Sunteți pe pagina 1din 3

Versiune imprimabila: Fata de mparat si fiul vaduvei

Page 1 of 3
Imprima povestea!

Fata de mparat si fiul vaduvei


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mparat foarte bogat si puternic. Acest mparat avea un fecior si o fata. ntmplndu-se sa-i moara feciorul, l ngropa cu mare cinste si alai ca pe un mparat. Cnd fu a duce mortul la biseric a, fata mparatului ceru a merge si dnsa sal petreaca. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau, nct pna atunci nici soarele nui vazuse fe tisoara, nici v ntul nu -i batuse parisorul. Ea se mbraca n negru si-si lasa parul despletit (pe) spate, si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. Si asa gatita i sedea si mai bine dect altminteri. Caci, nu e vorba ea era foarte frumoasa. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Cnd o vazu asa de gingasa si de plapnda, ramase cu ochii zg iti la dnsa. Si asa de putintica si dragalase mai era, nct s-o sorbi ntr-un pahar cu ap a. Lumea uitase si mort si tot uitndu-se la dnsa. Atunci veni un vntisor lin si usor, de-i resfira pletele; iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. Cum, cum, ngropara mortul si toata lumea se ntoarse acas a. Tot pe atunci n cetatea aceea se afla o vaduva saraca. Ea avea un fiu. El era de treaba, smerit si sfiicios ca o fata mare. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dnsul si-i pusesera gnd rau. Nu-i gasea nsa nici o pricina, ca sa puie mna pe dnsul. Fiul vaduvei ntrecuse pe toti boierii si mparatii la boi si la stat. El era aratos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dnsul d-ar fi fost ntr-o mie. S-apoi era dulce la cuvntare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai satura cineva de dnsul ascultndul. De la moartea fratelui sau, fata nu se prea simtea bine. Ba c-o fi una, ba c -o fi alta, ba c-o fi deochi, ba c-o fi saget atura, si toate desc ntatoresele si vracii nu-i putura da de leac. Ma-sa baga de seama ca fie-sa era nsarcinata. n zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Ea nsa nu spunea minciuni, se pomenise si ea a sa. D-apoi cnd afla tata-sau c a fie-sa are sa fie muma, fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si prjol. Nu mai asculta nici rugaciuni, nici nimic. A se dezvinovat i naintea lui nu era cu putinta. Porunci deci ca numaidect sa se adune Sfatul mparatiei n taina, ca sa ot arasca pedeapsa ce s -ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. Sfatul mparatiei gasi cu cale c a spre a se spala o asa grozav a necinste, fata cu moarte sa se omoare. Unii ziceau ca sa se arza de vie. Altii ca sa-i scoata ochii si s a se goneasca n pustietat i spre a fi m ncata de fiare salbatice. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gt si sa se dea pe Dun are. Tocmai pe atunci, din pacate, iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo n treaba lui. Cum l vazura boierii, numaidect se nvoira, si hotarrea fu gata, cam ce, adica, sa fac a cu fata mparatului.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=012.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata de mparat si fiul vaduvei

Page 2 of 3

Toti fura ntr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. nsa ca una ce este fata de mparat, si ca una ce trebuie sa fi savrsit nelegiuirea cu un om, carele si acela trebuie sa piara, acel om sa fie fiul vaduvei, deoarece fata nu vrea s spuie pe a adevaratul nelegiuit, si pentru ca Sfatul mparat iei nu poate sa-l ghiceasc a. Cum hotarra, asa si facur a. mparatul porunci, si numaidect se aduse un boloboc mare; puse de-l smoli si, bagnd ntr-nsul pe fata de mparat cu fiul vaduvei, porunci de nfunda bolobocul bine, si l dete pe Dunare. Pe cnd nsa dogarii nfundau bolobocul, una din roabele fetei de mparat, mai miloasa la inima, se strecura prin calabal c si le dete pe sub ascuns o copaie de mere, doua azime si un fedeles cu ap a. Noroc c a nu o vazu nimeni. Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti, fara a se opri undeva. Merindea din butoi se ispravise. Biata fata si plngea nevinovatia cu niste graiuri deti rupea baierile inimei, iara bietul baiat, si el nevinovat ca si dnsa, o mngia si nu o lasa sa-si piarz a nadejdea de la Dumnezeu. Cnd, ce s a vezi dumneata? A patra zi, disdedimineata, bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. Pasamite bolobocul ajunsese la margine, adus fiind de talazurile Dunarii, si-l ciocni de busteanul pe care tot apa l dase la margine. Iesira deci la uscat dosaditii de ei, si dara multumira lui Dumnezeu ca le-a scapat zilele, si-i facura sa mai vaza o dat a lumina. Apucara pe o poteca si intrara ntr-un bunget de padure. Aci o luara apoi pe o prtie, si merse, si merse, pna ce vazu ca se deschide o poienita. n asta poienita dete de niste case foarte frumoase, b atatura carora era cmpul cu florile. Toate lucrurile n aceasta casa erau cu sart. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele si aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. Cnd voiai ceva, era destul numai sa poruncesti si ndata se facea. Aci era n adevar: pune -te masa, ridica-te masa. Trecura multi ani de la aceasta ntmplare. mparatul si uitase de fiica sa. Fata de mparat si fiul vaduvei se nvoisera si se nso tisera. Nici unul din amndoi nu s-a cait mai n urm a pentru aceasta. Vezi ca el n viata lui nu alunecase pna atunci, era curat, cum l facuse ma-sa; si pe fata mparatului o gasise acas a. Copilul cu care era nsarcinata fata cnd o goni tata-sau se nascu, si se facuse un baiat de sa nu te nduri de el. Iara ei petrecnd bine, si uitasera de necazurile cele trecute. Puterea lui Dumnezeu i ocrotea si-i ferea de rele. Atta numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om. Parc-ar fi fost la sfrsitul pamntului. ntr-una din zile, mparatul, tatal fetei, pleca la vnatoare. El se ncumese a razbi mai nauntru padurei dect alta dat a. S i, din vnat n vnat, el se rataci. Orbacai n sus, cauta n jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. Se luase de gnduri. C nd, iaca da n poienita cu casele. Vazu si casele. El se minuna cnd v azu asa casa frumoasa ntr-o astfel de s albaticime de padure. De voie, de nevoie, trebui sa se duca acolo, c aci ochii nu-i dase n geana de nu stiu ct timp. Mai nti si trimise sluga care nu se despartise de dnsul nici ct ai scapara. El se ntoarse si spuse mparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. Intrnd mparatul, si trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potrnichi din cele ce vnase el. Dupa ce a sez a potrnichile n frigare si le puse la foc, acolo le uita: caci ce vazu si auzi l buimacise. Toate lucrusoarele vorbeau n casa aceea, pna si oalele si vatraiul. La vatra aceea erau doua oale puse la foc. Aceste oale se certau. Sluga mparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. - Fa buzato, da-te la o parte ca tu ai fiert destul. - Ba, da-te tu mai la o parte, scurto ce esti, ca au fiert si matele din tine.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=012.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata de mparat si fiul vaduvei

Page 3 of 3

Si cascnd gura la dnsele, sluga uita si potrniche si tot. Cnd se destepta sluga mparatului, friptura se facuse scrum. Se bocea biet si se tnguia de-i plngeai de mila. Fata mparatului l linisti spuindu-i c a o sa roage pe mparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala. Apoi trimise si pofti pe mparatul n casa cea mare. Aci, stnd de vorba, stapnul casei porunci sa se puie masa. Ramase mparatul stlpit cnd vazu masa viind singura, talerele, lingurile si celelalte tacmuri cu vata sii lor si le asezau caresi pre unde. Venira bucatele si mncara. Dupa ce sfrsira de mncat sedeau la vorba, cnd n loc de a se str nge masa, vazura ca lingurile ncep a salta pe masa. Vataful le suduia, dara ele nu ascultau de cuvntul lui. mparatul nu baga de seama, caci vorbea cu fiul gazdei, un copilandru dezghetat si sfatos, de te tr agea inima s a stai cu dnsul de vorba. Atunci gazda, ca sa fac a pace, zise: - Nu se poate ca mparatul sa fi facut o asemenea fapta. - Ca n-are la cine altul sa fie, raspunse vataful lingurilor. Trebuie sa-l cautam. - Nu mai trancani, i mai zise gazda. Aide, ridica masa si te cara de aci. Auzind mparatul cele ce se vorbira, ceru s a fie c autat, ca sa-si iasa din banuiala, caci el nu se stia vinovat. Atunci, tragndu-i ncaltamintea, i cazu lingura pe care o cautau din cizma mparatului. Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta. mparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pat i si zise nclcindu-se de ciuda: - Arata-ti, Doamne, minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. N-am bagat eu lingura n cizm a. - Cum nu stii dumneata, zise si gazda, despre lingur a, asemenea nu stiu nici eu pna n ziua de azi cu cine am facut copilasul asta. Atunci, cunoscndu-se, se mbrat isara s i se iertara unul pe altul. Fata de mparat multumi apoi mparatului ca i-a dat Dumnezeu n gnd de a pus n boloboc mpreuna cu dnsa pe junele cu care ea s-a nso tit mai pe urma; caci el sa ndragostit de dnsa, a iubit-o si a ngrijit-o ca pe o sotie credincioasa. mparatul nu stia cum s -o mai mngie, cunoscndu-i nevinovatia. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije, si cu totii mpreuna se ntoarsera la scaunul mparat iei, dnd marire lui Dumnezeu ca nevinovat ia a iesit dasupra ca untul de lemn. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=012.php

7/12/2003