare a Stufului, infiintat la 1
ianuarie 1956. La 30 aprilie 1970, Intreprinderea de Exploatare si
Valorificare a Stufului, preia unitatile stuficole U.S. Pardina,
U.S. Rusca si U.S. Sulina in subordinea Centralei Delta Dunarii.
Exploatarea mecanizata a stufului a cunoscut o evolutie
deosebita, pe masura ce experimentele din statiunea de cercetare
Maliuc gaseau solutii tehnice cat mai bune pentru realizarea unor
productivitati ridicate si protejarea zonelor de actiunea utilajelor.
Inceputul recoltarii stufului era facut clasic cu tarpanul si
334
cobalca, ulterior, trecandu-se la utilaje mecanizate. Utilajele de

baza in recoltarea mecanizata sunt: tractorul, recoltorul si
macaralele. Aceste utilaje aveau specifice doua conditii tehnice
importante: posibilitatea de acces in terenuri umede fara a se
impotmoli, precum si presiunea redusa pe sol, pentru a nu
deteriora stratul de rizomi de stuf. La Maliuc s-a demonstrat ca
presiunea optima, pentru a nu distruge in nici un fel rizomii,
trebuia sa nu depaseasca la sol 100g/cm².
Unele utilaje au fost folosite experimental o scurta
perioada de timp, iar altele s-au folosit la scara mare. Tractoarele
sunt vehicule care poarta sau tracteaza recoltorul, efectuand si
transportul remorcilor, fiind folosite urmatoarele tipuri: KDS,
Dunarea, Unimog, Zetor, Platympus, Victoria, Plaur 73 etc.
Recoltoarele, sunt dispozitive mecanice, folosite pentru
taierea si legarea maldarilor. Tipurile folosite au fost: J.K. si
Seiga. Seiga a fost cel mai raspandit recoltor facut de firma
daneza Seiga Harverster Company Ltd.Copenhaga. Acestui
model i-au fost aduse imbunatatiri, aparand modelele Seiga D8,
Sega D9 si D10.
Agregatele purtate erau constituite dintr-un singur vehicul
tractor pe care era suspendat recoltorul. Ele au fost foarte folosite
deoarece reduceau numarul utilajelor care stricau rizomii.
CARACTERISTICILE RECOLTOARELOR SI ALE
AGREGATELOR DE RECOLTARE A STUFULUI
N TIPUL GREUT PRESIU MOT RULARE
r. ATE NE OR
Kg g/cm² CP
1 MILHC 8200 600 90 4Tamburi
metalici
2 IPROM 7000 125 40 Senila
metalica
335
MOTOC CORNELIU
3 UTBV 1 1500 150 32 3Tamburi

metalici
4 UTBV 2 2400 120 32 Senila lemn
5 PROTOTI 7800 230 40 Senila metal
P
6 JK 2,1 7700 330 45 Senila metal
7 CSR- 5500 115 73 Senila cauciuc
SESDD
8 ICPSH 5200 330 73 Senila cauciuc
9 UNIMOG 3300 110 25 Pneuri

presiune mica
1 VICTORI 4500 200 79 Senila cauciuc
0 A
1 KDS 5900 297 45 Senila metal
1
1 DUNARE 3350 105 73 Senila cauciuc
2 A
1 RPS 3700 122 73 Senila cauciuc
3
1 AVP 4000 140 79 Senila cauciuc
4
S-au mai folosit macaraua tip Nikladaci(NUJN), precum

si agregate plutitoare cu propulsie aerodinamica sau pe perna de
aer. Toate aceste utilaje, la sfarsitul perioadei de exploatare, erau
aduse la Mila 29 pentru revizii si reparatii. Catre sfarsitul
perioadei intreprinderii, s-au folosit tractoare cu remorci, cu roti
mari de cauciuc, care dezvoltau o presiune mica pe rizomi de
stuf. Aici, exista un depozit de combustibil si de piese de
schimb necesare reparatiilor. Atelierul mecanic era foarte bine
dotat, cu mai multe strunguri necesare confectionarii diferitelor
336
piese. Recoltarea manuala s-a facut la inceputul exploatarii

stufului, dar si ulterior in zonele greu accesibile si in cele in care
nu era o masa compacta de stuf care sa justifice recoltarea cu
utilaje. Sculele folosite manual erau tarpanul, rizeasca si
cobalca. Tarpanele erau de mai multe tipuri in functie de
geometria deschiderii lamei. Astfel exista tarpan de Chilia,
Bestepe sau Mila 29, in functie de locul in care erau facute. La
Mila 29 exista o forja in care se faceau aceste scule de recoltat si
diferite alte piese. Rizeasca era o unealta asemanatoare
tarpanului dar cu lama dreapta si coada mai lunga. Un alt
dispozitiv de recoltat cu o productivitate mult mai mare era
cobalca, care se compunea dintr-un schelet usor din bare
metalice cu o lama de coasa in partea frontala langa sol.
Inconvenientul era ca se putea recolta numai pe gheata.
Activitatea la U.S. Sulina, punctul Mila 29, a continuat pana in
1995 cand exploatarile stuficole in Delta s-au imputinat, iar
aceasta unitate a fost comasata cu cea de la Rusca. Aici, s-au
mutat toti muncitorii permanenti precum si toate utilajele.
Cladirile nu au mai fost intretinute, trecand de la Consiliul
Judetean Tulcea catre persoane private si astfel sfarsindu-se
existenta singurei intreprinderi din satul nostru. De
mentionat este ca, la Mila 29 a existat primul televizor din zona,
in anul 1965, deoarece aici exista centrala electrica, iar multi
sateni veneau pentru a vedea aceasta minune a tehnologiei.
337
MOTOC CORNELIU
338
339
MOTOC CORNELIU
340
MUNCITORI DE LA UES MILA 29
341
MOTOC CORNELIU
342
CLADIRILE DE LA UES MILA 29
343
MOTOC CORNELIU
5.13. AMENAJARILE SILVICE SI PISCICOLE
Amenajarea silvica Papadia a fost creata dupa anul 1970,

prin desecarea lacului Averian. Suprafata de aproximativ 2000ha
a fost indiguita si a fost folosita pentru plantarea de arbori pentru
exploatare economica. Dupa desecare, suprafata lacului a fost
curatata de palcurile de salcii razlete, iar pentru plantare s-a
folosit plopul euro-american(Populus Canadensis)149.
Aceste amenajari silvice au fost facute in scopuri
economice si ca atare nu s-a avut in vedere rolul lor ecologic, in
sensul realizarii unui spectru floristic diversificat care sa asigure
biotopuri pentru fauna deltaica. Din aceste motive se precizeaza
ca, aceste amenajari silvice sunt daunatoare echilibrului ecologic
si conduc la saracirea potentialului biodiversitatii Deltei Dunarii.
In aceasta padure de plop se gaseste si un important fond
de vanatoare.
Amenajarea piscicola in zona satului Partizani are o
indelungata traditie. Inainte de infiintarea satului Principele
Carol, baltile situate la sudul acestuia, erau concesionate unor
persoane pentru exploatarea pestelui. Dupa infiintarea satului,
baltile erau proprietatea P.A.R.I.D. care avea un agent de
pescarie in aceasta zona. Dupa venirea comunismului, ghiolurile
din spatele satului au devenit piscicola naturala din care se
exploata pestele. Aceasta zona era pazita, locuitorii satului
149
Sunt arbori rezultati din hibridarea plopului negru European(Pinus nigra)
cu plopii negri americani(Pinus deltoids) originari din Canada. Hibridarile s-
au produs accidental in zonele de contact, iar o data cu evidentierea
fenomenului s-au facut incrucisari dirijate artificial. Au o rezistenta crescuta la
daunatori si au o crestere foarte rapida fiind foarte apreciati economic.
344
neavand voie sa pescuiasca aici. Ulterior s-a luat decizia, la

inceputul anilor ‗60, ca aceasta zona sa devina o importanta
exploatare piscicola.
Pana atunci exista aici si o mica crescatorie
experimentala de sturioni, iar proiectul prevedea sa se extinda pe
o suprafata foarte mare. S-a renuntat la acest proiect si dupa anul
1970 a inceput asanarea ghiolurilor si transformarea lor in bazine
pentru cresterea pestilor.
Initial, in aceasta zona se exploata industrial stuful de
catre unitatea U.S. Sulina. Constructia acestei unitati piscicole s-
a facut in doua etape, de societatea TCMAIA care se ocupa cu
constructia amenajarilor piscicole si a canalelor in delta,
devenind cu 2615 ha luciu de apa-amenajarea piscicola Rusca.
Programul de dezvoltare al pisciculturii a prevazut initial sa nu se
depaseasca 63000 ha in Delta Dunarii, program inceput in anii
1970-1980 si continuat pana la sfarsitul anului 1989, cand prin
decretul 115/1990 au fost sistate toate lucrarile de amenajare din
Delta Dunarii pentru folosinte economice: piscicultura,
agricultura, silvicultura, etc. In Delta Dunarii au fost 44000 ha
de amenajari piscicole, dar care nu au dat rezultate economice
satisfacatoare din cauza aplicarii pisciculturii intensive, pe
suprafete mari, fara sisteme de alimentare cu apa
corespunzatoare, fara furaje granulate si in conditii de restrictii
ecologice.
5.14. PERIOADA COMUNISTA
In Romania, Partidul Comunist Roman a desfasurat in

perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat in
confiscarea aproape a tuturor proprietatilor agricole private din
345
MOTOC CORNELIU
tara si comasarea lor in ferme agricole administrate de stat. In

Romania, colectivizarea a fost similara cu cea efectuata in
URSS, prin aceea ca, a inglobat terenurile agricole ce puteau fi
adunate intr-o ferma colectiva.
Prima etapa in procesul de desfiintare a micilor
proprietari de teren a fost impunerea cotelor. Aceste cote
insemnau predarea de catre oameni a unei parti insemnate din
productia lor agricola catre stat. Ele trebuiau sa compenseze
grava lipsa de alimente din orase, dar si sa plateasca datoria de
razboi impusa de U.R.S.S., de 300.000.000 de dolari. Aceasta
datorie de razboi avea sa fie platita pana in anul 1975, cu produse
trimise in U.R.S.S., luate la preturi modice, impuse de rusi.
Locuitorii satelor noastre, in functie de cat pamant si animale
aveau, trebuiau sa dea o cota parte statului. Astfel, se dadeau pe
an, cote la lapte, vin, oua, pasari, porumb, grau, floarea soarelui,
porci, lana etc. De multe ori se intampla ca anul agricol sa nu fie
productiv, iar productia era data toata statului, taranul ramanand
doar cu paiele de la grau. Animalele nu puteau fi vandute decat
statului, la un pret fixat, iar vitele nu puteau fi sacrificate pentru
consum propriu. Preceptorii care ridicau cotele aveau dreptul de
perchezitie in casele localnicilor pentru ca acestia sa nu ascunda
produsele. Aceasta prima faza a implementarii comunismului in
agricultura, avea sa fie continuata de marea colectivizare. La
sfarsitul anilor ‗50 se infiinteaza toza, care era precursoarea
C.A.P.-ului. Acum, cei care doreau, dadeau pamantul de
bunavoie statului. La scurt timp dupa aceasta toti taranii, au fost
obligati sa intre cu pamantul in colectiv. O data cu confiscarea
pamantului, s-au confiscat si o parte din bunurile oamenilor.
Astfel majoritatea animalelor, carutelor, plugurilor, barcilor au
ajuns in proprietarea statului. Concomitent, s-a inceput si
constructia multor mici unitati de productie in satul Partizani si
346
Ilgani si s-a infiintat Cooperativa Agricola de Productie(C.A.P.).

In Ilgani s-a infiintat o sectie piscicola in care oamenii
erau angajati pescari la stat. Tot in Ilgani, femeile confectionau
rogojini si ambalaje din papura. Vis a vis de Ceatal pe bratul
stang al Dunarii se afla o plantatie de rachita. Aceasta era
recoltata si trimisa la Tulcea pentru prelucrare. Tot in Ilgani, in
spatele cabanei si in dreptul milei 32 existau saivane pentru
porci.
In Partizani au fost construite crescatorii de rate, gaini,
gaste, porci, oi si vaci. De asemenea exista o caserie si o gradina
de zarzavat. Fiecare asemenea mica unitate era condusa de un
brigadier. Legumele din gradina de zarzavat erau duse la Tulcea,
iar o parte erau vandute la un mic aprozar din sat unde
vanzatoare era Postu Aneta.
Pentru adapostirea animalelor erau construite saivane din
stuf si papura. C.A.P.-ul din satul Partizani nu avea utilaje
agricole mecanizate proprii si erau folosite atelajele trase de cai.
De aceea era infiintata si o sectie de tamplarie-fierarie.
Aceasta se ocupa de repararea carutelor si confectionarea
potcoavelor. De asemenea, se confectionau si cercuri pentru
butoaie. Pentru pastrarea alimentelor pe timp de vara se
construise si o ghetarie.
Cateva vii mai importante fusesera nationalizate, iar
oamenii erau obligati sa dea cota la vin. Tot pentru atelaje era si
o hamurarie. C.A.P.-ul avea o herghelie de cai, confiscati de la
oameni pe care ii foloseau la muncile agricole. Pentru cireada de
animale fusese construit un saivan din paianta lung de 100 metri
care a ars la sfarsitul anilor ‗80 din cauza unui incendiu.
Exista si o cultura de lucerna care era depozitata
impreuna cu paiele de grau la S de cimitir. Tot aici, era depozitat
si stuful taiat pentru furajarea animalelor.
347
MOTOC CORNELIU
Langa vechea magazie de caramida era un hambar de

porumb construit din scandura precum si un saivan pentru pastrat
furaje.
Pentru deplasarea oamenilor si carutelor de pe un mal pe
altul al Dunarii a fost construit un pod de lemn, deplasarea
facandu-se pe un cablu de otel. Acesta era amplasat in locul
actualului vad dar din cauza circulatiei intense de pe canal, el a
fost scos din uz.
Pentru constructia localului primariei si a magaziei
C.A.P.-ului a fost infiintata o caramidarie. C.A.P-ul a fost condus
de presedintii: Manole Slavi, Ion Serea, Ion Carpaveche, si
Botica Gheorghe. La demolarea magaziei fostului C.A.P., pentru
a se lua caramida pentru construirea casei parohiale, a fost gasita
o sticla in care erau numele celor care au construit aceasta
magazie. Ei sunt: Postu Stefan, Ganea Grigore, Roman Ion,
Arhip Simion, Carpaveche Slavi si Silifon. La mijlocul anilor ‗70
activitatea C.A.P.-ului s-a restrans, iar in anul 1990 a fost
complet desfiintat.
5.15.CULTIVAREA PAMANTULUI
Fiind construit pe pamantul depus de draga, prin

rectificarea canalului Sulina, satul Principele Carol, nu avea la
infiintare un teritoriu delimitat. Acest lucru se intampla si din
cauza deselor inundatii si a suprafetelor mari de stufaris care inca
nu fusesera masurate. Inca de la infiintare, avem date despre
dimensiunea curtilor satelor care erau de 2500-5000mp.
Dupa primul razboi mondial, celor care au luptat li s-au
dat cate 5 ha de teren arabil. Restul locuitorilor, aveau suprafete
mai mici de 0,5-1 ha. Abia in 1929, primarul Manole Stefan, face
348
o cerere catre seful Regiunii Mahmudia pentru a se aloca islaz

comunei Principele Carol. In urma acestei petitii, din 11
februarie 1929, se ofera satului Principele Carol din proprietatea
P.A.R.I.D. 150 , suprafata de 350 ha islaz de la mila 26, zona
numita ―vaporul inecat‖, spre V catre sat si 23 ha de la garla lui
Casian spre Ceatal. Satului Ilganii de Sus, i se da suprafata de
133 ha din E satului spre garla Maliuc. Dupa 80 de ani primarul
Manole Gheorghe obtine de la prefectura Tulcea, 1786 ha de
izlaz astfel marind suprafata satului.
150
P.A.R.I.D.-Pescariile si Administrarea Regiunii Inundabile a Dunarii
349
MOTOC CORNELIU
ORDINUL PREFECTULUI DIN ANUL 2012 PRIN CARE SE ACORDA

COMUNEI MALIUC SUPRAFATA DE 1786 Ha
350
In anul 1935, avem date ca 15 familii din satul Principele

Carol sunt colonizate in satul Chilia din cauza lipsei de pamant.
Cele 15 familii reprezentau 15% din populatia intregului sat. In
1940 s-a facut si un recensamant al animalelor, iar numarul lor
era de: 140 cai, 315 vaci, 428 oi, 8 capre, 98 porci. La
recensamantul din 1941, satul Principele Carol, avea 40 ha
padure, 396 ha de islaz, 12 ha fanete si 325 ha de agricultura, iar
satul Ilganii de Sus, 20 ha de padure si 133 ha de islaz. Cat
priveste utilajele de lucrat pamantul existau in sat: 30 de pluguri,
28 grape, 1 prasitoare si 1 semanatoare. Toate erau tractate de
boi sau cai, pentru cultivarea pamantului. In 1946 exista in satul
Principele Carol - 373 ha islaz- intre milele 26-32, precum si 23
ha islaz la Ceatal. Tot in acest an, a inceput sa se faca un contract
de invoiala agricola pentru pasunatul vitelor, care limitau
numarul animalelor in comuna pentru pasunat la 15 oi sau 3 vaci
pe ha, pentru a nu se degrada islazul. In 1946 averea comunei
(fara proprietati particulare), era urmatoarea: teren cultura
P.A.R.I.D. - 65ha, fanete - 28ha, gradina zarzavat - 2ha, pasune -
640ha, stufarii - 17ha, lot demonstrativ agricol - 24ha, lot camera
agricola - 5ha, lot zootehnic - 2ha, teren serviciul etnic - 1ha, lot
dispensar - 1ha. De asemenea, gasim in documente existenta
unui teren sportiv si de tir in suprafata de 4 ha. Baltile de langa
sate nu erau in proprietatea comunei, ele fiind repartizate
P.A.R.I.D. Dupa venirea comunismului si inceperea
colectivizarii, pamantul arabil, islazul si multe bunuri ale
locuitorilor, au fost confiscate si s-a inceput o noua forma de
agricultura, cea mecanizata.
351
MOTOC CORNELIU
5.16. PESCUITUL
Pentru ca pescuitul a fost una din principalele

indeletniciri ale locuitorilor satelor noastre, nu putem sa trecem
cu vederea acest aspect si dorim sa va prezentam obiectele si
metodele de pescuit vechi de secole, care incet-incet se uita si
lasa locul unor tehnici noi. Viata pescarilor a fost una extrem de
grea, trebuind sa indure toate vitregiile vremii. Intrarea lor in
balta se facea pentru multe zile, chiar saptamani, iar traiul lor
acolo, era foarte greu. Iarna sau vara dormeau in colibe, polog
sau barca, iar hrana lor traditionala era borsul de peste. Pentru a
practica aceasta meserie, dar si pentru a se deplasa, toti locuitorii
satelor deltei foloseau clasica barca de lemn. Atat romanii cat si
rusii-lipoveni o numeau lotca, din rusescul Lodka, care inseamna
barca de pescuit. Cu o forma asemanatoare ambarcatiunilor
vikingilor, lotca a fost sute de ani principalul mijloc de locomotie
si a devenit unul din simbolurile deltei. Forma ei alungita, ofera
o rezistenta minima la inaintare, mai ales in baltile pline de iarba
si stufaris. Foarte raspandite in partile noastre, in trecut, aceste
lotci erau confectionate de dulgheri specializati in prelucrarea
lemnariei navelor, numiti marangozi. Lotca are toate
caracteristicile unei clasice ambarcatiuni, dar cu denumiri si
componente specifice, adaptate nevoilor pescarilor. Lotcile sunt
construite din lemn de stejar si brad, fiecare din acesti arbori
avand calitati specifice, care fac ca durata de viata a unei astfel
de ambarcatiuni sa depaseasca treizeci de ani. Stejarul este un
lemn de esenta tare care se foloseste la schelet, iar bradul este
folosit la captuseala pentru ca este rezistent la apa si putrezeste
greu. Lemnul folosit la barci era lasat 2-3 ani sa se usuce lent,
inainte sa fie folosit la constructie. Dupa constructia lotcii,
352
golurile dintre stinghii se calafatuiau cu calti imbibati in catran151

pentru ca apa sa nu poata patrunde, apoi toata lotca era catranita
pentru a proteja lemnul de actiunea apei si a soarelui si pentru a
nu putrezi. Regulat, se faceau aceste operatiuni pentru a mari
durata de exploatare a lotcii. Elementele principale de constructie
a lotcii au denumiri specifice ramase in vocabularul popular.
Marimea unei lotci este data de osatura ei, numita
popular crivace, pe care se fixeaza scandurile de brad. Marginea
barcii este construita si ea din lemn de stejar si se numeste uzna.
Pe uzna se gasesc unul sau doua randuri de gauri, pe o parte si pe
alta a barcii, pe care se fixeaza strapazanele, in functie de cati
tragatori la rame erau. Strapazanele sunt niste cuie de lemn, de
care se leaga vaslele cu ajutorul unei cureluse din piele numita
cujbe. Pentru a nu se uza lemnul lotcii, langa strapazan, acestea
erau unse cu vaselina.Vaslele sau ramele numite si babaici, in
limba ucraineana, erau confectionate din tei sau brad si aveau in
ele doua gauri, pentru a se incuia ramele de barca, pentru a nu fi
furate. Pe chila lotcii se punea o banda de fier, pe toata lungimea
ei, pentru a proteja lemnul de lovirea barcii de diferite obstacole.
Pe fundul barcii se puneau niste scanduri pentru a proteja
barca sa nu fie gaurita din interior. In cazul in care, erau doi
oameni in barca, unul tragea la rame si unul tinea carma. Carma
este o vasla tot din brad sau tei cu care se tine directia barcii.
In carma si prova lotcii, numita bas si ceardac, se aflau
scanduri pe care stateau oamenii si sub care se depozitau diferite
obiecte. La mijloc se mai afla o scandura pe care se statea si se
151
Lichid uleios, vascos, cu densitate mai mare ca a apei, de culoare neagra
sau bruna, cu miros specific, obtinut prin distilarea uscata a unor materii
prime (uleiuri, lemn, carbune), care constituie o materie prima importanta in
industria chimica; gudron.
353
MOTOC CORNELIU
numea sidelca. La ape mici se mai folosea pentru deplasare si

ghionderul, care era o prajina lunga de cativa metri ce era
folosita de pescari din picioare pentru a impinge si deplasa barca.
Un alt obiect nelipsit din lotcile pescarilor era ispolul-
scafa din lemn, cu margini ridicate pentru strans apa din barca.
Pentru deplasarea pe distante lungi pescarii se mai
foloseau si de puterea vantului, prin fixarea unei vele cu
ghionderul in centrul barcii. Aceasta vela era numita popular
parus. Fiecare lotca avea in bas o sfoara pentru a se lega, numita
codula.
Cat priveste instrumentele de pescuit folosite de
locuitorii satelor noastre, in trecut si in prezent, acestea sunt
specifice deltei si au reprezentat principalul mijloc de obtinere al
hranei.
Setca este formata din trei randuri de plase dispuse
paralel si facuta din ata de bumbac. Plasa principala este cea care
prinde pestele, fiind cea mai importanta, iar celelalte doua se
monteaza de o parte si de alta a celei principale si au rolul de a
incurca pestele in setca. Acestea se numesc radini sau sireci.
Setca fara sirec se numeste plava sau halita. Partea de sus a setcii
are plute atasate unei funii mai groase, iar cea de jos are atasata
plumbi. Aceste funii sunt numite codole, iar pescarii le dadeau cu
petrosin si smoala pentru a nu putrezi. Pentru confectionarea
acestor plase pescaresti era folosita iglita152. Setcile au ochiuri de
diferite dimensiuni pentru prinderea diferitelor tipuri de pesti, iar
plasa din care sunt facute se mai numeste si papusa.
152
Unealta de metal sau de lemn, de forma alungita si plata, cu varful ascutit
si scobita la ambele capete, pe care se deapana ata si care serveste la
impletirea plaselor, la innodarea ochiurilor etc.
354
Vintirul este un instrument de pescuit de forma

cilindrica, prevazut la unul din capete cu o deschidere pentru a
intra pestele. El are atasata o aripa care ghideaza pestele
inauntru. Se construia din cinci cercuri din lemn de corn, iar
plasa era data cu petrosin si smoala pentru a intari ata si a nu
putrezi. Pescarii faceau aceasta operatiune, de doua ori pe an,
pentru a prelungi durata lor de exploatare. Acestea erau fixate in
apa cu niste prajini de lemn, numite colici.
Navodul este un instrument de pescuit de mari
dimensiuni care are plumbi pe codola, sus si jos, avand forma
unui sac care aduna pestele de pe suprafete mai mari.
Vologul este o plasa lunga de pescuit in apele mari,
prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite
pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei.
Napatca este o unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa
(in forma de sac) legata la colturi de capetele curbate si
incrucisate a doua nuiele si fixata de o prajina lunga.
Chipceagul este o unealta de pescuit peste marunt,
formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma
unei linguri mari.
Varsa este o unealta de pescuit in forma lunguiata,
alcatuita dintr-un cos facut din plasa sau din nuiele de rachita
impletite, cu gura ingusta si intoarsa inauntru in forma de palnie.
Prostovolul este o unealta de pescuit formata dintr-o
plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de
plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un
sac in care este prins pestele. Este o unealta de pescuit care a fost
interzisa.
Cloncul este un instrument vechi si extrem de eficient in
pescuitul somnilor, care produce un sunet infundat si penetrant
atunci cand lovesti apa cu el. Somnul atras de vibratiile si sunetul
355
MOTOC CORNELIU
scos de misteriosul instrument, urca catre directia de unde vin

acele rezonante. Se spune ca, cloncul imita sunetul scos de
femela in perioada de reproducere. Pescarul, in barca il asteapta
cu undita pregatita sa muste momeala. Pentru ridicarea pestilor
mari in barca, pescarul folosea bahorul, un carlig mare fixat de o
coada de lemn, iar pentru aducerea la mal se folosea pitaca153.
Cloncul se confectioneaza dintr-un lemn tare de frasin
sau carpen si este format dintr-un maner cu tija, care are la capat
o cupa din lemn. Se mai pescuia cu talieni sau la gard, iar cu
ajutorul buhalei se speriau pestii, pentru a intra in capcanele
pescarilor.
Un alt instrument traditional de pescuit, acum interzis cu

desavarsire, era pescuitul cu sandolia. Aceasta era un trident de
153
Pitaca=minciog
356
fier cu trei sau patru varfuri atasat ghionderului cu care se

prindea pestele in perioada de reproducere cand, acesta venea la
ape mici pentru a-si depune icrele. Inca de la infiintarea satelor,
locuitorii s-au ocupat preponderent cu pescuitul. Astfel, in 1939,
60% din locuitori traiau din pescuit, iar 40% din agricultura. In
satul nostru a existat o cherhana dupa primul razboi mondial, dar
s-a desfiintat. Pescarii de la noi erau nevoiti sa-si vanda pestele la
Tulcea, la Administratia Pescariilor Statului.
In 1939, exista un numar de 6 cherhanale in comuna
Principele Carol, dar toate erau situate in satul Gorgova. Tot in
acea perioada se cunosc numele a doi agenti de pescarie in satul
Principele Carol: Manole Neculai si Balan Gheorghe. In arhive
aflam ca in anul 1946 se afla un punct de pescarie apartinand
P.A.R.I.D. avand o suprafata de 4500 mp. Dupa anul 1950, odata
cu colectivizarea, barcile oamenilor au fost confiscate si date
pescarilor angajati la stat. Atunci, in satul nostru s-a infiintat o
sectie piscicola si una agricola. Sectia piscicola infiintata in anul
1953 si in care lucrau oameni din satele noastre, isi avea punctul
de colectare la cherhanaua Mila 35. Aici, pescarii duceau pestele
si erau platiti in functie de cantitatea de peste predata. In anii ‗60
se incepuse constructia unei cherhanale, dar proiectul a fost
abandonat, constructia inceputa fiind daramata.
O perioada de timp, in anii ‗60, s-a pescuit si la curent,
dupa exemplul luat de la rusi, care foloseau acest procedeu de
multa vreme. Dar, observandu-se moartea puietilor dupa trei ani
de folosinta, s-a renuntat la acest procedeu.
357
MOTOC CORNELIU
Ivan Mihailov scotand vintire
358
5.17.APE MARI
Fiind asezate pe grinduri fluviale, satele noastre erau in

permanenta expuse riscului inundatiilor. Infiintarea satelor in
acest loc, s-a facut in perioada cand pe traseul bazinului Dunarii
nu erau facute indiguiri si astfel nu existau inundatii care sa puna
in pericol bunurile oamenilor. De altfel, in Ilgani, toate casele
erau facute pe pomistele (movile) de pamant cu inaltimea de
aproximativ un metru, care fereau casele de distrugerea apelor,
ramanand inundate doar gradinile. Aceste movile se pot vedea si
astazi, pe locul in care a fost cartierul de case, numit Papadia.
Prima inundatie majora la care au fost supuse satele
noastre, a fost in 1915, cand satul Principele Carol a trebuit sa-si
mute sediul primariei in satul vecin - Domnita Maria.
Urmatoarele inundatii majore, au avut loc in 1942, in timpul
razboiului, cand oamenii au avut si mai mult de suferit. Aceste
359
MOTOC CORNELIU
inundatii, cu toate ca distrugeau recoltele si gradinile oamenilor,

nu au fost atat de devastatoare ca cele ce au urmat 30 de ani mai
tarziu. Riscul inundatiilor a fost preconizat de autoritati, indata
ce s-a inceput politica de asanare a unor balti pentru a se crea
teren arabil. Astfel in anul 1962, s-a inceput in satul Partizani
constructia unui dig de aparare impotriva inundatiilor, care a fost
terminat in doi ani. Acesta era facut de militari, care isi facusera
in satul nostru o cazarma unde aveau locuri de dormit si cantina.
Constructiile acestei cazarme erau facute din placi de
solomit. Ei au fost ajutati la constructia cheului de muncitori
bucovineni precum si lipoveni din Slava Rusa si Slava Cercheza.
De mentionat este ca pentru ridicarea acestui dig au fost
distruse corpuri de case si gradini, pentru a face loc drumului ce
se construia pe el. Dupa terminarea constructiei digului de
aparare, in satul Partizani au fost contruite locuinte langa aceste
drumuri, numite cantoane. Erau angajati cantonieri, a caror
misiune era sa curete si sa intretina aceste diguri. Astfel, aici au
existat trei cantoane: Ceatal, Mila 29 si Porcu la care au lucrat:
Gheorghe Coreacu, Alexe Popa si Mitrica Stoica. Asanarea
Insulei Mari a Brailei, inceputa in 1965, a insemnat limitarea
locului in care apele Dunarii se puteau revarsa si astfel, pericolul
unor inundatii majore era iminent. Aceasta catastrofa avea sa se
intample numai peste cinci ani cand ploi puternice de primavara,
in tot bazinul Dunarii, au facut ca afluentii sa creasca, iar fluviul
sa se reverse pe suprafete intinse din Romania.
Satele noastre nu au fost ferite de aceasta calamitate,
primul care a fost lovit fiind Ilganii de Sus, care nu are un dig de
aparare. Nivelul apelor din 1970 a depasit orice asteptari, iar
casele aflate pe pomistele au fost inundate. Fiind construite din
paianta, pamantul a inceput sa se inmoaie, iar casele sa se crape,
ca apoi sa se darame. Nici satul Partizani nu a fost ferit, apa
360
distrugand incet, dar sigur, digul de protectie. Cu

toate ca tot satul lucra atunci la consolidarea digului, prin
construirea de piloni intariti cu fasine peste care se adauga
pamant, in timpul primarului Constantin Draghici, forta apelor a
invins si s-a produs o ruptura a digului intre casele lui Nitor Petre
si Gheorghe Domenico. Totusi, aceasta ruptura s-a facut prin
gradini, neafectand casele celor doi. Ruperea digului a fost
alimentata si de o ploaie torentiala care premergator a inmuiat
digul, precum si de vantul care batea de la E, dinspre mare, fapt
care a facut ca Dunarea sa se umfle si sa-i creasca si mai mult
nivelul. In doar cateva ore tot satul a fost inundat, doar cateva
case care erau amplasate pe locuri ceva mai inalte, ramanand
neatinse de furia apelor. Autoritatile, au trimis in noaptea
urmatoare pontoane dormitor cu nava Abrud, pentru cazarea
sinistratilor. Copiii au fost trimisi la Tulcea si cazati in tabara
de la Bididia. Imediat dupa inundatii, a inceput la dispensarul din
sat o campanie de vaccinare impotriva holerei pentru a preveni
aparitia unei epidemii, de catre doctorul Matei. Animalele
oamenilor au fost cumparate de catre stat, deoarece nu mai aveau
cu ce sa le hraneasca. In spatele satului Partizani exista o
crescatorie de peste, naturala, in Ghiolul Cazacu, care o data cu
cresterea apelor a fost distrusa si pestele s-a imprastiat in tot
satul.
Agentii de pescarie patrulau tot timpul prin gradinile
oamenilor, pentru ca acest peste sa nu poata fi prins. Pentru
asigurarea apei potabile care sa previna riscul imbolnavirilor, a
fost adus un bazin in care s-a pus apa de Dunare si in care s-au
introdus pastile pentru decantare si dezinfectare. O data cu
inceperea scaderii apelor, a fost spart digul aproape de Mila 29
pentru ca apele aflate in incinta satului Partizani sa se scurga.
Dupa retragerea apelor, multe case au inceput sa se
361
MOTOC CORNELIU
darame, iar populatia a inceput sa se mute din zonele afectate.

Statul a dat locuri de casa in alte localitati, precum si in orasul
Tulcea.
Cu aceasta ocazie multi oameni au plecat din aceasta
zona, iar unii locuitori din Ilgani si-au facut case in Partizani.
Cartierul Papadia a fost complet distrus, iar satul Ilgani a
ramas exclusiv pe malul bratului Sulina. Daca cercetam
recensamintele din anii 1966-1977, observam ca in 11 ani
populatia ambelor sate a scazut cu 50%. Nici acum populatia
satelor nu s-a reintregit la nivelul celei avute in 1970, cand a avut
loc cea mai mare inundatie din ultimii 500 de ani.
Aceste inundatii au fost cea mai mare catastrofa la care
au fost supuse satele noastre, dupa ocupatia bulgara din primul
razboi mondial. Niveluri mari ale Dunarii au mai avut loc in anii
2006 si 2010 (maximul istoric), dar fara sa se mai inregistreze
aceleasi pagube materiale. Existand pericolul ca digul de
protectie din Partizani sa cedeze, primarul Manole Gheorghe a
mobilizat locuitorii satului care au inaltat digul cu saci umpluti
cu pamant. Cu toate acestea, cateva case din satul Ilgani au fost
distruse de apele, care in anul 2010, au avut un nivel mai ridicat
decat cele din anul 1970. La sfarsitul anilor ‗70 s-a construit la
Mila 29 un punct de lucru al A.C.H.(Antrepriza Constructii
Hidrotehnice). Aceasta societate avea ca obiect de activitate
intretinerea si repararea cheului Dunarii. In anii ‗60 s-a facut
intre milele 28-29 un cheu experimental din smoala. Aceasta
solutie nu s-a dovedit viabila si ideea a fost abandonata. Din
cauza managementului defectuos, aceasta societate a dat faliment
in anul 1995, iar cladirea a devenit proprietatea unei persoane
fizice. Tot la sfarsitul anilor ‗70 s-a construit la capatul vestic al
satului Partizani, un punct de lucru al A.F.D.J. (Administratia
Fluviala a Dunarii de Jos). Aceasta societate se ocupa de
362
asigurarea conditiilor de navigatie pe Dunare prin lucrari de

dragaje, masuratori topohidrografice, semnalizare costiera si
plutitoare, pilotaj pe sectorul Dunarii maritime si in porturile
maritime dunarene, transporturi speciale pe Dunarea maritima si
fluviala, remorcaje interne si internationale etc. In anul 2001
aceasta societate se reorganizeaza, iar punctul de lucru din satul
Partizani este atribuit I.R.C.H. (Intretinere, Reparatii,
Constructii, Hidrotehnice) care preia atributiile societatii
desfiintate A.C.H.
5.18.CURENTUL ELECTRIC
Electrificarea satelor noastre s-a facut destul de tarziu

comparativ cu alte sate. Pana atunci, copiii, invatau la lampa cu
gaz, iar femeile teseau la razboi tot la lumina ei. Cu toate ca in
anul 1971, 95,5% din localitatile din judetul Tulcea erau
electrificate (inclusiv Maliuc), satul nostru a fost printre ultimele.
Inceputurile electrificarii s-au facut cu generatoare de
curent aduse in anul 1968. Existau astfel de generatoare pentru
ambele sate. Aveau motor diesel romanesc T.N. cu un piston
orizontal, avand bujii incandescente incalzite cu lampa de
benzina. Aveau o putere de 25 KW, iar cand consumul a crescut
a fost adus in satul Partizani unul mai puternic de 50KW.
In Ilgani, la inceput nu erau racordate decat scoala si
cateva case, iar in Partizani toate cladirile importante (primarie,
biserica, scoala, magazin) precum si jumatate din sat.
Cabana Ilgani avea si ea, un generator pentru uz propriu.
Tot in 1968 au fost construite doua cladiri in Partizani si Ilgani
pentru centralele electrice. Stalpii erau din lemn de brad, iar in
anii ‗80 au fost inlocuiti cu stalpi din beton. Primul mecanic la
363
MOTOC CORNELIU
uzina de la Ilgani a fost Manole Dragu, iar in Partizani Domenico

Costica. In 1970 s-a tras un cablu de curent pe sub Dunare, iar
centrala din Ilgani a fost inchisa. Din anul 1970 pana in 1977
cand satele au fost legate la reteaua nationala, mecanic ramanand
Manole Dragu. Energia electrica pana in anul 1977 se dadea intre
orele 17.00-23.00, iar la baluri si nunti se prelungea programul.
Iluminatul public prima oara a fost in satul Ilgani in anul 1969,
unde existau pe stalpi 30 de becuri.
VECHEA CENTRALA ELECTRICA DIN PARTIZANI
364
5.19. CULTURA & SPORT
Frumusetile naturale ale zonelor noastre nu puteau fi

trecute cu vederea de oamenii de cultura, iubitori ai naturii.
Primul care face referire la satul nostru este Nicolae Iorga in
cartea ‖Romania cum era pana la 1918‖. Astfel, in descrierea
deltei el isi apleaca atentia si asupra noilor sate infiintate: ‖din
cand in cand rasar pe mal sate cu casutele asezate in sir,
gospodarii destul de saracacioase, pe care intemeietorul lor,
Nenitescu le-a impodobit cu nume rasunatoare luate de la
membrii familiei regale si care nu merita inca, desigur, aceasta
cinste, caci ele nu s-au intins si nu au inflorit‖.154
De asemenea si Geo Bogza155 in cartea ―Tara de piatra de
foc si de pamant‖ prezinta idilic frumusetile naturale ale
pamantului, dupa bifurcarea Dunarii la Ceatal. Despre zona
noastra a fost scrisa si o piesa de teatru de M. Davidoglu in anul
1948 cu numele ―Omul din Ceatal‖. Lucrarea prezinta viata
locuitorilor din satul Ceatal Sfantul Gheorghe, care in majoritate
erau pescari si se loveau de greutatile muncii lor. Este o lucrare
de propaganda comunista, fara o importanta literara majora, dar
este de amintit pentru ca actiunea se petrece in satul Ceatal.
Intamplarile sunt pura fictiune care promovau
colectivizarea si beneficiile muncii in comunism. Mihail
Sadoveanu, in cursul deselor vizite la cabana Ilgani, pentru
pescuit si vanatoare, a fost inspirat de aceste locuri sa scrie in
1956 cartea ―Povesti pentru vanatori si pescari‖.
154
Nicolae Iorga, Romania cum era pana la 1918, vol 2, Bucuresti, 1938, p.
56
155
Geo Bogza (1908-1993) a fost un scriitor, jurnalist si poet roman. A fost
frate cu Radu Tudoran, autorul cartii Toate Panzele Sus.
365
MOTOC CORNELIU
MIHAIL SADOVEANU LA VANATOARE LA ILGANI
Tot un om de cultura care a vizitat baltile din satele

noastre a fost actorul si scriitorul Corado Negreanu. In anul 1970
inspirat de locurile acestea, a scris cartea de aventuri pescaresti
―Artisti si altii cu undita‖. In zona satelor noastre au fost facute
filmari pentru scene din doua filme: ―Pelicanii‖ si ―Ciulinii
Baraganului‖. Filmul ―Pelicanii‖, in regia lui Ulrich Kayser, este
un documentar stiintific despre cuibaritul pelicanilor in Delta
Dunarii. El a fost turnat in perioada mai 1942 – martie - 1943 in
Delta Dunarii, la Lacul Razelm, Jurilovca, Valcov, Mila 23 si
Ilganii de Sus. Au fost realizate versiuni in limbile germana,
romana, italiana si spaniola.
―Ciulinii Bărăganului‖ este un film din cinematografia
romaneasca, o ecranizare a romanului cu acelasi nume al
lui Panait Istrati. Filmul a fost realizat in anul 1957 si
nominalizat la premiile Festivalului de la Cannes,
366
sectiunea scenariu si dialog in 1958. A fost regizat de Louis

Daquin si Gheorghe Vitanidis pe un scenariu scris de Alexandru
Struteanu, Antoine Tudal si Louis Daquin. Dintre actori amintim
pe Florin Piersic, Maria Tanase, Ernest Maftei si altii. O parte
din satenii care erau vanatori si aveau voie sa detina arme, au
jucat ca figuranti in acest film in mai multe scene turnate aici. In
satul Ilgani, in cartierul Papadia a venit in mai multe randuri
Gala Galaction156. Acesta era prieten cu Cordon Dumitru,
originar din Agighiol care a avut o viata foarte interesanta si
despre care Gala Galaction a dorit sa scrie o carte. Cordon
Dumitru avea o moara in satul Agighiol si scotand piatra dintr-o
cariera a dat peste o pestera cu mai multe incaperi in care era un
mormant a unei capetenii getice. Aici a gasit un tezaur 157
deosebit de valoros pe care l-a predat statului roman in 1931.
156
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pisculescu, n. 16 aprilie
1879, Didesti, Teleorman - d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor,
preot ortodox, profesor de teologie roman de origine aromana, traducator al
Bibliei in limba romana.
157
Era vorba de un complex funerar cu constructii din piatra si lemn,
continand un dromos prin care se ajungea la o prima constructie alcatuita din
doua camere, cu rol funerar, si apoi la o a doua constructie denumita camera
cailor prin faptul ca in interiorul ei s-au descoperit scheletele a trei cai
sacrificati. Printre piesele descoperite, din argint si aur, se remarca un coif,
doua cnemide (aparatoare de picior), doua pocale, cinci phiale (vase plate gen
cupe strachini),din care una cu inscriptie, numeroase aplice de diferite forme
si decorate cu motive zoomorfe (animaliere), nasturi butoni si margele. In
afara acestor obiecte s-au mai descoperit circa 100 varfuri de sageti, din
bronz, diferite piese din fier si bronz – cutit, varf de lance, inel, crampoane, un
tub – doua bile din piatra, o zabala din fier si una din argint, o cana locala, un
lekane cu capac, doua amfore intregi si una fragmentara, precum si cateva
fragmente de vase grecesti cu figuri rosii. Inventarul, deosebit de fastuos, se
compune din obiecte de aur, argint, fier, bronz si ceramica. Obiectele cu
caracter princiar descoperite la Agighiol ofera un elocvent repertoriu al
367
MOTOC CORNELIU
Tezaurul get descoperit la Agighiol
varietatii si vivacitatii artei getice din secolele IV-III a.Chr. Coiful de

ceremonie din argint prezinta pe partea frontala doi ochi apotropaici de mare
expresivitate, iar pe aparatoarele de obraz sau de ceafa scene mitologice si
elemente de o complexitate simbolica aparte. Mormantul dateaza de la
sfarsitului secolului al IV-lea a.Chr., el apartinand unui comandant militar get.
368
Coif de capetenie geta
Pe plan artistic trebuie mentionat faptul ca in localul

vechii scoli Ilgani functioneaza din 1982 o scoala de creatie, in
369
MOTOC CORNELIU
care numerosi artisti plastici vin in delta pentru a se inspira in

realizarea unor lucrari de arta. De altfel s-au organizat in tara mai
multe expozitii de pictura cu peisaje din delta create de artisti
care au venit la aceasta tabara din satul Ilgani.
In plan sportiv, cu origini din satul nostru s-au remarcat:
handbalista Nichita(Pasca) Mirela Madalina si canoistul Lungu
Gheorghe. Mirela Madalina Nichita (n. 26 septembrie 1985, in
Tulcea) este o handbalista pe post de portar in nationala
Romaniei. A evoluat la echipele: CSS Tulcea-juniorat, Silcotub
Zalau(2002-2006), HC Zalau(2006-2012), Dunarea Braila(2012-
2013), S.C.M. Craiova(2013). A fost castigatoare a
campionatului in 2004, 2005 si finalista a Cupei Romaniei in
2012.
370
Canoistul Lungu Gheorghe a avut rezultate deosebite ca

sportiv si antrenor pentru Romania. Va vom prezenta cronologic
evoluta sa si o parte din performantele obtinute de-a lungul
anilor:
CANOISTUL LUNGU GHEORGHE nascut la 19 septembrie
1955.
1971-este legitimat ca sportiv junior la CSM Danubiu
1974-este legitimat sportiv senior SC Dinamo
1976-avansat in grad de sergent major in militie
1978- este legitimat sportiv senior la CSM Danubiu
1980-cel mai bun sportiv al judetului Tulcea
1982-retragerea ca sportiv de performanta si inceperea activitatii
de antrenorat.
1982-1983-antrenor lotul national de juniori
1983-1989-antrenor CSM Danubiu
1989-1991- antrenor lotul national de juniori
1992-2000- antrenor CSM Danubiu
2001-i se ofera titlul de antrenor emerit
2003-2008- antrenor CSM Danubiu
PERFORMANTE JUNIORAT:
1973-aur, campionatul national, canoe 1
-bronz, campionatul european, Polonia, canoe 7
1974- aur, campionatul national, canoe 1
1975-bronz, campionatul national, canoe 1, 500m
-bronz, campionatul national, canoe 1, 1000m
-bronz, campionatul national, canoe 1, 10000m
PERFORMANTE SENIORAT:
1976-aur, campionatul national, canoe 2
1977-aur, campionatul national, canoe 2, 1000m
371
MOTOC CORNELIU
-aur, campionatul national, canoe 2, 10000m

1979-argint, campionatul national, canoe 1, 1000m
-argint, campionatul national, canoe 1, 10000m
- aur, campionat Polonia, canoe 1, 1000m
- aur, campionat Polonia, canoe 1, 10000m
- argint, campionat Polonia, canoe 1, 500m
1980-aur, campionatul national, canoe 1, 1000m158
-aur, campionat Yugoslavia, canoe 2, 500m
-aur, campionatul national, canoe 1, 10000m159
-bronz, campionatul mondial, Anglia, canoe 1, 10000m
PERFORMANTE ANTRENORAT:
1982-argint, campionatul european Polonia, canoe 7, 500m
1990-aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 1, 1000m
-aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 2, 500m
2001-aur, campionatul mondial Brazilia, canoe 4, 500m
-argint, campionatul mondial Brazilia, canoe 4, 1000m
-argint, campionatul mondial Brazilia, canoe 2, 1000m
-bronz, campionatul mondial Brazilia, canoe 2, 500m
-bronz, campionatul mondial Brazilia, canoe 1, 500m
158
Performantele obtinute l-au facut sa fie pe drept, candidat pentru lotul
olimpic pentru olimpiada de la Moscova, dar antrenorii au mers pe alte
considerente si nu l-au selectionat
159
In aceasta proba l-a invins pe Ivan Patzaichin
372
2002-bronz, campionatul european , canoe 4, 1000m

2008-argint, campionatul european Ungaria, canoe 4, 1000m
-argint, campionatul european Ungaria, canoe 4, 500m
2009-aur, campionatul european Polonia, canoe 4, 1000m
-argint, campionatul european Polonia, canoe 2, 500m
-bronz, campionatul european Polonia, canoe 2, 1000m
-aur, campionatul european Rusia, canoe 4, 1000m
-argint, campionatul european Rusia, canoe 2, 500m
-bronz, campionatul european Rusia, canoe 2, 1000m
2010- aur, campionatul european Rusia, canoe 4, 1000m
-aur, campionatul european Rusia, canoe 2, 1000m
2011-aur, campionatul European Croatia, canoe 1, 1000m
-aur, campionatul European Croatia, canoe 2, 1000m
-bronz, campionatul European Croatia, canoe 1, 500m
-argint, campionatul mondial Germania, canoe 2, 1000m
-argint, campionatul mondial Germania, canoe 2, 200m
-bronz, campionatul mondial Germania, canoe 4, 1000m
2012-bronz, campionatul European Portugalia, canoe 2, 500m
2013-aur, campionatul European Polonia, canoe 4, 1000m
-bronz, campionatul European Polonia, canoe 2, 1000m
373
MOTOC CORNELIU
374
375
MOTOC CORNELIU
BIBLIOGRAFIE
1. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Documente

Parohiale
2. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Inspectoratul
scolar Tulcea
3. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Prefectura
Judetului Tulcea 1,2,3.
4. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Primaria
Principele Carol
5. Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu, Istoria romanilor dintre
Dunare si Mare-Dobrogea, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1979
6. Alexandru Arbore, O incercare de reconstituire a romanilor
din Dobrogea,Tipografia Victoria, Constanta, 1922
7. Alexandru David, Lucrarile tehnice efectuate pe Dunarea
maritime in perioada 1918-1938, Braila
8. Angelesco Georges, Etude sur la Dobrogea, Editura Arthou
Rousseau, Paris, 1907
9. Apostol Culea, Cat trebuie sa stie oricine despre Dobrogea,
Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928
10. Arthur Tulus, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati,
fasc. 19, Istorie, tom V, 2006
11. Arthur Tulus, Interese economice si politice la gurile
Dunarii intre anii 1936-1940, Galati
12. Arthur Tulus,Romania si neutralizarea Dunarii, Analele
Universităii „Dunărea de Jos‖ Galati, Seria 19
13. Arthur Tulus, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati,
fasc. 19, Istorie, tom V, 2006
376
14. Athanasie Napoleon, Dobrogea si Gurile Dunarii,

Stabilimentul graphic Socetu, Bucuresti, 1896
15. C.Banu, L.Rudescu, Delta Dunarii, Editura stiintifica,
Bucuresti, 1956
16. Baronul D‘Hogguer, Informatiuni asupra Dobrogei, Editura
librariei Socec& Comp., Bucuresti, 1879
17. C.Bratescu, Noile denumiri de sate din Dobrogea veche, in
revista Analele Dobrogei, Cernauti, 1925
18. C.Bratescu, Delta Dunarii, Geneza si evolutia sa
morfologica si cronologica, Imprimeria Principele Carol,
Bucuresti, 1923
19. C.I.Baicoiabu, Dunarea, privire istorica economica si
politica, Institutul de arte grafice Eminescu, Bucuresti, 1815
20. Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea,
Editura academiei Romane, Vol.I, Bucuresti 2012
21. Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea,
Editura academiei Romane, Vol.VI, Bucuresti 2010
22. Calatori straini despre Tarile Romane, Vol X,partea a II-a,
Editura academiei Romane, Vol., Bucuresti 2001
23. Charles William Steward Hartley, A biography of Sir
Charles Hartley, civil enegeneer, the father of the Danube,
Editura Edwin Mellen, Anglia, 1989
24. Chartles William Stewart Hartley, A biography of Sir
Charles Hartley, civil engineer(1825-1915), the Father of the
Danube, Editura Edwin Mellen, Lewiston, 1989
25. Constantin Ardeleanu The little know autobiography of sir
john stokes, the first british representative in the European
commission of the Danube, Galati
26. Constantin Ardeleanu, Cateva informatii cu privire la
navigatia si comertul statelor italiene prin gurile
377
MOTOC CORNELIU
Dunarii(1829-1856) Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖

GalaTi, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006
27. Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii-o problema
europeana. Comert si navigatie la Dunarea de Jos in surse
contemporane(1929-1953), Editura Istros, Braila, 2012
28. Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si
politice britanice(1829-1914), Editura Istros, Braila, 2008
29. Constantin Ardeleanu, International journal of maritime
history, The European Commission of the Danube and the
Results of Its Technical and Administrative Activity on the
Safety of Navigation, 1856-1914, 01.01.2011
30. Constantin Ardeleanu, Marea Britanie si incercarile de
instituire si permentanizare, Comisiei Europene a Dunarii,
Galati
31. Constantin Ardeleanu, Navigatia pe Dunare si tratatul
Austri-Britanic din iulie1838
32. Constantin Bondar, Virginia Dima, Eugenia Iacovici Lungu,
Sulina-monografie, vol 1.&vol.2, Editura Ravex Coms,
Bucuresti, 2010
33. Constantin Cumpana, Terente,Vol.I si Vol.II , Editura
Telegraf, Constanta, 2009
34. Constantin Giurescu, Principatele Romane la inceputul
secolului XIX,Editura stiintifica, Bucuresti, 1957
35. Constantin Giurgescu, Cuvantarile regelui Carol I (1887-
1914), Bucuresti, 1930
36. Constantin Minescu, Istoria postelor romane, Imprimeria
statului, Bucuresti, 1916
37. Constantin Stan, Familia regala si Comisia Europeana a
Dunarii la Sfarsitul secolului al XIX-lea, Analele
Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom
V, 2006,
378
38. Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public,

Tipografia Marinescu&Serban,Bucuresti, 1903
39. Geo Bogza, Tari de piatra, de foc si de pamant, Editura
fundatia pentru literature si arta, Bucuresti, 1939
40. Gh.Iurascu,E.Huhulescu,I.Tigaret, Porturile Dunarene,
Editura Cuget Liber, Constanta,2000
41. Gheorghe Oancea - Parintele Dunarii - Charles Augustus
Hartley si influentele sale geopolitice la Dunarea de Jos,
AnIV,nr.9
42. Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a
inginerului englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖,
Constanta, 2009
43. Ghiorghie Bibescu, Istoria unei Fruntarii.Romania pe malul
drept al Dunarei,Tipografia curtii regale, Bucuresti, 1883
44. Grigore Antipa, Probleme stiintifice si economice privitoare
la Delta Dunarii, Librariile Socec&Comp, Bucuresti, 1914
45. Grigore Antipa, Regiunea inundabila a Dunarii, Institutul de
arte grafice Carol Gobl, Bucuresti ,1910
46. Jean Bart, Cartea Dunarii, Biblioteca Ligei Navale,
Bucuresti, 1933
47. I.A. Nazareteean, Notite istorice si geografice asupra
provinciei Dobrogea, Tipografia Sibermann, Tulcea, 1882
48. Inbunatatirea navigatiunii pe Dunare sip e Prut, imprimeria
Statului, Bucuresti, 1891
49. Ioan Herban, Caracteristici fonetice si morfologice ale
graiurilor ucrainene din Romania, Cluj-Napoca, 2004
50. Ion Constantinescu, Note asupra toponimiei grindurilor si
apelor din Delta Dunarii in Analelel Dobrogei,Editura
Glasul Bucovinei, Cernauti, 1939
51. Ion Gruia, Activiatatea comisiei Europene a Dunarii intre
1856-1938-Lucrarea de gradul I,1989
379
MOTOC CORNELIU
52. Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei international in Steaua

Dobrogei, Nr.2, 1999
53. Ionut Ovejanu, Teza de doctorat-Morfologia si morfogeneza
gurii de varsare Sfantul Gheorghe, Bucuresti, 2011,
54. Iosif Colcer, Viorel Magureanu, File din istoria Dobrogei,
Inspectoratul pentru cultura al judetului Tulcea, Tulcea,
1998
55. La Commision Europeenne du Danube et son oeuvre de
1856 a1931, Paris, 1984
56. Limona Razvan, Populatia Dobrogei in perioada interbelica,
Editura Semanatorul, Bucuresti, 2009
57. Limona Razvan, Nationalitati si problemele lor in
documentele de arhiva 1879-1941, Editura online
Semanatorul, 2009
58. M.D.Ionescu, Consideratiuni asupra cursului inferior al
Dunarii si formarea Deltei, Tipografia Ovidiu, Constanta
59. M.D.Ionescu, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea,
Atelierele grafice Socecu, Bucuresti, 1904
60. Marius Lungu, Teza de doctorat-Tesurse si riscuri climatic
din Dobrogea, Bucuresti, 2008
61. Mihai Albota, Istoria invatamantului Tulcean de la
inceputuri pana in 2007, Editura Scoala XXI, Tulcea, 2008
62. Mihail Draghicescu, Istoricul principalelor puncte pe Dunare
dela gura Tisei pana la mare si coastele marii, Eiditura
Imprimeria nationala, Bucuresti, 1943
63. Monografia stufului, Editura Academiei, Bucuresti, 1965
64. Nicolae Ariton, Tulcea la 1870, Tulcea, 2012
65. Nicolae Iorga, Romania cum era pana in 1918, Bucuresti,
1918
66. N.P.Comnene, La Dobrogea, Editura Payot&C., Paris, 1918
380
67. P.Cotet, I.Popovici, G.Simion, Tulcea-ghid touristic, Editura

pentru turism, Bucuresti, 1975
68. Panighiant Eugen, Ghid Delta Dunarii, Editura Meridian,
Bucuresti, 1982
69. Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003
70. Petre Gastescu, Romului Stiuca, Delta Dunarii-Rezervatie a
biosferei, Editura CD-press, Bucuresti, 2008
71. Plan de amenajarea teritoriului zonal Delta Dunarii, Tulcea,
2008
72. Planul de gestiune a deseurilor din Rezervatia Biosferei
Deltei Dunarii, Tulcea, 2006
73. Planul de management al fluviului Dunarea, Deltei Dunarii
si spatiului hidrografic Dobrogea si apele costiere,Vol.I.
74. Postelnicu Valentina, Lazar Mirela, Organizarea
administrative a judetului Tulcea 1878-2008
75. Raimond Stanescu, Marina romana in primul razboi
mondial, Editura Modelism, Bucuresti, 2000
76. Romuluis Seisanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula
Serpilor, Tipografia ziarului Universul, Bucuresti, 1928
77. Sofia Vrabie, Sfinxul Deltei-Municipiul Tulcea, Editura
Harvia,Tulcea, 2005
78. Stefan Stanciu,Romania si Comisia Europeana a Dunarii.
Diplomatie ,suveranitatecooperare international,Galati,
Editura Pax Aura Mundi, 2002
79. Stoica Lascu, Marturii de epoca privind istoria Dobrogei,
Editura Bibliotheca Tomitana, Constanta, 1999
80. Tablou de regruparea Comunelor urbane, Imprimeria
statului, Bucuresti
81. The Engeneer, 20 septembrie 1907, The Sulina mouth of the
Danube
381
MOTOC CORNELIU
82. Tinca Tarlongeanu, Ucrainenii din Dobrogea trecut si

present in Steaua Dobrogei, Nr.3-4, Constanta, 1999
83. Virgil Ritco, Zadunaiska Sici-225 de ani, in Steaua
Dobrogei, nr.1-2, Constanta, 2001
84. Vladescu-Olt, Constitutia Dobrogei, Tipografia Dor Cucu,
Bucuresti, 1908
85. Vulpe Radu, La Dobrouja a travers les siecles, Editura
Dacia, Bucuresti, 1939
382
383
MOTOC CORNELIU
384
385
MOTOC CORNELIU
386
Monumentul soldatilor rusi si placa descriptiva din curtea Bisericii
387
MOTOC CORNELIU
Mila marina 43(singura pastrata de pe tot cursul bratului Sulina din 1860)
aflata in curtea Bisericii
388
PLACI DE GARANIT RIDICATE DE MANOLE

GHEORGHE IN LIMBA ROMANA SI LATINA PENTRU A
ELOGIA PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU SI
NATIONALITATEA PUR ROMANEASCA A
LOCUITORILOR SATULUI PARTIZANI
389
MOTOC CORNELIU
SATUL PRINCIPELE CAROL,

CUPRINZÂND 120 DE LOCUITORI ROMÂNI,
A FOST ÎNTEMEIAT
LA DATA DE 26 IULIE 1899
DEăC TREăIOANăNENIȚESCU,
PREFECT AL JUDEȚULUI TULCEA,
MARE POET ȘI PATRIOT ROMÂN,
ȘI AȘEZATăPEăMALULăDREPTăALăDUN RII,
PEăT IETURAăAăIX-A DE RECTIFICARE
A BRAȚULUI SULINA,
ÎNTRE VECHILE MILE 41 ȘI 42.
LA 9 IUNIE 1948 ÎȘI SCHIMBA NUMELE ÎN PARTIZANI.
VICVS CAROLI PRINCIPIS,

CXX INCOLARVM VALACHORVM,
A IOANNE NENITESCV,
PRAEFECTO COMITATVS AEGYSSENSIS,
EXIMIO POETA ET PATRIAE AMANTISSIMO,
A. D. VII KAL. AVG. A. D. MDCCCXCIX CONDITVS
AD RIPAM DEXTERAM AVERSI DANVBII AMNIS,
APVD IX RECTIFICANTEM SCISSVRAM SVLINAE CORNVS,
INTER XLI ET XLII MILLIARIVM VETERIS CVRSVS
SITVS EST.
A. D. V ID. IVN. A. D. MCMXLVIII NOMEN EIVS
IN PARTIZANI MVTATVM EST.
390
391

Monografia Satelor Partizani Si Ilganii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografia Satelor Partizani Si Ilganii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

COPERTA FATA: Satul Principele Carol la infiintare

Tiparit de ZOOM print&copy center, Iasi

CADRUL NATURAL. COORDONATE GEOGRAFICE

1.1. GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII/p.14

1.2. PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE ALE DELTEI

1.5. RETEAUA HIDROGRAFICA/p.44

1.5.3. GARLELE SI CANALELE/p.56

EVOLUTIA ISTORICA A TERITORIULUI SI A POPULATIEI

2.1. ISTORIA ANTICA/p.75

2.2. ISTORIA MEDIEVALA/p.83

2.3. ISTORIA MODERNA/p.91

2.4. ISTORIA CONTEMPORANA/p.101

LUCRARILE DE REGULARIZARE ALE DUNARII

3.1. SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL/p.103

3.2. PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII/p.110

3.3. PERSONALITATEA INGINERULUI CHARLES AUGUSTUS

3.3.1. SIR JOHN STOKES/p.137

3.4. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI

3.5. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA/p.151

3.6. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR

PARTIZANI SI ILGANII DE SUS/p.163

3.6.1.-TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882/p.165

3.6.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886 /p.171

3.6.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898/p.174

3.6.4.-TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887/p.176

3.6.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889/p.177

3.6.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA/p.178

3.7. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA

3.7.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869/p.181

3.7.2.-TAIETURA III PAPADIA 1883-1884/p.185

3.7.3.-TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893/p.187

3.7.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897/p.189

3.7.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902/p.191

3.8. INAUGURAREA CANALULUI SULINA/p.192

3.9. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.200

3.10. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL/p.202

4.1.INTEMEIEREA SATULUI ILGANII DE SUS/p.208

4.2.3.. PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU/p.229

VIATA SOCIALA A SATELOR

5.3.PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.282

5.4.AL DOILEA RAZBOI MONDIAL/p.286

5.5.2.GRANICERII SI ORDINEA PUBLICA/p.293

5.7.PE URMELE BANDITULUI COCOS/p.305

5.9. STATIA DE SUPREVEGHERE FLUVIALA/p.317

5.12.EXPLOATAREA STUFULUI MILA 29/p.329

5.13.AMENAJARILE SILVICE SI PISCICOLE/p.343

Evenimentele politice şi militare desfăşurate in Europa în

Cernavodă şi Constanţa decade atât din lipsa mijloacelor tehnice

Comisiei Europene a Dunării( C.E.D.) care avea ca sarcină şi

pe braţul Sulina ) unde în dreptul satului Crişan ( fost Carmen

Lucrarea concepută ca o monografie, a celor două

Tiparirea acestei monografii a fost facuta din dorinta de a

Aparitia satelor s-a produs prin imbinarea concomitenta a

CAPITOLUL I - CADRUL NATURAL.

1.1. GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII

Se stie ca Delta Dunarii este cel mai nou pamant

scaldate de restul vechii Mari Sarmatice4 langa care, ulterior, sub

geologice complexe. In urma unei noi ere glaciare in care nivelul

A doua etapa a formarii deltei, incepe dupa o incalzire a

acestor fenomene campia formata este inundata, ea

Datorita faptului ca in Marea Neagra nu exista curenti

Totodata Dunarea continuandu-si drumul si aducand

Ulterior, bratul Sfantul Gheorghe blocandu-se, dar si